Sunt de acord cu susținerea lucrării în fața comisiei [306980]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

’’REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI”

DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE MANAGEMENT AGRICOL

PROIECT DE DIPLOMĂ

COORDONATOR:

Prof. Univ. Dr. Petroman Ioan

ABSOLVENT: [anonimizat]

2017

POTENȚIALUL TURISTIC AL ORAȘULUI SEBEȘ

JUDEȚUL HUNEDOARA

Sunt de acord cu susținerea lucrării în fața comisiei

CUPRINS

INTRODUCERE

Municipiul Sebeș

Orașul Sebeș de la apariția sa, a [anonimizat]. Aici au fost acele activități care au accelerat dezvoltarea economică și culturală a Europei și a întregii lumi.

Atunci când se încearcǎ reconstituirea trecutului și mai ales a [anonimizat], a nu fi deloc ușor. Istoria orașelor este una a [anonimizat]-se cu amprenta factorilor geografici și istorici specifici. Nici orașul Sebeș nu face excepție; [anonimizat].

Sebeșul a fost în evul mediu unul dintre cele mai importante orașe din Transilvania. După ce localitatea a fost menționatǎ documentar, pentru prima datǎ în anul 1245, în contextul dezastrului provocat acestei regiuni de tătari. O [anonimizat], ceea ce demonstrează că a înregistrat, relativ repede, o importantǎ dezvoltare economicǎ (meșteșugǎresc și comercial), urbanistică, instituțională și politic (a gǎzduit reședința principilor Transilvaniei și sediul Dietei în secolele XVI și XVIII). [anonimizat]-urbanistice cu care a [anonimizat]: [anonimizat], [anonimizat], fortificația orașului și o [anonimizat] sǎ amintim: [anonimizat] Zápolya și alte locuințe aparținând unor meșteșugari sau comercianți. Dacă edificiile din prima categorie s-[anonimizat]. Maria, nu același lucru se poate spune despre arhitectura civilă a Sebeșului.

[anonimizat]. [anonimizat] cǎtre unii cronicari ardeleni. [anonimizat]-a [anonimizat], publicate în țară și în străinătate.

CAPITOLUL 1.

[anonimizat] a României, [anonimizat], la 45° 53’ latitudine nordică și 23° 30’ [anonimizat] – [anonimizat] 250 m altitudine. [anonimizat]ǎbǎ[anonimizat]-se în apropierea confluenței acestuia cu Mureșul.

Orașul Sebeș este așezat la o distanță de 15 [anonimizat]ǎ [anonimizat] 55 km de Sibiu (unde este și un aeroport internațional) și la 63 km de Deva. Este situat chiar la intersecția a două drumuri europene: E 68 (Deva – Sibiu – Brașov) și E 81 (Cluj-Napoca – Sibiu– Pitești). [anonimizat] o gara, [anonimizat]- Sibiu, Deva- Arad.

Orașul Sebeș

Fig. 1.1. Harta României

Este amplasat pe un teren plan, cu un curs inferior al râului Sebeș, aproape de vărsarea Secașului. Existența mai multor terase, mai ales pe versantul stâng al văii Sebeșului, poate constitui o dovadă că actualul curs al râului a arǎtat, în timp, deplasări succesive spre est. Cel mai important afluent al râului Sebeș este Secașul, confluența lor având loc în zona din nord-estul orașului. Spre sud-est este mărginit de dealurile piemontane ale Cugirului, iar în nord, la 3 km de oraș, este dealul cu eroziunea Râpa Roșie, un frumos monument al naturii.

Teritoriul orașului a fost locuit datoritǎ poziției sale avantajoase pe importantele cǎi de comunicație din Transilvania din cele mai vechi timpuri. S-au descoperit peste 25 de puncte arheologice datând din neolitic, epoca dacicǎ, romanǎ, precum și aparținând secolelor IV-VI la Râpa Roșie, Podul Pricopului, iar între Sebeș și Lancrǎm existǎ așezǎri din secolele al VII-lea și pânǎ în al XII-lea.

1.1 Forme de relief

Relieful este foarte variat, deoarece este alcǎtuit din munți, podișuri, piemonturi, depresiuni și lunci ale râurilor. Diversitatea reliefului este o urmare a unei structuri geologice variate, care a suferit o evoluție diferitǎ de la o zonǎ la alta. Universul petrografic dat de îmbinarea rocilor sedimentare cu cele magmatice oferǎ o diversitate de forme care fac dintr-o serie de areale ale orașului adevǎrate spectacole ale naturii. Din punct de vedere al reliefului, orașul Sebeș se aflǎ în zonǎ cu o mare influențǎ montanǎ ce se aflǎ la limita de separare a altor douǎ unitǎți naturale importante: Podișul Secașelor spre est și culoarul Mureșului spre vest. Podișul Secașelor, este delimitat de valea Secașului și valea Târnavei în partea sud-vesticǎ a Podișului Transilvaniei. Are altitudini de pânǎ la 400 de metrii, caracterizat printr-un aspect de platou, ușor ondulat, în care se ridicǎ izolat vârfuri ascuțite formate din gresii sau tufuri vulcanice. Podișul Secașelor este situate în apropiere de orașul Sebeș, se remarcǎ și prin monumentul naturii Râpa Roșie, cu o înǎlțime de aproximativ 70 de metri, unde curgerea apelor, pe suprafața argilelor amestecate cu gresii și conglomerate, a creat uimitoare forme sculpturale. În sud, Sebeșul se învecineazǎ cu Munții Șurianu, aceștia aparțin Caparților Meridionali și sunt cunoscuți și ca Munții Sebeșului, (Vârful lui Pǎtru – 2.130 m, Vârful Șurianu – 2.061 m și Vârful Bǎtrâna – 1792m). Munții Șureanu au înălțimi medii și mici și ocupă o suprafață destul de întinsă, 1585 km². Sunt lipsiți de creste zvelte și de custuri glaciare, dar au suprafețe de eroziune întinse. Sunt formați din șisturi cristaline și intruziuni de roci eruptive și pǎstreazǎ pe vârfurile lor urmele glaciațiunilor cuaternare, reprezentate prin circuri glaciare, morene, praguri, blocuri transportate de conul ghețarilor. Pitorescul masivului este dat de pǎdurile bogate de foioase și conifere precum și de pâraiele de munte dintre care cea mai cunoscutǎ este ,,Valea Frumoasei”. Rocile cristaline sunt caracteristice Munților Șurianu și Vǎii Arieșului unde se îmbinǎ cu muchiile calcaroase ale Munților Trascǎului la sud și Muntele Mare la nord, creând o frumoasǎ diversitate morfologicǎ. Din punct de vedere geologic, lunca Sebeșului este alcătuită din bogate depozite de aluviuni cuaternare. Solurile sunt cernoziomuri și soluri brune, dispuse peste substratul sedimentar.

1.2 Hidrologie

Teritoriul orașului Sebeș este străbătut de râurile Sebeș și Secașul Mare, unde acesta se învecinează la est cu comunele Daia Română, Cut și Câlnic, la sud cu comunele Cîlnic și Săsciori, la vest cu comunele Vințu de Jos și Pianu, la nord cu municipiul Alba Iulia. Suprafața terenului pe care este așezat orașul este aproape planǎ.

Râul Sebeș este un râu tipic de munte, în aval de hidro-centralele de pe Valea Sebeșului. Acest râu este afluent pe partea stângǎ a Mureșului, desparte cele douǎ masive ale Munților Șurianu la vest și Cindrel la est, parcurgând pânǎ la varsare 88 km. Izvoarele sunt formate de confluența Tǎrtǎrǎului cu Valea Frumoasǎ, cursul sǎu adunând o serie de afluenți importanți de versanții celor douǎ massive, dintre care amintim: Bistra, Dobra unitǎ cu Șugagul și Secaș pe partea dreaptǎ și Diudiu, Valea Mare, Prigoana, Miraș, Mǎrtinii și Rǎchita pe partea stângǎ. Cursul rapid a prezentat un valoros potențial hidroenergetic valorificat prin construirea mai multor baraje pe cursul Sebeșului la Oașa, Șugag, Sǎsciori, Petrești.

Lacurile artificiale de baraj se gǎsesc pe cursurile râului Sebeș; Lacul Oașa, Lacul Tǎu și Lacul Cugir pe Râul Mic, affluent al Cugirului. În regiunea Ocna Mureș se întâlnesc lacuri artificiale cu apǎ sǎratǎ create în urma prǎbușirii și inundǎrii fostelor ocne. Situații similare se întâlnesc în zona Roșia Montanǎ, fiind o urmare a exploatarii aurului în aceastǎ parte a Munților Metaliferi.

VALEA SEBEȘULUI

Valea Sebeșului, strǎbǎtut de râul cu același nume, care izvorǎște de la poalele Munților Cindrelului și Șurianu, strǎbate pânǎ la vǎrsarea sa în Mureș la Alba Iulia peste 100 de km, fiind una dintre cele mai frumoase și mai prielnice zone pentru drumeții și excursii. A fost din cele mai vechi timpuri drumul de legǎturǎ între românii așezați pe cei doi versanți ai Carpaților, iar de la începutul secolului al XX-lea a fost consideratǎ, pânǎ la construirea Transfǎgǎrǎșanului, șoseaua transcarpaticǎ la cea mai mare altitudine, legând Sebeșul de localitatea Novaci din Oltenia. Partea superioarǎ se numește Valea Frumoasei, toponimic de origine latinǎ, ce dovedește continuitatea poporului român pe aceste meleaguri.

De acest loc de țarǎ, ce se aseamanǎ cu un loc din basm, s-au legat sufletește personalitǎți ale vieții noastre literare: Lucian Blaga al cǎrui ,,spațiu mioritic” se identificǎ cu relieful acestei zone, Al. Brǎtescu-Voinești și Mihail Sadoveanu care au imortalizat Valea Frumoasei în ,,Poveștile de la Bradu Strâmb”, iar Ionel Pop s-a întâlnit cu multe dintre animalele minunat descrise de el în acest colț al Munților Șurianu.

În acest loc a urcat și cavaleria maurǎ a legiunilor romane conduse de Lucius Quvientus în cel de-al doilea rǎzboi pentru cucerirea Daciei de cǎtre Traian, fapt care a determinat încercuirea și cucerirea Sarmizegetusei Regia din Munții Orǎștiei. Dovadǎ stau castrele romane temporare din pǎmânt pe Vârful lui Pǎtru la 2133 m altitudine și pe Vârful Comǎrnicelu (1894 m).

Sebeșul primește numeroși afluenți printre care și pâraiele Boșorog, Prigoana, Gâlceag, Bistra, Valea Mǎrtinei, Rǎchita și altele.

Locuitorii din zona superioarǎ, numiți ,,mǎrgineni”, iar cei de jos ,,râureni” s-au ocupat din totdeauna cu creșterea vitelor, oieritul și cu prelucrarea lemnului. Valea Sebeșului a fost din cele mai vechi timpuri o zonǎ economicǎ importantǎ. Plutǎritul lemnului pe râul Sebeș a fost, de asemenea, o ocupație veche a locuitorilor fiind amintit încǎ din anul 1820.

Valea Sebeșului a devenit astǎzi un izvor de energie prin construirea celor patru hidrocentrale la Gâlceag, Șugag, Sǎsciori și Petrești, cu o putere instalatǎ de 346 megawați.

Prima localitate pe care o întâlnim este Petrești, cunoscutǎ pentru stațiunea cu ceramicǎ pictatǎ, care a dat numele culturii neolitice târzii transilvǎnene din mileniul al III-lea î.Chr.

Cetatea din Petrești, este situatǎ pe o micǎ înǎlțime pe malul stâng al râului, în partea de sud a comunei. Este compusǎ dintr-un turn rectangular în formǎ de donjon, ce inițial a fost turnul unei bazilici romanice dǎrâmatǎ, înconjurat de o incintǎ ovalǎ de 74x48m, construitǎ probabil dupǎ invazia turceascǎ din 1438. Ea este menționatǎ în documente în anul 1531.

Micul sat Sebeșel se aflǎ înainte de intrarea în comuna Sǎsciori, un sat important pentru faptul cǎ a dat națiunii românești pe unul dintre marii pictori clasici, Sava Henția (1848-1904). A studiat artele la București, avându-I profesori pe Tǎtǎrescu și Aman, apoi la Paris. În timpul Rǎzboiului de independențǎ 1877-1878 a fǎcut parte, alǎturi de N. Grigorescu și Mirea, din echipa de cartografi ce însoțea cartierul general al armatei române.

În biserica acestui sat se aflǎ epitaful și scene murale lucrate în perioada de tinerețe (circa 1860-1870) de marele artist. În semn de prețuire în centrul satului, aproape de casa natalǎ se aflǎ bustul pictorului lucrat de T. Panait.

Sǎsciori este o comunǎ renumitǎ pentru tâgurile de oi și ca fost centru de olari care produceau vase încǎ din secolul al XVIII-lea pentru întreaga aceastǎ zonǎ.

Cetatea Sǎsciori este situatǎ pe o înǎlțime în partea de vest a comunei, de unde dominǎ o zonǎ foarte întinsǎ, fiind amintitǎ în documente în anul 1309 sub denumirea de ,,castrum Petrii” și funcționând ca o cetate țǎrǎneascǎ pânǎ la mijlocul secolului al XVI-lea. Sunt pǎstrate încǎ ruine în care vedem o incintǎ de formǎ ovalǎ, lungǎ de 49 m și latǎ între 35-45 m, cu ziduri de peste 2 m grosime și înalte de 4-5 m. La cele douǎ capete se aflǎ douǎ turnuri interioare patrulatere ce adǎposteau porțile carosabile ale cetǎții, constituind modele de porți arhaice utilizate la primele cetǎți medievale de piatrǎ din Transilvania.

Fortificația era împǎrțitǎ în douǎ pǎrți, indicând probabil utilizarea ei de cǎtre douǎ comunitǎți, având fiecare drumul sǎu de acces în cetate și poartǎ proprie.

La dreapta de Sǎsciori, se poate urca prin serpentine circa 5 km spre satul Loman, unde se poate vizita originala și prețioasa colecție de artǎ popularǎ a familiei Stanciu. Aici sunt obiecte de artǎ veche popularǎ din zonǎ, formate din picturǎ pe sticlǎ din centrele de pe valea Sebeșului, port popular, crestǎturi în lemn, unelte, toate de o valoare artisticǎ și documnetarǎ deosebitǎ. Surorile Stanciu promoveazǎ ele însele cu succes și pricepere tradiția artei populare din zonǎ în special icoanele pictate pe sticlǎ.

La 3 km de Sǎsciori, se aflǎ satul Laz care este cunoscut de amatorii de artǎ popularǎ din țara noastrǎ pentru renumitul centru de zugravi și pictori pe sticlǎ din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, care a dat renumite familii de meșteri, între care amintim familiile Poenaru, Zamfir, Morar, Rodeanu. Aceștia au zugrǎvit numeroase biserici pe tot cuprinsul Transilvaniei, promovând o artǎ tradiționalǎ româneascǎ. O descendentǎ a familiei Poenaru, Maria Poenaru Deac, utilizeazǎ vechile metode ale strǎmoșilor ei în pictura contemporanǎ pe sticlǎ.

Pe dealul Ghergheleu se aflǎ cetatea de pǎmânt, cu val și șanț, lungǎ de 40 m și latǎ de 28 m, cu o poartǎ și șanț de apǎrare care înconjoarǎ cetatea pe toate laturile. Fortificația dateazǎ din secolele al VIII-lea și al IX-lea fiind o nouǎ dovadǎ de continuitate a poporului român în Transilvania.

La intrare în satul Cǎpâlna (3 km) dupǎ trecerea peste Sebeș se poate urca la Cetatea dacicǎ situatǎ pe dealul ,,Cetate”, 610 m altitudine, care dominǎ din aceastǎ poziție întreaga vale a Sebeșului.

În sus pe pârâul Gǎrgǎlǎului cca 30-40 min, se pot vedea ruinele acestei cetǎți și peisajul înconjurǎtor. Fortificația are formǎ ovalǎ cu perimetrul zidurilor de 216 m și grosimea de 3-4 m. Zidurile sunt construite din blocuri mari de piatrǎ cioplitǎ cu un singur parament așezat pe patul amenajat în stâncǎ, golurile dintre zid și stânca nativǎ fiind umplute cu sfǎrâmǎturi de piatrǎ legate cu lut. Intrarea este baratǎ dinspre vest de un val de pǎmânt și șanț, iar în interior se aflǎ un turn masiv, probabil un turn locuințǎ asemǎnǎtor cu cel de la Costești având dimensiunile de 9 x 9 m cu zidurile groase de 3 m. Blocurile de piatrǎ au caracteristicile tǎierii în formǎ de coadǎ de rândunicǎ.

În interiorul cetǎții sunt amenajate mai multe terase pe care se aflau construcții din lemn. Sǎpǎturile au scos la ivealǎ și prezența unor materiale medievale, ceea ce demonstreazǎ utilizarea ei parțialǎ în evul mediu.

A fost construitǎ cetatea dacicǎ de la Cǎpâlna, în a doua jumǎtate a secolului I d.Chr., fiind una dintre cele mai frumoase din complexul fortificațiilor de piatrǎ din sudul Transilvaniei.

De la Cǎpâlna urcând pe malul Sebeșului, dupǎ 12 km se ajunge la Șugag, comunǎ cu cel mai întins teritoriu având 240 kmp. Comuna are în componențǎ 6 sate, și este cunoscutǎ pentru bogǎția turmelor de oi, echipele de fluierași și mai ales pentru centrul de sculpturǎ popularǎ în lemn al cǎrui inițiator a fost meșterul Nicolae Cernat premiat la numeroase concursuri și distins pentru activitatea sa cu importante medalii. Școala de tineri sculptori populari în lemn creatǎ de N. Cernat a devenit foarte cunoscutǎ și apreciatǎ pentru calitatea excepționalǎ a lucrǎrilor și originalitatea lor.

La sud de aceastǎ comunǎ s-a construit cea dea doua mare hidrocentralǎ de pe aceastǎ vale. Barajul s-a construit la Tǎu, circa la 17 km în amonte, are 78 de m înǎlțime și 176 de m lungime la coronament.

Prima hidrocentralǎ a fost construitǎ la Gâlceag, la 40 km în amonte de Șugag și a fost pusǎ în funcțiune în anul 1980. Brajul s-a construit la Oașa din arocamente, având o înǎlțime de 91 m, lungime 200 m la coronament și o grosime de pânǎ la 270 m la bazǎ, lacul acumulat având o lungime de 8 km.

În ambele pǎrți ale barajului s-a format o micǎ așezare pe lângǎ care s-a întemeiat în 1985, Mǎnǎstirea Oașa.

Valea Sebeșului cu afluenții sǎi: Dobra, Bistra, Gâlceag, Prigoana, Sǎlane oferǎ alte multe și nebǎnuite locuri de cǎlǎtorie și popas, ușor accesibile pe șoseaua asfaltatǎ se urcǎ de la Sebeș spre Novaci.

1.3. Clima

Clima de pe teritoriul orașului Sebeș este temperat-continentalǎ, moderată specific regiunilor deluroase cu înălțimi cuprinse între 200 – 800 m.  Datoritǎ poziției sale geografice și a climei, în municipiul Sebeș se poate dezvolta turismul atât vara cât și în sezonul rece când se pot practica sporturile de iarnǎ. În Sebeș vremea devine frumoasǎ începând din luna mai, dar și cu unele furtuni de primavarǎ. Luna iunie este cea mai ploioasǎ și începând din iulie, vremea se stabilizeazǎ, timpul devine frumos, menținându-se astfel pâna la jumatatea lui octombrie.

Tabel 1.1

Parametrii caracteristici ținutului climatic a municipiului Sebeș

Numǎrul mediu al zilelor cu temperaturi sub 0°C – 30 zile, iar temperaturi cu peste 25°C – 60 zile. Temperatura medie anuală este de 9,3° C, temperatura minimǎ poate sa scadǎ pâna la – 33,9șC (ianuarie 1963), iar temperatura maximǎ poate ajunge pâna la 37,7șC (august 1971), în momentul de fațǎ temperatura medie a lunii ianuarie este de – 3,3° C și media lunii iulie este de 20,5° C. Media zilelor fără îngheț este de 170, și un mare impact asupra climei îl are circulația aerului, în Sebeș predominând circulatia nord- vesticǎ, ce aduce mase de aer mai umede, urmatǎ de circulația sudicǎ și sud- vesticǎ, cu mase de aer cald tropical, precum și de circulația nordicǎ și nord- esticǎ, cu mase de aer rece de origine polarǎ.

Regimul precipitațiilor în Sebeș este de 568 mm/an. În lunile mai si iunie cad cele mai multe ploi, iar cantitǎțile minime de precipitații se înregistreazǎ în lunile februarie și martie. Iarna precipitațiile cad sub formǎ de zapadǎ timp de 20-30 de zile pe an, iar stratul de zapadǎ se menține timp de aproximativ 50 de zile. Calmul atmosferic predominǎ în Sebes, unde viteza anualǎ a vântului fiind de 3,5- 4 m/s.

1.4. Vegetația și fauna

Vegetația din zona orașului Sebeș este determinatǎ de particularitațile de climǎ, altitudine, relief, hidrografie și sol ale zonei, dar și de intervenția omului. Vegetația Sebeșului se încadrează în etajul stejarului și al silvostepei. Pădurea ocupă relieful înalt și porțiuni mai înalte ale interfluviilor din dreapta Secașului. Solurile de pădure, folosite în prezent ca teren arabil, demonstrează că întinderea pădurilor, în trecut, era mult mai mare În afara stejarului, în pǎdurile Sebeșului se mai întâlnește: carpen, paltin, artar, ulm, frasin, mesteacan, tei, cires salbatic sau mar paduret. Condițiile bioclimatice oferǎ condiții bune de dezvoltare a arbuștilor, cum ar fi: porumbarul, mǎceșul, cornul sau socul. În lunci apar pâlcuri de arini, plopi, salcii si rachite. Pe pǎșuni și fânețe de deal, în cadrul stepei uscate cu extindere mai mare pe versantul cu expunere nordicǎ din dreapta Secașului, cresc sipica, rogozul si colilia. Pe pajiștile și fânețele de luncǎ întâlnim iarba câmpului, golomatul, mohorul si alte specii de paius. În conditii de mare umiditate (mlaștini și bǎlți) se dezvoltǎ trestia, papura, rogozul, piciorul cocosului, etc. În parcuri se gǎsesc câteva exemplare de Magnolia Stellata și un singur exemplar de Ginko Biloba, de origine asiaticǎ, localizat în apropierea Turnului Studentului. Parcul muzeului adaposteste un pom fructifer exotic, Asimina triloba, originar din SUA, foarte rar în Europa. Din punct de vedere botanic, Râpa Rosie este monumentalǎ, prezentând posibilitǎți de colonizare pentru plante din diverse epoci, protejate pâna în zilele noastre. La Râpa Rosie întâlnim garoafa Sebeșului (Dianthus serotinus), stejarul pufos (Quercus pubescens), un stramoș al orzului (Agropyron cristatum), stânjenelul pitic (Iris pumilla), laleaua pestrițǎ (Fritilaria meleagris), crinul de pǎdure (Lilium margaton) sau feriga neagrǎ (Asplenium adiantum nigrum). Fauna orașului Sebeș are în prezent douǎ etaje: etajul faunei de deal și podiș, respectiv etajul faunei de luncǎ. Acestor etaje le corespund fauna de pǎdure, de teren agricol și asociații faunistice de luncǎ și de apǎ curgǎtoare. În zona de pǎdure se întâlnesc mamifere: caprioara, iepurele de câmp, mistrețul, vulpea, pisica salbaticǎ, viezurele și ariciul. În pǎdurea mare din apropierea Sebeșului adǎpostește un mamifer foarte valoros, cerbul lopǎtar.

Pe teritoriul municipiului Sebeș existǎ o mare varietate de pǎsǎri: gaița pițigoiul, mierla, ciocǎnitoarea, graurul, turturica, porumbelul, coțofana, vrabia si cioara. Rǎpitoarele de noapte, bufnița, huhurezul, cucuveaua, sunt și ele în numǎr destul de mare, iar dintre rapitoarele de zi: uliul gǎinilor, șorecarul, uliul pǎsǎrelelor, gaia și eretele. În pǎdurea Sebeșului trǎiește fazanul. Pe terenurile agricole elementele faunistice sunt determinate atât de apropierea pǎdurii cât și de prezența vǎilor adânci cu plantații de salcâm, sau a tufișurilor în zone cu pǎșuni. Reprezentative aici sunt rozatoarele: șoarecele de câmp, cațelul pamântului și iepurele. Pǎsǎrile caracteristice acestei zone sunt ciocârlia, potârnichea, cioara de semanatura și vrabia. În perioada de vara cuibǎresc aici un numar mare de pasari migratoare. Sebeșul este o zona foarte bogatǎ în puncte fosiliere. Dintre toate grupele de animale importante ca fosile caracteristice sunt moluștele în toate erele geologice, cu diferite specii de scoici si melci. Mamifere fosile se pastreazǎ numai sub forma de oase izolate. La Râpa Rosie, pe un perete abrupt au fost descoperite un femur și o mǎsea de mamut ( Mamuthus primigenius), iar la Rahau, pe Valea Caselor, s-au gasit mǎsele și un femur de mamut, coarne de bour (Bos primigenius) și maxilare de cerb gigant (Megaceros gigantheus).

Solurile au fost favorabile practicării agriculturii de-a lungul timpului. În împrejurimile Sebeșului, se găsesc, soluri închise la culoare, cernoziomuri degradate. Repartizarea acestora, din punct de vedere geografic și după modul de folosință se prezintă astfel: cea mai mare parte a interfluviilor din jumătatea sudică, terasele râului Sebeș, lunca Secașului și treimea inferioară a versantului de nord al Secașului sunt folosite ca teren arabil. Versantul de nord și pantele care fac racordul pădurii din sud cu terenul arabil sunt acoperite de pășuni, iar văile de fânețe.

1.5. Zone naturale protejate

Pe teritoriul municipiului Sebeș nu există lacuri naturale, dar dacă ne referim la o zonă din vecinătate mai extinsă se poate menționa lacul de origine glaciară – Iezerul Șureanu cu o suprafață de 20 ha. este o rezervație naturală încadratǎ IUCN în categoria IV, preluat în custodie în 08.06.2004, conform Legii nr. 5/2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III−a zone protejate.

Fig. 1.2 Iezerul Șureanu (Lacul Șureanu)

O altǎ rezervație naturalǎ protejatǎ în partea de nord a Sebeșului, la 3 km de Sebeș, pe drumul spre Daia Română se aflǎ "Râpa Roșie", unic în România, unii compară râpa cu Marele Canion la o scară mai mică. Ploile și vântul au reușit sǎ modeleze la Râpa Roșie piramide uriașe și culise nude într-un sol cu puțin pietriș, bogat însǎ în nisip roșiatic, în argilǎ roșie sau verzuie, cu cuarț și șisturi cristaline, cu marmurǎ pestrițǎ, albǎ și roșie.

Fig. 1.3 Râpa Roșie

CAPITOLUL 2.

ASPECTE ISTORICE, ETNOGRAFICE ȘI FOLCLORICE

2.1 Scurt isoric al orașului Sebeș

Orașul Sebeș numit mai demult Sebeșul Săsesc, (în dialectul săsesc Melnbach, în germană Mühlbach, în traducere Pârâul Morii, în maghiară Szászsebes ori Sebes, în latină Sabesium) este un municipiu în județul Alba, Transilvania, România, format din localitățile componente Lancrăm, Petrești, Sebeș și Răhău.

Pentru prima datǎ apare menționata localitatea Sebeș documentar, în anul 1224, în diploma andreeană, este amintită regiunea terra Siculorum terrae Sebus, a cărei localizare și semnificație au generat multe discuții și nu au fost, până în prezent, pe deplin clarificate. Dacă considerǎm faptul că regiunea la care se referă documentul este situată în vecinătatea Sebeșului, atunci denumirea terrae Sebus se putea deriva și de la numele râului pe al cărui curs inferior s-a fondat așezarea coloniștilor germani, în imediata vecinătate a unei mici așezări secuiești. Această formulare poate fi înțeleasă și ca desemnând o primă formă de

organizare administrativă a zonei, al cărei centru trebuia să fie Sebeșul.

În preajma invaziei tătare, deși localitatea nu se deosebea de un sat mai mare, atributele care le avea față de așezările rurale propriu-zise puteau fi observate. Un element care sugerează că localitatea a devenit de timpuriu un centru de schimburi comerciale este toponimul Dealul Târgului – un mic platou situat la o distanță de 3 km de Sebeș, în partea de sud a drumului Sebeș – Daia Română – care ar putea fi un loc de schimb premergător întemeierii orașului. Un alt lucru, ce ne sugerează că ocupația principală a sebeșenilor nu a fost agricultura, este absența loturilor de teren. Localitatea avea numai lunca din nord și pășunea Dealului Roșu, pe care o foloseau măcelarii pentru creșterea vitelor.

La începutul secolului al XIII-lea, într-un cimitir existent, s-au început lucrările de construcție a unei biserici romanice de tip bazilical, cu două turnuri-clopotniță pe latura de vest. Cimitirul data – potrivit lui Radu Heitel – din a doua jumătate a secolului al XII-lea și începutul celui de al XIII-lea. Acest fapt este dovedit de descoperirea unor morminte tăiate sau acoperite de construcția bisericii. În trei dintre morminte, defuncții au fost așezați în câte o „cutie” lungă de piatră. Acest rit de înmormântare, se pare, este originar din regiunile de baștină ale coloniștilor germani.

Orașul Sebeș a fost dominat în secolul al XII-lea de coloniștii sași veniți la chemarea regelui Ungariei. De-a lungul timpului, localitatea poartă mai multe nume – Malembach în anul 1245 este amintitǎ și documentar; iar din fostele comitate sau din organizările proprii ale sașilor, au apărut structuri politice și administrative noi, scaunele săsești. Primul document din care se deduce o organizare politică a Sebeșului este o scrisoare a sibienilor, care, în anul 1301 au cerut sebeșenilor dreptul de a trece nestingheriți prin teritoriile lor. Acum localitatea este menționată cu numele actual de Sebeș, fără a i se preciza statutul juridic.

Numele german al orașului Muhlbach – Râul Morii a făcut mulți istorici să afirme că sașii ar fi ocupat orașul clădit de romani încă din secolul VIII și i-ar fi obligat pe aceștia să se retragă în amonte pe valea Râului Morii.

Scaunele săsești sunt atestate documentar la începutul secolului al XIV-lea, ca forme de organizare administrativ-judecătorești. Scaunul săsesc Sebeș – Sedes Sebus – este menționat în anul 1303, la un an de la atestarea primului, cel al Sibiului (Sedes Cibini). Din scaunul Sebeș făceau parte, pe lângă localitatea de reședință, satele Lancrăm, Petrești, Răchita, Strungari, Loman, Câlnic, Deal, Pianu de Jos și Pianu de Sus. În ceea ce privește organizarea religioasă, Sebeș și satele Aciliu, Alămor, Cunța, Gieβhübel (dispărută), Săcel și Săsciori au rămas, din punct de vedere administrativ, în afarǎ de sibieni, fiind subordonați Episcopiei din Alba Iulia, cu care a intrat deseori în conflict, fiind cunoscut precedentul din anul 1277, când sașii au atacat și au devastat sediul Episcopiei și catedrala din Alba Iulia, omorând 2000 de laici și clerici. Ciocnirile au continuat, iar în anul 1308, sașii conduși de decanul Berthold din Câlnic, au atacat sediul Episcopiei, unde acțiunea lor avea ca rezultat un lung proces cu Episcopia, în care nu se va da nici o sentință, fiind suspendat înainte de terminarea cercetărilor.

În secolul al XIV-lea sunt menționate în documente, și localitățile săsești care au avut statutul de civitas. Privilegiile acordate coloniștilor germani de regii maghiari, amplasarea viitoarelor orașe la intersecția drumurilor comerciale, de tranzit, și ponderea mare a negustorilor și meșteșugarilor în cadrul populației lor, sunt câteva din elementele care au favorizat apariția și dezvoltarea orașelor săsești. Geneza orașelor săsești și dezvoltarea lor din secolul al XIV-lea au fost favorizate, după cum subliniază Paul Niedermaier de ceea ce a rămas cunoscut în istoriografie sub denumirea de criza agrară medievală.

La Sebeș, absența loturilor de teren destinate agriculturii, se poate explica prin nerentabilitatea cultivării pământului, în această perioadă, datorită profitului scăzut care putea fi obținut din această muncǎ, comparativ cu profiturile considerabil mai ridicate

obținute din activitățile comerciale sau de producție meșteșugărească. În anii 1317-1332, centrul meșteșugăresc Sebeș, nu era mult mai mare decât a unor sate oarecare din apropiere, dar dările au crescut substanțial, după acest interval, în raport cu cele ale localităților rurale.

Sebeșul se dezvolta într-un ritm constant și devenea unul dintre cele mai importante centre economice din zonă. Dezvoltarea sa a fost favorizată și de așezarea la intersecția drumului care ducea de la Sibiu spre vest, prin valea Mureșului, cu cel de la Cluj-Napoca care ducea spre sud.

În anul 1322, printr-un ordin al dominicanilor se observǎ importanța localității, un ordin, adoptat la Viena, prin care s-a decis întemeierea unei mânăstiri dominicane la Sebeș. Nouăsprezece ani mai târziu, în anul 1341, Sebeș este amintit într-un document având statutul de civitas.

Nivelul ridicat de dezvoltare atins de orașul Sebeș la jumătatea secolului al XIV-lea era vizibil în toate sectoarele vieții: politic, economic, militar și cultural. Orașul primește o serie de privilegii: de a bate monedă, fiind cunoscută o marcă de Sebeș, care a circulat o vreme în Transilvania, de a vămui, de a ține târg săptămânal și de a pronunța sentințe capitale și de a le executa. Această evoluție a fost însoțită și de o importantă creștere demografică: de la aproximativ 330 de familii, în 1335 la 450, în 1347. La jumătatea secolului al XIV-lea, la Sebeș funcționa o școală, fiind amintitǎ, într-un document din 13 iunie 1352, un profesor, Magister Johannes Scholasticus de Sebus.

Economia localității se poate deduce și din proporțiile impresionante și din bogăția decorului corului gotic, construit la Sebeș între 1360 și 1382. Corul este construit în faza târzie a goticului și se încadrează în categoria bisericilor de tip hală, iar ca dimensiuni este puțin mai mic decât cel al Bisericii Negre din Brașov. În privința decorului sculptural, corul gotic de la Sebeș este cel mai bogat din Transilvania, atât în ceea ce privește numărul statuilor, cât și tematica iconografică. Dar, după finalizarea corului gotic, noul corp bazilical nu mai poate fi construit; o serie de factori, care vor supune orașul unor eforturi financiare și materiale, prea mari pentru posibilitățile sale, vor duce la situația ca noua construcție să fie racordată, printr-o execuție, la vechiul corp bazilical romanic.

Orașul s-a construit ca un important centru meșteșugǎresc medieval, fiind amintite în anul 1376 primele bresle din Transilvania, alǎturi de cele din Sibiu și Brașov. Locuitorii orașului Sebeș în anul 1387 primesc un act regesc ce le dă dreptul de a-și construi ziduri, orașul devenind primul din Transilvania înconjurat complet cu fortificații, dar cu toate acestea în anul 1438, Imperiul Otoman atacă Sebeșul, iar turcii intră în cetate, în urma cǎreia ritmul de dezvoltare a fost încetinit. Rămâne în istorie rezistența solitară a unui turn, cel al Studentului, ce poate fi admirat și astăzi. În 1485 regele Matei Corvinul acordă orașului o serie de privilegii pentru completarea fortificaților, cele mai importante modificări fiind în incinta bisericii al cărui zid este supraînălțat, restul fortificației suferind doar lucrări de mică anvergură. Până la reorganizarea administrativă românească din perioada interbelică așezarea s-a numit Sebeșul Săsesc și a făcut parte din comitatul Sibiu. Ulterior a fost inclus în județul Alba, iar în perioada 1950 – 1968, orașul a făcut parte din Regiunea Hunedoara. În Sebeș s-au stabilit populații provenite din zona  Rinului și a  Moselei  (regiunea Luxemburgului și a vestului Germaniei de astăzi). Numele de "sași transilvăneni" provine din confuzia făcută de cancelaria regelui Ungariei, pentru care toate populațiile germane erau "saxones", "sași". Germanii din Sebeș au fost de fapt franconi de pe Rin, "Rheinfranken". Sebeșul Săsesc a fost unul din cele mai importante orașe ale Transilvaniei medievale, devenind una din cele "șapte cetăți" care au dat numele german al provinciei: "Siebenbürgen". Tradiția săsească apare în anul 1150, ca dată a fondării localității. Orașele medievale din Transilvania au trecut printr-un proces social-economic în deplină concordanță cu fenomenul similar din spațiul vest-european, însă cu particularități date de realitățile politice, sociale și economice existente în spațiul intracarpatic în secolele XIII-XIV. În Transilvania, înainte și după colonizarea sașilor, nu se poate vorbi de existența unei culturi urbane. Însă, au existat preocupări pentru realizarea unor centre-constituite inițial doar din cetăți și, mai târziu, din așezări cu caracter aparte, cu rol politic și administrativ, amplasate în zone mai dens locuite. Până la invazia tătarilor, viitoarele orașe transilvănene, altele decât cele constituite de autorități îndeplineau funcția de piață de desfacere a mărfurilor și, într-o mai mică măsură, de centre de producție meșteșugărească, iar aspectul și forța lor economică nu erau atributele care să le deosebească de așezările rurale propriu-zise.

În anul 1242 orașul a fost distrus de marea invazie mongolǎ, după care locuitorii l-au reconstruit. Mǎrimea dezastrului pot fi dedus și din conținutul documentului din 22 februarie 1245, în care localitatea este pentru prima dată menționată cu numele Malembach , fără a i se preciza statutul juridic. Prin acest act, emis la Lyon, papa Inocentiu al IV-lea (1243-1245) îi permite lui Teodoric, preot în Sebeș, să strângă și veniturile altor parohii, a sa fiind grav afectată de atacul tătarilor. Deși distrugerile provocate au fost însemnate, iar populația a avut mult de suferit, viața sebeșenilor a reintrat curând în ritmul normal, iar localitatea sa refăcut rapid. Vechea bazilică romanică cu două turnuri a fost refǎcută în stil gotic timpuriu. Turnul actual a fost ridicat pe fundamentele celor două turnuri inițiale, iar nava centrală a fost complet refăcută. Secolul al XIV-lea a adus o perioadă de dezvoltare a orașului, el fiind cotat în 1376 al treilea ca importanță comercială între orașele săsești. În anul 1485 regele Matia Corvinul acordă orașului o serie de privilegii pentru completarea fortificațiilor. Modificările cele mai importante se fac în incinta bisericii al cǎrui zid este supraînălțat. Lucrări mai mici sunt terminate în primii ani ai secolului al XVI-lea fiind efectuate și la incinta exterioară. Fortificația rămâne modestă cuprinzând 7-8 turnuri (unul interior) și două porți prevăzute cu barbacane. Ultimele urme ale șanțurilor de apă care înconjurau orașul au fost transformate în ultima parte a secolului al XIX-lea în lacul din parcul orașului.

În secolul al XVI-lea a fost ocupat de trupele voievodului Ioan Zapolya, deoarece orașul susținea în Transilvania partida lui Ferdinand de Habsburg. În anul 1540 Zapolya moare la Sebeș, iar în 1542 orașul este nevoit sǎ plǎteascǎ despǎgubire pentru a putea fi eliberat, Ferdinand de cǎtre ostașii voievodului. Dieta Transilvaniei se întrunește de două ori în Sebeș, în 1556 și 1600. Locul întrunirilor, Casa Zápolya, este astăzi muzeu.

Orașul a fost și centru cultural românesc, tipǎrindu-se aici în anul 1581 ,,Zbornicul slavonesc” al diacului Șerban Coresi, iar în 1683 ,,Sicriul de aur”.

Sebeș din 1 iunie 1639 adoptǎ primul blazon al Transilvaniei. Sebeșul este ars și devastat de atacul turcesc din 1661. În urma cǎruia "au rǎmas neatinse doar biserica, școala, o parte a casei parohiale și alte douǎ case". Orașul a fost refacut parțial, cu sprijinul principelui Mihail Apafi, între 1662 si 1664. Protopopii români din opt orașe si din ținuturile românești din Ardeal, care cer principelui Mihai Apafi, la 12 martie 1662, la Alba Iulia, ca alesul lor, fostul episcop Sava Brancovici, sa fie menținut în scaunul de vladicǎ. Intrarea Transilvaniei sub dominație austriacǎ va accentua subjugarea politicǎ, economicǎ și socialǎ a provinciei, repercutându-se printr-o fiscalitate excesivǎ atât asupra Sebeșului, cât și asupra satelor apartinând Scaunului de aici.

Dupa distrugerile din 1661, Sebeșul este incendiat la 1707 de trupele lui Francisc Rakoczy, fapt ce a dus la scǎderea populației și la aducerea, între 1748 și 1770 noi familii de germani din regiunea Baden- Durlach, afectatǎ grav de foamete și de inundații. În secolul al XVIII- lea se constata o fluctuație a populației de români din orașul Sebeș, aceștia fiind totuși majoritari atât în oraș, cât și în Scaun sau Comitat. După epidemia de ciumă din 1738, populația orașului a scăzut foarte mult, orașul fiind salvat în bună măsură de venirea celui de-al doilea val de coloniști din spațiul german, mai exact din Baden-Durlach (începând cu anul 1748) și Hanau (1770).

De-a lungul timpului Sebeșul a avut de suferit nu doar din cauza invaziilor turcești, a rǎzboaielor interne, a rǎscoalelor și revoluțiilor, ci și din cauza epidemiilor și calamitǎților naturale: opt epidemii de ciumǎ în secolele XIV- XIX, trei epidemii de holerǎ în secolele XVIII- XIX, una de febrǎ tifoidǎ la sfârșitul secolului al XIX-lea; doua inundații catastrofale în sec. al XIX-lea, cutremurul din 1620, patru incendii devastatoare între secolele XV și XIX , și foametea din 1815- 1817.

Activitate economicǎ și comercialǎ din perioada medievalǎ și premodernǎ este continuatǎ în sec. al XIX-lea de manufacturi. În Sebeș se înființeazǎ țesǎtoria "Baumann" (1834), atelierul de pielarie"Dahinten"(1843) și fabrica de cherestea "Baierdorf& Biach". O prosperǎ activitate edilitar- urbanisticǎ a fost înregistratǎ în perioada 1900- 1914, în timpul mandatelor primarului Johann Schöpp, când s-au construit noua primarie, poșta veche, baia comunalǎ, abatorul, sala de sport, casa pǎdurilor, spitalul, uzina electrica și cazarma.

În anul 1848 a devenit sediul prefecturii românești conduse de Dionisie Pop-Marțian, iar în iarna anului 1849 a fost cuerit în douǎ rânduri de trupele generalului Bem, printre care se afla și cunoscutul preot maghiar Petöfi Sándor. Din 1897, Sebeșul este racordat la calea feratǎ, prin construirea rutei Vințu de Jos- Sebeș, iar dupǎ 1897 este deschis și drumul pe Valea Sebeșului. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de al XX-lea în Sebeș se dezvoltǎ industri de prelucrare a lemnului și cea ușoarǎ. Astfel în 1873 ia ființǎ o fabricǎ de cherestea, în 1843 o fabricǎ de articole din piele, în 1907 o țesǎtorie de bumbac, și în 1926 fabrica de ciorapi.

Printre marile personalitǎți care au locuit și învǎțat în Sebeș îi menționǎm pe exploatorul Franz Binder, pictorul Sava Henția și poetul Lucian Blaga.

În anul 1918, o delegație în care se afla și poetul Blaga, a reprezentat localitatea la Marea Adunare Naționalǎ de la 1 Decembrie.

Dupa anul 1945, naționalizǎrile fǎcute de cǎtre administrația comunistǎ au avut ca obiect proprietǎțile agricole, industriale și imobilele, având impact asupra "moșierilor", "chiaburilor" și "industriașilor",  indiferent de naționalitate- români, sași, maghiari, evrei, etc. Același lucru li s-a întâmplat și celor arestați și deportați (oameni politici din partidele istorice, ofițeri din armata regalǎ, cei bǎnuiți a colabora cu Germania fascistǎ, adicǎ asupra tuturor acelor cetǎțeni care nu acceptau sǎ se încadreze în politica noului regim). Până la reorganizarea administrativă românească din perioada interbelică s-a numit Sebeșul Săsesc și a făcut parte din comitatul Sibiu. Apoi a fost inclus în județul Alba (interbelic); între anii 1950 și 1968 Sebeșul a făcut parte din Regiunea Hunedoara.

În anul 1980 se pune curent electric la rețeaua naționalǎ de la prima hidrocentrala de pe Valea Sebeșului, cea de la Oașa -Gâlceag, dupǎ care, la scurt timp, centralele de la Tǎu, Șugag, Cǎpâlna, Sǎsciori și Petrești. Populația orașului a evoluat în timp de la 4.624 de locuitori în anul 1850, la 7.700 în 1900, apoi la 13.700 în 1966. În prezent Sebesul are peste 30.000 de locuitori, dintre care 83% români, 1,5% germani, 6,9% romi, 1,78% maghiari, etc.

2.2 Aspecte etnografice

Dea lungul timpului, pe teritoriul județului Alba Iulia s-au conturat mai multe zone etnografice, corespunzǎtoare condițiilor locale economice și sociale care au generat pe un anumit teritoriu forme de viațǎ și manifestǎri artistice specifice: Țara Moților, mocǎnimea Munților Apuseni, zona vǎii Mureșului, zona Târnavelor și bineînțeles zona vǎii Sebeșului. Unele dintre acestea depǎșesc teritoriul administrativ al județului Alba întinzându-se și pe teritoriul altor județe învecinate, cum sunt de exemplu Țara Moților, zona Târnavelor și a Mureșului. În partea de sud a județului se aflǎ, diferențiatǎ din punct de vedere etnografic, zona Sebeșului, valea Pianului și parțial valea Secașului. Regiunea cuprinde relief variat începând de la lunca mǎnoasǎ la culmile netede ale muntelui, care a generat ocupații variate ale locuitorilor: agricultura, în satele aflate în partea inferioarǎ a vǎilor și pǎstoritul în satele din zona montanǎ. Valea Sebeșului reprezintǎ o zonǎ etnograficǎ foarte bogatǎ prin varietatea meșteșugurilor practicate. Satele sunt adunate, mai puțin cele de pe cursul superior al râului Sebeș, Cǎpâlna, Martinie, Șugag și Dobra înșirate de-a lungul cursului apei, iar Arti, Bârsana și Tǎu sunt rǎsfirate pe dealuri (sec. XIII-XIV). În general ocupațiile locuitorilor din aceste zone sunt cam aceleași: agricultura, pomicultura, creșterea animalelor, a vitelor, viticultura, lemnǎritul și pǎstoritul. Majoritatea locuitorilor formeazǎ populația româneascǎ, mai puțin câteva sate din zona Sebeșului (Petrești, Pianu de Jos, Pianu de Sus, Gârbova, Rahǎu, Câlnic). Existǎ sate unde ocupația principalǎ este încǎ pǎstoritul: la Șugag, Sǎsciori, Purcareti, Loman. Având aceleași ocupații, aceste zone valea Mureșului, valea Tânavelor și a Sebeșului, au trǎsǎturi comune în multe domenii de manifestare ale artei populare: arhitecturǎ, port, meșteșuguri, unele prezentând diferențieri locale, care se integreazǎ în unitatea culturii populare românești.

2.3 Aspecte folclorice

Arhitectura popularǎ. Construirea locuințelor a fost din cele mai vechi timpuri o preocupare majorǎ a omului, care a cǎutat în permanent sǎ-și îmbunǎtǎțeascǎ spațiul de locuit. În cadrul acestui proces continuu de cǎutǎri, el a îmbinat întotdeauna utilul cu frumosul, reușind sǎ realizeze o arhitecturǎ popularǎ cu trǎsǎturi specifice pentru fiecare zonǎ etnograficǎ. În zona Sebeșului pricipalul material de construcție a fost lemnul, bârnele de stejar și fag. Așezǎrile din aceastǎ regiune sunt caracterizate prin prezența caselor construite din grǎdele, nuiele împletite susținute de pari înfipți în tǎlpile de lemn, brușite cu pǎmânt, sau din cǎrǎmidǎ, acoperite cu paie sau trestie, iar mai târziu cu țiglǎ. Planul casei cuprinde douǎ-trei încǎperi cu tindǎ și una-douǎ camere de locuit, așezate într-un plan dreptunghiular. Pe latura de sud, casele vechi erau prevǎzute cu un pomnol de pǎmânt înlocuit mai târziu cu un târnaț deschis, cu balustradǎ de lemn decoratǎ.

Anexele gospodǎriei erau formate din șurǎ cu grajd, cǎmarǎ pe pivnițǎ, coșerul cu porumb, erau așezate lângǎ casǎ, de obicei în spate sau pe una dintre laturi.

Unele elemente din arhitectura casei țǎrǎnești, ca balustrada târnațului, porțile de la intrare în curte, uneori ancadramentele din lemn ale ușilor și ferestrelor erau decorate cu rozete, dinți de fierestrǎu și funie rǎsucitǎ; pe grinda principalǎ a casei era gravat anul construcției. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea se face trecerea treptatǎ de la locuința veche la locuința cu douǎ-patru încǎperi, construitǎ din cǎrǎmidǎ și acoperitǎ cu țiglǎ.

Arta popularǎ este reprezentatǎ de iconografie, centrul de picturǎ popularǎ Laz este încǎ activ (icoane pe sticlǎ și lemn) dar și pe alte materiale (pânzǎ, piatrǎ). Olǎritul a cunoscut în aceastǎ zonǎ o mare dezvoltare: au existat centre la Sǎsciori și Garbova de Sebeș, centre care s-au stins de puțin timp, cu specific pe confecționarea de vase pentru uz casnic dar și cu valoare esteticǎ. Sebeșul a fost centru important pentru prelucrarea pieilor și cojocǎrit. Un element specific al arhitecturii de lemn este reprezentat de stâlpii funerari din satele comunelor Sǎsciori (Loman) și Pianu de Sus. Mai demult, drumul sǎrii trecea prin Loman, Sǎsciori, și Sebeș, venind de pe Valea Jiului peste Vârful lui Pǎtru. Portul popular este un domeniu important de manifestare a creativitǎții și simțului artistic al oamenilor de pe aceste meleaguri, creat pe un fond autohton strǎvechi, a evoluat de-a lungul secolelor, pǎstrându-și unitatea în variantele care-i imprimǎ un anumit caracter zonal. Tipul de costum specific acestei zone cuprinde elemente frecvente pe tot cuprinsul țǎrii noastre. Cel bǎrbǎtesc se compune din cǎmașǎ, cioareci, laibǎr alb și pieptar, iar cel femeiesc din cǎmașǎ cu poale, prinse în trecut, astǎzi desprinse, douǎ catrințe, pieptar de piele și cojoc (iarna mânecar și țundrǎ). În satele situate pe cursul mijlociu al Mureșului, de la Ocna Mureș pânǎ la Șibot, în zona Sebeșului (valea Sebeșului, valea Pianului, valea Cugirului), precum și în zona Târnavelor (Târnava Mare și Târnava Micǎ) s-a cristalizat un port popular unic în care abundǎ galbenul spicului de grâu, cu deosebiri neesențiale de la o zonǎ la alta, care se poartǎ din ce în ce mai rar. Femeile purtau cǎmașǎ cu poale prinse și mânecile încrețite la guler, decoratǎ direct pe guler, piept și mâneci cu șire înguste și cheițǎ realizatǎ în bumbac alb sau galben. Peste cǎmașǎ, prinse de brâu se purtau, în spate, catrința roșie, apoi neagrǎ și în fațǎ șorțul țesut din lânǎ în douǎ sau trei foi, cu cheițǎ (galbenǎ în zona Sebeșului), ambele bogat decorate cu elemente geometrice și vegetale în vergi cu roșu, galben, verde, albastru etc. peste cǎmașǎ se purta pieptar din piele de oaie și cojoc alb, ambele brodate cu verde și negru; capul era acoperit cu broboadǎ albǎ. Acest costum s-a pǎstrat în elementele sale esențiale pânǎ astǎzi, înnoirile vizând folosirea materialului (pânza de casǎ înlocuitǎ cu șifon, grenadin etc). Costumul bǎrbǎtesc tradițional se compunea din cǎmașǎ de pânzǎ de casǎ încheiatǎ ,,cu cheițǎ” albǎ sau galbenǎ la îmbinarea mânecilor, cu mânecǎ largǎ, mai târziu strânsǎ în ,,pumnar”, cioareci albi, curea, pieptar de piele, mânecar și cojoc, iar pentru cap pǎlǎrie tare, cu boruri mici, sau cǎciula. Acest costum în zilele noastre este purtat doar la manifestǎri culturale și la sǎrbǎtori. Opincile, element component al portului tradițional, au fost înlocuite astǎzi cu bocanci și cizme la bǎrbați, ghete și pantofi la femei. Meșteșugurile populare. În zona Sebeșului la Sǎsciori și Pianu s-a practicat olǎritul, iar din secolul al XIX-lea au existat manufacturi de ceramicǎ finǎ la Petrești și Gârbova. Ceramica de Sǎsciori se remarcǎ prin simplitatea formelor de tradiție daco-romanǎ, arsǎ la roșu și ornamentatǎ pe gâtul vaselor cu angobǎ albǎ, în linii meandrice. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea și pânǎ în secolul al XX-lea au fost multe centre de meșteri zugravi și pictori populari de icoane pe sticlǎ care au creat valori inestimabile pentru cultura noastrǎ popularǎ. Amintim câteva din centre: satul Lancrǎm unde meșterii Nicolae din Lancrǎm, Ion și Nicolae Cristea au pictat în secolul al XVIII-lea și al XIX-lea pe fond alb-gri, într-o paletǎ coloristicǎ foarte prețioasǎ, cu roșu, albastru, verde; mai târziu au folosit ca fond hârtia argintatǎ sau auritǎ. Cel mai mare centru de iconari a fost pe valea Sebeșului, la Laz și Cǎpâlna, fiind cunoscute familii întregi de iconari: familia Poenaru, familia Zamfir, Morar și Rodeanu, care, pe lângǎ pictura pe sticlǎ au practicat și pictura pe lemn sau pânzǎ, fiind și meșteri zugravi de biserici. Lucrǎrile acestora, se caracterizeazǎ prin desen fin și sigur, figuri expresive și compoziții cu multe peisaje. Zugravii din acest centru au lucrat și au rǎspândit lucrǎri în toatǎ Transilvania, tradiția fiind pǎstratǎ pânǎ în zilele noastre prin Maria Poenaru, descendentǎ dintr-o veche familie de zugravi pe sticlǎ. Centre de iconari pe sticlǎ și lemn au fost și în satele Rǎhǎu, Sebeșel și cartierul Maieri din Alba Iulia, unde familia Prodan a lucrat pânǎ în deceniul al patrulea al secolului XX. Folclorul muzical și coregrafic în zona Sebeșului, de o mare varietate, se încadreazǎ în stilul creator și interpretativ transilvǎnean. În vǎile Sebeșului și Cugirului se joacǎ ,,cǎlușerul”, cunoscut în întreaga țarǎ; la acesta se adaugǎ ,,învârtita”, ,,fecioreasca”, ,,hațegana” și ,,jeneasca”. Aceastǎ bogǎție a folclorului este cu grijǎ pǎstratǎ și valorificatǎ în manifestǎrile cultural-artistice devenite tradiționale, unele depǎșind în importanțǎ hotarele județului Alba Iulia.

2.4 Numărul populației

Conform recensământului din anul 2011 populația orașului Sebeș se ridică la 27.019 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 27.698 de locuitori. Din totalul populației stabile 10.044 de persoane reprezintă populația activă și 9.559 de persoane reprezintă populația ocupată. Conform acelorași date numărul șomerilor înregistrați la recensământul din 2011 este de 485 de persoane, iar numărul șomerilor înregistrați la AJOFM la data de 30.09.2013 este de 473 persoane.

Conform unor statistici, fǎcute de Institutul Național de Statisticǎ, la 1 ianuarie 2016 populația stabilă a orașului Sebeș se constituia din 32531 persoane, 15734 de sex masculin și 16797 de sex feminin.

Tabel 2.1

Evoluția populației stabile din orașul Sebeș

Pentru a înțelege mai exact evoluția populației stabile din orașul Sebeș, vom prezenta acest fapt printr-un grafic (fig. 2.1).

Fig. 2.1 Evoluția populației stabile în timp a orașului Sebeș

Mai jos se prezintă structura populației pe sexe și vârstă, după limba maternă, precum și după etnie și confesiune în oarașul Sebeș conform recensământului din anul 2011 și conform datelor date de Institutul Național de Statisticǎ.

Tabel 2.2

Populația pe sexe și vârstă în orașul Sebeș

Sursa: Asociația Intercomunitarǎ De Dezvoltare Alba Iulia “AIDA”

Fig. 2.2 Populația pe vârstǎ a orașului Sebeș

Fig. 2.3 Populația pe sexe a orașului Sebeș

Structura etnică a populației în orașul Sebeș în anul 2016 este formatǎ din români, cei majoritari, maghiari, germani, romi și alte etnii necunoscute.

Tabel 2.3

Structura etnică a populației în orașul Sebeș în anul 2016

Pentru a evidenția diferența de populație pe etnie, vom prezenta prin urmǎtorul grafic.

Fig.2.4 Structura etnică a populației în orașul Sebeș în anul 2016

Religia predominantă este cea de creștin ortodoxă cu 29577 de persoane, penticostali 989, romano-catolică 1965 . La nivelul municipiului, există 11 parohii (7 în Sebeș, 1 în Lancrăm, 1 în Răhău și 2 în Petrești) și 23 de lăcașe de cult.

Tabel 2.4

Structura confesională a municipiului Sebeș în anul 2016

Fig. 2.5 Structura confesională a municipiului Sebeș în anul 2016

2.5 Densitatea populației

Densitatea populației reprezintă numărul de persoane pe unitate de suprafață, măsurându-se în general în persoane pe kilometru pătrat, obținându-se prin împărțirea numărului de locuitori la suprafață în kilometri pătrați. Densitatea populației în limitele orașului Sebeș este de 282 locuitori/km².

2.6 Evoluția populației

Din Municipiul Sebeș fac parte următoarele localități componente:

Sebeș – situat pe ambele maluri ale râului cu același nume, la intersecția drumurilor naționale și europene DN1 și DN7;

Lancrăm – localitate componentă, aproape de limita nordică a municipiului, la aproximativ 2 km de localitatea Sebeș;

Petrești – localitate componentă așezată de-a lungul râului Sebeș la 3,5 km de Sebeș spre sud, cu acumularea ce-i poartă numele, care funcționează în scopul alimentării și atenuării undelor de viitură din amonte;

Răhău – sat aparținător pe Valea Secașului Mare ce se deschide la sud de DN1 și așezat în partea sud – estică a localității Sebeș.

În prezent se observă o creștere a populației având un numǎr de 32531 persoane, fațǎ de recensǎmântul fǎcut în anii 2002 cu un numǎr de 27698 persoane și în 2011 cu un numǎr de 27019 persoane.

Conform datelor date de Institutul Național de Statisticǎ în localitate s-a constatat cǎ numǎrul persoanelor de sex feminin 16797 (51.63% ) este mai mare fațǎ de cei de sex masculin 15734 (48.37%).

La recesământul efectuat in localitate în anul 2011 s-a constatat o îmbǎtrânire demograficǎ, deoarece numǎrul persoanelor cu vârstă cuprinse între 45 și 64 ani este mult mai mare fațǎ de cei cu vârsta sub 15 ani.

Patrimoniul cultural material și imaterial, personalitățile pe care le-a dat țării, vestigiile și monumentele care sunt prezente în zona municipiului, îi conferă Sebeșului statutul unui puternic centru cultural.

Statutul de oraș regal pe care l-a deținut în epoca medievală și ulterioară, a fǎcut ca Sebeșul sǎ cunoscǎ o puternică dezvoltare și înflorire socio-economico-culturală care și-a lăsat amprenta asupra municipiului și în zilelor noastre. La nivelul grupǎrii pe localități, conform Planului de amenajare a teritoriului național – secțiunea a IV-a, Sebeș-ul este considerat municipiu de rangul II, de importanță județeană cu rol de echilibru în rețeaua de localități, cu activități economice dezvoltate, industriale și dotări publice de importanță locală.

Evoluția structurii pe grupe mari de vârstă, indică un proces accelerat de îmbătrânire a populației, proces pus pe seama unei rate ridicate a mortalității și a unei rate scăzute a natalității, care se va accentua în următorii 15 ani, conform statisticilor oficiale. De asemenea, numărul populației tinere în municipiul Sebeș se află în scădere, de la 4519 tineri în 2011 la 3881 tineri în 2016.

Un segment important de populație aptă de munca, segmentul cel mai activ între 20 de ani și 49 de ani caracterizează un lucru bun pentru municipiul Sebeș. În comparație cu media națională rata de forțǎ de muncă și gradul de îmbătrânire scăzut este favorabilă.

Numărul redus al persoanelor în vârsta (de peste 79 de ani) demonstrazǎ cǎ durata de viața este relativ redusǎ. Acest fapt are loc și din cauza unui grad crescut de poluare ce provine atât de la activitățile industriale, cat și de la traficul greu care circulǎ prin municipiu.

2.7 Factorii de creștere a populației

Mișcarea naturală a populației

În anul 2014, Municipiul Sebeș are o rată a natalității și cea a nupțialității mai crescută decât cea la nivelul Județului Alba și cea la nivelul tării, are o rată a mortalității și a divorțialității mai scăzută decât cea la nivelul Județului Alba și cea la nivelul țării.

Tabel 2.5

Rata de natalitate, mortalitate, nupțialitate și divorț

La nivelul anului 2014 în Municipiul Sebeș se întâlnește un spor natural pozitiv, cu o rata a sporului natural1 de 1.1 .

Rata mortalității infantile este un indicator care măsoară mortalitatea în rândul copiilor care au vârstă sub 1 an. Se calculează prin raportarea decedaților în vârstă de sub 1 an la 1000 născuți-vii. Conform bazei de date INS TEMPO, în anul 2014, rata mortalității infantile din Municipiul Sebeș este de 3 decedați sub vârsta de 1 an la 1000 de născuți-vii. Principalele cauze ale mortalității infantile sunt fie bolile respiratorii, sau anomaliile congenitale, fie cauze perinatale.

Mișcarea migratorie a populației

Conform ultimelor date înregistrate de către Institutul Național de Statistică, situația actuală la nivelul municipiului comparativ cu județul Alba se prezintă după cum urmează:

Tabel 2.6

Imigrǎri

Tabel 2.7

Emigrări

Prin urmare, dinamica populației se prezintă în felul următor conform Asociației Intercomunitare de Dezvoltare Alba Iulia: Populația județului Alba va scădea continuu în viitorii 15 ani, ca urmare a migrației, și datorită fenomenelor naturale (îndeosebi prin creșterea ratei mortalității, datorită îmbătrânirii populației din majoritatea localităților rurale, în condițiile unei rate scăzute a natalității). În comparație cu județul Alba, municipiul Sebeș va înregistra o creștere a numărului populației. Factorul decisiv în creșterea sau descreșterea populației pe unități administrativ-teritoriale este migrarea populației, determinată de factori economici. Numărul de imigrări este comparativ mai scăzut decât numărul de emigrări. Deși în municipiul Sebeș se înregistrează o creștere ușoara a populației si un spor natural pozitiv în ultimii ani, numărul populației tinere se afla într-o scădere constantǎ, iar populația vârstnica este în creștere.

CAPITOLUL 3.

ASPECTE EDILITARE PRIVIND ORAȘUL SEBEȘ

Municipiul are o structură polinucleară: Sebeș, Petrești, Lancrăm, Răhău. Sebeșul este dotat cu toate tipurile de utilitatii publice: alimentare cu apă, canalizare și epurarea apelor uzate menajere, energie electrică, termică și gaze, telefonie/telecomunicații, gospodărie comunală (salubritate).

3.1 Sistemul de alimentare cu apă

Execuția rețelei de alimentare cu apă a orașului Sebeș a început din anii 1970, fiind extinsă în timp. Are o lungime totală de 75 km din care 55 km sunt conducte de distribuție restul de 20 km reprezintă lungimea totală a conductelor de branșament. Până la sfârșitul anului 2012 rețeaua de distribuție era construită din aproximativ 40% oțel, 53% PE, 7% azbociment. La sfârșitul anului 2012 au fost înregistrate pierderi de apă în rețeaua de distribuție, de aproximativ 39%, ducând astfel la scăderea presiunii în rețea și la infiltrații în subteran (datorate avariilor).

Alimentarea cu apă a Municipiului Sebeș se face din Amenajarea Obrejii de Căpâlna situată pe valea râului Sebeș, prin conducta de transport care furnizează apă din sistemul microregional al județului Alba.

În scopul redresării debitelor uzinate în CHE Petrești pentru stoparea eroziunilor albiei râului Sebeș și pentru alimentarea cu apă a utilităților orașului Sebeș, au fost efectuate lucrări cu privire la punerea unui baraj cu scopul realizării unui lac redresor în aval de CHE Petrești, prevăzut cu o microhidrocentrală (MHC) pentru uzinarea debitelor regularizate de lac. În anul 2012, în proiectul „Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și apă uzată în Județul Alba” finanțat prin POS-Mediu 2007-2013, a fost semnat contractul de lucrări Modernizarea și reabilitarea sistemului de alimentare cu apă și canalizare în aglomerarea Sebeș. Punerea în practicǎ a proiectului a adus beneficii în termeni de extindere și modernizare a rețetelor de ape și ape uzate, dar și de modernizarea componentelor existente de infrastructură. Modernizarea infrastructurii a adus beneficii atât pentru SC APA CTTA SA Alba, prin reducerea costurilor de operare, reducerea pierderilor și o îndrumare eficientǎ a resurselor de apă, cât și pentru consumatorii finali, prin creșterea gradului de conectare la sistemele de furnizare de apă potabilă. Execuția rețelei de alimentare cu apă a localității Lancrăm a început din anii 1990 fiind extinsă în timp. Aceasta are o lungime totală de 9.2 km din care 5.1 km sunt conducte de distribuție restul de 1.8 km reprezintă lungimea totală a conductelor de branșament. În prezent, în conformitate cu datele furnizate de municipalitate, rețeaua de apa din localitatea aparținătoare Lancrăm însumează o lungime totala de 3.893 ml. La sistemul de distribuție Sebeș este racordat și sistemul microzonal Valea Secașelor format din conducte de aducțiune și gospodării de apă. Pentru municipiul Sebeș sistemul de transport este alcătuit din: conductă de aducțiune din otel Dn = 700 mm, L=3,9km; și din conductă de aducțiune din azbociment Dn = 500 mm, L=3,9 km; Magistrala Principală de Transport – Sebeș, conductă de aducțiune din PEID Dn = 400 mm, L =1944 m (magistrala s-a reabilitat prin proiectul „Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și canalizare în județul Alba, finanțat prin POS Mediu 2007-2013).

3.2 Sistemul de canalizare a apelor uzate

Sistemul de canalizare al municipiului Sebeș asigură un sistem de scurgere a apei uzate pentru aproximativ 25753 de locuitori. Aceasta reprezintă o cotă de racordare de aproximativ 95.4% la nivelul anului 2012.

Localitatea Petrești și Fabrica de hârtie dispun de un sistem de canalizare tip divizor, în care apele pluviale sunt colectate separat și evacuate printr-un colector Dn 500mm în râul Sebeș.

Apele uzate menajere, sunt colectate separat și conduse printr-un colector cu diametrul nominal de Dn 250 mm în afara incintei fabricii de hârtie, unde sunt scoase din localitate și deversate într-un bazin decantor cu o capacitate pentru 500 de locuitori. După epurarea mecanică realizată în acest decantor, apele sunt descărcate direct în râul Sebeș.

Municipiul Sebeș avea o stație de epurare care deservea unei populații echivalente de 20000 LE deși era proiectată pentru 15000LE. Datorită procesului tehnologic învechit și extinderii rețelelor de canalizare, încărcările biologice ale apelor uzate depășeau limitele admise de NTPA001/2002. Prin programul POS Mediu 2003-2013, s-a prevăzut execuția unei noi stații de epurare, astfel: Prin treaptǎ de tratare primară ce cuprinde: – Camera de admisie și stație recepție reziduuri transportate de la fose septice; – Grătare rare și dese; – Stație de pompare influent; – Deznisipator-separator de grăsimi împreună cu instalațiile aferente (suflante, clasificator de nisip, etc.);

– Debitmetru influent și stație prelevare automată probe;

Prin sistemul de tratare biologică este proiectat ca un proces de nămol activat și aerare extinsă cu nitrificare-denitrificare și precipitare chimică simultană a fosforului. Vor fi tratate încărcările și debitul proiectat plus debitul și încărcările supernatantului.

Treapta de tratare biologică are următoarele elemente principale:

– Camera de distribuție la reactoarele biologice;

– Unitatea de preparare-dozare reactiv pentru precipitarea fosforului;

– Reactoarele biologice;

– Stația de suflante;

– Camera de distribuție la decantoarele secundare;

– Decantoarele secundare;

– Stația de pompare nămol activat;

– Debitmetru efluent și stație prelevare automată probe

– Colector și gura de descărcare efluent.

Treapta de tratare a nămolului are următoarele elemente principale:

– Îngroșător de nămol;

– Deshidratarea mecanică a nămolului;

– Stația de condiționare cu var a nămolului;

– Platforma de depozitare a nămolului;

– Recirculare supernatant;

Clădiri auxiliare în cadrul SEAU

– Clădirea administrativa și laboratorul;

– Clădire atelier și depozit pentru depozitarea componentelor de rezervă, consumabilelor și echipamentelor de rezervă;

– Substație (substații) electrică (electrice), etc.

– Cabina poartă.

Racorduri la utilități publice și lucrări asociate

– Alimentare cu energie electrică;

– Post transformare

– Telefon/Fax/Internet

– Apă potabilă

Lucrări auxiliare în cadrul SEAU – Rețele incintă (alimentare cu apă potabilă și hidranți de incendiu, alimentare cu apă tehnologică, canalizare menajeră și meteorică, preluare supernatant, transport biogaz, canale și conducte de legătura între obiectele de proces, rețele și cabluri de control, alimentare cu energie electrică); – Drumuri de acces și parcări; – Împrejmuire și porți; – Peisagistică și sistematizare verticală; – Sistem de încălzire; – Sistem de colectare și evacuare a deșeurilor Dotări vehicule în cadrul SEAU – Încărcător frontal; – Camion autoîncărcabil cu platformă pentru container; Capacitatea proiectată a stației este de 36000 LE. Deversarea se va face în râul Sebeș.

3.3 Sistemul de alimentare cu gaze naturale

În prezent municipiul Sebeș este echipat cu rețele de distribuție a gazelor naturale ce deservesc consumatori casnici, clădiri social – culturale și agenți economici. E.ON Gaz România activează în industria gazelor naturale și este specializată în servicii de furnizare a gazului natural, asigurând distribuția și furnizarea gazelor naturale pe întreg teritoriul județului Alba prin intermediul unei rețele de distribuție ce are o lungime de aproximativ 1.284,3 km. Lungimea simplă a conductelor de transport gaze naturale în municipiul Sebeș este de 88,9 km la nivelul anului 2009.

Pe teritoriul municipiului Sebeș alimentarea cu gaze naturale se face din câmpurile gazifere ale Transilvaniei. Conducta VEST III are o lungime de 60 de km. La nivelul rețelei de alimentare cu gaze naturale se semnalează disfuncții: fie rețelele sunt uzate sau incomplete fie acestea necesita înlocuiri. Distribuția gazelor naturale se face prin intermediul rețelelor de gaze naturale de presiune redusă, montate aerian și subteran cu o lungime totală de 40,0 km.

3.4 Sistemul de alimentare cu energie termică

În orașul Sebeș alimentarea populației cu energie termică nu este centralizată. Majoritatea locuitorilor dețin sisteme de încălzire în locuințele proprii, centrale termice pe gaz natural sau echipamente ce utilizează energie electrică. Prin urmare, alimentarea locuințelor cu energie termică pentru încălzire se face în sistem de cvartal (CT de bloc), și în sistem individual (centrale termice proprii).

Termoficarea unităților economice și centralele termice deținute sunt de capacitate redusă și pot fi utilizate doar pentru consumul propriu de încălzire și nevoi tehnologice.

Unele zone ale Sebeșului nu au centrale termice deoarece clădirile fostelor centrale termice au momentan altă destinație. Aceste cartiere de locuințe își asigură agentul termic pentru prepararea apei calde menajere și încălzire prin intermediul centralelor proprii de apartament sau de scară.

Holzindustrie Scweighhofer, o companie mare în industria lemnului, deține la Sebeș două unități de producție care funcționează pe biomasă, ambele cu o capacitate de 11,2 MW. Căldura este folosită pentru uscarea cherestelei și a rumegușului, iar curentul electric verde poate fi folosit pentru distribuție. Luând în considerare că centrala de la Sebeș are o capacitate aproximativă de 2,5 MW pe oră în condițiile în care o centrală de 5MW poate aproviziona cu energie un oraș de 25.000 de locuitori, se observǎ potențialul energetic din surse regenerabile, în special biomasă.

3.5 Sistemul de alimentare cu energie electrică

Instalațiile de distribuție a energiei electrice au fost construite în perioada 1960 – 1980 , urmând o perioadă în care investiția în acest domeniu a scăzut, fapt ce a generat probleme legate de uzura echipamentelor. Vechimea și gradul de uzură fizică și morală a echipamentelor de protecție și automatizări de tip clasic, fac ca performanțele acestora să nu mai poată fi îmbunătățite.

Municipiul Sebeș este alimentat cu energie electrică din Sistemul Energetic Național prin intermediul a două stații de transformare de 110 / 20 kV și 110 / 6 kV. Consumatorii casnici, social-edilitari și agenții economici sunt alimentați cu energie electrică prin intermediul a 46 posturi de transformare. Cele 46 posturi de transformare sunt alimentate de liniile electrice de medie tensiune LEA 20 kV ce înconjoară orașul, LEA I, LEA II și LEA III.

În partea centrală a orașului și în zonele noi de locuințe, liniile electrice de medie tensiune ce alimentează posturile de transformare respective sunt montate subteran (LES). Posturile de transformare din municipiul Sebeș sunt în mare majoritate de tip înzidit (35 de posturi), unul este în cabină metalică, iar restul de posturi (10 posturi) sunt executate în montaj aerian.

Societățile comerciale din oraș au instalate posturi de transformare proprii, iar micii consumatori și consumatorii casnici sunt alimentați cu energie electrică prin intermediul rețelelor de 0,4 kV existente în oraș, montate atât aerian pe stâlpi de beton cât și subteran.

3.6 Iluminat public

Iluminatul public stradal, în orașul Sebeș este rezolvat pe toate străzile orașului și se realizează prin intermediul corpurilor de iluminat fluorescente.

Au fost facute investiții în infrastructura cu iluminat public și cu ajutorul unui proiect aprobat Consiliului Local nr. 45/2015, în care s-a hotǎrât să se înlocuiască treptat corpurile de iluminat pe bază de mercur cu LED-uri. Rezultate proiectului fiind reducerea consumului de energie electrică, fapt care va aduce economii majore la nivelul municipalității. Directiva Consiliului Europei 347/2010 prevede diminuarea surselor de iluminat cu eficiență scăzută, precum cele cu conținut de mercur, care numai sunt comercializate începând cu anul 2015. Corpurile de iluminat cu LED, fiind mai rezistente, mai eficiente și de o calitate superioară aduc mai multe beneficii. Datorită înlocuirii aparatelor de iluminat cu cele pe bază de LED, se realizeazǎ o economie anuală a energie electrică și amortizarea investiției s-a socotit cǎ se realizează în mai puțin de 8 ani. Iluminatul stradal astfel respectând standardele în vigoare pe toată durata de viață a aparatelor.

3.7 Servicii de salubrizare

Serviciul de salubrizare a municipiului Sebeș (precolectare, colectare, transport și depozitare deșeuri municipale) se desfășoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităților publice locale.

În municipiul Sebeș s-a încheiat contract de atribuire a activităților de salubrizare între administrația publică locală și S.C. GREENDAYS SRL.

Eliminarea deșeurilor municipale se realizeazǎ prin incinerare sau prin depozitare.

În județ nu există instalații de incinerare sau coincinerare a deșeurilor municipale, însă la nivelul Regiunii 7 Centru există Fabrica de ciment de la Hoghiz, județul Brașov aparținând Lafarge România.

Depozitarea deșeurilor reprezintă modalitate de eliminare a deșeurilor municipale.

În județul Alba, în anul 2012, au funcționat 3 depozite de deșeuri municipale neconforme care au primit perioadă de tranziție:

– Alba-Iulia cu termen de sistare 2015

– Ocna-Mureș cu termen de sistare 16 iulie 2013

– Aiud cu termen de sistare 16 iulie 2013

3.8 Potențialul economic

Municipiul Sebeș are un potențial economic în continuă dezvoltare, datorat și infrastructurii (intersecția a doua drumuri naționale importante DN1Bucuresti-Brasov-Sibiu-Cluj-Oradea si DN7 București-Pitești-Rm.Vâlcea-Sibiu-Deva-Timișoara, intersecția a doua tronsoane de autostradǎ în viitor Pitești-Sibiu-Deva-Timișoara-Arad și Sebeș-Turda-Oradea, proximitatea coridorului IV Pan-European pentru calea ferata, aeroporturi la Sibiu 50 km si Cluj 110 km), atrǎgând atenția investitorilor autohtoni dar și străini.

În 2014, companiile din Sebeș au raportat o cifra de afaceri totala de 4.800.459.265 lei (peste 1 miliard de euro, aproximativ 0,64% din PIB național), totalizând un număr de 10.768 angajați. La realizarea acestei cifre de afaceri, cea mai mare contribuție o are ramura industrialǎ, fiind apoi urmata de comerț și transporturi.

În urma unui reportaj fǎcut în 01.10.2014 de cǎtre Alexandra Tuhuț pentru Digi24, aflǎm cǎ din aceastǎ zonǎ a Transilvaniei, rata de ocupare a forței de muncă a municipiului Sebeș este cea mai favorabilă întrucât procentul șomerilor din totalul populației stabile scade sub 1%.

Ramura industrială este destul de variată, începând de la prelucrarea lemnului și industria mobilei și continuând cu industria pielăriei și a ciorapilor, toate acestea fiind ramuri cu tradiție pe plan local. În cadrul industriei prelucrătoare existǎ 137 companii, din care cele mai multe sunt în industria ușoară – textile, pielărie, încălțăminte (36), industria construcțiilor metalice (22), industria lemnului, industria alimentara (18) și industria mobilei (14). Industria prelucrătoare totalizează 6501 angajați la nivelul anului 2014, reprezentând 60,37% din totalul angajaților din Sebeș în mediul privat.

Fabrici de hârtie, de înghețată, de piese auto sau de mobilă. Sunt doar câteva dintre investițiile făcute în ultimii ani de mici firme românești, dar și de mari companii străine, după ce primăria a anunțat facilități pentru persoanele fizice sau juridice. "Cei care își plătesc datoriile către primărie până la sfârșitul lunii octombrie sunt scutiți de majorări. O altă măsură luată tot printr-o hotărâre de consiliu pentru anul bugetar 2014 se referă la faptul că la valoarea impozabilă se aplica un coeficient de 1,5%. Noi l-am redus la 1%, deci a fost o reducere de 33%", a precizat Alexandru Dăncilă, primarul orașului Sebeș. Printre firmele care beneficiază de aceste facilități este și o fabrică de șosete, reușind într-un an să facă o economie de aproximativ 15.000 de euro, bani care au fost reinvestiți. Investițiile totale în Sebeș depășesc un miliard de euro. Cea mai importantă investiție străină de la Sebeș este cea a nemților de la Daimler, în valoare totală de 300 milioane euro, care prin compania Star Transmission, a deschis în oraș o fabrică de componente pentru automobilele Mercedes Benz. Concernul german Daimler produc cutii de viteze automate pentru autoturismele Mercedes-Benz, în care se desfășoară activități de montare a cutiilor de viteză cu 5 trepte, 7 trepte. În viitor se planifică montarea cutiilor de viteză cu 9 trepte cutii de viteză automate, ce va face posibilă creșterea numărului de angajați la peste 1500. În domeniul prelucrării lemnului cei mai importanți investitori străini sunt: Holzindustrie Schweighofer, Savini Due și Kronospan cu o investiție de aproximativ 250 milioane de euro. La Sebeș există și una dintre cele mai moderne fabrici de producție a hârtiei, și anume Pehart Tec Petrești. Sebeșul are în industria alimentarǎ de exemplu: Romaqua Borsec ce deține o fabrică de bere și una unde se produce o băutură energizantă. Alpin 57 Lux, produce înghețatǎ, ea a investit o sumă de 23 milioane de euro, avâd o platformă industrială de 28.000 de metri pătrați. Pe această platformă este amplasată fabrica de înghețată, depozitele frigorifice, depozitele de materii prime și materiale aferente acesteia. Societatea STAR ASSEMBLY SRL, în anul 2014 a avut o cifra de afaceri de 24.077.758 lei, cu 168 de angajați, situându-se pe locul 14 în municipiul Sebeș după cifra de afaceri realizatǎ.

Toate aceste companii au o contribuție semnificativă, prin taxe și impozite, la bugetul local. Primele 20 de firme din oraș asigură 63% din bugetul Sebeșului, care este de 12 milioane de euro pe an iar tendința actuală este aceea de dezvoltare continuă, existând numeroși investitori care studiază potențialul economic al zonei.

Datoritǎ unui reportaj fǎcut de Dorin Țimonea, la data de 09.01.2017 pentru ziarul adevǎrul aflǎm cǎ tradiția marochinăriei din Sebeș este dusă mai departe de o fabrică ce produce genți și poșete, vândute la export pentru branduri renumite din vest. Investiția aparține unui om de afaceri italian care a închiriat un spațiu de producție în clădirea fostei firme Capris. Firma se numește Mavaro Sebeș și a început sǎ funcționeze în anul 2012. După patru ani de eforturi și investiții cifrate la peste 350.000 de euro în utilaje de ultimă generație, compania din Sebeș a ajuns la 80 de angajați.

Analiza economiei locale a Municipiului Sebeș, pe sectoare și ramuri economice, s-a realizat pe baza informațiilor obținute de la Primăria Municipiului, de la Oficiul Registrului Comerțului Alba și din surse publice. În ceea ce privește localizarea angajaților și a locurilor de muncă, putem constata prezența acestora în zona industrială de vest (DN1-DN7) și în sud spre Petrești (DN67C). Companiile cu 21-50 de angajați se grupează preponderent în zona centrală, în apropierea cartierului Kogălniceanu și în lungul DJ106K (nord-estul orașului). Companiile cu mai puțin de 20 de angajați se grupează în zone centrale. În comparație cu alte municipii din apropiere, Sebeșul are o pondere ridicată a activităților economice încadrate în codul CAEN sub: industrie prelucrătoare și transport și depozitare. Municipiul Alba Iulia, completează grila de activități economice încadrate în codul CAEN sub: intermedieri financiare și asigurări, învățământ și activități de spectacole, culturale și recreative.

3.9 Potențialul turistic

Municipiul Sebeș are parte de multe monumente istorice și obiective turistice, și beneficiază de numeroase atracții turistice culturale, ce pot fi încadrate în circuite mai ample de vizitare a obiectivelor similare din Transilvania. Orașul are o parte de spații de cazare care să susțină în continuare dezvoltarea turismului, dar și activități industriale care să susțină turismul de business.

Valea Sebeșului reprezintă o atracție turistică prin prisma turismului activ dar și din perspectiva turismului etnografic, datorită așezărilor rurale unde se mai practică încă activități tradiționale (țesutul, prelucrarea lemnului, pictura). Un alt aspect important este că deși în trecut Valea Sebeșului se confrunta cu probleme în ceea ce privește existența unor căi rutiere bune de acces către zona cu mare potențial respectiv Oașa, această problemă a fost rezolvată prin asfaltarea drumului dintre Șugag și Oașa cu scopul: dezvoltării infrastructurii rutiere astfel încât acest obiectiv turistic să atragă cât mai mulți vizitatori.

În funcție de tipul de turism ce se poate practica în zona Sebeșului enumerăm următoarele atracții turistice:

3.9.1 Turism istoric:

Muzeul de istorie, a fost înființat în anul 1951, el funcționeazǎ în casa Zapolya, monumet de arhitecturǎ goticǎ și renascentistǎ, datând de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea. În anul 1540 în aceastǎ clǎdire a murit voievodul Transilvaniei Ioan Zapolya, iar în secolul al XVI-lea a fost locul de desfǎșurare al unor diete ale Transilvaniei, între care și cea convocatǎ de Mihai Viteazul în septembrie 1600.

Clǎdirea are un plan dreptunghiular, cu parter și etaj și cu o poartǎ carosabilǎ centralǎ, acoperitǎ cu o boltǎ semicircularǎ. Încǎperile de la parter are bolți semicirculare târzii, iar ferestrele ancadramente gotice târzii. Loggia de la etaj de pe latura de nord este de tip Renaștere din secolul al XVI-lea.

Fig. 3.1 Casa Zapolya

Muzeul deține peste 20.000 de obiecte din domeniile arheologiei, istoriei, științelor naturii și o colecție de picturǎ a lui Sava Henția. Expoziția este organizatǎ în ordine cronologicǎ, fiin expuse piese arheologice provenite din așezǎrile Petrești, Râpa Roșie, ceramicǎ și obiecte din cetatea dacicǎ de la Cǎpâlna, vestigii romane și prefeudale descoperite în zona orașului, precum și o mare colecție de obiecte medievale din acest oraș alǎturi de care se gǎsește o colecție de carte veche româneascǎ și strǎinǎ.

Secția de artǎ este dedicatǎ pictorului Sava Henția, având o colecție de tablouri ce au fost lucrate în perioada 1860-1904, printre care se aflǎ portrete de familie și ale rudelor pictorului, scene din Rǎzboiul de independențǎ, cum este ,,Baterie de artilerie la Calafat”, și tablouri ce redau peisaje, scene alegorice, mamifere, pǎsǎri și insecte din fauna vǎii Sebeșului.

Incinta fortificatǎ a orașului. Sebeșul este primul oraș din Transilvania care deține un document prin care regele le acordǎ locuitorilor dreptul de a-și construi o fortificație a orașului în anul 1387. Unele relatǎri din secolul al XVIII-lea precizeazǎ cǎ cetatea Sebeșului a avut 8 turnuri, dintre care au mai rǎmas doar patru.

În colțul de sud-est s-a pǎstrat Turnul studentului sau croitorilor, de formǎ pǎtratǎ, iar în colțul nord-estic se aflǎ un turn poligonal puternic, acesta fiind constrit în anul 1678 peste un turn vechi din secolul al XIV-lea, pe latura de nord se aflǎ Turnul porții de nord și Turnul cizmarilor, iar pe cea de vest, Turnul porții și un turn semicircular, construit în anul 1645. Fortificația era înconjuratǎ de un șanț umplut cu apǎ.

Turnul studentului  cunoscut și sub denumirea de turnul croitorilor, este așezat în colțul de sud-est al orașului. Acesta a fost construit în secolul al XV-lea, în formǎ paralelipipedicǎ, cu baza în formǎ de pǎtrat cu latura de 5 m, fǎcut din piatrǎ brutǎ de râu, legatǎ cu mortar de var. Zidul are o grosime de 1 m,   fiind destinat apǎrǎrii, turnul are parter și patru nivele, susținute pe grinzi de lemn. Primele douǎ nivele aparțin fazei incipiente, iar celelalte au fost adǎugate ulterior, în secolele XV-XVI.

Denumirea de turnul studentului este legat de atacul turcesc din anul 1438 când întreg sudul Transilvaniei, din Țara Hațegului și pâna în Țara Bârsei, este devastat. Sebeșul a fost prǎdat, incendiat, distrus de sultanul Murad al II-lea, iar multi locuitori ai urbei sunt uciși și duși în robie.

Din cei care au rezistat pâna la sfârșitul bǎtǎliei, a fost și un elev, cunoscut ca studentul din Romos. O scrisoare din San Michele, datatǎ în 12 decembrie 1458, evidențiazǎ viața tânǎrului "Captivus Septemcastrensis", dus în robie de cǎtre turci, unde a fost ținut prizioner 20 de ani, vândut și închis de mai multe ori, pâna când a fost eliberat de ultimul sǎu stǎpân. Studentul iși povestește viața în "Tratat despre datinile, moravurile, condițiile de viațǎ și rǎutatea turcilor", carte aparutǎ în prima ediție la Roma în anul 1475. Fig. 3.2 Turnul studentului

Turnul octogonal este situat în partea de nord-est a cetǎții. Realizatǎ în anul 1678, alcǎtuit din parter și 2 nivele, cu metereze pentru armele de foc, înguste spre exterior și mai largi înspre interior. Aici zidul de apǎrare se întrerupe, poarta de est, care probabil a existat candva, dispǎrând de mult, din ordinul principelui Karl von Schwarzenberg, fostul guvernator al Transilvaniei intre 1851-1858.
Fig. 3.3 Turnul octogonal

Turnul semicircular a fost construit în anul 1634, el se compune din subsol și douǎ niveluri, iar în decursul secolelor a suferit numeroase modificǎri fațǎ de forma inițialǎ.

Fig. 3.4 Turnul semicircular

Turnul cizmarilor a fost ridicat dupǎ unii istorici, la sfârșitul secolului al XV-lea, cu ajutorul lui Matei Corvin, iar dupa alții, la 1513.
Fig. 3.5 Turnul Cizmarilor

Cetatea dacică de la Căpâlna se află în comuna Săsciori, satul Căpâlna, județul Alba, în apropierea Sebeșului. Aceastǎ cetate dacică se află în patrimoniul UNESCO și este al doilea monument din județul Alba ce se află sub protecția Organizației Națiunilor Unite, celălalt fiind Cetatea țărănească de la Câlnic. Cetatea făcea parte din salba de fortificații ce apărau Sarmizegetusa, centrul administrativ al Daciei. Cetatea de la Căpâlna a avut o viață destul de scurtă, aproximativ 50 de ani. Romanii au asediat-o în ambele războaie dacice. După primul război, cel din 101 – 102, și-a pierdut o parte a zidurilor ca urmare a condițiilor în care s-a încheiat pacea. Înaintea celui de al doilea război daco-roman 105 -106, dacii s-au grăbit să întărească cetatea, ridicând zidurile pe care au fost obligați să le dărâme cu doar 3 ani în urmă. Astăzi se mai pot vedea ruinele zidurilor falnice de altădată, dar și rămășițele unui turn ce avea și rol de locuință. Obiectele găsite aici de către arheologi pot fi admirate la Muzeul din Sebeș și la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia.

Casa Binder situatǎ în centrul orașului, aspectul actual îl are din a doua jumǎtate a secolului al XIX-lea. Franz Binder, originar din Sebeș, a plecat într-un lung periplu levantin ce a durat de la sfârsitul anului 1840 pâna la începutul lui 1850. Din iunie 1850 s-a așezat în Africa unde, a fǎcut numeroase cǎlǎtorii cu scop comercial între Cairo și Khartum. În 1860 ajunge în contact cu triburi din regiunea Nilului superior, patrunzând în teritoriile Zande. Revine în Europa în 1862 cu o bogatǎ colecție etnograficǎ africanǎ.

În Sebeș, acesta a ridicat o casa impunǎtoare, împodobindu-i fața cu trei basoreliefuri care reprezinta: orașul Cairo, piramidele și sfinxul, ruinele templului Isis din insula Philae de lânga Assuan și o caravanǎ în deșertul Nubiei, în mijlocul cǎreia figureazǎ Franz Binder. Pe balconul cladirii, în mijloc, se aflǎ o statueta femininǎ, probabil zeița Fortuna. Exploratorul a murit la 11 aprilie 1875, la vârsta de 55 de ani.

Fig. 3.6 Casa Binder

Halele au fost ridicate la estul bisericii evanghelice, pe zidul de incinta ce înconjoarǎ acest complex monumental medieval. Fața halelor se aflǎ spre vechea piața a orașului. Halele breslelor au fost ridicate în secolul al XVII-lea. Ele au servit ca loc de reclamǎ și de desfacere a produselor meșteșugǎrești. Halele se remarcǎ prin arcadele lor semicirculare și servesc, drept spații comerciale. Conform unei inscripții, rezultǎ cǎ au fost renovate prin grija breslei mǎcelarilor, în anul 1838.

3.9.2 Turism religios:

Biserica evanghelicǎ situatǎ în centrul orașului este una din cele mai valoroase monumente în stil romanic și gotic din Transilvania. În jurul ei sunt pǎstrate resturi de ziduri și Turnul porții, din prima fortificație a orașului.

Dupǎ marea invazie tǎtarǎ de la 1241, s-a ridicat o bazilicǎ romanicǎ, fiind prevǎzutǎ cu trei nave, absidǎ semicircularǎ și douǎ turnuri în vest. În a doua jumǎtate a secolului al XIII-lea sub influența goticului timpuriu cistercian a fost înlocuitǎ absida semicircularǎ cu una poligonalǎ cu contraforturi și bolți cu nervuri. Cele douǎ turnuri din vest au fost înlocuite cu un turn central, înalt de 40 m și supraînǎlțat între anii 1662-1664.

În a doua jumǎtate a secolului al XIV-lea, și datoritǎ potențialul economic aflat în continuǎ creștere, orǎșenii au hotǎrât construirea unei mari biserici gotice, care sǎ întreacǎ în dimensiuni tot ce s-a construi pânǎ atunci în Transilvania. În anul 1383, acest cor gotic era aproape terminat, având înǎlțimea de 23 m și lungime de 17 m.

Construitǎ din trei nave, sistem de halǎ despǎrțite prin stâlpi octogonali, având pe fiecare laturǎ sculpturi vegetale sau personaje mitologice ori biblice. Unele din personaje au deasupra baldachine cizelate în piatrǎ.

Fig. 3.7 Biserica evanghelicǎ

În exterior contraforturile sunt treptate și bogat ornamentate în partea inferioarǎ cu busturi, iar deasupra console destinate sǎ ținǎ figuri sub baldachine. Acest cor gotic a fost construit sub influența arhitecturii de tip halǎ inițiatǎ de familia Parler, care au construit monumente asemǎnǎtoare la Nürenberg și Praga. În anul 1438 orașul a fost puternic lovit de invazia turceascǎ, în urma cǎreia s-a renunțat la aceste planuri mǎrețe de a ridica o mare bisericǎ goticǎ și s-a întors la adaptarea vechii biserici romanice la corul gotic reconstruit.

În secolul al XV-lea biserica este înconjuratǎ de un zid înalt, iar între anii 1518-1526 se înalțǎ altarul poliptic, care are dimensiunile de 13 m înǎlțime și 6 m lǎțime. Din prima jumǎtate a secolului al XVI-lea, monumentul este edificiu de cult al parohiei evanghelice din Sebeș. Biserica a fost restauratǎ în anii 1960-1964.

Capela cimitirului în stil gotic, a fost construitǎ la sfârșitul secolului al XIV-lea, pe latura de nord a bisericii. Aceasta are o travee pǎtratǎ și una pentagonalǎ acoperite cu bolți ogive, susținute în exterior de opt contraforturi, iar ancadramentele ușii sunt în arc frânt cu ambrazurǎ profilatǎ și dominate de un fleuron.

Biserica evanghelicǎ din Sebeș are în interior cel mai mare altar poliptic din Transilvania, cu o înǎlțime de 13 m și lǎțime de 5.75 m. Arborele genealogic este pictat în centru având în registru busturile regilor celor 12 seminții. Pe fețele interioare a canatelor sunt prezentate scene: Buna-Vestire, Vizitațiunea, Închinarea magilor și Tǎierea împrejur. În exterior sunt pictate scene: Întâlnirea lui Ioachim cu Ana, Poarta de aur, Nașterea, Rǎstignirea, Învierea, Înǎlțarea și Pogorârea Sfântului Duh.

Biserica ortodoxǎ din cimitir este un monument realizat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, de zid, cu împǎrțirea tradiționalǎ, are pridvor pe latura de sud și absidǎ semicircularǎ. Câteva din picturile de Sava Henția din 1902 se pǎstreazǎ, mai ales pe bolta absidei, ele reprezentând scene religioase.

Biserica franciscanilor se aflǎ în partea de nord a cetǎții din fostǎ mǎnǎstire dominicanǎ, de la sfâșitul secolului al XIV-lea, biserica mai pǎstreazǎ contrforturile și ferestrele gotice. Monumentul a fost transformat total în secolul al XVII-lea, primind elemente de arhitecturǎ barocǎ.

Biserica romano-catolica Sf. Bartolomeu este situatǎ în partea de nord-est a cetǎții, biserica se aflǎ pe lista monumentelor istorice. A fost ridicatǎ ca mǎnǎstire a cǎlugǎrilor dominicani. Prima mențiune documentarǎ a dominicanilor la Sebeș este din anul 1322.

În anul 1524, în mǎnǎstirea din Sebeș trǎiau șapte cǎlugǎri dintre care doi erau meșteșugari, ultima relatare documentarǎ este din anul 1539. Mǎnǎstirea a fost parasitǎ cu ocazia secularizǎrii averilor, dupǎ victoria Reformei în Transilvania. În anul 1731, când primǎria a cedat mǎnǎstirea ordinului franciscan, clǎdirile erau în stare de ruinǎ. S-au pǎstrat doar zidurile, bolțile fiind integral refǎcute în stil baroc.

Fig. 3.8 Biserica romano-catolica Sf. Bartolomeu

În anii 1959-1960 și 1970 s-au fǎcut reparații, iar în momentul de fațǎ biserica mǎnǎstirii aparține ca lacaș de cult parohiei romano-catolice din localitate.

3.9.3 Turism etnografic: școlile populare de meșteșuguri de la Laz (Săsciori)

Maria Poenariu, din satul Laz, județul Alba, și-a transformat casa într-un adevărat lǎcaș de cult, în care sunt expuse zeci de icoane. Iconara de 91 de ani, cum este cunoscută, s-a născut într-o familie de artiști. Altfel spus, a crescut la cap cu chipuri sfinte pictate de părinții și bunicii săi. Duce mai departe moștenirea Poienarilor, moștenitoare a marilor zugravi ai mănăstirilor brâncovenești, recunoaște că a fost nevoită „să fure” meștesugul de la tatal ei: Ilie. „Trebuie multă gândire, așa spunea tatal meu. Trebuie multă gândire,  ca să faci o icoană bună!”, spune cu tărie artista. Femeia a ajuns să fie cea mai vestită pictoriță de icoane pe sticlă din țara noastră și, în același timp, cea mai în vârstă. Iconara din Laz și-a dedicat întreaga viață păstrării și transmiterii meșteșugului moștenit de la cinci generarații ai familiei Poenariu, care au avut în sânge acest meșteșug.   Prin talentul său și-a transformat casa într-un muzeu al picturii românești pe sticlă. Tanti Maria din Laz, cum o știu sătenii, a ajuns cunoscută și peste hotare. Asta, pentru că străinii care au vizitat-o n-au plecat cu mâna goală, ci cu câte o icoană pictată de mâna sa. Artista populară din județul Alba figurează pe lista patrimoniului imaterial UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură), alături de alți nouă rapsozi, olari, cojocari, meșteri populari din țară. Criteriile de selecție au fost simple, dar puternice: cei zece și-au dedicat viața păstrării, dăruirii și cultivării unor meșteșuguri străvechi.   Tradiția iconarilor din Laz   În satul laz se pictează neîntrerupt  de peste două secole. Primii care s-au așezat aici au fost doi iconari din Poiana Sibiului. Oamenii locului i-au botezat  „Poienariu". De la ei a rămas o frescă pe zidurile Bisericii. Ulterior, a intrat în scenă Savu Poenariu si apoi copiii si copiii copiilor lui. Stilul pe care l-au urmat toți a fost același. Modelul înaintașilor a fost urmat și de Maria Poenariu. Moștenirea înaintașilor săi, icoanele,  „tronează“ pe pereții casei de jos, o cămăruță pătrată. Este locul în care vrea Maria Poenariu să le știe pe veci, să rămână în locul în care au fost create. Ea deține totodată o colecție impresionantă de câteva mii de modele de cusătură populară ce se aplicau în trecut pe iile și cămășile localnicilor din zona Văii Sebeșului. Din neamul de icoane al poenarilor, Maria este singura fată care a pictat icoane pe sticlă, acest meșteșug fiind primordial bărbaților. În martie 2011, a luat ființă Asociația care-i poartă numele “Maria Deac Poenaru”.

3.9.4 Turismul de business

Alt tip de turism practicat în Municipiul Sebeș este turismul de business ce a luat amploare odată cu revigorarea producției industriale, fapt ce s-a reflectat în clasificările superioare ale spațiilor de cazare noi construite.

În Municipiul Sebeș activează un număr de 7 structuri de cazare turistică la nivelul anului 2014 având o capacitate de cazare turistică de 385 locuri. Conform datelor luate de la Institutul Național de Statistică se constată faptul că numărul total de structuri de primire turistică în Municipiul Sebeș s-a triplat în anul 2014 față de anul 2010. De asemenea, si capacitatea de cazare a crescut; aceasta s-a dublat în 2014 față de anul 2010, ajungând, de la o capacitate de cazare de 151 locuri de cazare de folosința turisticǎ, la 385 de locuri. A dus la mărirea capacității de cazare în oraș existența unei intense activități culturale și a practicării turismului de business, în prezent se constată o îmbunătățire a modului de valorificare turistică.

3.9.5 Turismul în arii protejate

Râpa Roșie este o rezervație naturală la 3 km de Sebeș, cunoscută pentru peisajul spectaculos pe care-l oferă, dar și pentru descoperiri ale cercetăorilor. Râpa Roșie are milioane de “riduri” roșii, care se pot vedea din satelit. Ciudatele coloane și piramide etajate, separate de ravene, formează un microrelief pe care geografii îl numesc „badlands” (pământuri rele). Râpa s-a format prin eroziunea apei asupra solului, care a provocat, în timp, alunecări de teren masive. Rezervația geologică uimește prin decorul de statui și frontoane rozalii. Unicitatea este dată de alternanța argilelor roșii cu gresii cenușii, alcătuite în formațiuni slab cimentate. Pe lângă decorul special pe care îl oferă râpa, poate fi admirat și peisajul floral, cu specii protejate de lege. Unii compară râpa cu Marele Canion la o scară mai mică, aceasta fiind vizibilă de la mare distanță, Râpa Roșie se întinde pe o lungime de 800 m și are înălțimi ce variază între 50 și 125 m (300 – 425 m altitudine absolută).

Un punct slab pentru activitatea turistică îl reprezintă lipsa forței de muncă adecvat calificată pentru acest domeniu, personalul din turism, deținând puține informații cu privire la modalitatea de administrare a spațiilor de cazare, respectiv de creare de produse turistice, majoritatea pensiunilor oferind numai servicii de bază (cazare, în unele cazuri și masă). În momentul de față se poate concluziona că potențialul turistic și cultural al Sebeșului nu este valorificat pe deplin. Deși turismul în acest moment nu are o dezvoltare prea însemnată în activitatea economică, va constitui cu siguranță în viitorul apropiat o ramură economică importantă pentru bunăstarea localității.

CAPITOLUL 7

ANALIZA SWOT

În urma analizei multicriteriale efectuate și acumulate în cadrul acestei lucrǎri se poate întocmi Analiza SWOT a orașului Sebeș.

Puncte tari

• relief variat (munți, podișuri, piemonturi, depresiuni și lunci ale râurilor), peisaje care încântă privirea trecătorului și îndeamnă la popasuri și drumeții; • are și acces feroviar, în oraș existând o gara, pentru rute precum Bucuresti- Brasov- Sibiu, Deva- Arad); • un puternic centru economic în continuă dezvoltare, în care investițiile străine reprezintă o pondere foarte importantă;

• prezența unor mari companii în domenii precum prelucrarea lemnului si industria mobilei, industria alimentară, confecții și marochinărie, producția de componente auto;

• rata șomajului este una foarte scăzută sub 1%,comparabil mai mică decât cea înregistrată în județul Alba și în România;

• este situat chiar la intersecția a două drumuri europene: E 68 (Deva – Sibiu – Brașov) și E 81 (Cluj-Napoca – Sibiu– Pitești);

• nivel relativ ridicat al gradului de calificare în anumite domenii ce aparțin de tradițiile locale;

• existența unităților de învățământ și educație;

• existența unui Spital Municipal, 19 cabinete medicale individuale publice, 2 cabinete medicale individuale private și 11 farmacii/puncte farmaceutice private și unul public;
• mediul natural favorabil drumețiilor, weekend-urilor și/sau „vacanțelor la țară", habitat rural bine conservat;

• păstrarea patrimoniului cultural;
• diversitatea florei și faunei;
• Sebeș beneficiază de o rețea de canalizare aproape completă;
• potențial pentru dezvoltarea turismului;

Puncte slabe
• lipsa forței de muncă adecvat calificată pentru domeniul turistic;
• potențialul turistic și cultural al Sebeșului nu este valorificat pe deplin;
• sunt pierderi considerabile de apă în rețeaua de distribuție;
• sistem de gestionare a deșeurilor ineficient;
• lipsa fondurilor pentru dezvoltarea rețelelor de gaz natural;

• îmbǎtrânirea populației;
• depopularea comunei (spor natural negativ, migrarea persoanelor tinere spre mediul urban si strainatate);

Oportunități

• posibilitatea accesării unor programe guvernamentale de finanțare pentru înlocuirea sistemului de apǎ uzatǎ;
• potențial important de forță de muncă locală, la salarii competitive la nivel regional;
• implicarea autorităților locale în problemele comunității și deschidere la realizarea unor parteneriate;

• promovarea produselor tradiționale locale;

• realizarea unor investiții în spații de cazare;
• realizarea unor investiții în agrement (trasee turistice pentru drumeții, trasee pentru ATV-uri și biciclete etc.);
• înființarea unor pensiuni agroturistice;
• înființarea unui centru de informații turistice în zonă.

• potențial turistic datorat patrimoniului istoric și obiectivelor turistice numeroase;

Amenințări

• neutilizarea fondurilor nerambursabile (datorită dificultăților de accesare) pentru dezvoltarea proiectului privind sistemul public de alimentare cu apă și canalizare;

• natalitatea scăzutǎ în continuare;
• estomparea tradițiilor locale odată cu trecerea timpului;

• legea noului Cod Silvic, al cărei impact nu poate fi prevăzut, amenință desfășurarea activităților unor mari companii din industria prelucrării lemnului ;
• scăderea interesului investitorilor;
• orientarea programelor europene și guvernamentale spre alte zone considerate prioritare;
• accesarea redusă a programului guvernamental de reabilitare termică;
• lipsa de receptivitate a populației locale la programele de finanțare.

Bibliografie:

Alba, Monografie, Județele patriei, Ed. Sport-turism, București, 1980

Anghel Gh., Mǎhǎra Gh., Anghel E., Alba ghid turistic al Județului, Ed. Sport-turism, București, 1982

Augustin, I., Bisericile fortificate ale sașilor din Transilvania, Edit. Noi Media Print, București, 2004

Bader E. H., Gurǎu, R.F., Fortificațiile medievale din Transilvania, Edit. Sfera, București, 2001

Buturǎ V., Etnografia poporului român, Ed. Dacia, Cluj 1979

Heitel R., Monumente medievale din Sebeș-Alba, Ed. Meridiane, București, 1964

Heitel R., Cetatea de la Câlnic, Ed. Meridiane, București, 1968

Patrimonium Apulense. Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Național Alba, Alba Iulia.

Valer Trufaș, Munții Șureanu, Colecția Munții Noștrii, 36, Ed. Sport-turism, București, 1986

Acta Musei Napocensis, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca.