Suportul Legislativ Si Institutional In Domeniul Deseurilor

1.2 Suportul legislativ si institutional in domeniul deseurilor

Legislația din România care reglementeaza gestiunea deșeurilor este într-o continua schimbare. Directiva nr. 2008/98/EC privind deșeurile este în curs de transpunere și normele existente, spre exemplu cele de natură tehnică sunt completate si amendate în decursul a câțiva ani. Noile reglementări si modificarea celor existente deja reusesc sa produca efecte sociale si economice semnificative.

In politica de gestiune a deșeurilor decuplarea cantității de deșeuri de creșterea economica reprezinta unul dintre principalele obiective ale Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, se dorește reducerea cantității de deșeuri generate chiar și în condiții de creștere economică. Acest obiectiv este formulat în Directiva cadru a Uniunii Europene privind gestiunea deșeurilor (2008/98/EC)1 care definește prevenirea generării de deșeuri ca o prioritate înaintea diferitelor forme de valorificare și eliminare a acestora. Reducerea cantității de deșeuri este considerată un indicator al eficienței societății în a-și gestiona resursele: cu cât producem mai puține deșeuri și le gestionăm mai bine pe cele existente, cu atât creșterea economică este mai sustenabilă. Obiectivul de reducere a cantității de deșeuri produse în medie în Uniunea Europeană nu a fost atins, cel puțin până la nivelul anului 2009. Dimpotrivă, în ce privește deșeurile de ambalaje, cantitatea generată a crescut. Se observă însă o stabilizare a cantității de deșeuri municipale generate, mai ales după anul 2000, în contextul unei creșteri economice susținute în cea mai mare parte a decadei.

Oportunitățile de dezvoltare sunt încurajate nu numai de apariția unei noi cereri pe piață ci și de disponibilitatea, tot prin intermediul Uniunii Europene, a unor fonduri nerambursabile pentru investiții în acest domeniu considerat prioritar. La rândul lor, existența fondurilor și nevoia de proiecte conduc la creșterea numărului de consultanți și specialiști în domeniul managementului deșeurilor.

În România, cea mai recentă directivă cadru, Directiva nr. 2008/98/EC, care revizuiește Directiva cadru nr. 2006/12/EEC, a fost transpusă printrun proiect de lege aprobat în ședință de Guvern în aprilie 2011, și care este în prezent în dezbatere parlamentară. Prin urmare, regimul deșeurilor este în prezent legiferat prin OUG 78/2000, modificările și completările ulterioare, precum și prin acte normative care reglementează fluxurile speciale de deșeuri. Corespondența între normele europene și legislația națională, cu relevanță pentru obiectul studiului, se regăsește în tabelul de mai jos.

De asemenea, prin H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor au fost stabilite ținte privind reducerea cantității de deșeuri municipale biodegradabile depozitate cu 25% până în 2010, cu 50% până în 2013 și cu 65% până în 2020, raportat la cantitatea înregistrată în 1995.

Până în momentul de față, România a transpus total directivele europene privind depozitarea deșeurilor, ambalajele și deșeurile de ambalaje și privind deșeurile de echipamente electrice și electronice.

Prin urmare, pentru perioada următoare, România va avea o sarcină considerabilă: va fi nevoită să gestioneze corespunzător cantități din ce în ce mai mari de deșeuri respectând noile prevederi ale legislației europene. Se impun astfel ținte mai mari de recuperare și valorificare pe majoritatea fluxurilor de deșeuri, precum și reglementări mai stricte privind cantitățile care pot fi depozitate și condițiile de depozitare. În momentul de față România respectă în cea mai mare parte obligațiile asumate prin Tratatul de Aderare, dar asta în condițiile în care pentru majoritatea obiectivelor au fost negociate derogări de la termenele de aplicarea, ce vor expira în următorii câțiva ani. Este de așteptat ca ambele nevoi menționate să genereze schimbări fundamentale în industria de gestionare a deșeurilor și pe piața muncii din acest sector.

In anul 2011 Oficiul Național al Registrului Comerțului a înregistrat 2114 firme care isi desfasoara activitatea în domenii precum colectarea si recuperarea de deșeuri: din acestea, 657 de firme au declarat ca obiectul lor principal de activitate reprezinta colectarea deșeurilor nepericuloase, 66 de firme au obiectul principal de activitate colectarea deșeurilor periculoase, iar 221 de firme au declarat că se ocupatia lor principala este reprezentata de demontarea mașinilor scoase din uz pentru recuperarea materialelor și 1170 de firme care activeaza in domeniul recuperarii materialelor reciclabile și sortarii acestora.(Figura 1.2.1.)

Cifrele de afaceri cele mai mari cu o medie de peste 5,4 milioane de lei (anul 2009) apartin firmelor care se ocupa cu recuperarea materialelor reciclabile sortate . Desi sunt in numar mai mic firmele care colecteaza deșeuri (657) decât firmele care recuperează materialele reciclabile sortate (1170), primele au un număr de doua ori mai mare de salariați decât cealalta categorie.

Cele mai mari probleme cu care se confruntă firmele din industrie sunt birocrația și nerespectarea legilor în vigoare. O altă problemă este fluctuația de personal. Salariile prea mici îi fac pe potențialii angajați să se orienteze către alte locuri de muncă. Industria deșeurilor este într-o continuă dezvoltare. Directorii de firme sunt optimiști în ceea ce privește evoluția acesteia, ei cred că ramura se va dezvolta și, odată cu ea, firmele lor. Cei mai mulți dintre ei spun că vor gestiona cantități mai mari de deșeuri, iar numărul angajaților va crește.