Suplimente nutritive cu rol imunostimulator, folosite în practica farmaceutică [303682]

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA“ DIN SIBIU

FACULTATEA DE MEDICINĂ

SPECIALIZAREA FARMACIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducator Științific: Absolvent: [anonimizat].dr.farm.Ladislau Rosenberg Cenușă Carmina Mirela

SIBIU 2017

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA“ [anonimizat]: Absolvent: [anonimizat].dr.farm.Ladislau Rosenberg Cenușă Carmina Mirela

SIBIU 2017

[anonimizat], mi-[anonimizat] o asemenea anvergură n-ar fi fost posibilă fără îndrumarea de un înalt profesionalism științific a d-lui Conf.dr.farm. [anonimizat] a [anonimizat], alături de un bogat material științific și bibliografic.

Pentru tot sprijinul oferit adresez întreaga mea recunoștiință.

Cenușă Carmina Mirela

CUPRINS

PARTEA GENERALĂ

Introducere………………………………………………………………………………..pag 1

Capitolul 1 Structura și funcționarea Sistemului Imunitar……………………….pag 2

. Scurt istoric al imunologiei………………………………………………..pag 2

Organele Sistemului Imunitar…………………………………………….pag 3

Timusul………………………………………………………………..pag 3

Ganglionul Linfatic……………………………………………………..pag 3

Splina………………………………………………………………….pag 5

. Componenta celulară a Sistemului Imunitar …………………………..…pag 6

Linfocitul T……………………………………………………………….pag 6

Linfocitul B………………………………………………………………pag 6

Alte limfocite cu rol in imunitate…………………………………………pag 7

Imunoglobulinele…………………………………………………………pag 8

Granulocitele……………………………………………..……………pag 9

Macrofagele…………………………………………..………….……..pag 11

. Tipuri de imunitate…………………………………………………………….pag 12

Clasificare după celula efectoare……………………………………….pag 12

Clasificare după modalitatea de câștigare a imunității….……………..pag 12

Clasificare după efectul immunologic al imunitățiii.……………………..pag 12

Capitolul 2 Plante medicinale cu efect imunostimulator…………………………pag 13

2.1. Scurt istoric al produselor naturale……….……………………………….pag 13

2.2. [anonimizat]………….pag 14

Capitolul 3 Suplimente nutritive cu efect imunostimulator pe bază de extracte

din specii de Echinacea……………………………………………………….…….pag 19

3.1. Scurt istoric al plantei Echinacea………………………………………….…..pag 19

3.2. [anonimizat]…………………………….….……pag 21

3.3. Compoziția chimică a unor plante medicinale din Genul Echinacea ……..….pag 23

3.3.1. Polizaharidele……………………………………………………….pag 24

3.3.2. Flavonoizii…………………………………………………………..pag 24

3.3.3. Derivati ai acidului cafeic…………………………………………..pag 25

3.3.4. Uleiurile volatile…………………………………………………….pag 25

3.3.5. Poliacetilenele………………………………………………………….pag 25

3.3.6. Alchilamide………………………………………………………….pag 25

3.3.7. Alcaloizi……………………………………………………………..pag 25

3.3.8. Alte componente…………………………………………………….pag 25

3.4. Farmacologia plantelor din Genul Echinacea………………………………….pag 26

3.4.1. [anonimizat]…………….pag 26

3.4.2. Proprietăți imunostimulatoare……………………………………….pag 27

3.4.3. Proprietăți antivirale…………………………………………………pag 27

3.4.4. Proprietăți antibacteriene…………………………………………….pag 27

3.4.5 Proprietăți antitumorale………………………………………………pag 28

3.5. Indicații și Administrare…………………………………………………………………………pag 28

3.6. Contraindicații, Interacțiuni și Reacții Adverse……………………………….pag 30

3.7 Preparate farmaceutice cu extracte de Echinacea……………………………………….pag 31

PARTEA SPECIALĂ……………………………………………………………….pag 34

Capitolul 4 Metodologia de cercetare……………………………………………….pag 35

4.1. Motivația și Scopul lucrării……………………………………………………………………pag 35

4.2. Material și Metodă………………………………………………………………………………..pag 36

4.3. Rezultate și discuții…………………………………………………………….pag 37

Concluzii …………………………………………………………………………..pag 54

Bibliografie

Anexe

Abrevieri

PARTEA GENERALĂ

Introducere

Acestă lucrare științifică încearcă să aducă informații de actualitate despre suplimentele nutritive ce conțin extract de Echinacea, fiind motivată de două aspecte și anume faptul că, domeniul imunologiei este unul dintre domeniile cele mai dinamice ale științelor medicale. Funcția imunitară este esențială pentru organismal uman și de aceea, disfuncțiile imunitare severe sunt incompatibile cu supraviețuirea. Pe de altă parte, activarea neadecvată a funcției imunitare are drept consecință inițierea sau progresia stărilor patologice de hipersensibilitate și a maladiilor autoimmune.

Prin această lucrare doresc să scot în evidență rolul imunostimulator al plantelor medicinale din genul Echinacea, și totodată doresc să obțin informații despre cunoștiințele pe care le are populația despre produsele farmaceutice ce conțin extracte de Echinacea.

Al doilea aspect tine de mine ca persoană, care m-am confrunat și mă confront cu deficiențe ale sistemului imunitar și nu în ultimul rând ca utilizator de Echinacea.

Lucrarea de față este structurată în 4 capitole astfel:

Capitolul 1 abordează noțiuni despre sistemul imunitar, începând cu un scurt istoric al imunologiei, organele sistemului imunitar, celulele sistemului imunitar, tipuri de imunitate

Capitolul 2 prezintă noțiuni despre plantele medicinale cu efect imunostimulator.Acest capitol este structurat în 2 subcapitole care conțin noțiuni despre istoria produselor naturale și despre o parte din reprezentanții produselor naturale cu efect imunostimulent.

Capitolul 3 este dedicat suplimentelor nutritive cu efect imunostimulator pe bază de extracte din specii de Echinacea.În acest capitol este descries în detaliu, genul Echinacea, compoziția chimică a unor plante medicinale din genul Echinacea, farmacologia plantelor din genul Echinacea, indicații, administrare, contraindicații, interacțiuni, reacții adverse, și nu în ultimul rind preparate farmaceutice cu extract de Echinacea.

Capitolul 4 reprezintă partea specială a lucrarii concepută pe baza aplicarii unui chestionar cu 12 întrebari, prin care se dorește cercetarea nivelului de cunoștiințe medicale homeopate legate de, suplimentele nutritive ce conțin extract de Echinacea, sub diverse forme farmaceutice, la nivelul județului Sibiu, a fost realizată prin aplicarea unui chestionar anonim cu întrebari preformulate administrat unui numar de 100 de persoane intervievate în intervalul 05.01.2017-05.02.2017 care s-au adresat unor farmacii din județul Sibiu. Acest capitol este structurat in 3 subcapitole:motivația și scopul lucrării, material și metodă, rezultate și discuții.

CAPITOLUL 1

Structura și funcționarea Sistemului Imunitar

1.1. Scurt istoric al imunologiei

Termenul de imunitate are o proveniență socială: în Roma antică, persoanele scutite de impozite către stat, erau considerate “imune”.Sensul termenului s-a extins, ulterior desemnând persoanele scutite de a suferi efectele infecției cu agenți patogeni. Imunologia s-a născut și s-a dezvoltat ca un domeniu al Microbiologiei, bazându-se pe cunostiintele și conceptele Patologiei și Biochimiei.

Imunologia este o știință relativ tânăra, a fost fundamentată de descoperirile lui Pasteur și Metchnikoff. Apariția imunologiei ca știință a fost precedată cu milenii, de observatii empirice referitoare la faptul că vindecarea unor maladii infecțioase era urmată de o stare de rezistență permanentă la reinfectie sau cel mult de forme ușoare de îmbolnăvire.

Perioada științifică a Imunologiei a fost inaugurată de L. Pasteur, prin descoperirea unor vaccinuri cu o largă aplicație practică. Cercetările lui Pasteur au pus bazele Imunologiei medicale și ale obținerii și utilizării pe baze științifice a vaccinurilor.

Bazele conceptului imunității umorale au fost puse de Behring si Kitasato (1890), care au evidențiat anticorpii serici, după imunizarea animalelor de laborator.

În 1923, Behring a organizat producția de seruri imune, preluată de Institutul Pasteur din Paris (înființat în 1894) și apoi de Institutul Babeș și de Institutul Cantacuzino.

Cercetările de biochimiei (1930-1950) au permis elucidarea structurii moleculare a antigenelor, a imunoglobulinelor și a haptenelor. Studiul mecanismelor celulare ale proceselor imunitare (1950-1980) este marcat de progresele biologiei moleculare, s-a evidențiat rolul esențial al limfocitului în fenomenele imunitare, precum și rolul plasmocitelor în sinteză și secreția anticorpilor.

După 1980, imunologia s-a diversificat și s-a aprofundat, dar în același timp este mai unită ca oricând, sub imperativul numitorului comun al înțelegerii funcției imunitare la nivel molecular. Abordările moleculare vor sta la baza tuturor cercetărilor viitoare, legate de funcția imunitară.[1]

1.2. Organele Sistemului Imunitar

Țesutul limfoid cuprinde două compartimente: compartimentul central, timusul, cu origine endodermală, apare precoce (embrio-fetal) involuează la adult; independent de stimularea antigenică și endocrină. Compartimentul periferic, reprezentat de: splină, ganglionii limfatici, amigdale sunt organe secundare limfoide, cu origine mezenchimală, ce apar apar tardiv.

A. TIMUSUL

Este un organ limfo-epitelial, nepereche situat în mediastin în spatele manubriului sternal. Este învelit de o conjunctivă fibroasă, ce împarte organul complet în lobi, lobuli. Stroma: formată din celule reticulo-epiteliale. Parenchimul format din limfocite timice " timocite ".

Lobul timic:este format dintr-o zonă periferică corticală cu timocite numeroase Timocitele sunt celule mici, identice citologic limfocitelor. Timusul apare în timpul vieții embrionare,se dezvoltă la pubertate și are o greutate de (30 – 50 g), ulterior involuează treptat sub influența steroizilor sexuali.

Funcțiile timusului sunt de :glandă endocrină prin stroma reticulo-endotelială și organ imunolimfopoetic prin limfocitele T.

B. GANGLIONUL LIMFATIC

Este un organ limfoid, cu rol de filtrare, plasat pe traiectul căilor limfatice. Localizați pe traiectul vaselor limfatice, solitari sau in grupuri ganglionare, au mărimea unui bob de piper și formă reniformă sau turtită. Au o margine convexă pe unde pătrund vasele limfatice aferente și un hil cu două vase limfatice eferente, arteră, venă și nervi. Microscopic este format din capsulă, stromă parenchim. Capsula acoperă organul și este formată din țesut conjunctiv dens, cu fibre colagene, puține fibre elastice, rare fibre musculare netede. Această capsulă, emite septe conjunctive incomplete, ce divid zona corticală în loji larg deschise spre medulară (septe interfoliculare).

Stroma este țesut conjunctiv reticulat, rețea de fibre de reticulină și celule reticulare

Parenchimul este format din țesut limfoid organizat în noduli limfoizi, infiltrații limfoide adaptate pentru limfopoieză, sinusoide limfatice adapate pentru filtrarea limfei.

Histologic este formată dintr- o zonă corticală și o zonă medulară între cele două zone se înterpune zona paracorticală (corticala profundă). Corticala conține țesut limfoid dens, organizat în foliculi (noduli), cu limfocite dispuse sub formă de aglomerări nodulare, țesut limfoid lax (sinusuri limfatice), sinusul marginal sau subcapsular, Foliculi limfatici sunt foliculi primari, areactivi și foliculi secundari, reactivi.

Foliculii primari reprezintă o aglomerare uniformă de limfocite mici (limfocite B) în repaus. iar foliculii secundari, sunt predominanți în viața postnatală și au zonă central numită centrul germinativ sau centrul clar, ce conține limfocite B activate, celule tinere limfoide (limfoblaste sau imunoblaste). Periferic o zonă întunecată, dispusă sub formă inelară, formată din limfocite B mici,ce formează coroana limfocitară.

Paracorticala, este o structură celulară mai densă (țesut limfoid difuz), ce conține limfocite T, uneori stimulate (imunoblaste); celule interdigitate prezentatoare de antigene macrophage etc. Medulara, este formată din țesut limfoid dens, organizat în cordoane medulare, care se ramifică și se anastomozează, Cordoanele conțin limfocite T și B, numeroase plasmocite mature și active, ce secretă imunoglobuline care devin complect mature.

Funcțiile ganglionului linfatic sunt de filtru în circulația limfatică. de apărare prin fagocitoză și elaborare de anticorpi; și metabolică: ca rezervor de proteine.

C. SPLINA

Este un organ limfoid așezat pe calea circulației sanguine.Are o formă ovală, aplatizată de culoare roșie închisă și cu o greutate la om de 200 g, localizată în hipocondrul stang sub grilajul costal stîng.

Învelită de o capsulă fibro-musculară, bogată în celule musculare netede. Din capsulă, pornesc de-a lungul vaselor trabeculele conjunctivo-musculo-vasculare, care o compartimentează în loji piramidale cu vârful spre hil. Stroma:este o rețea de țesut conjunctiv- reticular. Parenchimul splinei este alcătuit din pulpa alba, pulpa roșie.

a. Pulpa alba este formată din țesut limfatic dens, structuralizat în jurul sistemului foliculilor limfatici numiți "corpusculii lui Malpighi".

Foliculul splenic, corespunde foliculului limfatic ganglionar, are centru clar, coroana limfocitară, central sau excentric are o arteriolă. La periferie prezintă o zonă marginală, care este o întrepătrundere a pulpei albe cu cea roșie și o zonă perifoliculară, care conține macrofage, celule reticulare, plasmocite.

b. Pulpa roșie este un țesut limfatic lax ce conține sinusuri venoase și capilare, care formează interstițiul intercapilaro-sinusal, cu o populație celulară heterogenă, hematii, limfocite, plasmocite, macrofage, granulocite.

Funcțiile splinei este "cimitirul globulelor roșii" macrofagelor care fagocitează hematiile îmbătrânite. Fierul eliberat este depozitat de celulele reticulare și reticulo-endoteliale "funcția marțială".Organ limfopoetic, monocitopoetic și elaborator de anticorpi (funcția hematopoetică).

Splina este și un rezervor sanguin, intervine în metabolismul potasiului, calciului, sulfului, apei, lipidelor, colesterolului, a proteinelor și a glucidelor. [2]

1.3. Componenta celulară a Sistemului Imunitar

Dezvoltarea ontogenetică a linfocitelor

Celula sușă apare în viața fetală, în sacul vitelin, apoi în ficat și în timus unde se diferențiază în săptămîna a 8 a din viața intrauterină. Cu puțin timp înainte de naștere și apoi pentru tot restul vieții, măduva hematogenă preia funcția de furnizare a celuleli sușe limfoide.

Limfocitele T

Reprezintă efectorii imunității mediate celular.Cuprinzînd subtipuri celulare, care îndeplinesc diferite funcții imunologice.

Limfocitele TH

-„helper” ajutătoare, 65% dint totalul imfocitelor T, marker de diferențiere CD4

– ajută diferențierea și proliferarea celulelor imunitare, stimulează maturarea limfocitului B, apariția plasmocitelor și producția de imunoglobuline

– stimulează limfocitele citotoxice să distrugă celulele țintă, ajută la exercitara funcțiilor supresoare ale lifocitelor TS supresoare

– potențează activitatea macrofagelor, stimulează producerea de interleukine

Limfocitele TS

– „supresoare” au un rol essential în modularea răspunsului imun, atît cel mediat umoral cît și raspunsul imunitar mediat celular

– markerul de diferențiere CD8 (cluster of differentiation – antigen de diferențiere), activitatea lor este supusă restricției CMH

Limfocitele TC

– citotoxice, efectoare, posedă structură de diferențiere CD8

– celulele acționează direct și specific, asupra celulelor infectate cu virusuri, asupra celulelor tumorale și asupra celulelor grefelor incompatibile, bacterii etc,

B. Limfocitele B

– secretă imunoglobuline cu rol de anticorpi, nu prezintă subpopulații

– se transformă blastic în prezența antigenelor, posedă pe supeafața lor un numar impresionant de receptori în special de natură imunoglobulinică (Ig M, Ig D).

Linfocitele B cu memorie provin din celulele B mature, care după stimularea antigenică nu suferă diferențierea spre plasmocit.

C. Alte celule cu rol imunitar

Clulele NK (Natural Killer)

– celule ucigașe natural, distrug fară restrictia CMH celulele tumorale, celule infectate viral și bacterian sau celulele proprii modificate antigenic

– rol important în apărara organismului, reglând celulele hematopoietice, în special linfocitele, au durată scurta de viață, nu sunt aderente și nu au rol fagocitar

Celulele K (Killer)

– realizează citotoxicitata dependentă de anticorpi (Ac ADCC- antibody dependent cellular cytotoxicity)

– celula efectoare distruge nespecific orice, țintă care a fost recunoscută specific de către moleculele de Ac

– citostaticele inhiba acest tip de citotoxicitate

Celulele LAK

– sunt celule ucigașe activate prin intermediul linfokinelor (IL2 sau INF alfa), efectul antitumoral al celulelor LAK este evident în sinergism cu efectul celulelor NK

D. Imunoglobulinele

– sunt glicopeptide (82-96% polipeptide și 4-18% carbohidrat), dețin rolul esemțial în imunitatea umorală

– sunt secretate de către plasmocit sub influența stimulului antigenic (Ag) specific, se găsesc în plasma, saliva, lacrimi, lapte, țesuturi,

Funcțiile imunologice ale imunoglobulinelor:

neutralizarea toxinelor bacteriene, formarea complexelor Ag-Ac în vederea activării sistemului complement în vederea acțiunii bactericide, realizarea reacțiilor citotrope

apararea antibacteriană și antivirală, la nivelul porții de intrare, realizarea citotoxicității dependente de Ac

rol diagnostic diverse reacții Ag-Ac și terapeutic ex. folodind Ac monoclonali

Tipuri de imunoglobuline:

Ig G

– prezintă mai mai multe particularități funcționale ale Ac, determină imunitatea pasivă la făt, – – – sunt principalele imunoglobuline de răspuns imun secundar

Ig M

– asigură raspunsul imun primar, importantă în liza bacteriilor

Ig A

– asigură rezistența imunitară la nivelul mucoaselor

– are o activitate importanta antivirala la nivelul porții de intrare

Ig D – constituie un receptor pe suprafața linfocitelor B, în fazele timpurii ale diferențierii lor

Ig E – are rol de mediator în reacțiile alergice [4]

:

E. Granulocitele

Se găsesc în sânge și au o valoare de 5-8 mii /1 mm3.După caracterele morfologice și funcționale distingem:

Granulocitele neutrofile sunt cele mai numeroase, 60 – 70 % din leucocite, au un diametru între 10-12 microni. În citoplasmă se află numeroase granulații specifice "neutrofile" foarte fine (0,1-0,2 microni). sunt lizozomi ce conțin enzime hidrolazice.

Emit pseudopode ce migrează (prin diapedeză), în țesuturi periferice, intervin în apărare prin fagocitoză (microfage). Numărul lor, creșterea se numește neutrofilie apare în inflamații acute și scaderea lor se numește neutropenie și apare în intoxicațiile cu plumb, arsen, raze X și după ingerare de medicamente (piramidon, aspirina).

Granulocitele eozinofile reprezintă 2- 4% din leucocitele sângelui periferic, sunt mai mari au 12-14 micrometri. Citoplasma conține granulații cu afinitate pentru coloranții acizi, granule egale ca formă, mărime și egal repartizate, granulațiile sunt lizozomi Eozinofilele sunt celule mobile fagocitare. Cresterea numărului. eozinofilelor circulante se numește eozinofilie și apare în boli alergice, infecțiile parazitare.Scaderea apare in tifos și se numește eozinopenie.

Granulocitele bazofile sunt cele mai puține 0,5 – 1%, nucleul parțial segmentat (în treflă). Citoplasma cu granulații puternic bazofile, ce conțin: heparină, histamină serotonină. Granulații inegale ca formă, mărime și inegal repartizate în citoplasmă. Au capacitatea de fagocitoză și mobilitatea este redusă.

F. Macrofagele

Au origine în măduva hematogenă, linia monocitelor, prin diapedeză trec în țesutul conjunctiv, prin postmaturare se transformă în macrofag ,durata de viață – luni sau chiar ani de zile. Pe suprafața celulară numeroși receptori pentru IgG și IgM, receptori pentru fragmentul FC al imunoglobulinelor și fracțiunea C3 a complementului. antigenul Ia, al complexului de histocompatibilitate.

Funcțiile: mobilitatea, fagocitoza, secreția, imunitatea.

Mobilitatea :pseudopode și vălurile ondulate. activată de unii factori chemotactici ca factorul C5, proteine denaturate, toxine bacteriene, inhibate de unii factori secretați de limfocitele activate în focarul de reacție.

Fagocitoza :procesele de apărare ale organismului, ingerând, bacterii, fungi sau virusuri, complexe immune celule moarte, îmbătrânite, este“gunoierul organismului”.

Acest proces de apărarea îmbracă două aspecte:

1. Fagocitoză nespecifică :- fără intervenția receptorilor specifici (macrofagul alveolar)

2. Fagocitoza specifică :- cu ajutorul receptorilor de suprafață specifici.

Imunitate :- induce și modulează reacția imună, activează limfokinele

Funcția secretorie :

secreția enzimelor lizozomale, colagenaze, elastază, factor activator a plasminogenului,

sinteza fracțiunilor complementului C1-C5; factorul activator limfocitar (PN)

factori chemotactici pentru PMN, factori ce stimulează proliferarea fibroblastelor

sinteza și secreția de factori pirogeni interferon, prostaglandine, limfokine

Sunt răspândite în tot organismul

histiocitul – macrofagul țesutului conjunctiv; celula Kupffer – macrofagul din ficat;

splină; ganglionul limfatic; pulmonar;

osteoclastul – macrofagul țesutului osos; microglia – macrofagul țesutului nervos. [2]

1.5. Tipuri de imunitate

A. Clasificare după celula efectoare

Imunitatea umorală (IU) – efectori linfocitul B și plasmocitul

Imunitatea mediată cellular (IMC) – efectori linfocitul T, cu subpopulațiile sale și macrofagul activat

B. Clasificare după modalitatea de câștigare a imunității

Imunitatea activă

se realizeaza cu ajutorul linfocitelor cu memorie imunologică, unt implicate ambele forme de imunitate IU și IMC

este de lunga durată, singurul dezavantaj este faptul ca imunitatea activă are nevoie de un timp îndelungat pentru a se activa

poate fi naturală – se obține la trecerea prin infecții sau la contactul cu un antigen, sau artificială – se obține în urma vaccinurilor

Imunitatea pasivă

se realizează numai pentru imunitate umorală, este utilă în terapia bolilor infecțioase

raspunsul imunitar este foarte promt, dar de scurtă durată

poate fi naturală – prin trecerea Ig G transplacentar de la mama la făt, sau Ig A secretorii prin laptele matern sau artificială – se referă la administrarea serurilor immune (seroterapie)

C. Clasificare după efectul immunologic al imunitățiii

Efectul biologic favorabil– supraveghere imunologică și apărare antiinfecțioasă și antitumorală

Efect biologic nefavorabil – manifestări imunologice, apărute prin alterarea calitativă sau cantitativă a răspunsului imun. [4]

CAPITOLUL 2

Plante medicinale cu efect imunostimulator

2.1. Scurt istoric al produselor naturale

Tradiția milenară

Plantele au fost folosite ca medicamente de milenii. Multe dintre ele au efectele lor garantate de o largă experiență practică. Sub acest aspect sunt mai sigure decât unele medicamente farmaceutice, care uneori, după câțiva ani (sau decade, în cea mai bună ipoteză) sunt retrase din comerț din cauza efectelor colaterale periculoase. În Biblie găsim numeroase plante citate (peste o sută). Multe dintre citate se referă la virtuțiile lor vindecătoare. În literatura civilizațiilor antice nu lipsesc menționări de plante utile în medicină.[6]

Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare și aproape imediat ce a învățat să scrie el a consemnat descrieri ale proprietăților curative ale acestora în “tratate despre plante”.

Primul tratat despre plante cunoscut a fost scris în urmă cu aproape 5000 de ani în timpul domniei împăratul chinez Chi’en Nung. Se numea Pen Tsao și conținea descrieri ale utilizărilor medicinale a peste 300 de plante.

În secolul XIII, Londra a devenit un centru comercial important pentru plante și condimente; plante medicinale originale și cvasi-originale se găseau de vânzare peste tot.

În secolele XVI și XVII, popularitatea fitoterapiei a dus la înființarea primelor grădini botanice dedicate în principal speciilor de plante medicinale, unde se efectuau cercetările și învățau studenții. Prima a fost înființată în Pisa în 1543 și a fost urmată de una din Padova în 1545. După aceea răspândirea lor a fost constantă – la Leiden în 1587, Copenhaga în 1600, Londra 1606, Paris 1635, Berlin în 1679, Tokyo 1684 și Calcutta în 1787.

Multe progrese mari au fost făcute în cea de-a două jumătate a secolului al XVIII lea, prin activitatea a doi mari oameni de știință suedezi, botanistul Carl Linnaeus (1707- 1778) și chimistul Carl Wilhelm Scheele (1742-1786). În 1753 Linnaeus a introdus un nou sistem de nomenclatură pentru plante: această a ajutat la identificarea cu exactitate a plantelor și a deschis calea spre compilația dintre Farmacopee, cărți oficiale care enumeră medicamentele și descriu modul lor de preparare. Scheele a izolat din plante mulți acizi organici, care de atunci sunt utilizați în medicina convențională. [7]

2.2. Produse naturale cu efect imunostimulant – Reprezentanți

1. Aloe Vera (Aloe barbadensis)

Descriere: Crește în zonele cu climă blândă, poate fi recunoscută după frunzele cărnoase, în fomă de lance, care cresc direct din pământ, cu marginile în formă de dinte de fierăstrău.

În scopuri teraputice se folosesc atât seva cât și gelul frunzelor de aloe vera, însă trebuie îndeplinită o condiție esențială, și anume: frunzele se culeg abia când planta împlinește 2-3 ani.

Compoziție: Aloe conține un complex de substanțe benefice, printre care aloina și gelul de aloe. Aloina este un lichid galben-lăptos, situat imediat sub coaja frunzei și care este folosit de mii de ani ca laxativ, sub formă de prafuri sau ca atare. Are proprietăți antiinflamatorii, detoxifiante și de stimulare a colagenului, fiind ideal în tratamentele cosmetice.

Acțiune: Întărește sistemul imunitar și are efecte antibiotice, antiinflamatorii și antiseptice, care ajută la tratarea anumitor probleme ale pielii precum eczemele și psoriazisul.

Normalizează tranzitul intestinal, promovând sănătatea sistemului digestiv, crește absorbția de proteine, ameliorează arsurile la stomac.

Sursă bogată de minerale precum calciu, sodiu, fier, potasiu, crom, magneziu, mangan, cupru si zinc, dar este și printre puținele surse vegetale de vitamina B12, A, B, C, E și acid folic.

Indicații terapeutice: Dermatite, ulcerații, acnee, constipație, diabet, gastrită, hepatita rinite alergice, cistită, candida, herpes, oboseală, epuizare, insomnii.

Administrare: De regulă, se iau câte 50 ml de gel, pe stomacul gol, de două ori pe zi, pentru a îmbunătăți digestia, pentru a preveni și combate candidoza și alte infecții cu fungi, pentru tratarea hiperacidității și a colitei, a sindromului colonului iritabil.

Uz extern: Gelul de aloe vera este indicat pentru îngrijirea pielii și în cazul durerilor articulare și de tip reumatic și poate fi folosit ca “prim ajutor” în arsuri și diverse leziuni, datorită efectelului dezinfectant, hemostatic și accelerator al procesului de cicatrizare. Se mai poate folosi și sub forma de praf, compresă, tinctură, cremă, cataplasmă etc.

În cosmetică: Datorită proprietăților sale antiinflamatoare, antifungice, vindecătoare și de răcorire a zonei pe care este aplicată, aloe vera este foarte utilă în tratarea pielii și a problemelor acesteia.

Contraindicații

Copiilor mici, femeilor însărcinate sau care alăptează (poate provoca malformații copilului sau avort spontan)

în afectiuni ale rinichilor sau ficatului, administrată intern o perioadă lungă de timp aloe vera poate provoca crize de colită. [8]

2. Măceș (Rosa canina)

Descriere: Rãspândit prin câmpii, pe dealuri și la munte, mãceșul este unul dintre cei mai cunoscuți arbuști medicinali de pe la noi. Crește înalt, de 1-3 m, acoperit cu ghimpi, cu tulpini alungite, grupate în tufã. Măceșele se culeg din iunie până în septembrie, apoi se usucă și se zdrobesc sau se macină pulbere, și se folosesc la prepararea infuziilor, decocturilor, tincturilor sau a extractelor uscate.

Compoziție: Principalul element valoros al mãceșelor este acidul ascorbic,adicã vitamina C. Mãceșele mai conțin – dupã cum trãdeazã și culoarea lor roșie – cantitãți importante de carotenoizi, precursori ai vitaminei A. Lista vitaminelor conținute în mãceșe continuã cu vitaminele B1, B2, PP, K, și ingrediente bioactive glucidice, pectine, taninuri, acizi organici, terpenoide, glicozide ale beta-sitosterolului și altele.

Acțiune: Datoritã conținutului mare de vitamine, mãceșul este un excelent vitaminizant natural. Vitamina C condiționeazã buna funcționare a tuturor celulelor, ea jucând un rol esențial în procesele metabolice fundamentale, și anume în reacțiile de oxido-reducere și în respirația celularã, cresc rezistența capilarelor sanguine, care devin astfel mai puțin fragile.

Indicații terapeutice: Preparatele farmaceutice sau alimentare din mãceșe sunt indicate în prevenirea și tratarea rãcelilor, a gripei, la bolnavii cu hipovi-taminozã, precum și la cei aflați în convalescențã, ca tonic și stimulent general.

Administrare: În tratamentul răcelilor, gripei, al oboselii generalizate: Infuzie: Puneți 2-2,5 g de fructe la o cană de apă clocotită. Lăsați să infuzeze timp de 10 minute, apoi strecurați. Beți 3-4 câni pe zi. Tinctură: Puneți 30 de picături într-un pahar cu apă. Luați de 3 ori pe zi, înainte de mese.

În tratamentul diareei: Decoct: Puneți 30-50 g de fructe măcinate la 1 I de apă clocotită. Lăsați să infuzeze 15 minute și strecurați. Beți decoctul regulat, mai ales la micul dejun.

Precauții și contraindicații Preparatele pe bază de măceșe nu sunt recomandate în sarcină și alăptare. [9]

3. Cătina (Hippophae rhamnoides)

Descriere: Cătina este un arbust care poate crește pãnã la 5-6 metri înãlțime. Ramurile prezintã numeroși țepi lungi,foarte ascuțiți, iar frunzele sunt înguste, de culoare verde-argintiu. Florile, brun-gãlbui, sunt mici și apar în lunile martie – aprilie.

Principala parte folositã în fitoterapie sunt fructele de cătină, bogate în vitamina C și cu un conținut bogat în ulei, extrem de benefic în afecțiunile pielii. De asemenea, sucul de fructe presate poate fi consumat ca atare sau transformat în sirop, cu multiple beneficii petnru sănătate.

Compoziție: Fructul este bogat in vitamina C (de doua ori mai mult decat macesul si de 10 ori mai mult decat cictricele), precum si vitamine E, K,F,P, complexul B, carotenoide, minerale si oligoelemente, acizi grasi polinesaturati, uleiuri complexe, serotonina, uleiuri volatile, flavonoide, pectine, taninuri, aminoacizi, enzime, fitosteroli.

Acțiune: Cătina are efect antioxidant, emolient, citoprotector, imunostimultor, vitaminizant, depurativ, antiinflamator, cicatrizant.

Indicații terapeutice: afecțiuni hepatie, oculare, răceli, viroze respiratorii, pojar, afecțiuni gastroduodenale, urticarii, eczeme, surmenaj, ulcer gastric, ateroscleroză.

Administrare: Siropul din fructe de cătină se prepară din miere si suc de fructe sau fructe în părți egale puse în borcane închise ermetic si pastrate la frigider; este deosebit de valoros deoarece pastreaza proprietatile nealterate ale plantei proaspete si toate substantele active terapeutic; se administreaza cate 1 – 2 linguri inainte de mesele principale. Infuzia din fructe de cătină uscate și zdrobite se prepară din 1- 2 lingurite peste care se toarna 250ml (o cana) de apa clocotita, lasandu-se la infuzat acoperite, o jumatate de ora; se poate consuma in anotimpul rece fiind un ceai puternic vitaminizant. Tinctura din scoarță de cătină se obtine punand la macerat scoarta cojita de pe crengutele de catina, in alcool de 60-70 de grade timp de 2 saptamani ; se administreaza cate 30 de picaturi de 3 ori pe zi. Uleiul din fructe de catină se poate prepara acasa prin macerarea timp de 21- 30 de zile a fructelor de catina in ulei vegetal (floarea soarelui sau masline). Extractul de muguri de cătină (gemoderivat), se administreaza 30-50 de picaturi (1-2 ml) de 2 ori pe zi pentru cresterea imunitatii, tonifierea sistemului nervos, afectiuni respiratorii, cardio-vasculare. [10]

4. Echinacea (Echinacea augustifolia)

Numeroase studii au arătat că echinacea este eficientă în întărirea sistemului imunitar datorită abilitatatii plantei de a preveni formarea enzimelor cunoscute sub numele de hyaluronidase (această enzima distruge barieră naturală între țesuturile sănătoase și țesuturile infectate); fără interferența acestor enzime, organismul este capabil să se apere singur împotriva virusurilor;

Echinacea mai ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor prin stimularea ficatului, glandelor limfatice și a membranelor mucoaselor. De asemenea, susține sistemul imunitar la pacienții de cancer, după chimioterapie. Se folosește sub formă de: tinctura, ceai, capsule și uleiul de echinacea. [11] Despre Echinacea voi dscuta pe larg în Capitolul 3 al lucrării.

CAPITOLUL 3

Suplimente nutritive cu efect imunostimulator pe bază de extracte din specii de Echinacea

3.1. Scurt istoric al plantei Echinacea

America, țara de origine

Speciile genului Echinacea cresc spontan în estul SUA (în statele Arkansas, Oklahoma, Missouri, Kansas) pe sol uscat, nisipos și în preerie. Indienii din America de Nord prețuiau mult Echinacea ca plantă medicinală și o foloseau în înțepături de insecte, mușcături de șarpe, stări febrile și la vindecarea rănilor.[12]

Multe triburi de amerindieni au utilizat specii de Echinacea, de-a lungul secolului 17 și 18, ca remediu terapeutic în diverse afecțiuni. Confirmarea acestora o reprezintă probele de Echinacea descoperite cu ocazia cercetărilor arheologice în așezămintele de indieni Dakota (Sioux) datate din anul 1600.

Tabelul nr. 1: Utilizarile specilor de Echinacea de catre triburi de amerindieni

(Hobbs C.,1994)

Speciile de Echinacea au fost cunoscute de către botaniștii europeni deabia în anul 1680, când reverendul John Banister a cules planta din Virginia și a trimis-o în Anglia. Robert Morison, primul profesor de botanică de la Oxford, a numit pentru prima dată planta 'Mușcătura diavolului' și a dat prima denumire științifică plantei: Dracunculus virginianus latifolius, petalis florum longissimis purpuresccentibus. (Schar 0.,2002).

Alți botanisti (Herman, Catesby, Dillenius și Clayton) au descris plantă la începutul secolului 18, dar este meritul lui Linnaeus (1753) de a denumi 'Pălăria soarelui', Rudbekia purpurea (= Echinacea purpurea).

Primul preparat pe baza de Echinacea a fost realizat de dr. german Meyer, în 1870, care a cunoscut remediile terapeutice ale E. angustifolia de la indienii Pawnee din Nebraska și pe care l-a denumit 'Purificatorul sanguin al lui Meyer'. Mai mult, în 1887, își folosește propria persoană pentru experimentare, lăsându-se mușcat de un șarpe veninos, pentru a-și folosi că antidot preparatul miraculos pe care îl consideră 'antispasmodic și antidot în septicemii'. Dr. Meyer atribuie succesul remediului sau în următoarele afecțiuni: malarie, holeră, abcese interne, febra tifoidă, amigdalita ulcerată, ulcere vechi, carbuncule, înțepături de albine, viespi, migrene, acnee, eczeme. [13]

Principalele domenii de utilizare erau terapia infecțiilor locale (plăgi, furuncule) și a infecțiilor generale (ca de exemplu febra lăuzelor, septicemiile) pentru proprietățile sale de creștere a rezistenței organismului la infecții.

Echinacea este studiată în Europa

Centrul de interes pentru aceasta plantă medicinală s-a mutat astfel, la începutul secolului XX, din America în Europa. In fitoterapie, în Europa s-a pledat la început pentru Echinacea angustifolia, care a fost preluată în final și în colecția de monografii a lui Schwabe. Echinacea purpurea a fost introdusă ca plantă medicinală abia după ce G. Madaus obținuse din SUA, din greșeală, în loc de sămânță de Echinacea angustifolia, sămânță de Echinacea purpurea, iar tinctura obținută din aceasta s-a dovedit a fi eficientă. .[12]

Începuturi în România

În anii '80 s-a inițiat o cultură experimentală și studii farmacobotanice și farmacologice la Facultatea de Farmacie din Cluj-Napoca. In revista "Farmacia" nr.4/1984 Viorica Hodișan și Mircea Tamaș (Facultatea de Farmacie -Cluj-Napoca) publică un studiu farmacobotanic comparativ al speciilor de ECHINACEA PURPUREA și ECHINACEA PALLIDA. In același an, în revista "Practica farmaceutică" aceeași autori publică articolul "Actualități în fitoterapie – Echinacea", cu referire și la acțiunea antiinflamatoare a preparatelor topice (de uz extern) cu Echinacea. Primele culturi mari de Echinacea purpurea, Echinacea pallida și Echinacea angustifolia au fost realizate la Plantextrakt (Rădaia, jud.Cluj) la începutul anilor '90, de către farmacistul Alexander Peev.[14]

3.2. Genul Echinacea – Caracteristici Generale

Genul Echinacea face parte din familia Asteraceae si cuprinde 9 specii vegetale: Echinacea purpurea, Echinacea angustifolia, Echinacea pallida, Echinacea paradoxa, Echinacea tenessensis, Echinacea simulate, Echinacea atrorubens, Echinacea laevigata, Echinacea sanguinea. Dintre acestea doar trei sunt utilizate cu success in practica medicala (Echinacea purpurea, Echinacea angustifolia, Echinacea pallida). Numele genului deriva din grecescul euchinos = arici, datorita fructului tepos al acestor specii

Descriere

ECHINACEA PURPUREEA este o specie perena, de cultura, in forma de tufa, cu radacini firoase, subtiri, cu tulpini de 60-120 cm, brazdate, verzi, cu dungi rosii.

Frunzele sunt ovale, lanceolate, cu 5 nervuri, petiolate la partea bazala, scurt petiolate sau sesile la partea superioara. Florile ligulate sunt de culoare rosie violacee, iar florile centrale tubuloase, hermafrodite, brun portocalii. Înflorește în iulie-august; Se folosește de la această specie toată planta.

În tara noastra, speciile de Echinacea au fost introduse pentru prima data in cultura in 1982 la Cluj-Napoca, in vederea realizarii unor tincturi homeopate. [17]

ECHINACEA PALLIDA este plantă erbacee,perenă,de 100-150 cm înălțime. Rizomul și rădăcinile sunt bine dezvoltate. Rădăcinile sunt cilindrice,brun-cenușii la exterior și albe la interior. Tulpina este aeriană – ramificată, dând aspectul unei tufe; cu peri aspri și pete brun-roșcate.Frunzele sunt liniar-lanceolate,întregi,de 3-6 cm lățime, cu 3 nervuri arcuite și cu peri aspri. În primul an de cultură formează o rozetă de frunze și numai în anul al doilea înflorește.

Florile sunt grupate în antodii terminale /de culoare roșu-palid până la roșu-intens,în funcție de specie. Are bracteole ascuțite care,la maturitate,se lignifică și devin țepoase. Florile ligulate, sterile, roze, situate la margine, au ligulele de 5-7 cm lungime și lățimea de 0,5 cm. Florile tubuloase, portocalii-brune, bisexuate,așezate în interior. Fructele-achene, albe-gri, 4-muchiate prevăzute cu dinți la partea superioară. Înflorește în lunile iunie-iulie. Se folosește numai partea aeriană

ECHINACEA ANGUSTIFOLIA ,spre deosebire de ECHINACEA PALLIDA ,este mai mică, culoarea mai deschisă. este originară din Canada, nordul Mexicului și Texas. Se folosește numai partea aeriană, Recoltarea Recoltarea se face în timpul înfloririi,când 50% din antodii sunt înflorite,în anul al treilea de cultură. Se scot cu cazmaua rădăcinile cât mai adânc,se spală de pământ și se prelucrează imediat în stare proaspătă.

Dacă se urmărește obținerea de material uscat,se lasă plantele la zvântat câteva ore,se fragmentează în bucăți de circa 20 cm. Au miros și gust caracteristic.

Uscarea

Se face natural în spații acoperite, bine aerisite, sau artificial la temperaturi de 35-45 grade C. Randamentul de uscare este de 4/1 la partea aeriană și 3/1 la radăcini

Condiții tehnice de recepție admit ca impurități: frunze și tulpini brunificate – maxim 5%, alte plante netoxice – maxim 1%, substanțe străine organice și minerale maxim 1%, umidite maxim – 13%.[18]

3.3. Compoziția chimică a unor plante medicinale din Genul Echinacea (Echinacea purpurea, Echinacea angustifolia, Echinacea pallida,)

Biochimiștii au izolat din plantele unor specii de Echinacea o serie de substanțe chimice aparținând unor clase variate de compuși care prezintă efecte terapeutice, în special imunologice.

În tabelul de mai jos sunt trecute principiile active reprezentative izolate de la cele 3 specii principale de Echinacea, grupate în doua categorii principale: liposolubile si hidrosolubile.

Tabelul Nr. 2: Principiile active majore ale speciilor de Echinacea (Hobbs C.,1994)

În conformitate cu unele rezultate experimentale, atât componentele hidrosolubile (polizaharidele, acidul cicoric), cât și cele liposolubile (izobutilamidele ,si poliacetilenele) sunt implicate în suținerea răspunsului imun (Bauer R., 1988, 1989, 1996).

Profesorul Wagner, unul dintre experții de renume mondial în fitoterapie, crede că polizaharidele sunt responsabile de efectul imunostimulator. De asemenea consideră că aceste componente stimulează fibroblastele, inhibă hialuronidaza și induc secreția de interferon, efecte care sporesc abilitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor virale și bacteriene.

Din perspectiva farmacologică, principiile active din speciile de Echinacea pot fi incluse în 8 categorii:

3.3.1. Polizaharidele

Un număr mare de polizaharide cu efect imunostimulator și anti-inflamator au

fost izolate din specii de Echinacea (Bauer R. și colab., 1991; Luettig H. și colab,

1988; Stimpel M și colab., 1984; Tamas M. și colab., 1991, Tubaro A și colab, 1987,

Wagner H. și colab, 1985).

Heteropolizaharidele cu greutate moleculară mare (25.000 – 50.000 daltoni) se găsesc în toate cele 3 specii utilizate în scop medical: E. purpurea, E angustifolia, E pallida, în proporții diferite în funcție de partea anatomică de unde sunt izolate. De exemplu, E. angustifolia are un conținut în polizaharide după cum urmează: 2,2% în plantă întreagă, 2,6% în rădăcini și valori mult mai scăzute în celelalte organe ale plantei (Tabelul nr.3)

Tabelul nr.3: Continutul in polizaharide al diferitelor parti ale plantei Echinacea angustifolia si ale extractelor vegetale, determinat prin metoda spectrofotometrica (Tamas M. si colab., 1991)

Aceste informații sunt deosebit de utile în găsirea unor preparate farmacologice cât mai potente din punct de vedere imunologic. În cazul speciei E.angustifolia, extractele din rădăcini s-au dovedit a fi stimulatoare a fagocitozei macrofagelor, prezentând de asemenea și o intensă acțiune antihialuronidazica.

3.3.2. Flavonoizii

Atât Echinacea angustifolia cât și Echinacea purpurea conțin numeroși flavonoizi în frunze și tulpini, dintre care rutozida este cea mai frecventă (Bauer R și colab. 1991). A1ți flavonoizi importanți sunt: luteolina, quercentina, apigenina. Conținutul total de flavonoizi este de 0,48%, respectiv 0,38% pentru E. purpurea, E. angustifolia.

3.3.3. Derivati ai acidului cafeic

Cel mai important reprezentant al acestei clase de compuși este echinacozidul, care se acumulează în rădăcini, dar a fost găsit și în cantități mici și flori. Conform ultimelor cercetări, E. angustifolia conține 0,3% – 1,3% iar E. pallid 0.4% – 1,7%. Concentrația de echinacozid este similară și în E. purpurea (Bauer R. și colab, 1990).

3.3.4. Uleiurile volatile

Conținutul în uleiuri volatile variază la cele 3 specii: rădăcinile și frunzele de E. angustifolia conțin mai puțin de 1% uleiuri volatile; rădăcinile de E. purpurea conțin 0,2%, iar florile și frunzele conțin 0,6%; rădăcinile de E. pallida conțin mai mult de 2% în timp ce frunzele conțin mai puțin de 1% . Interesant este de remarcat faptul că în lunile aprilie și mai, conținutul rădăcinilor de E. pallida în uleiuri volatile este maxim (3,5 – 4%) și scade la 1% – 1,5% în restul anului (Heinzer F. și colab, 1988). Uleiurile volatile din speciile de Echinacea sunt bogate în derivati sescviterpenici, borneol, echinolona, humulena, compuși aromatici (Hobbs C.,94).

3.3.5. Poliacetilenele

Poliacetilenele au fost identificate în toate cele 3 specii de Echinacea. Compoziția calitativă și cantitativă în poliacetilene servește la diferențierea speciilor de Echinacea. Nu pot fi folosite în preparate comerciale deoarece sunt rapid oxidate la contactul cu oxigenul atmosferic. 3.3.6. Alchilamide

La administrarea orală a extractelor de Echinacea, deseori apar senzații de furnicături la nivelul limbii, datorate compoziției în alchilamide, ceea ce dovedește efectul anestezic local al acestor compuși.

Echinaceina, cea mai cunoscută alchilamida, este conținută în rădăcinile de E. angustifolia în proporție de 0,004 – 0,01 %. Prezintă activitate insecticidă și acționează ca anestezic local. (Hobbs C., 1994).

3.3.7. Alcaloizi

Prezența alcaloizilor în compoziția speciilor de Echinacea a fost raportată încă din 1897 de către Lloyd. Recent au fost izolați 2 alcaloizi din rădăcinile de E. purpurea, respectiv din E. angustifolia: tusilagin și izotusilagin (Hobbs C., 1994).

3.3.8. Alte component – glucide: – glucoză, fructoza; conținutul în fructoza din rădăcinile de E. angustifolia este scăzut în mai și crește vara și toamna,

– acizi grași: – acid oleic, acid linoleic (E. angustifolia) acid palmitic (E. purpurea), glicoproteine: – au fost identificate în E. purpurea prin procedee de fractionare celulara; multe dintre ele sunt imunostimulatoare, minerale (mg/100 g rădăcini crude):

Aluminiu (129 mg), Calciu (776 mg), Clor (76 mg), Fier (46 mg),

Magneziu (117 mg), Potasiu (317 mg)

Vitamine -Vitamina C – 0,214% în E. purpurea proaspătă. [13]

3.4. Farmacologia plantelor din Genul Echinacea

Fitochimia, farmacologia și aplicațiile clinice ale speciilor de Echinacea, au fost subiectul a peste 400 de studii științifice (Collins E. și colab., 1999; Conkling W.,1999, Hobbs C, 1994; Schar D., 2002). În majoritatea studiilor c1inice s-a utilizat un extract din suc proaspăt de E. purpurea (partea aeriană) stabilizat în 22% etanol (ex: preparatul comercial Echinacin). [19]

La începutul anilor 1920, compania germană Madus importă semințe de Echinacea din Statele Unite pentru a-și crea propriile culturi, care vor sta la baza preparării produsului Echinacin. Din greșeală însă, în loc de semințe de E. angustifolia au primit semințe de E. purpurea. Așa se face că cele mai numeroase teste clinice au folosit Echinacin care avea drept materie prima specia E. purpurea.

Acest aspect este confirmat de analizele chimice și biologice de acum 80 de ani, investigarea exactă a acestor rapoarte relevând faptul că majoritatea analizelor chimice au fost efectuate pe specia E. angustifolia, în vreme ce activitatea biologică a fost testată pe E. purpurea.

Majoritatea investigațiilor s-au efectuat cu suc presat la rece obținut din părțile aeriene ale speciei E. purpurea.

Studii clinice recente au furnizat date asupra eficienței terapeutice a sucului din E. purpurea obținut prin presare, în timp ce alte forme de preparate nu au fost la fel de bine documentate. [17]

În această secțiune am realizat o sinteză a informațiilor farmacologice referitoare la părțile din plantă utilizate, solventul folosit pentru extracție și alte aspecte relevante, punând accent pe caracteristicile de specie.

3.4.1. Proprietățile anti-inflamatoare și regeneratoare tisulare

Studiile experimentale efectuate cu suc proaspăt de E. purpurea sau fracțiuni polizaharidice izolate, au dovedit o stimulare a regenerării tisulare, precum și o trecere a proceselor inflamatorii (Tragni E și colab., 1985; Tubaro A. și colab., 1987, Fancino, 1993, 1995; Wacker și colab, 1998).

3.4.2. Proprietăți imunostimulatoare

Speciile de Echinacea conțin principii active care influențează în mod diferit răspunsul imun (Bauer R. și colab, 1991; Collins E. și colab., 1999; Conkling W., 1999; Hobbs C, 1994; Schar D., 2002).

Echinacea poate restabili nivelul leucocitar normal în cazul leucopeniilor (Roesler J și colab, 1991; Wildefeuer A. și colab, 1994).

Studiile recente au stabilit că polizaharidele din extractele de Echinacea se leagă de receptorii leucocitelor, activându-le (Schar 0, 2002).

Echinacea determinaă o activare a limfocitelor T. Legarea polizaharidelor de suprafață limfocitelor T are ca efect creșterea producției de interferon (Schar D, 2002).

De asemenea, extractele de Echinacea determina o stimulare a celulelor NK. Numărul sau activitatea celulelor NK este scăzută în S.I.D.A. La administrarea de extract pe baza de E.purpurea, nivelul este restabilit (Baker RA, 1994; See DM și colab., 1997).

S-a testat activitatea macrofagelor după administrarea orală de extracte obținute din rădăcini de Echinacea. Aceste extracte au un efect mai pronunțat decât extractele produse din părțile aeriene (E.purpurea ; E.angustifolia; E.pallida). (Bauer R. și colab., 1989, 1991).

3.4.3. Proprietăți antivirale

Sucul proaspăt obținut din partea aeriană a speciei de E.purpurea, respective extractele alcoolice din rădăcini s-au dovedit a avea activitate antivirală (Schar D, 2002).

Principiile active din Echinacea (ex: echinacozid, alți derivati cafeici, polizaharide) pot bloca receptorii virali de pe suprafață celulară, în același mod în care inhibă hialuronidaza. Astfel, s-a dovedit că efectul antiviral al extractelor de Echinacea este semnificativ diminuat când hialuronidaza este adăugată în culturile celulare (Bauer R și colab, 1991, Hobbs C., 1994).

3.4.4. Proprietăți antibacteriene

Echinacozidul și complexele derivatilor acidului cafeic, care se găsesc în concentrații mari în rădăcinile de E. angustifolia, s-au dovedit a avea o puternică acțiune antibacteriană îndreptată împotriva lui Staphylococcus aureus, Corynebacterium diphteriae și Proteus vulgaris. Se consideră că 6,3 mg de echinacozid este echivalent cu 10 unități de penicilină (Conkling W., 1994; Hobbs C., 1994).

3.4.5 Proprietăți antitumorale

Este dovedit faptul că Echinacea posedă 0 activitate antitumorală indirectă, în sprijinul acestei afirmații venind constatarea experimentală că macrofagele stimulate cu ajutorul acestor extracte vegetale își exercită efecte citotoxice directe asupra celulelor tumorale (Schar D., 2002).

S-au administrat extracte de Echinacea purpurea (Echinacin) la pacienți cu cancer colorectal metastazat (60 mg/ml) împreună cu timostimulin. După 2 săptămâni, s-a înregistrat o regresie a markerilor tumorali (Lersch C., 1992). [19]

3.5. Indicații și Administrare

Afecțiuni biliare, dureri sub arcul costal drept, grețuri și vărsături. Se administrează 3 săptămâni cu 3 săptămâni pauză. Tinctura de echinacea se administrează de 3-4 ori pe zi, 15-20 picături în puțină apă. Ceaiul de echinacea (bio) se administrează 3-4 căni pe zi, 3 săptămâni cu 3 săptămâni pauză.

Angina – Se administrează tinctură de echinacea 30-50 picături diluate în puțină apă sau se administrează câte o cană de ceai de 3-4 ori în 24 ore.

Abcese și furuncule – Se pot pune comprese sterile cu 50-60 picături tinctură de echinacea.

Astmul – Se face tratament intern cu tinctură de echinacea timp de 3 săptămâni cu 3 săptămâni pauză cu până la 20 picături diluate în puțină apă de 3-4 ori pe zi. Se folosește și ceaiul din planta întreagă.

Bronșite – se aplică același tratament ca la astm. ATENȚIE!!! Este exclus fumatul activ sau chiar pasiv.

Inflamarea vezicii urinare. Se administrează 30-50 picături de tinctură de echinacea diluate în puțină apă; durata tratamentului este de 3 săptămâni cu 3 săptămâni pauză. Se poate folosi și ceaiul din planta întreagă.

Dermatite scuamoase. Se poate folosi tinctura de echinacea urmată de ulei de cătină. Baia locală cu extract de echinacea trebuie asociată cu administrarea de spirulină cu extract total de cătină 3-4 g/zi dimineața și la prânz și ulei de cătină capsule 4-6 cps/zi.

Diareea. Se iau 30-50 picături tinctură de echinacea în puțină apă sau ceai de echinacea, de 3-4 ori pe zi.

Hemoroizi. Unguentul se va folosi de mai multe ori pe zi. Se poate tampona locul cu o compresă sterilă pe care s-au pus 50-60 picături tinctură sau 2 linguri de suc de echinacea plantă. Baia cu echinacea, în cazul manifestărilor cutanate extinse, este mai indicată decât cataplasmele. Se pun 4-5 linguri cu suc sau tinctură și nu se mai face duș. Se tamponează locul și se lasă până la uscare.[20]

Viroză gripală (răceală) – Se administrează din primele ore (ideal este din primele 24 de ore) de debut al virozei gripale, studiile dovedind că administrarea promptă a acestui remediu duce la rezultate pe măsură, se recomandă să se ia echinacea, sub formă de capsule, a câte 350 mg de extract fiecare, de patru-șase ori pe zi, până la completă vindecare.

Bronșită cronică și acută la adulți și copii – se ține o cură de două săptămâni cu echinacea, timp în care se administrează câte patru capsule (350 mg) cu extract de plantă pe zi, pe stomacul gol. La copiii între 1 și 3 ani, doza va fi redusă la un sfert, iar pentru cei între 3 și 10 ani, doză va fi redusă la jumătate.

Sinuzita – în tratamentul acestei afecțiuni echinacea se folosește ca adjuvant. Se iau câte patru capsule pe zi, în cure de două săptămâni, urmate de alte două săptămâni de pauză.

Herpes genital și bucal – Se administrează echinacea sub formă de capsule, câte 4-6 pe zi, până la completă vindecare. Suplimentar, se poate aplica unguent sau tinctura de echinacea pe leziunile herpetice, pentru a grăbi vindecarea.

Adjuvant în infecții bacteriene -Se țin cure de 14-21 de zile, timp în care se administrează capsulele de echinacea, câte 4 pe zi, sau infuzia combinată de echinacea (eficientă mai ales pe zona genito-urinară), câte 3 căni pe zi. [21]

Candidoza genitală – se ține o cură de echinacea cu o durata de 4 săptămâni, luată sub formă de capsule, câte patru pe zi. Pe timpul curei, se face o dată la 3 zile câte o spălătură cu infuzie amestecată din echinacea și coada-șoricelului (Achilea millefolium), combinate în proporții egale.

Adjuvant în otita – se face o cură de 10 zile cu echinacea, luată sub formă de capsule cu extract, câte 4-6 pe zi.

Alergie respiratorie – O cură va dura vreme de 8 săptămâni, în primele două săptămâni luându-se câte o capsulă pe zi, în următoarele două săptămâni două capsule pe zi s.a.m.d., ajungându-se în ultimele două săptămâni la doză maximă, de patru capsule pe zi. Cură cu echinacea reduce severitatea simptomelor reacției alergice, diminuand febra, inflamatia, catârul respirator, mâncărimile la nivelul mucoaselor respiratorii.

Tumori maligne și benigne – echinacea stimulează organismul să producă în cantități mai mari anticorpii (așa-numitele "arme chimice" ale sistemului imunitar) folosiți pentru a stopa dezvoltarea tumorilor. Ca adjuvant în afecțiunile tumorale, se recomandă curele cu o durata de 2 de săptămâni, timp în care se iau câte 4-6 capsule de echinacea pe zi. O cură va fi urmată de alte 2 săptămâni de pauză, după care tratamentul se reia, în total făcându-se până la șase astfel de cure pe an.

Arsuri de gradele 1 și 2 – se aplică unguentul de echinacea pe suprafețele afectate, de 2-3 ori pe zi. Se obține o vindecare rapidă și estetică. Aplicațiile cu unguent se vor face doar atunci când nu mai există rana deschisă, în caz contrar existând riscul de infecție.

Răni care se vindecă greu – se aplică de două ori pe zi, vreme de câte o ora, comprese cu tinctura de echinacea. După aplicația cu alcool, pielea se lasă să se usuce la aer vreme de minimum 20 de minute. Atunci când rana s-a închis, pentru a favoriza o cicatrizare estetică, se folosește unguentul cu echinacea.

Acnee – se pun comprese cu infuzie combinată de echinacea, pe locurile afectate, în fiecare seară, vreme de 10 zile. Acest tratament are un ușor efect degresant, previne infecția tegumentelor, intensifica circulația sanguină pe zona tratată.

Adjuvant în psoriazis – se aplică unguentul de echinacea pe porțiunile de piele afectate, de 1-2 ori pe zi, pentru ameliorarea simptomelor. Nu se cunoaște încă o explicație științifică a efectului benefic al aplicațiilor externe cu echinacea în cazul psoriazisului. [17]

3.6. Contraindicații, Interacțiuni și Reacții Adverse

Contraindicații

copii sub 2 ani, persoane alergice la Echinacea

Nu se recomandă produsele care conțin Echinacea în următoarele afecțiuni:

tuberculoză, leucemie, diabet, scleroză multiplă, HIV sau SIDA, boli autoimune

afecțiuni hepatice, transpant de organ, datorită medicației imunosupresoare

Sarcina și alăptare – se evita administrarea produselor cu Echinacea!

Atenție: administrarea continuă pe o perioada mai lungă de 8 săptămâni poate induce hepatotoxicitate!

Interacțiuni Moderate – Se asociază cu atenție! Cafeină – Echinacea poate încetini ritmul de metabolizare al cafeinei, exacerând efectele adverse ale acesteia: stare de agitație, tremor, dureri de cap sau insomnii. Medicamente care se metabolizează la nivel CYP3A4: lovastatin (Mevacor), claritromicina (Klacid), diltiazem (Diacordin), etc. Medicamente care se metabolizează la nivel CYP1A2: clozapina (Clozaril), fluvoxamina (Fevarin), haloperidol (Haldol), imipramină (Tofranil), olanzapina (Zyprexa), etc. Medicamente imunosupresoare – datorită acțiunii de stimulare a sistemului imunitar. Exemple: ciclosporina (Sandimun, Neoral), tacrolimus (Prograf), azatioprim (Imuran), prednison (Deltasone), etc. [22]

Reacții Adverse Echinacea are și 2 reacții adverse (cei care se confruntă cu ele se pot speria). Poate provoca pe moment, anumitor persoane, amorțirea totală a limbii sau doar câteva furnicături – acest efect este inofensiv și de scurtă durata. [23]

3.7. Preparate farmaceutice cu extracte de Echinacea

Exista in lume peste 250 de preparate farmaceutice vegetale ce au in compozitie specii de Echinacea dintre acestea enumerăm cîteva în cele ce urmează.

1. Infuzia combinată

"Ceaiul", adică infuzia obținută prin simplă opărire a plantei, se prepară astfe: patru lingurițe de pulbere se macerează 8 ore, în jumătate de litru de apă, după care se filtrează, iar preparatul obținut se lasă deoparte. Plantă rămasă după filtrare se opărește cu încă o jumătate de litru de apă, după care se lasă să se răcească și se strecoară. În final, se combină maceratul anterior obținut cu infuzia, preparatul rezultat consumându-se în 3-4 reprize, pe parcursul zilei. Acest remediu inhibă dezvoltarea unor viruși, elimina amețeală și durerile musculare asociate febrei, calmează tusea și accelerează procesele de vindecare în cazul infecțiilor.

2. Echinacea Capsule

Sunt formulă cea mai bună de administrare a acestei plante. Se recomandă cele care conțin extract uscat de echinacea, foarte concentrat în principii active și foarte rapid asimilat de către organism. În general, o capsulă cu echinacea conține 350-400 mg de extract standardizat. Se iau 3-6 capsule zilnic, pe stomacul gol, în cure de 2-8 săptămâni. La noi în țară, în magazinele naturiste, se găsesc capsulele produse de către firma românească "VITALIA K", a câte 380 mg de extract fiecare, din care se iau, de regulă, câte patru pe zi, pentru tratamentul gripei și al infecțiilor respiratorii, al infecțiilor renale și urinare, al afecțiunilor reumatice și al celor alergice. [21]

3. Esberitox

Esberitox este un preparat farmacologic, obținut din extract de Echinacea, Baptisia tinctoria și Thuja occidentalis.

Esberitox cu administrare orală cu utilizare în : influenza și gripă, infecții uro-genitale, profilaxia infecțiilor respiratorii, restabilirea nivelului leucocitar normal post radio-terapie. [13]

3

4. Echinavit C

Mărește capacitatea de apărare naturală a organismului și împiedică acțiunea nocivă a radicalilor liberi superoxidici; are proprietăți antivirale (herpes simplex și virus gripal) și potențează acțiunea antivirală a interferonului datorită conținutului bogat în vitamină C; este vitaminizant, remineralizant și fortifiant prin aport natural de vitamine și minerale. [24]

5. Tinctura de echinaceea

Tinctura de echinacea- obținută din rădăcina proaspătă sau uscată de echinaceea pusă la macerat în alcool de 40 grade timp de 4-6 săptămâni.

Mod de utilizare: pentru o situație acută, ia ¼ ( 1 ml sau 35 de picături) până la ½ linguriță ( 2.5 ml sau 88 de picături) la fiecare ora sau cât de des este nevoie. Pentru o inflamație sau o infecție cronică,se ia ½ linguriță de trei ori pe zi, timp de 2 săptămâni, apoi se face o pauză de două săptămâni și se repetă ciclul atât cât este nevoie.

6. Cataplasma

Planta se macină cu râșnita de cafea, după care se amestecă cu puțină apă caldă ca să formeze o pastă care se întinde pe un pansament și se aplică local. Se poate păstra 24 ore.

PARTEA SPECIALĂ

CAPITOLUL 4

Metodologia de cercetare

Studiul utilizării unor suplimente nutritive pe bază de Echinacea la nivelul unor farmacii din județul Sibiu

4.1. Motivația și Scopul lucrării

Motivația acestei lucrări științifice este dată de două aspecte și anume faptul că, domeniul imunologiei este unul dintre domeniile cele mai dinamice ale științelor medicale. Funcția imunitară este esențială pentru organismal uman și de aceea, disfuncțiile imunitare severe sunt incompatibile cu supraviețuirea. Pe de altă parte, activarea neadecvată a funcției imunitare are drept consecință inițierea sau progresia stărilor patologice de hipersensibilitate și a maladiilor autoimmune.

Al doilea aspect tine de mine ca persoană, care m-am confrunat și mă confront cu deficiențe ale sistemului imunitar și nu în ultimul rînd ca utilizator de Echinacea.

Scopul acestei lucrări științifice este acela de a evidenția, cunoștiințele medicale homeopate legate de, suplimentele nutritive ce conțin extract de Echinacea, sub diverse forme farmaceutice, la nivelul județului Sibiu.

4.2. Material și Metodă

Cercetarea nivelului de cunoștiințe medicale homeopate legate de, suplimentele nutritive ce conțin extract de Echinacea, sub diverse forme farmaceutice, la nivelul județului Sibiu, a fost realizată prin aplicarea unui chestionar anonim cu întrebari preformulate administrat unui numar de 100 de persoane intervievate în intervalul 05.01.2017-05.02.2017 care s-au adresat unor farmacii din județul Sibiu.

Chestionarul anonim este fomat din 12 întrebări la care pacientul răspunde direct.

Pacienții carora le-au fost aplicate chestionarele și-au dat consimțământul pentru participare la studiu și au fost selectați aleator, în farmacii, fiind rugați să completeze chestionarul.

Deoarece chestionarele s-au aplicat in mod asistat numai pacienților care au acceptat completarea lor, nu am înregistrat situații de non-răspuns sau refuz.

4.3. Rezultate și discuții

1. Distribuția pacienților chestionați în funcție de gen

Din totalul de 100 de pacienți care au completat chestionarul, cea mai mare parte, reprezentând 82%, aparțin genului feminin, iar restul de 18% sunt subiecți de gen masculin.

Tabelul Nr 1. Distribuția pacienților chestionați în funcție de gen

Graficul Nr 1. Ponderea pacienților chestionați în funcție de gen

In populația generala populația feminină reprezintă mai mult de jumătate din total populației la toate grupele de vârstă, indiferent de mediul de proveniență (datorită fenomenelor demografice de supramortalitate masculină, speranță de viață la naștere și la diferite grupe de vârstă mai mare pentru genul feminin decât pentru cel masculin), iar în lotul de studiu ponderea repondentilor a deținut-o tot populatia de gen feminin. Criteriul de selecție a aplicării chestionarului a fost – pacienții prezenți în farmacie care au acceptat completarea asistată a acestuia.

Datele din literatura de specialitate arată o adresabilitate mai mare a populației de gen feminin la serviciile famaceutice, datorate supramorbidității feminine si nivelului mai ridicat de preocupare pentru profilaxie, precum și rolului crescut în menținerea sănătății familiei, avand in vedere rolurile multiple de mamă, soție.

2. Distribuția pacienților chestionați în funcție de mediul de proveniență

Analizând distribuția subiecților chestionați în funcție de mediul de proveniență, constatăm că majoritatea, adică 78% aparțin mediului urban, iar restul de 22% provin din mediul rural limitrof orasului. Din analiza datelor tabelului 2 și a graficului 2 constatăm că respondenții din mediul urban sunt mai informați și interesați să utilizeze medicamente homeopate cu extract de Echinacea.

Tabelul Nr 2. Distribuția pacienților chestionați în funcție de mediul de proveniență

Graficul Nr 2. Ponderea pacienților chestionați în funcție de mediul de proveniență

3. Distribuția pacienților chestionați în funcție de grupa de vârstă

Analizând distribuția pacienților chestionați în funcție de grupa de vârstă, reiese că majoritatea subiecților, 83% aparțin grupei de vârstă 18-39 ani, o pondere de 17% o dețin cei care au vârsta sub 40-69 de ani, iar cei care aparțin grupelor de vârstă 70-89 de ani și peste 90 de ani detin o pondere de 0%

Din analiza datelor tabelului 3 și a graficului 3 constatăm că majoritatea respondenților au vârsta cuprinsă între 18-39 de ani ceea ce denotă că populația tânară este mai preocupată în acumularea cunoștiințelor și utilizarea, medicației homeopate cu extract de Echinacea decât segmentul de vîrstă 40-69 de ani.

Datorită selectării aleatorii a subiecților care au raspuns la acest chestionar nu avem subiecți cu vîrsta cuprinsă între 70-89 de ani sau peste 90 de ani, asta nu înseamna ca nu au cunoștiințe despre medicația homeopată, sau nu au utilizat produse ce conțin extrct de Ecaceea,ci este pur întâmplător că nu au fost selectați.

Tabelul Nr 3. Distribuția pacienților chestionați în funcție de grupa de vârstă

Graficul Nr 3. Ponderea pacienților chestionați în funcție de grupa de vârstă

4. Distribuția pacienților chestionați în funcție de nivelul de instruire

Din analiza datelor tabelului 4 și a graficului 4 constatăm că 8% sunt pacienții cu un nivel de instruire primar aceștia sunt urmați de cei cu studii medii în proporție de 33% iar 59% din subiectii cercetati, au studii superioare

Observăm că procentul cel mai mare de 59% îl au subiecții cu studii superioare ceea ce relevă că sunt mai bine informați în ceea ce privește utilizarea produselor homeopate ce conțin extracte de Echinacea,decât ceilalți respondenți.

Tabelul Nr 4. Distribuția pacienților chestionați în funcție de nivelul de instruire

Graficul Nr 4. Ponderea pacienților chestionați în funcție de nivelul de instruire

5. Distribuția pacienților chestionați în funcție de opinia privind cunoștiințele despre Echinacea

Cea mai mare parte din subiecții chestionați, 95%, declară că au cunoștiiințe despre Echinacea, în timp ce 5% declară că nu cunosc acest medicament.

Tabelul Nr 5. Distribuția pacienților chestionați în funcție de opinia privind cunoștiințele despre Echinacea

Graficul Nr 5. Ponderea pacienților chestionați în funcție de opinia privind cunoștiințele despre Echinacea

6. Distribuția pacienților chestionați în funcție de opinia privind modul de informare despre Echinacea

Din totalul celor 100 de pacienți chestionați 5 pacienți nu cunosc și nu dețin informații despre Echinacea.Restul celor 95 de pacienților sunt reprezentați în tabelul nr 6 și în graficul nr 6 astfel: 48.42% sunt informați de către farmacist, urmat de 28.42% din pacienți iformați din internet, Tv, presă și reviste, 4.21% au fost informați de către medic, 2.10% au fost informați de familie, iar restul pacienților s-au informat din mai multe surse dupa cum sunt reprezentate în tabelul și în graficul de mai jos.

Observam că ponderea cea mai mare o au pacienții informați de către farmacist, acest lucru ne evidențiază faptul ca în farmacii se pune accentul pe promovarea produselor homeopate cu rol imunostimulator având în compoziția lor extracte de Echinacea în detrimental produselor imunostimulatoare produse de laboratoarele farmaceutice.

Procentul de informare, din mediul online, tv, presă este ridicat 28.42% ceea ce ne sugerează că acesul la informții al populației se face cu ușurință, deoarece majoritatea subiecților chestionați 83% sunt tineri cu vârstă cuprinsă între 18-39 de ani.Urmărind cu atenție graficul de mai jos majoritatea subiecților chestionași care s-au informat din mai multe surse, au ca sursa de informare, internetul, tv, și presă.

Faptul că 4.21% au fost informați de către medic arată lipsa de deschidere și de experiență a medicilor cu produsele homeopate imunostimulatoare care conțin extract de Echinacea.

Tabelul Nr 6. Distribuția pacienților chestionați în funcție de opinia privind modul informarea despre Echinacea

Graficul Nr 6. Ponderea pacienților chestionați în funcție de opinia privind modul de informare despre Echinacea

7. Distribuția pacienților chestionați în funcție de opinia privind utilizarea sau neutilizarea Echinacea.

Din totalul celor 100 de pacienți chestionați 5 pacienți nu cunosc și nu dețin informații despre Echinacea.Restul celor 95 de pacienți sunt reprezentați în tabelul nr 7 și în graficul nr 7 astfel: 96.84% au utilizat Echinacea și 3.16% nu au utilizat Echinacea.

Tabelul Nr 7. Distribuția pacienților chestionați în funcție de opinia privind utilizarea sau neutilizarea Echinacea

Graficul Nr 7. Ponderea pacienților chestionați în funcție de opinia privind utilizarea sau neutilizarea Echinacea

8. Distribuția pacienților chestionați în funcție de indicația utilizării Echinacea.

Din totalul celor 100 de pacienți chestionați 5 pacienți nu cunosc și nu dețin informații despre Echinacea iar 3 pacienți nu au utilizat Echinacea.Restul celor 92 de pacienți sunt reprezentați în tabelul nr 8 și în graficul nr 8 astfel: 55.43% au utilizat Echinacea la indicația farmacistului, 13.04% au utilizat Echinacea la indicația medicului, 3.26% au utilizat Echinacea la indicația familiei și 11.96% din proprie inițiativă.

Din aceleaș considerente ca și în cazul ponderii pacienților chestionați în funcție de opinia privind modul de informare despre Echinacea, 55.43% au utilizat Echinacea la indicația farmacistului.Comparativ procentul pacienților care au utilizat Echinacea la indicația medicului 13.04% cu cei care au utilizat Echinacea din proprie initiativâ 11.96% nu este deloc satisfăcător deoarece, populația are multe mijloace de informare media așa cum s-a discutat anterior.

Tabelul Nr 8. Distribuția pacienților chestionați în funcție de indicația utilizării Echinacea.

Graficul Nr 8. Ponderea pacienților chestionați în funcție de indicația utilizării Echinaceei.

9. Distribuția pacienților chestionați în funcție de frecvența utilizării Echinacea

Tabelul nr 9 și graficul nr 9 prezintă distribuția și reprezentarea grafică în funcție de frecvența utilizării Echinacea astfel: din cei 92 de pacienți care au utilizat Echinacea, cei mai mulți în proporție de 78.26% au utilizat Echinacea 1 dată/an, urmați de 19.57% care au utilizat Echinacea, de 2 ori/an, iar 2.17% au utilizat Echinacea, de 3 ori/an, 0% au utilizat Echinacea mai mult de 4 ori/an in scop preventiv.

Din aceste rezultate realizam că Romania nu este pregatită să pună accentual pe medicina homeopată, pe prevenție dovadă fiind frecvența cu care sunt utilizate produsele imunostimulatoare cu extract de Echinacea

Prevenția deficitară ne clasează pe primele poziții între țările Uniunii Europene la numarul de cazuri noi declarate cu patologie respratorie (viroze, stări gripale, etc)

Tabelul Nr 9. Distribuția pacienților chestionați în funcție de frecvența utilizării Echinacea

Graficul Nr 9.Ponderea pacienților chestionați în funcție de frecvența utilizării Echinacea

10. Distribuția pacienților chestionați în funcție de perioada anului în care au utilizăt Echinacea

Din analiza datelor din tabelul nr 10 și graficul nr 10 privind distribuția pacienților chestionați în funcție de perioada anului în care au utilizăt Echinaceea, rezultă următoarele: 45.65% din pacienții chestionați au utilizat Echinacea primăvara, 6.52% din pacienții chestionați au utilizat Echinacea vara, 43,48% din pacienții chestionați au utilizat Echinacea toamna, iar 4.35% din pacienții chestionați au utilizat Echinacea iarna.

Ponderea cea mai mare este primăvara și toamna ceea ce înseamnă că majoritatea respondenților utilizează Echinacea preventiv în sezoanele reci.

Tabelul Nr 10. Distribuția pacienților chestionați în funcție de perioada anului în care au utilizăt Echinacea

Graficul Nr 10. Ponderea pacienților chestionați în funcție de perioada anului în care au utilizăt Echinacea

11. Distribuția pacienților chestionați în funcție de durata curei cu Echinacea

Din analiza datelor din tabelul nr 11 și graficul nr 11 privind distribuția pacienților chestionați în funcție de durata curei cu Echinacea observăm următoarele: la 84.78% din pacienții chestionați cura cu Echinacea a avut o durată de 1 lună , la 8.70% din pacienții chestionați cura cu Echinacea a avut o durată de 1 săptămînă/lună, iar procente egale de 3.26% au fost înregistrate la pacienții chestionați care au utilizat Echinacea în cură de 3-5 zile/lună și 2 săptămîni/lună

Procentul cel mai mare de pacienți chestionați 84.78% au efectuat corect cura cu Echinacea, deoarece în literatură avem informații că o cură durează între 21 și 30 de zile, cu pauza 1 lună, după care se poate relua.

Tabelul Nr 11. Distribuția pacienților chestionați în funcție de durata curei cu Echinacea

Graficul Nr 11. Ponderea pacienților chestionați în funcție de durata curei cu Echinacea

12. Distribuția pacienților chestionați în funcție de apariția episoadelor de gripă sau răceală pe periada utilizării Echinacea

Analizînd datele din tabelul nr 12 și graficul nr 12 privind distribuția pacienților chestionați în funcție de apariția episoadelor de gripă sau raceală pe periada utilizării Echinacea, rezultatele arată în felul următor: cel mai mare procent din pacienții chestionați reprezentând 58.70% au mai avut episoade de gripă sau raceală, dar episoadele au fost mai scurte ca durată și mai ușoare în intensitate.

Un procent de 14.13% din cei 92 de pacienți chestionați, nu au mai avut nici un episod de gripă sau răceală după utilizarea Echinacea.În urma aplicării acestui chestionar au existat un procent considerabil de 27.17% care nu au observant o ameliorare a simtomelor după utilizarea Echinacea.

Numărul mare de pacienți chestionați care nu au observant o ameliorare a simtomelor după utilizarea Echinacea, se datorează probabil, din cauza unei administrari incorecte a Echinaceei pe o perioadă scurtă de timp.

Fie pacienții au utilizat Echinacea din proprie initiativă fară o recomandare avizată din partea medicului sau farmacistului, fie perioada de administrare a fost sub 1 lună. Momentul și cantitatea administrată sunt dependente de natura sistemului imunitar al fiecarui individ precum și de starea generală de sănătate a acestuia.

Tabelul Nr 12. Distribuția pacienților chestionați în funcție de apariția episoadelor de gripă sau raceală pe periada utilizării Echinacea

Graficul Nr 12. Ponderea pacienților chestionați în funcție de apariția episoadelor de gripă sau raceală pe periada utilizării Echinacea

13. Distribuția pacienților chestionați în funcție de indicațiile pentru care au utilizat Echinacea

Analizînd datele din tabelul nr 13 și graficul nr 13 privind distribuția pacienților chestionați în funcție de indicațiile pentru care au utilizat Echinacea, pacienții chestionați sunt reprezentați astfel: 97.83% din pacienții chestionați au utilizat Echinacea pentru stimularea imunității, 0.00% din pacienții chestionați au utilizat Echinacea pentru dureri de stomac și tensiune. Un procent mic de 2.17% din pacienții chestionați au utilizat Echinacea pentru slăbit. În literature de specialitate studiile arată că ceaiul de Echinacea ajută la slăbit

Tabelul Nr 13. Distribuția pacienților chestionați în funcție de indicațiile pentru care au utilizat Echinacea

Graficul Nr 13. Ponderea pacienților chestionați în funcție de indicațiile pentru care au utilizat Echinacea

14. Distribuția pacienților chestionați în funcție de forma farmaceutică cu Echinacea utilizată

Analizînd datele din tabelul nr 14 și graficul nr 14 privind distribuția pacienților chestionați în funcție de forma farmaceutică cu Echinacea utilizată, avem urmatoarea reprezentare a pacienților chestionați: 66.30% au utilizat Echinacea sub formă de comprimate, 10.87% au utilizat Echinacea sub formă de capsule, 4.35% au utilizat Echinacea sub formă de tinctură, 11.96% au utilizat Echinacea sub formă de ceai, iar restul pacienților chestionați au utilizat mai multe forme farmacologice cu Echinacea dupa cum sunt reprezentate în tabelul și graficul de mai jos, fiecare având un procent de 2.17% din cei 92 de pacienți chestionați.

Faptul că majoritatea pacienților chestionați au utilizat Echinacea sub forma de comprimate, denotă faptul că, nu cunosc existența altor forme farmaceutice cu Echinacea, sau în diverse farmacii selectate aleator în județul Sibiu, dețin doar Echinacea sub forma de comprimate

Tabelul Nr 14. Distribuția pacienților chestionați în funcție de forma farmaceutică cu Echinacea utilizată

Graficul Nr 14. Ponderea pacienților chestionați în funcție de forma farmaceutică cu Echinacea utilizată

15. Distribuția pacienților chestionați în funcție de ce produse farmaceutice cu Echinacea au utilizat

Analizînd datele din tabelul nr 15 și graficul nr 15 privind distribuția pacienților chestionați în funcție de ce produse farmaceutice cu Echinacea au utilizat, datele se prezintă astfel: din totalul celor 92 de pacienți care au utilizat Echinacea, 76.09% au utilizat Echinacea cu vitamina C și propolis, 9.78% au utilizat Echinacea Ceai, 5.43% au utilizat Echinacea cu astragal, 4.35% au utilizat Echinacea Tinctură, iar restul pacienților au folosit mai multe produse cu Echinacea dupa cum se poate observa în tabelul și graficul de mai jos, fiecare având un procent de 2.17%.

Tabelul Nr 15. Distribuția pacienților chestionați în funcție de ce produse farmaceutice cu Echinacea au utilizat

Graficul Nr 15. Ponderea pacienților chestionați în funcție de ce produse farmaceutice cu Echinacea au utilizat

16. Distribuția pacienților chestionați în funcție de recomandarea utilizarii Echinacea

Analizînd datele din tabelul nr 16 și graficul nr 16 privind distribuția pacienților chestionați în funcție de recomandarea utilizarii Echinacea datele se prezintă astfel: 82.61% vor recomanda cunoscuților să utilizeze Echinacea, 10.87% nu vor recomanda cunoscuților să utilizeze Echinacea, iar restul pacienților chestionați cu un procent de 6.52% sunt indeciși, nu știu dacă vor recomanda cunoscuților să utilizeze Echinacea.

Tabelul Nr 16. Distribuția pacienților chestionați în funcție de recomandarea utilizarii Echinacea

Graficul Nr 16. Ponderea pacienților chestionați în funcție de recomandarea utilizarii Echinacea

Concluzii

Plantele au fost folosite ca medicamente de milenii. Multe dintre ele au efectele lor garantate de o largă experiență practică.

Primul tratat despre plante cunoscut a fost scris în urmă cu aproape 5000 de ani.Se numea Pen Tsao și conținea descrieri ale utilizărilor medicinale a peste 300 de plante.

Speciile genului Echinacea cresc spontan în estul SUA, triburi de amerindieni au utilizat specii de Echinacea, de-a lungul secolului 17 și 18, ca remediu terapeutic în diverse afecțiuni.

Speciile de Echinacea au fost cunoscute de către botaniștii europeni deabia în anul 1680, când reverendul John Banister a cules o plantă din Virginia și a trimis-o în Anglia. Robert Morison, primul profesor de botanică de la Oxford, a numit pentru prima dată planta 'Mușcătura diavolului' și a dat prima denumire științifică plantei: Dracunculus virginianus latifolius, petalis florum longissimis purpuresccentibus. (Schar 0.,2002).

Primul preparat pe baza de Echinacea a fost realizat de dr. german Meyer, în 1870, care a cunoscut remediile terapeutice ale E. angustifolia de la indienii Pawnee din Nebraska și pe care l-a denumit 'Purificatorul sanguin al lui Meyer'

În România În anii '80 s-a inițiat o cultură experimentală și studii farmacobotanice și farmacologice la Facultatea de Farmacie din Cluj-Napoca. In revista "Farmacia" nr.4/1984 Viorica Hodișan și Mircea Tamaș (Facultatea de Farmacie -Cluj-Napoca) publica un studiu farmacobotanic comparativ al speciilor de ECHINACEA PURPUREA și ECHINACEA PALLIDA.

Genul Echinacea face parte din familia Asteraceae si cuprinde 9 specii vegetale

Dintre acestea doar trei sunt utilizate cu success in practica medicala (Echinacea purpurea, Echinacea angustifolia, Echinacea pallida).

Indicată în:afecțiuni biliare, angina, abcese și furuncule, astm, bronșite, dermatite scuamoase, diaree, hemoroizi, erizipel, viroză gripală, sinuzita, herpes genital și bucal, candidoza genitală, alergie respiratorie, tumori maligne și benigne, arsuri de gradul 1 și 2

Contraindicată la Copii sub 2 ani, persoane alergice la Echinacea, tuberculoză, leucemie, diabet, scleroză multiplă, H.I.V sau sida, boli autoimmune, afecțiuni hepatice, transpant de organ, datorită medicației imunosupresoare, sarcina și alăptare

Din cei 100 de pacienți care au completat chestionarul, cea mai mare parte, reprezentând 82%, aparțin genului feminin, iar restul de 18% sunt subiecți de gen masculin.

În funcție de mediul de proveniență, constatăm că majoritatea, adică 78% aparțin mediului urban, iar restul de 22% provin din mediul rural limitrof orasului.

În funcție de grupa de vârstă, reiese că majoritatea subiecților, 83% aparțin grupei de vârstă 18-39 ani, o pondere de 17% o dețin cei care au vârsta sub 40-69 de ani, iar cei care aparțin grupelor de vârstă 70-89 de ani și peste 90 de ani dețin o pondere de 0%

8% sunt pacienții cu un nivel de instruire primar aceștia sunt urmați de cei cu studii medii în proporție de 33% iar 59% din subiectii cercetați, au studii superioare

95%, declară că au cunoștiiințe despre Echinacea, în timp ce 5% declară că nu cunosc acest medicament.

Din cei 100 de pacienți chestionați 5 pacienți nu cunosc și nu dețin informații despre Echinacea.Din cei 95 de pacienți care sunt reprezentați astfel: 48.42% sunt informați de către farmacist, urmat de 28.42% din pacienți iformați din internet, Tv, presă și reviste, 4.21% au fost informați de către medic, 2.10% au fost informați de familie, iar restul pacienților s-au informat din mai multe surse.

Din totalul celor 100 de pacienți chestionați 5 pacienți nu cunosc și nu dețin informații despre Echinacea.Restul celor 95 de pacienți sunt reprezentați astfel: 96.84% au utilizat Echinacea și 3.16% nu au utilizat Echinacea.

Din totalul celor 100 de pacienți chestionați 5 pacienți nu cunosc și nu dețin informații despre Echinacea iar 3 pacienți nu au utilizat Echinacea.Restul celor 92 de pacienți sunt reprezentați astfel: 55.43% au utilizat Echinacea la indicația farmacistului, 13.04% au utilizat Echinacea la indicația medicului, 3.26% au utilizat Echinacea la indicația familiei și 11.96% din proprie inițiativă.

În funcție de frecvența utilizării Echinacea distribuția arată astfel: din cei 92 de pacienți care au utilizat Echinacea, cei mai mulți în proporție de 78.26% au utilizat Echinacea 1 dată/an, urmați de 19.57% care au utilizat Echinacea, de 2 ori/an, iar 2.17% au utilizat Echinacea, de 3 ori/an, 0% au utilizat Echinacea mai mult de 4 ori/an in scop preventiv.

Distribuția pacienților chestionați în funcție de perioada anului în care au utilizat Echinacea, rezultă următoarele: 45.65% din pacienții chestionați au utilizat Echinacea primăvara, 6.52% din pacienții chestionați au utilizat Echinacea vara, 43,48% din pacienții chestionați au utilizat Echinacea toamna, iar 4.35% din pacienții chestionați au utilizat Echinacea iarna.

Distribuția pacienților chestionați în funcție de durata curei cu Echinacea observăm următoarele: la 84.78% din pacienții chestionați cura cu Echinacea a avut o durată de 1 lună , la 8.70% din pacienții chestionați cura cu Echinacea a avut o durată de 1 săptămînă/lună, iar procente egale de 3.26% au fost înregistrate la pacienții chestionați care au utilizat Echinacea în cură de 3-5 zile/lună și 2 săptămîni/lună

Distribuția pacienților chestionați în funcție de apariția episoadelor de gripă sau raceală pe periada utilizării Echinacea, rezultatele arată în felul următor: cel mai mare procent din pacienții chestionați reprezentînd 58.70% au mai avut episoade de gripă sau raceală, dar episoadele au fost mai scurte ca durată și mai ușoare în intensitate, 14.13% din cei 92 de pacienți chestionați, nu au mai avut nici un episod de gripă sau răceală după utilizarea Echinacea.În urma aplicării acestui chestionar au existat un procent considerabil de 27.17% care nu au observant o ameliorare a simtomelor după utilizarea Echinacea.

Distribuția pacienților chestionați în funcție de indicațiile pentru care au utilizat Echinacea, pacienții chestionați sunt reprezentați astfel: 97.83% din pacienții chestionați au utilizat Echinacea pentru stimularea imunității, 0.00% din pacienții chestionați au utilizat Echinacea pentru dureri de stomac și tensiune. Un procent mic de 2.17% din pacienții chestionați au utilizat Echinacea pentru slăbit. În literature de specialitate studiile arată că ceaiul de Echinacea ajută la slăbit

Distribuția pacienților chestionați în funcție de forma farmaceutică cu Echinacea utilizată, avem urmatoarea reprezentare a pacienților chestionați: 66.30% au utilizat Echinacea sub formă de comprimate, 10.87% au utilizat Echinacea sub formă de capsule, 4.35% au utilizat Echinacea sub formă de tinctură, 11.96% au utilizat Echinacea sub formă de ceai, iar restul pacienților chestionați au utilizat mai multe forme farmaceutice cu Echinacea dupa cum sunt reprezentate în tabelul și graficul de mai jos, fiecare avînd un procent de 2.17% din cei 92 de pacienți chestionați.

Distribuția pacienților chestionați în funcție de ce produse farmaceutice cu Echinacea au utilizat, datele se prezintă astfel: din totalul celor 92 de pacienți care au utilizat Echinacea, 76.09% au utilizat Echinacea cu vitamina C și propolis, 9.78% au utilizat Echinacea Ceai, 5.43% au utilizat Echinacea cu astragal, 4.35% au utilizat Echinacea Tinctură, iar restul pacienților au folosit mai multe produse cu Echinacea dupa cum se poate observa în tabelul și graficul de mai jos, fiecare având un procent de 2.17%.

Distribuția pacienților chestionați în funcție de recomandarea utilizarii Echinacea datele se prezintă astfel: 82.61% vor recomanda cunoscuților să utilizeze Echinacea, 10.87% nu vor recomanda cunoscuților să utilizeze Echinacea, iar restul pacienților chestionați cu un procent de 6.52% sunt indeciși, nu știu dacă vor recomanda cunoscuților să utilizeze Echinacea.

Bibliografie

Mihăiescu Grigore, Tatiana Vassu, Toma Nicolae, Imunologie și Imunochimie, Editura Universitatii din București, București, 2001, pag 5-6.

Grosu F., Roșca S., Dura H., Curs de Histologie, Vol I, Ediția a- II- a, Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu, 2002, pag.123-134; 140-141; 145-148; 151-160; 169-171; 173-174;

Toader M, Gocan M, Mureșan D Atlas de Histologie Catedra de Histologie a Universiții de Medicină și Fatmacie Cluj

Mihalache Manuela, Patologie infecțioasă diagnostic, răspuns imunitar, Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu, 2004, pag. 249, 251-256; 268-271; 319-320;

https://www.google.ro/search

Boarim Daniel, Manual practic de tratamente naturiste, Editura Păzitorul Adevărului, Făgăraș, 2011, pag. 89-90;

Mișu Moscovici, AlinaPopa, Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/aloe-vera-aloe-barbadensis-11431678/

http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/maces-rosa-canina 11470659/

http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/catina-hippophae-rhamnoides–11447780/

http://sanatate.bzi.ro/11-imunostimulatoare-naturale-62526

http://www.mediculmeu.com/sanatatea-familiei/pielea/fitopreparate-farmaceutice/povestea-unei-plante–echinacea.php

http://www.creeaza.com/referate/botanica/SCURT-ISTORIC-PRIVIND-REMEDIIL185.php

http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Povestea-plantei-Echinacea.html

https://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Morison

William Curtis The Botanical Magazine, Vol. I Or, Flower-Garden Displayed, http://www.mirrorservice.org/sites/gutenberg.org/1/7/1/9/17198/17198-h/17198-h.htm

http://www.creeaza.com/referate/botanica/ECHINACEA-PURPUREA492.php

Bojor Ovidiu, Pop Maria, Fitoterapia în folosul tuturor, Editura Medicală, 2010, pag 99-100;

http://www.creeaza.com/familie/medicina/FARMACOLOGIA-PLANTELOR-DIN-GEN437.php

Revista „Hofigal – Natură și Sănătate”, nr. 24, octombrie 2010 – http://www.suporterdeserviciu.ro/hofigal-2/echinacea-extraordinara-planta-care vindeca-infectiile-bolile-respiratorii-si-cele-mai-comune-indispozitii/

https://www.charmecosmetics.ro/echinoplus/

Echinacea

http://copilulverde.ro/articol/Hrana_10/Enciclopedia-vegetala_14/Echinacea-coneflower_241

http://www.revistahofigal.ro/articole/cum-putem-ajuta-organismul-s––i–nt–reasc–imunitatea.html

Anexe

CHESTIONAR

Va rugăm să citiți cu atenție frazele de mai jos și să răspundeți, marcând pentru fiecare afirmație, varianta care reflectă cel mai bine opinia dumneavoastră în legatură cu cunoștiințele dumneavoastră despre ECHINACEA

Ce este Echinacea?

Un medicament pentru somn

O plantă medicinală, un supliment nutritiv, cu conținut de extract de echinacea

Un medicament pentru memorie

Nu cunosc acest medicament

De unde aveți informații despre Echinacea?

Medic

Farmacist

Familie

Internet, Tv, reviste, presă

Ați utilizat sau utilizați Echinacea?

Da

Nu

La indicația cui ați utilizat sau utilizați Echinacea?

Medic

Farmacist

Familie

Proprie inițiativă

Dacă ați utilizat Echinacea, care a fost frecvența utizizării?

1 dată/ an

2 ori/ an

3 ori/ an

Mai mult de 4 ori/ an în scop preventiv

În ce perioadă a anului utilizați Echinacea?

Primavara

Vara

Toamna

Iarna

Cîte zile a durat cura cu Echinacea?

3-5 zile / lună

1 săptămînă/ lună

2 săptămîni/ lună

1 lună

Pe perioada uitilizîrii Echinacea, ați mai avut episoade de gripă sau răceală?

Da. dar episoadele au fost rare și ușoare

Nu am mai avut nici un episode

Nu am observant o ameliorare a simtomelor

Pentru ce ați utilizat Echinacea?

Imunitate

Dureri de stomac

Slăbit

Tensiune

Sub ce formă farmaceutică ați utilizat Echinacea?

Comprimate

Capsule

Tinctură

Ceaiuri

Siropuri

Ce produse farmaceutice cu Echinacea ați utilizat?

Echinaceea cu vitamina C și propolis

Echinaceea cu astragal

Echinaceea Tinctură

Echinaceea Ceai

Ați recomanda cunoscuților să utilizeze Echinacea?

Da

Nu

Nu știu

Date de identificare

Sex

Masculin

Feminin

Mediul de provrniență:

Urban

Rural

Ce varsta aveti? (ani impliniti)

18-39 ani ______ ani impliniti

40-69 ani ______ ani impliniti

70-89 ani ______ ani impliniti

Peste 90 ani ______ ani impliniti

Care este ultima scoala absolvita?

Studii primare – /Profesionale/Fără studii

Studii medii – (Liceu, Postliceală)

Studii superioare – (Universitare/Postuniversitare)

Lista de abrevieri

Ac – anticorpi

Ag – antigeni

CD – cluster of differention (antigen de diferențiere)

CMH – complex major de histocompatibilitate

HE – hematoxilină eozină

Ig – imunolobuline

IL – interleukine

INF alfa – interferon alfa

IU – imunitate umorală

IMC – imunitate mediată cellular

PMN – polimorfo-nuclearele neutrofile