Suplimentarea cu fier în programele nutriționale: baza patofiziologică și corelațiile cu sănătatea în țările în curs de dezvoltare Profesor: Conf…. [618849]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOLOGIE
BIOCHIMIE, AN III

REFERAT

BIOCHIMIA NUTRIȚIEI

Suplimentarea cu fier în programele nutriționale: baza patofiziologică și corelațiile cu sănătatea
în țările în curs de dezvoltare

Profesor: Conf. Dr. Elena Ionică

Stundeți: Petre Andreea -Cătălina
Preda Iulia -Alexandra
Rădulescu Iulia

2018 -2019

1
CUPRINS

1. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 2
2. ÎNȚELEGEREA BAZELOR MOLECULARE ȘI PATOFIZIOLOGICE ALE APORTULUI DE
FIER ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 3
2.1. Absorbția fierului la nivelul intestinului ………………………….. ………………………….. ……………. 3
2.2. Funcțiile variate ale fierului în organism ………………………….. ………………………….. …………… 3
2.3. Cauzele și urmările variațiilor conținutului în fier ………………………….. ………………………….. 4
3. DEFICITUL DE FIER ÎN RAPORT CU ALIMENTAȚIA ȘI SĂNĂTATEA …………………………. 5
3.1. Tehnici diferite de suplimentare a deficienței de fier ………………………….. ………………………….. 5
3.2. Tratarea IDA, cea mai frecventă tulburare nutrițională din lume ………………………….. ………….. 5
3.3. Fierul, un micronutrient esențial pentru creșterea și dezvoltarea adecvată …………………………. 6
4. FIERUL ȘI SISTEMUL IMUNITAR ………………………….. ………………………….. ………………………… 7
4.1. Imunitatea și conținutul de fier, un parteneriat pentru sănătate ………………………….. …………….. 7
4.2. Fierul în protecția de boli. Controversa malariei. ………………………….. ………………………….. …… 8
5. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 10
6. BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 11

2
1. INTRODUCERE
Fierul reprezintă un micronutrient esențial pentru organismul uman, având două forme
diferite în care se poate găsi: forma dominantă, oxidată ( Fe3+) și forma redusă ( Fe2+). Ca urmare a
fluctuațiilor între cele două forme, fierul poate fi liber în celule sau legat de proteine – hemice
(hemoglobină, mioglobină) sau non -hemice (proteine Fe -S, enzime). O altă urmare a celor două
forme ale fierului este faptul că joacă rol de donor și acceptor de un electron, ceea ce face ca ace st
micronutrient să fie implicat în respirație, producerea de energie metabolică, sinteză de ADN , dar au
fost descoperite noi funcții care sunt legate de imunitate și apărarea gazdei împotriva agenților
patogeni. (MacKenzie și colab., 2008)
În țările indu strializate, se afirmă , de obicei, că organismul conține aproximativ 50 mg Fe/kg
(Cook și colab., 2003). Singura sursă exogenă de fier este de 1 -2 mg/zi aborbit din dietă. Aceasta
corespunde cantității de fier care este pierdută zilnic (Cherayil, 2011). F ierul se găsește atât în
produse vegetale (fasole, linte), cât și în produse de origine animală (ficat de porc) . Chiar dacă dieta
este echilibrată, doar 10 -20% din fierul ingerat este, în final, absorbit și biodisponibil (Trumbo și
colab., 2001). În jur de 65% este, apoi, folosit ca o component a hemoglobinei în eritrocite, 25% este
depozitat în ficat, splină și măduva osoasă, 8% este parte a mioglobinei în mușchi și mai puțin de 2%
rămâne pentru enzime, citocromi și transport. (MacKenzie și colab., 2008)
Homeostazia fierului este reglată prin diferite mecanisme, însă anumite dereglări pot conduce
la apariția bolilor asociate cu funcții ale fierului. Deficiența de fier (ID) reprezintă una dintre cele mai
serioase boli nutriționale din lume. În țările în cu rs de dezvoltare este o consecință a sărăciei: o
perioadă lungă lipsită de mâncare hrănitoare, un consum neadecvat sau o îngrijire neadecvată, boli,
infecții sau o pierdere de sânge în timpul menstruației în cazul femeilor sunt unii dintre mulți factori
care trebuie luați în discuție pentru a explica deficiența de fier (WHO, 2003). Această afecțiune este
prezentă, în special, la copii și la femeile însărcinate, având urmări negative asupra fătului și
placentei, întrucât acestea necesită o cantitate mare de fier. ID conduce la apariția altor complicații,
precum anemie de deficit de fier (IDA), malarie, oprire a creșterii (“stunting”). În 2009, jumătate din
morțile materne din lume au fost cauzate de IDA.(FFI și colab., 2009)
În următoarele capitole vor fi pr ezentate mecanismele moleculare de absorbție ale fierului
ingerat , precum și cele care stau la baza apariției deficienței de fier, dar și tratamentele pe bază de
fier utilizate pentru combaterea bolilor discutate anterior și, de asemenea, va fi abordat rolul fierului
în imunitate.

3
2. ÎNȚELEGEREA BAZELOR MOLECULARE ȘI PATOFIZIOLOGICE ALE
APORTULUI DE FIER

2.1. Absorbția fierului la nivelul in testinului
Metabolismul fierului începe cu ingerarea și absorbția. Absorbția are loc la nivelul intestinului,
mai precis la nivelul bordurii în perie a enterocitelor și reprezintă o cale importantă de reglare a
homeostaziei fierului în funcție de nevoile organismului. Metalul transportor divalent 1 (DMT1)
transportă fierul nonhemic în citosolul enterocitelor prin me mbrana apicală . Fierul hemic este
absorbit în celulă cu ajutorul proteinei hemice
transportor 1 (HCP1). De la acest nivel, fierul
poate urma 2 căi: fie este stocat prin legare la
apoferitină, formând feritina (proteină de stocare
prezentă predominant în fi cat și splină), fie este
eliberat în organism de feroportină (FPN) (Figura
1). Feritina poate stoca până la 4500 de atomi de
Fe3+. După eliberarea în organism, fierul se leagă
apoi la transferina (Tf) din sange (Latunde -Dada,
2009).

Fig.1. Absorția, transportul și reciclarea fierului în organismul uman.
(Curis, 2013)
2.2. Funcțiile varia te ale fierului în organism
Fierul își îndeplinește funcțiile în urma formării complexelor fier -proteină. Cele două proteine de
care se leagă în principal sunt transferina și lactoferina (LF). În plasmă, transferina poate lega 2
atomi de Fe3+ în același timp cu înaltă afinitate ( MacKenzie și colab., 2008). Complexele Fe-
transferină sunt absorbite în cellule prin endocitoză la nivelul receptorilor pentru transferină 1 și 2
(TfR). În celule, fierul este folosit în metabolism, producerea de energie, proliferarea celulară și
producerea de mioglobină în mușchi (Latunde -Dada, 2009). Una dintre cele mai importante funcții
ale fierului este utilizarea acestuia pentru producerea celulelor roșii ale sangelui în măduva osoasă.
În celulele roșii, fierul asigură atașarea reversibilă și transportul oxigenului de la nivelul plămânilo r la

4
toate celulele organismului prin sânge. Durata de viață a eritrocitelor este de 120 de zile, apoi
acestea sunt endocitate prin eritrofagocitoză de către macrofage. DMT1 livrează fierul celulelor
progenitoare eritrocitare, a căror expresie influențează direcționarea fierului în circulație și calea de
biosinteză a hemului atunci când organismal are nevoie (MacKenzie și colab., 2008). Apoi, fierul este
reciclat de către DMT1, în timp ce hemul este eliminat. Fierul se leagă, din nou, la transferină pentru
a începe un nou ciclu în circulație ( Latunde -Dada, 2009) (Figura 1).
Lactoferina reprezintă o proteină din familia transferinelor, fiind un chelator de atomi de fier,
prezentă în laptele matern pentru a reda sugarilor cantitatea de fier necesară.

2.3. Cauzele și urmările variațiilor conținutului în fier
Homeostazia fierului poate fi afectată, ducând fie la supraîncărcare, fie la apariția deficienței de
fier. În aceste condiții sunt activate diferite căi de reglare, care modulează fierul de la nivelul
enterocitelor și de la nivelul eritrocitelor. Expresia receptorului TfR de la nivelul membranei celulare
indică cantitatea de fier din ser prin detectarea complex elor Fe -Tf. (Who, 2001)
În cazul supraîncărcării cu fier, organismul nu posedă un adevărat mecanism de eliminare,
deoarece acesta tinde să stocheze fierul și de aceea alternativa este limita rea absorbției intestinale.
Acest mecanism utilizează proteina uma nă de hemocromatoză HFE, o proteină de suprafață care se
leagă la TfR1, reglând absorbția fierului ( Weiss, 2005) . Atunci când complexele Fe – Tf înlocuiesc
HFE cu TfR2, se declanșează sinteza hepcidinei, un hormon cu rol în reglarea homeostaziei fierului.
Această situație apare doar în boli genetice (hemocromatoză).
În cazul deficienței de fier, mecanismele de reglare tind să mențină nivelul fiziologic. Mecanismul
constă în creșterea absorbției intestinale de către grupul HPE -hepcidină -FPN. Când cantitatea d e fier
este mică scade expresia hepcidinei, care crește secreția și activitatea FPN (Cherayil, 2011) . De
asemenea, este reglată și homeostazia intracelulară a fierului prin sistemul reglator post –
transcripțional receptiv la complexul IRE -proteină IRP. IRP are afinitate crescută pentru moleculele
de ARNmesager ce conțin informația pentru sinteza feritinei, inhibând traducerea , dar favorizează
traducerea moleculelor de ARNmesager ce corespund TfR1, DMT1 și FPN. Astfel, fierul stocat este
limitat și fierul lib er este transportat. Când fierul este în exces, legarea IRP la complexul Fe -S
inactivează afinitatea sa ridicată pentru ARNm, conducând la stocarea fierului. ( Muckenthaler și
colab. , 2008 )

5
3. DEFICITUL DE FIER ÎN RAPORT CU ALIMENTAȚIA ȘI SĂNĂTATEA

3.1. Tehnici diferite de suplimentare a deficienței de fier
În majoritatea țărilor,principalul grup afectat este reprezentat de prunci (0-5 ani), copii(5 -14
ani) si femei gravide. Totuși, tratamentele pentru deficiența de fier aparțin unor cate gorii, doze și
frecvențe diferite care variază în funcție de populația afectată. Suplimentele descriu modul în care
fierul este administrat pe cale orală persoanelor fizice într -o formă direct disponibilă pentru absorbție
numită fier elementar. Suplimente le de fier sunt sulfat feros și fumarat mai puțin feros, dar iau o
mulțime de forme diferite În timpul sarcinii, femeile sunt adesea anemice, deoarece nevoile de fier
cresc drastic. Fierul le este administrat ca folat timp de 90 de zile. Comunitatea științ ifică nutrițională
este convinsă că alăptarea este cel mai eficient mod natural de a da unui copil cantitatea de fier
necesară din punct de vedere biologic pentru el. Dozele de suplimente pot varia de la o cantitate
mică(10 mg/zi) până la o cantitate mai m are (100 -200mg/zi). Cercetătorii caută o doză exactă pentru
a preveni aceste deficiențe astfel încât să nu se formeze o acumulare în exces de fier în organism
,acest element devenind toxic . Alimentele pot duce la creșterea dozei de fier din organism în funcție
de frecvența cu care sunt consumate. Cele mai cunoscute surse alimentare de fier sunt : carnea și
ficatul, însă există și numeroase alimente vegetale precum condimentele (pătrunjelul, piperul negru,
cimbrul și scorțișoara), păstăile (lin tea, fasolea, mazărea), semințele de cereale, oleaginoasele.
Fortificarea este un procedeu special ce asigură complementaritatea de fier prin intermediul
alimentelor. Aceasta se referă la adăugarea de fier în alimente pentru a crește conținutul nutriționa l al
mâncării.Acest procedeu este utilizat astfel: se distribuie cantități mici de fier pentru a fi adăugate la
făină de grâu sau făină de porumb, dar și la cereale, orez, zahăr, ulei, biscuiți, sosuri, legume sau
lapte. Intr -adevar,suplimentarea poate av ea un impact mai mare asupra sănătății,dar fortificarea este
mai ieftină. Astfel, aceasta pare să fie mai mult rentabilă și mai atractivă din punct de vedere
economic decât suplimentarea.

3.2. Tratarea IDA, cea mai frecventă tulburare nutrițională din lum e
Anemia se caracterizează printr -un nivel anormal scăzut al celulelor roșii din sânge sau moleculele de
hemoglobină. Caracteristicile sunt epuizarea stocurilor de fier, apoi scăderea transportului și a
producției de eritrocite și în cele din urmă distrug erea eritrocitelor. Cauza primară și cea mai

6
cunoscută este deficitul de fier sever (ID): 50% din anemii sunt de fier. Alte cauze sunt:
hemoglobinopatii, alte deficiențe de micronutrienți sau infecții (malarie ;TBC;HIV) și pierderi
masive de sânge.
IDA este studiat pentru prima oară în timpul sarcinii deoarece afectează între 50% și 70% din
femeile însărcinate .Rezultatele sunt evaluate atât în cazul femeilor cât și în cazul nou –
născuților.Suplimentele de fier administrate pe cale orală cresc concentrați ile plasmatice ale
hemoglobinei și ale feritinei serice. Suplimentarea fierului poate fi realizată cu acid folic sau vitamina
A pentru a îmbunătăți nivelul hemoglobinei chiar mai mult .
Cel de -al doilea grup studiat este reprezentat de copii. Sulfatul feros sau fumaratul feros au
fost recent dezvăluite ca fiind la fel de eficiente pentru a crește niveul de fier. Hemoglobina,volumul
și feritina serică au avut valori normale în răspunsul la tratamentele pentru suplimentarea fierului.
Astfel, aportul de fier scade anemia prin corectarea nivelurilor de hemoglobină și eritrocite și prin
reîncărcarea depozitelor de fier ale corpului.

3.3. Fierul, un micronutrient esențial pentru creșterea și dezvoltarea adecvată
IDA este prima manifestare a deficienței de fier la copii, dar boala stunting este una dintre cele mai
vizibile. De asemenea, este numită și malnutriție cronică fiind o formă de eșec al creșterii și apare în
timp, spre deo sebire de malnutriția acută. Un copil care are această boală este în mod normal
proporționat, dar mai scurt decât ceea ce este de așteptat pentru vârsta lui.Tratamentul prin
administratrea suplimentelor cu fier ar putea ajuta la limitarea acestei boli stun ting în timpul
copilariei, în special între 0 și 3 ani când creșterea este rapidă. Dar suplimentele cu fier s -ar putea
dovedi a fi folosite adecvat când copiii sunt anemici. Cei care au ratele normale de hemoglobină pot
fi afectați,astfel se observă efect e negative asupra creșterii, de exemplu o diminuare a ratei de
creștere,lungimea și circumferința capului. Cu toate acestea, problemele de dezvoltare au întotdeauna
o lungă durată.Impacturile,efectele și aceste deficiențe nu pot fi în totalitate refăcute. Cu mai multe
terapii de fier realizate pe sugari,au descoperit că fierul ar putea duce la o reducere semnificativă a
anemiei,prevalența corelată cu tulburările mintale persistenteChiar și cu terapiile rezultate într -o
extincție totală a markerilor anemici hematologici, problemele au rămas (Logan și colab., 2001) . IDA
în copilărie nu poate fi inversat, chiar și la 10 ani după o terapie cu fier. Astfel, tratamentele cu fier
sunt variate și adaptate în funcție de populația studiată. Ele ajută la prevenirea IDA , dar nu sunt
principalii factori care influențează bolile ce au ca și caracterisică deficiența de fier: foametea și

7
sărăcia sunt printre factorii importanți responsabili pentru problemele de dezvoltare. Fierul doar
îmbunătățește sănătatea general ă și menț ine o stare adecvată a sănătății corpului .

4. FIERUL ȘI SISTEMUL IMUNITAR
4.1. Imunitatea și conținutul de fier, un parteneriat pentru sănătate
În tabelul 1 este ilustrată implicarea proteinelor metabolismului fierului în imunitate. Prin
urmare, deficitul de fier dăunează sistemului imunitar. Aceasta poate induce o reducere a activității
bactericide a leucocitelor. O concentrație mai mică a celulelor mediază o imunitate adaptativă,
precum ucigașii naturali și niveluriinferioare are interleukinei -2 (Berger și colab., 2000 ). Astfel,
menținerea unui anumit nivel de fier în organism pare să fie crucial pentru buna funcționare a
sistemului imunitar. Un exemplu ar f i rolul esențial al fierului în dezvoltarea neutrofilelor în măduva
osoasă. Activitatea lor bactericidă poate fi restabilită dupa un tratament cu fier pe o durată de 15 zile
(Walter și colab., 1986) . Concentrația de fier poate avea efecte semnificative asu pra unor boli
infecșioase dar de asemenea unele boli de acest tip pot influența nivelul de fier din organism. Atât
bacteriile cât si protozoarele prezintă receptori de tip Tf uman, pentru lactoferină sau hemoglobină.

Tabel 1. Funcții metabolice și imuni logice ale proteinelor majore implicate în reglarea fierului
(Curis, 2013)
Mai frecvent însă bacteriile și protozoarele pot produce siderophorii care se leagă de fierul Tf
în circulația gazdei (Weinberg, 2009) . Acest complex fier – siderophor este reabsorbit atunci de
agentul patogen pentru metabolismul acestuia iar drept urmare cantitatea disponibilă pentru gazdă va
suferi o scădere. Totuși gazda dispune de diverse mecanisme complexe de apărare, care sunt activate
în timpul inflamației. Există două modalități principale de apărare ale organismului împotriva
agenților patogeni : fie înfometarea de fier, fie suprasaturarea acestora cu fier în fagozomi care vor
produce ROS omorându -i. În timpul răspunsului inflmator intervine TLR 4, cel mai important

8
receptor pentru lipopolizaharide. Calea TLR 4 este cea care influențează procesul de translație a
nerozei tumorale. Factori TNFa și IL -6 mRNA, care conduc la biosinteza cytokinelor de către
celulele imune (Figura 2) (Cherayil, 2011) .
Un ultim mecanism pentr u
protejarea gazdei împotriva agenților
patogeni este inhibarea creșterii
patogenului intracelular. În
macrofage, DMT1 și FPN au
capacitatea de a îmbogăți micromediul
fagosomial imediat al agentului
patogen cu fier pentru a -l distruge
prin producția de R OS. Apoi aceleași
proteine reciclează fierul (Figura 2).

(Curis, 2013)
4.2. Fierul în protecția de bol i. Controversa malariei.
În consecință, suplimentarea cu fier a fost testată pentru potențialul de reparare a defecțiunilor
sistemului imunitar. Aceasta a fost uneori corelată cu reducerea morbidității cauzate de bolile
infecțioase, însă studiile sunt ades ea interferente cu tratamentele împotriva acestor infecții.
Una dintre principalele boli studiate pentru a putea pune în evidență funcția imună a fierului
este malaria. Plasmodium falciparum invadează eritrocitele și le distruge. Procesul de spargere a
acestora duce la o scădere a numărului de reticulocite și declanșarea producerii de niveluri ridicate de
citokine proinflamatorii. Citokinele precum TNF deprimă apoi eritropoieza în măduva osoasă și
stimulează eritrofagocitoza. Astfel, hemoliza conduce la o pierdere de fier iar malaria este astfel
asociată cu anemia severă la copiii africani. Organismul nu are fier și astfel prezintă concentrații
serice mai mari ale TfR (Verhoef și colab., 2001) . Cercetarea se bazează pe faptul că tratamentul IDA
ar putea duce la prevenirea malariei în sine.
Date antropometrice privind nutriția din Tanzania, unde malaria este endemică, au arătat că
tratamentul cu fier a îmbunătățit statutul hematologic și ar putea fi realizat fără consecințe negative.
Cu toate acestea, fier ul nu a afectat în mod semnificativ densitatea sau rata de inmultirea parazitului,
nici nu a afectat nivelurile IgG anti -malarie (Menendez și colab., 1997) . Doar valoarea ID -ul a fost
corectată, prin recuperare hematologică; infecția era încă prezentă .

9
Într-adevăr, malaria trebuie mai întâi eliminată cu un medicament antimalaric eficient.
Persistența anemiei după tratamentul medicamentos trebuie apoi tratată cu fier (Stoltzfus, 2012) .
Aceste date rezultate din cercetarea nutrițională sunt în prezent extrem de controversate.
Câteva studii clinice încep să sublinieze absența îmbunătățirii sănătății și chiar prezența unor efecte
dăunătoare ale aportului de fier exogen. La copii, fierul agravează indicii malariometrici precum
parazitemia severă, febra sau rata s plenomegaliei (extinderea splinei) (Senn și colab., 2010) . La
nomazii somalezi, episoadele de infecție au fost mai frecvente la grupul tratat cu fier decât în grupul
placebo (Murray și colab., 1978) . Această diferență sugerează că apărarea gazdă este mai b ună în
timpul ID, decât în timpul reumplerii cu fier, iar aportul de fier afectează aici apărarea înnăscută.. ID
poate fi, de asemenea, parte a unui compromis ecologic, care permite co -supraviețuirea optimă a
agentului gazdă și a agentului infectant (Prent ice, 2008) .
În final, fierul îmbunătățește starea nutrițională globală și imunitatea. Rezultă mai puține
decese din cauza malariei, dar nu se ameliorează prevalența malariei. Se recomandă integrarea
programelor de nutriție în programele existente de interv enție în malarie (Prentice și Cox,
2012). Oprirea suplimentării cu fier, în cazul populațiilor deficitare, nu este, prin urmare, indicată în
prezent.

10
5. CONCLUZI I
Calitatea vieții umane este determinată, foarte devreme, de nutriție. Micronutrienți ca fierul
sunt cheia dezvoltării și protecției impotriva bolilor. Fierul este micronutrientul central din cercul
vicios al malariei – IDAimmunity (Figura 3) și corelațiile spațiale dintre aceste probleme pot fi
desenate. Astfel, lipsa de fier sau o absorbție inadecvată a fierului, conduce catre oamenii care suferă
de greutăți de -a lungul vieții – saracie(figura
3). Fierul poate fi administrat ca tratament,
pentru IDA sau ca prevenire, pentru boli și
pentru recuperarea generală a sănătății. În
plus, dezbaterea actuală privind impactul
fierului asupra prevalenței malariei arată că
programele de suplimentare cu fier și de
fortificare pot fi stabilite numai în medii
comunitare c u contexte situaționale specifice .

(Curis, 2013)
Noile perspective ale programelor nutriționale se regăsesc în cercetarile actuale. Într -adevăr,
corpul uman nu necesită doar fier, ci o multitudine de micronut rienți, care sunt esențiali pentru
sănătate. Suplimentarea tratamentelor cu fier, cu alte vitamine, zinc sau sare iodată, de exemplu, este
chiar mai eficientă decât aportul de fier în sine (FFI și colab., 2009) . De aceea, astăzi, tot mai multe
programe uti lizează preparate bogate în multimicronutrienți cum ar fi Sprinkles (Suchdev și colab.,
2012). În plus, îmbunătățirea sănătății se realizează prin combinarea a câtorva factori: sănătatea,
nutriția, munca agronomică și economică și, mai ales, accesul la hrană. Intervențiile pe scară largă
sunt clar necesare și trebuie să se accentueze cercetarea pentru a înțelege care tratamente au cel mai
bun impact beneficiu -cost și ce intervenții trebuie să fie privilegiate. Argumentul economic este
esențial în program ele nutriționale.

11
6. BIBLIOGRAFIE

▪ Curis C., 2013. Iron supplementation in nutritional programs:pathophysiological basis
and correlations with health in developing countries . BioSciences Master Reviews . 1-9
▪ Iwasaki K ., MacKenzie EL ., Tsuji Y ., 2008. Intracellular iron transport and storage: from
molecular mechanisms to health implications . Antioxidants Redox Signal . 10, 997 -1030.
▪ Cook JD, Flowers CH, Skikne BS ., 2003. The quantitative assessment of body iron. Blood .
101, 3359–3364.
▪ Cherayil B J., 2011. The role of iron in the immune response to bacterial infection . Immunol.
Res. 50, 1 -9.
▪ Poos M., Schlicker S., Trumbo P., Yates AA., 2001. Dietary reference intakes: vitamin A,
vitamin K, arsenic, boron, chromium, copper, iodine, iron, manganese, molybdenum, nickel, silicon,
vanadium, and zinc . J. Am. Diet. Assoc. 101, 294 -301.
▪ Weiss G., 2005. Modification of iron regulation by the inflammatory response . Best Pract.
Res. Clin. Haematol . 18, 183 -201.
▪ Gilbert R., Logan S., Martins S., 2001. Iron therapy for improving psychomotor
development and cognitive function in children under the age of three with iron deficiency anaemia.
Cochrane Database Syst. Rev. Online
▪ Aplogan A., Berge J., Dyck JL., Galan P., Hercberg S., Schneider D., Traissac P ., 2000.
Effect of daily iron supplementation on iron status, cell -mediated immunity, and incidence of
infections in 6 -36 month old Togolese children. Eur. J. Clin. Nutr. 54, 29 -35
▪ Arévalo M., Arredondo S., Stekel A., Walter T., 1986. Effect of iron therap y on
phagocytosis and bactericidal activity in neutrophils of iron -deficient infants. Am. J. Clin. Nutr. 44,
887-882
▪ Murray AB., Murray CJ., Murray MB., Murray MJ., 1978. The adverse effect of iron
repletion on the course of certain infections. Br. Med. J . 2, 1113 -1115.