-SUPORT DE CURS SI T ESTE DE AUTOEVALUARE – [625546]

DEMOGRAFIE
-SUPORT DE CURS SI T ESTE DE AUTOEVALUARE –

ALBA IULIA, 2017

4

CUPRINS

1. TERMINOLOGIA DEMO GRAFICĂ 5
2. MORTALITATEA 12
3. FERTILITATEA 25
4. NUPTIALITATEA SI DIVORTIALITATEA 29
5. MIGRATIA 31
TESTE DE AUTOEVALUAR E 34
BIBLIOGRAFIE 43

5

1. TERMINOLOGIA DEM OGRAFICĂ

 Demografia
1. Demografia ar putea fi înțeleasă ca fiind disciplina studiată de demografi, iar pentru a nu șoca
folosind asemenea formulări, conținutul ei se poate explicita prin înșiruirea problemelor regăsite
până la limita aceluia din cercurile la care decidem să ne oprim.
2. Demografia studiază populațiile umane. Tot așa de evident este că populațiile sunt studiate de
diferite discipline – practic de toate ș tiințele sociale. Demografia este o știință socială care are
ca obiect studiul populațiilor umane, privite din perspectiva dimensiunii lor numerice și a
schimbărilor de volum.

 Dacă și demografia și alte discipline socio -umane studiază populațiile umane, care este specificul
demografiei?
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………. …………………
…………………………………………………..
 Sociologie demografică sau demografie socială ?
Demografia are suficiente caracteristici ale unei științe nomotetice ea fiind capabilă de
producerea unor cunoștințe de mare consistență și de predicții cu grad ridicat de realizare pe termen
scurt și mediu.
Componenta demografică nu este izolată, ea suportă influența altor componente ale câmpului
social de ansamblu, așa cum, la rându -i, generează consecințe economice, politice, culturale, sociale
etc. Ieșirea spre o demografie lărgită înseamnă deci adăugarea unui palier superior analizei
demografice, componenta în cauză, suplimentară, purtând cel mai adesea denumirea de “demografie
socială”. Ea poate tot atât de bine să se numească “sociologie demografică”, întrucât statutul său este
similar celui al altor so ciologii de ramură, precum: sociologia juridică, sociologia economică,
sociologia educației etc., adică al acelor sociologii ce dublează diverse științe sociale particulare,
fiecare dintre acestea din urmă având un câmp specific de cercetare, pe care depăș indu-l, prin
aspirația de racordare la socialul de ansamblu, se neagă pe ele însele ca discipline și se transformă în
sociologia domeniului respectiv.
În majoritatea țărilor europene, demografia are poziții instituționale mai puternice decât
sociologia, f iind direct implicată, alături de economie, în producția de date sociale, prin institute
statistice de profil, ceea ce -i conferă un statut privilegiat, fapt pentru care, probabil, pare mai
respectabilă o “demografie socială” decât o “sociologie demografică ”, mai ales dacă această
disciplină este construită dinspre demografie, de către demografi, și nu este lăsată pe seama
sociologilor, ale căror competențe pot fi mai ușor puse la îndoială. În Statele Unite însă, întreg
câmpul demografic aparține, prin tradi ție, sociologiei și prin urmare problema se pune cu totul altfel,
lucru vizibil și din denumirea de “population studies” ce se păstrează încă chiar și pentru aspecte de
demografie formală.
Problema devine și mai complicată dacă se are în vedere că schimba rea în volumul și
structura populației se produce continuu în cadre istorice mereu schimbătoare, cu care aspectele
demografice interacționează profund, ceea ce impune nu doar o sociologie demografică, ci și o
“istorie a populației”, disciplină care, oricât e competențe i -am acorda demografului, nu poate să nu
intre sub jurisdicția istoriografiei, cel puțin în măsura în care se are în vedere componenta de
descriere și cea de scoatere la lumină a informațiilor demografice despre trecut. Problemele
reconstituir ii populațiilor trecute și cele ale fenomenelor și proceselor demografice din alte epoci au
făcut necesară apariția și consolidarea unei “demografii istorice”, al cărei moment de glorie a venit
atunci când istoricii s -au hotărât să depășească tratarea nara tivă a evenimentelor – în speță politice și
militare – din viața omenirii și să abordeze aspectele de viață profunde, aspecte ce nu pot face
abstracție tocmai de înmulțirea populațiilor.

6 Demografia este, în consecință, o știință socială autonomă, în măsur a în care se limitează la
un câmp destul de bine circumscris de fenomene, adică la ceea ce se numește analiză demografică.
Dincolo de asta nu poate exista decât sociologie demografică și istorie a populațiilor, așa cum se
întâmplă lucrurile și în cadrul al tor discipline. Amestecul care se practică frecvent între demografie și
sociologia populației nu face decât să încurce lucrurile inducând în eroare cititorul prin transferarea
prestigiului rigorii de la prima componentă spre cea de a doua.
Dincolo și inde pendent de discuția anterioară ce a implicat sociologia demografică, este clar
că demografia se leagă cel mai strâns de acele științe sociale care descriu condițiile de bază ale vieții
sociale, având o influență decisivă asupra reproducției populației, pre cum științele economice, cele
juridice sau politice, respectivele fenomene fiind, în același timp, nu numai cauze dar și consecințe
ale dimensiunii demografice. Nu este mai puțin adevărat că explicarea comportamentelor
demografice reclamă un serios și cons tant apel la laturile psihosociologice și culturale ale vieții
indivizilor umani, fără cunoașterea cărora multe date despre populații rămân insuficient sau greșit
înțelese.

 Evoluția volumului populației (sau, pe scurt, evoluția demografică)
E vorba, de pr oblema centrală a demografiei și anume cea care se centrează pe schimbarea
volumului de indivizi din populație și care privește și modificarea diverselor componente și aspecte
structurale ale populației. Acestea pot fi studiate fie separat, ca procese demo grafice în sine, fie ca
părți componente ale întregului. Evoluția demografică are, ca orice altă mișcare în timp, o zonă a
retrospectivului, care se referă la trecut, și una a prospectivului, privind viitorul. Trecutul trebuie
reconstituit și explicat; vii torul trebuie construit, în diferite variante, sub diferite ipoteze și analizat
prin prisma consecințelor sale posibile.

 Populația
Nu orice colecție de indivizi umani formează o populație în sensul demografic al termenului.
Aceasta trebuie să îmbrace form a unei comunități, fiind deci vorba de totalitatea persoanelor care
conviețuiesc pe un anumit teritoriu și care formează o entitate supraindividuală definită prin relațiile
dintre indivizi și normele care reglementează aceste relații. O populație în sens d emografic poate fi
formată din locuitorii unei așezări, ai unei zone administrative a unei țări, ai țării în întregime, ai unor
comunități supranaționale și, la limită, din toți locuitorii planetei noastre. Se va observa că în acest
din urmă caz expresia “ la limită” a fost folosită nu numai pentru a sugera că mai sus nu avem unde
merge, ci pentru că acest concept de “populație mondială” este destul de puțin relevant pentru
demografie, dată fiind, cel puțin deocamdată, precaritatea aspectelor care să confere unitate acestei
colecții de indivizi, dincolo de granițele fizice (de altfel perfecte) prin care este ea delimitată.
Populațiile cu care are de a face demografia sunt întotdeauna “populații mari”, conținând
un număr de indivizi suficient de ridicat pentr u a putea stabili regularități statistice. Rareori
demograful abordează populații de ordinul zecilor de mii sau mai mici, căci este nevoie ca în
interiorul acestora să se producă suficiente evenimente care să poată fi abordate ca “masă de
evenimente” și nu drept cazuri singulare. Cu alte cuvinte, din accentul pe care demograful îl pune pe
modificarea cantitativă a efectivului populației rezultă că instrumentul principal cu care se lucrează
în demografie este cel statistic, statistica fiind o disciplină de t ip metodologic ce ne învață cum să
operăm cu informații obținute pe bază de numărare.
 Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o mulțime oarecare de indivizi pentru a fi
socotită populație de către demograf ?
––––––––––- ––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––
 Fenomene demografice
Plecând de la cele patru evenimente demografice fun damentale, prin agregarea acestora la nivelul
populației, în cursul unei perioade de timp, se constituie fenomenele demografice corespunzătoare.
Corespondența e simplă și bine cunoscută: nașterilor le corespunde fertilitatea, respectiv, natalitatea,
decese lor le corespunde mortalitatea, imigrărilor le corespunde imigrația, iar emigrărilor – emigrația.

7 Două precizări se impun imediat. Fertilitatea și natalitatea nu sunt două fenomene demografice diferite, ci unul singur, care se referă la nașteri.
Cei doi t ermeni se folosesc pentru a desemna forme diferite de exprimare a acestui fenomen. Se vorbește de natalitate atunci când nașt erile sunt
privite în contextul întregului efectiv al populației, reprezentând deci ceea ce produce pe acest plan populația ca într eg, câtă vreme fertilitatea se
referă la aspectele reproducerii unei părți din populație implicată în acest proces (cuplurile sau, mai simplu, femeile între anumite vârste)
Distincția terminologică ce apare la ultimele două cazuri (imigrare/imigrație, resp ectiv,
emigrare/emigrație) este, o mică inovație, posibilă în limba română, unde putem crea aceste perechi
de cuvinte și ea a fost introdusă doar pentru simetrie și precizie. În multe cazuri se adoptă o schemă
simplificatoare, vorbindu -se doar de un singu r fenomen: migrația.
Celor patru fenomene demografice pomenite, se obișnuiește a li se adăuga încă două, care s -ar
putea denumi secundare sau, dacă vrem să fim foarte exacți, fenomene cu acțiune demografică
indirectă (sau mediată). Ele vizează constituirea și disoluția familiilor. Există, evident, o rațiune ca
aceste fenomene să fie abordate de demografie, cel puțin pentru motivul că, până recent, nașterile se
produceau aproape în totalitate în cadrul familiei sau, dacă se dorește, una dintre funcțiile de b ază ale
familiei este cea reproductivă. Se contabilizează astfel, alături de cele patru menționate mai sus, încă
două evenimente demografice, căsătoriile și divorțurile, din care se constituie fenomenele
demografice corespunzătoare: nupțialitatea și divorț ialitatea .
Prin urmare, sintetizând, se va spune că la baza studiului de tip demografic stau următoarele
fenomene, fiecare derivat dintr -un eveniment specific:

Evenimente demografice Fenomene demografice
Nașteri Fertilitate/Natalitate
Decese Mortalitat e
Imigrări Imigrație
Emigrări Emigrație
Căsătorii Nupțialitate
Divorțuri Divorțialitate

 Cum se constituie fenomenele demografice?
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– –
–––––––––––––––––––––––––––––––––––
 Care este natura raportul dintre fertilitate și natalitate ?
 –––––––––––––––––––––––––––––- ––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
 Procesele demografice
Reprezintă modificarea indicatorilor populației în funcție de timp, conturându -se astfel tendin țe
ale schimbării care afectează volumul populației. Unele sunt mai simple, altele mai complexe,
unele se urmăresc pe termen mai lung altele pe perioade mai scurte. Dintre cele mai cunoscute
procese amintim două: “îmbătrânirea demografică” și “tranziția de mografică”.
 Structura populației
Distribuția indivizilor la un moment dat după o variabilă apare ca o structură a populației. În
principal, se amintesc ca structuri demografice cele pe sexe, vârste și, eventual, stare civilă.
Sexul este o variabilă biolo gică cu mare încărcătură socială, care distinge calitativ două
categorii de indivizi în populație. Bărbații și femeile au roluri biologice diferite în înmulțirea speciei
și, în ciuda, rolurilor lor sociale schimbătoare, pentru analiza demografică distincți a de sex rămâne
hotărâtoare. De altfel, așa cum se va vedea, pentru simplificarea calculelor, demografii lucrează
pentru creionarea fertilității aproape numai cu persoanele de sex feminin. Deosebiri între sexe există
și în raport cu celelalte fenomene prim are: mortalitatea (cu bază atât biologică cât și socială) și
migrația (pe baze exclusiv sociale).
Vârsta oamenilor este și ea un dat biologic, pe care se grefează o serie de aspecte culturale.
Spre deosebire de sex, avem de a face cu o variabilă cantitati vă, vârsta exprimându -se în formă
numerică, fiind un dat măsurabil. Toate fenomenele demografice fundamentale se produc diferențiat
pe vârste, fie din rațiuni biologie evidente, fie din rațiuni sociale. Vârsta este, în demografie, prin

8 excelență acea “vari abilă independentă”, în raport cu care se încearcă explicitarea tuturor
parametrilor demografici. Dacă sexul distinge două categorii, fie pentru a le analiza separat, fie
pentru a le pune în legătură una cu alta, vârsta este clar, așa cum se va vedea mai d eparte, o variabilă
de descriere, de detaliere.

 Analiză demografică
Cele trei categorii de probleme, legate de fenomene, procese si structuri demografice, reprezintă nucleul dur al demografiei ca știință,
mai exact al părții acesteia care poartă, cel pu țin în literatura franceză, denumirea de analiză demografică.
 Surse informaționale ale demografiei
Spre deosebire de majoritatea științelor sociale, care lucrează cu informații culese chiar de
către cercetătorii înșiși, demografia este, în foarte mare măs ură, tributară surselor oficiale de date.
Altfel spus, demograful lucrează preponderent cu date prelevate de către organisme ale statului, care
nu întotdeauna au ori au avut grija unor înregistrări care să folosească și cercetătorului științific sau
cercet ătorului științific de un anumit profil, în cazul de față demografului. Mai mult, organismele
statistice existente în statele moderne, cele care au ca atribuție culegerea și prelucrarea – cel puțin
până la un anumit nivel – a informației demografice, dețin un monopol al acestui gen de informații și
chiar și în cele mai democratice societăți accesul la date, sub forma de prezentare a acestora pe care o
dorește cercetătorul, este îngreunat, dacă nu imposibil (și nu totdeauna pentru motivul că astfel de
inform ații n -ar exista în forma cerută, ci pentru rațiuni de comoditate sau din interes de a rămâne sub
controlul unui număr cât mai redus de persoane, care să le poată ele însele utiliza la nevoie).
În ceea ce privește natura datelor demografice, acestea pot f i grupate în două mari categorii.
Pe de o parte, sunt înregistrări care vizează starea populației la un moment dat; ele ne dau fie
volumul demografic, fie o serie de elemente structurale ale populației, fie o descriere a universului
atitudinal al oamenilor vizavi de comportamentul demografic trecut sau viitor. Pe de altă parte, sunt
înregistrări care contabilizează evenimentele demografice care se petrec într -o anumită perioadă,
într-o populație dată, evenimente care, finalmente conduc la schimbarea volumul ui și structurii
populației.
O clasificare a surselor informaționale ale demografiei ne va convinge de locul important pe
care-l ocupă înregistrările oficiale în rândul informației cu care se lucrează în demografie. Cel mai
des, autorii de manuale invocă patru surse principale de date, dintre care primele două sunt
indispensabile iar celelalte, în măsura în care sunt utilizate, aduc un plus de calitate a informației.
Acestea sunt:
1. Recensămintele populației
2. Statistica stării civile și a migrațiilor
3. Registrele de populație
4. Anchetele demografice

 Variabile demografice
Sunt acele caracteristici ale populației care intervin în mod diferențiat în producerea
evenimentelor demografice: sexul și vârsta. La acestea se adaugă anumite variabile secundar e, dintre
care poate doar starea civilă își merită denumirea de variabilă demografică; alte le, precum nivelul de
școlaritate, ocupația, mediul de rezidență, etnia etc. – menționate ca atare în unele tratate de
demografie – sunt evident variabile sociale, c u o influență mai mică sau mai mare asupra
comportamentului demografic, ele fiind doar câteva dintr -o listă ce s -ar putea lungi foarte mult.

 Mișcarea populației
 mișcarea naturală a populației= nașterile și decesele
 mișcării migratorii (teritoriale)= imig rările și emigrările
Altfel privite, cele patru evenimente demografice fundamentale pot fi clasificate două ca fiind
“intrări” în populație (nașterile și imigrările), iar celelalte două (decesele și emigrările) ca
reprezentând “ieșiri”. Orice alt evenimen t petrecut în cadrul populației poate avea doar o acțiune
indirectă asupra efectivului acesteia.

9  Cohortă demografică
Indivizii umani care participă la realizarea unui eveniment demografic într -un asemenea
interval de timp (relativ scurt) formează ceea c e se numește, cu un termen generic (adică valabil
indiferent de tipul evenimentului în cauză) o cohortă . În cazul căsătoriilor, termenul se
particularizează în promoție1 (promoția de căsătoriți sau de căsătorii – și în sensul de cupluri) iar în
cazul naște rilor – mai exact, al născuților – cohorta devine generație. Vom vorbi deci de "generația
1900" în sensul de totalitate a indivizilor născuți într -o populație între 1 ianuarie și 31 decembrie,
anul 1900. Acesta este înțelesul de bază, cel mai frecvent sub care se întâlnește termenul de generație
în demografie. Conceptul de cohortă este esențial pentru precizarea și circumscrierea unui fenomen
demografic. De pildă, pentru analiza divorțialității se poate porni de la o cohortă de căsătorii (cei
căsătoriți în, să zicem, 1950 sau în intervalul cincinal 1951 -1955) și să urmărim în timp ce s -a
întâmplat cu aceste căsătorii; câte au rămas întregi după fiecare an, respectiv când au intervenit
divorțurile și, după un anume timp câte au fost afectate de divorțialitate . În acest fel putem descrie
desfășurarea fenomenului de divorțialitate pe traiectoria acestei promoții. Metoda ne permite să
facem comparații în timp, luând din aceeași populație promoții anterioare sau posterioare acesteia,
sau în spațiu, luând promoții de căsătorii similare din alte populații. La fel putem proceda cu alte
fenomene. De exemplu, se poate urmări manifestarea mortalității pe o generație. O asemenea
modalitate de a trata manifestarea unui fenomen se numește analiză din perspectivă longitudina lă.
perspectiva transversală este preferabilă atunci când manifestările unui fenomen
sunt dependente mai mult de condițiile prezente, de moment, iar cea longitudinal ă
este mai grăitoare atunci când evenimentele demografice posibil a se produce ori care
se produc efectiv într -o populație, în fiecare clipă, depind de ceea ce s -a întâmplat
anterior pe acea linie.

Dacă, de pildă, într -o generație căsătoriile s -au produs în mare număr până la o anumită vârstă (să
zicem 25 de ani), atunci în perioadele în car e respectiva generație trece de 25 de ani aportul său la
nupțialitatea de moment va fi mai redus, ceteris paribus1. Așadar, nupțialitatea la un moment dat
poate fi influențată puternic de nupțialitatea la momentele anterioare – cel mai cunoscut exemplu
fiind cel al recuperării în anii postbelici a căsătoriilor neefectuate în anii de război – în vreme ce la
mortalitate nu se manifestă puternic astfel de efecte întârziate.

 Indice, indicator .
În demografie, cei doi termeni nu sunt clar departajați. În genere, ei exprimă starea unui
fenomen demografic sub o formă cantitativă, care, în cele mai multe cazuri, dar nu exclusiv, se
prezintă ca o mărime relativă, adică un raport capabil să exprime un fenomen, înlăturând
particularitățile acestuia legate de efectivul populației studiate. Această calitate a indicatorilor
demografici de a elimina efectul volumului populației este necesară pentru că numai astfel se pot
compara fenomene și procese petrecute în populații de mărimi foarte diferite. Pentru exemplificarea
diversității tipurilor de astfel de valori, să observăm că un indicator demografic este și vârsta medie a
mamelor la naștere, într -un an calendaristic (deci un indice statistic de poziție), și proporția fetelor în
rândul născuților vii (deci o frecvență relati vă) și procentul de creștere a populației într -un an (deci
un index number) etc. Se înțelege că fiecare indice se definește într -un context problematic dat și de
aici derivă și semnificația lui.
Totuși două tipuri de indicatori cu care lucrează demografia necesită o atenție specială, din
cauza aplicabilității lor foarte extinse precum și datorită faptului că e vorba de indici specifici
demografiei. Ei nefiind preluați din arsenalul statistic general, cu e cazul mediei, spre exemplu, va
trebui de la început lămurită semnificația și utilitatea lor, chiar și numai în principiu. E vorba de rate
și probabilități.

1 Sinta gma "promoție de căsătoriți" este utilizată mai ales de demografii francezi.
1 Ceteris paribus este o expresie latinească ce poate fi tradusă astfel: "în condiții identice" sau "toți ceilalți factori fiind
identici".

10
 Indicatori de intensitate și indicatori de calendar
Despre intensitatea fenomenelor demografice am vorbit deja în rândurile precedente,
presupunând că oricine înțelege despre ce e vorba. Populații diferite pot să se deosebească net prin
valori precum rata brută de natalitate sau de divorțialitate, înțelegându -se de la sine că acești
indicatori s -au calculat tocmai pentru a exprima cifric intensitatea na talității, respectiv a
divorțialității, în populații. Pentru analiza dintr -o aceeași perspectivă (transversală sau longitudinală),
pot exista mai mulți indicatori de intensitate ai unui fenomen, așa cum se va vedea la momentul
potrivit. Asta înseamnă că ex istă mai multe forme de a exprima intensitatea, fiecare având o
particularitate anume. Pe de altă parte, intensitatea unui fenomen poate viza populația în ansamblul ei
sau numai anumite fragmente ale sale; putem calcula astfel intensitatea nupțialității în populația de
19-20 de ani, în cea de 25 -29 ani (adică pe diferite categorii de vârstă), dar și în populația
feminină/masculină, în cea rurală/urbană etc.
Expresia “indicatori de calendar” poate că trebuie mai clar explicitată. Vorbind de calendarul
unui fenomen demografic avem în vedere dispunerea evenimentelor pe intervale temporale, care nu
sunt neapărat marcate de date calendaristice. De exemplu, o analiză a calendarului este cea care
vizează determinarea numărului de născuți, de către femeile dintr -o generație, între două vârste
consecutive: 15 -16 ani, 16 -17 ani, etc. sau cea care contabilizează divorțurile după durata căsătoriei:
în primul an de căsătorie, în al doilea an etc. Așadar, în genere, “calendarul”, în accepția de aici,
vizează o distribuți e statistică (frecvențe) de evenimente, după o variabilă legată de timp: vârstă,
durată, timp calendaristic, cu precizarea că pentru variabila în cauză se construiesc intervale de
valori. Dacă lucrurile stau așa, atunci indicatorii de calendar nu sunt altc eva decât indicatorii statistici
obișnuiți care se folosesc pentru a descrie distribuțiile de frecvențe: în primul rând sunt indicatorii de
poziție sau centralitate (media, mediana, valoarea modală), dar și cei de dispersie sau cei care
caracterizează form a distribuției.

 Care sunt factorii demografici cu acțiune indirectă asupra efectivului populației?
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––– ––––––––––––––––––––––––

 Probabilitate (probability, în engleză; quotient, în franceză)
Are o semnificație aparent apropiată de cea a ratei, dar între ele există diferențe foarte clare.
Probabilitatea, așa c um o arată numele, arată ce șanse există ca pe un interval de timp (care poate
însemna nu numai un interval între două date calendaristice, ci și între două aniversări de vârstă ori
de durată a căsătoriei etc.) să se petreacă într -o populație un eveniment demografic. Noțiunea se
exprimă printr -un raport, fiind vorba de un sens empiric al termenului de probabilitate, raport în care
numărătorul conține tot numărul evenimentelor petrecute (ca și la rată), în vreme ce la numitor apare
populația, la începutul in tervalului , cea din care sunt recrutați indivizii participanți în evenimentele
de la numărător.
Referitor la probabilitate condițiile de îndeplinit sunt: (i) populația este clar definită la
începutul intervalului; (ii) pe parcursul perioadei respective nu există intrări în sau ieșiri din
populație, cu excepția celor contabilizate la numărător; (iii) toate evenimentele de la numărător
implică indivizi existenți în populație la începutul intervalului; (iv) toți indivizii de la momentul
inițial sunt supuși ri scului la evenimentul demografic respectiv.
În genere, o probabilitate se definește ca raport între un număr de indivizi participanți
la un eveniment demografic și populația inițială din care aceștia se recrutează.
Datorită valorilor foarte mici pe care le înregistrează atât ratele cât și probabilitățile (acestea
fiind mărimi subunitare cu multe zerouri după virgula zecimală), demografii obișnuiesc să le
înmulțească cu 1000, exprimându -se astfel intensitatea sau șansa la mia de indivizi (de tipul celor ce
formează numitorul). În limbajul statistic acest mod de prezentare se numește în promile și se
marchează cu semnul: ‰.

11

 Rata ( rate, în engleză; taux, în franceză)
Este un indice ce exprimă intensitatea cu care se manifestă un fenomen demografic în curs ul
unei perioade de timp calendaristic sau de -a lungul unei durate în desfășurarea fenomenului în
perspectivă longitudinală.
Formula standard de calculare a ratei este un raport , în care, la numărător, se află
numărul evenimentelor demografice petrecute î n intervalul considerat iar, la
numitor, populația medie pe acest interval.
Cele mai cunoscute asemenea mărimi sunt rata de natalitate și cea de mortalitate. Ele se obțin,
prin raportarea numărului de născuți (respectiv decedați) – evenimente petrecute în cursul unui an
calendaristic – la populația medie a anului respectiv. Esențialul în definirea acestor mărimi este
numitorul, care conține un efectiv mediu de populație, valoare ce poate fi exact definită în mai multe
feluri. Important este că aici intervi ne ideea că unui volum de populație îi corespunde un volum de
evenimente demografice iar prin raportarea ultimei cifre la prima se obține un indice, în sens de
mărime relativă, cu rol de a exprima intensitatea fenomenului în populație. E nevoie de o valoar e
medie, la numitor, pentru că de -a lungul intervalului de timp populația nu rămâne constantă, ea
modificându -se în fiecare clipă prin cele două categorii de intrări (nașteri și imigrări) și cele două
categorii de ieșiri (decese și emigrări). Cum pentru ev enimente existența intervalului e
indispensabilă, rămâne faptul că la numitor se va recurge la o valoare definită oarecum convențional:
media poate fi chiar o valoare efectiv prelevată (la 1 iulie a anului calendaristic) sau una calculată
(media aritmetică a efectivelor la 1 ianuarie și 31 decembrie).
Se va mai observa aici că populația aflată la numitorul ratelor poate fi definită și delimitată în
mod independent de fenomenul cercetat, asta însemnând, printre altele, că nu e nevoie ca toți
indivizii ce sun t incluși la un moment dat în populația a cărei medie apare la numitor să fi e supuși
riscului la evenimentul demografic în cauză. Spre exemplu, rata de nupțialitate a unei țări se obține
calculând raportul dintre numărul căsătoriilor efectuate într -un an c alendaristic și o medie a întregii
populații a țării, populație în care intră și persoane minore și persoane căsătorite de -a lungul
întregului an, deci oameni care nu sunt expuși riscului la căsătorie.

 Risc
Termenul se folosește pentru a se desemna care parte dintr -o populație poate fi afectată de
producerea unui anume eveniment demografic, știindu -se că incidența fenomenelor demografice
asupra unor categorii de populație poate fi nulă. Expresia în care cuvântul risc apare în acest sens
este cea de "popu lație expusă riscului la …", unde spațiul punctat poate fi completat cu numele unui
eveniment demografic. De exemplu, populația expusă riscului la căsătorie este formată de
………………………………………….(celibatari, văduvi, divorțați) și care au atins vârsta minimă legală de
căsătorie; într -o anumită perioadă de timp fixată, doar aceste persoane participă la producerea
evenimentelor căsătorie și, în analiza demografică, apare necesitatea despărțirii acesteia de întreaga
populație sau, m ai exact, de acea parte a întregii populații care nu este nici măcar teoretic implicată
în fenomenul de nupțialitate .

 Care fenomen demografic are baze exclusiv sociale?
––––––––––––––––––––––––––––- –––––––––-
 Care sunt variabilele demografice care produc structuri marcante în populație?
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

12

MORTALITATEA1

Există multiple motive pentru a începe tratarea fenomenelor demografice cu mortalitatea..
Argumentele în sensul afirmației mai sus sunt sintetizate de T. Rotariu (2000) astfel:
(i) Cel dintâi aspect invocabil este chiar constatarea, sugerată mai sus, că, în fapt, decesul
este primul eveniment demografic care poate afecta o ființă umană .
(ii) Toate persoanele dintr -o populație sunt supuse riscului la deces. Pentru analiza
mortalității nu sunt, din acest punct de vedere, necesare delimitări prealabile în
populație, așa cum se procede ază la fertilitate, nupțialitate și divorțialitate.
(iii) Evenimentul de deces este ineluctabil în viața fiecărei persoane . Altfel spus,
intensitatea mortalității într-o generație este întotdeauna egală cu unitatea, fapt ce
facilitează și el analiza.
(iv) Evenimentul de deces privește o singură persoană și nu două, cum se întâmplă în
cazul altor evenimente demografice precum căsătoria, divorțul și chiar nașterea.
(v) Evenimentul este nerepetabil . O femeie poate naște de două, trei sau de treizeci de ori;
o persoană se poa te căsători, divorța sau migra de mai multe ori. Se moare însă o
singură dată și asta din nou favorizează analiza demografică, căci individul decedat nu
mai poate reintra în rândul celor care sunt supuși riscului la același eveniment.
(vi) Mortalitatea este inf luențată cel mai puțin de celelalte fenomene demografice . Firește
că sunt detectabile unele mici diferențe de mortalitate între persoane căsătorite și
necăsătorite, între femei le care au născut și cele care nu au născut etc., dar ele sunt atât
de slabe înc ât cu greu se poate atribui o influență a respectivului fenomen asupra
mortalității.

ASPECTELE TEHNICE ALE ANALIZEI MORTALITĂȚII

Precizări:
 analiza mortalității în cadrul unei generații apare ca cea mai naturală cale de studiere a
fenomenului sau, în ori ce caz, ca cea mai intuitivă
 o astfel de cercetare trebuie să îmbrace un caracter retrospectiv , adică să se reconstituie
parcursul unor generații deja stinse
 fiecare generație sau grup de generații are o traiectorie specifică, trecând prin nenumărate
evenimente conjuncturale
 mortalitatea este fenomenul demografic în analiza căruia se potrivește cel mai bine
perspectiva transversală de analiză
 cu toate aceastea, din punct de vedere metodologic, este neapărat nevoie să pornim de la
analiza longitudinală – ea ne oferă cheia înțelegerii modalităților de abordare a mortalității
în optică de moment

Diagrama Lexis

Diagrama Lexis este instrument ce are o aplicabilitate generală în demografie, indiferent
despre care fenomen demografic e vorba.
Ideea constru cției diagramei este relativ simplă și se bazează pe faptul evident că, pe măsura
trecerii timpului, oamenii înaintează în vârstă și că, prin scurgerea unui anume interval de timp (de
pildă, un an calendaristic), la vârsta unei persoane se adaugă aceeași v aloare ca și la variabila timp
(un an de vârstă, în cazul din exemplul nostru). Atunci, dacă se construiește o rețea de pătrățele, pe
două axe perpendiculare – cea orizontală fiind destinată reprezentării timpului, iar cea verticală

1 Traian Rotariu, Demografie, note de curs ID, Alba Iulia, 2000

13 vârstei – axe dotate cu aceeași unitate de măsură, procesul de scurgere a vieții unui individ poate fi
marcat de o linie oblică, numită linia vieții persoanei respective. Aceasta este paralelă cu bisectoarea
unghiului drept format de axe și pornește, de pe axa absciselor, dintr -un punct ce corespunde datei de
naștere a celui în cauză.
Pentru concretizarea ideilor, prezentăm figura 1, în care unitatea de măsură este anul
(calendaristic pentru axa timpului și cel de vârstă pentru axa ordonatelor).

În graficul din figura 1, linia vieții unei persoane născută la 1 iulie 1980 va porni din punctul
C și va avea direcția CC’. Se observă că această linie intersectează, de exemplu, orizontala care
marchează vârsta de 2 ani într -un punct I a cărui proiecție pe axa timp ului corespunde datei de 1 iulie
1982 ș.a.m.d. Deci orice punct de pe linia CC’ realizează o corespondență între un moment temporal
și o anumită vârstă, pentru individul care s -a născut în punctul C, de origine al acestei linii, punct
care, la rându -i, se poate afla oriunde pe axa absciselor. Persoanelor născute la 1 ianuarie 1980, ora
zero și, respectiv, la 31 decembrie 1980, ora 24, le corespund punctele A și B și liniile AA’ și BB’;
orice altă persoană născută în cursul anului 1980 va avea o linie a vieț ii cuprinsă în banda oblică
delimitată de AA’ și BB’.
Prin urmare, benzile oblice determinate prin dreptele ce trec prin nodurile rețelei conțin liniile
vieții tuturor indivizilor născuți în același an, marcând deci scurgerea vieții persoanelor ce
formeaz ă o generație.
Se înțelege deci că utilizarea graficului lui Lexis într -o analiză concretă nu reclamă
reprezentarea geometrică a tuturor liniilor și punctelor; singurele elemente grafice care, eventual, se
trasează – în afară de caroiajul ce marchează an ii calendaristici și vârstele – sunt liniile oblice duse
prin nodurile rețelei, în scopul delimitării generațiilor. În fond, nici nu este nevoie să avem imaginea
situației fiecărui individ (linia vieții sau punctul mortuar), căci, așa cum am mai spus -o, an aliza
demografică este una de tip statistic, bazată pe colectivități de indivizi și mulțimi de evenimente
demografice. De aceea, e nevoie de o perioadă de timp pentru a colecta astfel de evenimente și, cum
iarăși am mai spus, perioada standard folosită în acest scop de demografi este anul, care, pe graficul
lui Lexis este marcat în cele trei ipostaze în care apare: (i) an calendaristic, (ii) an de vârstă și (iii) an
de delimitare a unei generații.
Consecința acestei opțiuni privind intervalul minim temporal va fi aceea că toți indivizii proveniți
din aceeași generație și care decedează într -un același an calendaristic și la aceeași vârstă (măsurată
în ani împliniți) vor fi considerați identici (indistincți) în analiza demografică. Ei formează cea mai
simplă colectivitate (sau masă ) de decedați cu care se lucrează în demografie.
1980 1981 1982 1983 1984A C BI
DD*
Timpul01234VârstaA’C’B’
Figura 1. Diagrama Lexis

14 Pe graficul lui Lexis, unei astfel de colectivități de decedați îi corespunde o mulțime de
puncte mortuare situate pe suprafața unui triunghi . De pildă, triunghiul ABD , din figura 2, conține
imaginile indivizilor din generația 1980, decedați în anul 1982 la vârsta de 2 ani (2 ani împliniți,
adică între 2 și 3 ani). Trecând într -un triunghi alăturat, de exemplu BCD , se observă că, față de
triunghiul precedent, am depășit segmentul verti cal BD, aflat pe linia ce separă anul 1982 de 1983 și,
prin urmare, acesta va conține decedați tot din generația 1980, tot la vârsta de 2 ani, dar cu
evenimente ce s -au petrecut în 1983. Analog, trecerea, în jos sau în sus, peste o linie orizontală
înseamn ă schimbarea categoriei de vârstă iar deplasarea peste o linie oblică semnifică luarea în
considerație a unei generații învecinate.
Așadar, prin convenție, o astfel de colectivitate elementară de decedați – reprezentată pe
suprafața unui triunghi, indifere nt de poziția lui pe grafic – este caracterizată de trei “coordonate”:
generația, vârsta și anul calendaristic. Or, acestea sunt cele trei elemente sau variabile fundamentale
care, alături de sex, intervin în demersurile pe care analiza demografică le face atunci când urmărește
descrierea mortalității. În ceea ce privește sexul, acesta nu apare propriu -zis reprezentat pe diagramă;
fiind o variabilă dihotomică, populația se împarte după cele două categorii, bărbați și femei, fiecăreia
dintre ele fiindu -i con struită câte o diagramă Lexis. Mai simplu spus, atât pentru mortalitate cât și
pentru alte fenomene demografice, analiza se face, de regulă, separat pentru cele două sexe.

Revenim la cele trei dimensiuni care sunt marcate pe graficu l lui Lexis . Se ajunge, astfel, la
următoarele trei tipuri de colectivități de decedați, cele care sunt curent folosite în analize:
a) Colectivități formate din indivizi proveniți din aceeași generație și decedați la aceeași
vârstă , numite și colectivități de gradul I . În figura 2, o asemenea colectivitate este reprezentată de
paralelogramul ABCD , care se formează intersectând banda oblică a generației 1980 cu banda
orizontală corespunzătoare vârstei de 2 ani împliniți.
b) Colectivități formate din indiviz i proveniți din aceeași generație și decedați în același an
calendaristic , numite și colectivități de gradul II : paralelogramul DCEF , din aceeași figură 2 .
c) Colectivități formate din indivizi decedați la aceeași vârstă și în același an calendaristic ,
numite și colectivități de gradul III . De data asta, figura geometrică ce delimitează masa respectivă
de decedați nu mai este un paralelogram, ci un pătrat: de exemplu, CGHE , în figura 2.

Diagrama Lexis poate avea și alte forme (simplificate) așa cum este i lustrat în figura
următoare:

01234Vârsta
5
1980 1981 1982 1983 1984 Timpul
Figura 2. Colectivit ăți de deceda țiAB C
D EG
H
F

15

Figura 3. Marcarea genera țiilor pe diagrama Lexis50515253G. 1928
G. 1929
G. 1930
ABE
DC
1980 1981

Rate și probabilități de deces

Delimitarea diferitelor tipuri de colectivități de decedați se face, firește, în scopul detalierii
analizei fenomenului de mortalitate.
3233343536
1999 2000G. 1966
G. 1967
A
Figura 4. Plasarea cifrelor de deceda ți și supravie țuitori pe graficul lui Lexis60.094
60.379
59.921 99.83660.000 60.500
100.000 59.8348787121121138138
60.241147147
133133
59.720
59.587 99.654114114
182182
164164 7979B C
DE
F

Pentru colectivitățile de gradul I . Vom alege spre exemplificare decedații din generația
1966 la vârsta de 33 de ani, cuprinși în paralelogramul ABCD din figura 4. Aceștia sunt în număr de
201 (87 în anul 1999 și 114 în anul 2000). Efectivul generației între 33 și 34 de ani variază între
59.921 și 59. 720, prin diminuarea cu 201 persoane, valoarea medie a acestuia fiind:
(59921+59720)/2 = 59820,5 . Valoarea medie se mai poate obține, într -un caz ca acesta, împărțind la
2 numărul decedaților (201:2 = 100,5) și adăugând această valoare la efectivul cel mai mic (cel de la
finele intervalului) sau scăzând -o din efectivul cel mai mare (de la începutul intervalului).
Rata de deces, pentru colectivitatea de decedați de gradul I, formată din indivizi din
generația 1966, decedați la vârsta de 33 de ani , este: m = 201:59820,5 = 0,00336 sau, prin
înmulțirea cu 1000: m = 3,36‰ . Interpretarea acestei valori este evident aceea că, între vârsta de 33
și 34 de ani, în populația respectivă se petrec, în medie, 3,36 decese la 1000 de persoane.
Probabilitatea de deces pentr u aceeași colectivitate se obține împărțind numărul decedaților
la populația inițială, adică la supraviețuitorii la 33 de ani: q = 201: 59921 = 0,00335 sau q = 3,35‰

16 Se vede că diferența între cele două valori este extrem de mică, ea manifestându -se doar l a a cincea
zecimală. În schimb, interpretarea mărimii este cu totul diferită. Există 3,35 șanse la 1000 ca un
individ care era în viață la 33 de ani să moară înainte de a împlini vârsta de 34 de ani. Sau, altfel spus
și eliminând virgula zecimală, din 100. 000 de indivizi care împlinesc 33 de ani, 335 nu ajung la
aniversarea următoare.
Prin urmare, exemplul de față ne arată două chestiuni de mare generalitate în calculul
indicatorilor demografici:
(i) Diferența de semnificație dintre rate și probabilități, primele arătând câte evenimente revin
la mia de persoane care constituie efectivul mediu al colectivității (aici al generației între două
vârste), iar probabilitățile ce șanse sunt să se petreacă evenimentul demografic între momentul inițial
și cel final (aici între două aniversări).
(ii) Valorile în general mici ale indicilor demografici, de unde necesitatea de a -i exprima în
promile.

Pentru colectivitățile de gradul II . Se calculează, și aici, în mod similar, rate și probabilități.
De data asta, “popu lația inițială” este efectivul cu care o generație pășește într -un an calendaristic, iar
cea finală efectivul cu care ea iese din acel an, diferența dintre ele fiind decedații, în cursul anului
respectiv, proveniți din generația în cauză.
Astfel, referindu -ne tot la datele din figura 4, dacă luăm în considerare generația 1966 și anul
2000 (paralelogramul DBEC ), avem:
– populația de 34 ani (supraviețuitori) la începutul anului = 59.834
– populația de 35 ani (supraviețuitori) la sfârșitul anului = 59.587
– decedați în cursul anului 2000 = 247 (114+133 sau 59.834 -59.587)
– populația medie = 59.710,5
– rata de deces, în 2000 a celor din generația 1966 sau, altfel spus, a celor care împlinesc, în
cursul anului 2000, 34 de ani este, în promile:
14,4 10005, 59710247
34  m

– probabilitatea de deces, pentru aceeași colectivitate, va fi:
13,4 100059834247
34 q

Formulele generale de calcul sunt similare celor din cazul precedent, cu deosebirea că în loc
de supraviețuitori la o anumită vârstă vom avea supraviețuitori la începutul și la finele anilor
calendaristici. Valorile ratelor și probabilităților de gradul II pot fi folosite atât pentru a descrie
variația intensității deceselor într -o generație, în funcție de anii calendaristicii pe care acea generație
i-a parcurs, f ie de a vedea, la un moment dat (adică într -un an) cum decedează indivizii proveniți din
generații diferite.
Pentru colectivitățile de gradul III . Cum s -a văzut, aceste colectivități au ca imagine pe
diagrama Lexis un pătrat. Să luăm, spre exemplificare, o situație marcată în figura 4, să zicem cea a
deceselor la vârsta de 33 de ani în anul 2000, care se plasează în pătratul DBCF . Vom avea un total
de 296 decedați, proveniți din două generații: 114 din generația 1966 și 182 din generația 1967.
Această dub lă proveniență generațională introduce unele dificultăți de interpretare. În primul rând,
strict vorbind, pentru o astfel de colectivitate nu este posibil calculul unei probabilități de deces,
pentru simplul motiv că nu există o “populație inițială” din ca re să se recruteze toate decesele. Dacă
se descompune suma deceselor pe generații, este posibil, prin diverse artificii de calcul, să se
introducă și un indicator cu semnificație apropiată de cea a probabilității.
În general, pentru astfel de colectivită ți se calculează doar ratele .

Analiza mortalității în perspectivă longitudinală

În figura 5 sunt plasate pe graficul lui Lexis cifrele decedaților (în interiorul triunghiurilor),
ale supraviețuitorilor la finele anilor calendaristici (pe segmentele vert icale), ale supraviețuitorilor la

17 diferite aniversări (pe segmentele orizontale), precum și ale născuților în fiecare an (pe segmentele
axei absciselor). După cum se observă, nu s -a completat decât o mică parte din datele posibil de
înregistrat pe acest in terval; a fost urmărit ă integral o singură generație (1980) și situația din doi ani
calendaristici (1989 și 1990) .

Tabela de mortalitate, în perspectivă longitudinală

Tabela de mortalitate este instrumentul fundamental în analiza mortalității. În esență, ea
permite evidențierea, în detaliu, a modului în care se stinge o generație, în sensul că oferă informația
despre intensitatea mortalității la fiecare vârstă ca și datele necesare pentru caracterizarea de
ansamblu a calen darului fenomenului. Logica construcției tabelei se sprijină pe caracterul ireversibil
al decesului, o persoană decedată constituind o ieșire din efectivul inițial al generației, efectiv care se
diminuează odată cu înaintarea în vârstă până când acesta dev ine zero. În tabelă, acest proces este
evidențiat în coloana “supraviețuitori”, ale cărei cifre sunt descrescătoare pe măsură ce se trece de la
o vârstă la alta și se încheie cu zero. Dar mai bine să privim datele din tabelul 1, care conține tabela
de mort alitate a generației 1990, din figura 5.
Semnificația coloanelor tabelei
Prima coloană nu ridică nici o problemă, ea marcând vârsta în ani împliniți.
Coloana supraviețuitorilor (notați aceștia cu
xS , sau uneori cu
xl ) începe cu o cifră rotundă,
numită rădăcina tabelei , care aici este valoarea 1000, dar în tabelele reale, unde vârsta se întinde
până la 100 de ani, cifra utilizată este 100.000, pentru a permite toate calculele necesare.
A treia coloană cuprinde număru l decedaților între două vârste . Ei se pot nota simplu cu
xd
sau, sub o formă mai explicită cu d(x,x+1) , evidențiindu -se faptul că e vorba de numărul de
decese între vârsta x (pe linia căreia e trecută cifra) și x+1. Este evident că ace astă coloană se deduce
din prima prin diferențe succesive de genul:
11
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000Vârsta
1000147147
133133
8320
80
23010
360
440
500
550
590
650
684 600 560 500 430 320 150 44
830 680
835620 555 490 410 310 144 36 2
1035 104072545454444
107107
2052056405795304653702208513
83
212
365
460
527
595
637
728
3 40 142 310 420 495 565 618 682
102102
2052054343
46468822
1010
3434
49492323
4343
6565
76766161
7070
100100
60609898
5555
6060
55554545
4040
3535
40403030
3232
3030
24242828
3030
2121
20202525
1919
Fig.5. Mortalitatea în perspectivă longitudinală și transversală. Cifre fictive pentru o populație ce nu
depășește vârsta de 10 ani

18
1x x x SS d

Tabelul 1. Tabela de mortalitate a generației 1990, din figura 5
Vârsta

X Supravi
ețuitori

xS
Decedați

xd
Proba b
ilitate
de
deces

xq
Probabili
tate de
supravieț
uire

x x q p1
Număr de ani trăiți: Speranța
de viață

xe
între x
și x+1

xL
cumulat

xT

(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8)
0 1000 350 0,350 0,650 825 3910 3,91
1 650 60 0,092 0908 620 3085 4,75
2 590 40 0,068 0,932 570 2465 4,18
3 550 50 0,091 0,909 525 1895 3,45
4 500 60 0,120 0,880 470 1370 2,74
5 440 80 0,182 0,818 400 900 2,05
6 360 130 0,361 0,639 295 500 1,39
7 230 150 0,652 0,348 155 205 0,89
8 80 70 0,875 0,125 45 50 0,65
9 10 10 1,000 0,000 5 5 0,50
10 – – – – – – –

A patra coloană arată probabilitățile de deces între două vârste; cu alte cuvinte, valorile
xq ne
arată ce șanse sunt ca un individ care era în viață la vârsta x să nu mai fie viu la vârsta x+1. Formula
de calcul pentru aceste valori v a fi deci:
xx
xSdq

Cea de a cincea coloană este direct deductibilă din a patra, întrucât sunt evidențiate aici
probabilitățile de supraviețuire între două vârste, acestea fiind complementare la unitate față de cele
de deces:
x x q p1

Ele exprimă șansele ca un individ care era în viață la vârsta x să fie în viață și la vârsta x+1. De pildă,
în tabela noastră, pentru vârsta de 5 ani, avem:
182,05q

și
828,05p

ceea ce vrea să spună că, din 1000 de persoane ce împlinesc 5 ani, 182 nu vor ajunge la vârsta de 6
ani iar 828 vor atinge această vârstă.
Cifrele de pe coloana a șasea se obțin ca simple medii aritmetice ale efectivelor de
supraviețuitori la două vârste consecutive ( x și x+1) sau ca număr me diu de supraviețuitori între două
vârste:
21x x
xS SL
(6)
Ele pot fi interpretate ca număr de ani de viață trăiți de indivizii generației noastre pe intervalul de
vârstă (x,x+1) .În adevăr, dacă pe intervalul respectiv n -ar deceda nici un indi vid, atunci
xS persoane
ar traversa un an de vârstă și deci ar trăi împreună pe acest interval
xS ani de viață; cum o parte mor
înainte de împlinirea vârstei următoare, numărul anilor de viață se diminuează. Întruc ât pe intervalul
respectiv mor
xd persoane, înseamnă că numai

19
x x x dS S1
parcurg tot intervalul, restul de
xd , oprindu -se pe parcurs și contribuind fiecare cu mai puțin de un an
la totalul anilor de v iață. Presupunând că decesele se distribuie uniform între cele două vârste, vom
putea acorda, în medie, unui individ dintre cei decedați o jumătate de an de viată, pe acest interval.
Atunci, contribuția celor
xd decedați va fi: 0,5
xd ani. În total deci, numărul anilor de viață, pe
intervalul (x,x+1), este:
x x d S 5,01

Dar cum
1x x x SS d

acest număr devine
xx x
x x x LS SS S S 
 2) (5,01
1 1

Coloana a șaptea se obține din precedenta realizând o cumular e de jos în sus a cifrelor
xL .
Sau, în formă matematică:

xi x L T
(7)
Interpretarea valorilor
xT va fi deci următoarea: cele
xS persoane care ajung la vârsta x vor trăi
împreună , până la stingerea generației,
xT ani de viață.
Cu valorile
xT se operează pentru a construi ultima coloană menționată. Dacă știm că, punând
cap la cap anii pe care -i mai au de trăit supraviețuitorii la o vârstă x, se obține valoarea
xT , atunci
vom putea calcula ușor și cât îi mai revine de trăit, în medie, unui individ dintre acești
supraviețuitori. Se obțin astfel valorile
xe , prin simplă împărțire:
xx
xSTe
(8)
Mărimea
xe se numește speranță de viață la vârsta x și arată cât mai are de trăit o persoană, din
generația studiată, care a împlinit deja vârsta x. Dintre mărimile de pe ultima coloană, cea mai
importantă este prima, întrucât ea condensează informația despre mortalitatea întregii generații.
Valoarea
0e se numește speranța de viață la naștere sau durata medie a vieții și reprezintă
numărul mediu de ani de viață ce revine unui membru al generației studiate.
Conform formulei de mai sus, vom avea:
00
0STe
(9)
Sau, ținând seama că
0T este suma tuturor valorilor
xL , vom avea:
01 0
0…
SLLe
(10)
și, datorită faptului că
21x x
xS SL
, x = 0,1,2,…
valoarea speranței de viață la naștere devine, după un calcul algebric simplu:
02 1
0…5,0SSSe
, (11)
formulă care se poate aplica pentru calculul speranței de viață la orice vârstă:
xx x
SS Se…5,02 1
0 
(12)

20

În concluzie:
Speranța de viață la naștere este cel mai important element al tabelei de mortalitate , jucând
rolul de indicator sintetic de mortalitate al generației respective. Ea este, strict vorbind, un indicator
de calendar de vreme ce ne arată vârsta medie la care in divizii mor.

Analiza mortalității în perspectivă transversală

În figura 5 nu vom urmări o generație, ci anul calendaristic 2000.
Din felul în care sunt așezate datele pe diagrama Lexis, se văd mult mai multe aspecte decât
distribuția deceselor pe vârs te sau generații în anul respectiv. Așa de exemplu, desfășurarea integrală
a informației – motiv pentru care am și ales o astfel de populație cu durată de viață scurtă – permite
să ilustrăm modalitatea de constituire și de structurare pe vârste a populație i la un moment dat .
Astfel, dacă luăm ca punct de referință începutul anului 2000, efectivele la diferite vârste vor
coincide cu efectivele supraviețuitorilor din diferite generații:
– efectivul la 0 ani, 830 persoane, coincide cu supraviețuitorii generaț iei 1999;
– efectivul la 1 an, 680 persoane, coincide cu supraviețuitorii generației 1998;
etc.
În final, dacă se adună toate aceste persoane, va rezulta efectivul total al populației la 1 ianuarie
2000, care atinge cifra de 4077 indivizi. Similar, se calc ulează populația la finele anului 2000 și se
găsește un volum egal cu 4110. Media aritmetică a celor două valori – 4093,5 – este privită ca
populație medie a anului 2000. Este evident că la aceeași valoare puteam ajunge făcând mediile la
fiecare vârstă:
– populația medie de 0 ani
5,8322835 830
– populația medie de 1 an
6812682 680
etc.,
urmând a însuma aceste populații medii de diferite vârste.
În general, vom avea:
2……
2 1 02 1 0
PPPPPP PPPP P


unde
xP și
xP sunt populațiile de vârstă x la începutul și la finele anului,
P și
P populațiile totale
în aceleași momente, iar
P populația medie totală. Mergând pe vârste, vom avea ca popul ații medii
la 0 ani, 1 an etc:
22
1 1
10 0
0
PPPPPP


etc.
…2 1 0 PPPP

Revenind la mortalitate, va trebui să urmărim decedații la diferite vârste, în cursul aceluiași
an, făcând abstracție de generație, obținând astfel cifrele din interiorul fiecărui pătrat (colectivitate de
gradul III) prin însumarea celor două triunghiuri componente:
– decedați la 0 ani: 205+102 = 307
– decedați la 1 an: 46+43 = 89

21 – etc.
Suma deceselor la fiecare vârstă ne va da tocmai numărul total de decedați în popu lația noastră în
anul respectiv:
M M M M  …2 1 0
unde valorile cu indici arată decesele pe vârste iar M numărul total de decese.
Cu datele anuale privitoare la decese și supraviețuitori se pot calcula ratele de mortalitate.
Avem, pe de o parte, ratele specifice de mortalitate , pe vârste, obținute prin raportarea numărului de
persoane decedate la o numită vârstă la populația medie a anului de vârstă respectivă:
,…2,1,0, xPMm
xx
x
, (17)
și, pe de altă parte, rata brută de mortalitate , implicând în calcul întreaga populație și toate decesele:
PMm
(18)
Valorile ratelor date de formulele (17) și (18) se înmulțesc cu 1000 sau, altfel spus, se exprimă în
promile. Interpretarea indicatorilor este, aparent, simplă: ratele arată cât e decese survin într -un an la
mia de persoane de o anumită vârstă sau mia de persoane din toată populația. Ratele ne dau deci
indicații asupra intensității cu care se moare într -o populație într -un an calendaristic.
Cu datele din figura 5 se pot calcula ratele specifice și rata brută a populației fictive, în anul
2000. De pildă, primele rate specifice vor fi:
369,05,832307
0m

131,068189
1m

etc.
adică 369‰, 131‰ etc. Pentru calculul ratei brute, contabilizăm mai întâi toate decesele din 20 00, al
căror număr este 1007, și facem raportul față de populația medie, care, cum s -a văzut este 4093,9. Se
obține o rată brută de 246‰.
Valoarea ratei brute, care este adesea excesiv folosită în exprimarea mortalității, ascunde o
serie de capcane în care se poate cădea foarte ușor. Spre a lămuri măcar parțial lucrurile să exprimăm
această mărime în funcție de ratele specifice. Vom avea:
……2 1 0 2 1 0PM
PM
PM
PM M M
PMm

Înmulțind și împărțind fiecare fracție cu populația medie de vârstă respectivă avem:
…2
22 1
11 0
00PP
PM
PP
PM
PP
PMm

Fiecare termen, în formula de mai sus, conține doi factori, dintre care primul este tocmai rata
specifică de mortalitate la vârsta indicată de indicele comun numărătorului și numitorului (0,1,2,…),
în vreme ce al doilea factor este raportul dintre populația medie de vârstă respectivă și populația
totală, adică ponderea populației de o anumită vârstă în populația totală . Să notăm aceste rapoarte:
,…2,1,0, xPPpx
x

Atunci, vom putea scrie prescurtat:


0xxxpm m (19)
Formula (19) ne arată limpede că valoarea ratei brute de mortalitate se formează prin acțiunea
a două serii de elemente: valorile
xm și
xp , în sensul că rata brută este o medie a ratelor specifice,
ponderată cu proporția cu care vârsta respectivă e reprezentată în populație. Prima serie conține deci
indicatorii care arată intensitatea deceselor pe vârste (adică efectiv indicatori de mortalitate), în
vreme ce a doua serie nu are nimic de a face cu mortalitatea, fiind vorba doar de un dat structural. Or,
cum ratele specifice de mortalitate variază puternic în funcție de vârstă, valoarea finală a sumei
depinde serios de fracțiunea pe care fiecare vârstă o ocupă în populație. Dacă mortalitatea ar fi

22 aceeași la toate vârstele, a tunci ea ar fi exact rata brută și n -ar mai conta dacă o vârstă deține o
pondere mai mare sau mai mică. Cum însă nu se întâmplă așa, e clar că putem avea situații în care
diferențe mari în structura pe vârste să inducă diferențe în rata brută de mortalitat e. Mai mult, se
poate întâmpla ca o populație să aibă toate ratele specifice mai mici decât alta, dar să aibă o rată
brută mai mare. Pentru a înțelege mai bine amploarea implicațiilor factorilor structurali asupra ratei
brute de mortalitate să luăm următor ul exemplu: f ie două populații A și B, al căror efectiv total este
redus la 100, și trei grupe de vârstă I, II și III, pentru care se calculează în fiecare populație ratele
specifice de mortalitate. Datele sunt următoarele:
Vârsta Populația A Populația B
Structura
populației Rate de mortalitate
(‰) Structura
populației Rate de mortalitate
(‰)
I 50 5 20 4
II 45 10 50 7
III 5 20 30 18
Total 100 8,0 100 9,7

Rata brută de mortalitate a populației A este 8,0‰, obținută ca medie ponderată a celor trei
rate specifice (5, 10 și 20‰):
0,8100800
100520 4510505Am
iar cea a populației B va fi 9,7‰, rezultând ca medie aratelor pe vârste (4, 7 și 18‰):
7,9100970
1003018507 204Bm

Chiar dacă populația B are o mortalitate mai redusă la fiecare grupă de vârstă, comparat iv cu A, pe
ansamblu ea are o rată superioară (9,7‰ față de 8,0‰), deoarece posedă o structură pe vârste
îmbătrânită, iar la vârstele înalte intensitatea deceselor este mare, oricâte măsuri preventive s -ar lua.
Din cele spuse, nu trebuie să se înțeleagă că rata brută de mortalitate este un indicator fără
nici o valoare. Dimpotrivă, ea este o mărime ce exprimă pierderile relative suferite de populație prin
decese ; astfel, cu toată mortalitatea sa mai redusă, populația B pierde prin decese aproape 10 oameni
dintr-o mie, pe când A pierde numai 8. Aspectul acesta devine esențial pentru dinamica populației. În
al doilea rând, rata brută poate fi utilizată și ca indicator de mortalitate, în condițiile în care se
elimină efectul structurii pe vârste.

Mortalitate a infantilă

Mortalitatea la zero ani, numită mortalitate infantilă , ani este net mai însemnată decât cea
întâlnită la vârstele imediat următoare, situație care se menține și în zilele actuale . Faptul se
datorează desigur fragilității ființei noului născu t în fața agresiunilor mediului înconjurător, dar și
riscurilor la care acesta e supus în perioada sarcinii și în timpul nașterii, influențe care se
repercutează imediat după venirea pe lume a fătului.
Problema mortalității infantile poate fi abordată tot așa de simplu în perspectivă longitudinală
sau transversală, întrucât fiind vorba doar de un an de vârstă, nu se pune problema urmăririi unei
generații vreme îndelungată.
Să pornim în analiză de la datele preluate din Vl. Trebici (1979, p.124), și care redă situația
deceselor masculine sub un an, în România, în 1972 și 1973:
Anul nașterii: Anul decesului:
1972 1973
1971 2.058 –
1972 6.671 1.844
1973 – 6.114
Ținând seama că efectivul inițial al generației 1972 a fost de 199.892 persoane iar cel al g enerației
1973 de 195.212, avem toate informațiile necesare, care se pot percepe și mai simplu dacă le punem
pe o diagramă Lexis (figura 9).

23

Vom construi astfel rata (sau indicele) mortalității infantile . Valoarea sa, notată
im , se
obține împărțind decesele sub un an (
0M ), produse în cursul unui an calendaristic, la numărul
născuților vii (N) în acel an:
NMmi0 (24)
De exemplu, pentru anul 1973, avem 195.212 născuți vii de sex masculin și 7.958
(1.844 +6.114) decedați, de unde rezultă un indice de 40,8‰. Această valoare se interpretează ca și
probabilitatea obținută pe generație (circa 41 de copii dintr -o mie mor până la vârsta de un an), deși
se vede că această exprimare este relativ incorectă, întrucâ t cei 7.958 de decedați la 0 ani în 1973 nu
provin toți din cei născuți în acel an, ci numai 6.114, care reprezintă mai puțin de 77%.
Forma cea mai obișnuită în care apar datele despre mortalitatea infantilă este cea pe ani
calendaristici și nu pe generaț ii. Adică, se obișnuiește a se prezenta clasificarea decedaților sub un
an, în cursul unui an calendaristic, după vârsta (exprimată în zile, săptămâni sau luni) la deces. Iată o
asemenea clasificare (cifre preluate din Anuarul demografic 1996, p.225), pent ru doi ani
calendaristici, 1973 și 1995:
Anul Grupa de vârstă Total
Sub 7
zile 7-13
zile 14-29
zile 1
lună 2 luni 3-4
luni 5-6
luni 7-8
luni 9-11
luni
1973 3114 763 1190 1845 1794 2856 1352 786 744 14444
1995 1491 288 458 718 576 722 356 223 195 5027

Datele de mai sus ilustrează mai multe aspecte ale mortalității infantile. Să amintim, mai întâi,
fenomenul ce poartă numele de mortalitate neonatală , și care cuprinde decesele produse în prima
lună de viață (uneori, primele 4 săptămâni, adică 28 zile) , deosebindu -se de mortalitatea
postneonatală , ce include decesele din celelalte 11 luni . Dintre decedații în prima lună, se
evidențiază separat decesele din prima săptămână de viață, care formează mortalitatea neonatală
precoce . Fiecare dintre aceste efec tive de decedați se poate raporta la numărul născuților vii în anul
respectiv, obținându -se o rată de deces corespunzătoare. Luând în considerare copiii născuți morți, se
introduc încă două noțiuni:
Masa născuților morți formează ceea ce se numește mortin atalitate . Rata de mortinatalitate
se obține împărțind numărul născuților morți la totalul născuților (vii plus morți) .
Cumulând mortinatalitatea și mortalitatea neonatală, se obține ceeea ce se numește
mortalitate perinatală . Rata de mortalitate perinat ală se calculează raportând numărul născuților
morți și al decedaților în prima lună la totalul născuilor (vii plus morți) .
Rațiunea acestor distincții se întemeiază, în esență, pe cauzalitatea medicală specifică
diverselor forme de deces care intervin î naintea nașterii fătului sau în primul an de viață. Anticipând
puțin discuția generală privind cauzele medicale ale deceselor, să precizăm că, în situația aici
analizată, se obișnuiește a se face o distincție între mortalitatea endogenă și cea exogenă .
01
199.8926.6716.671
195.2126.1146.1141.8441.844
1972 1973
Figura 9. Decesele sub 1 an în România în 1972 și 1973, pe genera ții20582058
AB C
D E

24 Mai corect spus, este vorba de decese de origine endogenă sau exogenă . Primele sunt provocate
de împrejurările în care se produce nașterea și de constituția nou -născutului, pe când celelalte se
datorează unor factori exteriori, în principal bolilor infecțioa se și accidentelor .
Este clar că aceste din urmă cauze nu pot acționa decât asupra celor deja născuți vii. Factorii
endogeni provoacă mortinatalitatea precum și o serie de decese ale născuților vii, dar care se
concentrează în prima lună de viață. Așadar, dacă ne referim doar la născuții vii, decesele în prima
lună (mortalitatea neonatală) sunt generate atât de cauze endogene cât și exogene, pe când cele din
lunile următoare (mortalitatea postneonatală) se datorează în întregime cauzalității exogene.

25

FERTILITATEA 2
Precizări introductive:
 Nașterea poate fi: simplă , dublă , triplă
 Regulă: o naștere dublă din 100 de nașteri și o naștere triplă la 10.000 de evenimente
 în 1999, s -au născut în lume circa 2,8 milioane de gemeni
 DIFERENTE la gemeni:
 În Africa 20 la 1000
 În Asia 7 la 1000
 În Europa și America 12 la 1000
 Regulă: Se iau în calcul numai născuții vii
 Noțiune: Rang al nașteri sau rang al născutului
 În cadrul căsătoriilor avem:
 interval protogenezic
 interval intergene zic
Noțiuni cheie:
 Vârsta fertilă (de reproducere): 15 -49 de ani sau 15 -44 de ani
 Fecunditate: capacitatea femeii, a cuplului sau, mai general, a speciei umane de a se înmulți.
 fecunditatea populațiilor
 fertilitatea populațiilor nemalthusiene
 fertilitatea populațiilor malthusiene
 Fecundabilitate: o probabilitate, p, determinabilă, de obicei, pe cale empirică, arătând riscul
ca o femeie, care are raporturi sexuale regulate, să rămână însărcinată în cursul unui ciclu
menstrual
 Fertilitatea căsătoriilor (fer tilitatea legitimă)
 Reproducerea populației: întregul proces prin care o populație se reînoiește, incluzând
evenimentele: nașteri+decese+migrație

Fertilitatea e ste un fenomen ce se constituie pe baza evenimentelor demografice de naștere.
Când nașterile s e raportează la întreaga populație, se vorbește de natalitate, a cărei intensitate se
măsoară prin rata brută de natalitate (n) ca raport între numărul de născuți vii într -o perioadă (an
calendaristic) și populația medie a perioadei. Dat fiind că nu toată populația contribuie la producerea
nașterilor, se folosește termenul de fertilitate pentru a desemna fenomenul ce apare ca rezultat al
comportamentului acelui fragment al populației apt de a procrea, în speță, femeile între 15 și 49 de
ani. Ca indicator al intensității fertilității unei populații Ia un moment dat se folosește un indice
sintetic (f), care arată numărul mediu de copii născuți de o femeie, dintr -o generație ipotetică,
generație în care, la fiecare vârstă, s -ar naște, la mia de femei, tot atâți a copii câți se nasc în populația
reală, în momentul analizei.
Fenomenul la care ne referim aici se deosebește de cel precedent, printre altele, și prin faptul că
determinarea sa socială este mult mai profundă și mai complexă. Într -adevăr, latura biologică a
fertilității se rezumă Ia necesitatea satisfacerii instinctului sexual și la capacitatea biologică a femeii
sau a cuplului de a procrea. Firește că aceste elemente sunt variabile de la individ la individ, dar este
greu de spus că ele ar putea genera dif erențe de fertilitate la nivel de populații aflate în condiții de
viață similare. Factorii sociali sunt cei care, în ultimă instanță, determină un anumit nivel de
fertilitate, de vreme ce nici una dintre populațiile umane cunoscute nu a atins limita maximă a
posibilităților de reproducere. Mai mult, între populații sau subpopulații se constată diferențe foarte
mari de fertilitate, fie că se e vorba de comparații de -a lungul timpului, fie la un moment dat.

2 Rotariu, Ilut (1995), Sociologie, Mesagerul, Cluj -Napoca

26 Explicarea acestor diferențe se complică aici deoare ce, spre deosebire de mortalitate, unde există
o stare (sau, mai exact, o tendință) dezirabilă – aceea de prelungire a duratei vieții – în cazul fertilității
nu avem de a face cu un astfel de reper absolut. Un anumit nivel de fertilitate poate fi judecat î ntr-un
fel de familie, în alt fel de comunitatea națională și în alt fel privind lucrurile la scară planetară, ca să
nu mai spunem că același nivel poate fi judecat foarte diferit chiar la aceeași scară de referință, în
funcție de condițiile concrete date, dar și de cunoștințele și interesele celui care emite judecata.
În plus, dacă omul moare fără să -și dorească și fără să -și planifice acest moment, nașterea copiilor
este un eveniment ce poate fi complet controlat, în sensul că există mijloace de a se evit a orice
naștere nedorită. Acest din urmă aspect este capital în explicarea nivelului de fertilitate al unei
populații, pentru că el implică necesitatea de a lua în calcul deciziile unor actori ce pot acționa liber,
firește în limitele impuse de cadrele soc iale în care trăiesc. Cu alte cuvinte, dacă se constată că un
factor macrosocial influențează într -un sens fertilitatea (de pildă, urbanizarea determină o scădere a
fertilității) e nevoie să se explice cum îi incită (în mod direct sau indirect) acest facto r pe oameni să –
și modifice comportamentul procreativ. Uneori reacția actorului la condițiile macrosociale este ușor
previzibilă și nu este nevoie să se detalieze prea mult analiza condițiilor microsociale de existență
pentru explicarea comportamentul său. Alteori însă, sunt necesare analize fine pentru a înțelege acest
comportament.
Cele afirmate mai sus pot fi sprijinite cu numeroase detalii factuale referitoare la evoluția
fertilității diferitelor populații, informații care ne arată că, deși se poate și a ici vorbi de o tendință de
scădere, pe termen lung, în paralel cu modernizarea societăților, lucrurile sunt mult mai complicate
decât în cazul mortalității, în sensul că reacțiile la schimbarea unor condiții macrosociale nu sunt
uniforme și deci nici previ zibile întotdeauna. Așa de pildă, natalitatea a început să scadă cam cu un
secol mai devreme în Franța (de pe la mijlocul veacului al VIII -lea) decât în Anglia, deși, din punctul
de vedere al evoluției pe calea modernizării, pozițiile celor două țări sunt inverse. De asemenea, se
observă diferențe sensibile, nu numai între momentele de timp la care fertilitatea începe să scadă –
secolul al XIX -lea pentru majoritatea țărilor occidentale, prima jumătate a secolului al XX -lea pentru
cele est -europene, a doua j umătate pentru cele din lumea a treia, în rândul cărora găsim unele intrate
în acest proces abia în ultimii ani sau chiar aflate înaintea declanșării sale – dar și între nivelurile de
la care pornește scăderea. Câteva cifre ilustrative în acest sens sunt p rezentate în tabelul următor :
Țări occidentale (1850) Țări est -europene (1900)
Anglia …. 33,4 Bulgaria …. 42,3
Germania … 37,2 Ungaria … 39,4
Belgia …. 30,0 România …. 38,8
Danemarca … 31,4 Rusia … 49,3
Franța …. 26,8 Serbia …. 42,4
Țări latino -americane (1960) Țări africane (1965 -70)
Mexic 44,2 Ethiopia …. 50,0
Costa Rica …. 47,4 Kenya .‚. 52,2
Jamaica …. 42,0 Zambia …. 49,8
Venezuela …. 46,0 Libia …. 51,0
Panama …. 39,9 Ghana …. 50,0
Rata brută de natalitate (%.)‚ în câteva grupuri de țări, la momente de timp diferite

Așadar, este limpede că în țările Europei de Vest, nivelurile de fertilitate au fost, chiar cu câteva
secole în urmă, mai mici decât cele ale țăril or din partea central -estică a continentului, la începutul
secolului al XX -lea, care la rândul lor au fost depășite de multe țări de pe alte continente. Mai mult,
nu puține țări, dintre acestea din urmă, au și în zilele noastre valori extrem de înalte al r atei de
natalitate, în vreme ce în zonele dezvoltate se întâlnesc, în genere, valori ale natalității sub 15%; sau,
traduse lucrurile în termenii indicilor de fertilitate, decalajul este de la 1,5 – 2 copii pe o femeie, cam
peste tot în Europa, la 6 -7 copii în anumite țări africane, în vreme ce alte țări ocupă poziții
intermediare.
Cercetările demo -sociologice au încercat să găsească explicații satisfăcătoare pentru elementele
evidențiate mai sus (niveluri diferite de fertilitate între țări, evoluții diferit e ale ritmurilor de scădere

27 a fertilității, momente diferite la care procesul de scădere este amorsat), dar și pentru altele cum ar ft,
de pildă, fertilitatea diferențială, în cadrul aceleiași populații, în funcție de categoriile socio –
profesionale, mediul de rezidență, nivelul de școlaritate etc. În fapt, însăși evidențierea unor astfel de
diferențe constituie un prim pas pe calea decelării mecanismelor care reglează fertilitatea populațiilor
umane. Se pot regăsi și aici cele două tipuri de paradigme expli cative concurente în domeniul
cunoașterii socialului: cea holistă și cea individualistă, în diferitele forme și variante ale lor.
Nu numai cauzele, dar și implicațiile sociale ale fenomenului demografic discutat aici sunt extrem
de complexe. Referindu -ne e xclusiv la intensitatea fertilității – renunțând, de pildă, la analiza
schimbărilor de calendar – și simplificând la maximum lucrurile, în sensul că vom privi doar linia
evolutivă ce marchează o tendință descendentă, vom găsi că efectele acesteia sunt nume roase.
Principalele consecințe sociale ale modificărilor nivelului de natalitate sunt de natură indirectă,
realizându -se prin intermediul altor factori demografici. Este vorba, în esență, de efectele asupra
volumului populației și asupra structurii pe vârs te a acesteia. Referitor la acest din urmă aspect să
menționăm, continuând o idee începută mai sus, și anume că, într -adevăr, creșterea ponderii
populației vârstnice s -a realizat, în cea mai mare parte a populațiilor lumii, până la ora de față, prin
scăder ea ponderii grupei de vârstă tânără, și aceasta ca rezultat direct al scăderii fertilității.
Schimbarea comportamentului procreativ generează profunde modificări și în structura familiilor, în
stabilitatea acestei instituții, în relațiile dintre soți, dint re părinți și copii etc. De asemenea, controlul
nașterilor – devenit mult mai eficient de pe la mijlocul anilor 60, odată cu răspândirea pilulelor
anticoncepționale – este invocat ca fiind factorul cel mai important, care a indus modificări radicale
în com portamentul mari ta1 al populațiilor din anumite societăți; e vorba, în principal, de tendința de
înlocuire a familiei cu așa -numitele uniuni consensuale (coabitare).
O altă chestiune, generatoare de vii dezbateri în deceniile trecute, dar care astăzi și —a pierdut – se
pare – din interes, a fost ridicată odată cu constatarea existenței, pe de o parte, a unei corelații
negative între indicele mediu de inteligență al copiilor născuți într -o familie și numărul mediu de
copii, pe de altă parte, a unei corelații pozitive a nivelului de inteligență cu rangul poziției sociale a
familiei și, în fine, a unei corelații negative între statusul social al părinților și numărul de copii. De
aici s -a tras concluzia că societatea se îndreaptă spre un soi de degenerare: dat fiind că familiile de pe
treptele inferioare ale scalei sociale sunt cele mai fertile și deci contribuie, proporțional, în mai mare
măsură Ia reproducerea populației și dat fiind că descendenții acestor părinți sunt mai puțin dotați
intelectual, este de aș teptat ca nivelul mediu de inteligență a populației să tindă să scadă. Previziunea
nu a fost confirmată empiric și există argumente de natură analitică ce pun sub semnul întrebării
concluzia raționamentului precedent, în sensul că setul de premise este inc omplet.

Indicatori ai natalității și fertilității :

• D50 –descendența la 50 de ani -descendenta finală – indicatorul care exprimă
intensitatea fertilității unei generații
• indicele brut de reproducere:
• primul pas decisiv pe calea ameliorării calității e xpresive a indicatorilor este calculul
ratelor de fertilitate specifice , pe vârste sau pe grupe de vârstă . Pe vârste, formula
care dă valoarea acestor rate este:

• rate ca cele de mai sus se calculează frecvent și pe grupe de vârstă, îndeosebi pe grupe
cincinale de vârstă . În acest caz, vom avea:

• rata totală de fertilitate (RTF ) sau indicele sintetic (ori conjunctural ) de fertilitate
se interpretează ca număr mediu de copii ce revine unei femei din generația fictivă ce
reproduce la fiecare vârstă ferti litatea specifică vârstei respectiv în populația actuală.

50 488,0 D R
)000.1(F
xx
xPNf
F F FPNfPNfPNf
49454945
4945
24202420
2420
19151915
1915 ,…, ,





   

 49
1549
15 xF
xx
xxPNf RTF

28

rata totală de fertilitate mai poate fi interpretată și ca un raport între numărul total de născuți
în cursul unui an și un efectiv mediu al diferitelor generații de femei ce contribuie la acest e
nașteri, fiecare generație fiind reprezentată în valoarea acestei medii în mod proporțional cu
contribuție ei la numărul de nașteri
• Indiele brut de reproducere (de moment): R =0,488xRTF
De exemplu, pentru cei 1,30 copii pe femeie, născuți în țara noast ră în 1999, vom avea:
R = 0,488×1,30 = 0,634
Deci, dacă o generație preia fertilitatea pe vârste a anului 1999, atunci 1.000 de femei din
acea generație vor aduce pe lume 634 de fete, dacă nici una dintre ele nu moare până la vârsta
de 50 de ani.
Ținând s eama că în condițiile actuale ale mortalității de moment din România, până la 25 -26
de ani unde se plasează vârsta medie a mamelor la naștere se pierd dintr -o generație cam 4 –
5% dintre femei, înseamnă că indicele net de fertilitate al anului 1999 se va sit ua undeva în
jurul lui 0,600 fete/femeie, fiind deci foarte departe de valoarea de înlocuire a generațiilor

29
NUPȚIALITATEA ȘI DIVORȚILITATEA 3

Cele două fenomene tratate în capitolul de față se referă la constituirea și disoluția familiei –
una dintre instituțiile cele mai importante și cu cea mai mare răspândire în viața societăților umane.
Schimbările intervenite în ultimele decenii în comportamentul procreativ al cuplurilor includ și o
creștere neobișnuită a numărului de nașteri extrafamiliale, cel puțin pentru anumite zone ale lumii,
unde ponderea acestor evenimente se apropie de sau chiar depășește jumătate din numărul total al
nașterilor.

Fenomenele demografice vizate: nupțialitatea și divorțialitatea .
Evenimentele demografice corespunzătoare: căsătoria și, respectiv, divorțul .
Variabila demografică specifică, ce intervine în realizarea acestor evenimente, alături de sex și
vârstă, este starea civilă , după care orice individ este plasat în una și numai una din cele patru
categorii specifice: necăsătorit (celibatar ), căsătorit , văduv , divorțat .

Nupțialitatea se constituie ca fenomen demografic, prin masa de evenimente de căsătorie, iar
divorțialitatea este fenomenul ce rezultă din agregarea evenimentelor de divorț . Și într -un caz și în
celălalt, fenomenele se raportează la populația în ansamblul ei, la un moment dat, sau la o generație
de persoane, respectiv, o promoție (cohortă) de căsătorii, vizavi de care se are în vedere intensitatea
și calendarul căsătoriilor, respectiv, divorțurilor.

Populația expusă riscului la căsătorie (populația nupțiabilă ) este populația care a depășit
vârsta minimă legală de căsătorie și are starea civilă alta decât cea de "căsătorit".
Populația expusă riscului la divorț este populația căsătorită.

Întrucât pentru analiza fenomenelor demografice studiate în acest capitol este esențială distribuția
populației după starea civilă, este bine să fie precizat de la bun început felul cum se modifică această
structură, prin intermediul evenime ntelor demografice, adică felul cum se schimbă, de la un moment
t la un alt moment de timp t+1, stocul celibatarilor, căsătoriților, văduvilor și divorțaților. Să luăm pe
rând fiecare din cele patru categorii. Efectivul la momentul t+1 se va obține din efe ctivul la
momentul t la care se adaugă sau se scad persoanele ce suferă anumite evenimente pe acest interval
de timp. Iată care sunt evenimentele ce sporesc sau diminuează fiecare categorie:
Categoria Evenimente care măresc
stocul Evenimente care diminueaz ă
stocul
Celibatari Nașteri Decese ale celibatarilor
Căsătorii ale celibatarilor
Căsătoriți Căsătorii ale persoanelor
celibatare, văduve sau
divorțate Decese ale persoanelor căsătorite
Decese ale partenerilor
Divorțuri
Văduvi Decese ale partenerilor Decese ale văduvilor
Căsătorii ale văduvilor
Divorțați Divorțuri Decese ale divorțaților
Căsătorii ale divorțaților
Se observă că o serie de „ieșiri” dintr -o categorie sunt „intrări” în altele și invers. Astfel,
căsătoriile celibatarilor, văduvilor și divo rțaților sunt intrări la categoria căsătoriți și ieșiri din
celelalte trei. Apoi, apar evenimente care afectează stocul celuilalt sex. De pildă, decesul unei femei
căsătorite induce o „intrare” la văduvi bărbați (în genere, decesul unuia dintre parteneri î i scoate pe
ambii din categoria de căsătoriți).

3 Rotariu (2000), Demografie, note de curs ID, Alba Iulia, 2000

30
INDICATORII :
1. Pentru exprimarea intensității nupțialității se folosesc, mai frecvent, următorii indicatori:
• – rata brută de nupțialitate (pentru toate căsătoriile)
• – proporția căsătoriților din tabela de nupțialitate a celibatarilor (pentru
primele căsătorii);
• -indicele sintetic de nupțialitate , întâlnit și sub denumirea de rată totală de
nupțialitate sau suma căsătoriilor reduse (fie numai pentru primele căsătorii, fie pentru
toate).
2. Pentru exprimarea divorțialității se folosesc, de regulă, următorii indicatori:
• Rata de divorțialitate a populației căsătorite :

• Rapor tul dintre numărul divorțurilor la numărul căsătoriilor din anul
respectiv .

• Indicatori specifici

• rată totală de divorțialitate (RTD ), fiind dat ă de:

ccPDd
xx
xPDd

  
18,15 18,15 x x xx
xPDd RTD

31
MIGRATIA4

La nivelul celor două medii(rural și urban) sporul natural și cel migratoriu au evoluat diferit
în perioada de după 1990. Dacă în anul 1990 sporul natural era pozitiv în ambele medii (+57,6 mii în
urban și + 10, 0 mii în rural), iar cel migratoriu negativ numai în rural ( -555, 7 mii în rural și +469, O
mii în urban), după 1999 contribuția lor la creșterea populației s -a schimbat.
Începând cu anul 1997, fluxul urban -rural a depășit ponderea celorl alte fluxuri migratorii,
paralel cu o scădere spectaculoasă a ponderii fluxului rural -urban.
Sporul natural a devenit negativ în ambele medii, însă cu o valoare de peste zece ori mai
mare în rural.
Sporul natural negativ a evoluat diferit și pentru cele do uă sexe: la bărbați a apărut încă din
1992, iar la femei 2 ani mai târziu însă cu valori mai mici. In anul 2000 sporul natural negativ a fost
de două ori mai mare pentru populația masculină decât pentru cea feminină, datorită, mai ales,
supramortalității m asculine.
Schimbările petrecute după 1989 în sistemul politico -social din România au determinat
apariția unor reglementări legislative care au asigurat libera circulație a persoanelor. Acestea au făcut
ca în anul 1990 migratia internă să fie de patru ori m ai mare decât în anii anteriori . Flotanții, care
deja lucrau în orașe, au profitat de liberalizarea legislativă produsă, reglementându -și definitiv
domiciliul. Începând cu anul 1991 însă volumul mobilității teritoriale a scăzut considerabil la 12 – 13
schimbări de domiciliu la 1000 locuitori (comparativ cu 33,9‰ în 1990).

Tabelul 1. Principalii indicatori ai migrației interne, în anii 1990, 1998 și 1999
1990 1998 1999
Schimbări de domiciliu (la 1000 loc.) 33,9 12,3 12,3
Ponderea fluxurilor de migrație ( %)
rural -urban 69, 8 22, 0 21, 0
rural -rural 8,5 23,6 21,8
urban -rural 3,5 28,4 30,7
urban -urban 18,2 26,0 26,5

În 1990, trei sferturi din volumul migrației interne a revenit fluxului rural -urban. În anii
următori valorile au scăzut considerabil, ajungându -se în 1999 la o pondere de 21, 0%. Creșterea
șomajului urban și restituirea terenurilor agricole prin legea 18/1991 au fost principalii factori care au
favorizat apariția tendințelor actuale de creștere a ponderii celor plecați din mediul urban î n rural.
Din 1997, fluxul urban -rural depășește ponderea celorlalte fluxuri migratorii, paralel cu o
scădere spectaculoasă a ponderii fluxului rural -urban.
Populația care pleacă din urban în rural are, în general, un nivel de instruire superior și o
struct ură de vârstă mai bună, influențând implicit dezvoltarea satului.

Tabelul 2. Structura populației rurale pe grupe de vârstă și a populației care migrează din
urban în rural, în anul 1999
-%- Populația din mediul rural Migranții din urban în rural
0-l4 ani 19,8 23,2
15-59 ani 56,0 71, 6
60 ani și peste 24,2 5,2

Această structură are efecte demografice pozitive, asupra unei populații care a cunoscut un
proces accelerat de îmbătrânire prin migrarea tineretului spre orașe. Tinerii între 20 -29 ani au fost în

4 CNS, 2000

32 1999 cei mai mobili (2,42% pentru grupa 20 -24 ani și 2,35% pentru grupa 25 -29 ani). După vârsta de
35 ani nivelul schimbărilor de domiciliu este mult mai redus, cu tendință de scădere semnificativă la
persoanele vârstnice (60 ani și peste). Femeile au reprezentat 56, 0% din totalul persoanelor care și –
au schimbat domiciliul (13,5 persoane la 1000 locuitori), iar bărbații 44% (11,0 persoane la 1000
locuitori).
In anul 1999, problemele familiale au rămas principalul motiv invocat de persoanele care au
solicitat schimbarea domiciliului (60,5% din cazuri), în scădere față de 1998 (61,8%). Motivele
legate de „problemele de muncă”, datorită situației existente pe piața muncii și a tendinței de creștere
a ratei șomajului în urban, au înregistrat o scădere de la 10,6 în 1998 la 9,4% în 1999. Migrația
datorată altor situații (căsătoriile, pensionările etc.) înregistrează o creștere față de anul anterior (de la
28,2% în 1998 la 30, 1% în 1999).
Fluxurile migrației interne joacă un rol important în configurația tipo logiilor demografice
regionale. Atât migrația intrajudețeană cât și cea interjudețeană sunt influențate de nivelul general al
dezvoltării economice și de prezența marilor centre urbane. Reducerea migrației pe distanțe lungi în
favoarea celei pe distanțe sc urte, în continuă creștere, duce la apariția unor zone cu o forță mai mare
de reținere a populației născute pe teritoriile lor. Începând cu anul 1992, migratia intrajudeteană
„este în creștere, depășind semnificativ“ migratia interjudeteană. În anul 1999 numărul persoanelor
care și -au schimbat domiciliul în cadrul aceluiași județ (inclusiv între sectoarele municipiului
București) a reprezentat 60, 0% din totalul schimbărilor de domiciliu.

Migratia externa
Transformările profunde în sistemul politico -social din România după 1989, care au
determinat apariția unor reglementări ce favorizează libera circulație a persoanelor între țări, au
constituit premisele creșterii nivelului migrației internaționale în anul 1990, dar cu tendință de
reducere evidentă în an ii următori.
Tabelul 3. Principalii indicatori ai migrației externe, în perioada 1992 -1999
Soldul migrației externe 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
– număr (mii) -29,4 -17,2 -6,3 -1,2 -9,5 -3,3 -5,6 -2,5
– la 1000 locuitori 1,29 0,75 0,72 0,94 0,86 0,59 0,24 0,11
Masculin(la 1000 locuit.) 1,34 0,72 0,66 0,80 0,79 0,50 0,19 0,06
Feminin(la 1000 locuit.) 1,24 0,79 0,77 1,07 0,93 0,68 0,30 0,16
Emigranți
– număr(mii) 31,2 18,4 17,1 25,7 21,3 19,9 17,5 12,6
– la 1000 locuitori 1.37 0.81 0.75 1.13 0.95 0.88 0.78 0.56

Față de un număr de 96,9 mii persoane (în 1990), nivelul emigranților legali a înregistrat o
scădere continuă între anii 1992 -1999, cu unele fluctuații, ca rezultat al politicilor restrictive ale țărilor de
destinație , ajungând în 1999 la 12,6 mii persoane (respectiv 0,56 emigrări la 1000 locuitori) .
Ținând seama de numărul imigranților care au primit dreptul de domiciliu în România (din care
unii au fost repatriați sau au primit cetățenie română) se constată o scădere a soldului migrației
(de la 1,29‰ în 1992 la 0,11‰ în 1999).
În ceea ce privește structura etnică a emigranților, începând din 1992 numărul emigranților
de naționalitate română l -a depășit pe cel al emigranților de altă naționalitate ajungând în 1999 la
aproximativ 90% din totalul emigranților, comparativ cu 3,1% pentru cei de naționalitate germană și
5,5% pentru cei de naționalitate maghiară. În structura pe sexe a emigranților se remarcă o ușoară
creștere a ponderii femeilor (53%) în 1999 față de 1998 (5 2%). De asemenea, a crescut ponderea
emigranților cu vârsta între 20 – 34 ani în defavoarea celor având mai mult de 50 ani.
Majoritatea emigranților legali au avut un nivel ridicat de instruire și calificare, demonstrând
caracterul selectiv al politicilor de imigrare din țările de destinație.

33

Anexa 1
Mișcarea populației, în perioada 1990 -1999

Spor natural Spor migrator Creșterea totală
Mii
persoane La 1000
locuitori Mii
persoane La 1000
locuitori Mii
persoane La 1000
locuitori
1 990 67,6 3 ‚0 -86,8 -3 ‚7 -19,2 -0,7
1 991 23,5 1 ‚0 -23,9 – 1 ‚0 -0,4 -0,02
1 992 -3 ‚5 -0,2 -29,4 – 1 ‚3 -32,9 – 1 ‚5
1 993 -13,3 -0,6 -17,2 -0,7 -30,5 – 1 ‚4
1 994 – 1 9,4 -0,8 -16,3 -0,7 -35,7 – 1 ‚5
1 995 -35,0 – 1 ‚6 -21,2 -0,9 -56,2 -2,5
1 996 -54,8 -2,5 – 1 9,5 -0,9 -74,3 -3,4
1 997 -42,4 – 1 ‚9 – 1 3,3 -0,6 -55,7 -2,5
1 998 -3 1 ‚9 – 1 ‚5 -5,6 -0,2 -37,5 – 1 ‚7
1 999 -30,6 – 1 ‚4 -2,5 -0, 1 -33,1 – 1 ‚5

34

Examen Demografie

Partea I -a

1. Fertilitatea este d.p.d.v. demograf ic:
a. un eveniment din viața unei societăți
b. un fenomen
c. un indicator
d. o problemă îngrijorătoare

2. Rata de deces reprezintă:
a. un indicator al sănătății populației
b. șansa pe care o are o persoană de a fi afectată de evenimentul deces într -o anumită
conjunctură
c. un indicator al mortalitatii

3. Care este primul eveniment demografic care poate afecta viața unui om:
a. nașterea
b. căsătoria
c. moartea
d. divorțul

4. Care din variabilele următoare sunt luate în calcul obligatoriu într -o diagramă Lexis:
a. vârsta persoanei
b. vârsta fenomenului
c. generația
d. anul calendaristic

5. Speranța de viață la naștere este:
a. un indicator de sănătate a unei populații în ansamblul său
b. un indicator de calendar al fenomenului mortalitate
c. un indicator sintetic de mortalitate a unei generații

6. Pentr u care colectivitate de deces nu se calculează direct probabilitatea de deces:
a. pentru colectivitatea de gradul I
b. pentru colectivitatea de gradul II
c. pentru colectivitatea de gradul III

a. triunghi
b. pătrat
c. paralelogram

11. ABCD din figura 2, reprezintă o c olectivitate de deces:
a. de gradul 1
b. de gradul 2

35 c. de gradul 3
12. DCEF din figura 2, reprezintă o colectivitate de deces:
a. de gradul 1
b. de gradul 2
c. de gradul 3
13. BDCE din figura 2, reprezintă o colectivitate de deces
a. de gradul 1
b. de gradul 2
c. de gradul 3

14. Banda oblică marcată cu G.1929 în figura 3 reprezintă generația celor născuți
a. în 1930
b. în 1929
c. în 1928

01234Vârsta
5
1980 1981 1982 1983 1984 Timpul
Figura 2. Colectivit ăți de deceda țiAB C
D EG
H
F
Figura 3. Marcarea genera țiilor pe diagrama Lexis50515253G. 1928
G. 1929
G. 1930
ABE
DC
1980 1981

36

15. Numărul. de decese în diagrama Lexis se trece:
a. pe segmentele orizontale
b. pe segmentele verticale
c. în interiorul triunghiurilor
d. în interiorul pătratelor
16. Numărul de supraviețuitori în diagrama Lexis se trece:
a. pe segmentele orizontale
b. pe segmentele verticale
c. în interiorul triunghiurilor
d. în interiorul pătratelor
e. și pe segmentele orizontale și pe cele ve rticale

17. Pentru figura 4 calculați rata de deces pentru colectivitatea de decedați de gradul I,
formată din indivizi din generația 1966, decedați la vârsta de 33 de ani:
……………………………………………………….. ………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………… …………………….
……………………………………………………………………………………………. ……………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………………..
……………………………………
18. Pentru figura 4 calculați probabilitatea de deces pentru colectivitatea de decedați de
gradul I, formată din indivizi din generația 1966, decedați la vârsta de 33 de ani:
………………………………………………………………………….. ……………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………….
…………………………………… ………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………….. ..
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………….
…………………………………………………………………
19. Pentru figura 4 calculaț i rata de deces a celor care împlinesc, în cursul anului 2000, 34 de
ani :
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………….. ……………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………. ……………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………… ……………
……………………………………………………………………………………………………….
3233343536
1999 2000G. 1966
G. 1967
A
Figura 4. Plasarea cifrelor de deceda ți și supravie țuitori pe graficul lui Lexis60.094
60.379
59.921 99.83660.000 60.500
100.000 59.8348787121121138138
60.241147147
133133
59.720
59.587 99.654114114
182182
164164 7979B C
DE
F

37 20. Pentru figura 4 calculați probabilitatea de deces a celor care împlinesc, în cursul anului
2000, 34 de ani :
……… …………………………………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………
……………………….. …………………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………….
…………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………..
…………………………………………………………… ………………………………………….
21. Pentru figura 4 calculați rata de deces a colectivității deleimitată de pătratul DBCF:
…………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……… …………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………….. ……………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………….
22. Calculați pentru figura 5 ratele și probabilitățile pentru colectivitățile de decedați de
gradul 1 (10 rate și 10 probabilități pe care le introduceți în tabelul corespunzător):

Nr.
crt. Nr.
supraviețui –
tori la înce –
putul anului Nr. mediu
de supravie –
țuitori Nr. de de ce-
dați Rata de de –
ces
col4/col3 Probabilita –
tea de deces
col.4/col2
1 2 3 4 5 6

11
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000Vârsta
1000147147
133133
8320
80
23010
360
440
500
550
590
650
684 600 560 500 430 320 150 44
830 680
835620 555 490 410 310 144 36 2
1035 104072545454444
107107
2052056405795304653702208513
83
212
365
460
527
595
637
728
3 40 142 310 420 495 565 618 682
102102
2052054343
46468822
1010
3434
49492323
4343
6565
76766161
7070
100100
60609898
5555
6060
55554545
4040
3535
40403030
3232
3030
24242828
3030
2121
20202525
1919
Fig.5. Mortalitatea în perspectivă longitudinală și transversală. Cifre fictive pentru o populație ce nu
depășește vârsta de 10 ani

38

23. Explicitați semnificația fiecărei coloane a tabelei de mortalitate în p erspectivă
transversală(cu modul de calcul):

x

Sx

xd

xq

x x q p1
Număr de ani trăiți:

xe

xL

xT

(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8)

Termenul Semnificația

39

24. Calculați pentru figura 5 ratele și probabilitățile pentru colectivitățile de decedați de
gradul 3 -analiză transversală (10 rate și 10 probabilități pe care le introduceți în tabelul
corespunzător):
11
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000Vârsta
1000147147
133133
8320
80
23010
360
440
500
550
590
650
684 600 560 500 430 320 150 44
830 680
835620 555 490 410 310 144 36 2
1035 104072545454444
107107
2052056405795304653702208513
83
212
365
460
527
595
637
728
3 40 142 310 420 495 565 618 682
102102
2052054343
46468822
1010
3434
49492323
4343
6565
76766161
7070
100100
60609898
5555
6060
55554545
4040
3535
40403030
3232
3030
24242828
3030
2121
20202525
1919

40

Nr.
crt. Nr.
supraviețui –
tori la înce –
putul
perioadei de
vârstă Nr. mediu
de supravie –
țuitori pe
vârste Nr. de dece –
dați Rata de de –
ces
col4/col3 Probabilita –
tea de deces
(2*col5)/
2+col5
1 2 3 4 5 6

25. Cu datele din figura 5 calculați ratele specifice și rata brută a populației fictive, în anul
2000.

rate specifice pe vârste(din tabelul
precedent) rata bru tă pe anul 2000

41

26. Completați digrama Lexis de mai jos plecâ nd de la decesele masculine sub un an, în
România, în 1972 și 1973 (efectivul inițial al generației 1972 a fost de 199.892 persoane iar
cel al generației 1973 de 195.212):
Anul nașterii: Anul decesului:
1972 1973
1971 2.058 –
1972 6.671 1.844
1973 – 6.114

27. Completați în tabelul de mai jos cu datele din tabelul de la exercițiul anterior

Rata de deces la 0 ani

Probabilitatea de deces
la 0 ani

28. Calculați pentru anul 1993 și 1994 (cifre fictive) ratele de mor talitate infantilă din tabelul
de mai jos:

Anul Grupa de vârstă
Sub 7
zile 7-13
zile 14-29
zile 1
lună 2 luni 3-4
luni 5-6
luni 7-8
luni 9-11
luni
1993 3125 800 1200 1500 1800 2800 1350 800 752
1994 1485 288 450 718 576 825 356 268 195

1993 1994
Rata de mortalitate infantilă:

Rata de mortalitate neonatală
precoce:
Rata de mortalitate neonatală
01
1972 1973
Figura 9.Decesele sub 1 an în România în 1972 și 1973, pe genera țiiAB C
D E

42
Rata de mortalitate
postneonatală

Rata de mortalitate perinatală

30. Pentru constituirea fenomenului fertilitate se obișnuiește a se utiliza aproape întotdeauna:
a. numai efectivul născuților vii
b. și născuții vii și cei morți.

31. Intervalul protogenezic este:
a. intervalul dintre două nașteri consecutive ale unei femei (în speță, c ăsătorită)
b. intervalul dintre momentul încheierii căsătoriei și prima naștere a cuplului
c. intervalul dintre prima naștere în afara căsătoriei și prima naștere din cadrul
căsătoriei
32. Există populații umane în care fertilitatea să coincidă cu fecunditatea:
a. Da
b. Nu

34. În ceea ce privește raportul dintre fertilitate și fecunditate:
a. fertilitatea este întotdeauna inferioară fecundității
b. fecunditatea este întotdeauna inferioară fertilității
c. nu se poate stabili practic un raport între cele două, raportul variind de la populație
la populație

35. Analiza longitudinală a fertilității se efectuează
a. fie după vârsta mamei, fie după vârsta căsătoriei
b. doar pe generații de femei
c. doar pe promoții de căsătorii

1. Precizati ce este descendenta finala bruta, dar descendenta fi nala neta
2. Ce puteti spune despre indicele brut de reproducere de moment (in absenta
mortalitatii), dar despre indicele net de reproducere – in cazul României
3. Ce este indicele sintetic de nuptialitate

Răspunsuri :
1)b; 2)b; 3)c 4) 33)a;

Subiecte de sinte ză:

1. Prezentați fenomenul mortalitate, evidențiind sintetic principalii indicatori utilizați și
caracteristicile sale generale
2. Prezentați fenomenul fertilitate, evidențiind sintetic principalii indicatori utilizați și
caracteristicile sale generale
3. Tabe la de mortalitate în perspectivă longitudinală. Construcție și semnificația capetelor de tabel
4. Prezentați sintetic evoluția fenomenelor demografice în România în perioada 1990 -2000

Bibliografie:

43
1. Malthus, Th. R., (1992), Eseu asupra principiului populați ei, București, Ed. Științifică

2. Marina, L. (2001), Demografie. Manualul studentului , Alba Iulia, Centrul I.D.

3. Pressat, R., (1971), Demographie sociale , Paris, P.U.F.

4. Rotariu, T., (2001), Demografie , Alba Iulia, Centrul I.D

5. Rotariu, T., (2003), Demograf ie și sociologia populației. Fenomene demografice , Ed. Polirom,
Iași

6. Trebici, V., (1975), Mică enciclopedie de demografie , București, Ed. Științifică și Enciclopedică

7. Trebici, V., (1979), Demografia , București, Ed. Științifică și Enciclopedică