Supervizarea

=== 9b63d6a81a686a6c52161d32cdeb78d28ce1015f_414911_1 ===

Introducere

Calitatea serviciilor sociale oferite de instituțiile de stat este mai scăzută decât calitatea serviciilor sociale oferite de instituțiile non-guvernamentale (în cadrul cărora procesul de supervizare este mai dezvoltat).

„Supervizorul/supervizarea în asistența socială este esențială ca modalitate practică de a asigura servicii de calitate” (Sălăjeanu, 2007:208).

Barker (Cojocaru, 2005:110) a definit supervizarea ca fiind „un proces administrativ și educațional utilizat în agențiile de asistență socială pentru a sprijini asistenții sociali să-și dezvolte abilitățile și să asigure servicii de calitate clienților”.

Prin procesul de supervizare se menține calitatea suportului profesional oferit persoanelor în dificultate și se evită epuizarea profesională a intervenienților (Muntean, 2007).

Pe termen scurt supervizarea poate determina îmbunătățirea capacității profesionaliștilor de a-și desfășura activitatea, iar pe termen lung supervizarea acordă clientului ajutorul specific (Lundén, 2007).

Supervizarea atinge latura personală care se intersectează cu latura profesională, vizând optimizarea personală din perspectiva competențelor profesionale (Irimescu, 2003).

Supervizarea este o relație stabilită între un asistent social practician și un altul cu o experiență mai bogată. Datorită lucrului în echipă și a încrederii dintre cei doi profesionaliști, supervizarea devine o relație importantă și puternică, care oferă beneficii ambelor părți implicate.

Fundamentarea teoretică

Procesul de supervizare poate fi o cerință a contextului în care asistentul social își desfășoară activitatea, în vederea perfecționării profesional. Organizațiile care doresc să ofere servicii specializate de calitate recunosc necesitatea supervizării. Procesul dezvoltă cele mai bune metode de intervenție și îmbunătățește serviciile.

Calitatea serviciilor poate fi afectată de un număr mare de cazuri active, iar pentru a evita acest lucru, supervizorul stabilește un număr optim de cazuri active. Pentru a reduce stresul activitățile sunt planificate, în funcție de urgențe, priorități.

Celor supervizați li se induc valori, standarde și comportamente dezirabile pentru organizație și pentru profesie prin: revalorizarea experienței trecute în contextul actual, dezvoltarea atașamentului supervizaților față de profesie și organizație, orientarea și integrarea supervizaților în cadrul echipei, monitorizarea și menținerea atitudinilor și comportamentelor lor (Cojocaru, 2005).

Nevoia de supervizare se regăsește în calitatea serviciilor oferite beneficiarilor, profesionalismul specialiștilor, munca în echipă, responsabilitatea celor implicați. Atât supervizatul cât și supervzorul au nevoie de supervizare deoarece prin acest proces fiecare parte implicată se dezvoltă profesional și personal. De altfel, putem aminti și nevoia de supervizare a beneficiarului, care cu ajutorul supervizării va primi servicii de calitate.

Supervizorul in cadrul organizatiilor de asistenta sociala are un rol foarte important.

In acest fel am urmarit: cum se manifesta supervizorul in cadrul instituțiilor de stat și in cadrul instituțiilor non-guvernamentale. Si de asemenea am urmarit cum influenteaza supervizarea calitatea serviciilor oferite de aceste instituții.

Procesul de supervizare este mai dezvoltat în cadrul instituțiilor non-guvernamentale decât în cadrul instituțiilor de stat (fapt care crește calitatea serviciilor oferite de instituțiile non-guvernamentale).

Scopul cercetării este de a identifica modalitățile de supervizare, nivelul la care este folosit și rezultatele procesului de supervizare.

Am dorit:

Realizarea unui studiu exploratoriu în cadrul instituțiilor de stat și în cadrul instituțiilor non-guvernamentale pentru a identifica modalitățile de utilizare a procesului de supervizare.

Identificarea existenței diferențelor la nivelul instituțiilor de stat și non-guvernamentale.

Universul cercetării: asistenții sociali din cadrul instituțiilor de stat și non-guvernamentale.

Universul cercetării se compune din asistenți sociali care lucrează în instituții de stat și asistenți sociali care lucrează în instituții non-guvernamentale. Numărul de asistenți sociali care au participat la interviu a fost: șase asistenți sociali din cadrul instituțiilor de stat și șase asistenți sociali din cadrul instituțiilor non-guvernamentale. Am ales un număr egal de asistenți sociali care să reprezinte instituțiile în care lucrează (de stat și non-guvernamentale) pentru a obține un rezultat echilibrat în urma analizei și interpretării interviului.

Metode si tehnici si instrumente utilizate in analiza postului

INTERVIUL

Pentru a atinge scopul acestei lucrări am utilizat ca metodă de culegere a datelor interviul semistructurat extensiv. Acesta a avut la bază un ghid de interviu care ilustrează principalele teme pe care le-am abordat în cadrul interviului.

Am optat pentru această metodă de culegere a datelor pentru a mă afla față în față cu persoanele implicate, pentru a lămuri în mod direct aspectele neclare cu privire la temele abordate în cadrul interviului și pentru a surprinde reacțiile intervievaților.

GHID DE INTERVIU

Cum vă simțiți după o zi de lucru?

Cum ați defini supervizarea?

Cum se realizează supervizarea în instituția unde lucrați?

Considerați că supervizarea este necesară în instituția în care lucrați? Argumentați.

Care este, în opinia dvs., rolul supervizării?

Cum este evaluată supervizarea în cadrul instituției în care lucrați (evaluarea supervizatului, evaluarea supervizorului, evaluarea formală, evaluarea informală)?

Care tip de supervizare considerați că este cel mai potrivit în cadrul instituției în care lucrați (supervizarea individuală, supervizarea de grup, supervizarea formală,supervizarea informală)? Argumentați.

Care credeți că este impactul pe care îl are supervizarea asupra instituției/angajaților?

Cum descrieți relația ideală dintre supervizor și supervizat?

Care considerați că sunt cele mai importante calități ale unui supervizor?

Sunteți implicat(ă) într-un proces de supervizare? Care este rolul dvs.?

Prezentarea rezultatelor analizei postului

Pentru a înțelege mai bine care este rolul agajatilor în instituție voi scrie în continuare atribuțiile sefului de centru, asistent social, psiholog și educator.

Fisa postului

Seful de centru

I. Identificarea postului

Numele și prenumele titularului: Vasile Ion

Denumirea postului: Sef de centru

Poziția în COR / Cod: 1344

Departamentul / locația: Complexul de Servicii ,,Veniamin Costache”.

Nivelul postului:

conducere / coordonare: top

execuție: specialist

Relațiile:

Ierarhice (control, îndrumare, posturi supervizate): asistenti sociali, psihologi

Funcționale (colaborare, pe orizontală): administrator

Reprezentare (colaborare, consultanță): coordonator personal de specialitate

II. Descrierea postului

Scopul general al postului : supervizarea

Obiectivele postului: conducere si administrare

Descrierea sarcinilor / atribuțiilor / activităților postului:

Conform fișei postului șefu de centru are următoarele atribuțiumi:

Atribuțiuni generale

Asigura si aplica legislatia in vigoare, privind activitatea Centrului de Plasament a

altor ordine si instructiuni referitoare la protectia copilului;

Asigura coordonarea, indrumarea, controlul si gestiunea unitatii;

Asigura repectarea Regulamentului de Organizare si Functionare a unitatii;

Raspunde de realizarea planului managerial, anual si al celor trimestriale;

Stabileste tematica si graficul pentru sedintele Consiliului Consultativ;

Raspunde de aplicarea hotararilor luate la nivelul Consiliului Consultativ si alDGPDC

Iasi;

Este ordonator tertiar de credite si raspunde de modul de utilizare a fondurilor

repartizate, conform normativelor financiare;

Asigura si raspunde de organizarea controlului financiar intern si a inventarierii

patrimoniului unitatii;

Raspunde de aplicarea tuturor normelor privitoare la asigurarea tehnicii securitatii

muncii, decide componenta Comisiei PSI;

Militeaza pentru proiectarea si aplicarea unei strategii de comunicare, de promovare a

imaginii Centrului, precum si antrenarea structurilor comunitatii (scoala, biserica, etc.), in calitate de parteneri in aplicarea proiectului institutional;

Are rol decizional in activitati de specialitate legate de protectia copilului in Centrul de

Plasament si in toate activitatile legate de buna functionare a echipei;

Negociaza si gestioneaza conflictele interne si externe unitatii;

Autoanalizeaza si reflecteaza permanent asupra propriei eficiente in calitate de

manager;

Instituie un sistem de decizie si delegare, capabil sa asigure functionarea

institutiei;

Reprezinta unitatea in raport cu celelalte componente ale DGPDC Iasi si cu alte

servicii implicate in protectia copilului;

Analizeaza si stabileste masuri pentru aprovizionarea la timp a unitatii cu:

alimente, echipament, materiale de curatenie, materiale didactice, rechizite, medicamente, etc.;

Urmareste si raspunde de utilizarea corespunzatoare a mijloacelor de transport proprii

si ia masuri pentru evitarea transporturilor neeconomicoase sau abuzive;

Ia masuri pentru efectuarea reparatiilor curente si capitale;

Propune Comisia pentru desfasurarea lucrarilor de inventariere si casare potrivit

dispozitiilor legale in vigoare;

Dezvolta parteneriate cu institutii si organizatii.

Descrierea responsabilităților postului:

Atribuțiuni legate de personal:

Face propuneri catre DGPDC Iasi pentru incadrarea si eliberarea din functie a

persoanei angajate;

Organizeaza activitatea personalului in Centrul de Plasament si controleaza calitatea

serviciilor oferite, luand masurile prevazute de lege pentru prevenirea abuzurilor, a incalcarii eticii profesionale, recuperarea prejudiciilor si propune pentru sanctionare pe cei vinovati;

Intocmeste fisele de post;

Raspunde de desfasurarea activitatii educative (intocmirea planurilor de activitate,

folosirea instrumentelor de lucru specifice, etc.);

Repartizeaza educatorii la grupele de copii constituite, urmarind pe cat posibil

respectarea continuitatii grupei;

Asigura formarea si pregatirea continua a personalului din Centrul de Plasament prin

organizarea intalnirilor periodice intre profesionistii Centrului (la doua saptamani/lunar) si asigura supervizarea modului de desfasurare a acestor intalniri;

Asigura mobilizarea resurselor umane, stabileste relatii clare si functionale intre

serviciile unitatii;

Ia masuri pentru cunoasterea de catre intreg personalul a actelor normative cu caracter

specific in domeniul protectiei copilului si asigura respectarea intocmai a acestora.

c) Atribuții legate de copii rezidenți:

Analizeaza, realizeaza rapoarte si face propuneri pentru asigurarea serviciilor oferite

rezidentilor;

Raspunde de calitatea serviciilor oferite copiilor;

Coordoneaza actiunile destinate asigurarii si imbunatatirii conditiilor de viata,

sanatate, educare si a petrecerii timpului liber a copiilor in vederea dezvoltarii personalitatii si integrarii socio-profesionale;

Intocmeste cu concursul personalului educativ si medical programul zilnic, asigurand

respecarea cerintelor educative potrivit particularitatilor de varsta si individuale ale copiilor;

Initiaza actiuni in vederea sustinerii participarii directe a copilului la activitati in

cadrul comunitatii, integrarea acestuia in viata sociala intr-un mod similar celorlalti copii;

Stabileste gruparea copiilor pentru a permite o ingrijire personalizata si individualizata

a fiecaruia dintre ei;

Organizeaza spatiu fizic destinat ocrotirii copiilor, potrivit acelorasi considerente;

Analizaza si propune recompensarea sau sanctionarea propusa de educator, asigura

respectarea drepturilor legale ale copiilor si tinerilor institutionalizati, personalului educativ, etc.

Condițiile de lucru ale postului:

Programul de lucru: 8h pe zi.

III Specificațiile postului

Nivelul de studii: superioare

Concluzii

Complexul de Servicii are rolul de a asigura protecția, creșterea și îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi, ca urmare a stabilirii, în condițiile legii, a măsurii plasamentului.

Complexul de Servicii are ca obiect de activitate, acordarea de servicii sociale specializate, încadrate la indicativul 1.1 din Nomenclatorul Instituțiilor de Asistență Socială și structura orientativă de personal de specialitate, respectiv: găzduire pe perioadă nedeterminată, asistență medicală și îngrijire, suport emoțional și după caz, consiliere psihologică, educare, socializare și petrecere a timpului liber, reintegrare familială și comunitară.

Complexul de Servicii are următoarele atribuții:

Asigură cazarea, hrana, cazarmamentul, echipamentul și condițiile igienico-sanitare

necesare protecției speciale a copiilor care beneficiază de acest tip de serviciu;

Asigură, după caz, supravegherea stării de sănătate, asistență medicală, îngrijire și supraveghere permanentă a beneficiarilor;

Asigură paza și securitatea beneficiarilor;

Asigură beneficiarilor protecție și asistență în cunoașterea și exercitarea drepturilor

lor;

Asigură accesul beneficiarilor la educație, informare, cultură;

Asigură educația informală și non-formală a beneficiarilor, în vederea asimilării

cunoștințelor și deprinderilor necesare integrării sociale;

Asigură socializarea beneficiarilor, dezvoltarea relațiilor cu comunitatea;

Asigură climatul favorabil dezvoltării personalității copiilor;

Asigură participarea beneficiarilor la activități de grup și la programe individualizate,

adaptate nevoilor și caracteristicilor lor;

Asigură intervenție de specialitate;

Contribuie la realizarea obiectivelor cuprinse în planul individualizat de protecție;

Urmărește modalitățile concrete de punere în aplicare a măsurilor de protecție

specială, integrarea și evoluția beneficiarilor în cadrul serviciului și formulează propuneri vizând completarea sau modificarea planului individualizat de protecție sau îmbunătățirea calității îngrijirii acordate;

Asigură servicii și activități care să răspundă nevoilor individuale de îngrijire,

educație, socializare, stabilite prin evaluarea inițială realizată de către managerul de caz;

Asigură accesul și condițiile pentru toți copiii aflați în protecție pentru ca aceștia să

poată contacta și implica în viața lor orice persoană, instituție, asociație sau serviciu din comunitate, conform propriilor dorințe, cu excepția restricțiilor prevăzute în metodologia de organizare și funcționare și planul individualizat de protecție;

Asigură pregătirea corespunzătoare a ieșirii copilului/tânărului din serviciu, prin

dezvoltarea deprinderilor de viață independentă și a altor condiții necesare pentru reintegrarea sau integrarea familială și, sau socio-profesională;

În luarea deciziilor care îi privesc în mod direct sau indirect pe copii, centrul solicită

și ia în considerare opiniile copiilor, în raport cu vârsta și gradul de maturitate, precum și ale familiilor acestora și ale altor persoane importante pentru copil;

Datorită faptului că profesionalizarea supervizorilor este abia la început, față de celelalte profesii care țin de asistență socială doresc prin cercetare de față dorec să aflu care sunt percepțiile față de apariția profesiei de supervizare și care sunt practicile de supervizare din instituție.

După ce am realizat o conceptualizare a temei și a unor noțiuni importante în etapa precedenta a cercetării, am încercat să construiesc un ghid de interviu semi-structurat , cu indicatorii aferenți fiecărei dimensiuni. Prin consemnele și întrebările orientative pe care le-am construit am încercat să evidențiez fiecare dimensiune și subdimensiune a temei de cercetare. Voi încerca astfel să reliefez care sunt practicile de supervizare în Complexul de Servicii „Veniamin Costache” și care sunt percepțiile față de apariția noii profesii de supervizor. Aceste întrebări sunt mai degrabă orientative, deoarece folosesc un interviu semi-structurat. Astfel, operatorul este liber să ceară anumite lămuriri pe parcurs sau să mai pună întrebări care să fie relevante temei noastre de cercetare, în funcție de ceea ce răspunde subiectul.

BIBLIOGRAFIE

1. Bódi, D. C. (2007) “Managementul organizațiilor de asistență socială”, Editura Universității Transilvania, Brașov;

2. Cojocaru, Ștefan (2005) “Metode apreciative în asistența socială: ancheta, supervizarea și managementul de caz”, Editura Polirom, Iași;

3. Gherguț, Alois (2003) “Managementul serviciilor de asistență psihopedagogică și socială: ghid practic”, Editura Polirom, Iași;

4. Hawkins, P., Shohet, R. (1998) “Supervision in the helping professions”, Open University Press, Milton Keynes, Philadelphia;

5. Iluț, P. (1997) “Abordarea calitativă a socioumanului: concepte și metode”, Editura Polirom, Iași;

6. Irimescu, G. (2003) “Importanța supervizării în asistența socială”, în “Revista de cercetare și intervenție socială”, vol. 3, Editura Lumen, Iași;

7. Jourdan-Ionescu, C., (2007) “Metodele și evaluarea supervizării” în Muntean, Ana (coord.) “Supervizarea: aspecte practice și tedințe actuale”, Editura Polirom, Iași;

8. Lundén, K. (2007) “Supervizarea ca sprijin pentru profesioniști” în Muntean, Ana (coord.) “Supervizarea: aspecte practice și tedințe actuale”, Editura Polirom, Iași;

9. Muntean, A. (2007) “Câteva aspecte privind supervizarea. Inițierea supervizării în România” în Muntean, Ana (coord.), Sagebiel, Juliane (coord.), “Practici în asistența socială: România și Germania”, Editura Polirom, Iași;

10. Neamțu, George (coord.), (2003) “Tratat de asistență socială”, Editura Polirom, Iași;

11. Nicolescu, O. (coord.) (1993) “Ghidul managerului eficient”, vol. 1-2, Editura Tehnică, București;

12. Pașa, F., Pașa, L. M. (2004) “Asistența socială în România”, Editura Polirom, Iași;

13. Sălăjeanu, F. (2007) “Supervizarea – practică sau teorie în România” în Muntean, Ana (coord.) “Supervizarea: aspecte practice și tedințe actuale”, Editura Polirom, Iași;

14. Scârneci, Florentina (2006) “Îndrumar de cercetare calitativă în științele socio-umane”, Editura Universității Transilvania, Brașov;

15. Stan, V.O. (2007) „Supervizarea în sănătatea mentală” în Muntean, Ana (coord.), Sagebiel, Juliane (coord.), “Practici în asistența socială: România și Germania”, Editura Polirom, Iași;

16. Țigănescu, (2004) “ ” în Lambru, M. (coord.), Mărgineanu, I. (coord.), “Parteneriatul public-privat în furnizarea de servicii sociale”, Editura Ziua, București.