Surse de Finantare

1. PrezentareA surselor de finanțare din punct de vedere teoretic

1.1. Surse de finanțare

Generic, potențialele surse de finanțare pentru desfășurarea activității unei organizații sunt:

– fondurile proprii și fondurile împrumutate de la familie și prieteni;
– creditele bancare;
– emiterea de acțiuni;
– emiterea de obligațiuni;
– finanțările din programe speciale;
– fondurile de capital de risc;
– leasingul;
– creditele de la furnizori și clienți;
– creditele pe efecte de comerț (factoringul și scontarea), s.a.;

1.1.1. Fondurile proprii și cele împrumutate de la persoane apropiate
Acestea reprezintă cel mai frecvent punct de plecare în cazul afacerilor mici și noi. Instituțiile financiare sunt mai puțin deschise – în special în perioade de instabilităte economică – firmelor aflate la început decât celor cu un istoric, această decizie bazându-se pe faptul că băncile manifestă o atenție tot mai mare în ceea ce privește riscul de creditare, știindu-se ca marea majoritate a afacerilor noi, start-up-urile, sunt sortite eșecului.
Fondurile proprii oferă avantajul unei siguranțe mai mari – nu vor fi retrase în cazul deteriorarii situației financiare, ca încazul creditului bancar. Nu este necesară expunerea detaliată a planului de afaceri înfața unor parteneri externi și nici aprobarea acestora pentru luarea deciziilor importante.

Această sursă de finanțare asigură deci flexibilitate, siguranță și independența. Totodată, în perspectiva atragerii de surse de finanțare exterioare firmei angajarea unor fonduri proprii reprezintă o garanție a motivației întreprinzătorului pentru asigurarea succesului afacerii.

Dezavantajele finanțării din surse proprii:

fondurile proprii sunt în general destul de limitate și pot frâna dezvoltarea afacerii;

in caz de nereușită, pierderea va fi suportata în întregime de întreprinzător (sau de apropiații săi);

firma va fi puțin cunoscuta de instituțiile financiare și va putea mai greu mobiliza fonduri însituații speciale.

Dată fiind conjunctura economică ce a caracterizat evoluția economiei românești în perioada de tranziție, majoritatea întreprinzătorilor nu au avut rezerve suficiente și nici nu au avut întotdeauna posibilitatea sau curajul de a apela la credite bancare.
Cu mici excepții, care nu fac decât să întărească regula, prietenii și cunoscuții au reprezentat una din cele mai importante surse de capital inițial de împrumut pentru debuturile în afaceri.

Capacitatea de autofinanțare după repartizarea dividendelor poartă denumirea de autofinanțare globala.

AG = CAF – dividendele distribuite, relația de calcul fiind valabilă numai în țările Uniunii Europene, deoarece repartizarea profitului îmbracă următoarele forme: rezerve și dividende, iar participarea salariaților la profit este considerată o cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal și nu o formă de repartizare a profitului;

Autofinanțarea are doua forme:

1) autofinanțare de menținere: include sursele din care urmează să se realizeze în viitor cheltuieli pentru menținerea potențialului productiv a nivelului atins de întreprindere prin reînnoirea mijloacelor de producție și acoperirea riscurilor de exploatare. Sursele incluse sunt: amortizarea și provizioanele.

2) autofinanțare neta: este acea parte din autofinanțarea brută care se formează pe seama surselor proprii peste necesarul cerut de refacere a capitalurilor investite.

Capacitatea de autofinanțare prezintă importanță deoarece constituie un mijloc sigur de finanțare, fiind o sursa independentă și stabilă, evidențiază autonomia întreprinderii, respectiv gradul de autonomie financiară și permite diminuarea indatorării și implicit reducerea cheltuielilor financiare.

1.1.2. Creditul bancar

Creditul bancar reprezintă sursa principală de fonduri, înspecial pentru firmele mici și mijlocii, sector din care face parte și societatea comercială a cărei analiza a surselor de finanțare face obiectul studiului de caz din prezenta lucrare.

Avantajele creditului bancar:
– obținerea de fonduri suplimentare, peste cele proprii;

stabilirea unei relații cu o instituție financiară cunoscuta, accesul mai ușor la alte servicii furnizate de către banca;

obținerea unui credit poate funcționa ca un semnal ce atestă viabilitatea afacerii în fața altor investitori potențiali;

în cazul anumitor forme de credit există un grad de flexibilitate înceea ce privește sumele angajate, datele la care se angajează sumele respective, dobânzile și termenele de rambursare;

necesitatea de a convinge banca de viabilitatea afacerii sau simplă completare a unei cereri de creditare poate "forța" întreprinzătorul să iși analizeze în mod obiectiv afacerea, să obțină o imagine clara a situației sale financiare și un tablou al punctelor slabe, punctelor tari, oportunităților și amenințărilor care caracterizează situația firmei.

Dezavantajele creditului bancar:

reticența băncilor în ceea ce privește finanțarea noilor firme, banca având nevoie de siguranța că va primi înapoi banii acordați drept credit, în timp ce firmele nou-înființate nu oferă aceasta garanție, din diferite motive (nu au istoric, nu au experiență, nu au foarte multe elemente care să facă din aceste firme elemente stabile în cadrul economiei);

riscul de a pierde garanțiile depuse sau chiar riscul de faliment în cazul nerestituirii creditului;

implicarea unui factor "extern" în managementul firmei, apariția unor restricții;

expunerea la riscuri noi – de exemplu riscul ratei dobânzii;

– riscul întreruperii creditării încazul unor evenimente nefavorabile pentru firmă.

Produsele bancare pentru finanțarea afacerilor societăților comerciale sunt numeroase, printre ele numărându-se:

– Liniile de credit – foarte folositoare pentru afacerile mici; reprezintă împrumuturi pe termen scurt, pentru care se plăteste dobânda din momentul în s-au luat banii și până când aceștia au fost dați înapoi.

– Împrumuturi cu rambursare lunară – sunt facute pentru orice fel de nevoi ale firmelor și se ramburseaza lunar, prin plata unor rate.

– Împrumuturi asigurate sau neasigurate etc.

– Factoring-ul intern:

finanțare până la 80% din valoarea brută a facturilor cu încasare la termen ce atestă livrări de mărfuri, executări de lucrări și prestări de servicii la intern.

Factoring-ul extern sau export factoring-ul:

finanțarea până la 80% din valoarea brută a facturilor cu încasare la termen ce atestă livrări de mărfuri , executări de lucrări și prestări de servicii la intern;

gestiunea creanțelor ce include administrarea creanțelor, colectarea creanțelor la scadență, situații privind debitorii și facturile încasate pentru fiecare debitor în parte înconformitate cu specificul fiecărei țări, etc.;

protecție 100% impotriva riscului de neplată determinat de insolvabilitatea debitorilor externi.

Factoringul poate oferi protecție impotriva riscului de neplată al importatorilor români. Protecția pentru riscul de neplată măreste credibilitatea înfața exportatorului ceea ce poate conduce la negocierea unor termene de plată mai lungi cu furnizorii externi. De asemenea, se poate renunta, ca importator, la modalități asiguratorii de plată de tipul acreditivului sau al scrisorii de garanție, înschimbul protecției pentru riscul de neplată acordat de factoring.

– Creditul pentru investiții:

Se acordă pentru finanțarea activității de investiții, pe total activitate de investiții sau pe obiective(proiecte) de investiții pentru realizarea de noi capacități de producție, dezvoltarea/retehnologizarea capacităților de producție, a utilajelor, masinilor, instalatiilor, cladirilor existente etc.

– Creditul pentru capital de lucru:

Obiectul creditului îl reprezintă susținerea nevoii de capital de lucru a clientului. Nu există restricții privind utilizarea de sume de bani din linia de credit acordată și nici privind rambursările încontul acesteia de-a lungul derulării produsului înlimita plafonului aprobat. Clientul hotărăste singur modul de utilizare a liniei de credit.

– Creditul imobiliar pe firmă

Este destinat achiziționarii de proprietăți imobiliare cum ar fi: locuințe de serviciu, sedii de birouri – inclusiv cabinete medicale, notariale, spații comerciale, terenuri intravilane.

– Creditul funciar

Este destinat achiziționarii terenurilor cu destinație agricolă, situate în extravilan, în scopul înființării/extinderii suprafețelor exploatațiilor agricole destinate culturilor agricole, plantațiilor pomicole și viticole, serelor, pășunilor, fânețelor etc.; terenurilor ocupate cu construcții și instalații agrozootehnice, amenajări piscicole și de imbunătățiri funciare, drumurile tehnologice și de exploatare agricolă, platforme și spații de depozitare care servesc nevoilor producției agricole; terenurilor cu vegetație forestieră, dacă nu fac parte din amenajamentele silvice, pășuni impădurite; terenurilor agricole neproductive, care pot fi amenajate și folosite pentru productia agricolă.

– Creditul pentru achitarea obligatiilor bugetare:

Se acordă pentru plăti restante la bugetul consolidat (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, fonduri speciale).

– Creditul pentru investiții financiare (acțiuni și părți sociale)

Este o formă de creditare pentru finanțarea activității de investiții financiare, respectiv pentru cumpărarea de acțiuni nominative, emise în formă materializată si/sau dematerializată sau părți sociale, emise de societățile comerciale, constituite în baza legii române.

– Creditul pentru instrumente de plată

Este destinat finanțării activității curente (furnizori, impozite, salarii, taxe etc.). În categoria acestor credite intră: creditele pentru cecuri, creditele pe mesaje swift receptionate, creditele pentru documente fără discrepanțe remise spre încasare în cadrul acreditivelor de export cu plata la vedere.

1.1.3. Emiterea de acțiuni și obligațiuni – reprezintă o sursă importantă de finanțare pentru firmele mari, dar sunt foarte puțin accesibile firmelor aflate la început.

1.1.4. Programe speciale de finanțare

Firmele au acces la diferite programe de finanțare nerambursabile. Surse potențiale de finanțare sunt programele Uniunii Europene, cele ale Guvernului României, ale USAID etc. Pentru exemplificare, prezentăm câteva dintre acestea:

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Ruralã (FEADR)

contribuie la promovarea susținerii dezvoltãrii rurale prin intermediul Uniunii Europene, completând acțiunile naționale, regionale și locale.

Fondul European pentru Pescuit (FEP)

FEP va ajuta efectuarea unui pescuit durabil și diversificarea activităților economice din domeniul piscicol.

Noul instrument financiar FEP propune o alocare financiară de 4,963 miliarde euro pentru Europa lărgită la 27 state membre.

Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR)

este fondul structural care sprijină regiunile mai puțin dezvoltate, prin finanțarea de investiții în sectorul productiv, infrastructură, educație, sănătate, dezvoltare locală și întreprinderi mici și mijlocii, precum și la conversia economică și socială pentru zone care se confruntă cu dificultăți structurale.

Proiecte finanțabile prin Planul Operațional Sectorial – Creșterea Competitivității Economice (POS-CCE)

POS-CCE se adresează Microîntreprinderilor și IMM-urilor ce intenționează să-si dezvolte afacerea pentru a face față provocărilor complexe ale unei Piețe Unice Europene.

Dintre programele de finanțare active, aflate în derulare pentru anul 2009 și destinate I.M.M. – urilor din România, menționăm:

Tabelul 1.1.4. – Fonduri structurale
Obținerea unor astfel de finanțări presupune:

informarea permanentă asupra programelor existente;

studierea criteriilor de eligibilitate, a documentatiei necesare, a termenelor de depunere a cererilor de finanțare și a condițiilor de derulare a finanțării și de evaluare a proiectului;

selectarea variantelor potrivite cu profilul de activitate al firmei;

alcatuirea documentatiei necesare și depunerea proiectului.

Este recomandabilă evaluarea riguroasă a șanselor de reușită ale cererii de finanțare înainte de a o iniția; pot fi astfel evitate consumuri ineficiente de timp și bani. Este posibil ca însuși programul să sugereze posibilități de extindere/diversificare a activității firmei.

Înainte de a se angaja pe această cale, întreprinzătorul va trebui să estimeze corect efectele unei astfel de mișcări strategice. Fondurile acordate în condiții teoretic avantajoase se pot dovedi o problema în cazul în care firma nu are capacitatea de a le folosi în condițiile prevăzute de finanțator.

Mai mult, întreprinzătorul trebuie să fie conștient de importanța condițiilor referitoare la contribuția proprie în cadrul proiectului, precum și la eventualele garanții.

1.1.5. Fondurile de capital de risc – sunt surse de finanțare specializate în investiții în cazul cărora probabilitatea unui eșec este mai mare – dar cazurile de succes sunt suficiente pentru a compensa pierderile.

Fondul de risc investește în capitalul firmei – de regulă ca acționar minoritar, urmând să iși retragă aceasta participație după o anumită perioada (de regula 3-5 ani). Fondul de risc castigă din diferența dintre valoarea participației între momentul efectuării investiției și cel al lichidarii participației la capitalul firmei.

Principalele avantaje ale acestei forme de finanțare sunt:

primirea unei infuzii de capital pe o perioada îndelungată, timp în care nu trebuie plătite dobânzi (nici dividendele nu sunt o prioritate a acestui tip de fond);

primirea unei sume care nu figurează în evidentele firmei ca datorii ci ca surse financiare proprii. Prin urmare, capacitatea de indatorare a firmei nu este afectată;

odata cu banii, fondul aduce și specialiștii săi care vor asista întreprinzătorul la managementul firmei;

păstrarea controlului majoritar asupra capitalului firmei;

existența unui semnal asupra viabilitații firmei pe termen mediu.

Dezavantajele acestei forme de finanțare ar fi următoarele:

dificultatea de obținere a fondurilor (in general, în economiile dezvoltate, se apreciază ca numai 1% din cererile de finanțare sunt aprobate);

necesitatea de a participa cu fonduri proprii considerabile la afacere (fondurile de risc sunt de regula acționari minoritari);

implicarea unui partener extern în managementul firmei;

necesitatea unor eforturi suplimentare privind prezentarea regulată a situației firmei către fondul de investiții;

necesitatea găsirii unei surse alternative de finanțare în momentul retragerii fondului de risc și posibilitatea interpretării acestei retrageri ca un semnal negativ privind firma.

In România, fondurile de capital de risc nu sunt destinate în special IMM-urilor, ci mai ales firmelor mari care doresc o infuzie de capital pentru o anumită perioadă.
Evident, există posibilitatea ca un fond de risc să dorească să fie partener și cu o firma nou-înființată.

1.1.6 Leasing-ul

Leasing-ul este o formă speciala de realizare a operației de creditare pe termen mediu și lung pentru procurarea, de regula, de echipament industrial.

Echipamentul este cumparat de către societatea de leasing și se închiriaza ulterior solicitantului. De multe ori, solicitantul însuși este mandatat în numele societății de leasing să cumpere echipamentul de care are nevoie.

Contractul de leasing se încheie apoi între societatea de leasing și solicitant și prin acest contract solicitantul primeste în folosinta echipamentul. Această formă de leasing se mai numește și leasing comercial și reprezintă formă principală de leasing.

Forme speciale de leasing sunt lease-back și time-sharing:

in formă de lease-back, posesorul echipamentului se confundă cu solicitantul care are nevoie urgentă de bani. În acest caz, el vinde utilajul unei societăți de leasing, închiriindu-l apoi de la aceasta;

in formă de time-sharing, sunt mai mulți solicitanti care vor să utilizeze acelasi echipament, dar fiecare il folosește o anumită perioada de timp.

La sfârșitul perioadei de derulare a contractului, indiferent de formă de leasing, solicitantul are mai multe optiuni:

Încetarea contractului;

Continuarea lui pentru o nouă perioadă de timp;

Cumpărarea utilajului la prețul prestabilit.

In domeniul leasing-ului auto/utilajelor/echipamentelor distingem următoarele categorii:

Leasing financiar pentru vehicule și echipamente noi, fiind o modalitate de finanțare competitivă, simplă și rapidă prin care se pot achiziționa vehicule și echipamente noi.

Leasing financiar pentru vehicule second hand, modalitate de finanțare competitivă, simplă și rapidă prin care se pot achiziționa vehicule second hand.

Leasing operational pentru vehicule, modalitate de finanțare extrabilanțieră, cu rate de leasing integral deductibile fiscal.

1.1.7 Creditele de la furnizori și clienți

Aceste “credite” sunt, în fapt, niște perioade de gratie, derulate din momentul în care firma a primit bunurile/serviciile livrate de către furnizori și până în momentul platii efective, întreprinzătorul beneficiază efectiv de un credit din partea furnizorului. O situație asemănătoare apare în cazul în care clienții firmei plătesc anticipat. Acest tip de “finanțare” reciprocă se face între parteneri de afaceri care prezintă încredere unul pentru celălalt, iar sumele care se vehiculeaza nu sunt foarte mari, dar sunt suficiente pentru a optimiza fluxul de numerar al unei firme pentru o perioadă scurtă de timp.
Este în interesul firmei să prelungească perioada de plata a furnizorilor și în acelasi timp, să-și încaseze cât mai repede creanțele. Aceasta "optimizare" nu trebuie totuși să afecteze relațiile de afaceri ale firmei, deoarece acumularea unor datorii excesive între parteneri poate duce la blocaje financiare. Cunoașterea metodelor alternative de plată și negocierea avantajoasă a contractelor sub acest aspect se pot dovedi extrem de utile în managementul firmei.

1.1.8 Factoringul și scontarea

Factoringul este forma de creditare pe termen scurt acordată de bănci comerciale prin compensarea creditului furnizor. Creditul se garantează cu factura/facturile înainte de scadență apărută dintr-un contract de vânzare-cumpărare între un furnizor și un cumpărător. Factoringul reprezintă un contract încheiat între banca (factor) și client (aderent) prin care factorul (banca) se obliga să plătească la prezentarea documentelor care atestă o creanță comercială o anumită sumă de bani în schimbul unor comisioane. Acestea sunt :comisionul de factoring, care variază în general între 0,2 – 0,5% din valoarea nominală a facturii/facturilor și comisionul de finanțare care reprezintă de fapt dobânda la creditul acordat și care se calculează la valoarea efectiv finanțata a facturilor. De menționat că, totalitatea facturilor emise în baza contractului comercial care stă la baza relației de factoring sunt supuse aplicării comisionului de factoring, indiferent dacă acestea au fost finanțate sau nu, ele fiind în totalitate cesionate factorului(banca) de către aderent(client).
Suma de bani pe care o plăteste banca la prezentarea facturilor poartă denumirea de finanțare imediată sau factoring disponibil, care, după cum menționam în cele de mai sus reprezintă maxim 80% din valoarea nominală a facturii/facturilor. Suma de bani pe care banca o achită în momentul încasării facturilor poartă denumirea de finanțare la încasare sau factoring indisponibil și reprezintă diferența de 20% din valoarea nominală a facturii/facturilor finanțate și încasate. Suma efectiv eliberata de către factor aderentului în momentul încasării facturilor poate fi mai mică decât“indisponibilul de la finanțare” în cazul în care factura/facturile nu sunt încasate integral ci numai partial, sau altfel spus, acest indisponibil poate fi folosit pentru acoperirea diferențelor aparute între valoarea finanțata a facturilor și valoarea efectiv încasată în contul de creanță.
In cazul în care există o factură achitabilă la scadență, dar necesitatea de bani apare înainte de scadență, atunci factura va fi achitată de către bancă la un preț mai mic decât cel inscris pe factură, urmând ca banca să încaseze prețul total.
Din diferența între prețul plătit de bancă și cel încasat de ea la scadență facturii, banca iși acoperă cheltuielile și se formează profitul ei. Banca va cumpara, practic, factura la un preț mai mic.

In România factoringul are o răspândire redusă, fiind accesibil pentru firmele cu o reputație deja constituită și presupune garanții importante solicitate de către banca.

Scontarea reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de bănci comerciale prin achitarea înainte de scadență a unor efecte comerciale (trate, bilete la ordin, etc.).

Scontarea reprezintă o operațiune de cumpărare de către bănci a efectelor de comerț detinute de clienții lor în schimbul acordarii creditului de scont și retinerii de către bancă a unei sume denumită agio formată din valoarea scontului adunată cu comisioanele.
Ca orice operațiune de creditare, scontarea presupune depunerea unei garanții stabilite de comun acord și concretizate prîntr-un procent aplicat la valoarea nominală a efectelor scontate. Un efect comercial reprezintă un angajament pe care un trăgător il ia în numele unui tras în favoarea unui beneficiar.

De exemplu, un plătitor (trăgător), depune banii la o banca comercială (trasul) și emite un cec (efectul comercial) către un furnizor (beneficiarul), urmând ca furnizorul (beneficiarul) să recupereze banii de la banca comercială (trasul) la scadență prin prezentarea cecului (efectul comercial).In cazul în care beneficiarul are nevoie de bani înainte de scadență, el poate sconta efectul comercial respectiv la o banca comercială, urmând ca banca să-l onoreze la o sumă mai mică decât cea înscrisă pe efectul comercial, și să recupereze la scadență banii de la tras, sau să resconteze efectul comercial înainte de scadență la altă bancă sau chiar la Banca Națională.

1.2. Consideratii generale privind sursele de finanțarea ale organizației

In vederea demarării unei activități economice, referindu-ne deci la o societatea de tip start-up, indiferent care este domeniul de activitate vizat, prima etapa pe care un întreprinzător trebuie să o parcurgă este estimarea cât mai precisa a sumei de bani necesare afacerii, indiferent de stadiul ciclului de viață al afacerii (capital pentru demararea afacerii, pentru funcționarea firmei pe termen scurt sau pentru dezvoltare strategica pe termen lung). Realizarea unei proiectii realiste a necesarului de finanțare presupune luarea în considerare a unei game largi de costuri asociate cu planul de afaceri, ajutand și la prezentarea în fața unui creditor sau investitor căruia îi demonstreaza faptul ca întreprinzătorul intelege afacerea și piața în care aceasta actioneaza.
Ideea despre finanțare pe care o au majoritatea întreprinzătorilor este de a acumula banii necesari afacerii din orice sursă, pe orice căi, în orice cantitate și cât mai ușor posibil. Însă, această viziune a business-ului nu ține cont de faptul că obținerea banilor pentru afacere implică o multime de compromisuri, atât financiare cât și nefinanciare.

Procesul alegerii unei modalități corespunzătoare de finanțare a afacerii este în acelasi timp artă și știință, deopotriva. Trebuie să se ia în considerare o multitudine de factori și să se evalueze în contextul propriei afaceri și a nevoilor acesteia.
In funcție de etapa din ciclul de viață al firmei necesarul de finanțare este diferit și posibilitățile de găsire a surselor corespunzătoare diferă, astfel, se constată faptul ca în etapa de lansare, firmele au probleme în ceea ce privește asigurarea capitalului necesar pentru funcționare deoarece prezintă un risc ridicat pentru creditori sau investitori. Rezultatul acestei situații este faptul ca majoritatea afacerilor nou înființate sunt finanțate din resursele personale ale întreprinzătorului, cum ar fi economiile, dobânzile sau credite personale. Tot aici un rol important il joaca familia și prietenii, care asigură o parte din banii necesari demarării afacerii. În acest stadiu este de neprețuit dorința și perseverența în căutarea de surse de finanțare, atât personale cât și guvernamentale.
Firmele în etapa de dezvoltare și creștere sunt de obicei suficient de stabile în funcționare pentru a nu avea în mod constant probleme cu fluxul de numerar.

Din momentul în care activitatea firmei este una de succes, fondurile generate de firma vor acoperi în cea mai mare parte necesitățile firmei. În acest stadiu al dezvoltării afacerii, firmele au la dispoziție mult mai multe surse de finanțare datorită faptului ca au deja o istorie a activității, o valoare stabilită și poate chiar un istoric al creditului etc. Totodată, presupunand ca firma are deja clienți și furnizori constanți, proceduri interne de funcționare eficiente, planuri de afaceri mai realiste și mai bine puse la punct, campanii de marketing și promoționale mai bine realizate și fundamentate ajută la crearea unei încrederi atât din partea potențialilor creditori cât și a potențialilor investitori.Prin urmare, în condițiile în care firma a fost profitabila, modalitatea preferată de finanțare este creditul.

Cum într-o economie de piața activitățile economice prezintă “creșteri”, uneori spectaculoase și declinul este de așteptat, la un anumit moment, așa cum la nivel macroeconomic aceste etape se manifesta prin “boom economic” și ulterior, prin recesiune.

Astfel, în această etapă de declin economico-financiar apar probleme cu fluxul de numerar, iar posibilitățile de finanțare ale firmei se vor reduce mai ales în cazul în care și piața pe care firma actioneaza este în restrângere. Chiar dacă istoric firma are credibilitate, situația curentă va împiedica obținerea facila de fonduri pentru continuarea derulării operațiunilor sau pentru realizarea altor obiective și în consecintă, atât instituțiile de credit cât și investitorii potențiali, înainte de a acordă credit sau de a investi iși vor face propriile aprecieri asupra viabilitații afacerii și asupra planului de afacere propus.

In România, datorită lipsei legislatiei și a instituțiilor specializate în susținerea și promovarea societăților comerciale(si aici avem exemplul IMM-urilor), avantajul datorat inexistenței unei concurențe reale pe piața este practic anulat. Principala problemă nu o reprezintă ideile sau dorința de muncă, ci aspectele privind finanțarea afacerii, cel puțin în perioada de început.

Condiție esentiala pentru dezvoltarea viitoare a firmei este să dispuna de o finanțare corectă și completă, întrucât fără un capital suficient, care să confere siguranța că afacerea se va dezvolta în continuare, firma va trai de pe o zi pe alta, din experiență și din experimentele proprii, nivelul de risc fiind crescut și în aceasta situație firma fiind extrem de vulnerabilă.

Întreprinzătorul trebuie să asigure fondurile necesare creării celor trei tipuri principale de capital utilizate în activitate:

– capitalul fix – imobilizat în activele fixe, cu rol de formare a fondurilor permanente ale firmei (cladiri, terenuri, autovehicule, echipamente, instalatii, utilaje etc.) și care constituie infrastructura de susținere a firmei;

– capitalul circulant – care reprezintă fondurile circulante ale firmei și asigură continuitatea desfasurarii activității;

– capitalul pentru dezvoltare – care este afectat extinderii afacerii, schimbării direcției inițiale a activității și diversificării acesteia.

In general, pe lângă sursele(posibilitățile) de finanțare ale afacerii menționate în subcapitolul anterior, ca adjuvant la acestea, mai pot fi considerate următoarele surse de finanțare, mai rar întrebuințate sau poate care nu aduc întreprinderii un aport la fel de mare ca cele amintite mai sus, dar care pot reprezenta în anumite momente ale dezvoltării afacerii surse importante, chiar vitale. Acestea se constituie în surse interne și externe, după cum urmează:

Interne:

Investițiile partenerilor;

Incubatoarele de afaceri;

(Incubatoarele de afaceri constituie una dintre modalitățile de sprijinire a întreprinzătorului în inițierea și dezvoltarea micilor afaceri, fiind organizate pe principii de flexibilitate, fie independent, fie la nivelul institutelor de învațământ superior, al Camerelor de Comerț și Industrie, etc. și gândite ca organizații nonprofit. Acestea oferă întreprinzătorilor spații pentru desfășurarea activității, facilități de birotica, consultanță managerială, asistență juridica, posibilități de instruire și schimb de experiență. Plata acestor servicii se poate face ca parte din profitul firmei, sau ca plată în sumă minimă necesară acoperirii cheltuielilor aferente activității. Accesul la astfel de sprijin poate fi primit pe baza unui plan de afaceri care să facă dovada rentabilității acestuia și în condițiile în care întreprinzătorul este dispus să investească un mic capital. Această sursă reprezintă o sursă de finanțare indirectă a unei mici afaceri);

Închirierea sau locația;

Arendarea;

Participarea la profit;

Donațiile și împrumuturile fără dobânda etc.

Externe:

Alte programe și proiecte de finanțare, în afara celor prezentate, cum ar fi:

Proiectul de ajutorare a fermierilor individuali și a întreprinderilor private, finanțat de Banca Mondiala prin intermediul BRD și Băncii Agricole.
Sectoare vizate: prelucrarea produselor agricole, marketing, comercializarea produselor agricole, alte afaceri în mediu rural. Scopul creditării: investiții noi și creșterea capitalului circulant.

Restructurare – privatizare, proiect BERD, linie de credit deschisă pentru BRD. Sectoare vizate: exportatori români privatizați sau de stat cu programe reale de privatizare.

Linie APEX Global, a Băncii Europene de Investiții, cu implicarea BRD și a Băncii Ion Țiriac. Domenii vizate: industrie, agricultură și servicii conexe, turism. Scopul creditării: proiecte inițiate de societăți mixte cu parteneri din UE (dezvoltare durabilă).

Schema de credite PHARE pentru IMM, ce urmează a fi implementată de Agenția Naționala de Privatizare în colaborare cu două bănci și Fondul Român de Garantare a Creditelor (octombrie 1997). Domenii vizate: acordarea de micro-credite pe termen mediu, în valută, pentru IMM. Scopul: formarea unei culturi a creditului în sectorul privat, stimularea băncilor comerciale să acorde credite IMM, în special pentru bunuri de investiții, s.a.;

Concluzionând, putem spune, fără teama de a greși, că volumul fondurilor necesare finanțării activității firmei este dependent de tipul, amploarea și de stadiul în care se găsește afacerea. Pe parcursul formării și funcționarii unei firme, în funcție de etapa în care se găsește, întreprinzătorul va avea acces la anumite surse de finanțare. Acest lucru se datoreaza în principal faptului ca mulți investitori nu sunt doritori să investească într-o afacere în perioada de început a acesteia, considerând ca riscul este prea mare, investiția urmând a fi facuta doar după ce afacerea ajunge la maturitate, în momentul în care firma a facut deja dovada viabilitații. Pentru participarea lor la capital, potențialii investitori țin cont, de asemenea, de stadiul afacerii și de gradul de risc pe care aceasta o implica. Din acest motiv, întreprinzătorul are datoria să investigheze toate posibilitățile de finanțare de care dispune, pentru a putea lua cea mai avantajoasă hotărâre posibilă în momentul respectiv.

1.3. Contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate

Entitățile economice pot beneficia de împrumuturi pe termen scurt, mediu și lung de la Instituțiile bancare sau de la alte persoane fizice sau juridice.

Contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate acestora se ține pe următoarele categorii:

împrumuturi din emisiuni de obligațiuni și prime de rambursare a acestora;

credite bancare pe termen lung, mediu și scurt;

sumele datorate entităților afiliate și entităților de care compania este legată prin interese de participare

alte împrumuturi și datorii asimilate

dobânzile aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate.

1.3.1. Contabilitatea împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni

Societățile comerciale pe acțiuni pot contracta împrumuturi prin emisiunea de obligațiuni pentru o sumă care nu poate depași treipătrimi din capitalul social. Obligațiunea este un titlu de valoare, de obicei pe termen lung, care reflectă o sumă de bani împrumutată de o persoana juridica de la publicul investitor.Acesta are dreptul de a încasa de la emitent dobânzile aferente sumei date cu împrumut.

Cele mai intalnite tipuri de obligațiuni sunt:

obligațiuni ordinare, care asigură cumpărătorilor de obligațiuni(obligatarilor) o dobânda fixa sau variabila, care se revizuiește periodic;

obligațiuni cu primă de rambursare, primă care se calculează ca diferența între valoarea nominală(înscrisă pe obligațiuni) și prețul de emisiune(de vânzare), care este mai mic.Venitul realizat de obligatar în momentul rambursării echivalează cu o anumită dobândă anuală.

obligațiuni cu loterie, care se vând și se răscumpără la valoarea nominală. Periodic, prin tragere la sorți, se vor putea câstiga venituri echivalente cu dobânzile datorate obligatarilor.

Conturile utilizate pentru reflectarea în contabilitate a împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni sunt conturi din grupa 16 ”Împrumuturi și datorii asimilate”:

161 “Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni”:

1614 “Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de stat”

1615 “Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de bănci”

1617 “Împrumuturi interne din emisiuni de obligațiuni garantate de stat”

1618 “Alte împrumuturi din emisiuni de obligațiuni”

1681 “Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni”

169 “Prime privind rambursarea obligațiunilor”

1.3.2. Contabilitatea creditelor bancare pe termen mediu și lung

Creditele sunt sume împrumutate de către bănci persoanelor fizice și juridice și care trebuie rambursate(restituite) la un anumit termen numit scadență. Creditele bancare sunt purtătoare de dobânzi.Creditele bancare pe termen lung(peste5 ani) și pe termen mediu(1-5 ani) sunt destinate finanțării investițiilor.

Conturile utilizate în contabilitatea creditelor bancare pe termen lung se realizează cu ajutorul contului sintetic de gradul I 162 “Credite bancare pe termen lung”, care se detaliază pe următoarele conturi de gradul II, în funcție de natura creditelor angajate:

1621 “Credite bancare pe termen lung”

1623 “Credite externe guvernamentale”

1624 “Credite bancare externe garantate de stat”

1625 “Credite bancare externe garantate de bănci”

1626 “Credite de la trezoreria statului”

1627 “Credite bancare interne garantate de stat”

1.3.3. Contabilitatea creditelor bancare pe termen scurt

Entitățile care nu au resurse financiare suficiente pot apela la credite bancare pe termen scurt acordate prin conturi distincte. Atunci când creditele sunt acordate în valuta, pot aparea diferente favorabile sau nefavorabile de curs valutar, în funcție de evoluția acestuia.

Conturile utilizate în contabilitatea creditelor bancare pe termen scurt se realizează cu ajutorul contului sintetic de gradul I 519 “Credite bancare pe termen scurt”, care se desfășoară pe următoarele conturi de gradul II:

5191 “Credite bancare pe termen scurt”

5193 “Credite externe guvernamentale”

5194 “Credite externe garantate de stat”

5195 “Credite externe garantate de bănci”

5196 “Credite de la trezoreria statului”

5197 “Credite interne garantate de stat”

5198 “Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt”

1.3.4. Contabilitatea datoriilor care privesc imobilizările financiare

Acțiunile unei societăți comerciale pot fi cumparate de către o alta entitate sub formă de titluri imobilizate. Titlurile pot fi cumparate de la societăți din cadrul grupului sau din afara acestuia. Societatea care a cumparat titlurile poate acordă societății care le-a emis ajutoare financiare sub formă de împrumuturi în condiții avantajoase, preferentiale. Pentru societatea care acordă împrumutul, aceste sume reprezintă creanțe imobilizate și se contabilizeaza ca imobilizări financiare. Pentru societatea care beneficiază de împrumuturi, aceste sume reprezintă datorii ce privesc imobilizările financiare.

Conturile utilizate în contabilitatea datoriilor legate de participații se realizează cu ajutorul contului sintetic de pasiv de gradul I 166 “Datorii care privesc imobilizările financiare”, care se detaliază pe doua conturi sintetice de gradul II:

1661 “Datorii fața de entitățile afiliate”

1663 “Datorii fața de entitățile de care compania este legată prin interese de participare”

1.3.5. Contabilitatea altor împrumuturi și datorii asimilate

Contabilitatea altor împrumuturi și datorii asimilate, precum și a dobânzilor aferente se realizează cu ajutorul conturilor:

167 “Alte împrumuturi și datorii asimilate”

1687 “Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate”

Funcționarea conturilor prezentate mai sus, precum și a celorlalte conturi implicate în operațiunile de înregistrare contabilă aferente surselor de finanțare este prezentată în cadrul studiului de caz efectuat asupra S.C. GEKA S.R.L și care este parte integrantă a lucrării de față.

2. Prezentarea societății comerciale GEKA S.R.L.

2.1. Denumirea, structura acționariatului și a capitalului social; conducere executivă

Capital social: 100,00 mii RON

2.2.Produse bancare tip credit existente la data analizei

2.3.Mediul de afaceri

2.4.Puncte de lucru:

2.5.Previziuni privind riscurile

2.6.Analiza factorilor cheie pentru succesul companiei

2.7.Aprecieri asupra situației economico – financiare
– mii RON –

2.8.Relatia cu banca

2.8.1. Informații financiar-bancare
– echiv. mii RON –

2.8.2. Incasări derulate de client prin banca parteneră

2.8.3. Expunerea brută a băncii partenere față de S.C. GEKA S.R.L.

2.9.Lista avizelor/autorizațiilor de mediu necesare pentru funcționare

3. Studiu de caz

3.1. Inregistrările în contabilitate a operațiunilor de finantare ale societatii comerciale S.C. GEKA S.R.L.

3.1.1. Credite pe termen scurt

3.1.2. Credite pe termen mediu/lung in RON

3.1.3. Credite pe termen mediu/lung in valuta(EUR)

3.1.4. Leasing-ul financiar ( durata contractului de leasing de 36 luni)

Înregistrarea în contabilitate a operațiunilor de leasing este reglementată de Ordinul nr. 686/25.06.1999 pentru aprobarea Normelor privind înregistrarea în contabilitate a operațiunilor de leasing.

Societatea comercială a achiziționat în luna ianuarie 2007 un autoturism(Audi All Roads) în lesing financiar în valoarea totală de 18.000 Euro, rata dobanzii fiind de 7%/an. S-a achitat un avans de 9.000 Euro, dobânda pe perioada leasingului este de 1.890 Euro, iar asigurarea de 2.000 Euro. Cursul de referință al achiziției este de 3.4046 lei/euro

În februarie s-a achitat prima rată de leasing în valoare de 250 euro, dobânda în valoare de 52,50 Eur și asigurarea în valoare de 55,56 Euro.

Notele contabile legate de achiziționarea unui mijloc fix prin leasing financiar sunt următoarele:

Conversia ratelor și a dobânzilor aferente se face la cursul de schimb prevăzut în contract(3.4046 lei/euro), toate diferențele de curs ulterioare urmând a se calcula față de acest curs.

și concomitent,

3.1.4.1. Evaluarea la data bilanțului

În Secțiunea 3 „Tratamente contabile”, paragraful 3.1, lit. c), se specifică obligativitatea raportării elementelor monetare (disponibilități și alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele și depozitele bancare, creanțe și datorii în valută) utilizând cursul de schimb de la data încheierii exercițiului. Diferențele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de la data înregistrării creanțelor sau datoriilor în valută sau față de cursul la care au fost raportate în situațiile financiare anterioare și cursul de schimb de la data încheierii exercițiului, pot fi înregistrate la venituri sau cheltuieli, după caz.

Notele contabile de reevaluare sunt următoarele (curs la data achiziției: 3,4046 lei noi /euro, curs la 31.12.2007: 3,6102 lei noi / euro):

Asigurarea nu se reevaluează și nici nu se înregistrează inițial. Ea constituie o cheltuială curentă a exercițiului care se înregistrează în contabilitate la cursul facturii.

În momentul reevaluării „Dobânzilor aferente altor împrumuturi și datorii asimilate” dispare egalitatea dintre conturile 471 „Cheltuieli înregistrate în avans”(care nu se reevaluează) și 1687 „Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate”, ceea ce impune eforturi suplimentare pentru contabilizare.

Actualizarea valorii la cursul de la sfârșitul anului se realizează numai pentru elementele monetare. Elementele nemonetare achiziționate cu plata în valută și înregistrate la cost istoric (imobilizări, stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data efectuării tranzacției.

3.1.5. Factoring intern cu regres

Creditul de factoring cu plafon de creditare de 300.000 RON care se derulează pe o perioadă de 12 luni este aferent contractului comercial nr. 7/2005(modificat si completat prin actele adiționale ulterioare) încheiat între societatea comerciala GEKA SRL și Metro Buying Cash & Carry România SRL, respectiv pentru finanțarea facturilor emise în baza acestui contract comercial, credit acordat de banca parteneră pentru buna desfășurare a activității si prin care aceasta cumpără creanțele comerciale(facturile emise). Factorul(banca) finanțează aderentului 80% din valoarea nominală a facturilor cesionate.

Prezentăm funcționarea conturilor în cazul achiziționării unei părți a creanțelor, respectiv a finanțării/încasării facturilor cesionate și prezentate la bancă în baza chitanței subrogatorii din data de 05.06.2008, în valoare nominală totală de 17.951,39 RON(vezi anexa factoring finanțare/încasare) .

Total cont 4111“Clienți”= 17.951,39 RON

Pentru finanțarea facturilor banca(factorul) percepe atât o dobândă sub forma comisionului de finanțare(în cazul nostru rata dobânzii este de 12,5%/an) calculată la valoarea finanțată, cât si comisionul de factoring(care in cazul de față este de 0,5% aplicat la valoarea nominală a creantelor cesionate).În cazul ambelor comisioane, conform noilor reglementări în vigoare în domeniul factoringului, banca(factorul) calculează TVA. Pentru simplificare, vom renunța la utilizarea conturilor de TVA, contabilitatea acestora fiind mai puțin relevantă în cazul analizei noastre.

Contabilizarea contractului de factoring(exemplificare pentru facturile cumparate de către bancă(factor) în data de 05.06.2008):

3.2.Analiza principalilor indicatori

3.2.1. Venituri și cheltuieli

3.2.1.1. Venituri lei

Fig. 3.2.1.1. Evoluția veniturilor la S.C. GEKA SRL

Se observă un trend ascendent al veniturilor realizate in perioada analizată . Evoluția crescatoare a veniturilor se încadrează intr-o curbă lină , fiind determinată de indicele inflației si nu de o crestere reala a acestora . Veniturile din exploatare reprezintă majoritatea covârsitoare din total venituri ceea ce demonstrează stricta specializare intr-un singur domeniu de activitate.

3.2.1.2. Cheltuieli lei

Tabel 3.2.1.2 – Cheltuieli

Fig. 3.2.1.2. Evoluția cheltuielilor totale la S.C. GEKA SRL

În general, cauzele care au generat această evoluție a cheltuielilor, sunt:

creșterea prețurilor principalelor utilități;

creșterea cheltuielilor cu remunerarea personalului, privind asigurările, protecția socială;

creșterea cheltuielilor cu impozite și taxe;

creșterea prețurilor cu achiziționarea materiei prime;

creșterea prețului la energie și apă, necesare realizării obiectivului de producție;

creșterea producției ce duce la cheltuieli materiale suplimentare, generate de necesități de aprovizionare suplimentare;

creșterea prețurilor de aprovizionare la materiale consumabile;

3.3. Indicatori principali

3.3.1. Cifra de afaceri – CA

Cifra de afaceri reprezintă suma totală a veniturilor din operațiuni comerciale efectuate de o societa-te, respectiv vânzarea de mărfuri și produse / servicii într-o perioadă de timp determinată ( de regulă un an ), în calculul ei nu se includ veniturile financiare și veniturile excepționale.

CA reprezintă un indicator esențial pentru precizarea locului societății comerciale în sectorul de activi-tate, a poziției acesteia pe piață, a capacitățiide a lansa și dezvolta activități profitabile.

CA = Vânzări de mărfuri + Producția vândută;

Conform datelor, se constată că față de perioada luată ca bază de comparație, cifra de afaceri CA, a crescut, după cum reiese din figura de mai jos, situație favorabilă societății.

lei

Tabel 3.3.1. – Cifra de afaceri

Fig.3.3.1. Cifra de afaceri la S.C. GEKA SRL

Determinarea variației cifrei de afaceri în 2007 față de 2006, și 2008 față de 2007:

CA1 = CA2007 – CA2006 = 3874931- 3315311= +559.620 lei;

CA2 = CA2008 –CA2007 = 4300076 – 3874931 = + 425145 lei ;

Cifra de afaceri a înregistrat creșteri în anul 2007 față de anul 2006, și în anul 2008 față de anul 2007, datorita in mare parte procesului inflationist

3.3.2. Profitul

Profitul reprezintă în fapt denumirea generică dată diferenței pozitive dintre venitul obținut de un agent economic prin vânzărea bunurilor/serviciilor economice și costul lor. Profitul este considerat expresia sintetică a eficienței oricărei unități economice, mărimea sa fiind determinată în acest sens.

Analiza structurală a profitului – lei –

Analiza dinamică a profitului – lei-

Tabel 3.3.2. – Profitul

Fig. 3.3.2. Evoluția Profitului Brut și Profitului Net la societatea S.C. GEKA SRL

Observăm o diminuare drastică a profitului realizat în exercițiul financiar al anului 2008 față de 2007 si 2006, curba abruptă a rezultatului fiind determinată de creșterea accentuată a cheltuielior de exploatare in condițiile menținerii relativ constante a nivelului veniturilor realizate. Un alt aspect demn de luat in seama este evoluția ponderii rezultatului financiar in totalul rezultatului, care a evoulat de la 3,52 % in anul 2006 , la 7,32 % in 2007 si 12,.43 % in anul 2008.

3.4. Alți indicatori economico-financiari

3.4.1. Profitabilitatea societății S.C. GEKA SRL

Tabel 3.4.1. – Profitabilitatea

In perioada analizata, cei trei indicatori cunosc un trend descendent asezat pe o curba relativ abruptă ceea ce demonstrează că rentabilitatea activității firmei alături de capacitatea de a susține un efort investițional prin mijloace proprii si eficiența cu care este utilizat capitalul propriu ating valori alarmante din punct de vedere al profitabilității.

3.5. Indici privind creșterea societății S.C. GEKA SRL

Tabel 3.5. – Indici de creștere

Fig. 3.5. Indici privind creșterea societății S.C. GEKA SRL

Se realizează o simetrie între indicele creșterii cifrei de afaceri si indicele de creștere a profitului brut în sensul că pe perioada analizată cu cât indicele de creștere a cifrei de afaceri are un trend ascendent cu atât indicele de creștere a profitului brut cunoaște un trend descendent.

3.6. Lichiditatea și solvabilitatea S.C.GEKA SRL

Tabel 3.6. – Lichiditate și solvabilitate

Fig.3.6. Lichiditatea și solvabilitatea S.C. GEKA SRL

Rata lichidității generale se situează peste nivelul de 1,3 ceea ce determină o bună capacitate a firmei de a face față datoriilor pe termen scurt.

Rata solvabilității generale ar trebui să se situeze peste nivelul de 0,3 demonstrând faptul că nu există o proporție optimă între ansamblul lichidităților potențiale asociate activelor circulante si ansamblul datoriilor sub un an.

Rata autonomiei financiare globale se situează în parametrii acceptați.

3.7. Datoria societății S.C. GEKA SRL

Tabel 3.7. – Rata de indatorare

Fig.3.7. Datoria S.C. GEKA SRL

Se poate accepta o rată de îndatorare globala pana la nivelul de 0,8. Societatea nu atinge acest prag iar trendul este usor descrescător.

3.8. Imobilizări de capital

Tabel 3.8. – Imobilizări

Fig. 3.8. Imobilizările de capital la S.C.GEKA SRL

4. CONCLUZII SI RECOMANDĂRI

B I B L I O G R A F I E

1. Numeleautorului, P. – Titlul cărții. Editura, Orașul, 2008 [Nume, 2008]

sau

1. [NUM08] Numeautorului, P. – Titlul cărții. Editura, Orașul, 2008

…

12. Nortcraft, M.E., Neale, M.A. – Organizational Behavior. The Dryden Press, London, 1990 [Nortcraft, 1990]

sau

12. [NOR90] Nortcraft, G.B., Neale, M.A. – Organizational Behavior. Dryden Press, London, 1990

ANEXE: