Suport de curs pentru Fac. de Drept Conf. univ. dr. GC Curca UMF Carol Davila Bucuresti 2013 2 Au colaborat : Prof.Univ.Dr Valentin Iftenie Conf. Dr…. [607162]

1
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT

Medicina Legala
Suport de curs pentru Fac. de Drept

Conf. univ. dr. GC Curca
UMF Carol Davila Bucuresti

2013

2
Au colaborat :
Prof.Univ.Dr Valentin Iftenie
Conf. Dr. Valentin Gh eorghiu

3
UNITATEA DE INVATARE 1
Cadru l procedural si metodologic al medic inii legale .

Medicina legala are o tripla definire :

1.Definitia etimologica: Aplicarea cunostiintelor medicale la necesitatile implinirii
actului de justitie

2. Definitia expertala: Stiinta medicala care urmareste in interesul legii si al justitiei sa
obiectiveze si să evalueze aspectele medical -biologice din spetele juridice sub forma unui
suport sti intific cu caracter expertal probatoriu

3. Definitia procedurala : Medicina legala desfasoara o cercetare procedural necesara in
spetele juridice cu implicatii medicale p recum si in cazurile medicale cu implicatii juridice .

Medicina nu este o stiinta exacta, pentru ca biologia sistemelor vii, biologia omului
in particular nu este o stiinta exacta.
Viul cunoaste legitati biologice complexe aflate in interrelatie permanenta si asupra
carora actioneaza multiple cond itionalitati externe si/sau interne.
Daca juridic indepartand cauza dispar efectele, "sublata cauza tolitur efectum “, si
astfel se poate determina cauza directa, un sistem biologic viu reactioneaza adesea diferit:
chiar daca se indeparteaza cauza directa, sistemul biologic alterat si modificat prin actiunea
cauzei directe cont inua sa prezinte manifestari de la cauza la effect (cause indirecte,
contributoare) si a caror evolutie trebuie intrerupta iar s istemul echilibrat.
Vindecarea se obtine prin tratament ul etiologic adresat cauzei directe si
eliminarii/indepartarii ori neutralizarii ei concomitent cu echilibrarea si sustinerea mai
departe a sistemului biologic in care efectele cauzei au produs manifestari biologice .
Iata de ce e xista o dificultate inere nta in anticiparea evolutiei cazurilor medicale
(rationament inductiv) ori a recompune retrospectiv evolutia acestora (rationament
abductiv).

Organismu l uman prezinta specificitate, adaptabilitate si diversitate biologica
proprietati ce se situeaza la baza unicitatii fiintei umane atat din punct de vedere fizic cat si
psihic.

EXEMPLU. Un caz de agresiune in strada urmata de talharie. El se poate prezenta medical biologic in
cel putin doua variante :
Victima este violent lovita in fata cu fractura piramidei nazale urmata de pierderea starii de constienta.
La trezire constata furtul banil or si nasul zdrobit. Se prezint a la spital unde se redreseaza piramida
nazala (se indreapta) si apoi i se pun e un leucoplast pentru fixare (nasul nu se poate pun e in gips).
Victima este violent si multiplu lovita in fata, cap, abdomen si membrele superioare; prezinta: fractura
piramida nazala, tumefactii pleoape superioare bilateral, plagi ale arcadei sprencenoase bilateral, plagi
labiale (buza superioara), entorsa scapulo -humerala.
Are loc in prima saptamana de la agresiune prima infatisare in sala de judecata.

4
 In prima varianta aveti de vazut in sala o victima imbracata in costum avand un leucoplast
de-a latul piramidei nazale lung de circa 4 cm si lat de circa 1 cm. Aparent nu are nici o alta
vatamare.
 In a doua varianta o victima imbracata in camasa cu bratul superior drept in esarfa
(entorsa umarului ), nasul tumefiat , tumefiata si la nivelul fetei cu deformarea tesuturilor si
modificarea trasaturilor apta de a nu mai fi recunoscuta, tumefierea ambilor ochi care abia se
mai deschid, buzele umflate.
Numarul de zile de ingrijiri medicale, ZIM va depinde de vindecarea leziunii celei mai grave care in
ambel e cazuri este fractura de piram ida nazala circa 12 -14 zile de ingrijire medicala daca nu surv in
complicatii (infectie, hemoragie, etc.).
Infractiunea a fost aceeasi iar pericolul ei social identic. Apare nta celor doua victime este insa complet
diferita : desi ambele au fost vatamate in mod real diferenta de evolutie clinica cat si de cumul lezional
este net diferita.
Intrucat in ambele cazuri in perioada cat leziunea cea mai grava este vindecata, toate l eziunile sunt
vindecate, rezulta ca primesc acelasi numar de zile de ingrijire medicala: J udecatorul se considera
frustrat in a situa corect gravitatea faptei penale intrucat simte nevoia unei diferentieri iar aprecierea
gravitatii leziunilor traumatice de catre medicina legala nu ofera o baza obiectiva. Circumstantierea va
fi realizata pe alte criterii juridice (recunoasterea faptei, comportamentul faptic si postfaptic, etc.) .

In orice examinare medico -legala se verifica aparentele / probabilitatile /
posibilitatile si, in masura posibilului, se inlocuiesc cu certitudini printr -un demers obiectiv
bazat pe o ar gumentatie obiectiv -stiintifica predominant abductiva (medical legist are
regula, are concluziile si cauta prezumptiile).

“Informatia nu poate fi eronata ci doar interpretarea ei” (P. Kirk).

Medicul legist trebuie sa -si formuleze concluziile expertizei cu obiectivitate si in
deplina impartialitate fata de partile implicate. Obiectivitatea este asigurata prin
respectarea principiului metodologiei unitare, a nerestrictionarii accesului la informatie.

Domenii de activitate ale medicinii legale
a) Autopsie medico -legala
b) Examinari medico -legale a leziunilor traumatice, aprecierea capacitatii de munca
sau a starii de sanatate având ca scop stabilirea apt itudinilor unei persoane de a
exercita o anumită activitate sau profesie
c) Expertiza medico -legala psihiatrica
d) Expertiza medico -legala in sfera genitala: viol, probarea virginit atii, stabilirea
sexului si a va rstei biologice
e) Examinari complementare medico -legale de toxicologie, serologie, histopatologie,
tanatochimie, imunologie, bacteriologie
f) Serologia medico -legala (filiatie) si genetica medico -legala (profilul ADN).
g) Cercetare criminalistica si judiciara (“forensic research”): sperma, fir de par, singe,
explozibili, urme, impuscare
h) Antropologie medico -legala si odontostomatologie medico -legala
i) Verificarea autenticitatii si a corectitudinii intocmirii actelor medicale
j) Bioetica si deontologia medicala

5
k) Invatamint medical
l) Cercetare stiintifica

Legislatie cu specificitate medico -legala
Activitatea de medicină legală din România se desfășoară în conformitate cu
prevederile stipulate în următoarele acte normative:
-Legea nr. 459/2001 (publicată în M.O. al României, Partea I,
nr.418/27.07.2001) prin care a fost aprobată O.G. nr. 1/2000 (publicată în M.O. al
României Partea I, nr. 22/21.01.2000) privind organizarea activității și funcționarea
instituțiilor de medicină legală.

-Legea nr. 271/2003 (publicată în M.O. al României, Partea I
nr.616/07.07.2004) prin care a fost aprobată O.G. nr. 57/2001 (publicată în M.O. al
României, Partea I nr. 531/31.08.2001) pentru modificarea și completarea O.G. nr.
1/2000;

-Regulamentul de aplicare a dispozițiilor O.G. nr . 1/2000 privind organizarea
activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală (publicat în M.O. al
României, Partea I nr. 459/19.09.2000) aprobat prin H.G. nr. 774/2000 și modificat
prin H.G. nr. 1204/2002 .

-Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări
medico -legale (publicate în M.O. al României, Partea I, nr. 459/19.09.2000) aprobate
prin ordinul comun al Ministerului Justiției (nr. 1134/C/25.05.2000) și al
Ministerului Sănătății (nr. 2554/04.04.2000).

-Extras din Legea 459/2001 ( http://www.legmed.ro/doc/legislatie -ml.pdf )

6

7

8

Principiile activitatii medico -legale
a) Principiul metodologiei unitare
b) Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia medicala
c) Principiul contradictorialitatii cu m ecanisme de verificare a actelor medico -legale
in reteaua nationala de medicina legala

Principiul metodologiei unitare
Metodologia efectuarii constatarilor si expertizelor si normativele de evaluare
medico -legala sint unice pe tara si sint elaborate, revizuite si reactualizate de Consiliul
Superior de Medicina Legala si aprobate de Ministerul Sanatatii
Implementarea sistemului de management al c alitatii SR EN ISO 9001: 2001 / ELOT EN
ISO 9001:2000 in sistemul medico -legal a fost inititata de catre INML Mina Minovici
incepand cu anul 2008. De atunci a fost urmata de catre multe alte institutii precum:

IML IASI
SJML COVASNA
IML TIMISOARA
SJML CA LARASI
SJML IALOMITA
SJML ARAD
SJML BUZAU
SJML CONSTANTA
si altele in curs de certificare

In toate aceste institutii (si in altele care vor urma) se
folosesc aceleasi proceduri, aceleasi tipuri de formulare,

9
aceleasi metode si mijloace, ceea ce permite desfasurarea unei activitati coordonate,
superpozabile, apta de autocontrol si de verificare a calitatii lucrarilor.
Pe principiul teritorialitatii, toate celelalte servicii medico -legale care inca nu au
implementat ISO 9001 sunt coordonate metodologic si profesional de catre institutele
medico -legale si metodologic de catre Consiliu Superior de Medicina Legala astfel incat
dincolo de implementarea normelor ISO reglementarea activitatii este comuna pendinte de
legislatia in vigoare, unica. Normele ISO stabilesc stabilesc insa existenta si respectarea
procedurilor, a autocontrolului sistemului din acea unitate (ex. modificarea metodelor se
face numai prin modificarea procedurilor), posibilitatea verificarii calitatii si a masurii in
care gradul de satisfactie al clientului este respectat (in acest caz sistemul juridic si
persoana) si ridica o stach eta a profesionalismului pe care prin recertificare institutia o
ridica in fiecare an sau cel putin o pastreaza.
Sistemul normelor de calitate permite de asemenea:
• Alinierea la standardele europene in domeniu (in folosul direct al acuratetei actului
de ju stitie)
• Armonizarea activitatii institutiilor din sistemul medico -legal romanesc
• Cresterea eficientei
• Cresterea obiectivitatii si preciziei evaluarilor medico -legale si diminuarea riscului
de eroare
• Alinierea la standardele de management al calitatii in interiorul tarii in raport cu
alte diferite institutii ale statului (ex: Institutul National de Criminalistica este
acreditat SR EN ISO / CEI 17025 din 2005 cu certificat de acreditare ca laborator de
incercari incepand cu 2007)

Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia medicala
Ori de cite ori medicul legist considera necesar (in scopul efectuarii unei
constatari/expertize) sa ia cunostinta de documente medicale/medico -legale aflate la
dosar (certificate, buletine de a naliza, radiografii, etc), s -au neaflate la dosar, el are dreptul
sa solicite, potrivit dispozitiilor legale, organelor care au cerut constatarea ori expertiza sa -i
puna la dispozitie aceste documente.
Ori de cite ori medicul legist considera ca pentru ef ectuarea expertizei solicitate in
scopul elucidarii tuturor aspectelor medicale ale cazului, este nevoie de examinarea
persoanei sau de efectuarea unor investigatii medicale de specialitate acesteia, el are
dreptul sa ceara, potrivit dispozitiilor legale, organelor care au cerut constatarea ori
expertiza sa dispuna realizarea acestor solicitari. Daca pentru stabilirea diagnosticului este
nevoie de o observatie medicala pe un timp mai indelungat, medicul legist are dreptul sa
ceara ca persoana in cauza sa fi e internata in spital.
Expertiza medico -legala pe baza de documente medicale si/sau medico -legale este o
exceptie , spre exemplu in situatia in persoana s -a vindecat ori nu poate fi examinata, ori nu
doreste sa fie examinata ori a decedat.
Institutiile de m edicina legala au dreptul sa refuze efectuarea unei
constatari/expertize daca nu i se pun la dispozitie informatii medicale suficiente, acces la
dosar, consultul nemijlocit al persoanei.

10

Principiul contradictorialitatii
Principiul contradictorialitatii s e realizeaza prin urmatoarele cai:
In expertizele pe persoana, conducatorul unitatii de medicina legala poate institui
comisii de expertiza, ori de cite ori socoteste necesar.
Se instituie comisii de expertiza in mod obligatoriu, cand legea prevede expres
aceasta, precum si atunci cind obiectul expertizei il constituie:
constatarea starii psihice a unei persoane privind stabilirearesponsabilitatii penale sau a
responsabilitatii civile;
 constatarea starilor morbide care sint urmarea unor fapte medicale ilic ite, a
unor deficiente sau a nerespectarii normelor tehnice medicale;
 investigarea filiatiei;
 expertiza capacitatii de munca
 expertiza pentru evaluarea starii de sanatate avind ca scop stabilirea
aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumita activita te (aptitudinea de a
conduce autovehicole, aparate de zbor, de port arma etc).
Din comisiile de expertiza, in asemenea cazuri, vor putea face parte, cand comisia
considera necesar, medici si alti specialisti in domeniile ce intereseaza fiecare caz in parte.
Expertii care intra in alcatuirea comisiei, pot fi de acord cu concluziile raportului
elaborat de expertul oficial sau pot formula opinii separate. In situatia cind exista opinii
diferite intre expertii oficiali si expertul ales de parte, se impune solicitarea avizului
Comisiei de Avizare si Control
In orice fel de expertize, indiferent de materia lor (penale, civile, dreptul muncii,
dreptul familiei), pe linga medicul/medicii legisti desemnati de conducerea Institutelor de
Medicina Legala si a Serviciilor de medicina legala sa efectueze expertiza, poate participa
un expert desemnat de instanta la cererea partilor, in limitele listei de experti stabilita si
aprobata in prealabil, de catre Consiliul Superior de Medicina Legala.
Expertii numiti de instanta la cererea partilor pot asista la lucrari, pot lucra in
paralel sau in comun cu expertii oficiali, pot fi de acord cu concluziile raportului elaborat de
expertul oficial sau pot formula opinii separate. Expertii numiti de instanta la cererea
part ilor nu pot delega atributiile lor, nu pot depasi termenul acordat de instanta pentru
efectuarea expertizei. Plata expertilor se face sub forma de onorariu care se achita direct
acestora pe baza documentelor justificative.
In situatia cind exista opinii d iferite intre expertii oficiali si expertul ales de parte, se
impune solicitarea avizului Comisiei de Avizare si Control.
Nu se poate solicita participarea unor experti ai partilor la elaborarea avizelor
Comisiilor de Avizare sau a Comisiei Superioare M edico -Legale

Mecanisme de verificare a actelor medico -legale in reteaua nationala de
medicina legala
Mecanismele care permit autoverificarea calitatii si obiectivitatii actelor medico –
legal se bazeaza pe:

11
i. Principiul prevenirii redundantei opiniilor
a. Un medic legist care a eliberat unei persoane un certificat medico -legal, nu
mai poate participa la redactarea unui raport de expertiza sau de noua
expertiza medico -legala in acelasi caz. In acest gen de situatie sau in alte
cazuri de incompatibilitate expe rtala, precum si ori de cite ori medicul
legist este impiedicat, din alte motive justificate, sa efectueze lucrarea ce i
s-a solicitat, el este obligat sa comunica indata aceasta, in scris, organului
medico -legal competent pentru a desemna un alt medic leg ist aratind si
motivele incompatibilitatii.
b. Dupa efectuarea unei constatari se poate solicita o expertiza medico -legala
unei persoane: indiferent daca prima expertiza a fost efectuata la cererea
persoanei sau la cererea organelor de drept, urmatoarea etapa de
verificare o poate constitui fie solicitarea avizarii de catre Comisia de
Avizare si Control a actelor medico -legale fie o noua expertiza medico –
legala, efectuata in cadrul unei comisii

ii. Principiul competentei teritoriale
a) Functioneaza conform prevederilor regulamentului de aplicare a
dispozitiilor Ordonantei Nr. 1/2000, privind Organizarea activitati si
functionarea institutiilor de medicina legala
b) Medicul legist are dreptul sa -si decline competenta teritoriala si sa
indrume spre institutia de care apartine territorial

iii. Principiul ierarhizarii competentei profesionale si stiintifice
a) Medicii rezidenti nu au calitatea juridica sa semneze acte medico -legale.
b) Noua expertiza se efectueaza de o comisie de medici legisti, indiferent
daca prima expertiza a fost efectuata de un singur medic legist sau de mai
multi. Comisia are in compunerea ei cel putin 2 membri cu un grad
profesional egal sau superior medicului sau medicilor legisti care au
efectuat expertiza anterioara, iar la grade profesionale egale se vor utiliza
grade didactice superioare . Gradele profesionale, in ordinea crescatoare
sint: medic specialist, medic primar, medic primar doctor in medicina.
Gradele didactice, in ordinea crescatoare sint: preparator universitar,
asistent universitar, sef de lucrari, conferentiar universitar, profesor
universitar.
c) Medicul legist are dreptul sa -si decline competenta si sa indrume spre
institutia ierarhic superioara

iv. Principiul instantelor de verificare
a) Verificarea unei constatari sau expertize medico -legale realizeaza prin:
b) Medicul legist sef al Serviciilor de Medicina Legala Judetene, Medicii sefi
de compartiment sau sectie din Institutele de Medicina Legala verifica
nivelul stiintific si calitatea expertizelor si constatarilor medico -legale

12
efectuate de medicii legisti din subordine, putind recomanda, daca
socoteste necesar, refacerea lor totala sau partiala sau verificarea acestora
de catre Comisia de Avizare si Contr ol;
c) Noua Expertiza Medico -Legala
d) Comisia de Avizare si Control a actelor medico -legale si
e) Comisia Superioara Medico -Legala

Aspecte legale privind actele medico -legale (extras din legea privind ”organizarea
activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala”cu modificarile aduse de “legea
nr 459/2001; og 57/2001; legea 271/2004“)

SECTIUNEA 2
Actele medico -legale Art. 9
1) Actele medico -legale sunt raportul de expertiza, raportul de constatare, certificatul, buletinul de analiza
si avizul.
2) În sensul prezentelor norme:
a) prin raport de expertiza medico -legala se întelege actul întocmit de un expert la solicitarea org anului de
urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde datele privind expertiza efectuata.
Expertiza medico -legala se efectueaza în situatiile prevazute la Art. 116 si 117 din Codul de
procedura penala, precum si la Art. 201 din Codul de pr ocedura civila;
b) prin raport de constatare medico -legala se întelege actul întocmit de medicul legist la solicitarea
organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde date privind constatarea
efectuata. Constatarea medico -legala se efectueaza în situatiile prevazute la Art. 112 si 114 din
Codul de procedura penala;
c) prin certificat medico -legal se întelege actul întocmit de medicul legist la cererea persoanelor interesate
si care cuprinde date privind examinarea medico -legala;
d) prin buletin de analiza se întelege actul întocmit de specialistii institutiilor de medicina legala sau de
persoanele competente din cadrul institutiilor de medicina legala, la cererea persoanelor interesate,
si care cuprinde date privind examenul comp lementar;
e) prin aviz medico -legal se întelege actul întocmit de Comisia superioara medico -legala, precum si de
comisiile de avizare si control al actelor medico -legale, la solicitarea organelor judiciare, prin care
se aproba continutul si concluziile ac telor medico -legale si se recomanda efectuarea unor noi
expertize sau se formuleaza concluzii proprii.
Art. 10 – 1) La întocmirea actelor medico -legale medicul legist sau comisia desemnata are urmatoarele
obligatii: a) sa ia în considerare certificatele, referatele medicale si fisele de observatie clinica
emise de unitati sanitare ale Ministerului Sanatatii si Familiei sau acreditate de acesta; b) sa
verifice daca documentele mentionate la lit. a) prezinta urmatoarele elemente de siguranta: numar
de înregi strare, stampila unitatii sanitare, semnatura si parafa medicului, care trebuie sa
mentioneze specialitatea si codul medicului, iar în cazul fotocopiilor, mentiunea “conform cu
originalul”, atestata de medicul responsabil.
2) Medicul legist nu poate lua î n considerare informatii cuprinse în alte tipuri de înscrisuri
medicale decât cele prevazute la alin 1), cum ar fi bilete de trimitere, retete, consulturi înscrise pe
retete, concedii medicale, bilete de externare.
Art. 11 – 1) Raportul de expertiza sau d e constatare medico -legala cuprinde antetul, stampila si numarul de
înregistrare al institutiei de medicina legala în care a fost efectuata si se înregistreaza în registrul
de evidenta.
2) Copiile de pe raportul de expertiza sau de constatare medico -legal a se arhiveaza pe o perioada
nedeterminata.
3) Raportul de expertiza sau de constatare medico -legala, precum si certificatul medico -legal se
semneaza de toti cei care au participat la întocmirea lui. Opiniile divergente se consemneaza în
cuprinsul raportu lui sau al certificatului medico -legal, separat si motivat.

13
4) În cazul în care evolutia leziunilor mentionate la prima expertiza apar date medicale noi,
complicatii sau sechele, actele medico -legale se pot completa sau modifica numai de catre medicul
legist care a efectuat prima expertiza.

Aspecte legale privind imprejurarile de efectuare a autopsiei medico -legale (extras
din legea privind ”organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala”cu
modificarile aduse de “legea nr 459/2001; og 57/2001; legea 271/2004“)

SECTIUNEA 5 Constatarea si expertiza medico -legala pe cadavre
Art.34
1) Constatarea si expertiza medico -legala pe cadavru implica:
a) examinari la locul unde s -a gasit cadavrul sau în alte locuri, pentru constatarea indiciilor privind cauza mortii si
circumstantele ei;
b) examinarea exterioara a cadavrului si autopsia, inclusiv exhumarea, dupa caz;
c) examinari complementare de labo rator, cum ar fi cele histopatologice, bacteriologice, toxicologice, hematologice,
serologice, biocriminalistice.
2) Autopsia medico -legala a cadavrului se efectueaza la solicitarea organelor judiciare, numai de catre medicul
legist, fiind obligatorie în urmatoarele cazuri:
1. moarte violenta, chiar si atunci când exista o anumita perioada între evenimentele cauzale si deces;
2. cauza mortii nu este cunoscuta;
3. cauza mortii este suspecta.
Un deces este considerat moarte suspecta în urmatoarele situat ii:
a) moarte subita;
b) decesul unei persoane a carei sanatate, prin natura serviciului, este verificata periodic din punct de vedere
medical;
c) deces care survine în timpul unei misiuni de serviciu, în incinta unei întreprinderi sau institutii; d) deces care
survine în custodie, precum moartea persoanelor aflate în detentie sau private de libertate, decesele în spitalele
psihiatrice, decesele î n spitale penitenciare, în închisoare sau în arestul politiei, moartea asociata cu activitatile
politiei sau ale armatei în cazul în care decesul survine în cursul manifestatiilor publice sau orice deces care ridica
suspiciunea nerespectarii drepturilor om ului, cum este suspiciunea de tortura sau oricare alta forma de tratament
violent sau inuman;
e) multiple decese repetate în serie sau concomitent;
f) cadavre neidentificate sau scheletizate;
g) decese survenite în locuri publice sau izolate;
h) moarte a este pusa în legatura cu o deficienta în acordarea asistentei medicale sau în aplicarea masurilor de
profilaxie ori de protectie a muncii;
i) decesul pacientului a survenit în timpul sau la scurt timp dupa o interventie diagnostica sau terapeutica medic o-
chirurgicala.
3) Autopsia cadavrului, respectiv a partilor de cadavru sau a pieselor scheletice, se efectueaza numai în cazul în care
organele judiciare pun la dispozitia medicului legist:
a) ordonanta procurorului sau încheierea instantei de efectuare a autopsiei, care contine obiectivele acesteia;
b) procesul verbal de cercetare la fata locului;
c) copia de pe foaia de observatie clinica completa, în cazul persoanelor decedate în cursul spitalizarii.

Art. 35
1) Autopsia cadavrului se efectueaza nu mai de catre un medic legist, la morga serviciului de medicina legala sau a
spitalului în a carui raza teritoriala s -a produs moartea sau a fost gasit cadavrul.
2) În mod exceptional, daca nu exista o astfel de morga si nici posibilitatea transportarii ca davrului la morga cea mai
apropiata, cu acordul medicului legist, autopsia se poate efectua acolo unde se afla cadavrul sau într -un loc anume
ales pentru aceasta.

Art. 36
1) Transportul cadavrelor care urmeaza sa fie autopsiate se asigura, de la locul faptei pâna la morga, cu vehicule
special amenajate, aflate în dotarea unitatilor medico -legale, sau cu alte mijloace.

14
2) Organele de urmarire întocmesc dosarul de identifica re a cadavrului, în care se include si rezultatul autopsiei,
dupa cum urmeaza:
a) în toate cazurile se asigura identificarea cadavrului prin aplicarea unei bratari de identificare la mâna dreapta pe
care sa figureze data, datele de identificare si persoan a sau autoritatea care a consemnat datele;
b) aplicarea bratarii de identificare este asigurata de unitatile sanitare, de lucratorii de politie sau de medicii legisti,
dupa caz;
c) bratara de identificare nu poate fi înlaturata, nici cu ocazia înhumarii; în cazul în care se impune corectarea
datelor de identitate, aceasta se face prin aplicarea unei alte bratari, fara îndepartarea bratarii, respectiv a bratarilor,
deja aplicate.
d) transportarea cadavrelor fara bratara de identificare nu este permisa.
3) Cadavrele se transporta în huse de plastic închise, indiferent de distanta, astfel:
a) în cazul cadavrelor în stare avansata de putrefactie se folosesc huse de transport impermeabile;
b) în cazul deceselor determinate de boli infecto -contagioase, a caro r declarare este obligatorie, se folosesc
huse de transport impermeabile si închise ermetic.
Art. 37
1) Exhumarea cadavrelor în vederea expertizelor medico -legale se face numai la solicitarea scrisa a
organelor judiciare.
2) Examinarea cadavrului deja au topsiat se face de catre o comisie de experti care au un grad profesional
mai mare decât cel al expertului c are a efectuat prima expertiza.
3) Examinarea cadavrului exhumat si autopsia se fac fie la locul unde se afla cadavrul, fie la o prosectura
din apro piere.
Art. 38
1) Medicul legist este asistat la efectuarea autopsiei de personal sanitar mediu sau auxiliar. Autopsia
medico -legala trebuie sa fie completa, fara a se omite vreun segment, tesut sau organ.
2) Nu se pot formula concluzii medico -legale pri vind cauza si împrejurarile mortii numai pe baza unor
examene externe sau interne partiale.
3) Pentru atestarea leziunilor traumatice externe, respectiv interne, se pot efectua fotografii.
4) Medicul legist nu poate elibera certificat de deces fara efect uarea autopsiei medico -legale, cu exceptia
cazurilor în care decesul a intervenit ca urmare a catastrofelor.

Art. 39 materialele biologice, cum ar fi: organe, sânge, umori, continut gastro -intestinal, secretii, precum si
corpurile delicte care au astfel de urme biologice se transporta la institutele de medicina legala
împreuna cu documentatia corespunzatoare.
Art. 40
1) Cadavrele autopsiate se îmbalsameaza la institutiile de medicina legala si prosecturile spitalelor, potrivit
instructiunilor Ministerulu i Sanatatii si Familiei, dupa eliberea certificatului constatator de deces,
de catre persoanele competente.
2) Îmbalsamarile si alte servicii funerare pot fi realizate si de catre persoanele fizice sau juridice, în
conditiile legii, cu avizul institutelor de medicina legala.

Art. 41 Inhumarea persoanelor fara reprezentanti legali sau fara identitate se face prin grija primariilor, cu
informarea prealabila a organelor de politie.

Art. 42 Autopsiile, respectiv masurile privind acestea, se realizeaza cu respectarea eticii medicale si a
demnitatii persoanei decedate.

Art. 43 Regulamentul privind efectuarea autopsiilor medico -legale se elaboreaza de catre Consiliul
superior de medicina legala cu respectarea Recomandarii nr. R (99) -3/2.02.1999 a Comitetului de
Ministri ai Consiliului Europei privind armonizarea regulilor autopsi ei medicolegale pentru statele
membre si se aproba prin ordin al ministrului sanatatii.
Art. 44
1) Conducerea unitatilor sanitare are obligatia de a sesiza în primele 24 ore organele de urmarire penala cu
privire la decesele care au survenit în unitatea sanitara, în conditiile prevazute de prezentul ordin.
În aceste cazuri nu se elibereaza certificat medical constatator al decesului.

15
2) În cazurile prevazute la alin (1) cadavrul se va pune la dispozitia institutiilor medico -legale, în vederea
efectuarii autopsiei, în cel mult 24 ore de la sesizarea organelor de urmarire penala.

Art. 45
1) Decesul unei persoane sau al unui nou -nascut, indiferent de cauza mortii, poate fi constatat numai de
catre un medic care are dreptul de libera practica.
2) Certific atul de deces se elibereaza numai dupa aparitia semnelor de moarte reala si numai dupa trecerea a
24 ore de la deces.
3) Eliberarea certificatului de deces nu se poate face fara examinarea externa a cadavrului de catre medic.
În cazul constatarii cu aceas ta ocazie, a unor situatii prevazute de Art. 34 alin. 2) medicul are
obligatia sa refuze eliberarea certificatului de deces si sa solicite organelor judiciare o autopsie
pentru elucidarea cauzei mortii.

Art. 46 În cazul în care medicul anatomopatolog al unei institutii sanitare efectueaza o autopsie si constata
cu aceasta ocazie existenta unor situatii prevazute de Art. 34 alin. 2), opreste lucrarea începuta si
anunta organul judiciar competent.

Art. 47 În cazurile prevazute la Art. 44 alin. 1), la Art. 45 alin. 3) si la Art. 46 certificatul medical
constatator al decesului va fi eliberat numai de un medic legist, dupa efectuarea autopsiei medico –
legale.

Art. 48 În vederea efectuarii examinarii medico -legale, precum si a autopsiei, cadavrul se pune la
dispozitie expertului pentru un termen ce nu poate depasi 72 de ore.

16
Scurta istorie a medicinii legale in Romania

In anul 1856 Carol Davila infiinteaza Scoala de Chirurgie ulterior denumita Scoala
Nationala de Medicina si Farmacie , actualemente UMF Carol Davila . Aici se va preda de la
iinceput si medicina legala.
In 1862 se infiinteaza pe linga Ministerul de Interne si Ministerul Justitiei un
laborator de chimie destinat sa serveasca lucrarilor practice ale invatamintului medical si
sa fie in acelasi timp la dispozitia instantelor juridiciare pentru cercetari chimico -legale.
In 1861 Gheorghe Atanasovici devine primul profesor de medicina legala la Scoala
Nation ala de Medicina si Farmacie. In 1862 Gheorghe Atanasovici este numit Medic Legist
al Capitalei.
In anul 1865, prin aparitia Codului Penal si Instructie Criminala a fost stabilit rolul
medicului intr -o serie de cauze judiciare.
In 1879 a fost numit profesor de psihiatrie si medici na legala Alexandru Sutzu.
Dr. Mina Minovici a studiat farmacia si apoi medicina, fiind apreciat de catre Carol
Davila. In 1885, el ple aca cu ajutorul lui Davila pentru specializare in medicina legala la
Paris sub indrumarea profesorului Paul Brouardel, u na din personalitatile marcante ale
medicinii legale europene la sfi rsitul secolului trecut, orienta ndu -se inca de la inceput catre
probleme de medicina legala si toxicologie.

Fig. 1 . IML Profesor Mina Minovici , 1892 –
1985

Intors in tara decide a contrui o
morga a orasului Bucuresti « Morga
orasului” (20 decembrie 1892 ) pe
care o inaugureaza in prezenta
Ministrului Justitiei Alexandru
Marghiloman si a primarului Pache
Protopopescu.
In 1897 prin scindarea catedrei de
psihiatrie si medicina legala detinuta
de profesorul Alexandru Sutzu se
creeaza o noua catedra
independenta de medicina legala condusa de acelasi Mina Minovici si din acest moment
destinele medicinii legale se vor lega pentru istorie de Mina Minovici .
Din 1898, frontispiciul cladirii, pe care e ra scris “Morga orasului” va fi schimb at cu
cel de « Institutul medico -legal ». In 1927 denumirea IML se schimba in « IML Mina
Minovici » chiar pe timpul vietii marelui profesor dar i se cere, prin compensatie, sa
renunte la pensia sa pe tot timpul vietii, aspect pe care profesorul il accepta.
Mina Minovici a condus institutul pina in 1932 cand decedeaza .
Intre anii 1928 -1930 prof. Mina Minovici avea sa publice monumentalul Tratat
comple ct de medicina legala in 2 volume “rodul meditatiilor observatiilor si experimentarii
personale in decursul unei vieti de om”.

17

Fig. 2 Actualul Institut de Medicina Legala Mina Minovici Bucuresti . Vechiul institut ctitorit de Mina
Minovici a fost demolat in perioada comunista in anul 1985.

Fig. 3 Sala de autopsie

18

Fig. 4 Laboratorul de toxicologie al INML

Fig. 5-6 Laboratorul de genetica medico -legala al INML

19

Fig. 7 Amfiteatrul mare al INML (300 locuri)

Fig. 8 Biblioteca INML

20

Fig. 9 -10 Muzeul INML

21
UNITATEA DE INVATARE 2.
ELEMENTE DE TANATOLOGIE

Definitia mortii si aspect conceptuale privind moartea
Tanatologia este stiinta medico -legala a mortii.
Definitia mortii: “Moar tea reprezinta incetarea vietii” Definitia mortii se face prin negarea
vietii (ceea ce este desigur insuficient). Insuficiente insa este cunoasterea noastra cu privire
la aceste stari de fapt. Dar la randul sau nici viata nu este clar definita ca moment or i ca si
caracteristici. Viul considerat in relatie cu organismul uman in ansamblu ori viul considerat
strict biologic in raport cu fiecare tesut viu, iata dificultatea conceptuala a definirii.
Definitia medicala: O prirea ireversibila a functiilor vitale, respiratorii, cardio -circulatorii
si/sau a functiilor creierului .

Aspecte conceptuale ale definitiei mortii .
Concepte biologice
a) Moartea ca proces. Intrucat organismul uman este o suma de organe a caror
supravietuire biologica in corpul lipsit de activitate cardiaca ori cerebrala continua
un timp definit, rezulta ca m oartea este un proces care incepe o data cu moartea
primului dintre aceste organe si se termina o data cu moartea ultimului dintre ele.
Primul moare creierul la 3 -5 minute de anoxie (l ipsa completa de oxigen),
spermatozoizii si ovulele supravietuind inca circa 12-15 ore in corpul lipsit complet
aportul de oxigen.
b) Moartea ca moment. Chiar daca organele sunt vii in corpul uman la care cordul s -a
oprit ireversibil si/sau activitatea cerebrala si functia respiratorie a incetat
ireversibil (moarte somatica) in lipsa acestor functii vitale viata organismului ca
intreg si a integrarii sale sociale nu mai este posibila si astfel poate fi considerat
decedat chiar daca in acest corp decedat organele continua sa fie inca vii un timp
definit (circa 20 ore).
Transplanatologia nu ar fi posibila legal fara recunoasterea momentului mort ii si
consemnarea acestuia in do cumentul medical al certificatului medical constatator al
decesului pentru a perm ite ulterior acestei certificari extragerea organelor inca vii
apte de transplant fara ca echipa de transpl ant sa fie acuzata de omor cu
premeditare.
Momentul este determinat fie de constatarea ireversibilitatii opririi cardiace (se
verifica aceasta irever sibilitate prin resuscitare cardio -respiratorie) fie a mortii
cerebrale (care se fundamenteaza pe absenta constientei, absenta activitatii
corticale (investigata electroencefalografic), absenta oricaror reflexe ori miscari,
absen ta absenta respiratiei spon tane.
Conceptul juridic. Juridic moartea survine la un moment anume pe care stiinta medicala,
medicul curant, are obligatia sa il precizeze astfel incat dincolo de acest moment, persoana
fiind decedata, are drepturile civile incetate, fiind in exercitiu d repturile si obligatiile
mostenitorilor .

22
Etape ale mortii ca proces
Starea de viu> starea de agonie (+/ -)>moartea clinica (oprirea functiilor vitale cardio –
circulatorie si respiratorie)>moartea somatica (oprirea ireversibila a functiilor cardio –
circulatorie si respiratorie)>moartea cerebrala (moartea creierului) >moartea celulara a
fiecarui organ in corpul aflat in moartea cerebrala sau cu functiile cardio -circulatorii si
respiratorii ireversibil oprite> moarte biologica (moar tea ultimului tesut).

Semnele mortii :
1.semne negative de viata (corespund mortii clinice si/sau mortii aparente)
a) pozitia si aspectul cadavrului: tonusul abolit
b) oprirea respiratiei
c) oprirea circulatiei
d) abolirea reflexelor
e) modificari oculare
f) suspendarea activitatii cerebrale
2.semnele cadaverice (corespund mortii reale) si se grupeaza in:
•modificari cadaverice precoce (se instaleaza in etapa postmortem precoce)
 lividitatile si hipostaza viscerala
 racirea
 rigiditatea
 deshidratarea
 autoliza
•modifica ri cadaverice tardive (se instaleaza in etapa postmortem tardiva –
peste 24 ore).
 distructive
 putrefactia
 distrugerea cadavrului de animale, insecte necrofage sau
larvele lor
 conservatoare
 naturale: mumificarea, adipoceara, lignifierea, inghetarea
 artifi ciale: inghetarea, imbalsamarea

a. Lividitatile cadaverice (livor mortis). Incep a se constata la circa 1 -2 ore de la
oprirea cordului si reprezinta scurgerea si acumularea sangelui in regiunile declive ale
corpului sub actiunea gravitatiei. In jurul a circa 10 -12 ore nu mai palesc la presiune
devenind fixe. Sunt extinse la circa 18 ore.
b. Rigiditatea cadaverica (rigor mortis). Reprezinta contracture corpului ca urmare a
modificarii conformatiei chimice a muschilor in care se cupleaza contractia fibrelo r
musculare de o maniera generalizata si definitiva (nu este o contractie sub actiunea
consumului de energie ci ca urmare a modificarii structurale ireversibile si denaturarea
complexului actina -miozina).
Debuteaza la toti muschii deodata dar este mai evid enta la inceput la nivelul
muschilor mici –art. temporomandibulara – la 2 -4 ore, se extinde la 4 -6 ore si se
generalizeaza la 12 -24 ore. Corpul intra in rezolutie la circa 24 -36 ore redevenind treptat
flaccid.
c. Racirea cadavrului (algor mortis) .

23
Intrucit nu mai poate genera caldura, cadavrul isi va egaliza intr -un mod in general
predictibil temperatura interna cu cea a mediului ambiant in clima temperata cu o rata de
circa 0,0440C/ora in primele 12 ore (1,5 0 F) si de circa 0,029 grade/ora (1 0F) in
urmato arele 12 -18 ore sau de 2 ori mai repede in clima tropicala.
d. Deshidratarea cadaverica. O data cu caldura, prin evaporare se pierde si apa
determinin du-se deshidratarea tesuturilor.
e. Autoliza cadaverica. Autoliza, A, este un proces atit intravital cit si postvital
(postmortem) care se caracterizeaza prin digestia enzimatica a celulelor si tesuturilor de
catre propriile enzime continute in celulele si tesuturile organismului si eliberate in mediul
organismului o data c u alterarea membranelor celulare care nu le mai pot retine in
structurile in care actiunea lor era blocata. Este una dintre modalitatile prin care corpul
scapa de celulele in exces ori de produsii rezultati din distrugerea acestora. Deosebirea
intre A intr avitala si cea postmortala este ca iin cazul celei din urma se petrece de o
maniera generalizata la toate celulele corpului si dintr -o data.

Autopsia medico -legala, AML : in sistemul medico -legal: ca cerinta a CPP art. 114
coroborat cu legea 459/2001 car e aproba OG 1/2000 si 271/2004 privind modificarea si
completarea OG 1/2000.
Pt. lamurirea organului judiciar. Mijloc de proba: proba biologica. Definitia probei:
“Proba in afara oricarei indoieli rationale (rezonabile) care sustine si este pe de -a intreg ul
consistenta cu vinovatia celui acuzat si inconsistenta fata de orice alte concluzii rationale” .

“Probele nu pot fi eronate: doar interpretarea lor” (Kirk).

Autopsia anatomo -patologica, AAP : in sistemul medical: ca cerinta a legii 104/2003 cu
privire l a manipularea cadavrelor fata de orice deces care survine in spital. Efectuata de
catre medicul anatomo -patolog in spitale cu sectie de anatomie patologica.

• Document scris (raportul de necropsie)
• Obiectivele AML:
– Obiective generale;
• Felul mortii: violent/nonviolent; moarte suspecta/m. subita
• cauzele medicale ale mortii
• Lez traumatice : existenta, mecanism, agent traumatic, mecanism, leg.
de cauzalitate
• Identificare
– Obiective specifice: in functie de imprejurarile decesului: impuscare;
deficienta in acordarea asistentei medicale, etc.

24
Stabilirea datei probabile a mortii. Tanatocrono logia. Intervalul post -mortem

Data mortii este o problema juridica importanta. Este adesea imposibil sa determini
cu exactitate ora decesului unei persoane. De aceea in practica medico -legala se discuta
despre data probabila a mortii, DPM si cand se aminteste intervalul scurs dupa moarte
pana in prezent, despre intervalul postmortem, IPM .
DPM se evalueaza pe criterii medico -legale complexe:
a) semnele mortii reale: lividitatile, rigiditatea, putrefactia, determinarea
temperaturii corpului.
b) determinari tanatochimice iin special in umoarea vitroasa (ex: potasiu in
umoarea vitroasa, pH singe, etc.). Folosind numai K+ specificitatea este
relativ mica de circa 10 ore in primele 24 ore si circa 20 ore in primele 48
ore.
c) continutul stomacului; o m asa frugala (1 sandwich) se digera in ½ -2 ore,
una medie in 3 -4 ore si una bogata in 4 -6 ore. Timpul de injumatatire la
150g suc portocale este in medie de 24 min +/ – 8min, iar la 150 g friptura
porc 58,58min. +/ – 17,68 min. (Brophy C.M., 1986).
d) histochim ia si microscopia leziunilor traumatice cutanate (excoriatii,
plagi) .
e) microscopia firului de par (daca se cunoaste data ultimului tuns)
f) date entomologice medico -legale (stiinta care se ocupa cu studiul
insectelor in relatie cu descompunerea cadavrelor; exe mplu: stabilirea
intervalului postmortem probabil prin evaluarea vechimii de dezvoltare a
oualelor/pupelor insectelor descoperite pe cadavru)
g) date de ancheta (înscrisuri datate, marturii, etc.).
• Semnele necroptice, temperatura bazala
• ½ 1ora 2 ore 8 ore 10 ore 12 ore …… 18 ore …….36 ore
• livor rigor algor livor dispar/reapar livor palesc/dispar livor fixe flaccid
Regula Casper: 1 saptamina in aer = 2 saptamini in apa = 8 saptamini in sol.
Regula Devergie : zilele iarna sunt ore vara
• Examinari tanatochimice, histoenzimatice
• Examenul continutului stomacal ( o masa mica -sandwich se digera in ½-2 ore, una medie in 3 -4
ore si una bogata in 4 -6 ore. Timpul de injumatatire la 150g suc portocale este in medie de 24
min +/ – 8min, iar la 150 g friptura porc 58 min. +/ – 17,6 min. (Brophy C.M., 1986)
• Examen entomologic:
– Conf. tabel
• DDC Data 1 …..DE data 2; data 2 -durata ecloziunii (tabel)= data 3; data 3 -data 1
= IPM
• 14 ian ….17 ian; 17 ian – 20 zile=29 dec; 14 ian -29 ian =17 zile IPM
– Conf. evolutiei concrete
• IPM de la descoperirea ca davrului la stad. larvar I = (A)
• Timpul de la ponta noilor adulti pina la aparitia noilor larve stadiu I = (B)
• B-A = IPM de la ponta initiala la descoperirea cadavrului si aflarea datei
probabile a mortii.

25
Identificarea medico -legala
• Examen extern: semne particular e (dosar de identificare): sex, v, tatuaje, boli
cutanate, cicatrici, etc.
• Examen intern: aspecte specifice (boli interne, operatii, malformatii, etc.)
• Examinari de laborator: grup de sg., ADN, RX craniu, examen odontostomatologic
• Identificarea -individualizarea

Cauzele medicale ale decesuliu
• Cauza directa, cauzele antecedente, cauza initiala
• Inlantuire fiziopatologica
• ICD 10 revizia 2
• Imperativul cunoasterii cauzei directe

Entomologia medico -legala

Expertiza antropologica medico -legala
• Dg. de os
• Dg. de specie, rasa
• Dg. de sex
• Dg. de varsta
• Dg. cauzei decesului
• Dg. datei decesului (data probabila a inhumarii) • Insectele
• 1855 Bergeret d'Arbois scrie prima lucrare de entomologie medico -legala (in China din 1235 iH)
• Cadavrul este distrus de catre 3 categorii de insecte: (1) necrofage, (2) pradatori si paraziti care se
hranesc si cu cadavrul dar si cu insectele necrofage si (3) specii omni vore care se hranesc cu toate de
mai sus.
• Artropode fara antena. Arahnidele (prezinta 4 perechi de picioare): paianjeni, scorpioni, acarieni
• Artropode cu antena . Insectele (prezinta 3 perechi de picioare): coleoptere (scarabei, etc.), diptere
(muste), hime noptere (furnici, albine, viespi), lepidoptere (fluturi), miriapozii (scolopendre, etc.
prezinta n picioare), etc.
• [1] Oua (initial 2mm) fara larve 8 ore, apoi cu larve prin transparenta
• [2] stad. larvar primar (5mm; 1,8 zile)
• [3] stad. larvar secundar (10 mm; 2,5 zile)
• [4] stad. larvar tertiar (17mm; 4 -5 zile: devorator)
• [5] stad. prepupa (12mm; 8 -12 zile: incepe sa se deplaseze; aspectul intern al larvei nu se mai vede)
• [6] pupa cu puparium -invelisul de stadiu 3 – (9mm; circa 18 -24 zile)
• [7] adult eliberat si puparium gol (20 zile).
• Calliphora Vicina este mai frecventa in orase (musca sinantropica) in timp ce Calliphora Vomitaria este
predominant rurala.
• Se pot formula 5 principii generale:
– estimarea virstei insectelor nou formate permite estimarea IPM
– un cadavru fara larve (doar cu oua) are un IPM de maximum 48 ore si minim 8 ore (in general).
– larvele devoratoare (std. tertiar): cert minim 4 -5 zile
– larvele care se deplaseaza = cert minim 7 -8 zile
– puparium gol = 18 -20 zile.

26
• Identificare
• Inhumare primara/secundara

Felul mortii, cauze le medicale ale mortii, modalitat ea de deces
Moartea se poate produce natural (de boala sau patologic) sau violent (traumatic).
Astfel moarte poate fi de fel (felul mortii/decesului) violenta ori nonviolenta. Acest aspect
are o importanta semnificatie juridica intrucat in cazurile viole nte justitia are obligatia sa
caute impreujurarile violente care au scurtat viata acelui om.
-violent : deces de cauza/cauze traumatice (mecani ce, fizice, chimice, biologice ).
Cauzele traumatice se afla in mediu si atunci cand actioneaza asupra corpului uman se
produce ceea ce poarta numele de actiune traumatica ori traumatism care atunci cand este
in masura de grav pentru a determina decesul constituie moarte violenta. Ca modal itate de
producere decesul poate fi accident, sinucidere, omucidere (clasificare juridica) .
Imprejurarile decesului sunt acele situatii i n care a avut loc decesul (ex. moarte de cauza
violenta, accidentala , in imprejurarile unui accident rutier) .
-nonviol ent/neviolent (deces de cauza/cauze netraumatic e, patologic e, adica de
boala ca in boli cronice –ex. cancer – sau ca in boli supraacute care determina moartea
subita adica brusc rapid si neasteptat in plina sanatate aparenta).
Cauzele medicale ale mortii se refera la cauzele care au determinat decesul
persoanei. Ele se clasifica in cauze propriu -zise ale decesului (cauze imediate , intermediare
si initial e de la care a pornit decesul) si alte cauze care au contribuit la deces dar care nu
reprezinta ele inse le cauzele decesului (cauze morbide, preexistente). Atunci cand medicul
curant nu poate determina si obiectiva cauzele medicale ale decesului, se afla in situatia
cauzei mortii necunoscute, ceea ce conform art. 114 CPP impune autopsia medico -legala.
Necuna osterea cauzelor medicale ale decesului nu poate exclude cauze violente de deces si
acestea trebuie a fi investigate.
Mecanismul mortii reprezinta mecanismul fiziopatologic care sta la baza
tanatogenezei.
Moartea violenta face obiectul investigatiei jud iciare, autopsia medico -legala fiind
parte constituenta procedural.

Moartea suspecta vs. moartea subita
Moartea suspecta, dupa cum îi spune si numele ridica suspiciuni judiciare . Un deces
suspect este atunci cand asupra corpului defunctului se constata vatamari corporale
existand suspiciunea ca acestea sa se afle la baza decesului acelei persoane ori exista
marturii care atesta imprejurari suspecte ale decesului persoanei.
Moa rtea subita este o forma a mortii suspecte; se ia in discutie atunci cand o
persoana decedeaza brsuc rapid si neasteptat in plina sanatate aparenta ori cand are o
boala despre care insa nu se cunoaste un risc asteptat de deces si cu toate acestea decesul
se produce. In general decesele rapide genereaza suspiciuni, autopsia fiind necesara pentru
a lamuri cauzele. P rin modalitatea sa rapida, brusca si neasteptata de instalare creaza
suspiciuni asupra unui accident toxic sau asupra unei omucideri. Din acest mo tiv moartea
subita impune autopsia medico -legala ca si in orice deces violent (traumatic).

27
UNITATEA DE INVATARE 3.
ELEMENTE DE TRAUMATOLOGIE GENERALA MEDICO -LEGALA. LEZIUNI TRAUMATICE
PRIMARE

Clasificarea agentilor traumatici
Agentii traumatici (existenti in mediu) se clasifica in:

1. Agenti traumatici mecanici
 Corpuri contondente
a. functie de marimea suprafetei de contact, se impart in:
b. obiecte contondente cu suprafata mica (sub 16cm 2)
c. obiecte contondente cu suprafata mare (peste 16cm 2)
d. functie de suprafata, se impart in:
e. obiecte contondente cu suprafata neregulata
f. obiecte contondente cu suprafete plane si muchii drepte
 Obiecte cu virfuri sau lame ascutite
a. Obiecte intepatoare – cuie, andrele
b. Obiecte taietoare – brice, lame de ras
c. Obiecte taietoare -intepatoare – cutite
d. Obiecte taietoare -despicatoare – topoare, securi, satire
 Proiectile (viteza de deplasare >50 m/s (spre deosebire de corpurile contondente)
 Unda de soc (blast wave)

2. Agenti traumatici fizici
a. Variatii extreme de temperatura (caldura excesiva, frigul)
b. Electricitate (curentul electric artificial ori natural)
c. Variatii extreme ale presiunii atmosferice
d. Zgomotul (u nde sonore, ultrasunete, infrasunete )
e. Radiatii electromagnetice
f. Campuri magnetice
g. Radiatii ionizante

3. Agenti traumatici chimici : substante chimice (orice substanta chimica este si toxica :
ceea ce face diferenta intre moarte si viata este gradul de toxicitate si doza)

4. Agenti traumatici biologici (orice agent viu care actioneaza traumatic asupra omului)
– bacterii
– virusuri
– otravuri vegetale sau animale
– leziuni produse de animale , insecte, etc.

5. Agenti traumatici psihici (in imprejurari deosebite si in actiune supraliminala , ex. in
torturi -foarte dificil de obiectivat -).

28

Mecanisme de producere a vatamarilor (leziunilor traumatice)
Urmare a actiunii agentilor traumatici se produc in imprejurarile traumatismului
leziuni traumatice datorita actiunii energiei cinetice transformate in energie mecanica ori a
toxicitatii, etc. Aceste leziuni traumatice s unt asimilate juridic vatamarilor corporale. Legea
pedepseste in raport cu producerea lor, in raport cu gravitatea lor si in raport cu
cauzlitatea lor care leaga actiunea vatamatoare de vatamarile respective.
Agentii traumatici actioneaza prin traumatism asupra corpului iin masura sa
produca acestuia vatamari corporale prin urmatoarele tipuri de mecanisme de actiune:

1. lovire
 activa/directa ( sintagma lovire « cu » un corp)
 Leziunile de lovire sunt
o la locul de impact cu agentul traumatic,
o au o corespondenta lezionala a structurilor corpului ce
au fost interesate dinspre superficial spre profunzime,
o nu sunt de obicei pe parti proieminente,
o mai frecvent pe parti descoperite (expuse) ale corpului

Fig. 11 Lovire cu corp dur la nivelul ochiului : echimoza orbito –
palpebrala

Fig. 12 Plaga muscata si zgariata de caine (maxilarul animalului nu
descrie in muscare un ovoid)

Fig. 13 Plaga muscata de om (maxilarul omului descrie in
muscare un ovoid

29
Fig. 14 Lovire cu corp dur care a determinat
imprimarea formei si neregularitatilor corpului dur
determinand o « marca traumatica » sau o leziune
traumatica/vatamare cu pattern ceea ce permite
identificarea corpului dur vulnerant.

Fig. 15
Leziune de lovire la nivelul intern al genunchiului
stang prin folosirea pantofului cu sireturi. Marca
traumatica.

Fig. 16 Plaga taiata prezentand « codita » locul pe
unde agentu lvulnerant, taietor paraseste corpul (in
dreapta). Miscarea de lovire este dinspre stanga spre
dreapta .

Fig. 17 Plagi taiate cu leziuni de ezitare (leziuni de
tatonare) specifice sinuciderii

30

 pasiva ( sintagma lovire « de » un corp)
 caderea este cea mai frecvent mecanism pasiv : corpul in
miscare se loveste de planul de sustinere. Leziunile din cadere
sunt :
o pe partile proieminente
o unilaterale (pe partea cu care omul cade si se loveste)
o in general putin grave (au loc de la o inaltime maxim
inaltimea propriului corp)
 activ -pasiv: asocierea lovirii active si pasive (sintagma lovire « cu si
de »)
-sintagma « cu sau de » indica faptul ca legistul nu are criterii
obiective pentru a stabili mecan ismul de lovire .

Fig. 19. Mecanism de lovire activa –
lovire pasiva in accidentul rutier

2. comprimare
a. comprimare cu degetele (sugrumare, fig. 20)
b. muscarea (vezi fig. 12,13)
c. amputarea, decapitarea
3. tarare
4. zgariere (Fig. 12)
5. mecanisme specifice
a. accidentul rutier : lovire -cadere, lovire -basculare -cadere, lovire -proiectare
(vezi fig. 19)
b. inecarea, etc.
c. spanzurarea
d) sugrumare
e) actiunea curentului electric, etc.

31
Fig. 18 Leziuni de cadere pe partile proieminente. Cu
amabilitatea prof. Dr. D. Dermengiu)

Fig. 20 . Sugrumare (in totdeauna sugrumarea este
cu mainile)

Fig.21 Leziune traumatica proudsa de patrunderea
in corp a curentului electric (marca electrica)

Fig. 22 Lovire cu latul sabiei : leziunea este o
echimoza si arsura.

32
Mecanismele de actiune amintite pot fi produse prin actiunea agentilor traumatici
manipulati de catre propria persoana (autoagresiune , vezi Fig. 16 ) ori de catre alte
persoane (heteroagresiune).

Vatamari (leziuni traumatice)
caracteristice
heteroagresiunii :
Vatamari (leziuni traumatice)
caracteristice autoapararii :
Vatamari (leziuni traumatice)
caracteristice autoproducerii :

1. La locul de impact
2. Corespondenta lezionala a
structurilor corpului (ex.
leziunea de la pielea capului
corespunde cu fractura
craniului care corespunde cu
vatamarea creierului, etc.)
3. Corespondenta intre
vatamare si agentul vulnerant
(frecvent)
4. In general grave (in scopul de
a scoate din actiune ori de a
elimina victima)
1. Pe partile corpului care se pot
folosi pentru a apara capul si
gatul : antebrate in regiunile lor
exterioare)
2. Pe palme fata de agenti vulneranti
cu lame si varfuri
1. Corespund scopului pentru care
sunt facute (ex. un soldat isi va
produce o vatamare prin care sa
nu mai poata desfasura activitate
de garda sau de instructie –febra,
etc.)
2. In regiuni accesibile maineii
dominante
3. Putin grave
4. Cu leziuni de tatonare/ezitare

Leziuni traumatice primare
Leziunile traumatice primare se regasesc la nivelul suprafetei corpului unde pot fi
observate pe tegument (examinare atenta cu corpul descoperit)
Se impart in leziuni cu pielea intacta (fara solutie de continuitate la nivelul pielii) si
in leziuni cu pielea (tegumentul) discontinuu (cu s olutie de continuitate la nivelul pielii).

Leziuni fara solutie de continuitate la nivelul tegumentului (cu pielea intacta)

a. Echimoza
Produsa prin actiunea de lovire cu corp dur sau de corp dur se tranfera energie
cinetica care se trasnforma in energie mecanica ce determina comprimarea partilor moi ,
tesuturi, vase de sange si nervi. Vasele de sange contins ange care este un fluid si ca orice
fluid i ncompresibil. Sub actiunea vatamatoare, sangele din vase este comprimat si impins
se raspndeste in vase conexe dar in masura in care acest fenomen de comensare nu poate
contracara actiunea de impingere, el va raspunde cu o forta egala si de sens contrarc u cea
care il impinge si invingand elasticitatea tes uturilor si a vaselor, va determina ruperea
vaselor ceea ce va constitui hemoragia.
Hemoragia este o sangerare in tesuturi. Sangele se acumuleaza in interiorul
tegumentului (la nivelul dermului). Aici san gele, scos din circuitul sanguin nu mai afla
conditii de supravietuire optime, si astfel hematiile se vor liza eliberand hemoglobina care
contine hemul, un compus colorat, care sub actiunea oxigenului din tesuturi, din mediu, va
suferi prin denaturare dife rite variatii de culoare.

Culoarea echimozei poate fi folosita pentru datarea aproximativ a a momentului
producerii loviturii/ actiunii vatamatoare, dar adesea poate fi speculativa intr -o problema

33
care uneori este punctual foarte importanta si acest aspect trebuie cunoscut . Cu certitudine
o echimoza galbuie nu poate fi produsa in aceeasi zi sau primele 72 ore . Dupa unii minim 5 –
7 zile dupa altii minim 10 zile.
o initial, au culoare rosietica (datorita prezentei oxihemoglobinei)
o ulterior, devin violacei -albastr ii (timp de 1 -3 zile)
o apoi devin verzui sau verzui -cafenii (timp de 3 -4 zile)
o in final, devin galbui
o dupa 7 -10 zile de la producerea traumatismului, echimozele mici dispar
o modificarile de culoare se fac dinspre periferia echimozelor spre centrul lor
o exista variatii individuale foarte mari in ceea ce priveste viteza de evolutie a
echimozelor (fac mai usor echimoze copii, batrini, femei obeze, persoanele cu
ciroza, diateze hemoragice sau care iau anticoagulante sau antiagregante
plachetare)

Fig. 23 Hematom orbito -palpebral violaceu, 1 -3 zile
de la producere
Fig. 24 Echimoza neomogena violacee si galbuie :
corp alungit, cateva zile de la producere , minim 5 -7
(dupa unii minim 10 zile dat fiind ca are cul oare
galbuie) (prin amabilitatea prof. D. Dermengiu) . In
cazul de fata dat fiind existenta culorii violacei
amestecata cu cea galbena probabil minim 5 -7 zile.

In majoritatea cazurilor, echimoza apare la locul de impact; uneori au forma
specifica sugerand obiectul care le -a produs (leziuni cu pater n traumatic –marca
traumatica -), Fig. 14.
In anumite agresiuni, echimozele au o localizare specifica:
– in sugrumare : la nivelul gatului (rotund ovalare)
– in viol : pe coapse, etc.

34
b. Hematomul este o sangerare mai mare in care sursa de sangerare este un vas mai
mare de la nivelul pielii sau din vecinatate si care determina acumularea sangelui in tesutul
gras (hipoderm) sau lax dintre structurile tesuturilor aflate sub piele. Daca o echimoza are
doua dimensiuni (latime/lungime), hematomul are 3 (lungime/l atime/ inaltime).

Leziuni cu solutie de continuitate la nivelul pielii
a. Excoriatia r eprezinta o zgarietura a pielii respectiv o decolare a straturilor superficiale
ale epidermului . Apare prin frecarea pielii cu sau de un obiect rugos sau prin actiunea
tangentiala a unui obiect .
Excoriatiile reproduc mult mai frecvent decit echimozele forma obiectului vulnerant

b. Plagi ( rani )
Criterii de clasificare:
– in functie de profunzime , pot fi:
-superficiale – intereseaza doar tegumentul
-profunde (traverseaza tegumentul si patrunde in straturile subiacente):
– penetrante (in cavitati) – pot fi:
perforante – perforeaza organe cavitare
transfixiante – patrund in organe parenchimatoase
– nepenetrante

– in functie de evolutie :
o simpla
o complicata cu infectii, h emoragii, embolie gazoasa
o evolutia microscopica a plagii permite stabilirea timpului scurs de la producerea ei
si diferentiaza plagile intravitale de cele postmortem

– in functie de aspectul macroscopic :

a) Plaga contuza/zdrobita
– este produsa prin lovir ea cu/de un corp dur, regulat sau neregulat
– de obicei are profunzime mica, marginile plagii sint neregulate iar fundul este
anfractuos

Fig. 25 Plaga zdrobita (intre cele doua arcade
dentare). Se pot vedea punti tisulare transversale fata
de marginile plagii : aceasta semnifica faptul ca
tesutul a fost comprimat cu forta intre doua planuri
dure determinand sfasierea lui

35
b) Plaga sfa siata (scalpata)
-apare in cazul in care unghiul de lovire este mic iar pielea se poate decola de pe
planurile subiacente (scalparea este o varietate de plaga sfisiata )

c) Plaga muscata (vezi Fig. 12,13)
– are mare valoare in procesul de identificare a agresorului (pe baza amprentelor
dentare)
– muscaturile de caine nu formeaza un ovoid, cele deom formeaza un ovoid

d) Plaga intepata (vezi Fig. 25)
– are aspect circular, ca un orificiu, fara lipsa de substanta
– trebuie diferentiata de plaga impuscata

e) Plaga taiata (vezi Fig. 16,17)
– poate fi produsa de instrumente cu o lama sau doua lame
– uneori adincimea plagii scade progresiv si se termina printr -o escoriatie iar la un
capat al plagii apare "codita de soricel" care ofera informatii despre directia de
actiune a agentului vulnerant

f) Plaga taiata -intepata (vezi Fig. 27)
– este cel mai frecvent tip de plaga intalnit in practica medico -legala; se constata un
unghi si o margine rotunjita (o lama taietoare) sau doua unghiuri (doua lame
taietoare)

g) Plaga despicata (corpuri grele cu muchii in general mai putin taietoare)

h) Plagi impuscate (vezi Fig. 28,29) . Sunt determinate atat de actiunea factorului
primar la impuscarii (glontele) cat si de a ctiunea factorilor secundari (in limita lor de
actiune). Factorii impuscarii :
 factorul primar (glontul)
 factori secundari:
o fum
o gaze fierbinti
o flacara
o particule de pulbere nearsa

36
Fig.26 Plaga intepata (prin amabilitatea prof. Dr D.
Dermengiu)
Fig.27 Plaga taiata -intepata. Se observa caracterul
postmortal (nevital) lipsit de sangerare si coagulare
(prin amabilitatea prof. dr. D. Dermengiu)

Fig.2 8 Plaga impuscata in seton (pe sub tegument)
fara factori suplimentari. Plaga mai mare este locul
de iesire. Se observa hematomul care le uneste semn
de reactie vitala (persoan vie l amomentul
impuscarii).

Fig.2 9 Plaga impuscata orificiu de intrare cu factori
suplimentari, impuscare cu glonte. Reactie vitala
prezenta macroscopic (hemoragia si eritemul din
jurul incrustarilor –tatuarilor – pulberii arse si
nearse).

37
Aspecte medico -legale ce constituie obiective specifice ale autopsiei medico -legale in
impuscare
1. Diagnosticul impuscarii ( diferentierea cu plaga intepata )
2. Precizarea orificiului de intrare si a celui de iesire a proiectilului
3. Precizarea distantei de la care s -a tras si directia de tragere
4. Precizarea caracterului vital al leziunii
5. Precizarea caracterului autoprodus sau heteroprodus al leziunii
6. Stabilirea numarului de impuscari si a ordinii acestora
7. Stabilirea legaturii de cauzalitate intre plaga impuscata si deces
8. Daca victima supravietuieste – precizarea gravitatii leziunii
9. Identificarea armei

Fig.30 Plaga impuscata -orificiu de iesire ; deformare
in palnie cu baza mare exterior pe directia deplasarii
glontelui
Fig.31 Plaga impuscata glonte –orificiu de intrare,
tragere pe directie oblica dinspre dreapta imaginii
spre stanga imaginii

38
UNITATEA DE INVATARE 4 .
VATAMAREA CORPORALA

Aprecieri medico -legale cu privire la vatamarea corporala
Rezultatul functionarii biologice are o legitate complexa, rezultatul functional nefiind intru
totul predictibil datorita unei multitudini de factori printre care specificitatea,
adaptabilitatea, diversitatea biologica proprie fiecarui organism (individ). Numai
intelegand astfel realitatea biologica se va intelege corect valoarea pe care proba biologico –
medicala o poate avea in instanta.
Sub raportul elementelor subiective ale infractiunii gravitatea faptei antisociale a fost
identica. Sub raportul elementelor materiale, consecintelor medicale in cele 3 situatii sunt
diferite si implica un nr. diferit de zile de ingrijire medical, ZIM. In cel putin una dintre ele
persoana poate deced a.

EXEMPLU. Un caz de talharie. O persoana primeste o lovitura violenta, cu forta, in cap cu o bita de basebal si
este tilharita.
 majoritatea persoanelor vor avea o plaga a scalpului si o fractura craniana la acel nivel cu
sau fara implicare neurologica cerebrala de care va depinde si gravitatea cazului (numarul
de zile de ingrijiri medicale, ZIM);
 Unele persoane vor avea o plaga la locul de impact dar nu vor face fractura c raniana in
schimb va face o complicatie intracraniana in orele sau zilele urmatoare (hematom
subdural) care daca se va agrava in afara spitalului ar putea determina moartea prin
rapiditatea si gravitatea evolutiei;
 Altii (probabil cu o grosime mai mare a calotei craniene) nu vor avea decat o plaga a
scalpului (fara fractura craniana si fara complicatie intracraniana) eventual cu o pierdere
temporara a starii de constienta (comotie cerebrala reversibila in urmatoarele ore -zile) sau
chiar si fara aceasta.

Medicina legala este chemata ca sa identifice și să separe probele biologice directe ,
materiale, de probele biologice indirecte , probele biologice cu valoare certa de cele
incerte/posibile, probabile si sa le prezinte instantei pentru a fi administrate corect in
ansamblul probelor judiciare ale spetei in cauză.

In conditiile celui mai mic dubiu sau a unei argumentatii stiintifice
incomplete/inconsistente expertii legisti trebuie sa -si exprime indoiala delimitind
certitudinile de incertitudini fara a se lasa influentati: in acest sens vor trebui sa
individualizeze aspectele medicale probate si certe de cele (im)probabile sau (im)posibile
indiferent ce parte implicata nemultumeste prin aceasta.

Rationament ul medico -legal este complex, fiind bazat atat p e metoda inductiva de
rationament specific medical, clinic cat si pe cea deductiv a spec ific criminalistic cat si pe
cea abductiv a specific a juridic, legal si are ca fundament verificarea si obiectivarea datelor
medicale si ipotezelor cauzale: simpla accept are a acestora este de evitat. Cele 3 metode de
rationament cunoscute se refera la prezumptiile cunoasterii, regula/regulile cunoasterii si
conclusiile cunoasterii

39
Metoda inductiva de
rationament Metoda deductiva de
rationament Metoda abductiva de
rationament
 Principiu: multiplicarea,
generalizarea (“pata de ulei”).
 Schema logica: “Un om vede
zburand numai pasari negre.
Despre ele i se spune :”Astia
sunt corbi”. El considera atunci
ca toti corbii sunt negri; “Iarba e
uda acum si tocmai s -a termina t
ploaia: imediat dupa ploaie
iarba e uda”.
 Metoda cauta regula (“toti
corbii sunt negri”, “tocmai s -a
terminat ploaia”) avand
preconditia (“zboara numai
pasari negre”, “iarba e uda
acum”) si concluzia (“pasarile
care zboara sunt corbi”, “imediat
dupa ploi a iarba e uda”).
 Rezultat posibil: genereaza noua
cunoastere
 Riscuri: se poate gresi prin
generalizare (unele cazuri nu fac
parte din modelul “pata de
ulei”).
 De verificat: nu trebuie uitata
particularitatea cazului.
Metoda specifica stiintei  Principiu: deductia
 Schema logica: “Un om stie ca
un corb este negru: el vede
zburand numai pasari neagre si
deduce ca toate aceste pasari
sunt corbi”. “Iarba este uda
acum; imediat dupa ploaie iarba
este uda. Acum nu ploua, deci a
plouat de curand”.
 Metoda cauta concluzia avand
preconditia (“zboara pasari
negre”, “iarba este uda acum”)
si regula (“corbii sunt negri”,
“imediat dupa ploaie iarba este
uda”): “aceste pasari sunt
corbi”, “a plouat de curand”
(concluzia);
 Rezultat posibil: foloseste
cunoasterea existen ta si
argumenteaza
 Riscuri: se poate gresi daca
prezumptiile sunt incorecte
(prezumptie/preconditie:
corbul este negru –nu
intotdeauna corbul este negru -,
iarba este uda –nu intotdeauna
este uda de la ploaie ci poate fi
si de la ceata sau roua -).
 De veri ficat: nu trebuie uitata
verificarea prezumptiilor.
Metoda specifica matematici i,
logicii, stiintei aprofundate,
criminalisticii  Principiu: abductia (se bazeaza
pe deductie)
 Schema logica: “Un orb stie ca
un corb este negru. El aude
brusc un zgomot amplu de aripi
si i se spune ca toate pasarile
care zboara chiar acum in fata
lui sunt corbi; se gandeste
atunci ca toate pasarile care
zboara sunt negre”
 Metoda cauta preconditia
avand regula (“Corbii sunt
negri”, “Imediat dupa ploaie
iarba este uda”) si concl uzia
(“Pasarile acestea care zboara
sunt corbi”, “A plouat de
curand”): “Toate pasarile care
zboara sunt negre” “Iarba acum
este uda” (preconditia) [46].
 Rezultat posibil: foloseste
cunoasterea existenta si deduce
prin argumentare
 Riscuri: se poate gresi daca
regula si concluzia sunt
incorecte/gresite: cat timp
cunoasterea e corecta, folosirea
ei corecta conduce la aflarea
preconditiilor (prezumptiilor)
permitand reconstituirea. Cat
timp cunoasterea este
incompleta ori regulile gresit
aplicate, pornind de la realitatea
masurabila se poate ajunge la
preconditii/prezumptii care in
fapt nu au existat niciodata.
 De verificat: nu trebuie uitata
verificarea cunoasterii si a
regulilor in aplicarea ei.
Metoda specifica sistemului
juridi c, legal, medicinii -legale

In acest sens expertizele medico -legale presupun verificarea aparentelor / probabilitatilor
/ posibilitatilor si inlocuirea acestora in masura posibilului cu certitudini in cadrul unui
demers obiectiv bazat pe o argumentatie obiectiv -stiintifica.

Medicul legist trebuie sa -si formuleze concluziile expertizei cu obiectivitate si in deplina
impartialitate fata de partile implicate.

40
Obiectivitatea este asigurata prin respectarea principiului metodologiei unitare, a
nerestrictionarii accesului la in formatia medicala, contradictorialitate si independenta
profesionala.

Certificatul medico -legal
Certificatul medico -legal este o constatare medico -legala la cererea persoanei.
Examinarile medico -legale pot fi solicitate in vederea eliberarii unui certific at
medico -legal in urmatoarele circumstante:
a) persoana in cauza, daca a implinit virsta de 16 ani;
b) unul din parinti, pentru copii mai mici de 16 ani;
c) tutorele sau autoritatea tutelara pentru persoanele puse sub tutela, precum si
curatorul in cazul in care s -a instituit curatela;
d) persoanele care ingrijesc minori, altele decit cele prevazute la lit.a, b si c;
e) directorul unitatii pentru persoanele internate in camine, spitale, internate
scolare;
f) comandantul locului de detinere, pentru persoanele condamnate si o rganul de
urmarire penala sau instanta de judecata, pentru persoanele aflate in stare de
retinere sau detinere;
g) orice alte persoane, pentru copiii gasiti, pentru persoanele debile mintal, pentru
cei care nu se pot ingriji singuri si nici nu sint in ingriji rea cuiva.
h) orice persoana juridica, pe baza de contract incheiat cu institutia de medicina
legala
Minorii vor fi examinati in prezenta unuia dintre parinti sau atutorelui, iar in lipsa
acestora, in prezenta unui membru major al familiei, de acelasi sex cu minorul.
Persoanele aflate in stare de retinere vor fi examinate in prezenta personalului de
paza de acelasi sex.
CML este compus din 3 parti:

a. Partea introductiva in care se consemneaza:
 date personale privind persoana examinata
 istoricul faptei
 date medicale in relatie cu agresiunea suferita

b. Parte a descriptiva
Consemnarea aspectelor lezionale obiective (a vatamarilor ce se constata pe corpul
victimei) . Se descriu leziunile traumatice pe care victima le prezinta si le arata (leziuni
traumatice f ara solutie de continuitate a tegumentului: echimoza; hematomul; fractura,
luxatia inchisa, sau leziuni traumatice cu solutie de continuitate a tegumentului -excoriatia;
plaga; fractura, luxatia deschisa).
Consemnarea acuzelor subiective este obligatorie. Fara a fi obiectivate insa,
simptomele nu vor fi luate in considerare in cadrul concluziilor expertizei medico -legale.
Medicul legist este desigur mai intai de toate medic si astfel el asculta acuzele
victimei, identifica posibilele simptome ale unor boli ori complicatii si trimite persoana in
cauza spre a fi examinata la cererea sa in alte unitati medicale la diferite specialitati
core spunzataoare simptomelor reclam ate astfel incat sa se implineasca doua o bictive care
in ordine sunt: binele pacientului dar si obiectivarea vatamarilor ce nu pot fi doar simplu

41
constatate pe corpul victimei ceea ce ii va permite sa evalueze gravitatea vatamrilor atat a
celor ce puteau fi constatate cat si a celor ce s -ao obiec tivat prin examenul de specialitate al
colegilor medici.

Art. 42 , Legea 459/2001, Norme procedurale – 1) Unitățile sanitare sunt obligate să pună la
dispoziție instituțiilor medico -legale, la cererea scrisă a acestora: copii lizibile de pe documente medicale,
extrase din registrele de consultații, copii integrale lizibile de pe fișele de observație clin ică cuprinzând
evoluția clinică, tratamentul, rezultatele investigațiilor paraclinice, protocoale operatorii, sau să permită
accesul expertului desemnat la orice documente medicale privind cazurile cercetate. Unitățile medicale au
obligația să pună la disp oziție instituțiilor medico -legale, la cererea acestora, și documentul original al
oricarei investigații efectuate, ținând evidența strictă a acestora și păstrând o copie în locul originalului.
2) Documentele se arhivează de către instituțiile de medicină legală fără termen limită de păstrare a
acestora.
3) Copiile de pe documentele medicale prevăzute la alin 1) trebuie să fie lizibile, să poarte mențiunea
“conform cu originalul”, semnătura și parafa medicului responsabil.

Art. 10 , Legea 459/2001, Norme procedurale (Norme procedurale de apolicare a legii 459/2001)
– 1) La întocmirea actelor medico -legale medicul legist sau comisia desemnată are urmatoarele obligații:
a) să ia în considerare certificatele, referatele medicale și fișele de observație clinică emise de unități
sanitare ale Ministerului Sănătății sau acreditate de acesta;
b) să verifice dacă documentele menționate la lit. a) prezintă urmatoarele elemente de siguranță: număr de
înregistrare, ștampila unității sanitare, semnătura și parafa medicului, care trebuie să menționeze
specialitatea și codul medicului, iar în cazul fotocopiilor, mențiunea “conform cu originalul”, atestată de
medicul responsabil.
2) Medicul legist nu poate lua în considerare informații cuprinse în alte tipuri de înscrisuri medi cale
decât cele prevăzute la alin 1), cum ar fi bilete de trimitere, rețete, consulturi înscrise pe rețete, concedii
medicale, bilete de externare.

Art. 25 , Legea 459/2001, Norme procedurale – În cazul în care instituțiile sanitare refuză
nejustificat pu nerea la dispoziție a informațiilor solicitate sau examinarea nemijlocită a persoanei, instituțiile
de medicină legală comunică organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei punerea în imposibilitate
de efectuare a lucrării solicitate.

c. Concluz iile CML
Certificatul medico -legal , CML, se consemneaza o data cu examinarea, concluziile
sale putind fi incheiate imediat dupa examinare sau dupa un timp scurt in conditiile in care
leziunile constatate impun pentru obiectivare consulturi de specialitate.
Concluziile CML trebuie sa precizeze conform codului de procedura penala
urmatoarele aspecte:
i.realitatea traumatismului
ii.mecanismul de producere
iii.natura agentului traumatic
iv.data probabila a traumatismului
v.aprecierea gravitatii traumatismului e xprimata prin durata ingrijirilor medicale
(numarul de zile de ingrijire medicala).

42
3. Raportul de constatare/expertiza medico -legala, RCML/REML: aspecte
generale
RCML1/REML2 se efectueaza numai la solicitarea scrisa a organelor de justitie ca
examinari oficiale si au ca obiect:
-constatarea sexului, virginitatii, capacitatii sexuale, virstei, conformatiei sau dezvoltarii
fizice, precum si a elementelor necesare stabilirii filiat iei;
-constatarea leziunilor traumatice, a infirmitatilor si a starilor de boala consecutive
acestora;
-constatarea starii obstetricale, cum ar fi sarcina, viduitatea, avortul, nasterea,
lehuzia etc;
-expertiza pentru evaluarea starii de sanatate avind ca scop stabilirea aptitudinilor
unei persoane de a exercita o anu mita activitate (aptitudinea de a conduce autovehicole,
aparate de zbor, de port arma etc).
-orice alte examinari medicale cerute de organele in drept sau de parti, inclusiv
constatarea starii psihice.

Raportul de constatare/expertiza medico -legala cuprinde:
 Partea introductiva, in care se arata data si organul ce a ordonat expertiza,
numele, prenumele si gradul profesional al medicului (medicilor) legist care a efectuat -o,
cind si unde a fost efectuata, identitatea persoanei, data intocmirii raportu lui de expertiza,
obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda, materialul pe baza
caruia a fost efectuata expertiza, informarea si consimtamintul partilor, explicatiile
acestora in cursul expertizei;
 Partea descriptiva. Descrie rea in amanunt a constatarilor facute cu ocazia
expertizei incepind cu anamneza, analiza explicatiilor in raport de datele medicale
constatate, rezultatul examinarilor si discutia faptelor medicale;
 Concluziile se bazeaza exclusiv pe date si fapte consemna te in raport si cuprind
raspunsurile la intrebarile puse, opinia expertului asupra obiectului expertizei, precum si
orice alte probleme pe care expertul le considera utile de afirmat in expertiza.
In cazurile in care organele in drept solicita concluzii i mediat dupa efectuarea unei
lucrari medico -legale, unitatea de medicina legala va inainta raportul de expertiza sau de
constatare medico -legala de indata sau in cel mult 3 zile de la data efectuarii lucrarii. Daca
in acest termen, nu pot fi formulate concl uzii definitive, raportul va fi inaintat cu concluzii
provizorii, urmind ca raportul cu concluzii definitive sa fie inaintat imediat ce va putea fi
intocmit. Concluziile provizorii se vor referi numai la datele ce se pot deduce din lucrarile
efectuate.
Rap ortul de constatare realizeaza o constatare in sensul de a nu se pierde mijloace
de proba sau semne ale vatamarilor ce au avut loc cu putin timp inainte, in masura ca sa fie
inca prezente pe corpul victimei, semne ce pot sa se altereze prin trecerea timpul ui sau

1 raportul de constatare medico -legala este redactat in cazul examinarilor medico -legale solicitate prin adresa scrisa
emisa de catre organele de ancheta privind prima examinare medico -legala pe per soana in viata privind constatarea
vatamarii corporale si a urmelor acesteia pe corpul victimei sau pe persoana decedata ca autopsie medico -legala.
2 raportul de expertiza medico -legala este redactat in cazul examinarilor medico -legale prin adresa scrisa e misa de
catre organele de ancheta privind fie (1) o prima examinare medico -legala in domeniul examinarii medico -legale pe
acte, (2) expertizei medico -legale psihiatrice sau (3) expertizei filiatiei fie o noua examinare medico -legala (noua
expertiza) pe per soana in viata sau pe cadavru (exhumare).

43
prin evolutie si se executa la solicitarea organelor de justitie : este opozabil procedural
certificatului medico -legala care realizeaza acelasi lucru dar la cererea persoanei in cauza.
Demersul este realizat de catre un singur medic legist.
Raportu l de expertiza presupune efectuarea unei expertize, adica a unei lucrari
medico -legale mai complexe care se refera la o vatamare trecuta, care nu mai prezinta
semne pe corpul victimei in care se pune in discutie recompunerea tuturor vatamarilor asa
cum au rezultat ele in urma actiunii traumatice pornind de la o constatare asupra
prezentului (examene de specialitate) si o documentare cat mai completa; acest demers se
face obligatoriu in comisie medico -legala de catre 3 medici legisti dintre care unul, numit
de catre institutie, este seful comisiei si are raspunderea directa a concluziilor.

Evaluarea gravitatii leziunilor traumatice: zile de ingrijire medicala
Gravitatea leziunilor traumatice este evaluata prin numarul de zile de ingrijire
medicala , ZIM .
Codul penal prevede denumirea de numar de zile de ingrijire medicala „pentru
vindecare”. Aceasta sintagma este incorecta din punct de vedere medical intrucat scopul
chiar daca scopul actului medical este vindecarea, aceasta nu este intotdeauna posibila.
Explicatii:
a) Exista afectiuni posttraumatice care nu se mai vindeca niciodata (ex.
encefalopatia posttraumatica -sindromul cerebral progresiv deteriorativ care
survine uneori ca o complicatie severa la un traumatism crani o-cerebral
grav)
b) In alte cazuri leziu nile (vatamarile) nu sunt inca vindecate dar cu toate
acestea nu mai necesita ingrijire medicala suplimentara, vindecarea
producandu -se natural si in evolutie (ex. o fractura nazala simpla, daca nu
survin complicatii nu necesita ingrijire medicala dincolo de circa 12 -14 zile
desi la 12 zile in mod evident osul inca nu e consolidat si este tot rupt)
c) In alte cazuri actul medical aduce doar o vindecare partiala (de exemplu in
chirurgie -vindecat chirurgical – dar inca inapt de a -si relua activitatea socio –
profe sionala: are nevoie de concediu medical -)
d) In alte cazuri este necesar sa se parcurga mai multe interventii
medicale/chirurgicale etapizate incat vindecarea nu poate fi evaluata decat la
sfarsitul seriilor de interventii ( vindecarea completa fie nu mai poa te avea
loc fie necesita un timp prelungit ori interventii medicale care depi nd
esential de tratamentul acordat pana atunci cat si de raspunsul pacientului la
tratament –uneori favorabil, alteori mai putin favorabil in aceleasi conditii
medicale -). Vindeca rea partiala se poate efectua cu sau fara sechele
constituite. Vindecarea totala (completa) se poate realiza inca de la inceput
(vindecare per primam ) sau ulterior ( vindecare per secundam). Reinsertia
socio -profesionala presupune reintegrarea in societate si in profesie, apt de
a-si relua atributiile si indatoririle in ambele situatii.

Definitie. In sensul prevederilor legale actuale “zile de ingrijire medicala” reprezinta
intervalul de timp ( durata ) corespunzatoare ingrijirilor medicale de care are nevoi e o
persoana victima a unui traumatism (actiune vatamatoare) prin care a suferit leziuni
traumatice (vatamari fizice si/sau psihice) ce au impus asistenta medicala (consult ,

44
diagnostic, tratament ) adresata consecintelor vatamatoare directe (leziuni traumat ice
directe) sau complicatiilor lor, imediate sau tardive, locale sau la distant inclusiv perioada de
reinsertie socio -profesionala .

Aprecierea numarul de zile de ingrijiri medicale, ZIM, nu este o operatie aritmetica
de a aduna zile de investigatii + zile de tratament in spital (spitalizare) + zile de concediu
medical ci este o evaluare care tine cont nu numai de durata (ca interval de timp) a
ingrijirilor medicale cat si caracteristicile clinico -evolutive ale acelor leziuni precum si a
gravitatii lor.
Iata cateva explicatii ale faptului ca ZIM nu sunt o simpla contabilizare a zilelor in
care s -a efectuat asistenta medicala:
1. Evolutia clinico -evolutiva a cazuli poate cuprinde luni si ani de zile
2. Persoana nu se spi talizeaza. E xista afectiuni in care chiar nu exista spitalizare (se
acorda doar asistenta medicala ca asistenta de urgenta –ex. o fractura care se pune in gips
la camera de garda ortopedie si apoi pacientul este trimis acasa) sau exista 1 -5 zile de
spitali zare (cate sunt acoperite ca si costuri de catre casa de asigurari) dar pentru care
tratamentul va continua in ambulator prin serivicii specializate (controale, pansamente,
recuperare, fizioterapie, etc.) sau, in sfarsit, exista multe zile de spitalizare f ara ca sa se
obtina o imbunatatire semnificativa a starii de sanatate.
3. Nimeni nu poate fi obligat sa se trateze. Tratamentul medical se efctueaza cu
consimtamantul victimei. Daca victima nu consimte nu poate fi obligata la tratament
(exceptie: obligarea la tratament in afectiuni psihice, toxicomanii, etc.). Dar si in aceste
situatii evaluarea nr. ZIM trebuie realizat pentru a putea aprecia gravitatea leziunii
traumatice. Evaluarea se face in teoretic in raport cu gravitatea leziunilor traumatice
(vatamar ii) in acel caz precum si cu o medie a duratei ingrijirilor intr -un caz similar.
Dincolo de a fi o operatie aritmetica, aprecierea numarului de ZIM presupune mai
intai o evaluare medico -legala a leziunilor traumatice .
Evaluarea medico -legala are ca scop ca pornind de la efect (prejudiciu) sa
recompuna retrospectiv evolutia medicala ajungand la momentul originar, momentul
traumatic (vatamator). Acest demers se efectueaza in mod esential pe baza tuturor
documentelor medicale existente pastrand obiectivitat ea si probitatea stiintifica.
Obiectivitate inseamna in practica medico -legala ca folosind aceleasi documente si
informatii care releva starea de fapt sa se ajunga la aceleasi concluzii intemeiate pe stiinta
medicala si medico -legala.
Probitate stiintifi ca inseamna sa se verifice toate rezultatele sis a se foloseasca doar
acele date, rezultate si informatii care au relevanta stiintifica si care sunt recunoscute ca
atare de catre lumea stiintifica de specialitate.
In acest fel recompunerea retrospectiva a evolutiei medicale a cazului va permite
probarea lantului cauzal care leaga efectul (prejudiciul) constatat de cauza initiala
(traumatismul) si sa aprecieze medico -legal imprejurarile in care a putut surveni acesta
(ex. un accident rutier, caderea, agresi unea, etc.).
Daca nu se poate proba existenta leziunilor traumatice, practic, din punct de vedere
medico -legal nu se poate proba traumatismul, probarea vatamarii corporale fiind de
competenta altor mijloace probatorii. Absenta probarii traumatismului (vatamarii) pune i n
discutie realitatea infractiunii.

45

EXEMPLU : Un copil sufera un accident rutier si in contextul acestuia sufera declarativ un traumatism
craniocerebral. Este internat prezentind cefalee. Investigatiile efectuate timp de 3 zile nu constata leziuni
traumatice pe cap, corp, membre. Examenele paraclini ce efectuate nu constata modificari lezionale
posttraumatice. Se mentine in stationar 3 zile timp in care i se administreaza medicatie adresata simptomelor
(cefalee) dupa care se externeaza.
In acest caz concluziile examinarii medico -legale vor aprecia ur matoarele:"Numitul…nu prezinta
leziuni traumatice la data de…(data internarii in spital)…”

EXEMPLU : Un tanar sufera ca pieton un accident rutier cu traumatism craniocerebral. Se interneaza
in aceeasi zi prezentind 1 echimoza frontala stinga 2/1 cm, 1 e xcoriatie superficiala 0,5 cm cot drept si 1
excoriatie superficiala 0,5 cm genunchi drept, cefalee. Toate investigatiile efectuate sint in limite normale. I se
administreaza antialgice. Se externeaza a doua zi.
In acest caz concluziile examinarii medico -legale vor aprecia urmatoarele: "Numitul…prezinta leziuni
traumatice ce s -au putut produce prin lovire cu si de corp dur posibil in conditiile unui accident rutier ca
pieton (lovire -cadere). Leziunile pot data din…(data traumatismului) si au necesitat 1 zi ingrijiri medicale.
Leziunile nu au constituit punerea in primejdie a vietii si nu conduc la infirmitate."
Aceasta zi de ingrijiri medicale se acorda intrucit exista leziuni traumatice si nu in relatie cu
tratamentul leziunilor traumatice primare constata te (care de altfel in acest caz nu necesita ingrijiri medicale)
ci in relatie cu consultatiile si investigatiile efectuate pentru evaluarea leziunilor traumatice constatate .

ZIM se stabilesc luand in considerare (1) realitatea cazului (1) gravitatea patol ogiei
traumatice , (3) conditiile si particularitatile de evolutie si de vindecare sau de complicatii
(daca este cazul) si (4) baremul medico -legal existent (vezi mai sus) care reglementeaza in
comun cu toate specialitatile durata medie de ingrijiri medical e in diferitele afectiuni
traumatice. Acest barem ofera o imagine despre timpul mediu de ingrijire medicala dar
care trebuie corectat cu evolutia particulara a cazului (spetei).
Aceasta evaluare este strabatuta ca un fir conducator obiectivarea existentei
legaturii de cauzalitate. Acolo unde cauzalitatea se intrerupe, se opresc si ZIM.

ZIM se acorda:
a.independent de zilele de spitalizare
Este o eroare aprecierea dupa care numarul de zile de ingrijire medicala trebuie sa
se afle in raport cu numarul de zile de spitalizare.

EXEMPLU : O persoana sufera ca pieton un accident rutier soldat cu un poli traumatism
craniocerebral si de membre cu: hematom epicranian occipital drept, fractura diafiza tibiala in 1/3 superioara
dreapta pentru care se interneaza in aceeasi zi. Se intervine chirurgical si se externeaza vindecat chirurgical
dupa 7 zile cu recomandarea de a nu calca 2 luni.
In acest caz c oncluziile examinarii medico -legale vor aprecia urmatoarele: "Numitul…prezinta leziuni
traumatice ce s -au putut produce prin lovire cu si de corp dur posibil in conditiile unui accident rutier ca
pieton (lovire -cadere). Leziunile pot data din…(data traumat ismului) si au necesitat 80 zile ingrijiri medicale.
Leziunile nu au constituit punerea in primejdie a vietii".

Observatie : ZIM in acest caz in mod evident nu au nici o legatura cu numarul redus al zilelor de
spitalizare ci cu gravitatea leziunii exprim ata in acest caz de durata ingrijirilor medicale (perioada
postoperatorie imediata + perioada de imobilizare + perioada necesara recuperarii functionale a articulatiilor
imobilizate -glezna, genunchi -).

EXEMPLU : Tanar victima a unui TCC prin agresiune; af irmativ pierdere de scurta durata a starii de
constienta. Se interneaza pentru supraveghere pe o perioada de 24 ore in sectia de neurochirurgie; la

46
internare examen neurologic normal, hematom parietal drept minim 1/1/0.5 cm. In apropierea timpului de
exter nare face o colica renala. Este solicitat consultul medical, i se administreaza un cocktail litic dar colica
continua. Se solicita consultul urologic care constata un calcul coraliform pentru care se transfera in vederea
interventiei; cu ocazia transferulu i examenul neurologic este normal. Se opereaza si se externeaza vindecat
chirurgical peste 25 zile. Revine pentru expertiza medico -legala. Cazul acesta beneficiaza medico -legal de 1 -2
zile i.m. pentru traumatismul suferit (un hematom epicranian minim neces ita 1 -2 zile i.m.) intrucit pe de o
parte nu s -au constatat complicatii neurologice ale TCC iar pe de alta parte colica renala nu se afla in legatura
de cauzalitate cu traumatismul si prin aceasta nu constituie o complicatie a TCC.

b.independent de zilel e de incapacitate temporara de munca (concediu medical)
In zilele de concediu medical, victima se odihneste, se fereste de intemperii, efort
fizic, etc. dar nu efectueaza tratament medical. Daca totusi in acesta perioada i s -a
recomandat efectuarea unui tratament in relatie cu traumatismul suferit si complicati ile
sale lezionale, atunci prin documentarea probatorie a efectuarii tratamentului indicat
(exemplu fizioterapie, etc.) se va stabili legatura de cauzalitate cu traumatismul initial si
aceste zile vor putea fi adaugate alaturi de ZIM initiale.

c.independ ent de perioada de vindecare anatomica (care poate sa nu mai survina
niciodata in unele situatii –vezi mai sus -).

Baremurile medico -legale sunt niste instrumente de lucru, cu titlu orientativ, in
care la solicitarea medicinii legale, medicii specialist a u desemnat o perioada medie
corespunzatoare duratei ingrijilor medicale in unele afectiuni traumatice ori leziuni
traumatice (vatamari) astfel incat cei ce evalueaza aceste aspect sa aiba un indrumar util
evaluarii. Baremurile se modifica o data cu modific area schemelor de tratament sau a
aparitiei unor metode noi de tratament precum unele medicamente ori interventii
chirurgicale noi.

Cateva a specte sintetice extrase din baremurile medico -legale pentru acordarea ZIM:
 fara ZIM: echimoze simple chiar multip le, excoriatii superficiale.

 1-10 zile i.m.: excoriatii sau eroziuni pe suprafete intinse, profunde (cu crusta hematica) sau
infectate secundar, echimoze multiple sau pe suprafete mari (placarde echimotice mai ales la copii sau
virstnici), hematom unic sa u hematoame multiple care necesita deschidere sau care necesita tratament local
sau general (datorita infectiei tendintei hemoragice), plaga (contuza, intepata sau taiata cu vindecare per
primam) sau cu infectie superficiala, mobilitate anormala mai mult d e 3 dinti, fracturi partiale ale dintilor,
fracturi incomplete oase nazale, ulceratii superficiale ale corneei, rupturi incomplete ale irisului, hemoragii
interstitiale mici ale coroidei, comotie retiniana, rupturi sau sectiuni musculare sau ale tendoanelo r partiale
vindecate per primam., comotia cerebrala probata neurologic, etc.

 10-20 zile i.m.: plaga contuza, intepata sau taiata infectata cu evolutie severa (infectie
profunda), rupturi sau sectiuni musculare sau ale tendoanelor infectate sau ale vaselo r de calibru mare,
fracturi a mai mult de 3 dinti sau a 1 -3 molari la nivelul coletului, fracturi liniare simple sau cominutive cu
deplasare a oaselor nazale, luxatii temporo mandibulare, ruptura completa sau plaga punctiforma a irisului,
fisuri ale metaca rpului sau falangelor, dilacerari ale mezenterului, mezourilor sau epiplonului, fracturi 1 -3
coaste, etc.

EXEMPLU: T.C. 56, afirma ca a suferit un accident rutier ca pieton pe cind traversa strada la nivelul
unei treceri de pieton la data de…
Acte medicale: Copie FO conforma cu originalul Spital…/sectia ortopedie -traumatologie/nr F.O…..
Internat intre … -…. –total 7 zile – (data internarii = data afirmativa a agresiunii) cu dg.:”Luxatie inchisa

47
genunchi drept. Hemartroza. Entorsa glezna dreapta grd. I. Imobilizare in aparat gipsat cruro -podal 45 zile.
Consult neurochirurgical la internare: neurologic normal. Se externeaza ameliorat cu recomandarile: Nu calca
3 saptamini; revine dupa 45 zile pentru scoaterea gipsului si radiografie, tratament conform R p., etc.
Radiografiile se anexeaza certificatului in original.
Stare prezenta:
-obiectiv:
 frontal 1 cicatrice rosie oblica 3 cm
 cot drept 1 placard excoriat 3/2 cm cu crusta bruna partial detasata
 aparat gipsat cruro -podal membrul inferior drept.
 glezna stinga tumefiata moderat, imobilizata partial in bandaj elastic.
Deplasare dificila cu ajutorul cirjelor.
-subiectiv: dureri la nivelul genuchiului drept.
Concluzii: Numitul M.C. prezinta leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu si de corp
dur, posibil in conditiile unui accident rutier (lovire -cadere). Leziunile pot data din… -se va specifica data – si
necesita 50 -55 zile i.m. daca nu survin complicatii3. Leziunile expertizate nu au pus in primejdie viata
victimei.

 20-30 zile i.m.: TCC inch is cu fractura craniana liniara, contuzie cerebrala
minora (LCR sanguinolent), fracturi complete deschise apofize coronoide, fracturi cu
deplasare sau fracturi deschise ale arcadei temporo – zigomatice, fracturi costale peste 4
coaste, etc.

 30-40 zile i.m. : fracturi totale liniare unice neinfectate ale mandibulei, rupturi
sau plagi ale corpului ciliar, fractura unghi extern omoplat, luxatie metacarpo -falangiana a
policelui, etc.

 40-50 zile i.m.: fracturi totale liniare multiple/infectate ale mandibulei,
fractura falangelor, luxatia si fractura cominutiva a rotulei, fistule postoperatorii in
traumatismele abdominale, etc.

 50-60 zile i.m.: luxatia genunchiului, fractura fara deplasare ale ambelor oase
ale antebratului, fracturi diafizare spiroide si oblice ale humerusului, in mod obisnuit
fracturile de humerus, femur, tibie etc.

 60 zile i.m.: dezlipirea posttraumatica a retinei, fractura cu deplasare ale
ambelor oase ale antebratului, traumatismul craniocerebral cu dilacerare
cerebrala/contuzie cerebrala grava (coma), traumatismul vertebro -medular cu fractura si
interesare mielica, etc.

3 celelalte prevederi ale art. 182 nu pot fi evaluate decit dupa vindecarea leziunilor traumatice.

48
Prevederile art. 182 CP privind vatamarea corporala grava: pierderea unui organ
ori incetarea functionarii acestuia, infirmitate fizica si psihica, slutire, avort
post traumatic, punerea in primejdie a vietii

Pierderea unui simt sau organ
Preteaza la confuzii a considera un organ ca “o parte a corpului”. Astfel, prin parte
corporala se poate intelege orice segment, indiferent de localizare si dimensiune, care
apartine corpului uman si reprezinta o portiune a acestuia (segment de membru toracic
sau pelvin, unghie, portiune te gumentara, dinte, etc.).
In sens medical un organ este o formatiune anatomica unica sau pereche alcatuita
dintr -un tesut specific cu vascularizatie si inervatie proprie prin care indeplineste
independent sau impreuna cu organul pereche o anumita functie sp ecifica in organism pe
care o pierde implicit in cazul pierderii organului unic. Organul din punct de vedere biologic
fie nu poate fi inlocuit fie poate fi înlocuit dar numai prin transplant.
Pierderea anatomica a unui organ (unic sau pereche) constituie o vatamare
corporala grava.
Nu este recomandabil (si nu este un punct de vedere medical) de a considera
anumite organe ca fiind vitale in comparatie cu altele. Desigur toate organele sunt vitale,
toate servesc scopului vietii, toate sunt necesare (nu exis ta in organismul uman organe
inutile vietii). Intre ele, 3 sunt considerate esentiale vietii, in sensul ca fara ele sau functiile
lor viata inceteaza, lipsa lor de functionare fiind incompatibila in raport cu viata: cordul,
plamanii si creierul. Cordul dep laseaza sangele si hematiile care poarta pe ele oxigenul
introdus in sistem de catre plamani iar creierul coordoneaza toate functiile organismului,
fara creier viata de relatie incetand.
O persoana poate muri atunci cand este impuscata in inima (inima org an vital
lezionat traumatic fara putinta de a se autovindeca si lezarea sa este lezarea organului care
a determinat decesul) dar si atunci cand este muscata de exemplu de un animal (ex. caine)
un membru inferior in masura sa sufere o plaga a unei artere ma ri (artere se afla in toate
organele, in acest caz nici un organ nu a fost afectat si totusi omul moare) sau atunci cand
un diabetic este muscat de un deget intr -o altercatie in bloc si din infectarea degetului pe
fondul unui diabet decompensat si incorect tratat va muri daca nu se va interveni la timp.
Iata de ce medical toate organele sunt vitale. Cu toate acestea se apreciaza ca
trepiedul vietii este reprezintat de functia cardiaca, functia respiratorie si functia cerebrala,
in sensul ca nici un om nu po ate conti nua sa traiasca in imprejuraril e in care una dintre ele
este oprita (cele 3 functii sunt apreciate medical ca fiind vitale –functiile vitale -; atentie:
functia este vitala iar nu organul) .

Incetarea functionarii acestora (s.n. simturilor sau organelor )
Codul penal in relatie cu art. 182, vatamarea corporala grava, vorbeste despre
pierderea functiei unui organ iar nu despre diminuarea/scaderea acesteia.
Pierderea unui organ pereche poate sa nu semnifice si pierderea functiei indeplinita
de pere chea de organe atunci cand celalalt organ restant are capacitate biologica intacta
(dar constituie pierdere de organ si infirmitate) sau poate semnifica scaderea functiei
restante cind celalalt organ restant are capacitate biologica afectata.
Pierderea un ui organ unic semnifica evident si pierderea functiei exercitate de acel
organ.

49
In cazul glandelor endocrine cu rol de organ, se poate pierde fie numai functia
endocrina (hormonala, ex. testoesteronul la un testicul), fie numai cea exocrina (ex.
sperma) f ie ambele.

Infirmitate permanenta fizica ori psihica
Definitie: Infirmitatea este o vatamare corporala grava definitiva a integritatii
corporale sau sanatatii cu caracter morfologic, morfo -functional sau functional, ce implica un
deficit sever fizic și/sau psihic apt de a pune persoana respectiva in conditii de inferioritate.
1. Pentru a constitui o infirmitate deficitul TREBUIE sa fie grav (sever), altminteri nu
poate fi o vatamare corporala grava : aceasta conditie obligatorie poate fi intil nita in:
 pierderea unui organ si incetarea functionarii acestuia. Deficitul si infirmitatea
pe care o genereaza se analizeaza pentru fiecare organ in parte. In cazul organelor
unice, pierderea unui organ constituie in mod evident si infirmitate prin pier derea
anatomica si morfologica a lui cit si prin pierderea in totalitate a functiei lui. In cazul
membrelor constituie infirmitate pierderea unui membru sau a unei parti din
fiecare, pierdere in masura de a afecta functia intregului.
 incetarea functionarii sau reducerea functionarii sub limita utila social (limita
insertiei sociale, dincolo de care are nevoie de insotitor) :
-unui simt (pentru organele senzoriale: ochi –afectarea importanta sau
pierderea vederii, ureche -pierderea auzului -, nas -pierderea mi rosului -, limba si
alti receptori gustative -pierderea gustului, piele -pierderea sensibilitatii
secundare unor paralizii -)
-unui membru (de ex. pentru genunchi, pierderea miscarilor articulare in
articulatia genunchiului -artrodeza -, reducerea lor sub limita de 79 grade,
pierderea miscarilor in articulatia genunchiu lui ca urmare a paraliziei nervoase
a unor nervi motori esentiali -nervul femural, etc.)
-unui organ intern (ex. pentru rinichi insuficienta renala cronica/acuta)
-unui organ endocrin (gener ator de hormoni si alte secretii: ex. abolirea
secretiei hormonale endocrine sau exocrine: la testicul distrugerea
posttraumatica a cailor spermatice constituie infirmitate pentru acel testicul si
pentru acel caz intrucit functia de procreere este abolita , chiar daca functia
endocrina de secretie de hormon testosteron este inca pastrata).

Preteaza la erori corelarea apriorica a existentei SECHELELOR cu infirmitatea pe
principiul o sechela = infirmitate
Trebuie spus ca n u toate sechelele se pot asimila notiunii de infirmitate.
Sechela posttraumatica reprezinta o stare reziduala posttraumatica ce apare pe
parcursul vindecarii sau constituie chiar forma vindecarii, Conduce la un prejudiciu morfo –
functional si adeseori si estetic. Sechelele pot fi corecta bile, partial corectabile,
necorectabile (definitive).
Medico -legal se discuta de constituirea unei sechele definitive numai dupa epuizarea
mijloacelor de vindecare.
Nu toate sechelele sunt definitive, nu toate sunt grave in masura sa constituie o
vatamare corporala grava.

50
Exista sechele vindecabile si nevindecabile, aflate deasupra oricarei resurse
terapeutice.
Sechelele definitive pot conduce la infirmitate, invaliditate, handicap, dar pot exista
si in afara de aceste consecinte.
Sechelele pot fi corectabile, partial corectabile, necorectabile (definitive). Mai pot fi
usoare, medii grave. Medico -legal se discuta de constituirea unei sechele definitive numai
dupa epuizarea mijloacelor de vindecare. Sechelele pot conduce la infirmitate, invaliditate ,
handicap (atunci cand sunt definitive si grave) , dar pot exista si in afara de aceste
consecinte.
Consecintele vatamarii corporale grave sunt evaluate:
-in domeniul penal de codul penal prin introducerea criteriului infirmitatii
(permanente) fizice si ps ihice
-in domeniul muncii de codul muncii prin criteriul invaliditatii
– in domeniul social prin criteriul handicapului
Astfel o persoana poate avea diferite tipuri de asocieri ale criteriilor de mai sus,
toate aceste criterii sau niciunul desi a prezenta t un traumatism cu leziuni traumatice si
chiar prezinta sau a prezentat sechele posttraumatice.

EXEMPLE . (1) Pierderea unui glob ocular in totalitate constituie pierdere de organ, constituie
infirmitate (prin deficit morfologic), dar nu constituie pierder ea functiei analizatorului vizual –orbirea –
(continua sa vada) desi constituie diminuarea sa. Constituie invaliditate insa daca victima este nevoita sa -si
schimbe locul de munca si sa se recalifice ca urmare a pierderii vederii stereoscopice si a ingustari i cimpului
vizual (exemplu mecanic de locomotiva, etc.) si daca ochiul celalalt nu vede mai bine de 1/10 constituie si
handicap major.
(2) O plaga taiata prin agresiune care sectioneaza complet la nivel brahial 1/3 proximal postero –
lateral nervul radial si care nu poate fi resuturat in timp util din motive obiective, conduce la paralizia
consecutiva cu mina in “git de lebada”. In acest desi nervul este pe loc (anatomic este prezent dar cu
continuitatea intrerupta) functia exercitata de el este absenta, ce ea ce conduce la pierderea in mare masura a
functiei membrului superior respectiv (este vorba de o infirmitate prin deficit morfo -functional).
(3) Un traumatism cranio -cerebral care conduce la leziuni ale creierului din regiunea ariilor optice
conduce la orbirea de tip central (cecitate centrala) desi ochii si caile optice sunt anatomic si functional intacti
(este vorba de o infirmitate prin deficit functional).

În situația în care infirmitatea este numai morfologica (leziune exclusiv anatomică)
ea nu se asimilează cu o invaliditate.

Invaliditatea presupune în mod obligatoriu un deficit funcțional , indiferent dacă
acesta este sau nu asociat cu o modificare anatomică. Repercusiunea acestui deficit
funcțional asupra posibilităților individului de a exercit a o anumită profesie se reflectă în
noțiunea de capacitate de munca.
Invaliditatea este evaluata de catre expertiza capacitatii de munca si primeste
confirmarea, in cazurile medico -legale (accidente rutiere, agresiuni. etc.) prin expertiza
medico -legala. Invaliditatea poate fi permanentă sau temporară, totală sau parțială;
incadrarea se face in 3 grade: grd. III (capacitate de munca pierduta in proportie de 50%,
adesea necesita schimbarea locului de munca), grd. II (pierderea completa a capacitatii de
mun ca dar nu necesita insotitor), grd. I (pierderea completa a capacitatii de munca dar
necesita insotitor). Aceste evaluari se refac periodic, intrucit gradul invaliditatii prin

51
tratamente medicale sau evolutia naturala a bolii/sechelelor se poate reduce sau din contra
se poate agrava.
Exista infirmitate fara invaliditate. In cadrul baremului invaliditatii, aceasta insa nu
poate exista in afara infirmitatii pe care se bazeaza.
Pentru a constitui o infirmitate deficitul psihic pronuntat trebuie sa fie reprezentat
de urmatoarele aspecte ireversibile:
-modificari psihice posttraumatice cu substrat organic obiectivabil (cicatrice
meningo -cerebrala, epilepsia post -traumatica, encefalopatia posttraumatica, dementa
posttraumatica, diabetul in sipid), potential agravante intr -o evolutie continua spre moarte.
De retinut:
-infirmitatea poate fi fizica sau psihica si este definitiva, permanenta si nu este
revizuibila (sub raportul codului penal): exista sau nu dupa legea tot sau nimic.
-infirmitatea fizica se refera la cazurile cuprinse intre situatiile in care se pierde un
organ si/sau functia acestuia precum si situatiile in care organul este prezent anatomic
dar avand functia scazuta sub pragul util social (insertiei sociale).
Nu se poate asimila notiunii de infirmitate simpla reducere/scadere a functiei. Codul
penal prevede clar «pierderea unui simt…incetarea functionarii»….
-infirmitatea psihica are un substrat lezional posttraumatic obiectivabil si o
patologie potential agravanta , ireversibila.

Avortul (postraumatic ). Reprezinta intreruperea posttraumatica a cursului sarcinii
in urma unui traumatism (mecanic, fizic, chimic, biologic, psihic) survenit in perioada
cuprinsa intre conceptie si nasterea fiziologica.
Pentru a proba a ceasta infractiune trebuie sa probeze ca:
 victima era gravida,
 ca a suferit un traumatism cu actiune posibila asupra uterului gravid,
 ca a avortat sau a nascut un fat mort
 ca intre avort/nastere si traumatism exista o legatura de cauzalitate
(adica avor tul nu se datoreaza unei stari constitutionale ce
favorizeaza aceasta complicatie a sarcinii sau unor probleme
obstetricale

EXEMPLU: O persoana de sex feminin insarcinata in luna 5 sufera un accident rutier soldat cu
traumatism vertebro -medular mielic pentru care se decide interventia chirurgica. Anestezia generala impune
insa obligatoriu viduitatea uterina, pentru care se practica avortul prin mica cezariana; in continuare se
practica interventia neurochirurgicala care evolueaza bine. Speta constituie avort posttraumatic fata de
conducatorul auto care se afla in culpa.

Slutirea poate fi rezultatul unei desfigurari (schimbarea infatisarii fetei), deformari
(schimbarea formei corpului) sau a unei mutilari (pierderea unei parti din corp). Slutirea
trebui e sa aiba caracter de permanenta.
Slutirea este o vatamare corporala grava definitiva (permanenta) a integritatii
corporale de cauza exclusiv traumatica ce consta din prezenta unor sechele ce determină
indiferent de localizarea lor o (1) deformare morfolo gica , un (2) deficit estetic local si de
ansamblu cu dizarmonie corporala evidenta si care adesea se insoteste de tulburari

52
functionale , apte de a pune persoana respectiva in conditii de inferioritate si de a -i putea
produce tulburari de ordin psihic.
Cand slutirea se refera l a fata se numeste desfigurare.
De retinut:
-nu exista slutire netraumatica
-slutirea este definitivă si se apreciaza numai dupa epuizarea tuturor metodelor
medicale si chirurgicale de corectare a deficitului morfologic si estetic respectiv. In cazul in
care din conditii obiective sau subiective victima nu poate urma/nu urmeaza aceste
interventii, medicii specialisti sint chemati sa aprecieze sansele potentiale ale recuperarii in
conditiile in care interventiile respective s -ar fi p utut efectua.
-notiunea de "slutire" se poate suprapune peste cea de infirmitate sau de pierdere a
unui organ.
Exemplele prezentate la discutia privind infirmitatea constituie si slutire.
Alte exemple: amputatii ale unor membre sau parti ale acestora, a pavilionului
urechii, cicatrici intinse retractile sau cheloide etc.

Punerea in primejdie a vietii persoanei.
Punerea in primejdie a vietii unei persoane are o dubla semnificatie:
-pe de o parte semnifica faptul ca acea persoana s -a aflat la un momen t dat ca
urmare a tramatismului si leziunilor traumatice suferite in pericolul de a -si pierde viata
-pe de alta parte ca nu si -a pierdut viata datorita ingrijirlor medicale ori a
reactivitatii deosebite a organismului acelei persoane ori ambele.
Punerea i n primejdie a vietii fiinteaza in realitatea starii (nu fiinteaza ca o
potentialitate ori ca o probabilitate), in iminenta starii (prognostic imediat, asteptat ori
cunoscut) si presupune constituirea unor leziuni traumatice care prin gravitatea lor
imediat a ori complicatiile au determinat (iar nu au putut determina) un pericol de moarte
adica au constituit un pericol pentru viata acelei persoane care nu s -a materializat prin
pierderea vietii fie ca urmare a unei interventii medicale fie a reactivitatii deos ebite a
organismului .

EXEMPLU : 1. TCC cu fractura craniana dar fara dilacerarea durei mater: TCC inchis fara punerea in
primejdie a vietii (cu dilacerarea durei mater: punere in primejdie)
2. TCC cu hematom subdural acut gros de minim 1,5 cm (punere in primejdie)
3. TCC cu edem cerebral important pentru care se intervine chirurgical sau medical cu mijloace
specidfice (antiedematoase).
Observatii : Toate aceste diagnostice implica anumite stari neurochirurgicale care trebuie
documentate si obiectivate prin mijloace de investigatie.

Tratamentul medical primit este analizat pentru a se afla daca a inclus masuri
terap eutice adresate salvarii vietii sau indepartarii starii de pericol .

EXEMPLU : Un tanar sufera un accident rutier cu traumatism lombar forte cu ruptura multipla de
rinichi drept. Se interneaza in soc hemoragic cu hemoperitoneu si hematurie macroscopica masiva. Se
intervine prin nefrectomie de necesitate. Tinarul a ramas spitalizat 23 zile si se externeaza vindecat
chirurgical.

53
UNITATEA DE INVATARE 5 .
CAUZALITATEA MEDICO -LEGALA

Conceptele si notiunile de cauzalitate in practica medicala in general si cea medico –
legala in particular sunt de o deosebita importanta. Identificarea lantului fiziopatologic al
bolii si al cauzalitatii medicale sta la baza tratamentului corect aplicat.
Identificarea tanatogenezei (cauzele si mecanismele ce conduc la moarte) si
traumatogenezei constituie fundame ntul medicinii legale intru cat pune la dispozitia
organului de justitie posibilitatea identificarii cauzelor ca un demers important pentru a
completa probatiunea judiciara si a stabili vinovatia.

Definitie
Cauzele sunt inceputurile, a cunoaste cauzele ins eamna a cunoaste natura lor; a
cunoaste adevarul; a cunoaste realitatea; cunoasterea stiintifica insemna cunoasterea
cauzelor .
Cauzalitatea biologică reprezintă lantul proceselor biologice ce leagă o cauză de
efectul său biologic.
Cauzalitatea medico -lega la reprezinta inlantuirea biologica a proceselor si
fenomenelor pe care le determina in evolutia lor leziunile traumatice. Cauzalitatea medical –
biologica reprezinta inlantuirea proceselor fiziopatologice pe care le determina starea de
boala. Cauzalitatea m edico -legala este o parte a celei medical -biologice, intrucat adesea
traumatismul survine pe oameni bolnavi sau pe fond de boala ceea ce implica o
conditionalitate intre cele doua abordari ale aceleiasi cauzalitati. Analiza acestei inlantuiri
poate evidentia fie existenta legaturii de cauzalitate (directe sau indirecte) fie din contra
absenta ei.
Dimensiunea medico -legala a unei relatii de cauzalitate presupune insa nu numai
evaluarea implicatiilor cauzelor cert traumatice dar si a celor probabil/po sibil traumatice
aflate in proximitatea efectului biologic cat si a celor netraumatice (ex. moartea subita).

EXEMPLU: O persoana despre care nu se cunosc date e ste adusa la o camera de garda n eurochirurgie
in coma prezentind un traumatism craniocerebral , TCC; nu se indica inteventia chirurgicala de urgenta;
decedeaza dupa circa 2 ore: la autopsie se constata o fractura craniana parieto -occipitala cu contuzie
cerebrala difuza, edem cerebral moderat si infarct miocardic acut.
Se nasc 2 intrebari principale: este agresiune cu TCC urmata de infarct sau a fost un infarct miocardic
acut urmat de o cadere cu TCC? Altfel spus este moartea datorata TCC -ului, infarctului miocardic acut sau
amandoura? Cauza decesului a fost TCC -ul sau infarctul? Ce a produs in mod di rect moartea: complicatiile
intracraniene sau infarctul miocardic?

Componentele lantului cauzal
Principiile cauzalitatii: “orice fenomen are o cauza si orice cauza are un efect” si “in
aceleasi conditii, aceleasi cauze produc aceleasi efecte”.
◦ 1. “orice fenomen are o cauza si orice cauza are un efect”
◦ 2. “in aceleasi conditii, aceleasi cauze produc aceleasi efecte”.
◦ 3. pentru ca un efect sa fie urmarea unei cauze: (1) natura genetica –natura
asemanatoare intre cauza si efect ,(2) conc ordanta de sediu si de timp (3 )
asimetrie : efectul apare dupa cauza

54
◦ 4."sublata cauza tolitur efectum“. O conduita umanã capătă caracter cauzal
numai dacă conduce în mod normal și firesc la un anumit rezultat, respectiv
urmarea socialmente periculoasă, specifică infracțiunii. Daca indepartand
cauza, dispare efectul se probeaza astfel cauza directa (doar partial valabil in
medicina si in sistemele biologice vii).

Cauza. Reprezinta factorul determinant care sta la baza unui efect, efectul fiind
urmarea cauzei.
Deseori se identifica mai multe categorii de cauze ce impun clasificarea acestora:
1. in functie de natura cauzelor:
-cauze exogene -externe – (fac cu preponderență obiectul medicinii legale
fiind de natura traumatică),
-cauze endogene -interne – (sunt de natură netraumatică).
2. in functie de modul de actiune:
-cauze directe necondiționate (nemediate sau imediate)
-cauze directe condiționate (mediate).
-cauze indirecte
3. in functie de importanța actiunilor în producerea efectului:
-cauzelor esentiale /determinante
-cauze asociate (de egala valoare)
-cauze neesentiale (adjuvante)
4. in functie de timpul scurs intre actiunea cauzei si momentul aparitiei efectului.
-cauza primara in cauzalitatea directa
-cauza secundara in cauzalitatea indirecta.
5. in functie de numarul cauzelor , se pot intilni:
-cauze unice (interpretarea facindu -se intr -un lant monocauzal)
-cauze multiple (interpretarea facindu -se in cadrul unui lant policauzal).
6. in functie de tipul de actiune pe care -l exercită în momentul part icipării, unele
dintre cauzele multiple pot fi:
-predispozante (care se pot confunda cu factorii de risc)
-favorizante (care pot grabi actiunea sau amplifica efectele cauzelor primare
esentiale/determinante)

Conditia . Reprezinta factorul modulator/ particularizant al acțiunii cauzei cu actiune
mai mult sau mai putin indelungata (dar niciodata episodică) și de care depinde aparitia
unui efect anume sau care influenteaza actiunea cauzei, putind -o fie stimula fie, dimpotrivă,
frana în masura să determin e aparitia acelui efect.
Datorită existenței condițiilor o cauză poate genera efecte variate , după cum un
același efect poate fi generat de cauze diferite ; conditia nu poate genera singură efectul 4.
Atunci când o “condiție “ poate genera singura un efect, de fapt nu este vorba de o conditie
ci de o cauză determinantă nerecunoscută ca atare.

4 Acest criteriu este foarte important în deosebirea condiției de cauzele preexistente sau favorizante.

55

Cauza 1 Cauza 2 Cauza 3

Condiția 1 Condiția 2 Condiția 3 Condiția 4

Efect

Datorită existenței și acțiunii simultane a mai multor condiții mai multe cauze pot
genera același efect (ex. șocul traumatic) sau o singură cauză poate genera mai multe efecte
(ex. intoxicația cu CO: anemie, toxicitate hematică -hemoglobină patologică, alterarea
metabolismului celular, iritabilitate cardiacă, etc.)

Clasificarea conditiilor
 Condiții interne
a) fiziologice legate de vârstă, sex, reactivitatea organismului, particularități
tisulare (receptori, metabolism, etc.)
b) fiziopatologice surmenaj, inaniție, anemie, convalescență, intoxicație neletală
(ex: intoxicație etilică acută), ischemia, etc.
c) morbiditatea preexistentă (leziuni organice cronice) caracterizată prin boli
cronice generale sau locale
 Condiții externe
a) condițiile în c are s -a produs traumatismul : exemple: ramânerea în frig prin
pierderea conștienței, imposibilitatea de a transporta victima, etc.
b) tratamentul medical : ex. tratament salvator sau din contră necorespunzator
care poate transforma leziuni nemortale în leziu ni mortale –ex. transportul bolnavilor
netransportabili, etc. -).
c) atitudinea victimei, etc.: ex. există persoane care în mod conștient sau nu,
refuză tratamentul medical sau nu cooperează la un tratament corect, continuu, motiv care
duce la agravarea lez iunilor primare, etc.
Interrelatia cauzelor externe cu conditiile interne pune expertizei cele mai dificile
probleme de cauzalitate biologica, deoarece, frecvent, o cauza externa nu actioneaza la fel
asupra diferitelor organisme, iar un efect poate deveni ulterior cauza unor noi modificari
patologice in organism, conditionate de factorii de mediu intern sau extern.
Fiecare caz poate fi particularizat. În analiza raportului de cauzalitate5 ceea ce în
unele cazuri este o condiție poate deveni în altele o ca uză (și invers) sau doar un factor
declanșator.

Factorii circumstanțiali. Factorii declansatori
Factorii circumstanțiali sunt factori care exprima împrejurări, stări, conjuncturi, a

5 Raportul de cauzalitate reprezintă ierarhizarea elementelor lanțului de cauzalitate și stabilirea preponderenței
acestora în cadrul lanțului cauzal.

56
caror actiune se manifesta limitata în timp, episodică, întîmplătoare, ca printr -o coincidență
cu acțiunea cauzelor și a condițiilor, rezultatul fiind declanșarea sau inhibarea lanțului
cauzal. Astfel de factori pot fi externi (toxice -ex. droguri -, etc. ) sau interni organismului
(acidoză, deshidratare, etc.). Actiunea acestor factori este cel mai vizibila atunci cand
sistemul biologic se află într -un echilibru instabil.
Factorii declanșatori (factori trigger) sunt prezenti în marea majoritate a lanțurilo r
cauzale dar uneori nu sunt identificabili (de exemplu atunci când cauzele determinante se
manifestă intens, prin gravitatea/severitatea acțiunii lor intr -un mod incompatibil cu viața,
circumstanțele declansatoare adesea se estompează încât nu se mai pot evidenția). Deseori
se confunda cu factorii circumstantiali dar de obicei actiunea lor este si mai scurta: sunt cei
care determina ruperea echilibrului si initierea unui lant cauzal in acesle conditii in care o
cauza desi exista nu era si suficienta pentru a initia lantul.

EXEMPLU: O alcoolemie (nivelul alcoolului in sange) de 1,2 g% 0 poate fi un factor circumstantial
pentru o afectare cronica a inimii si pentru tulburarea de ritm pe care aceasta o poate determina (in acest caz
factorul declansator poate f i un efort fizic). Aceeasi alcoolemie poate fi factor declansator pentru accidentul
vascular cerebral (in acest caz factorul circumstantial poate un puseu moderat de hipertensiune).

Efectul
Este fenomenul care rezulta din interactiunea cauzelor, condit iilor si
circumstantelor (factor determinant -conditional -declansator), fiind determinat insa in mod
necesar de cauza insasi.

Cauzalitatea medico -legala
Legatura de cauzalitate (lantul cauzal). Presupune explicarea corelatiei dintre
traumatism pe de o parte si prejudiciul fizic sau moarte pe de alta parte, fiind atit o relatie
genetica de generare a “ceva” din “altceva” dar si o relatie "asimetrica", cauza fiind
anterioara in ti mp față de efect.
Raportul de cauzalitate . Reprezinta compararea, în vederea ierarhizarii, a diferitelor
categorii de factori in raport cu realizarea prejudiciului/decesului.
Procesul de cauzalitate . Este un termen general prin care se intelege sintetizar ea si
particularizarea datelor ce rezulta din studiul celor doua categorii anterioare.

3. Clasificarea lanturilor cauzale
a. Cauzalitatea primara (directa), care cuprinde:
i. legatura de cauzalitate directa nemediata sau neconditionata
ii. legatura de cauzalitate directa mediata sau conditionata
-de factori externi (traumatici, tratament, atitudinea bolnavului, etc.)
-de factori interni (netraumatici, morbiditate preexistenta)
b. Cauzalitatea secundara (indirecta), care cuprinde:
i. legatura de cauzalitate indirecta predominant violenta
ii. legatura de cauzalitate indirecta predominant neviolenta
c.Cauzalitate multipla

4. Legatura de cauzalitate directa neconditionata
Criterii indeplinite in legatura de cauzalitate directa neconditionata care l eaga un

57
traumatism de efectul sau :
o Realitatea traumatismului
o Efectul este urmarea traumatismului
o Efectul nu este preexistent
o Efectul este urmarea a acelei cauze -continuitate intre cauza si efect –
o Efectul este urmarea directa (fara alte cauze)
o Traumatismul (vatamarea) este necesar și suficient în vederea producerii
efectului.

EXEMPLU : distrugerea unui segment sau organ de importanta vitala (de ex. zdrobirea cutiei
craniene)

Legatura de cauzalitate directa conditionata
Criterii indeplinite in legatura de cauzalitate directa conditionata care leaga un
traumatism de efectul sau :
1. Realitatea traumatismului
2. Efectul este urmarea traumatismului
3. Efectul nu este preexistent
4. Efectul este urmarea a acelei cauze -continuitate intre cauza si efect –
5. Efectul este urmarea directa (fara alte cauze)
6. Traumatismul (vatamarea) este necesar dar nu și suficient în vederea producerii
efectului.
7. Se manifesta o conditie care particularizeaza producerea efectului, conditie care nu
poate determina singura efectual si care nu are asimetrie
8. Traumatismul si conditia se influenteaza reciproc si se interconditioneaza : nici una
nu pot determina decesul luate separat, dar impreuna prin interconditionare se
amplifica in masura determinarii efectului
9. Conditia ca factori patologic i (stare morbidă preexistentă , leziuni organice )

EXEMPLU : Traumatism minor la nivelul extremitatii cefalice ce determina ruperea unui anevrism
cerebral urmat de deces rapid. O lovitura puternica in burta dar care nu poate produce moartea prin ea
insasi: insa forta loviturii loveste ficatul de exemplu in care se afla o tumora care se rupe determinand o
hemoragie care detemrina la randul ei moartea. TUmora singura nu putea produce atunci in acel moment
moartea dupa cum nu o putea face nici lovitura singura: imp reuna insa, in asociere, tumora si lovirea tumorii
au determinat decesul.

Cauzalitate indirecta ( secundara )
Cauzalitatea indirecta este prezenta atunci ca nd cauza primara nu declanseaza
efectul direct dar in schimb genereaza cauze care decurg (cauze secundare) din care se
declanseaza efectul. Aceste cauz e secundare sunt asimilate frecvent complicatiilor cauzelor
initiale. Altfel spus cauzalitatea indirecta (secundara) surv ine atunci cand efectele se
pruduc ca urmare a actiunii complicatiilor ce decurg din actiunea cauzelor initiale iar nu a
cauzelor initiale insasi.

Criterii indeplinite in legatura de cauzalitate in directa care leaga un traumatism de
efectul sau :
1. Cauza primara nu produce efecte dar produce alte cauze numite cauze secundare

58
pentru ca deriva din cele primare (ca si complicatii) care conduc în timp la
producerea efectului (ex. moarte a)
2. Cauze le secundare trebuie sa fie legate cauzal de traumatism si sa nu reprezinte
afectiuni care puteau sa apara independent de contextul traumatic in cauza .
3. Legatura genetica, continua, cu concordanta de sediu, timp, natura si intensitate a
cauzelor, interval lung iar cauzele indirecte nu sunt prezente de la inceput.

EXEMPLU : Un bolnav sufera un accident rutier. In acest accident i se rupe femurul. Este internat si operat.
In zilele urmatoare evolueaza bine postoperator si incepand cu ziua a 4 -a chiar se dajos din pat. In ziua a
5-a insa dupa o mobilizare prin salon, ca nd toate pareau cam emrg bine, la urcarea in pat sufera o durere
toracica intensa, lipsa de aer, cianoza si moare. La autopsie se identifica o embolie pulmonara, adica un
cheag format prin coagularea sangelui in vasele de la nivelul membrului inferior care s-a deplasat si a
determinat obstructia unei artere importante de la nivelul pulmonar (durerea toracica) inducand prin
lipsa de sange acuta o severa disfunctie respiratorie (cianoza si lipsa de aer) si apoi decesul.

ATENTIE: Atunci cind complicatiile po sttraumatice ce se constata sint (1) grave,
apte de a fi direct responsabile de prejudiciul fizic / deces, (2) determinate (in cadrul
determinismului cauzal), (3) su nt de neevitat, imediate, cu o rata de aparitie foarte
frecventa/frecventa (considerate com une, obisnuite si de asteptat in contextul traumatic),
(4) cu cauzele primare in plina actiune, cauza litatea este directa iar nu indirecta.

EXEMPLU : TCC grav cu dilacerari cerebrale  coma traumatica prelungita supravietuire 
sindrom hipoanabolic  exitus dupa 7 luni, NU constituie legatură de cauzalitate INDIRECTĂ ci tot DIRECTA

59
UNITATE DE INVATARE 6
PSIHIATRIE MEDICO -LEGALA

Conf.Univ.Dr. Valentin G heorghiu

CAPACITATE PSIHICĂ ȘI DISCERNĂMÂNT

Discernământul reprezintă rezultatul sintezei dintre personalitate și conștiință, sinteză
care are loc în momentul îndeplinirii unei acțiuni. El reprezintă o calitate și totodată o funcție,
atunci când îl considerăm capacitatea unui individ de a delibera a supra acestei acțiuni, precum și
asupra consecințelor acesteia și de a -și organiza astfel motivat activitatea, în vederea îndeplinirii
acțiunii. Integritatea discernământului implică nealterarea funcțiilor cognitive, precum și a
conștiinței etico -morale. C u alte cuvinte, discernământul este capacitatea unei persoane de a
aprecia critic conținutul și consecințele ce decurg din săvârșirea unui anumit act .
Conștiința este definită ca sinteză complexă a funcțiilor psihice superioare, prin
intermediul căreia omul se integrează în mediul ambiant, fixează și asociază cu ajutorul gândirii
și judecății noțiunile primite.
Conștiința și discernământul exprimă liber tatea de acțiune a persoanei, de a săvârși acte
conform cu necesitatea social -istorică cu normele pe care le -a însușit și le respectă ca pe o
comandă socială interiorizată, ca pe o datorie moral -cetățenească.
Considerând discernământul ca pe o aptitudine în sens de calitate funcțională a persoanei,
calitate condiționată de structura personalității individuale, gradul de dezvoltare intelectuală a
celui de instruire generală și profesională, a celui de educație familială și instituțională, de
experiență de v iață, pe de o parte și de structura conștiinței (separat pentru momentul examinării
și reconstituit pentru momentul faptei) am stabilit următorii parametrii calitativ -funcționali: tip
de personalitate – nivel de conștiință – calitatea motivației – caracter ele mobilului și – natura
faptei , în circumstanțele de declanșare a principalelor manifestări comportamentale cu variantele
lor de la normal la patologic.
Deci funcția discernământului depinde de două mari categorii de factori: de structura
personalității individului și de structura conștiinței individului în momentul comiterii faptei.

Expertiza medico -legală psihiatrică trebuie să stabilească care este structura persoanei,
gradul de dezvoltare intelectuală, gradul de instruire generală și profesională, gradul de educație
familială și instituțională, experiența de viață. Se poate constata cu ocazia expertizei existența
unor factori organici cerebrali sau somato -viscerali de ordin traumatic, toxic, infecțios, etc.,
susceptibili de a influența capacitatea d e discernământ critic. În expertiză interesează atât
stabilirea acestei capacități, în general – în momentul examinării, cât mai ales în momentul sau la
data săvârșirii faptelor. Acest moment trebuie reconstituit din punct de vedere bio -psiho –
patologic. Ci rcumstanțele biologice (starea de oboseală, travaliul la o gravidă etc.), cele
psihologice (condiția de frică, panică, amenințare, izolare, ca și situația grupului familial și social
în configurația conflictului) precum și cele patologice (trauma fizică și psihică, afecțiuni
somatice concomitente, starea de beție etc.) influențează momentul de conștiință și stau la baza
MOTIVAȚIEI actului antisocial (socio -psihologică, psihopatologică și complexă), care nu
trebuie confundată cu MOBILUL (scopul săvârșirii ac tului) și nici cu MOTIVUL (din ce cauză
s-a trecut la îndeplinirea actului).

60
Apare astfel, ca o necesitate obiectivă, ca în momentul solicitării expertizei să se pună la
dispoziție date de anchetă cât mai complete și complexe , în special în ceea ce privește
materialul probator, având în vedere că discernământul trebuie stabilit față de momentul
săvârșirii unei anumite fapte, la un moment anume. Cum marea majoritate a învinuiților sau
inculpaților nu recunosc săvârșirea faptei respective, singura modalitate obiectivă de confruntare
a relatărilor acestora din cadrul examenului psihic, este soliditatea și complexitatea materialului
probator, care este necesar a fi pus la dispoziția expertului. Idealul ar fi ca dispunerea oricărei
expertize medico -legale psihiatrice să fie însoțită de o sinteză cât mai copletă a întregului
material probator din dosarul cauzei respective (ex. rechizitoriul), întocmită de organul de justiție
competent, care să evidențieze elementele probatorii ale vin ovăției învinuitului sau inculpatului.

CADRUL JURIDI C ȘI ORGANIZATORIC DE EFECTUARE – FUNDAMENTARE
TEORETICĂ –

GENERALITĂȚI

Principalele prevederi legislative care reglementează materia expertizei se află în Codul
de procedură penală (art.116 -125), în C odul penal (art. 48, 99, 176, 177), precum și în o serie de
cauze civile.
Cadrul juridic și organizatoric este completat de legea 459/2001privind organizarea și
funcționarea instituțiilor de medicină legală, modificată ulterior (??!!) a OGR 1/2000 cu OGR
57/august 2001.
Unele reglementări menite ocrotirii bolnavilor psihici pe plan social -juridic, în afara
celor referitoare la asistența medico -legală psihiatrică și socio -psihiatrică, trebuie cunoscute,
deoarece uneori se referă și la activitatea de expert iză în legătură cu punerea sub interdicție,
instituirea tutelei, a curatelei etc.
Etichetarea generică de „alienație sau debilitatea mintală” utilizată încă în unele texte de
lege, este incorectă, în sensul că terminologia respectivă nu este riguros exactă în raport cu
noțiunile și clasificările actuale ale afecțiunilor psihice, impunându -se o recorelare a
terminologiei juridice cu terminologia psihiatrică contemporană.
De asemenea sunt neștiințifice sintagmele (prezente în actualele reglementări legale) „ din
cauza alienației mintale ori a debilității mintale va fi pus sub interdicție ”, „intoxicare cronică
prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanțe ”. Dacă în cauzele penale medicii „se
descurcă” prin evitarea folosirii noțiunilor depășite sau prin argumentare criteriologică a
capacității psihice la momentul comiterii faptei, în cauzele civile, prevăzute de dreptul civil,
dreptul familiei sau de codul muncii, termenii neadecvați din respectivele prevederi ca și
confuziile generate de aceste preveder i, astfel formulate și realitatea clinică (pendinte de marile
realizări terapeutice) determină contradicții între experți nu numai cu părțile aflate în proces sau
cu instanțele dar și între specialiștii din psihiatria generală și cei din psihiatria judicia ră. Astfel nu
se receptează corect aspectele privind interdicția, anularea căsătoriei sau a divorțului motivate
medical, încredințarea de minori etc., existând chiar și contradicții între diferitele reglementări.
Situațiile limită întâlnite în aceste cauze se datorează și faptului că nu există priorități precizate
privind asistența medicală și social juridică a persoanelor expertizate, organismele statului ca și
organizațiile nonguvernamentale nefiind pregătite, teoretic și logistic, de a îndeplini sarcinil e ce
se desprind din concluziile unei expertize medico -legale.

61
1. REGULI PROCEDURALE PRIVIND EXPERTIZA
MEDICO -LEGALĂ PSIHIATRICĂ

Sintetizând regulile procedurale referitoare la efectuarea expertizei medico -legale
psihiatrice se poate spune că acestea constau în:
a) – obligația organului de urmărire penală sau a instanței de judecată de a aduce la cunoștința
experților obiectul expertizei și întrebările la care trebuie să răspundă (art.120 C.P.P.);
b) – expertiza medico -legală psihiatrică face parte din grupa expertizelor medicale și se
execută în cadrul instituțiilor medico -legale în care lucrează experți oficiali în specialitatea
respectivă;
c) – dreptul experților de a lua cunoștință de materialul dosarului, necesar pentru efectuarea
expertizei (în cursul urmă ririi penale aceasta se va face cu încuviințarea organului de
urmărire penală), de a cere lămuriri cu privire la anumite fapte sau împrejurări ale cauzei
(art. 121 C.P.P.);
d) – obligația expertului de a întocmi un raport scris (opiniile separate fiind consem nate în
raport sau într -o anexă (art.122) care trebuie să includă între altele și concluziile (art.123);
e) – concluziile trebuie să cuprindă răspunsurile la întrebările puse și aprecierile expertului
asupra obiectului expertizei.
Reținem că, deși legea proce suală civilă diferă formal față de prevederile codului de
procedură penală privind precizările asupra efectuării expertizei medico -legale psihiatrice,
diferențele nu sunt de fond ci doar se completează, fiind mai punctate în codul de procedură
penală.
În codul procesual penal se legiferează necesitatea efectuării expertizei medico -legale
psihiatrice în activitatea de probațiune atunci când fapta antisocială apare comisă la o persoană
cu tulburare psihică, situație în care este obligatoriu să se demonstreze legătura cauzală dintre
simptomatologia psihică și elementele constitutive ale faptei săvârșite. Astfel, articolul 117 din
Codul de Procedură Penală precizează: „ efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie
in cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum si atunci când organul de urmărire
penala sau instanța de judecata are îndoiala asupra stării psihice a învinuitului sau
inculpatului. ”
Sintetizând circumstanțele în care organele juridice pot solicita această expertiză, într -un
material prezentat și acceptat la Consfătuirea de psihiatriei și medicină legală din 1962, s -a
arătat că aceasta se efectuează:
a) – când conduita anormală a persoanei în timpul anchetei sau judecății este de natură a pune
sub semn de întrebare starea de sănătate psi hică a acesteia;
b) – când sunt indicii sau dovezi că învinuitul a suferit de unele boli, care ar putea avea
repercusiuni psihice;
c) – când infracțiunea este lipsită de mobil evident sau s -a săvârșit cu o deosebită cruzime;
d) – când pe perioada detenției, condamn atul are o comportare anormală.

2. PREVEDERI DIN CODUL PENAL

Articolul 48 din Codul Penal precizează: „ nu constituie infracțiune fapta prevăzută de
legea penală, daca făptuitorul, in momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie
din alte cauze, nu putea să -și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stapân
pe ele ”. Conținutul acestui articol definește noțiunea juridică de iresponsabilitate.

62
În această direcție, literatura juridică (Vasiliu Th. Și colab.,1972) aduc e în discuție
conținutul articolului 48 Codul penal, făcând următoarele comentarii și precizări:
„Este iresponsabilă persoana care, din cauza incapacității psihice existentă în momentul
săvârșirii faptei, nu poate să -și dea seama de acțiunile sau inacțiun ile sale, de ce acestea au
caracter ilicit și prezintă pericol social. O asemenea persoană iresponsabilă nu poate fi pedepsită,
căci n -ar putea fi îndreptată prin aplicarea și executarea pedepsei. Datorită lipsei capacității de a
înțelege și de a voi a făp tuitorului, iresponsabilitatea are drept consecință înlăturarea caracterului
penal al faptei”.
Deci noțiunea de iresponsabilitate se definește prin incapacitate psihică. Logic,
responsabilitatea penală presupune existența capacității psihice (depline sau d iminuate). Dar
incapacitatea psihică nu este similară cu existența unei tulburări psihice deoarece și un bolnav
psihic poate avea capacitate psihică de a aprecia critic conținutul și consecințele social negative
ale faptei comise la un moment anume, într -un spațiu determinat, fiind stăpân prin acțiunile și
inacțiunile sale, adică în momentul comiterii faptei era capabil de a înțelege semnificația acțiunii
sau inacțiunii sale și consecințele ce pot decurge din propriul comportament fiind în același timp,
capabil de a se stăpâni.
În acest context se apreciază că persoana care a săvârșit o faptă penală poate avea,
la momentul comiterii faptei, indiferent de tulburarea sa psihică, precizată nosologic,
capacitate psihică sau incapacitate psihică, în raport strict cu fapta prevăzută de legea
penală, incapacitatea putând fi înnăscută sau câștigată, previzibil permanentă sau
tranzitorie.
Medicii se pronunță doar asupra aspectului menționat și nu asupra responsabilității penale,
deci nu intervin în interpretarea judiciară. Ingerința în aprecierea responsabilității penale prin
interpretări judiciare reprezintă o depășire de competență cu corolarul încălcării codului
deontologic. În același timp, aprecieri argumentate medical (cu înaltă ținută științifică și cu
documentare „la zi”) privind condițiile sau elementele constitutive ale faptei în legătură
strictă cu tulburarea psihică, fără aprecieri calificative asupra faptei, poate aduce un ajutor
important justiției; aceste aprecieri trebuie făcute neutral și fără exa gerări sau depășiri de
competență deoarece acestea pot fi folosite, deopotrivă, de către acuzare sau apărare.
Mai reținem că, în concepția juridică, incapacitatea psihică este o situație de excepție
(exceptând situațiile prevăzute de lege ) care trebuie l ămurită de către specialiști, lămuririle fiind
apreciate de juriști în contextul celorlalte probe. Exemplificăm cele precizate în acest paragraf
prin următoarele considerații:
a) -este o exagerare (de altfel lipsă de cunoștințe) de a aprecia discernământul minorilor în
raport cu vârsta cronologică, dat fiind prevederile legale (nu răspund penal minorii sub
vârsta de14 ani iar cei aflați între 14 și 16 ani doar dacă se poate proba că au acționat cu
discernământ.
b) -nu este o ingerință în activitatea judiciară ș i nici depășire de competență dacă în anumite
cauze (lovituri cauzatoare de moarte, tentative la infracțiunea de omor, omor simplu,
calificat sau deosebit de grav) dacă expertul evidențiază reacții de depășire a intenției,
relații victimologice întreținute de victimă, sau posibile comportamente de inducere în
eroare; în aceste situații corecta intervenție a expertului poate ajuta la evitarea unor erori în
ceea ce privește calificarea faptei.
c) -nu este un dezacord cu prevederile legale dacă experții, în baza experienței și a
documentării științifice relaționează cazul, sub aspect fenomenologic, cu alte cazuri

63
deoarece aceste observații ar putea ajuta la clarificarea unor fenomene/situații care în final
se vor dovedi tot de sorginte juridică.
d) -având în vedere noile prevederi legale, (art. 45 și 46 CP – care prevăd că nu constituie
infracțiuni fapta prevăzuta de legea penala, săvârșită in stare de necesitate, fapta
prevăzuta de legea penala, săvârșită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu
i-a putut rezista, faptă prevăzută de legea penală, săvârșită din cauza unei constrângeri
morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a
altuia si care nu putea fi înlăturat în alt mod) expertul nu -și depășește comp etența în
situațiile limită care suscită controverse cu privire la încadrarea în aceste prevederi dacă
poate aduce argumente științifice medicale, pro/contra în contextul delimitării unei
tulburări psihice de fond (sau de adaptare etc.); în aceste cazuri a rgumentele și
contraargumentele trebuie să fie argumentate în detaliu.
În concluzie, pentru încadrarea în dispozițiile art. 48 CP trebuie să fie îndeplinite în
totalitate următoarele criterii:
a) -„făptuitorul, datorită stării sale de incapacitate psihică, s ă nu fi fost în stare să -și
dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele”;
b) – „starea de incapacitate psihică să fi existat în momentul săvârșirii faptei”;
prevăzută de legea penală”.
c) – „incapacitatea psihică să se dat oreze tulburării psihice”;
d) – „făptuitorul să fi săvârșit o faptă”.

Astfel, făptuitorul care este lipsit de facultatea de a înțelege semnificația faptei
sale ori nu poate fi stăpân pe acțiunile sale, adică nu are posibilități de „a -și determina
sau dirija manifestările volitive” sau de a -și exprima liber voința, nu poate fi subiect de
drept penal, căci în lipsa factorilor intelectiv și volitiv nu există vinovăție și deci nici
responsabilitate penală.
Starea de incapacitate psihică trebuie să fi existat, în mod obligatoriu, în
momentul săvârșirii faptei, adică, în întreg intervalul de timp, făptuitorul (prin acțiunea
sau inacțiunea sa) a săvârșit fapte prevăzută de legea penală. Dacă în ceastă perioadă de
timp făptuitorul și -a recăpătat capacitatea psihică, d ar a continuat săvârșirea faptei,
dispozițiile art.48 Codul penal nu sunt aplicabile.
De asemenea, dispozițiile textului menționat nu -și vor găsi aplicare nici în
ipoteza în care făptuitorul și -a provocat cu intenție incapacitatea psihică (vezi drogarea)
sau a convenit cu alte persoane să i -o cauzeze (stare de inconștiență preordinată).
În cazul faptelor omisive, pentru ca dispozițiile art.48 Codul penal să -și
găsească aplicarea, trebuie să se constate că starea de incapacitate psihică nu se
datorează culp ei făptuitorului. Neaplicabilitatea prevederilor art.48 Codul penal, în
aceste cazuri se datorează faptului că acțiunile sau inacțiunile sunt săvârșite numai
aparent în stare de inconștiență, căci făptuitorul și le -a reprezentat anterior, într -un
moment în care putea să înțeleagă și să -și dirijeze voința, adică și -a asumat riscurile
comiterii faptei într -o asemenea stare.
Dacă incapacitatea psihică survine după comiterea infracțiunii, făptuitorul va fi
trimis în judecată, dar procesul penal se va suspenda până la însănătoșirea acestuia.
Este posibil ca starea de incapacitate psihică să intervină după condamnarea
definitivă a infractorului (vezi – psihoza de detenție). În acest caz se va amâna

64
executarea pedepsei până la însănătoșire, condamnatul putând fi i nternat într -un institut
medical de specialitate (spital de psihiatrie).
În ce privește afirmația că „incapacitatea psihică să se datoreze tulburării psihice”,
în literatura juridică s -a arătat că prin condiție „sau alte cauze” s -a voit să se
deosebească c auzele care determină și explică existența unor stări oarecum normale de
insuficientă dezvoltare a capacității psihice, cum ar fi minoritatea sau eroarea de fapt.
În sfârșit, făptuitorul trebuie să fi săvârșit o faptă prevăzută și pedepsită de legea
penală .
Dacă se îndeplinesc toate condițiile prevăzute de lege, mai sus arătate, este
înlăturat caracterul penal al faptei. Față de făptuitor se poate lua măsura de siguranță cu
caracter medical prin internare, chiar în cadrul procesului penal și dacă s -a începu t
urmărirea penală împotriva lui. Dacă urmărirea nu a început, făptuitorul poate fi
internat pe baza prevederilor Decretului 313/1980. conform procedurilor legale privind
aplicarea decretului.
După cum am mai menționat, capacitatea psihică scăzută cu sinta gma discernământ
scăzut, nu presupune iresponsabilitate sau „responsabilitate atenuată”, concept neacceptat de
jurisprudența românească ci doar suportul unei analize judecătorești a circumstanțelor atenuante
și implicit a modulării pedepselor. Există totuș i părerea unor juriști și specialiști psihiatri că
infractorii atinși de o alterare parțială a facultăților mintale trebuie sancționați mai blând, ei
având o răspundere penală „atenuată” – concept care ar fi consacrat în mod expres în unele
coduri penale, cum ar fi de exemplu cel italian. Numeroși juriști combat acest punct de vedere,
fiind considerat eronat, susținând că nu se poate admite distincția decât între persoane
responsabile sau iresponsabile. Dacă facultățile mintale ale unei persoane sunt altera te, dar
aceasta nu și -a pierdut facultatea de a înțelege și de a -și manifesta voința în mod conștient, ea va
răspunde penal.
Legea noastră penală în vigoare, nu prevede o răspundere penală limitată sau atenuată,
însă în cadrul juridic oferit de art.72. Cod ul penal, îngăduie să se aibă în vedere – cu prilejul
individualizării pedepsei și diferitele aspecte legate de capacitatea psihică a infractorului.
Articolul 49 din Codul penal în vigoare precizează, în aceeași ordine de idei următoarele:
„Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul
săvârșirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voința sa, în stare de
beție completă produsă de alcool sau de alte substanțe (???) . Starea de beție voluntară
produsă de alcool sau de alte substanțe nu înlătură caracterul penal al faptei. Ea poate
constitui, după caz o circumstanță atenuantă sau agravantă ”.
Respectivul articol de lege face referiri la intoxicația acută cu alcool sau cu alte subst anțe
când este produsă în mod fortuit, fără voința și uneori chiar fără știința celui care a ajuns în
această stare, motiv pentru care aceste forme de beție mai sunt denumite accidentale sau fortuite.
Cu toate că textul de lege este foarte clar, se mai fac e uneori confuzia, în practică, între
beția acută voluntară și cea intenționată, adică între acea intoxicație voită în scopul obținerii
efectelor euforice și aceea în scopul realizării unei „anestezii morale” sau de ușurare a deliberării
și realizării actu lui antisocial, așa numita „beție de curaj” și care are cu totul alte consecințe din
punct de vedere penal.

65
3. PREVEDERILE CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ

Articolele de lege care reglementează efectuarea expertizelor în practica dreptului civil nu
se re feră expres la cele medico -legale psihiatrice și nici nu detaliază procedura de expertiză dar
completează pe cele din Cp.p.
Astfel art. 203 și 204 reglementează calitatea de a fi expert și situațiile de recuzare.
Art.209 se referă la termenul lucrării, a rt.211 la motivarea opiniilor separate în cadrul comisiilor
cu mai mulți experți, art. 211 la posibilitatea de a se dispune completarea expertizei sau
efectuarea unei noi expertize iar art. 213 precizarea privind luarea de mită. Subliniem că
expertizele me dico-legale psihiatrice se efectuează, prin lege, în comisii mixte și prevederile
codurilor de procedură se respectă din această perspectivă.

4. PREVEDERILE CODULUI FAMILIEI

Codul familiei aduce precizări importante și legiferate, ceea ce este esențial, la
problematici privind cauzele care interferă cu ocrotirea familiei și implicit cu fiecare membru al
ei, precum și cu relațiile acestora cu ceilalți membri ai societății, cu statul în sine.
Punctăm acele aspecte controversate din literatura de specialit ate, ce derivă de altfel, din
spectaculoasele achiziții teoretice etiopatogenice și implicit terapeutice, ale psihiatriei și
neurologiei ultimelor două decenii.
Punerea sub interdicție a persoanelor bolnave cu sindroame psihoorganice devine
controversată d at fiind că au apărut beneficii terapeutice biologice (mai ales), psihoterapice și
socioterapice (de îmbunătățire a calității vieții) care permit bolnavului să se integreze, mai mult
sau mai puțin, în mediul familial și să se autoîngrijească la nivel eleme ntar , evitându -se astfel
instituționalizarea.
Pe de altă parte, posibilitatea de a fi menținut în mediul familial, fără a reprezenta o sursă
de stres pentru membrii familiei, nu se confundă cu capacitatea psihică de a lua decizii cu
caracter predictiv pr ivind anumite drepturi și obligații sau cu caracter critic asupra tuturor
posibilelor consecințe social juridice ale propriilor hotărâri.
Deși medicația ultimilor ani a adus ameliorări spectaculoase pe linie cognitivă și implicit
pe linia celor expuse mai sus, fondul patologic volitiv -afectiv nu beneficiază de ameliorări
semnificative, bolnavul fiind ușor de manipulat pentru a acționa împotriva propriului interes.
Situația este aproape identică în patologia bolilor schizofrenice, știut fiind faptul că s -a
ajuns în situația, datorită eficienței medicației psihotrope, că s -a scos schizofrenul (alienatul
clasic) din spitalele psihiatrice de bolnavi cronici aducându -l în lumea noastră. Dar defectul, dat
în general de o simptomatologie negativă, deși nu este evi dent în activitatea cotidiană (putând
chiar să lucreze în ritm liber sau în programe reduse/speciale și să se autoîntrețină/autoîngrijască)
apare exprimat pe planul volitiv când se află în situația de a decide cu liberă voință, în propriul
interes fără a f i manipulat.
Aceleași aprecieri le putem face și cu privire la afecțiunile afective, deciziile experților
fiind îngreunate în plus de patologia periodică.
Dificultățile de operare ale experților sunt îngreunate și de exprimările mai vagi cu privire
la drep turile și obligațiile tutorelui precum și de neimplicarea suficientă a organizațiilor
guvernamentale și/sau neguvernamentale.

66
5. PREVEDERILE CODULUI CIVIL

Codul civil reprezintă o sumă de reglementări ce acoperă o largă gamă de probleme
cotidiene. Psihiatriei judiciare îi revine practic aprecierea capacității psihice de exercițiu, de a
încheia acte juridice.
În situațiile în care se solicită această apreciere la persoane aflate în viață, cel puțin
aparent, sarcina este mai ușoară. Expertul trebuie s ă aprecieze capacitatea psihică a persoanei de
a contracta (similară celei de a încheia acte juridice) adică de a deveni titular de drepturi și
obligații civile prin încheierea actelor de drept civil.
Art. 949 prevede că poate contracta orice persoană ce n u este declarată incapabilă de lege,
experții trebuind să aprecieze dacă persoana respectivă, în limitele legii, este sau nu capabilă din
punct de vedere psihic să acționeze, în propriul interes, cu liberă voință (fără a fi influențat,
manipulat). Se aprec iază astfel funcția volitivă.
Legea 459/2001 prevede eliberarea certificatelor medico -legale privind capacitatea
psihică a persoanelor care doresc să încheie acte civile fără a se preciza obligativitatea. Datorită
acestei nereglementări asupra obligativit ății se perpetuează controverse sterile care măresc
numărul de procese privind anularea unor acte civile, cauzele impunând în aceste situații
obligativitatea efectuării unor expertize, unele „pe acte” datorită decesului persoanei respective.
Conform preve derilor art. 950 Cod Civil persoanele care nu au, prin lege, capacitate de a
încheia acte civile sunt minorii, interzișii și toți cei cărora li s -a interzis, legal, anumite contracte.
În principiu, orice persoană fizică ce se află în afara acestor preveder i poate încheia acte civile
(inclusiv testamente) aspect precizat ,și în art.856 cod Civil.
În ceea ce privește interzișii, aparent conceptul este clar; dificultățile apar când se afirmă
că, aprioric, dacă persoana nu a fost pusă sub interdicție înseamnă că a avut capacitate psihică de
a încheia acte civile și, pe cale de consecință, orice anulare a acestora nu este în sensul legii. Dar
aprecierea capacității psihice de exercițiu impune constatarea că persoana respectivă,
indiferent că a fost pusă sau nu s ub interdicție, a acționat cu liberă voință, conform
propriului interes, fără a fi influențată, sugestionată, manipulată, dând dovadă că este în
cunoștință de cauză în ceea ce privește reglementările legale vizând actele civile ce dorește
să le încheie și implicit că poate înțelege critic, predictiv, consecințele social -juridice ce pot
decurge din actul respectiv . Relativ la acest aspect punctăm falsele probleme care apar:
a) – nu orice persoană care este pusă sub interdicție necesită instituționalizare (în si tuația
că nu este și un caz social) și nu orice persoană instituționalizată nu are, aprioric,
capacitate psihică de exercițiu;
b) – nu orice persoană care nu a fost pusă sub interdicție este sănătoasă psihic, în sensul
că are capacitate psihică păstrată; pune rea sub interdicție se solicită de către terțe
persoane (aparținători, vecini, organizații nonguvernamentale etc ca și de către
autoritatea tutelară); dacă nu se solicită punerea sub interdicție, logic, persoana, chiar
fără capacitate psihică nu este inter zisă. Orientarea psihiatriei nu este de a interzice sau
instituționaliza bolnavul psihic cu handicap sever ci de a -l sprijini să se integreze pe cât
posibil într -un mediu pe care îl dorește, oferindu -i în schimb, pe cât posibil, sprijin în
sistemul său rel ațional, în scopul evitării manipulării oneroase. Dacă totuși, un astfel de
bolnav, încheie un act civil (cu precădere sunt încheiate acte cu clauze de întreținere
sau dispoziții testamentare) nu înseamnă că a avut capacitate psihică de exercițiu doar
pe m otivul că nu i s -a solicitat punerea sub interdicție. Nu există legătură de

67
cauzalitate directă între capacitatea psihică a unei persoane și solicitarea de către
alte persoane a punerii sub interdicție .
În continuare ne vom referi pe larg la problematica d ispozițiilor testamentare,
anularea testamentelor reprezentând subiectul majorității expertizelor medico -legale
psihiatrice pe acte.
Conform teoriei dreptului civil testamentul este un act juridic revocabil prin care o
persoană, numită testator transmite, pentru perioada încetării din viață, bunurile sale sau o
parte dintre acestea, unei alte persoane (sau mai multor persoane) numită (numite)
legatar/legatare. Juridic înseamnă că testamentul este un act juridic . În sensul legii actul
juridic reprezintă o m anifestare de voință exteriorizată, adică act de voință îndeplinit cu
intenția de a produce efecte juridice.
Testamentul fiind un act juridic trebuie să îndeplinească condițiile de valabilitate
necesare întocmirii oricărui act juridic, respectiv capacitate a de a contracta, consimțământul
valabil al parții care se obligă, un obiect determinat, o cauză licită.
Consimțământul valabil al părții care se obligă reprezintă consimțământul valabil al
testatorului. Se prezumează că nu au consimțământ valabil (deci nu pot testa) minorii sub 14
ani și interzișii; se consideră că nu au consimțământ deplin minorii în vârstă de peste 14 ani a
căror capacitate de a încheia acte juridice a fost prezentată anterior.
Legea consideră că o persoană poate fi lipsit de consimțămâ nt pe moment în situațiile de
beție, mânie severă, somnanbulism și hipnoză; în această situație reconstituirea momentului
respectiv devine deosebit de important. Remarcăm că în practică n -am întâlnit asemenea
situații. Cu privire la starea de beție ne -am orientat după prevederile codului penal în sensul
că după excluderea unei patologii pendinte de consumul de alcool sau alte substanțe
psihoactive starea de beție simplă datorată unei intoxicații acute voluntare nu este luată în
considerație.
De asemenea l egea consideră că nu este un consimțământ valabil în cazurile în care
manifestarea de voință a fost făcută în glumă sau din pură complezență, a fost prea vagă sau
sub condiția „măsuri de siguranță medicală oblig dacă vreau”.
Ca un consimțământ să fie vala bil trebuie să fie exteriorizat, expres și nu dedus din
alte manifestări ca: tăcerea, gestica.
O problemă controversată în care experții au mare responsabilitate profesională este
cea a exteriorizării consimțământului prin amprentă, la știutorii de carte. Noi considerăm că
în absența unor afecțiuni osteoarticulare, indiferent de etiologie, un știutor de carte care
semnează prin amprentă prezintă o tulburare psihică; apare ca inadvertent ca o persoană
aflată în imposibilitate de a semna datorită unor sindroa me psihoorganice, indiferent de
intensitate sau etiologie poate exprima un consimțămînt valabil, în sensul că -și poate
manifesta liber voința. Sintagma notarială „a consimțit dar nu a putut semna” fără precizarea
neștiinței de carte sau a afecțiunii invali dante care a determinat imposibilitatea de a semna
apare caducă. În ceea ce privește eventuala falsificare a semnăturii, problema aparține
expertizelor criminalistice; expertiza medico -legală psihiatrică se poate pronunța eventual
dacă înscrisul respectiv prezintă modificări grafice patologice certe. Consimțământul mai
poate fi afectat prin dol și violență.
 Dolul este expresia inducerii în eroare, prin viclenie, a testatorului de către persoana
căreia i s -a testat, cu scopul de a i se testa. Legea consideră manifestări de dol ca
fiind: „specularea afecțiunii ori a pasiunii unei persoane în scopul determinării subtile
de a testa într -un anumit fel.” (Adrian Frățilă, „expertiza testamentară”, pag.15, edit.

68
Colosseum, 1995). Intenția testatorului fiind prezumat ă, dolul nu se presupune și
trebuie demonstrat, Situația cea mai frecventă este aceea că dolul se apreciază
indirect, prin demonstrarea în cadrul expertizei medico -legale psihiatrice că
testatorul prezenta tulburări de voință cu corolarul posibilității de a fi indus în eroare,
de a fi manipulat.
 Violența presupune că s -au exercitat amenințări fizice și psihice asupra sa, a
soțului/soției, ascendenților sau descendenților; violența se poate referi la integritatea
fizică și psihică, la onoarea, cinstea sau sentimentele testatorului și trebuie probat ă că
a existat, că a fost comisă cu intenție în scopul încheierii actului. Legea, în vederea
probării violenței, permite orice probă dar expertiza medico -legală psihiatrică este
mai puțin implicată.
 Reiterăm viciile de consimțământ: caracterul conștient al manifestării de liberă voință
(subliniem: prezența conștiinței elementare este o condiție esențială dar nu
suficientă), exteriorizarea cu intenție a voinței testatorului, dolul și violența. Aceste
vicii de consimțământ (fiecare în parte) duc la nulitate a actului.
Obiectul determinat:
 Bunurile testate trebuie să fie individuale, să aparțină numai testatorului.
 Dacă acestea sunt determinate generic trebuie să se precizeze criteriile de
determinare aplicabile la executarea actului, cele mai frecvente fiind: cantitatea, calitatea
și valoarea.
Cauza licită reprezintă concordanța dorinței manifestate de testator cu legislația în
vigoare.
Alte caractere juridice ale testamentului: act juridic unilateral (nu este necesar
acordul persoanei beneficiare a prevederilor testamentare), personal, revocabil, întocmit
pentru cauză de moarte (este valabil numai după decesul tes tatorului), este cu titlu gratuit
(reprezintă o liberalitate deoarece testatorul dispune total sau parțial de averea sa în folosul
unui legatar), este constitutiv (din el decurge nașterea unui drept subiectiv al legatarului),
cu caracter patrimonial (conți nutul actului este evaluabil în bani) și este un act juridic
solemn deoarece pentru a fi valabil trebuie să fie întocmi în forma prevăzută de lege, altfel
este lovit de nulitate absolută.
Testatorul trebuie să precizeze legatul adică persoana sau persoane le beneficiare.
Testamentul mai poate cuprinde: revocarea unui testament anterior, dezmoșteniri motivate,
recunoașterea unui copil din afara căsătoriei, desemnarea unui executor testamentar, sarcini
precise impuse legatarului, dispoziții privind îngroparea și funeraliile, motivarea actului de
liberă voință.
Legislația prevede două mari reguli de formă, una fiind aceea că nu poate fi valabil
dacă este exprimat verbal. În aceste situații rămâne la latitudinea moștenitorilor legali de a
executa sau nu dorințel e expuse verbal, prin consens, legea nefiind implicată. A doua
formă cerută este aceea ca actul să fie făcut prin act separat; două persoane nu pot să
testeze una ]n favoarea celeilalte sau împreună în favoarea unei terțe persoane în cuprinsul
aceluiași ac t.
Felurile testamentelor sunt: olograf, autentic și mistic și testamente privilegiate..
Testamentul olograf este scris și semnat de testator (și nu dictat), pe hârtie sau pe
orice altă suprafață, cu instrumente uzuale de scris sau cu orice alt instrument capabil de a
produce semne grafice și în orice limbă cunoscută de către acesta. Eventualele modificări,
completări etc. făcute de testator trebuie să fie făcute în aceeași limbă în care a fost scris,

69
inițial, testamentul. Testamentul trebuie să fie datat ( ziua, luna, anul); data eronată sau
incompletă datorată unei acțiuni involuntare a testatorului poate fi rectificată de judecător
prin analiza elementelor intrinseci ale actului (eroarea de datare a actului se consideră fals
și atrage nulitate absolută. N eîndeplinirea condițiilor expuse, distrugerea sau ascunderea
testamentului sunt considerate „revocare” atrage nulitatea testamentului.
Testamentul autentic este efectuat conform legii de către un funcționar public
abilitat. Notarul are obligația să verif ice identitatea testatorului, să citească actul și să
întrebe pe testator dacă aceasta este ultima sa voință și la răspunsul pozitiv îl va invita să
semneze; notarul va pune rezoluția pe cererea de autentificare. În încheierea de
autentificare se constată faptul îndeplinirii autentificării și modalitatea de semnare. Un
exemplar se păstrează de către notar în scopul prezervării actului.
Testamentul mistic (secret), foarte rar în prezent, este semnat manu -propria de
testator, sigilat și prezentat judecătoriei pentru îndeplinirea unor formalități prevăzute de
lege fiind apoi restituit testatorului.
Testamentele privilegiate sunt testamente autentice simplificate întocmite în situații
deosebite . Pot întocmi astfel de acte persoane bolnave și sănătoase aflate în tr-o localitate
izolată, călătorii pe mare și membrii echipajelor (testament maritim obligatoriu), militari în
misiune, bolnavi cu boli contagioase. După încetarea situației care a impus efectuarea
acestui tip de testament, acesta nu mai este valabil. Dacă împrejurarea se menține actul
trebuie refăcut după 6 luni iar cel maritim după 3 luni. Dacă testatorul a decedat în
împrejurarea respectivă actul este valabil. O altă formă simplificată este cea trecută în
libretul de CEC sub forma unei declarații standar d semnată (condiție obligatorie).
Principalele articole din legea civilă care reglementează valabilitatea dispozițiilor
testamentare sunt: art. 858, 859, 864, 872, 874, 875, 948, 949, 950, 960, 968, 1171 C.civ..

PRINCIPII METODOLOGICE

Cadrul instituțion al de desfășurare a activității de expertiza medico -legală psihiatrică
precum desemnarea experților cauzei etc. este prevăzut de lege. Reținem, prin acordarea acestor
prevederi cu normele internaționale vizând respectarea drepturilor omului, următoarele:
1. – Constatarea și expertiza medico -legală psihiatrică se efectuează la cererea următoarelor
instituții: Parchet, Instanțe Judecătorești, Poliție. Excepția este reprezentată de atestarea stării
de sănătate psihică în vederea stabilirii capacității psihice de a întocmi acte de dispoziție,
când se întocmește un certificat medico -legal la cererea persoanei, efectuat de către aceleași
Comisii de primă expertiză medico -legală psihiatrică;
2. – Expertiza medico -legală se efectuează prin examinarea nemijlocită a persoan ei sau pe acte
în caz că obiectivele expertizei vizează o persoană decedată;
3. – Expertizarea persoanelor se face numai prin examinarea acestora și a documentației juridice
în cadrul comisiei și numai într -o unitate sanitară aparținând rețelei de medicină le gală;
4. – Este interzis a se efectua expertizarea în cadrul altor instituții, medicale sau nonmedicale,
exceptând situațiile prevăzute de lege;
5. – Comisiile de expertiza medico -legală psihiatrică se organizează numai în localitățile care
pot asigura logistic investigații complexe și observație clinică psihiatrică;
6. – Persoana expertizată are dreptul să fie informată asupra motivației și obiectivelor expertizei,
a necesității colaborării cu comisia, precum și a necesității unor eventuale investigații
complementa re sau internări în diferite unități sanitare. Deoarece normativele în vigoare

70
fixează un cadru restrâns pentru obligativitatea expertizei, în absența unei colaborări eficiente
sau în cazul refuzului examinatului, comisia, motivat, poate să nu efectueze ex pertiza, având
obligația de a comunica în scris instituției solicitante atât această decizie cât și motivarea ei.
Persoana expertizată poate refuza o investigație sau alta.

OBIECTIVELE GENERALE ALE EXPERTIZEI MEDICO -LEGALE PSIHIATRICE
METODOLOGIA SOLUȚIO NĂRII ACESTORA
RAPORTUL DE EXPERTIZĂ

1. OBIECTIVELE GENERALE

Plecând de la prevederile legislației actuale și de la necesitățile practicii juridice și de
asistență medico -legală, în baza unei suficiente experiențe în acest domeniu al expertizei, am
stabilit o serie de obiective generale și speciale, pe care dorim să le prezentăm anticipând
metodologia soluționării lor.
Astfel principalul obiectiv general al expertizei medico -legale psihiatrice îl constituie
precizarea stării de sănătate (normalitate) psihică a unei persoane. Efectuarea acestui gen de
expertiză este necesară atât în cauzele penale, în care se ridică problema existenței
discernământului și – ca urmare – a vinovăției persoanelor care săvârșesc acte antisociale,
precum și în cauzele civile , în care interesează starea sănătății psihice a persoanei, cum este
situația punerii sub interdicție sau a desființării acestei măsuri.
Un alt obiectiv general îl constituie caracterizarea complexă a personalității
individului expertizat cu specificarea trăsăturilor acesteia atât în legătură cu diagnosticul
psihiatric, cât și din punct de vedere socio -psihologic, în vederea deducției asupra unui potențial
de decompensare sau antisocial.
Următorul obiectiv îl constituie, în ordine, stabilirea legăturii de cauzalitate între
trăsăturile acestei personalități și elementele constitutive ale actului infracțional sau antisocial
săvârșit (natura actului sau felul infracțiunii, mobil, mod de realizare, circumstanțele de
săvârșire, atitudine premergătoare și ulte rioară).
Noi considerăm că acest obiectiv trebuie să constituie un criteriu suplimentar, care să
pregătească obiectivul principal al oricărei lucrări de acest gen și anume, furnizarea criteriilor de
stabilire a integrității funcțiilor psihice , în general și în momentul săvârșirii faptei, în special.
Criteriile de stabilire a integrității funcțiilor psihice decurg din analiza a trei factori
principali și anume:
a) – integritatea nivelului de conștiință și a lucidității conștiinței.
b) – dezvoltarea și structurar ea personalității.
c) – analiza reactivității normale și patologice.
În legătură cu primul factor se vor urmări tulburările cantitative al conștiinței (de la
suspendarea conștiinței ca fenomen critic, de la stările de comă până la stările de obnubilare)
precu m și tulburările calitative (de la îngustarea câmpului conștiinței la disoluțiile conștiinței
începând cu stările confuzo -onirice, stările crepusculare până la stările amentive).
Trebuie să reținem ca fiind cauzatoare de tulburări cantitative de conștiință toate
afecțiunile neuropsihice care dau amnezie de tip lacunar (beția profundă, epilepsia, coma
posttraumatică, cea diabetică, cea uremică, etc.). Reținem, ca afecțiuni cauzatoare de tulburări
calitative, reacțiile exogene (toxice și infecțioase, traumati ce).

71
Al doilea factor îl constituie analiza dezvoltării și structurării personalității normale și
patologice, a stărilor psihopatoide, a psihozelor majore, a sindroamelor psihoorganice,
deteriorative și demențiale.
Al treilea factor se referă la analiza re activității normale și a dezvoltării patologice
(psihogeneza). Toate acestea servesc reconstituirii și probării eventualelor tulburări și a
intensității acestora în momentul săvârșirii faptelor.

2. RAPORTUL MEDICO -LEGAL DE EXPERTIZĂ PSIHIATRICĂ

2.1.- CONȚINUTUL RAPORTULUI DE EXPERTIZĂ

Orice expertiză medico -legală reprezintă, în fond, o activitate de cercetare științifică, ceea
ce presupune o documentare prealabilă asupra obiectului investigării, consultarea literaturii de
specialitate referitoare la particularitățile cazului studiat (speță), analiza fiecărui element
constitutiv al probei, în strânsă legătură cu precizarea prealabilă a obiectivelor cercetării (în
principal, fixate de organele juridice), coroborarea datelor obținute din analiza acestor elemente
într-o activitate interdisciplinară, în echipe de specialiști, ce se referă la aceeiași parametri,
utilizând o terminologie unitară, consacrată și recunoscută în aceeași măsură și de instituțiile
beneficiare, pentru a ajunge, în final, la o sinte ză sugestivă, convingătoare, exprimată cu
maximum de claritate. Oricare lucrare medico -legală se concretizează prin întocmirea unui act
medico -legal, ce are diferite denumiri, în funcție de circumstanțele de solicitare, momentul și
amploarea detaliilor pe care trebuie să le furnizeze. Nu trebuie înțeles, însă, în mod simplist
faptul că ar exista situații în care se pot întocmi acte rezumative, de tipul unui protocol formal
sau alte lucrări mai ample, în sensul unor referate științifice, care presupun o seri e de ipoteze,
procedând la comparații și discriminări, pentru a ajunge la concluzii prin excludere.
Metodologia de desfășurare și concretizare a oricărei activități medico -legale trebuie să
fie unitară și trebuie generalizată la întreg teritoriul în care s e aplică aceleași norme de drept.
Indiferent că este vorba de o simplă ”constatare”, certificat medico -legal sau raport de expertiză,
nu trebuie să se răspundă numai la obiectivele general cunoscute – în raport cu genul de lucrare
medico -legală (traumatolo gică, tanatologică, de identificare sau psihiatrică, etc.) oricare altă
constatare sau element semnificativ pentru activitatea de urmărire, anchetă sau judecată, fiind
obligatoriu de inclus în concluziile actului respectiv. Astfel, așa cum pentru concluzii le unui act
(concretizând un caz de traumatologie) nu trebuie să ne limităm numai la prezentarea tipului de
îngrijiri medicale, ci la toate situațiile prevăzute de art. 182 Codul penal, la fel, pentru activitatea
de expertiză interdisciplinară medico -legal ă psihiatrică, trebuie precizate în concluziile actului nu
numai criteriile medico -legale ale responsabilității sau ale capacității psihice, ci toate elementele
semnificative privind elementele subiective ale actului infracțional, eficiența măsurilor
terap eutice aplicate, anterior și mai ales prognosticul psihosocial al cazului analizat.
Una din principalele trăsături ale acestei activități cu caracter interdisciplinar este tocmai
reconstituirea unui eveniment (la timpul trecut bio -psiho -social) – despre c are expertul nu este
informat decât parțial, reconstituirea pe care o face paralel și concomitent în momentul
examinării actuale și împreună cu subiectul – mai mult sau mai puțin cooperant – pornind de la
trăsăturile de fond ale personalității sale pentru a reactualiza, în sensul unei retrăiri a momentului
faptei. Uneori este deosebit de dificil de a realiza aceste deziderate, intervenind fenomene cu
caracter reactiv funcțional secundar, până la modificarea însăși a personalității subiectului. Poate,
de mul te ori, să fie mai ușor de a semnala un debut „medico -legal” pentru o afecțiune psihică,

72
care să marcheze momentul și conținutul faptei antisociale, decât de a se elimina o
simptomatologie reactivă superadăugată care se agravează pe măsura înaintării în ti mp, de la data
săvârșirii acestei fapte. O încărcătură reactivă la început funcțională se poate structura, iar
variațiile capacității de discernământ critic pot surveni în ambele sensuri, pornind de la
integritate, până la scăderea considerabilă pe parcurs ul dezvoltării reacției sau, de la limitarea
apreciabilă din momentul faptei, la integritatea absolută din momentul examinării.
Revenim, pentru a menționa că raportul de expertiză constituie în general un mijloc de
probă cu particularități și caractere ca re îi conferă o individualitate preoprie. Experții trebuie să
facă o analiză individualizată a cazului respectiv, utilizând cele mai indicate metode de
investigare, adaptate în consecință subiectului examinat și situaiei concrete de fapt.
Există minori ca re pot fi responsabili pentru anumite fapte dar nu și pentru altele.
Discernământul nu trebuie raportat în mod formal la vârsta cronologică sau la diagnosticul de
boală, ci la natura și circumstanțele de săvârșire a faptei, la elementele consecutive ale ac tului
antisocial.
Nu orice psihotic este totdeauna iresponsabil față de faptele sale. Există psihotici care pot
fi responsabili pentru anumite fapte iar pentru altele nu. Discernământul lor nu trebuie raportat în
mod formal la diagnosticul de boală, ci și la stadiul de evoluție în care se află defectul specific,
de diferite intensități, la caracterul concret în care subiectul a acționat deliberat, deci dacă a avut
în momentul respectiv și pentru actul antisocial respectiv nu numai capacitatea de a -și exprim a
liber voința sau nu, ci mai ales, de a anticipa critic consecințele ce vor decurge din faptele sale.
În cele ce urmează vom face o serie de referiri la normele legale în vigoare care privesc
conținutul raportului de expertiză și la metodologia recomanda tă în acest sens.
Art. 123 din Codul de procedură penală precizează: „Raportul de expertiză cuprinde:
a)- partea introductivă, în care se arată organul de urmărire penală sau instanța de judecată,
care a dispus efectuarea expertizei, data când s -a dispus efectuarea acesteia, numele și
prenumele expertului, data și locul unde a fost efectuată, data întocmirii raportului de
expertiză, obiectul acestuia și întrebările la care expertul urma să răspundă, materialul pe
baza căruia expertiza a fost efectuată și d acă părțile care au participat la aceasta au dat
explicații în cursul expertizei;
b)- descrierea în amănunt a operațiilor efectuare a expertizei, obligațiile sau explicațiile
părților, precum și analiza acestor obiecții ori explicații în lumina celor cons tatate de
expert;
c)- concluziile, care cuprind răspunsurile la întrebările puse și părerea expertului asupra
obiectului expertizei”.
Se știe că o constatare medico -legală psihiatrică se poate face imediat după săvârșirea
faptei sau după prinderea făptașu lui, la solicitarea organului de urmărire penală, tocmai având în
vedere recomandarea de a surprinde tabloul psihopatologic cel mai apropiat de situația existentă
din momentul faptei, fiind binecunoscute modificările care pot surveni ulterior, în timpul
anchetării sau în perioada de detenție. În această situație, fiind vorba de o examinare de urgență,
în condiții ambulatorii, lucrarea se va baza, în fond, pe o investigare clinică de rutină, completată
cel mult, în raport cu timpul scurs de la faptă, de reco ltarea unei probe pentru determinarea
alcoolemiei iar locul examinării fiind fixat în raport de împrejurări (arestul poliției, cabinetul
dispensarului, spital, etc.). Comisia trebuie să respecte competența, pe lângă medicul legist
participând doi medici ps ihiatrici.

73
Principala sarcină a echipei este de a lucra disciplinat, de a colabora respectând normele
deontologice, medicului legist revenindu -i sarcina nu de a arbitra, ci de a coordona întreaga
activitate, participând direct la redactarea actului.
Apor tul medicului legist va crește considerabil în activitatea de echipă, în expertizarea
cazurilor cu implicații din domeniul traumatologiei generale și ale traumatismului cranio –
cerebral în special, al obstreticii -ginecologiei (vezi expertiza mamei în pruncu cidere), al
sexologiei aberante (vezi expertizele de transsexualism) sau al capacității de muncă. În plus, prin
formația sa de morfopatolog, medicul legist va putea da relații într -o serie de probleme speciale
și totodată specifice expertizei interdiscipli nare medico -legale psihiatrice, în automutilări, în
interpretarea unor aspecte de victimologie, în autoagresivitate, în sinistroză, în expertizele pe
bază de documente medicale, în vederea aprecierii capacității psihice a celor care au întocmit
acte de îns trăinare a bunurilor, donații, testamente, vânzare -cumpărare, etc. și în care obiectul
expertizei, respectiv una din părți lipsește.
În ceea ce privește conținutul raportului, pe lângă normele de procedură mai sus arătate,
trebuie respectată și metodologi a recomandată în acest sens pentru redactarea oricărui gen de
expertiză medico -legală. Astfel, raportul va cuprinde o parte introductivă, o parte descriptivă de
fond și una de sinteză și concluzii.
Introducerea: referindu -ne la partea introductivă ca prim ă secțiune a raportului, precizăm
că pe lângă preambulul, care se referă la numele și calitatea membrilor comisiei de expertiză,
documentul scris (dispoziția sau încheierea de efectuare) emis de organul de urmărire penală sau
instanța de judecată – cu nr. și data precizate), data și locul examinării, data întrunirii comisiei
(sau datele succesive la care examinările se repetă). Această parte va cuprinde ca principal
capitol, istoricul faptelor, care va menționa infracțiunea sau actul antisocial cu detalii d in care să
rezulte toate elementele constitutive ale actului (conținutul faptei antisociale, cu data, ora și locul
desfășurării, mobil, modul de realizare și circumstanțele particulare în care a avut loc, atitudinea
premergătoare, precum și cea ulterioară, imediat după realizarea faptei cât și perioada de anchetă
sau în timpul detenției). Nu trebuie omise, atunci când se cunosc, o serie de date privind situația
conflictuală, modul de comportare al victimei, date cu privire la coautorii faptei (vârstă,
antec edente psihiatrice, penale), modul de reacție al anturajului apropiat (familie, colegi de
muncă), în ce condiții a fost reclamată sau descoperită fapta, alte amănunte de ordin criminalistic
privind instrumentele sau substanțele utilizate, aspecte de la loc ul faptei, corpuri delicte,
înscrisuri, bilete sau scrisori, acte medicale, etc.
Dacă, datorită tulburărilor psihice de intensitate deosebită sau datorită unor traumatisme,
intoxicații acute voluntare post -faptei, etc., autorul infracțiunii a necesitat in ternarea de urgență,
în istoric se va nota și o sinteză a foii de observație clinică din care să rezulte motivele internării,
prezența leziunilor traumatice, datele de ordin clinic și paraclinic (de laborator) care au stat la
baza diagnosticului, evoluția, în care trebuie să se noteze și declarații semnificative ale
pacientului și în cazul în care internarea nu se face într -un serviciu de specialitate, rezultatul
consultului făcut de un medic psihiatru sau neurolog. Medicii curanți trebuie informați asupra
implicațiilor judiciare ale cazului pentru a lua măsuri de prevedere corespunzătoare, până la
scoaterea bolnavului din pericol și de a realiza o observație „mascată”.
Considerăm că este locul de a face în acest context o paranteză pentru a observa că uneor i
de un real folos pentru echipa de cercetare a locului faptei este cercetarea suplimentară a
locuinței autorului faptei, unde, pe lângă o serie de date de ordin criminalistic ce se pot culege, se
pot găsi diferite documente, scrisori, jurnale cu semnifica ție psihopatologică și care ajută în mod
deosebit la cunoașterea personalității autorului și la precizarea diagnosticului psihiatric.

74
Comportarea anormală din timpul arestului sau perioadei de detenție trebuie consemnată
de către organele de supraveghere, un referat în acest sens putând fi anexat la dosarul cauzei,
constituind o motivare în plus pentru solicitarea unei expertize medico -legale psihiatrice.
Observăm o creștere a operativității în situațiile în care dispunem de o documentație completă,
sistema tizată, din care nu lipsesc nici ancheta socială, nici cazierul judiciar, nici planșele foto cu
reconstituirile de la locul faptei, nici documentele medicale, precum și înscrisurile personale ale
subiectului expertizei (atunci când există).
În metodologia expertizei medico -legale psihiatrice dosarul judiciar reprezintă principala
sursă de documentare, care trebuie să se realizeze prealabil examinării cazului și investigării cu
probe și teste de specialitate.
Un alt capitol al părții introductive îl constit uie tocmai examinările preliminare. Acestea
se referă de obicei la analiza documentelor de ordin medical (certificate, prescripții medicale,
fișe de consultații, carnete de sănătate, bilete de ieșire din spital, buletine de analiză, radiografii
și mai ales foi de observație clinică, dacă subiectul a fost internat anterior în servicii de
specialitate sau clinici (secții) de psihiatrie). Mai rar, există o serie de documente medicale
privind alte aspecte ale patologiei, alte afecțiuni decât cele de ordin neuro psihiatric, mai ales
atunci când odată cu solicitarea expertizei medico -legale psihiatrice cu obiectivele
binecunoscute, se mai solicită să se precizeze dacă expertizatul poate beneficia de tratament de
specialitate în rețeaua sanitară a D.P. Uneori, aceas tă întrebare se pune și pentru o anume
afecțiune neuropsihică, iar formularea de rutină a acestei întrebări este: „Dacă poate suporta sau
nu regimul de penitenciar?”. Formularea este improprie, deoarece nimeni nu poate suporta nici
măcar gândul privațiunii de libertate și chiar persoane fără tulburări psihice manifestate în
prezent pot face reacții psihogene, stări depresive de diferite intensități până la antrenarea unor
tulburări sau afecțiuni somatogene. Cu atât mai mult problema se ridică pentru psihopa ți sau
personalitățile dizarmonice, care nici în codiții de libertate, având o adaptabilitate deficitară, nu
pot suporta situațiile de frustrare (de exemplu regimul riguros și de disciplinare din mediul
militar, fiind deci inapte pentru stagiul militar), i ar în mediul penitenciar pot recurge la
automutilări, încearcă să evadeze sau pot face decompensări de intensitate variabilă, aspecte ce
vor fi prezentate în capitolele următoare.
Datele semnificative din ancheta socială, situația școlară, caracterizările la locul de
muncă și chiar unele date care rezultă din autopsia medico -legală a victimei, pot completa acest
capitol de examinări preliminare. Toate acestea, la fel cu alte date semnificative din dosar
(aplicarea anterioară a prevederilor Decretului 313/1 980, referatul medical al spitalelor de
bolnavi psihici cronici în care subiectul expertizat a fost internat sub prevederile art. 114 din
Codul penal, etc.), se vor nota la capitolul examinărilor preliminare.
Principalele direcții de administrare a expertizei și obiectivele generale. Odată
înregistrată informația privind elementele constitutive ale actului infracțional (antisocial)
expertul trebuie să înscrie în partea introductivă obiectivele și motivarea solicitării expertizei sau
a unei noi expert ize, așa cum sunt formulate acestea în dispoziția sau ordonanța de efectuare a
lucrării medico -legale sau în încheierea instanței de judecată.
Experiența noastră din acest domeniu, ne conduce la formarea următoarelor obiective
generale pentru expertizele din cauzele penale:
a)- Dacă persoana expertizată prezintă sau nu tulburări psihice, în general, în ce cadru
nosologic de fond și care este diagnosticul stării actuale?
b)- Excluderea simulării sau disimulării unei afecțiuni psihice.

75
c)- Care sunt trăsătu rile personalității subiectului în cadrul sus menționat și ce legătură au
aceste tulburări cu o anumită predispoziție generală la acte antisociale și cu elementele
constitutive ale actului infracțional (antisocial).
d)- Care este capacitatea de discernămân t critic, exprimat prin criterii medicale, ca expresie a
nivelului de conștiință, din momentul examinării actuale și dacă, în consecință, subiectul
poate fi anchetat și judecat.
e)- Care a fost capacitatea de discernământ din momentul săvârșirii faptei, pr in reconstituirea
bio-psiho -patologică a eventualelor tulburări sau modificări psihice din respectivul moment,
motivația faptei în determinarea ei (legătură și raportul de cauzalitate).
f)- Aprecierile de ordin pronostic în evoluția eventualelor tulburări psihice, și asupra gradului
de periculozitate actual și general (potențialul infractogen, antisocial).
g)- Orientarea conținutului măsurilor coercitiv -educative și a celor de siguranță de ordin
medical, care se impun în prezent, în vederea prevenirii, trat ării și recuperării -reinserției
sociale a subiectului supus expertizei.
Noi apreciem că, răspunzând la aceste obiective generale, valabile pentru diferite situații
supuse analizei și judecării, expertul amplifică criteriile medico -legale ale responsabilită ții, pe
care o exprimă indirect (prin aprecierile asupra gradului de discernământ în cele două momente
principale, precum și prin exprimarea legăturii și raportului de cauzalitate). Pe de altă parte,
asemenea concluzii permit, în contextul elementelor de a rgumentare din partea descriptivă a
raportului, o serie de deducții probatorii asupra laturii obiective a infracțiunii (acțiunea sau
inacțiunea socialmente periculoasă, urmările acesteia, raportul de cauzalitate dintre acțiune și
urmări, locul, timpul, mod ul și mijloacele de săvârșire) prin precizarea caracterului comisiv sau
omisiv al unor acte de violență, relație cauzală directă necondiționată, cea condiționată sau
relația indirectă în producerea efectului, gravitatea acțiunii și implicit a urmărilor ace steia, modul
de realizare care uneori el însuși poate pune amprenta „patologicului” sau să excludă existența
eventualelor tulburări din perioada săvârșirii faptelor. Expertiza poate coopera, fără a se substitui
sarcinilor exclusiv judiciare, și în probarea laturii subiective a infracțiunii. Totodată, experții cu
experiență pot semnala și rolul victimei în realizarea propriului prejudiciu (victimologie) sau
demonstra substratul patologic al agresivității autorului, când dosarul dispune de actele medico –
legal e și eventual planșele -foto care constată leziunile traumatice cauzate victimei și caracterul
lor (diversitatea mijloacelor de realizare, producerea prin mijloace de atac proprii – mușcare,
consecințele unei acțiuni de cruzime, continuarea acțiunii traumat izante și după moartea
victimei, etc.). Existența sau inexistența mobilului, caracterul imaginar sau aberant al acestuia,
pot fi criterii suplimentare pentru susținerea prezenței sau absenței discernământului ca expresie
a alterării sau nu a unuia dintre c ele patru niveluri de conștiință (elementară, operațional -logică,
exiologică și etică). Reamintim cu această ocazie că mobilul nu trebuie confundat cu motivul sau
motivația actului antisocial. Studiul motivației unei infracțiuni poate permite expertizei me dico-
legale psihiatrice să deducă mobilul unui act antisocial și să aducă elemente probatorii asupra
stării de necesitate, legitimă apărare, constrângere fizică sau morală, etc. (motivație psihologică
sau sociopsihologică), după cum caracterul patologic sa u psihopatologic al motivației se leagă de
absența mobilului, sau caracterul său imaginar, etc.

76
2.2. PARTICULARITĂȚI ALE RAPORTULUI ÎN CAUZELE CIVILE

Atunci când este adusă în discuție condiția civilă a unor bolnavi psihici, se poate dispune
stabilirea tutelei sau a curatelei pentru handicapații din punct de vedere fizic sau mintal, sau
punerea sub interdicție.
În asemenea situații, comisiei de expertiză i se poate formula direct obiectivul:
„Dacă persoana expertizată, prin caracterul tulbur ărilor psihice pe care le prezintă, nu -și
poate administra singură bunurile și nu își poate apăra singură interesele, este cazul să fie pusă
sub interdicție” și în consecință să se instituie o curatelă.
Observăm că, în unele cazuri se înaintează numai dosa rul, conținând materialul
documentar, acte medicale, foi de observație, etc. și că se execută expertize care dau concluzii
numai în baza diagnosticului cu care bolnavul a fost etichetat. Apreciem ca o obligativitate de
ordin metodologic examinarea nemijloc ită a subiectului supus expertizei. În alte situații, prin
temporizări de diverse motive, până la prezentare, subiectul decedează și se solicită o altă
expertiză în vederea stabilirii capacității psihice necesare de a fi întocmit (la o dată sau date
anteri oare) acte de înstrăinare a bunurilor, testamente, acte de vânzare -cumpărare, donații cu
anumite clauze de îngrijire, etc. sau chiar de contractare a unei căsătorii, în scopul evident de a
beneficia de îngrijiri atente până la data decesului.
În aceste si tuații se formulează, de obicei, obiective în sensul:
„Dacă numitul V.T. a prezentat tulburări psihice care să -i altereze conștiința și
discernământul și dacă la data întocmirii actului respectiv, avea sau nu posibilitatea de
exprimare liberă a voinței, pr ecum și capacitatea de a prevedea consecințele ce vor decurge din
întocmirea acestui act ”.
Deși nu intrăm în domeniul metodologiei care se recomandă în întocmirea unor asemenea
acte de expertiză, ne permitem a face observații că documentația pusă uneori l a dispoziție este
foarte sumară, sau chiar lipsesc documentele medicale esențiale privind cel puțin o orientare
generală asupra stării de sănătate psihică. Nu se poate pune niciodată bază pe declarații de
martori sau pe un simplu certificat de deces, în ca re sunt trecute diagnostice de afecțiuni cronice
sau acute, care pot explica producerea morții, dar din care nu se pot face decât vagi deducții
asupra discernământului critic. La fel de necesare ca observațiile medicului curant asupra
evoluției și a simpto matologiei de fond, apar precizările cu privire la tratament și în special cel
cu substanțe psihotrope și analgezice, sub influența cărora subiectul expertizei se poate afla în
momentul întocmirii actului.
Dacă în medicina legală agonia, ca stare terminală ireversibilă, antrenează de regulă
iresponsabilitatea trebuie să se reconstituie atât în funcție de diagnosticul de boală, cât și în
raport cu evoluția, coroborate cu celelalte acte probatorii de la dosar, dacă subiectul analizat
putea să se afle într-o formă clinică de agonie lucidă, într -o formă delirantă sau alternantă. Acest
domeniu al expertizei medico -legale psihiatrice, în care nu se poate face examinarea directă,
nemijlocită a subiectului supus expertizei, decât prin intermediul unor docum ente medicale,
presupune o experiență în materie, precum și angajarea în gradul cel mai înalt al responsabilității
de expert, știința și conștiința etică a acestuia.
În raporturile pe care le are expertiza medico -legală psihiatrică cu dreptul familiei une ori
se solicită și probarea condițiilor medicale cerute pentru încheierea căsătoriei sau dacă s -a făcut
încălcarea lor, justificând desfacerea căsătoriei. Expertizele din domeniul anulării căsătoriei sau
desfacerii acesteia, din motivul invocat de art. 613 alin. A C.P.C., în sensul „alienației mintale
sau debilității mintale cronice”, pe care ar prezenta -o unul dintre soți și, în strânsă legătură cu

77
această problemă, dacă i se pot încredința acestuia spre îngrijire și educare, în continuare, copilul
sau cop ii minori.
Fără a discuta orientarea metodologică actuală în această direcție ne permitem să
observăm că formularea conceptului de „alienație cronică sau debilitatea mintală cronică” cu
consecința categorică privind incapacitatea psihică sau exonerarea de tuturor drepturilor civile nu
mai corespunde realității clinice. Reținem că nu numai psihozele afective periodice au perioade
de bună remisiune dar și afecțiunile grave de tipul celor schizofrenice sau psihotice permanente
au perioade de remisiune deși bo ala persistă; în condițiile tratamentelor actuale se evită
instituționalizarea bolnavilor, aceștia putând chiar să se întrețină cât de cât (activități în ritm
liber, cu program redus, protejate etc.). Dat fiind achizițiile științifice ar rămâne ca posibi l de
încadrat în aceste prevederi doar retardarea mentală severă ce de obicei nu face obiectul unei
cauze juridice, fiind cunoscută din copilărie și demențele. Bolnavii cu demențe ajung mai rar în
justiție, în vederea desfacerii căsătoriei, dat fiind vârst a înaintată a acestor bolnavi. Terapiile
actuale au aptitudinea de a evita, în marea majoritate a cazurilor, demențierea persoanelor tinere.
Astfel conceptul „alienație cronică și -a pierdut subiectul definiției”.
Formularea obiectivelor pentru expertiza s olicitată în asemenea situații s -ar putea face
astfel:
a)- „Dacă persoana expertizată prezintă tulburări psihice care să -i altereze conștiința și
discernământul, precum și capacitatea psihică de exprimare liberă a voinței și de apreciere
critică în special asupra consecințelor ce pot decurge din contractul încheiat”.
b)- „Dacă tulburările pe care le prezintă împiedică sau contraindică supravegherea și educarea
copilului minor în prezent și în viitor”.
c)- „Care sunt aprecierile de ordin pronostic și recoman dările comisiei de expertiză în vederea
reinserției socio -familiale a persoanei în cauză”.

3. ALTE CAUZE

În legătură cu rolul probator și obiectivele expertizelor medico -legale interdisciplinare
(psihiatrice) în alte situații cu implicare din domeniul c ivil, amintim și aprecierea prejudiciilor
civile rezultate din fapte penale. Problema aprecierii și mai ales a evaluării gravității diferitelor
incapacități fizice sau psihice rezultate din vătămări corporale cu caracter penal este foarte larg
dezbătută în literatura de specialitate, însă criteriile de interpretare și mai ales de cuantificare a
tulburărilor restante cu caracter sechelar, de invaliditate temporară sau permanentă, precum și de
infirmitate diferă de la o țară la alta sau chiar de la un autor l a altul. În majoritatea țărilor
occidentale nu se face o diferențiere între noțiunile de infirmitate, invaliditate sau scăderea
capacității de muncă (Scripcaru Gh. – Terbancea M. – Medicină Legală, EDP București, 1970, p.
236).
Noi considerăm că obiectul investigărilor din acest domeniu al expertizei îl formează mai
ales tulburările mentale organice inclusiv simptomatice consecutive unor traumatisme cranio –
cerebrale și mai rar unor politraumatisme. Metodologia efectuării acestei lucrări trebuie să
respecte metodologia generală a expertizelor din domeniul traumatologiei cu obiective în direcția
aprecierii capacității de muncă, a gradului de invaliditate, cu incapacitate totală sau parțială,
temporară sau permanentă și a unei eventuale infirmități neuropsihic e ca afecțiune post
traumatică caracterizată prin modificări morfofuncționale ireversibile. Rezolvarea acestor
probleme necesită utilizarea unei metodologii speciale și căreia trebuie să i se aducă în
continuare perfecționări, în raport cu dezvoltarea și î mbunătățirea mijloacelor de investigare

78
obiectivă și totodată cu progresele din acest domeniu, făcute în țări cu o amplă experiență în
acest domeniu. Apreciem totodată că principalele obiective ale expertizei medico -legale
interdisciplinare de acest ordin, se pot sintetiza astfel:
a) – Precizarea diagnosticului obiectiv de afecțiune neuropsihică posttraumatism cranio –
cerebral.
b) – Care sunt principalele trăsături morfofuncționale pe care le antrenează.
c) – Stabilirea legăturii de cauzalitate între traumatismul inc riminat și caracterul actualelor
tulburări.
d) – Dacă tulburările respective produc un prejudiciu morfofuncțional temporar sau
permanent, care este gradul de invaliditate în care se încadrează sau în ce măsură afectează
capacitatea de muncă actuală și stabili rea gradului de deficit funcțional pe care îl generează
boala posttraumatică în sensul unei aprecieri procentuale, pe bază de bareme, a deficitului
funcțional, indiferent de profesia subiectului.
e) – Eventualele aprecieri de ordin pronostic și dacă se impune (motivat) reprofilare
profesională.
Desigur că și în acest domeniu al expertizei problemele ce se pun devin deosebit de
complexe în măsura în care, de exemplu, trebuie discutate simularea sau, dimpotrivă,
disimularea, excluderea unor tulburări din cadrul tulburărilor reactive, sindroamelor
psihoorganice deteriorative, etc. care trebuie, în mod obligatoriu, obiectivate prin investigări
paraclinice și de specialitate, repetate periodic, în condițiile unei dispensarizări speciale în cadrul
laboratoarelor de s ănătate mintală teritoriale.
Colaborarea cu serviciile și comisiile de expertiză a capacității de muncă trebuie să
devină o regulă în toate situațiile în care se impune, de exemplu internarea, sau există documente
medicale, emise de asemenea comisii de exp ertiză fără declinarea competenței, chiar în situația
în care se ajunge la un diagnostic diferit sau se intrică și alte afecțiuni care afectează capacitatea
de muncă însă nu au etiologie posttraumatică sau nu se leagă de prejudiciul actual (în discuție)
morfofuncțional, obiect al cauzei civile ce se judecă.
Asemenea aspecte ale expertizei conduc și la stabilirea relațiilor ce dreptul muncii, când
se referă la stabilirea incapacităților consecutive unor traumatisme legate de procesul de
producție, la respec tarea condițiilor medicale de angajare, în scopul prevenirii accidentelor cum
ar fi de exemplu, stabilirea aptitudinii sau inaptitudinii de conducere a autovehiculelor pe
drumurile publice – validitatea de a conduce un autovehicul sau de a executa o anumit ă activitate
productivă, în condiții de asigurare a securității individuale și colective.
În practica de expertiză medico -legală psihiatrică ne -am întâlnit mai frecvent cu situații
de stabilire a aptitudinii de conducere a autovehiculelor, atât pentru pro fesioniști, cât mai ale la
conducătorii auto amatori care, cu ocazia săvârșirii unui accident sau abateri de la normele de
conducere auto, sau urmare a unor reclamații că beneficiază de permis de conducere fiind bolnav
cu tulburări neuropsihice (antecedent e psihopatologice) sunt trimiși pentru reevaluarea medico –
legală a acestei capacități.
Pe de o parte, noi apreciem că nu trebuie să cadă în sarcina comisiilor medico -legale
psihiatrice o activitate de „atestare” a unor constatări medicale de specialitate ce formează
obiectul unor certificate medicale emise de serviciile teritoriale, când este vorba de suspendarea
temporară sau ridicarea permisului de conducere auto din cauza unei afecțiuni prevăzute de
baremul Ministerului Sănătății și Familiei în colabora re cu Ministerul Muncii și Solidarității
Sociale. Sarcina de a răspunde la obiectivul „dacă tulburările constatate îl fac pe subiectul
examinat apt sau inapt de a conduce autovehicule pe drumurile publice”, poate constitui obiect

79
de expertiză medico -legală , în măsura în care se leagă de o implicație judiciară. La fel se pune
problema și pentru acordarea sau ridicarea permisului de portarmă de foc.
Am trecut în acest fel în revistă numai principalele situații de solicitare a unei expertize
interdisciplinare medico -legale psihiatrice, precum și obiectivele generale la care trebuie să
răspundă această lucrare, în raport cu specificul implicațiilor judiciare. Considerăm totodată că se
pot formula și obiective speciale, suplimentare ale obiectului expertizei, pr ecum și de cele
generale, de ansamblul materialului probator, obiective ce trebuie formulate însă numai în
limitele competenței expertului. Fără a face digresiuni în domeniul metodologiei acestui gen de
lucrare deosebit de complexă, apreciem că pe lângă ne cesitatea unei informări în domeniul
psihopatologiei din partea medicului legist, apare în aceeași măsură necesară informarea
psihiatrului în „tehnologia” medico -legală de prelucrare a datelor de ordin bio -medical, socio –
patologic și de soluționare a legăt urilor și raporturilor de cauzalitate în vederea furnizării unor
criterii de obiectivare științifică a concluziilor, precum și informarea organelor judiciare în
domeniile de fond ale medicinei legale și mai ales asupra posibilităților de care dispune în
prezent în soluționarea problemei de specialitate.

3. EX. PSIHIATRIC

După cum se știe secțiunea substanțială, de prelucrare, obiectivare și argumentare a
oricărui gen de expertiză medico -legală, o constituie partea descriptivă care în această direcție
este de obicei intitulată „examenul psihic”.
Această parte nu se referă însă numai la descrierea simptomatologiei actuale pentru
susținerea unui diagnostic psihiatric, a intensității tulburărilor psihopatologice și de aici, în mod
automat, la deducțiile d e ordin pronostic privind gradul de discernământ. Noi apreciem că
această parte depășește limitele unui examen psihiatric de rutină, în condiții ambulatorii sau de
observație prin internare, deoarece, de la început se trece la reconstituirea unor date ce p rivesc
istoria formării personalității individuale (antecedente personale), trecutul patologic și în special
psihopatologic (antecedente neuropsihiatrice) a condițiilor de afirmare actuală în familie și în
societate (mediul social), precum și a comportamen tului deviant, antisocial (antecedente
comportamentale și penale). Cu atât mai dificilă apare această reconstituire pentru evenimentele
cele mai depărtate privind nașterea și prima copilărie, precum și a antecedentelor
heredocolaterale, mai ales când lipse sc documente medicale în acest sens, când subiectul în
tendința sa de apărare invocă anumite evenimente patologice și mai ales în direcția
traumatismelor craniene și a crizelor de pierdere a cunoștinței, aspecte care nu mai pot fi
verificate sau nu se conf irmă cu ocazia investigațiilor actuale.
În consecință, considerăm că încă de la începutul părții descriptive este necesar să se
consemneze cele mai semnificative date privind antecedentele personale, condițiile de ordin
medical, psihologic și social de fo rmare și afirmare a personalității, insistând asupra
antecedentelor psihiatrice și comportamentale, cu notarea surselor de informație și în special
autentificarea lor prin documente (certificate medicale, bilete de ieșire, buletine de analiză, fișe
de evid ență, cazier judiciar, etc.).
Descrierea simptomatologiei actuale, în baza datelor de semiologie psihopatologică
trebuie să fie grupate atât respectând ordinea de notare a proceselor de cunoaștere, a celor
afective și trebuințe (instinctive), precum și a celor privind activitatea și voința, cât mai ales în
legătură cu principalele criterii medico -legale psihiatrice de obiectivare a capacității psihice și în
vederea aprecierii responsabilității. În acest sens, fără a se modifica ordinea mai sus arătată,

80
trebuie să se consemneze datele referitoare la dezvoltarea, conservarea sau dimpotrivă
deteriorarea celor trei niveluri de conștiință, începând cu nivelul conștiinței elementare, apoi a
nivelului operațional -logic, a celui axiologic cu referire particulară la conștiința etică. Toate
aceste date se referă la momentul examinării actuale, la precizarea diagnosticului stării actuale
(modificată în mod esențial sau nesemnificativ față de cea din momentul faptei) și la aspectele
care influențează sau nu discernământ ul, ca expresie a nivelului conștiinței.
Se va trece în continuare la reconstituirea clinică a momentului faptei, solicitând ca
subiectul supus expertizei să relateze pe scurt conținutul faptei, mobilul, modul de realizare,
circumstanțele de săvârșire, at itudinea premergătoare și ulterioară faptei, redându -se pe cât
posibil afirmațiile proprii cu privire la factorii determinanți ai actului antisocial, motivările
acțiunilor sau inacțiunilor sale, încercările de disculpare, de simulare sau de disimulare,
exprimarea regretului sau, dimpotrivă, tendința de bravare, psihoplasticitatea morbidă,
revendicativitatea la fel ca și indiferentismul, neparticiparea sau răceala afectivă, lipsa de
preocupare față de situația actuală și în raport cu învinuirile aduse.
În c ontinuare, se poate face o sinteză asupra trăsăturilor personalității actuale, la
caracterul motivației actului antisocial, la principalele criterii psihopatologice care au modificat
personalitatea, conștiința și discernământul din momentul faptei. În spri jinul acestei reconstituiri
și în argumentarea unor constatări clinice, trebuie notate constatările investigațiilor de
specialitate, de punerea în situație, conținutul și rezultatele probelor sau testelor psihologice, ale
tehnicilor proiective de personali tate, precum și ale investigațiilor paraclinice speciale
(electroencefalografice computerizate) etc.
Apreciem ca fiind necesare noțiunile cu caracter prognostic și de semnificație diagnostică
referitoare la gradul de agresivitate, adaptabilitate și recupe rabilitate.
În situația în care subiectul a fost supus observației clinice și investigațiilor de specialitate
în condiții de internare, descrierea trebuie să realizeze o sinteză a foii de observație clinică în
care să se noteze evoluția, rezultatele exami nărilor paraclinice, simptomatologia înainte și
eventual după tratamentul efectuat în vederea curățirii tabloului psihic de fond de elementele cu
caracter reactiv funcțional supraadăugate.
În legătură cu obiectivele speciale ale expertizei la minori, aces tea vor fi prezentate odată
cu metodologia pe care o implică această lucrare cu deosebit de importante implicații de asistență
preventivă și curativă medico -social -juridică. La fel, vom face referiri aparte provin probleme
particulare ale expertizei pe car e le ridică examinarea diferitelor categorii de bolnavi, în raport cu
specificul manifestărilor și conținutul psihopatologic al tulburărilor pe care le prezintă.
SINTEZA CONSTATĂRILOR – discuția cazurilor și concluziile expertizei. Trebuie să
semnalăm, de la început, necesitatea de ordin metodologic, în sensul de a prezenta concluzii
scurte ți clare totodată, obligația de principiu de a răspunde la toate obiectivele puse expertizei
spre soluționare, în măsura în care acestea nu depășesc competența expertul ui și nu -l obligă la
interpretări sau concluzionări judiciare.
Totodată, apreciem că trebuie găsite soluții de înlăturare pe cât posibil a caracterului
arbitrar pe care însă mai persistă să -l aibă concluziile acestui gen de lucrare medico -legală
interdisc iplinară. Aceste soluții rezultă în parte din cele menționate mai înainte, în legătură cu
modul în care trebuie formulate obiectivele și cum trebuie dezvoltată partea descriptivă de fond.
În situația în care exprimarea concluziilor apare lapidară, în rapor t cu complexitatea problemelor
pe care le implică speța respectivă și când există tendința unor organe judiciare de a prelua în
mod automat, exclusiv concluziile, se poate introduce, la fel ca în raportul medico -legal de
autopsie sau traumatologie, capitol ul de diagnostic psihopatologic funcțional simptomatologic,

81
care să cuprindă, pe lângă trăsăturile de fond ale personalității patologice, elementele de acest
ordin care explică afirmarea social -negativă la un moment dat ale acesteia și, în plus, o discuție a
cazului din care să rezulte legătura și raportul de cauzalitate cu fapta antisocială sau infracțiunea
comisă.
După cum arătam, concluziile unui raport de expertiză medico -legală psihiatrică trebuie
să răspundă, în mod obligatoriu, la următoarele proble me:
a)- Precizarea diagnosticului de fond și a celui care se referă la starea actuală (cu excluderea
simulării). În legătură cu această concluzie ne referim la o etichetare completă și concretă –
în măsura în care poate fi susținută și obiectivată prin des crierea clinică și investigările
paraclinice și de specialitate și nu la o manifestare generică de tip „tulburări de
comportament”, necesitând ca orice manifestare funcțională să aibă fondul pa care apare sau
cadrul general în care poate apărea.
b)- Care s unt trăsăturile esențiale ale personalității expertizatului, reflectate la diagnosticul
precizat și reflectarea în comportament deviant? Ce tulburări sau manifestări funcționale se
adaugă în prezent, pentru caracterizarea stării actuale?
c)- În ce stadiu e volutiv se află aceste tulburări, dacă ele au un caracter episodic, dacă ele au un
caracter episodic, dacă s -au declanșat în momentul săvârșirii faptei antisociale și dacă
prezintă riscul de cronicizare sau agravare? Prin răspunsul la aceste întrebări se p une în
evidență nu numai caracterul motivației antisociale (de ordin socio -psihologic,
psihopatologic sau cu caracter complex), dar și conținutul măsurilor ce vor fi recomandate de
comisia de expertiză pentru recuperarea și reinserția socială a subiectului .
d)- Dacă, prin structura patologică a personalității și prin caracterul manifestărilor
comportamentale, favorizate de anumiți factori endo – sau exogeni, subiectul analizat prezintă
periculozitate socială, potențial infracțional sau de decompensare – precizare care stă la baza
argumentării caracterului măsurilor preventive, de combatere și recuperare, care sunt propuse
sau către care se orientează comisia, în acest sens.
În vederea aprecierii responsabilității de către organele judiciare, în general și în mod
special față de faptele săvârșite, concluziile trebuie să precizeze în plus:
a)- care este legătura de cauzalitate dintre trăsăturile personalității sau manifestările principale
ale afecțiunii psihice și elementele constitutive ale actului infracționa l (antisocial) și
b)- Dacă aceste tulburări sau manifestări psihopatologice alterează conștiința (care dintre
nivelurile sale) și implicit discernământul, cu referire precisă asupra capacității de apreciere
critică asupra conținutului și în special a conse cințelor faptelor comise.

CONCLUZIILE RAPORTULUI

Se observă din practica de expertiză, la fel ca și în practica judiciară, că majoritatea
cazurilor supuse expertizei, nu se încadrează nici în situația conservării integrale, nici în situația
abolirii aces tei capacități de discernământ critic și că o apreciere gradată și chiar mai mult
„procentuală” (desigur, în legătură cu elaborarea unor bareme) nu poate fi realizată în practica
curentă, deoarece din punct de vedere teoretic această capacitate prezintă o variabilitate infinită.
În prezent, exprimarea arbitrară în cele trei mari categorii de discernământ: păstrat, scăzut sau
absent, devine insuficientă necesitând să fie coroborată cu alte criterii privind responsabilitatea
sau iresponsabilitatea, fiind argu mentată și interpretată astfel:

82
a)- discernământul față de faptă păstrat , în momentul săvârșirii acesteia, echivalează cu
responsabilitatea sau conservarea capacității psihice de apreciere asupra conținutului și
consecințelor social -negative ce pot decurge din săvârșirea ei;
b)- discernământul față de faptă scăzut , echivalează cu menținerea responsabilității, însă cu
diminuarea capacității de apreciere critică asupra conținutului și uneori numai asupra
consecințelor social -negative sau socialmente periculoa se ce pot decurge din această faptă,
prin destrămarea sau alterarea nivelului conștiinței axiologice, la care, prin componenta
etică exprimă de fapt conștiința socială, așa cum se întâmplă, de exemplu, la personalitatea
imatură. În această categorie se inc lud și acele cazuri care traduc alterarea capacității
psihice de exprimare liberă a voinței sau a consimțământului, datorită naturii tulburărilor
psihice care, chiar dacă nu au influențat semnificativ nivelul intelectual (funcțiile de
cunoaștere) traduc tu lburări grave în sfera afectiv -volitivă, influențând personalitatea prin
creșterea sugestibilității, influențabilității, a gradului de dependență față de unele persoane
sau situații, și având reflectarea negativă asupra personalității, în condițiile concre te și
favorizante din momentul comiterii faptei;
c)- discernământul față de faptă absent sau anulat sau abolit sau neformat, în momentul
săvârșirii faptei echivalează cu starea de iresponsabilitate sau lipsa capacității psihice de
apreciere critică asupra conținutului, cât și asupra urmărilor social -negative ce pot decurge
din comiterea acesteia. Precizăm că un studiu efectuat de noi a demonstrat că nu există
diferențe semnificative în ceea ce privește simptomatologia, la subiecții apreciați cu
„discernămân t mult scăzut” și „discernământ abolit”; studiul evidențiază rolul medicilor în
judecata clinică și nuanțarea situațiilor prin argumentare riguroasă

MĂSURI DE SIGURANȚĂ MEDICALĂ

Măsurile de siguranță, deși sunt luate față de persoanele care au săvârșit fapte prevăzute
de legea penală, au o incidență ce nu este determinată de existența răspunderii penale pentru
fapta săvârșită, ci de existența „stării de pericol” relevată de acea faptă. În acest sens art. 113 și
114 Cod penal stabilesc două astfel de măs uri care au caracter medical, scopul lor fiind
înlăturarea stării de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte prevăzute de legea penală; ele
prevăd obligarea la tratament medical și internarea medicală. Ca rezultat se urmărește în acest fel
înlătu rarea „stării de pericol” și obținerea unei „stări de siguranță”.
Menționăm că starea de pericol, ce servește ca temei la luarea măsurilor, nu se confundă
cu pericolul social pe care -l prezintă fapta prevăzută de legea penală. Ea privește persoana
făptuit orului sau anumite lucruri în legătură cu fapta sa, ce constituie o amenințare pentru viitor.
Măsurile de siguranță cu caracter medical având caracter de sancțiune de drept penal,
luarea lor este, de regulă, de competența instanțelor judecătorești. Cu tit lu provizoriu, ele pot fi
luate și de către organele de urmărire penală. Măsura de siguranță a obligării la tratament
medical poate fi luată față de făptuitor indiferent dacă acestuia i s -a aplicat sau nu o pedeapsă.
În ceea ce privește boala ori intoxica ția cronică (art. 113 C.P.) ele trebuie constatate de
organele sanitare de specialitate, singurele care se pot pronunța asupra existenței situațiilor ce
impun obligarea la tratament medical. Medicii specialiști pot aprecia dacă boala ori intoxicația
este c ronică, dacă are un caracter de durată. Măsura se ia pe o durată nedeterminată.
În cazul încetării urmăririi penale, a scoaterii de sub urmărire penală sau când procesul
penal ia sfârșit în fața instanței de judecată și se constată aici că fapta ce formea ză obiectul
învinuirii nu este prevăzută de legea penală sau nu a fost săvârșită de inculpat, măsura obligării

83
la tratament medical, luată provizoriu, va înceta, tratamentul în caz de necesitate urmând a fi
efectuat ca pentru orice alt bolnav psihic. Când măsura însoțește pedeapsa închisorii, tratamentul
se va efectua și în timpul executării pedepsei în condițiile legii.
În ce privește locul tratamentului, unitatea sanitară unde a fost repartizată persoana în
cauză pentru efectuarea tratamentului medical e ste obligată să comunice instanței care a dispus
executarea, modul cum se comportă cei în cauză, dacă tratamentul este eficace sau dacă
tratamentul poate fi continuat în aceleași condiții. Când comunicarea se referă la prezența
persoanei la tratament, atun ci ea se face instanței ce a dispus executarea. Celelalte date se
comunică instanței care a dispus executarea numai dacă se află pe aceeași rază teritorială cu
unitatea sanitară. În caz contrar, comunicarea se face judecătoriei pe a cărei rază teritorială se
află unitatea sanitară. Când persoanele obligate la tratament medical se află în stare de detenție,
comunicarea se face locului de detenție. Dacă persoana față de care s -a luat măsura obligării la
tratament medical nu se prezintă regulat la tratament, s e poate dispune internarea medicală.
Hotărârea instanței poate fi atacată cu recurs, dar aceasta nu suspendă executarea măsurii.
Art. 114 C.P. prevede că atunci când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se
află într -o stare care prezintă peric ol pentru societate, se poate lua măsura internării într -un
institut medical de specialitate, până la însănătoșire. Această măsură își găsește temeiul în starea
de pericol ce decurge din alterarea capacității psiho -fizice și de săvârșirea discernământul ac eastă
cauză a unor fapte prevăzute de legea penală. Spre deosebire de prevederile art. 113 C.P. în acest
caz măsura se ia când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman, adică atunci când starea
psihofizică este grav alterată, din care cauză individul n u mai poate fi stăpân pe acțiunile sale.
Totodată, ceea ce justifică internarea este și temerea gravă că făptuitorul dacă nu va fi internat,
va săvârși și alte avte antisociale; deci, se ajunge la concluzia că numai prin această măsură se
poate înlătura st area de pericol. În general, această măsură se ia în cazul bolnavilor irecuperabili.
Potrivit reglementărilor actuale, măsura internării medicale se ia de către instanța care judecă pe
făptuitor pentru săvârșirea unei infracțiuni, după ce s -a efectuat o ex pertiză medico -legală care
constată că cel în cauză este bolnav mintal ori toxicoman. Odată stabilită măsura, cel în cauză
este privat de libertate, fiind internat într -o unitate medicală de specialitate, unde trebuie să se
supună tratamentului prescris.
Măsura prevăzută de art. 114 C.P. poate fi luată față de făptuitor indiferent dacă starea de
boală mintală ori toxicomania a existat în momentul în care subiectul săvârșea infracțiunea sau
survine după aceea.
Internarea medicală poate fi dispusă, după cum am arătat, și în mod provizoriu în cursul
urmăririi penale sau al judecății, dacă procurorul sau instanța de judecată constată în actele
dosarului că învinuitul sau inculpatul este bolnav mintal sau toxicoman.Această măsură de
precauțiune va fi luată când pericolul pe care -l prezintă făptitorul este iminent. Măsura va
rămâne în vigoare până la confirmarea ei de către instanța de judecată.
Când intervine vreo cauză de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire
penală, procurorul va sesiza organele administrative pentru a dispune internarea medicală.
Dacă boala mintală intervine după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare,
înainte de începerea executării pedepsei, sau în timpul executării, se dispune amânarea executării
pedepsei sau întreruperea executării până la însănătoșire iar dacă făptuitorul este periculos, se ia
măsura internării medicale. Unitatea sanitară la care s -a făcut internarea are, pe lângă obligația de
a supune persoana la tratament adecvat, și pe aceea de a încunoșt iința judecătoria din raza
teritorială în cazul în care se consideră că internarea nu mai este necesară (art. 433 C.p.p.).

84
UNITATEA DE INVATARE 7
EXPERTIZA DE AMANARE -INTRERUPERE EXECUTARE PEDEAPSA

Prof.Univ.Dr Valentin Iftenie

Definiție
Expertiza medico -legală pentru amânarea/întreruperea executării pedepsei sau
suspendarea urmăririi penale/judecății pe motiv de boală este o activitate oficială, specifică
instituției medico -legale, ce constă în examinarea persoanelor, conform dispoziției organelor de
urmărire penală sau a instanțelor de judecată, pentru a stabili dacă, din punct de vedere medical,
persoana respectivă poate, în conformitate cu prevederile C.pr.pen.:
a) participa la desfășurarea etapelor procesului penal: de urmărire penală
(art. 239 – suspendarea urmăririi penale) sau de judecată (art. 303 – suspendarea judecății);
b) efectua pedeapsa, la care a fost condamnată:
– la locul de muncă, sau
– prin închisoare (art. 453 – amânarea;art. 455 – întreruperea).
Se consideră că o persoană se af lă, din punct de vedere medical (datorită stării de boală), în
imposibilitatea de a:
– efectua pedeapsa în regim de detenție, dacă :
• patologia pe care o prezintă nu poate beneficia de asistență medicală calificată în cadrul
rețelei sanitare a Administraț iei Naționale a Penitenciarelor, comparabilă cu terapia administrată
în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății (pentru aceeași afecțiune) care să înlăture riscul
decesului sau al apariției unor complicații grave, imposibil de remediat ulterior, după ex ecutarea
pedepsei;
• rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor nu poate asigura internarea de
scurtă durată, sub pază la o unitate sanitară de profil ( ce nu aparține Administrației Naționale a
Penitenciarelor) în vederea rezolvării un ei stări acute sau cronice, al cărei tratament nu mai poate
fi temporizat;
• se află într -o stare terminală datorită evoluției nefavorabile a unor boli cronice, iar
deznodământul infaust este scontat;
-participa la desfășurarea urmăririi penale sau a judecății dacă:
• boala de care suferă este gravă și necesită internare imediată în spital datorită riscului de a
surveni decesul sau a unor complicații infirmizante;
• se află în stare terminală în urma evoluției unei afecțiuni grave (cancer, ciroză hepatică etc),
cu deces previzibil.

Particularitățile expertizei:
Din prevederile legale, menționate în C.pr.pen., și legislația medico -legală, se pot
desprinde următoarele elemente ce caracterizează expertiza pentru amânarea/întreruperea
executării pedep sei sau suspendarea urmăririi penale/judecății pe motiv de boală:
1. expertiza medico -legală este o activitate oficială, caracter ce se materializează prin faptul
că acest tip de expertiză se efectuează numai:
– în baza unui document (ordonanță, rezoluți e motivată, încheiere de ședință) ce provine de la
un organ de urmărire penală sau de la o instanță de judecată și numai
– în cadrul instituției medico -legale (Serviciu medico -legal județean, Institut de medicină
legală, I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureșt i).

85

Documentul prin care a fost dispusă expertiza medico -legală, trebuie să prezinte:
– antetul și ștampila unității emitente;
– numărul de înregistrare/numărul de dosar;
– data emiterii și eventual termenul următor;
– elementele referitoare la persoana ce urmează a fi examinată:
• date de identitate: nume, prenume (eventual pseudonime sau poreclă);
• data nașterii;
• prenumele părinților;
• dacă se află în stare de libertate sau de detenție (în acest caz se va menționa locul
de de ținere);
• calitatea de: învinuit, inculpat sau condamnat;
– numele și titlul/gradul (în clar) al persoanei care a solicitat expertiza cu semnătura
acesteia;

Precizăm că instituția medico -legală nu poate răspunde unor dispoziții verbale adresate în
mod direct sau telefonic ori scrise dar transmise în copie sau prin diferite mijloace tehnice (fax).

2. expertiza este efectuată de o comisie medico -legală specială formată din:
a) medicul legist – președintele comisiei, desemnat de către medicul legist
șef/directorul unității medico -legale respective;
b) medicul reprezentat al rețelei sanitare a Admistrației Naționale a Penitenciarelor
sau Ministerului Administrației și Internelor (acolo unde – nu există unități sanitare ce
aparțin Admistrației Naționale a Penitenciarelor);
c) medici de diferite specialități medicale – în funcție de afecțiunile pe care le are sau
pretinde că le are persoana supusă examinării (cardiologi, neurologi, oftalmologi
etc), din rețeaua sanitară a Ministerului Sănătă ții.
Fiecare dintre membrii comisiei au atribuții precise ce constau, în linii generale în:
– medicul din cadrul rețelei sanitare a Ministerului Sănătății, stabilește diagnosticul
real – prin investigațiile clinice și paraclinice pe care le consideră neces are – și precizează
tratamentul ce trebuie urmat; – medicul reprezentant al rețelei sanitare a
Admistrației Naționale a Penitenciarelor se pronunță asupra posibilității de asigurare a
tratamentului preconizat, în cadrul rețelei sanitar e a Admistrației Naționale a
Penitenciarelor;
– medicul legist stabilește concluziile finale, pe care le semnează împreună cu
medicul. reprezentant al rețelei sanitare a Admistrației Naționale a Penitenciarelor.

3. expertiza medico -legală presupune exa minarea fizică a persoanei respective atât în cadrul
comisiei cât și de medicul/medicii de specialitate din cadrul rețelei sanitare a Ministerului
Sănătății.

4. expertiza medico -legală se realizează cu respectarea principiului competenței:
4.1. conform competenței teritoriale:
– prima expertiză medico -legală pentru amânarea/întreruperea executării
pedepsei sau suspendarea urmăririi penale/judecății pe motiv de boală se poate

86
efectua la nivelul unității medico -legale teritoriale, în funcție de domiciliul sau
locul de deținere unde se află persoana respectivă și anume la
• Serviciul județean de medicină legală;
• Institutul de medicină legală teritorial;
• Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici" București in
cadrul pr imei comisii.
– noua expertiză medico -legală pentru amânarea/întreruperea executării
pedepsei sau suspendarea urmăririi penale/judecății pe motiv de boală se
efectuează numai la Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici"
Bucureș ti, de către o comisie, alta decât cea care a efectuat prima expertiză, atunci
când:
• există motive temeinice de contestație a primei expertize;
• au fost propuse perioadele de amânare/întrerupere a executării pedepsei ori de
suspendare de urmăririi penal e/judecății pe motive medicale, pe care au dreptul să
le recomande comisiile medico -legale ce efectuează prima expertiză.

Comisiei de nouă expertiză poate propune orice interval de timp și oricâte perioade de
amânare/întrerupere a executării pedepsei sau suspendare a urmăririi penale/judecății pe motiv
de boală, până când starea de sănătate a persoanei respective se va ameliora iar aceasta va putea
executa pedeapsa sau va fi posibilă reluarea urmăririi penale sau a judecății.
4.2. conform competenței func ționale:
– comisiile medico -legale care efectuează prima expertiză (de la nivelul
serviciilor județene de medicină legală, institutelor de medicină legală sau
Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici" București – prima
comisie) pot pro pune (pentru aceeași persoană și indiferent de numărul dosarului
penal !) numai două perioade de câte cel mult 3 luni de zile fiecare (de
amânarea/întreruperea executării pedepsei sau suspendarea urmăririi
penale/judecății); dacă în concluziile raportului de primă expertiză medico -legală
nu se propune nici o perioadă de amânare/întrerupere a executării pedepsei
sau de suspendare a urmăririi penale/judecății pe motiv de boală, pot fi
efectuate la nivel local oricât de multe expertize pen tru aceeași persoană.
în situația în care prima expertiză a fost efectuată la nivelul:
• serviciului județean de medicină legală, după ce au fost propuse două
perioade de amânare/întrerupere a executării pedepsei ori de suspendare
(de câte cel mult 3 luni de zile fiecare), institutul de medicină legală
teritorial are dreptul de a mai efectua o expertiză aceleiași persoane și, în
cazul în care consideră că se impune, mai poate propune o perioadă de
maxim 3 luni de zile;
• institutului de medicină legală teritorial sau în cadrul primei comisii
din Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici" București
nu pot fi propuse mai mult de două perioade de amânare/întrerupere ori
suspendare de câte cel mult 3 luni de zile fiecare.
– noua expertiză me dico-legală este efectuată de o comisie unică pe țară care,
așa cum am precizat funcționază numai în cadrul din Institutului Național de
Medicină Legală „Mina Minovici" București.

87
Acesta comisie, spre deosebire la comisiile de primă expertiză, poate
propune orice interval de timp și oricâte perioade de amânare/întrerupere a
executării pedepsei sau suspendare a urmăririi penale/judecății pe motiv de boală,
respectiv până când starea de sănătate a persoanei în cauză se va ameliora iar
aceasta va putea e xecuta pedeapsa sau va fî posibilă reluarea urmăririi penale sau
a judecății. Trebuie precizat că:
– prin concluziile raportului comisiei de nouă expertiză sunt anulate orice alte
concluzii contrare întocmite de o comisie de primă expertiză;
– după întocm irea unui raport de nouă expertiză, comisiile teritoriale de primă
expertiză nu mai pot efectua, aceleiași persoanei alte raporte de expertiză vizând
amânarea/întreruperea executării pedepsei sau suspendarea urmăririi
penale/judecății pe motiv de boală; în cazul în care vor primi solicitări, din partea
instanțelor de judecată în acest sens, comisiile teritoriale de primă expertiză își
vor declina competența.

5. controlul expertizelor medico -legale se realizează prin:
– semnarea raportului de expertiză și de către directorul/medicul șef al instituției medico –
legale;
– solicitare avizului Comisiei de control și avizare din cadrul institutului medico -legal
teritorial asupra unui raport de primă expertiză;
– solicitare avizului Comisiei superioare asupra unui raport de nouă expertiză.

Bibliog rafie
1. GC Curca, Medicina legala. Curs. Ed. Tehnoplast 1996
2. Dan Dermengiu, Patologie medico -legala, Ed. Viata Romaneasca, 2004
3.GC Curca, Manual de constatare a decesului. Certificatul medical constatator al
decesului. Ed. Universitara, 2008
4. Simpson's Forensic Medicine by Jason Payne -James (Nov 1, 2011)
5. Forensic Pathology, Second Edition (Practical Aspects of Criminal & Forensic
Investigations) by Vincent J. M. Di Maio and Dominick J. Di Maio (Jun 28, 2001)