Sunatoare

INTRODUCERE

Înlăturarea suferințelor și menținerea sănătății au constituit preocupări fundamentale ale omenirii în toată evoluția ei deoarece farmacia,ca rezultat al specializării,devine arta și știința preparării,conservării și a distribuirii medicamentului .

De la remediile empirice ale omului primitiv (apa,pământul,căldura,ierburile) și până la metodele cele mai moderne de profilaxie și tratament folosite astăzi,toate progresele realizate sunt rezultatul eforturilor depuse de-a lungul timpurilor pentru găsirea unor mijloace cât mai eficiente de prevenire,de ușurare sau de înlăturare a diverselor afecțiuni.

Este cert că plantele medicinale se află azi în competiție cu chimioterapia,dar tot atât de cert este faptul că azi locul,,drogurilor magice,, este luat de o fitoterapie determinată,testată și fundamentată în laboratoare complexe și de către specialiștii din domenii foarte diferite, unii ocupându-se de cultură în condiții speciale a plantelor medicinale și reușind să selecționeze rase chimice de plante,cu conținut bogat în diferite substanțe active, alții ocupându-se cu prelucrarea și analiza materialului brut ,cu determinarea conținutului și a purității principiilor active ,cu extragerea ,purificarea ,separarea și cristalizarea fiecărui principiu activ,alții ocupându-se cu forma farmaceutică cea mai adecvată de prescriere (ca atare,ca extract total sau principii active izolat).Avem aladar,în acest caz ,o trewcere de la o fitoterapie empirică la o fitoterapie științifică.

Lucrarea, SUNĂTOAREA,tratează o temă de actualitate deoarece, literatura de specialitate menționează faptul că din punct de vedere istoric capsulele cu produse vegetale și extracte, au apărut pentru prima dată pe piața farmaceutică în anul 1830 sub îndrumarea lui Fab Mothes.

Hypericum perforatum se cultivă pentrupartea aeriană (Hyperici herba) care conține:ulei volatile (circa0,1 %),localizat în punctele translucide,din Frunze:flovanozide (0,5-1 %) în petale și epiderma părților verzi;hipericină (0,2-0,3 %) un pigment roșu,localizat în punctele negre de pe suprafața plantei.

Plantă erabacee,perenă,hemicriptofită,mezofită,mezotermă,la pH amfitolerantă,

heliofilă,întâlnită în toată țara,pe locuri destul de uscate,calcaroase sau silicioase,prin fânețe,la marginea drumurilor și pădurilor,tăieturilor de pădure,locurilor necultivate,de la câmpie până în zona subalpină,mai abundentă în zona deluroasă.

În realizarea acestei lucrări predomină aducerea contribuției personale, bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în care este implicată sunătoarea (Hypericum perforatum)

Lucrarea de față are un caracter unicat sub aspectul abordării metodelor tehnologice de preparare a capsulelor cu produse vegetale și extracte din sunătoare ,fiind structurată în III capitole :

● CAPITOLELE I și II -aprofundează pe larg fundamentarea teoretică a lucrării ;

●CAPITOLUL III- este supus cercetării urmat de elaborarea evaluării caracteristicilor tehnologice ale unor capsule pe bază de hypericum perforatum și expune pe larg rezultatele și discuțiile încheind lucrarea, nu însă înainte de a fi trecute în revistă principalele concluzii succeptibile și de a oferi o analiză pertinetă asupra importanței pe care o are această plantă.

Bibliografia este selectivă și de actualitate , dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată în sesiunea din anul 2015.

CAPITOLUL I

CAPSULE CU PRODUSE VEGETALE ȘI EXTRACTE

Din cele mai vechi timpuri omul a avut preocupări deosebite pentru a pătrunde în tainele vieții plantelor.Le-a studiat structura morfoanatomică,fiziologia ,evoluția ,și o dată,cu acestea ,utilitatea.

Secretul vieții lor ,intimitatea proceselor biochimice,desfășurate la nivel celular și subcelular ,în contextul organismului întreg,au fost în mare parte dezlegate,dar au mai rămas încă necunoscute pe care omul le poate elucida printr-o constantă,perseverentă și exigentă preocupare.

Prin urmare, plantele au fost primele medicamente pe care omul le-a folosit ca atare ,iar mai târziu le-a prelucrat după obiceiurile timpului .

Numeroase specii de plante servesc drept remediu pentru vindecarea unor boli.Substanțele organice sintetizate și substanțele anorganice acumulate în ele au acțiune farmacodinamică incontestabil mai benefică decât a multor medicamente.

Literatura de specialitate menționează faptul că aproape 12 % dintre speciile de plante autohtone sunt folosite în medicina științifică și tradițională.

Având la bază fitochimia și fitofarmacologia,această nouă ramură a științelor biologice și medicale și- a câștigat un loc mult apreciat în cadrul măsurilor complexe profilactice și curative ale terapeuticii zilelor noastre.

Pentru a aprofunda pe larg tema propusă, trebuie făcută o scurtă incursiune în tehnica farmaceutică a produselor vegetale și extracte, care au adus și încă aduc un aport important în prepararea capsulelor ,cu deosebirea că, față de trecut , azi tehnologia a evoluat foarte mult bazându-se pe anumite proceduri .

Din cele mai vechi timpuri omul a avut preocupări deosebite pentru a pătrunde în tainele vieții plantelor.Le-a studiat structura morfoanatomică,fiziologia ,evoluția ,și o dată,cu acestea ,utilitatea.

Secretul vieții lor ,intimitatea proceselor biochimice,desfășurate la nivel celular și subcelular ,în contextul organismului întreg,au fost în mare parte dezlegate,dar au mai rămas încă necunoscute pe care omul le poate elucida printr-o constantă,perseverentă și exigentă preocupare.

Este cert că plantele medicinale se află azi în competiție cu chimioterapia,dar tot atât de cert este faptul că azi locul drogurilor magice , este luat de o fitoterapie determinată,testată țin fundamentată în laboratoare complexe și de către specialiștii din domenii foarte diferite,unii ocupându-se de cultura în condiții speciale a plantelor medicinale și reușind să selecționeze rase chimice,cu conținut bogat în diferite substanțe active,alții ocupându-se de prelucrarea și analiza materialului brut,cu determinarea conținutului și a purității principiilor active ,cu extragerea ,purificarea ,separarea și cristalizarea fiecărui principiu activ ,alții ocupându-se cu forma farmaceutică cea mai adecvată de prescriere ( ca atare,ca extract total, sau principii active izolate).

Factorii de răspundere din domeniu (chimiști ,farmaciști,ingineri,programatori, specialiști IT) au o contribuție importantă în prepararea și administrarea acestor capsule ,pentru industria farmaceutică.1

Tehnica sau tehnologia farmaceutică este știința care studiează aspectele teoretice și practice cu privire la prepararea,controlul și conservarea formelor medicamentoase,atât în farmacie cât și în industrie.2

Cunoașterea aspectelor teoretice,prin fundamentarea științifică a pregătirii formelor și a înțelegerii fenomenelor care stau la baza transformării substanțelor medicamentoase în forme administrative,este o necesitate pe care orice farmacist trebuie să îl aibă.

Cunoașterea foarte bine a acestui domeniu de activitate ,menit să asigure calitatea corespunzătoare a medicamentului ,așa cum o cere FR VIII sau alte forme ,este o caracteristică a farmacistului de tip nou .

Tehnica farmaceutică în decursul ultimilor ani a evoluat ca o știință de specialitate datorită evoluției științelor naturii și medicinei și mai recent,datorită studiilor întreprinse asupra constituției chimice a medicamntelor,a sintezei de noi compuși cu potențial biologic,datorită dezvoltării disciplinelor fundamentale de chimie,chimie –fizică și biologie,tehnica farmaceutică .

Tehnologia formelor medicamentoase s-a dezvoltat creând o bază teoretică proprie,capabilă să dirijeze prepararea, controlul și conservarea, medicamentelor,la nivelul cerințelor contemporane.

1. Ing.FlorentinCrăciun,Dr.farmacistOvidiu Bojor,biolog Mircea Alexan-Farmacia naturii,pg.10

2.Otta-Chimie Farmaceutică,pg.2-3,2005

Nu trebuie uitat faptul după formula de structură,pentru majoritatea substanțelor extrase din plante,este prezentată una sau mai multe metode de sinteză cu reacțiile chimice respective,principalele proiprietăți fizico-chimice,date privind solubilitatea iar acolo unde este cazul sunt menționate valori ale Ph-lui soluțiilor apoase ,aspecte referitoare la incompatibilitățile fizico-chimice,date privind stabilitatea și condiții de conservare.

Am considerat că prin cunoașterea acestor parametri,lucrarea poate fi utilă specialiștilor interesați de condiționarea substanțelor farmaceutice extrase din plante,printre care se poate aduce în discuție și Hypericum perforatum ,darși de cunoașterea eventualelor reacții nedorite ce pot apărea în cazul asocierii a două sau mai multe substanțe extrase din plante.3

Pentru fiecare substanță farmaceutică extrasă din Hypericum perforatum sunt prezentate unul sau mai multe exemple produse,în majoritatea cazurilor specificându-se forma farmaceutică,conținutul în principiu activ.

Așadar tehnica farmaceutică cuprinde un complex de studii teoretice și practice,având următoarele obiective:

●Transformarea substanțelor sau a pulberilor medicamentoase de origine vegetală în forme farmaceutice,gata de administrat;

●Studiul ustensilelor și aparaturii folosite în acest scop;

●Controlul formelor farmaceutice numite și preparate medicamentoase.

Capsulele sunt învelișuri rigide ,de forme diferite,preparate din amidon sau gelatină în care se introduc substanțe solide,moi sau lichide în doze unitare.

Aceste învelișuri,numite și capsule medicinale ,se înghit împreună cu medicamentele pe care le conțin.

Termenul de capsulă medicinală este utilizat pentru termenul farmaceutic care este alcătuit dintr-un înveliș iar conținutul se consumă împreună .

În FR X capsulele fac referire la acele preparate farmaceutice din anumite învelișuri care au doze unitare de substanțe active și pot să fie sau nu pot să fie asociate cu unele substanțe auxiliare destinate administrării orale.

3.prof.dr.Ionescu stoian,Conf.dr.Adam,Conf.dr.Ban I Ludovic-Tehnica

farmaceutică,pg.608,2004

Capsulele au rolul de a masca gustul ori mirosul neplăcut al unor medicamente,sau se utilizează în vederea dirijării absorbției medicamentului.4Un exemplu elocvent sunt capsulele enterosolvente.

Literatura de specialitate menționează faptul că mai sunt cunoscute capsulele medicinale destinate a fi introduse într-o cavitate naturală a a organismului.

Unele capsule,cum ar fi capsulele gelatinoase ,asigură și o protecție a substanțelor medicamentoase față de agenții atmosferici.

Din punct de vedere static, capsulele sunt conglomerate de particule cu stare de agregare solidă,de forme și dimensiuni particulare,atât din cauza forțelor de adeziune care acționează asupra particulelor ,cât și datorită spațiilor capilare închise între particulare conglomeratelor.

Capsulele, privite sub aspect fizic, prezintă unele particularități,comparativ cu celelalte sisteme disperse.

Capsulele pot înlocui medicamentele solide,lichide și moi,împărțite în doze unitare ,fiind administrate pe cale orală.

Capsulele administrate pe cale orală sunt îngerate mai ușor ,acoperând gustul și mirosul neplăcut al substanțelor de obicei amar .

Administrarea orală a capsulelor influențează resorbția acestora și consecutiv,momentul apariției ,intensitatea și durata efectului medicamentos.

Calea cea mai frecventă de folosire a capsulelor fiind comodă și simplă pentru pacient,corespunde căii naturale.

Această cale presupune însă și colaborarea pacientului.

Administrate pe cale orală,capsulele măresc stabilitatea preparatelor sau de multe ori pot îndrepta acțiunea medicamentelor într-o porțiune a tubului digestiv.

Capsulele administrate pe cale orală sunt destinate atât combaterii bolilor și întăririi sănătății cât și refacerii funcțiilor dereglate ale organismului .

Capsulele se prezintă ca un produs gata prelucrat și studiat ,cu proprietăți cunoscute fiind active în anumite doze.

4 .I.Simierate de particule cu stare de agregare solidă,de forme și dimensiuni particulare,atât din cauza forțelor de adeziune care acționează asupra particulelor ,cât și datorită spațiilor capilare închise între particulare conglomeratelor.

Capsulele, privite sub aspect fizic, prezintă unele particularități,comparativ cu celelalte sisteme disperse.

Capsulele pot înlocui medicamentele solide,lichide și moi,împărțite în doze unitare ,fiind administrate pe cale orală.

Capsulele administrate pe cale orală sunt îngerate mai ușor ,acoperând gustul și mirosul neplăcut al substanțelor de obicei amar .

Administrarea orală a capsulelor influențează resorbția acestora și consecutiv,momentul apariției ,intensitatea și durata efectului medicamentos.

Calea cea mai frecventă de folosire a capsulelor fiind comodă și simplă pentru pacient,corespunde căii naturale.

Această cale presupune însă și colaborarea pacientului.

Administrate pe cale orală,capsulele măresc stabilitatea preparatelor sau de multe ori pot îndrepta acțiunea medicamentelor într-o porțiune a tubului digestiv.

Capsulele administrate pe cale orală sunt destinate atât combaterii bolilor și întăririi sănătății cât și refacerii funcțiilor dereglate ale organismului .

Capsulele se prezintă ca un produs gata prelucrat și studiat ,cu proprietăți cunoscute fiind active în anumite doze.

4 .I.Simiti –Elemente de farmacie ,pg.47,2004

Posologia capsulelor se exprimă în unități de greutate sau de volum ,uneori în unități internaționale.Greutatea se exprimă în grame.

După administrarea orală capsulele se absorb în mică măsură prin mucoasa gastrică iar absorbția intestinală este în general rapidă.

Orice modificare a tranzitului intestinal de accelerare sau încetinire ,patologică sau medicamentoasă,influențează absorbția capsulelor.5

Pentru realizarea unor forme farmaceutice prin extracție trebuie să se țină seama de o serie de condiții,un rol important revenind produsului vegetal și solventului folosit,precum și procesului de extracție adoptat .

Schematic factorii care influențează extracția sunt:

a.Produsul vegetal:

Natura produsului vegetal;

Uniditatea produsului;

Gradul de maturație.

b.Solventul

Natura solventului

Reacția mediului

Raportul dintre produsul vegetal ți solvent

Durata contactului

Temperatura

c.Procesul de extracție

I.1.Tipuri de capsule6

Capsule cu produse vegetale În această grupă sunt incluse capsulele obținute prin extracție selectivă a principiilor active din produse vegetale cu ajutorul solvenților.

Prin prelucrări ulterioare ale soluțiilor extractive se pot obține anumite componente.Ele au caracteruistici fizico-chimice bine definite și farmacopeile precizează puritatea lor.

5 .I.Simiti –Elemente de farmacie ,pg.47,2009

6. Ing.FlorentinCrăciun,Dr.farmacistOvidiu Bojor,biolog Mircea Alexan-Farmacia naturii,pg.25

Ca urmare a unor reacții au loc degradări;în prea puține cazuri ,prin conservare survine o creștere a cantității de principii activi sau modificări favorabile activității lor terapeutice.

Astfel,unele semințe au la recoltare un embrion incomplet dezvoltat,care se dezvoltă și ajunge la maturitate numai după o conservare de câteva luni.

Metabolismul acestor semințe care reprezintă un sistem viu nu încetează și prin conservare ele ating o maturizare favorabilă germinării.

În astfel de semințe nu se observă,de exemplu, modificări ale lipidelor survin procese de hidroliză avansate datorită lipazelor ,alături de acțiunea factorilor externi (umiditate ,oxigen,lumină).

Trebuie să se țină cont că la fel ca alte plante și sunătoarea conține o umiditate reziduală ,care crește în regiuni cu climat umed.

În principiu produsele vegetrale se folosesc cu umiditatea acceptată de farmacopee , fără a fi în prealabil uscate ,exceptând situația amintită mai sus ,când este necesară determinarea umidității și o eventuală uscare ,spre a nu depăși limitele prevăzute de farmacopee.

Alături de reacțiile enzimatice intervin însă și alte procese fizice,chimice sau fotochimice,care de asemenea antrenează modificări,încât chiar un produs uscat și bine conservat nu trebuie considerat că se păstrează neschimbat în timp .

În legătură cu modificările care intervin prin conservare s-au făcut o serie de observații interesante care trebuie amintite .

Produsele vegetale care conțin uleiuri eterice pierd parțial din principiile active prin volatlizare ,oxidare și polimerizare.

Acest fenomen este mai pronunțat la frunze și flori,și destul de redus la semințele și fructele intacte.

Din acest motiv, produsele vegetale care conțin uleiuri volatile nu trebuie păstrate sub formă de pulbere.

Chiar la adăpost de oxigenul atmosferic,în unele uleiuri esențiale au loc reacții de autooxidare ,cu formarea de acizi rezinici .

Astfel,aldehidele din uleiul volatil de sunătoare se autooxidează la acidul corespunzător pe seama oxigenului luat de la alte molecule de aldehide.

Acestea din urmă sunt transformate în hidrocarburile respective,iar acizii rezultați se polimerizează formând rezinele care caracterizează degradarea uleiurilor volatile .

În unele produse vegetale,componentele active se formează în timp,datorită unor procese enzimatice,cum este cazul sunătoarei .

Deoarece majoritatea produselor vergetale conțin cantități variabile de taninuri ,care conduc la incompatibilități chimice și chiar fiziologice,favorizând degradarea soluțiilor extractive prin trecerea în flobafene insolubile ,s-a preconizat detaninizarea unor soluții extractive.

Cu extracte uscate. Uscarea este una din fazele cele mai importante ale procesului tehnologic care are influență mare asupra calității

Factorul de temperatură .La plantele care conțin uleiuri volatile depășirea temperaturii la uscare de 400 duce la pierderea acestor substanțe.

Prelungirea uscării la temperaturi scăzute și în condiții necorespunzătoare de aerare duce la brunificarea și mucegăirea produsului.

Asceleași efecte le are și așezarea produsului în straturi groase.Alte specii cer dimpotrivă temperaturi ridicate care să ducă la inactivarea proceselor enzimatice.

Factorul de lumină.Lumina directă este contraindicată pentru frunye și pentru florile colorate ,cărora le distruge pigmenții.Dimpotrivă,rădăcinile și florile albe se usucă în condiții foarte bune tocmai la lumină directă.

La prepararea soluțiilor extractive se folosesc obițnuit produse vegetale uscate.Produsele vegetale proaspete sau cele stabilizate imediat după recoltare se folosesc mai rar și numai în cazuri speciale.

Între aceste trei feluri de produse există diferențe care vor fi parțial exemplificate,sub aspectul componentelor active care urmează să fie extrase și al modificărilor care au loc în structura vegetalelor la uscare.

Cele mai multe produse vegetale prin uscare și conservare suferă o serie de modificări care pot duce uneori la scăderea principiilor active și deci a valorii lor terapeutice.

Trebuie accentuat că în multe cazuri,există o diferență netă între compoziția produsului vegetal proaspăt și a celui uscat.

Începând imediat după colectare,în unele produse vegetale au loc reacții care micșorează cantitatea unor componente sau duc la alte componente care nu se aflau în produsul vegetal proaspăt.

În aceste reacții intervine în mod obișnuit umiditatea,care favorizează fenomenele de hidroliză,în timp ce produsul vegetal se vestejește și nu este complet uscat,fiind accelerate de acțiunea enzimelor.

Multe produse vegetale suferă prin uscare modificări profunde.În primnul rând,în produsele sau părțile de produs folosite scurt timp după recoltare încetează funcțiile vitale normale,adică ele sunt produse,,moarte,,în sensul că activitatea biologică este la început dezorganizată,apoi încetează,în produs avnd loc procese fizice,chimice și enzimatice noi.

Procesele enzimatice încep după ce produsul vegetal a pierdut un anumit procent din umiditatea sa și planta s-a vestejit .

Pe măsură ce pierderea în umiditate avansazează,activitatea enzimatică scade ,pentru ca în produsul vegetal uscat ea să înceteze.

Cu cât produsul vegetal se usucă mai repede ,cu atât efectele reacțiilor enzimatice sunt mai reduse ,iar dacă uscarea se face repede,la o temperatură mai înaltă,reacțiile enzimatice pot fi evitate în mare măsură,produsul vegetal fiind astfel stabilizat prin inactivitatea enzimelor cu ajutorul căldurii .

În prezența acestei umidități procesele enzimatice nu sunt inhibate complet și acțiunea lor se resimte în perioada de conservare .

F.R.ed VIII prevede la frunzele de digitală o umiditate limitată la 5 % față de 8 % cât era prevăzut în F.R. ed.VII ,deoarece o uscare mai avansată este avantajoasă .

În acest caz ,reacțiile enzimatice sunt inhibate și o conservare în vase bine închise asigură o stabilitate bună în timp.

Un alt aspect de care trebuie să se țină cont la prelucrarea sunătoarei este acela al transformărilor rezultate prin uscare și al reacțiilor multiple care au loc sub acțiunea factorilor externi .

Prin uscare,celulele vegetale se contractă și eventual se rup,astfel încât enzimele pot veni în contact cu unele componente dând loc la reacțiile amintite mai sus .

Protoplasma din celule se concentrează treptat și se usucă,încorporând diferite substanțe dizolvate în ea .

În mod obișnuit nu se caută realizarea unei uscări complete,care din punct de vedere teoretic nici nu este posibil,ci se urmărește să se atingă umiditatea de echilibru ,a cărei valoare diferă după natura substanței considerate .

În alegerea metodei de uscare,pe lângă cunoașterea umidității de echilibru ,se are în vedere grosimea stratului de subnstanță,gradul de mărunțire al acestuia ,amestecarea plantelor în timpul uscării,starea higrometrică a aerului,etc.7

În legătură cu această operațiune,FR ,ed.VIII menționează sumar că substanțele solide sunt uscate la o temperatură potrivită.

Uscarea poate fi denumită ca îndepărtarea parțială sau totală a umidității dintr-un material.

Prin îndepărtarea umidității plantelor, se ușurează manipularea și transportul acestora,se asigură o mai bună conservare și se facilitează prelucrarea lor prin pulverizare.

Substanțele,materiile prime extrase din plante,în mod normal,conțin o cantitate determinată de umiditate ,care este fixată de farmacopee între anumite limite.În cazul în care umiditatea plantelor depășește limitele admise,ele trebuie uscate.

Umiditatea plantelor poate fi legată prin:

●Forțe capilare.În microcapilarele plantei cu diametru mai mic de 10-5μ se formează meniscuri concave,deasupra cărora tensiunea de saturație fiind mai scăzută produce condensarea vaporilor.

Îndepărtarea apei fixată în acest fel este dificilă,deoarece temperature necesară evaporării trebuie să fie sufficient de mare,astfel încât să asigure ca tensiunea de saturație a capilarelor să depășească tensiunea de vapori a aerului ambiant .

●Adsorbție chimică,prin forțe Van der Waals,forțe electrostatic.

●Osmoză,cu importanță la substanțele cu character colloidal,având proprietăți de gelificare.

●Pe cale mecanică,format din apa condensată în capilarele și la suprafața porilor.

La uscarea unei substanțe extrase din plante,în special dacă este solidă și compactă,trebuie să se țină seama de doi factori ,și anume:

●viteza de difuziune internă a apei în material;

●viteza vaporizării sale la suprafață.

7. Ing.FlorentinCrăciun,Dr.farmacistOvidiu Bojor,biolog Mircea Alexan-Farmacia naturii,pg.55

Dacă apa trece sub formă de vapori în interiorul unei mase solide,ea trebuie să străbată materialul din interior spre exterior,înainte de a intra în contact cu suprafața ,cu straturile de aer ambient în care se dispersează .

Viteza de evaporare trebuie să țină cont de această viteză de difuziune.Dacă evaporarea superficial este mai rapidă decât difuziunea internă,se formează rapid la suprafață un strat uscat ,o gangă impermeabilă care se opune la trecerea vaporilor apei interne.

Este prin urmare necesar ca , știind viteza de difuziune a vaporilor de apă în masa de uscat,să se calculeze viteza de evaporare în așa fel ca aceasta să rămână inferioară celei de difuziune.

Relația lui Dalton exprimă legătura între viteza uscării ,cantitatea de lichid vaporizat în unitatea de timp și factorii care influențează vaporizarea:

V=K S (F-f)

P

În care:

V=viteza de vaporizare,care reprezintă numărul de molecule gazoase volatilizate în unitatea de timp și se exprimă în kg/h;

K= constant care depinde de natura substanței de uscat și condițiile de lucru ca , de exemplu,agitarea aerului ambiant;

S= suprafața de vaporizare,exprimată în m2

F = tensiunea vaporilor saturați la temperatura la care se află suprafața substanței de uscat (mmHg);

P=presiunea totală ambiantpă.

Din relația de mai sus rezultă că viteza de vaporizare este direct proporțională cu suprafața materialului de uscat,cu diferența dintre tensiunea maximă de vapori la temperature de vaporizare și cea a vaporilor din aer (F-f) și este invers proporțională cu presiunea atmosferică P.

De asemenea,din relația de mai sus se pot preciza factorii care se pot interveni practice pentru mărirea vitezei de vaporizare,și anume:

●prin încălzire,ceea ce face să crească valoarea lui F,printr-un current de aer care îndepărtează vaporii formați deasupra substanței,deci reduce valoarea lui f,mărind diferența F-f prin reducerea presiunii P cu ajutorul unui dispozitiv de realizare a unei presiuni scăzute.

Diferența F-f mai poate fi mărită prin deshidratarea aerului cu ajutorul substanțelor deshidratante,ca:silicagel,oxid de calciu,pentaoxid de fosfor.

În realizarea practică a operației de uscare interesează foarte mult durata uscării,care se poate exprima cu ajutorul relației:

T=G (U1 – U2)

A.U.S

În care :

G-Cantitatea de substanță care rezultă din uscare,în kg;

U1 –U2 =diferența dintre umiditatea inițială și finală a materialului raportată la un kilogram substanță uscată,în kg;

A= un coefficient;

U= viteza de uscare,în kg/m2h;

S=suprafața totală a materialului de uscat,în m2.

În cursul operației de uscare,viteza de uscare este factorul cel mai important; aceasta descrește continuu,pe măsură ce materialul se usucă.

Practic ,în prima jumătate a timpului de uscare ,materialul cedează circa 90 % din umiditatea lui,iar în jumătatea a doua ,restul de 10 %.

Această descreștere nu este însă proporțională,ci inițial se constată o perioadă cu viteză constatntă de uscare ,după care ,la un anumit procent de umiditate,viteza de uscare începe să descarcă.Punctul de trecere între cele moment este umiditatea critică.

În mod obișnuit nu se caută realizarea unei uscări complete,care din punct de vedere teoretic nici nu este posibil,ci se urmărește să se atingă umiditatea de echilibru,a cărei valoare diferă natura substanței considerate.

În alegerea metodei de uscare,pe lângă cunoașterea umidității de echilibru,se are în vedere grosimea stratului de substanță,gradul de mărunțire al acestuia ,amestecarea materialului în timpul uscării,starea higrometrică a aerului,etc.

Metodele de uscare utilizate mai des au la bază volatilizarea apei prin evaporare.Acestea se pot împărți în patru categorii în funcție de felul cum se face transmiterea căldurii,și anume:

●prin convecție,când se recurge la un fluid uscat și cald,capabil să cedeze caloriile sale substanțelor cu care vine în contact,vaporizând apa care le impregnează;

●princonductibilitate,când valorile sunt transmise masei lichide de evaporat printr-o suprafață încălzită al cărui contact asigură conducerea căldurii;

●prin iradiere termică,utilizând energia calorică a unor radiații,cum sunt radiațiile infraroșii;

●sublimarea gheței la vid,liofilizare, criosublimare sau criodesicare.

1.În cadrul metodei de uscare prin vaporizarea apei prin convecție,distingem următoarele tehnici principale:

Uscarea la aer liber este metoda cea mai simplă,care se aplică materialelor termolabile,care nu sunt influențate de agenții atmosferici sau sunt eflorescente.

Uscarea se realizează la temperatura de 20-300,iar substanțele sunt întinse în straturi subțiri pe coli de hârtie,plăci de sticlă,pânză sau rețele de sârmă.

Procedeul este utilizat la uscarea drogurilor vegetale,a căror principii activi sunt relativi stabili,sau pentru uscarea preliminară a unor substanțe ,ca:sulfatul de sodiu,sulfatu de magneziu,fosfatul de sodiu,așa cum prevede și F.R,ed.VIII.

Uscarea în camere cu aer cald sau dulapuri uscătoare ,se realizează printr-un timp mai scurt.

Operația se efectuează în dulapuri prevăzute cu rafturi suprapuse,iar la partea inferioară,cu un radiator pentru încălzirea aerului,care este condus în dispozitiv;acesta circulă printre rafturi, se încarcă cu umiditatea materialului și este evacuat în partea superioară.

Etuvele sunt dispozitive de uscare în care aerul dintr-un spațiu închis este menținut la o temperatură constantă;sunt confecționate din metal cu pereții simpli sau dubli,având rafturi dispuse etajat.

Încălzirea lor se realizează cu un termoregulator permite reglarea temperaturii și menținerea constantă a acesteia într-un interval de 20-250.

Pentru uscarea substanțelor care nu suportă temperaturi ridicate,ca,de exemplu,unele extracte,produse de extracție de natură animală se utilizează uscătoare cu presiune redusă sau etuve cu vid.

Acestea sunt asemănătoare din punctul de vedere al construcției,cu etuvele obișnuite,cu precizarea că pereții lor sunt din metal rezistent,închiderea lor trebuie să fie ermetică,pentru a permite instalarea unei presiuni reduse care se realizează cu ajutorul unei pompe de vid.

În interiorul lor se găsesc dispuse etajere sau serpetine prin care circulă agentul de încălzire (obișnuit abur).

Materialul de uscat se dispune pe tăvi,plăci de sticlă,capsule de porțelan.În general,uscarea se practică la temperatura de 40-500și la o presiune de 40-50 mm Hg.

Dulapurile uscătoare și etuvele,în funcție de capacitatea lor, servesc pentru uscarea cantităților mici de materiale în laborator sau în industrie.În industrie se întrebuințează mai ales următoarele sisteme de uscare:

Uscătoarele cu camere în serie sunt constituie din mai multe camere,în care aerul cald circulă după principiul contracurenților.

Uscarea cu ajutorul substanțelor deshidratante în exicatoare.Ca substanțe deshidratante se utilizează:

●Clorura de calciu sicccum din comerț,granulat,care usucă aerul,cu temperatura de 250C,până la un conținut în umiditate de 2 mg/l.

●Gelul de siciliu sau silicagelul,un acid silicic cu o mare suprafață interioară:1 g. posedă o suprafață interioară de 100-250 cm2.El poate fi asociat cu o sare de cobalt,ca indicator al umidității.

Când culoarea deshidratatului trece de la albastru la roșu,capacitatea de absorbție a apei este anulată și trebuie regenerat prin uscare la 1500.Aerul cu temperature de 300 uscat cu silicagel conține 0,03 mgapă/l.

●Acidul sulfuric concentrate se întrebuințează atât în exicatoare cât mai ales în instalații industrial .În concentrația de 95 %,la temperature normal,are o presiune de vapori de apă de 0,003 mgHg cca.0,003 mg apă/l.

La întrebuințare,prin absorbția apei se diluează ,crescând și tensiunea vaporilor după cum urmează :

Tabelul nr.1.

●Oxidul de calciu la temperature de 300 reduce conținutul în umiditate al aerului până la 0,003 mg/l;

●Acetona servește pentru deshidratarea unor țesuturi animale și glande care sunt prelucrate apoi prin pulverizare sau prin procedee extractive.

Operația de uscare într-un sens mai larg, include îndepărtarea apei și din unele material lichide,respective deshidratare,care se realizează cu unele săruri anhidre insolubile în mediul respective.

Așa,de exemplu,FR.ed.VIII prevede deshidratarea uleiului de floarea soarelui neutralizat cu sulfat de sodium calcinat,sau menționăm deshidratarea alcoolului cu oxid de calciu sau sodium metallic.

Uscarea prin deshidratarea sărurilor prin distilare azeotropă realizează îndepărtarea apei de cristalizare din unele săruri,ca :

sulfatul de magneziu;

sulfatul de sodium;

Prin amestecarea acestora, cu:

benzene ;

xilol și distilare.

Aceste lichide,cu punctual de fierbere inferior apei,în cursul distilării lor,antrenează vaporii de apă în amestecuri azeotrope.

Cernerea și aparatura .La mărunțirea ,respective pulverizarea unui material,indifferent de procedeul aplicat,se obțin pulberi care reprezintă amestecuri de particule de diferite dimensiuni,adică amestecuri polidispersare.

Din acest motiv,mărunțirea este urmată de o altă operație, care are drept scop separarea particulelor de diferite mărimi.

Dacă dintr-un amestec se face separarea particulelor în mai multe porțiuni cu grade diferite de mărunțire,operația efectuată poartă denumirea de sortare;în cazul când se urmărește numai separarea dintr-un amestec-cu ajutorul sitelor-a particulelor unui material ,care trece prin ochiurile unei site de celke care au un diametru mai mare,operația se numește cernere.

Prin urmare,cernerea poate fi definită ca operația mecanică de separare a particulelor dintr-un amestec, cu ajutorul sitelor ,de particulele care au un diametru superior.

În general ,pulberile au particule de formă neregulată astfel încât exprimarea mărimii lor se face convețional prin diametrul mediu.După F.R,ED.VIII,cernerea este obligatorie când amestecul de substanțe trece de 20 g.

Gradul de finețe al pulberilor ,după farmacopee,se precizează prin numărul sitei,care este indicat în cifre romane puse în paranteză,după numele substanței;se admite un reziduu la cernere care nu trebuie să fie mai mare de 5 %.Din prevederile F.R ed.VIII cu privire la această operație se constată că nu se ține seama dacă în cernut se găsesc și particule mai mici decât dimensiunea ochiurilor sitei care se folosește.

Indicațiile altor farmacopee (Ph.Fr.) limitează însă cantitatea pulberii mai fine rezultată la cernerea printr-o anumită sită,și anume din cantitatea substanței cernute cel mult 40 % poate trece prin sita imediat superioară sau mai fină,deci cel puțin 60 % din materialul mărunțit trebuie să aibă dimensiunile cerute.

Cu extracte lichide8.Toate formele farmaceutice se încadrează în unul dintre cele două mari categorii disperse:omogen sau eterogen.

Condiția esențială pe care trebuie să o îndeplinească orice medicament este omogenitatea,în sensul apariției uniforme a principiului medicamentos în toată masa medicamentului;dacă medicamentul îndeplinește această condiție,atunci se poate sconta și pe o corectă dozare a sa , în condițiile administrării.

Pentru a fi folosit medicamentul trebuie să corespundă unor condiții riguroase de exigență ce se impun și trebuie să aibă o compoziție chimică bine precizată , să se cunoască substanța activă pe unitate de doză, să fie cunoscute doza toxică și a eventualelor riscuri , fenomene teratogene , mutagene și influența asupra metabolismului .

Un medicament nou se acceptă în cazul în care se prezintă avantaje față de de cele existente prin acțiune mai pronunțată,efect mai rapid, toxicitate și efecte secundare mai slabe

După cum există o deosebire netă între compoziția sucurilor vegetale și aceea a soluțiilor extractive ,tot așa se pot stabili diferențe și între diferite soluții extractive dependent de natura plantei resopective,a solventului și chiar a metodei de extracție aplicată la preparare .

În același timp,prin unele precipitări ireversibile și reacții moleculare,repartiția substanțelor care s-au aflat în produsul vegetal proaspăt,respectiv raportul între ele este modificat .Capsulele care conțin soluțiile extractive apoase au o durată de valabilitate foarte redusă.

8. Ing.FlorentinCrăciun,Dr.farmacistOvidiu Bojor,biolog Mircea Alexan-Farmacia naturii,pg.69

Din aceste observații rezultă că eficacitatea unui produs vegetal,respectiv a soluției extractive,nu se rezumă la activitatea principiului activ principal,ci acționează prin totalitatea principiilor activi și uneori prin însăși substanțele de balast ,care influențează activitatea principiilor activi,putând să o mărească sau să o prelungească.

Aceste constatări determină folosirea unor extracte de plante,chiar dacă farmaciile dispun de principiul activ principal sub formă de substanță pură.

Capsule cu extracte lichide sunt învelișuri formate dintr-o peliculă pe bază amestecată cu glicerol,sorbitol,zahăr sau alte adaosuri .Ele servesc pentru administrarea medicamentelor solide ,semisolide sau lichide, în doze unitare .

Capsulele cu extracte lichide prezintă avantajul că în ele se pot administra amestecuri eutectice,pulberi care se lichefiează ,lichide uleiuri, medicamente cu gust sau miros neplăcut.Totodată este posibilă dirijarea locului de absorbție a medicamentului .

Dintre dezavantaje se pot aminti că nu este posibilă administrarea substanțelor care dizolvă extractele lichide.Cantitatea de medicamente care se administrează în aceste capsule variază între 0,20 și 5 g.

Capsulele cu extracte lichide flexibile (moi,elastice,capsule moi) au o formă ovoidală,sfericăsau alungită în formă de picături.

Datorită elasticității pereților,ele pot fi înghițite ușor chiar atunci când au un volum apreciabil.Cantitatea de medicamente care se administrează în aceste capsule variează între 0,20 și 5 g.

Capsulele cu extracte lichide flexibile de formă sferică ,cu capacitate mai mică se numesc perle.

Prepararea capsulelor cu extracte lichide flexibile se realizează prin diferite metode manuale,semiautomate sau complet automate.

Prima fază a preparării este obținerea masei gelatinoase,apoi prepararea propriu-zisă a capsulelor ,după care urmează umplerea și închiderea lor.În aparatele automate prepararea,umplerea și închiderea capsulelor se face concomitent.

La prepararea capsulelor cu extracte lichide flexibile ,un rol important îl joacă calitatea lichidelor, precum și proporția de apă,glicerină,soluția de sorbitol,care servesc ca plastifiante pentru menținerea elasticității capsulelor.

Ca exemplu se dă mai jos câteva formule pentru capsule cu extracte lichide flexibile

Tabelul nr.2.

Metodele de preparare mai însemnate sunt:

Prepararea prin cufundare9 (imersie).În masa lichidă ,menținută pe baia de apă la o temperatură de 50-600 C se cufundă formele metalice ,unse în prealabil cu ulei de parafină.

Se scot apoi formele,se învârtește în toate sensurile,pentru a se obține un strat uniform și se așază pe suport pentru răcire.După întărirea masei,capsulele se scot de pe formă,trăgându-le cu o ușoară zmucitură.

Prepararea prin turnarea masei încălzită la circa 600 C în forme unse în prealabil cu ulei de parafină.Este o metodă veche,astăzi întrebuințată mai rar.

Prepararea prin stanțare (perforare,presare).În industrie această metodă este cea mai des utilizată .Se cunosc următoarele procedee mai însemnate :

●Metoda Colton,introdusă la începutul secolului pentru prepararea industrială a capsulelor gelatinoase sferice (perle),care constă în următoarele :masa gelatinoasă transformată în foi subțiri se fixează pe plăci metalice ,unse anterior cu ulei de parafină.

Plăcile metalice se suprapun perfect,având scobituri emisferice ,de dimensiunile capsulelor.La încălzirea plăcilor ,masa gelatinoasă se înmoaie și capătă negativul formelor de capsule .

Golurile formate se umplu cu medicamentul respectiv ( de obicei lichid),apoi plăcile suprapuse se presează cu o mare presiune ,care sudează marginile paralelelor formate.

9.prof.dr.Ionescu stoian,Conf.dr.Adam,Conf.dr.Ban I Ludovic-Tehnica farmaceutică,pg.610,2004

●Metoda Upjon se deosebește de precedenta numai prin faptul că la încălzirea plăcilor se aplică concomitent și un vid (printr-un strat poros aflat în partea inferioară a scobiturilor emisferice) astfel placa gelatinoasă capătă forma negativelor mai rapid și mai perfect.

Capsulele obținute prin aceste metode sunt mai dure și de obicei mai mici decât cele preparate prin imersie;pot fi recunoscute prin prezența unei linii mediene circulare care repreuintă locul de sudare și sunt umplute numai pe jumătate.

●Metoda Scherer ( cu matrițe rotative).Aparatul Scerer a fost brevetat încă din anul 1933,dar și astăzi este considerată ca una dintre cele mai rentabile dispozitive ,care funcționează după urmează:două benzi,turnate încontinuu printre două valțuri,ajung între alte două valțuri care au scobituri de mărimea capsulelor și care se rotesc în sens contrar .

Benzile de gelatină capătă forma negativului celor două jumătăți de capsulă datorită unei presiuni aplicate,apoi se introduce medicamentul (între cele două valțuri) în perechile de emisfere,care concomitent sunt deschise de presiunea exercitată de valțuri.

Precizia umplerii este de ±1% iar mașinile de acest tip ating o productivitate de 100 000 de capsule pe oră.

Deoarece valțurile pot fi schimbate,se pot prepara diferite forme de capsule sferice,ovoide,lunguiețe.

De asemenea,fiindcă ștanțarea se face din două benzi de gelatină,acestea pot fi colorate diferit .

Prepararea capsulelor cu extracte lichide flexibile prin picurare .Metoda de preparare prin picurare este aplicată pentru prepararea perlelor ;ea întrunește fazele de preparare,umplere și închidere .

Printr-un tub interior soluția medicamentoasă cu care urmează să fie umplute perlele trece într-un tub exterior,care îl înconjoară pe primul și în care curge masa cu extracte lichide flexibile.

Picătura de medicament formată este înconjurată de o peliculă extracte lichide flexibile și cade într-o baie de răcire (ulei de parafină) , în care pelicula se solidifică.

Mărimea capsulei se poate varia dacă se ajustează viteza de scurgere a soluției de medicament .

Acest procedeu este realizat în mașinile Goldex ,care au un randament până la 30 000 de perle pe oră.

Dezavantajul metodei este că nu se pot obține decît capsule cu greutate maximă de circa 0,60 g.

Cercetările în vivo au arătat că aceste capsule se desfac în stomac în general în același timp ca și capsulele amilacee,se degradează mai rapid decât comprimatele și nu necesită întrebuințarea excipienților .

1.2. Formularea capsulelor10

Capsulele sunt definite de FR IX ca ,,învelișuri care conțin SM solide și lichide,destinate pentru uzul intern.

În funcție de compoziția,forma și sistemul de închidere,capsulele pot fi amilaceea sau gelatinoase.

I.2.1. Clasificarea capsulelor destinate administrării orale

Posibilitatea de a stabili unele relații între structura chimică a pulberilor și activitatea lor este motivul principal pentru care în lucrarea de față s-a adoptat o clasificare de bază a capsulelor având în vedere utilizarea lor.

Acest criteriu de clasificare,care ține seama de aplicațiile practice ,este în concordanță cu cele mai moderne tratate de chimie farmaceutică .O amplă clasificare a capsulelor poate fi făcută după cum urmează :

A.Capsule operculate cunoscute sub numele de capsule clasice :

După culoare pot fi :

●Capsule Bicolore cu un gramaj de 180 mg ;

●Capsule opace cu același gramaj;

●Capsule colorate și incolore transparente cu un gramaj de 250 mg;

10.Prof.Dr.Ionescu Stoian;Conf.dr.Adam Ludovic;Conf.dr.Rub Sandic-Tehnica

Farmaceutică,pg.666

Capsulele se pot asocia la culoare cu un alt grup de capsule necesare într-o terapie eficientă :

● Culoarea galben sau portocaliu sunt destinate capsulelor utilizate ca antidepresive cu un gramaj de 100 mg;

●Culoarea alb sunt destinate capsulelor utilizate ca analgezice cu un gramaj de 140 mg;

●Culoarea mov sunt destinate capsulelor utilizate ca halucinogene cu un gramaj de 140 mg.

O altă asociere de culoare este doza S.M :

Capsule operculate în funcție de modul de închidere

●Capsule operculate la care sigilarea se face prin gâtuire ;

● Capsule operculate cu sudare numai într-un singur punct ;

●Capsule operculate cu îmbinare simplă ;

●Capsule operculate care ,prin intermediul căldurii ,au aplicate benzi de gelatină

După mărime capsulele pot fi :

Tabelul nr3.Media capsulelor operculate (cm3)

B. Capsulele operculate inovatoare se împart în :

Capsule operculate inovatoare INNECARP ;

Capsule operculate inovatoare PULSICARP .

Capsule operculate inovatoare INNERCARP , au multiple avantaje :

●Asigură biodisponibilitatea și stabilitatea SM ;

● Ajută la facilitarea administrării unor forme diferite din punct de vedere farmaceutic fiind

●Capsule de diferite forme;

●Emulsii ;

●Suspensii ;

●Pelete neacoperite sau acoperite ;

●Diferite comprimate .

● Sunt eficiente și totodată asigură cedarea controlată a substanțelor active;

●Din punct de vedere terapeutic au sisteme multifazice și multicompartimentale ;

●În același timp asigură și permit asocierea anumitor substanțe farmaceutice care nu sunt compatibile din punct de vedere tehnologic.

Ca mod de administrare ,terapia poate să fie combinată 12.

Astfel :

Tabelul nr.4

Capsule operculate inovatoare PULSICARP au sisteme de cedare controlate de S.M,având un loc specific și bine determinat .

a.Formularea Caracteristicilor se poate face prin:

●Corpul capsulei este insolubil în apă;

●La polul opus,capacul capsulei este solubil în apă ;

12.Ioan Grecu,Dena Curea-Identificarea substanțelor medicamentoase ,pg.78-79 ,2008

●Filmul este solubil în mediu acid ,dar poate fi enterosolubil dacă este dizolvat în sucul intestoinal;

●Cedarea substanțelor medicamentoase este inevitabilă;

●Dopul de hidrogel este gonflabil și poate fi eliminat din corpul capsulei.

b.Elementele specfice acestei capsule sunt :

● Au dop de hidrogel pentru a fi evacuat din capsulă ținând cont de faptul că expandarea vine în contact cu sucul gastric ;

●Cedarea S.M la nivelul colonului sau intestinului subțire este mult mai eficientă;

●Capacul capsulei poate să fie salubil sau insolubil în apă .

c.Capsule operculate moderne , se clasifică la rândul lor în :

Capsule operculate moderne PRESS-FIT-X PRESS-FIT-GELCAPS

sunt capsule constituite dintr-un înveliș gelatinos lucios care încorporează un comprimat cu formă ovală.

Din punct de vedere farmaceutic au avantajul că îmbină calitățile pe care le au comprimatele cu capsulele operculate obținându-se forme noi.

Capsulele operculate moderne VCAPS au pereții obținuți din materii prime care nu sunt gelatinoase ,dar în mod frecvent sunt folosiți derivați celulozici.

●Acestea au toate avantajele capsulelor opecrulate gelatinoase :

●Se înghit fără dificultate ;

●Sunt transparente ;

●Acoperă gustul și mirosul neplăcut ;

●Nu au substanțe auxiliare ;

●Umiditatea este redusă cu aproximativ 6 % ;

●Încapsularea substanței hipogastrice se face cu ușurință.

Capsulele operculate moderne LICAPS au încapsulate substanțe în stare lichidă de unde rezultă că uniformitatea conținutului este compatibil pe scară largă cu S.M.

Pot avea avea și alte compatibilități eficiente având o mulțime de excipienți care îmbunătățesc biodisponibilitatea și solubilitatea cu alte substanțe medicamentoase .

Închiderea capsulelor LICAPS se face cu ajutorul unor etape bine stabilite:

●Pulverizara .Când lichidul de etanșeizare este pulverizat la locul de îmbinare care face legătura între capacul capsulei și corpul acesteia ,se va ține cont de faptul că surplusul de lichid (dacă este cazul) se îndepărtează prin metoda aspirării.

●Încălzirea capsulelor se face la curent de aer cald la o temperatură de 700C,atunci când cele două straturi de înveliș se topesc și formează un inel etanș de închidere .

●Întărirea capsulelor se face la temperatura camerei când are loc întărirea și răcirea inelului.

Capsulele operculate moderne CONI-SNAP au particule pentru un anumit produs farmaceutic datorită colorației diferite și posibilității de încorporare a acesteia.

Capsula are corpul format cu partea deschisă ,puțin orientată spre interior pentru a ajuta umplerea la mașinile de mare viteză.

Învelișul acestei capsule mai poate fi prevăzut cu micropori având eficiență sporită pentru îndepărtarea aerului din interiorul capsulei pentru a se evita apariția unei comprese în timpul umplerii la mașini.

Trebuie ținut cont de faptul că pot fi umplute substanțe solide și semisolide .

La aceste capsule sistemul de închidere este Snap-Ring și are avantajul că oferă o fixare bună înainte de a se face umplerea capsulei .

Capsulele operculate moderne PC CAPS sunt de mărime mică indicate în administrarea orală la animalele de laborator ,în special la rozătoare,necesare în cercetările preclinice.

De asemenea pot fi folosite în studii farmacodinamice și farmacocinetice ,fără a fi adăugate și alte substanțe auxiliare.

Capsulele operculate moderne DB CAPS sunt folosite pentru cercetările clinice experimentale fiind plate cu diametru mare .

I.2.2.Prepararea capsulelor destinate administrării orale

Capsule amilacee (Capsulae amylaceae ,cașete ,buline) se compun din doi cilindri plați cu diametrele puțin diferite ,astfel încât se pot închide prin suprapunere și ușoară presare ,ca o cutie cu capacul ei.

În străinătate se mai folosesc capsule amilacee de formă nasture ,precum și cașete a căror parte inferioară și capac au dametru egal și sunt prevăzute cu o margine plată de câțiva milimetri,iar închiderea lor se face prin lipirea marginilor umectate sau prrin presare ,și nu prin îmbucarea capacelor ( cașete de formă Saturn ,cachetes hyperconcaves)

Capsulele amilacee se prepară în industrie din amidon de grâu amestecat cu amidon de porumb,in care cu ajutorul apei se face o cocă de amidon, care se toarnă în tipare.

Tiparul este format din două plăci metalice,pe placa superioară se găsește o proeminență,iar pe cea inferioară o scobitură corespunzătoare formei capsulelor.

Coca de amidon întinsă între cele două plăci se încălzește pentru un scurt timp la o temperatură de aproximativ 1000C necesară uscării capsulelor.

Pentru a asigura elasticitatea și luciul capsulelor ,se adaugă în prealabil la cocă 1% glicerină.Cele două părți ale capsulelor se prepară cu tipare diferite.

Mărimea capsulelor este limitată fiindcă trebuie înghițite . Capacitatea se raportează la cantitatea de pulbere cu care sunt umplute.În general se întrebuințează pentru cantități de 0,10g la 3 g de pulbere.13

Tabelul nr.5. Mărimea lor este exprimată prin numere :

Capsulele amilacee trebuie să aibă o formă regulată,cu suprafața lucioasă ,cu margini întregi ,rezistente la manipulare ,albe fără gust și fără miros.

Introduse în apă trebuie să se îmbibe și să se înmoaie,transformându-se într-o masă moale.

2 g de capsule amilacee se fierb 2 min cu 20 ml apă;după răcire,lichidul nu trebuie să dea reacția pentru metale grele.

13.prof.dr.Ionescu stoian,Conf.dr.Adam,Conf.dr.Ban I Ludovic-Tehnica farmaceutică,pg.608,2004

2 g de capsule amilacee conservate într-o atmosferă prea uscată devin friabile,iar într-o atmosfră umedă ele absorb umiditatea ,se înmoaie și se mucegăiesc,sau devin pătate.

Avantajele capsulelor amilacee sunt :

●manipularea lor este ușoară;

●maschează gustul neplăcut al medicamentelor;

●împiedică lipirea pulberilor pe limbă sau pe mucoasa bucală;

●fiind alunecoasă ,înghițirea lor nu este dificilă.

Dezavantajele lor.Din cauza porozității ,ele sunt permeabile față de gaze și umiditate .Din această cauză ,substanțele higroscopice păstrate în capsule amilacee devin umede .Amestecurile din pulberi sensibile față de agenții atmosferici pot suferi alterări.

Administrarea capsulelor .capsulele amilacee se întrebuințează mai ales pentru pulberi magistrale divizate,care sunt compuse din substanțe cu gust și miros neplăcut ,sau care conțin substanțe colorate .

Este recomandabil ca în momentul întrebuințării capsula să fie cufundată pentru o clipă în apă,după care se așază pe limbă și se înghite cu apă sau ceai cald.

Pntru administrarea pulberilor se mai întrebuințează și foi subțiri de 1/2 mm din materialul capsulelor,sub formă de pătrate de 10×10 cm sau 6×6 cm,denumite hostiae ,Nebulae sau Oblatten.

Acestea se înmoaie într-un pahar cu apă în momentul întrebuințării ,se așază pe palmă,se duce pulberea în mijlocul ei,se învelește formând un bol care se înghite.

Capsule gelatinoase (Capsulae gelatinosae ) sunt învelișuri formate dintr-o peliculă pe bază de gelatină amestecată cu glicerol,sorbitol,zahăr sau alte adaosuri .

Ele servesc pentru administrarea medicamentelor solide ,semisolide sau lichide, în doze unitare .

Capsulele gelatinoase prezintă avantajul că în ele se pot administra amestecuri eutectice,pulberi care se lichefiează ,lichide uleiuri, medicamente cu gust sau miros neplăcut.Totodată este posibilă dirijarea locului de absorbție a medicamentului .

Dintre dezavantaje se pot aminti că nu este posibilă administrarea substanțelor care dizolvă gelatina (soluțiile apoase) sau care reacționează cu gelatina ( clorhidrat,hexilrezorcinol).Cantitatea de medicamente care se administrează în aceste capsule variază între 0,20 și 5 g.

•Capsulele gelatinoase pot fi clasificate după duritatea pereților în :

•Capsulele gelatinoase flexibile

•Capsulele gelatinoase rigide;

Capsulele gelatinoase flexibile (moi,elastice,capsule moi) au o formă ovoidală,sfericăsau alungită în formă de picături.

Datorită elasticității pereților,ele pot fi înghițite ușor chiar atunci când au un volum apreciabil.

Cantitatea de medicamente care se administrează în aceste capsule variează între 0,20 și 5 g.Capsulele gelatinoase de formă sferică ,cu capacitate mai mică se numesc perle.

Prepararea capsulelor gelatinoase flexibile se realizează prin diferite metode manuale,semiautomate sau complet automate.

Prima fază a preparării este obținerea masei gelatinoase,apoi prepararea propriu-zisă a capsulelor ,după care urmează umplerea și închiderea lor.

În aparatele automate prepararea,umplerea și închiderea capsulelor se face concomitent.

La prepararea capsulelor ,un rol important îl joacă calitatea gelatinei, precum și proporția de apă,glicerină,soluția de sorbitol,care servesc ca plastifiante pentru menținerea elasticității capsulelor.

Tabelul nr.6.Ca exemplu se dă mai jos câteva formule pentru capsule gelatinoase flexibile :

Metodele de preparare mai însemnate sunt:

Prepararea prin cufundare (imersie).În masa gelatinoasă topită ,menținută pe baia de apă la o temperatură de 50-600 C se cufundă formele metalice ,unse în prealabil cu ulei de parafină.

Se scot apoi formele acoperite cu un strat de gelatină,se învârtește în toate sensurile,pentru a se obține un strat uniform și se așază pe suport pentru răcire.

După întărirea masei,capsulele se scot de pe formă,trăgându-le cu o ușoară zmucitură.

Prepararea prin turnarea masei încălzită la circa 600 C în forme unse în prealabil cu ulei de parafină.Este o metodă veche,astăzi întrebuințată mai rar.

Prepararea prin stanțare14 (perforare,presare).În industrie această metodă este cea mai des utilizată .Se cunosc următoarele procedee mai însemnate :

●Metoda Colton,introdusă la începutul secolului pentru prepararea industrială a capsulelor gelatinoase sferice (perle),care constă în următoarele :masa gelatinoasă transformată în foi subțiri se fixează pe plăci metalice ,unse anterior cu ulei de parafină.

Plăcile metalice se suprapun perfect,având scobituri emisferice ,de dimensiunile capsulelor.La încălzirea plăcilor ,masa gelatinoasă se înmoaie și capătă negativul formelor de capsule .

Golurile formate se umplu cu medicamentul respectiv ( de obicei lichid),apoi plăcile suprapuse se presează cu o mare presiune ,care sudează marginile paralelelor formate.

●Metoda Upjon se deosebește de precedenta numai prin faptul că la încălzirea plăcilor se aplică concomitent și un vid (printr-un strat poros aflat în partea inferioară a scobiturilor emisferice) astfel placa gelatinoasă capătă forma negativelor mai rapid și mai perfect.

Capsulele obținute prin aceste metode sunt mai dure și de obicei mai mici decât cele preparate prin imersie;pot fi recunoscute prin prezența unei linii mediene circulare care repreuintă locul de sudare și sunt umplute numai pe jumătate.

14. I.Grecu Elena Curea –Stabilitatea Medicamentelor,pg.169

●Metoda Scherer ( cu matrițe rotative).Aparatul Scerer a fost brevetat încă din anul 1933,dar și astăzi este considerată ca una dintre cele mai rentabile dispozitive ,care funcționează după urmează:două benzi de gelatină,turnate încontinuu printre două valțuri,ajung între alte două valțuri care au scobituri de mărimea capsulelor și care se rotesc în sens contrar .

Benzile de gelatină capătă forma negativului celor două jumătăți de capsulă datorită unei presiuni aplicate,apoi se introduce medicamentul (între cele două valțuri) în perechile de emisfere,care concomitent sunt deschise de presiunea exercitată de valțuri.

Precizia umplerii este de ±1% iar mașinile de acest tip ating o productivitate de 100 000 de capsule pe oră.

Deoarece valțurile pot fi schimbate,se pot prepara diferite forme de capsule sferice,ovoide,lunguiețe.De asemenea,fiindcă ștanțarea se face din două benzi de gelatină,acestea pot fi colorate diferit .

Prepararea capsulelor gelatinoase prin picurare .Metoda de preparare prin picurare este aplicată pentru prepararea perlelor ;eaîntrunește fazele de preparare,umplere și închidere .

Printr-un tub interior soluția medicamentoasă cu care urmează să fie umplute perlele trece într-un tub exterior,care îl înconjoară pe primul și în care curge masa gelatinoasă.

Picătura de medicament formată este înconjurată de o peliculă de gelatină și cade într-o baie de răcire (ulei de parafină) , în care pelicula se solidifică.Mărimea capsulei se poate varia dacă se ajustează viteza de scurgere a soluției de medicament .

Acest procedeu este realizat în mașinile Goldex ,care au un randament până la 30 000 de perle pe oră.Dezavantajul metodei este că nu se pot obține decît capsule cu greutate maximă de circa 0,60 g.

Capsulele gelatinoase rigide15 (tari ,cu capac ,operculate,caplsulate operculate) sunt formate din două capace cilindrice care se îmbucă unul în celălalt și servesc mai ales pentru administrarea pulberilor ,dar și pentru unele lichide.

15.prof.dr.Ionescu Stoian,Conf.dr.Adam,Conf.dr.Ban I Ludovic-Tehnica farmaceutică,pg.612,2004

Prepararea lor se face în foi de masă gelatinoasă prin primare cu ajutorul tiparelor sau prin metoda clasică a cufundării formelor în masa fluidă de gelatină în condiții speciale.

Sunt transparente sau colorate în alb,roz,verde,albastru,roșu,etc.Pereții au o grosime de 0,5-1,0 mm.Se fabrică în dimensiuni ,numerotate de la 000 la 5 ,cele cu nr.5 având capacitatea minimă.În capsulele operculate pot fi introduse circa 0,10-1,5 g pulberi sau lichide.

Umplerea cu pulberi se face cu aparate automate (238 și 239) sau se întinde umplerea pe o foaie într-un strat gros care corespunde capacității capsulelor ,iar capsula inferioară se împlântă în stratul de pulbere.

Substanțele puternic active se introduc în doze exact cântărite .Lichidele se introduc în capsule cu ajutorul seringilor sau a biuretelor.

Pentru a asigura o închidere ermetică,înainte de a așeza capacul,se umectează marginea capsulei cu apă,sau se lipesc cele două părți ale capsulei după închidere,pe porțiunea exterioară,cu o pensulă muiată înmasa gelatinoasă topită sau în colodiu.

Avantajele capsulelor operculate:

•Se închid ermetic

•Sunt destul de ușor de înghițit

•Au pereții mai subțiri decât cele elastice.

Cercetările în vivo au arătat că aceste capsule se desfac în stomac în general în același timp ca și capsulele amilacee,se degradează mai rapid decât comprimatele și nu necesită întrebuințarea excipienților .

a.Capsulele enterosolvente (intestinosolvente,capsulae geloduratae sau glutoidales) sunt capsule gelatinoase formolizate ,care sunt rezistente față de sucul gastric și sunt solubile în intestin.

Se practică și acoperirea capsulelor gelatinoase cu o peliculă de cheratină dizolvată în acid acetic,sau acoperirea cu șelac,dar se prepară și capsule dintr-o masă de cheratină.

Prepararea capsulelor formolizate se face ori supunând capsulele acțiunii vaporilor de formol într-o etuvă sau se introduc capsulele pentru 5-10 min într-o soluție apoasă de formol,în concentrație de 5 % după aceea se scufundă în alcool concentrat .

b.Spansulele sunt capsulele operculate în interiorul cărora se găsesc un amestec de granule cu strat enterosolvent și granule fără strat enterosolvent .

Granulele se desfac în diferite locuri ale tractului gastrointestinal,având astfel o acțiune prelungită.

Conservarea capsulelor. Capsulele de gelatină flexibile absorb umiditatea din atmosferă șin se mucegăiesc ușor.

La o umiditate relativă de 20 % se usucă și devin tari,la o umiditate relativă de 80-90 % se înmoaie și se deformează .

Umiditatea optimă pentru conservare este de 40-50 %.Ele se păstrează în vase bine închise ,ferite de umiditate și căldură.

Condiții generale (F.R.ed.VIII).Capsulele gelatinoase trebuie să fie transparente sau translucide,cu suprafața lucioasă,slab gălbuie sau divers colorate .

Astfel :

●0,050g capsule gelatinoase fracmentate trebuie să se dizolve în cel mult 15 minute în soluția acidă de pepsină,preparată după indicațiile date de monografia Comprimata obducta.

● Capsulele gelatinoase destinate să se dizolve în intestin trebuie să se mențină în 100g soluție acidă de pepsină timp de 2 ore,dar trebuie să se dizolve în cel mult 2 ore soluție alcalină de pancreatină,preparată după indicațiile date pentru drajeurile enterosolubile în monografia Comprimata obducta.

●Capsulele gelatinoase care conțin substanțe medicamentoase trebuie să corespundă normelor prevăzute în monografiile Comprimata obducta.,în ceea ce privește timpul de dezagregare .

●5 g capsule gelatinoase fragmentate se mențin 15 minute în 100 ml apă la 37°;lichidul trebuie să fie lipmede sau opalescent,fără gust și fără miros neplăcut

●10 ml din soluția de mai sus nu trebuie să dea reacția pentru metale grele.

Capsule de hârtie (Capsulae papiraceae)16 Spre deosebire de capsulele amilacee și capsulele gelatinoase ,numite și capsule medicinale care se consumă împreună cu conținutul lor ,capsulele de hârtie formează numai un ambalaj care se aruncă la administrarea pulberii .

Până în a doua parte a secolului trecut ,aceste ambalaje au fost confecționate de farmaciști numai după această dată se prepară cu mașini speciale în proporții industriale

Pentru ambalarea pulberilor divizate în grupe de ordinul centigramelor ,până la 1-2 g se întrebuințează capsule de hârtie,iar pentru cantități mai mari,pungile de hârtie și cutii de material plastic sau carton.

Hârtia de bună calitate,compusă aproape în întregime din celuloză și lignină se comportă indiferent ,din punct de vedere chimic,față de majoritatea substanțelor .Există însă o serie de substanțe cu propietăți higroscopice,eflorescente,

Sensibile față de bioxidul de cabon din atmosferă,care necesită un ambalaj impermeabil față de agenții atmosferici.

Pentru acest scop se împregnează hârtia cu parafină sau se pergamentează ,apoi se siliconează.În trecut s-a întrebuințat în acest scop ceara ,de unde derivă și denumirea de capsule cerate .

În capsulele cerate se ambalează pulberile divizate care sunt sensibile față de bioxidul de carbon ,care absorb umiditatea ,precum și cele care conțin componente volatile,sau care prin absorbția umidității pierd din valoarea lor terapeutică.

De exemplu,se eliberează în capsule cerate următoarele :

●toate extractele uscate (care absorb umiditatea);

●pulberea digitală (în care sub influența umidității se alterează principiile active);

●cărbunele medicinal (care pierde parțial capacitatea de absorbție);

●pepsina (se alterează din cauza umidității);

●sărurile de brom și iod (se umezesc);

●carbonul de amoniu (se carbovolatilizează formând amoniac și bioxid de carbon);

●diuretina (se carbonatează sub acțiunea bioxidului de carbon).

Se eliberează tot în capsule cerate și pulbere care conțin uleiurile volatile ,substanțe care sublimă sau se volatilizează (camforul ,mentolul)16.

16.prof.dr.Ionescu Stoian,Conf.dr.Adam,Conf.dr.Ban I Ludovic-Tehnica farmaceutică,pg.633,2004

I.3 Parametrii de calitate urmariti la capsule farmacopeea

romana si farmacopeea europeana17

Trebuie avut în vedere că în utilizarea unei capsule care are în compoziție extract de sunătoare,indiferent de natura și modul de administrare , există un risc inevitabil ,generat pe de o parte de complexitatea organismului uman,iar pe de alta de factorii uneori imprevizibili ,care într-un fel sau altul ,tulbură sau modifică integritatea structurilor și homeostazia organismului ,având repercursiuni somatice și psihice din cele mai variate ,care la rândul lor influențează capacitatea de muncă și de creație a individului.

Deși nu s-a urmărit sistematic gradul în care capsulele care au în compoziție extract de sunătoare influențează capacitatea de muncă și randamentul productiv al omului ,în administrarea acestora intervin anumiți factori care sunt dăunători pentru organismul omului.

Necunoașterea atitudinii necesare prevenirii și tratării unor boli duc la tulburări multiple,cu incidență și gravitate variabilă deoarece efectul advers al capsulelor care au în compoziție extract de sunătoare se consideră că este dependent de compoziția fizico-chimică ( gradul molecular,mecanismul de acțiune).

În cele mai multe ori , activitatea scăzută a capsulelor care au în compoziție extract de sunătoare,rezultă din incapacitatea substanței medicamentoase de a ajunge în compartimentul central în cantitate insuficientă.Limitarea biodisponibilității este scăzută de eliberarea ineficientă a substanței

Dispoziția capsulelor care au în compoziție extract de sunătoare în organism depinde atât de proprietățile lor chimice,cât și de procesele biochimice și fiziologice,care intervin în condițiile invadării organismului de către substanțe străine.

Nocivitatea capsulelor care au în compoziție extract de sunătoare este dependentă de structura chimică,de gradul de puritate,de respectarea posologiei,de particularitățile bolnavului,de asocierea cu alte medicamente sau alimente , de calea de administrare și difuziunea medicamentului în organism, de biotransformarea acestuia și eliminarea medicamentului.18

17. .Ioan Grecu,Dena Curea-Identificarea substanțelor medicamentoase provenite din plante ,pg.78-79 ,2008

18. Ing.FlorentinCrăciun,Dr.farmacistOvidiu Bojor,biolog Mircea Alexan-Farmacia naturii,pg.172

Nu trebuie uitat faptul că de multe ori consumul de capsule care au în compoziție extract de sunătoare este uneori ușurat de posibilitatea farmaciștilor de a livra numeroase medicamente,fără rețetă.

Obținerea unor capsule cu stabilitate cât mai mare în timp și biodisponibilitate,securitate și inocuitate cât mai ridicată,a constituit și constituie un deziderat al științelor și practicii farmaceutice.

În timp,însă,în cursul depozitării SM ca atare sau prelucrate în forme farmaceutice ca medicamente,suferă diferite interacțiuni fizico-chimice,chimice sau biologice,sub influența a nenumărați factori externi, sau interni,conduc la alterarea calității lui,manifestată atât în aspectul lor estetic exterior,cât și în scăderea,până la anulare, a efectelor farmacodinamice sau a creșterii toxicității.

Industria farmaceutică de condiționare prelucrează un număr mai mic de medicamente sub formă de capsule cu extracte vegetale,circa 6 preparate (1,23 %).

Importanța capsulelor cu extracte vegetale constă în faptul că ele reprezintă atât o formă de administrare a medicamentelor ca atare ,dare le sunt și forme intermediare pentru condiționarea plantelor pentru alte preparate farmaceutice.

Caracteristici organoleptice.Aspect,culoare,miros,lipire,fisuri.

Capsulele gelatinoase trebuie să fie transparente sau translucide,cu suprafața lucioasă, salb gălbuie sau colorate diferit,lipsite de fisuri.

Elasticitatea normal a capsulelor nu trebuie să fie afectate prin conservare în timp;la umiditate atmosferică ridicată capsulele devin mai moi, ca urmare a higroscopicității glicerinei și se lipesc între ele,iar la o umiditate mică ( la uscăciune,aer uscat,se întăresc și se fisurează sau se rup).

Umiditatea .Conținutul în umiditate în capsule este determinat de starea de echilibru care se stabilește între componentele intrinseci ale capsule ,umiditatea relativă a atmosferei și natura chimică a SM conținute.

Deschiderea tunicii are loc în mai puțin de 10 minute .După Hom și colab. (64) deschiderea tunicii este influențată de tipul gelatinei în funcție de punctual izoelectric,vâscozitatea în soluție și forțele de legătură din gel,agitarea și temperature,Ph-lui,unele valori > 3,au rol neglijabil,în timp ce valori cuprinse între 3 și 1 măresc viteza de dizolvare,care atinge un platou în jur de pH-1;plastifianți utilizați la confecționarea capsulelor moi (glycerol, sorbitol,hexaglicerol) nu modifică viteza de dizolvare dacă raportul gelatin-plastifiant este cuprins între 1,2 și 2.Creșterea conținutului în glicerină favorizează dizolvarea tunicii;adăugarea unor aditivi ca urea,lizina,influențează slab dizolvarea gelatinei.

După Eckert și col.(36) există o oarecare independentă între timpul de deschidere a capsulelor moi și natura hidrofilă sau grasă a conținutului.Vechimea capsulelor retardează deschiderea în vitro a capsulelor în absența peosinei. Erlenmeyer Dezagregarea capsulelor gelatinoase se verifică în suc gastric artificial la 370C într-un pahar.

Capsulele amilaceae introduce în apă la 200C timp de 30 secunde trebuie să se transforme într-o masă moale.

Amestecul conținutului cu lichide apoase din mediu de eliberare duce la diluarea solventului în capsule SM,dacă el este hidromiscibil,sau la formarea unei emulsii,în cazul solvenților hidrofobi (nemiscibili);emulsia format trebuie cât mai fină,facilitând astfel o interferență de schimb cât mai mare posibilă pentru a influența trecerea PA din faza uleioasă în mediu apos.Prezența unor agenți tensioactivi în suspensii uleioase permite creșterea conținutului în pulberi,fără a mări prea mult vâscozitatea.

Viteza de dizolvare .O modificare a timpului de dezagregare este însoțită și de o modificare a timpului de dizolvare a PA.

Din această cauză atunci când se urmărește ,mai ales,o eliberare foarte rapidă sau retardată a PA ,în cadrul cercetărilor de stabilire se include și verificarea vitezei de dizolvare.În stabilirea vitezei de dizolvare a PA se utilizează aceeași metodă indică la comprimate .În cazul în care SM este dizolvată ,într-un solvent hidromiscibil,ea se poate menține în soluție și este aptă absorbției sau poate fi fin precipitată în cazul în care constanta dielectrică a mediului crește ca urmare a diluării în apă.

În cazul în care SM se găsește în suspensie,starea fizică,granulometria și forma cristalină a particulelor influențează dizolvarea și deci absorbția .Dizolvarea în suc gastric artificial,lipsit de pepsin,a SM din capsule moi,are loc cu o viteză de 3-10 ori mai mare decât în cazul comprimatelor (3,49.14).

Utilizarea excipienților ,a solubilizanților și a unor agenți tensioactivi convenabil ,influențează favorabil solubilitatea (65).19

19. Prof.Dr.Ionescu Stoian;Conf.dr.Adam Ludovic;Conf.dr.Rub Sandic-Tehnica Farmaceutică,pg.557

CAPITOLUL II

HYPERICUM PERFORATUM

II.1. Planta, parte de planta si raspandirea20

FAMILIA.Hypericaceae.Plante ierboase în zona temperată și arbuști în regiunile calde cu frunze opuse,simple,nestipelate.

Flori actinomorfe pe tipul 5,grupate în dichazii, cu stamine numeroase.

Principiile active sunt conținute de pungi schizogene sau canale secretorii prezente în frunze și sunt formate din uleiuri volatile și din derivați polifenolici.

Hypericaceae perforatum L.

SUNĂTOARE FR.Millepertuis officinali

Caractere de recunoaștere:

Planta:Specie ierboasă perenă,înaltă de 0,2-1m;

●partea subterană:rizom scurt din care se desprinde un sistem radicular bine dezvoltat;

20.Ing.FlorentinCrăciun,Dr.farmacistOvidiu Bojor,biolog Mircea Alexan-Farmacia naturii,pg176

●tulpina aeriană:cilindrică,cu două muchii și tulpini adventive,glabră,lignificată la bază și cu numeroase ramuri sterile dezvoltate de la axilele frunzelor ;

●frunze:opuse,sesile, ovale sau eliptice,lungi până la 3 cm,glabre,iar pe margine și pe față și cu puncte negre;

●flori:cu 5 petale galben-intens,de la 10-13 mm lungime și 8 mm lățime,de două ori mai lungi decât sepalele alungite,cu puncte negre (glande),stamine numeroase;

●fructe:capsule ovale cu 3 loje,cu semințe cilindrice,brun-negriciase.

Înflorire :VI-IX

Materia primă:Herba Hzperici este formată din părțile terminale îmbobocite sau înflorite ale plantei cu condiția ca partea cea mai groasă a tulpinii să nu depășească 2 mm în diametru.

Lungimea părților care se recoltează este de 20-30 cm,fiind prevăzută cu ramuri cilindrice,cu două muchii longitudinale ,de culoare verde sau roșcat-verzuie,cu frunze eliptice,opuse,glabre,verzi cu mici puncte negre pe marginea întreagă și cu numeroase punctuații (glande) pe toată suprafața limbului care privit prin transparență pare perforat.

Florile, dispuse în dichazii,au caliciul și corola pentamere,sepale lanceolate, petale galbene aurii cu puncte negre.Miros caracteristic balsamic,gust aromatic-amar,rezinos și astringent.

Ecologie,răspândire în flora spontană și zonare în cultură.Până în prezent planta a fost recoltată la noi numai din flora spontană,cercetările privind introducerea în cultură fiind de dată recentă și legate de cerințele tot mai mari pentru această specie,cerințe pe care resursele naturale nu le mai pot acoperi.

Prezintă amplitudine ecologică mare având,pretenții relativ reduse față de principalii factori ecologici.

Astfel,suportă bine un regim hidric mai sărac în precipitații,chiar aride,ca și un regim cu precipitații bogate.Pretenții mai ridicate are față de luminozitate,suportând cel mult semiumbra.

Este rezistentă atât la temperaturi mai joase,ca și la perioadele de arșiță din vară.Este puțin influențată de reacția solului,suportând și soluri acide și bazice,dar în general mai afânate și cu un conținut mai ridicat de azot (lucru care explică dezvoltarea uneori în masă a plantei în tăieturi de pădure).

Altitudinal se întinde din câmpie și până în zona subalpină (mai abundentă în zona deluroasă) cu deosebire de fânețe,la marginea drumurilor și a pădurilor,în locuri necultivate,tăieturi de pădure.

Răspândită în Transilvania (județele Arad,Bihor,Bistrița năsăud,Brașov,Caraș-Severin),Harghita,Hunedoara,Maramureș,Sălaj,Suceava),Muntenia (Argeș,Buzău,Dâmbovița,Ilfov),Oltenia(Gorj,Mehedinți,Olt),Moldova(Bacău,Botoșani,Neamț,Suceava) și Dobrogea (Tulcea) dar se poate recolta și în toate celelalte județe.

Zonele de cultură cele mai favorabile sunt județe Cluj,Sălaj și Bihor,Botoșani,Mehedinți,Neamț,Suceava,Vrancea.

Tehnologia de cultură21:Sunătoarea luată în cultură dă rezultate bune când urmează după o prășitoare timpurie îngrășată.

Este pretențioasă față de prezența buruienilor mai ales în primele faze de vegetație.

Poate reveni pe același sol după 6-7 ani.

Reacționează favorabil la lucrarea gădinărească a solului și la îngrășăminte naturale sau chimice,dând sporuri apreciabile de producție (25-30 %).

Imediat după recoltarea plantei premergătoare se ară la 22-25 cm.

La 2-3 săptămâni terenul se grăpează cu grapa prevăzută cu discuri sau se lucrează cu cultivatorul.

Până la însămânțare această lucrare se repetă ori de câte ori este necesitată de prezența buruienilor.Înainte de însămânțare,ca și după aceasta,se dă cu tăvălugul.

21. Ing.Florentin Crăciun,Dr.farmacistOvidiu Bojor,biolog Mircea Alexan-Farmacia naturii,pg.186

Odată cu arătura de bazăse încorporează în sol 10-15t/ha gunoi de grajd bine fermentat.

În lipsa acestuia,se dau 50-55 kg/ha s.a,fosfor și 20-25 s.a kg/ha,,iar în primăvară,înaintea primei prașile,se dau 30-35kg/ha s.a,azot.

În anul doi și trei de cultură toamna printre rânduri se dau 20-25 kg/ha s.a. fosfor și 5-10 kg/ha s.a. potasiu,iar primăvara 20-25 kg/ha s.a.azot.

Însămânțarea se face în pragul iernii cu mașina de semănat Saxonia,SU-29 sau SUP-21 la care se atașează cutii pentru semințe mici,iar la brăzdare limitatoare de adâncime.

La hectar se dau 4 kg semințe cu puritatea de 90 % germinația de 75 % și umiditatea maximă de 12 %.

Greutatea medie a 1000 boabe este de cca 0,1237 g iar la 1 g intră în medie 8096 boabe.

Însămânțarea se face la intervale de 50 cm și la adâncimea de 0,3-0,8 cm.Răsărirea are loc în primăvară după circa 120 zile.

În primăvară,imediat ce terenul permite ,se distruge crustra,aplicându-se o prașilă oarbă foarte superficială între rânduri.

În anul întâi de cultură se aplică alte două-trei prașile și una –două pliviri pe rând.

Se recomandă aceleași lucrări de întreținere și în următorii ani de cultură cu mențiunea ca după recoltarea părții aeriene să se prășească obligatoriu pentru a mobiliza terenul și a stimula creșterea recoltei a doua.

Recoltarea se poate face cu secera,coasa sau cositoarea mecanică.

În cazul recoltării mecanice,se va avea grijă să se regleze cuțitul astfel ca să taie la 20-25 cm de la vârf înspre bază sau la 25-35 cm în sus de la colet în cazul unei dezvoltări luxuriante ,astfel încât ca să se obțină un produs acceptat de condițiile de calitate impuse de F.R.

Momentul optim de recoltare este între începutul înfloririi (cca 25-30 %) și înflorirea deplină (100 %)

Recoltarea produsului din flora spontană:Perioada optimă este de la începutul înfloririi și până în momentul formării fructelor,respectiv în iunie-august .Se recoltează întreaga parte aeriană nelignificată,tăindu-se cu foarfeca sau cuțitul.

Dacă recoltarea se face mai târziu și planta are și fructificații,acestea trebuie îndepărtate,putând servi pentru obținerea materialului de înmulțire.

Pregătirea produsului în vederea prelucrării:Pe cale naturală se usucă la umbră în straturi subțiri,în locuri bine aerate,întorcându-se din când în când,dar cu multă atenție pentru ca tulpinile să nu se defolieze.

Uneori se usucă și legate în buchețele și prinse pe sfoară,dar metoda este greoaie și se poate produce mucegăirea la locul unde sunt legate.Pe cale artificială uscarea se face la 350.Randamentul la uscare 3-4/l.

Condițiile tehnice de recepție21 prevăd ca produsul să fie format din tulpini nelignificate,cu diametrul până la 2 mm;ca impurități se admit max.5 % flori brunificate,max.5 % tulpini peste 2 mm diametru (fără a depăși 4 mm) și max.1 % tulpini fără flori și frunze,corpuri străine organice-max.1% și minerale-max.0,5 %,umiditate-max.13 %.

II.2. Compozitia chimică22

Conține :

●0,05-0,10 % ulei volatile în părțile aeriene și 0,40-0,50 % în flori;

●derivați polifenolici;

●o flavonoidă-hiperozida (galactozida cvercetolului),rutozid și cvercetol,acid cafeic și clorogenic;

●tanin de natură catehică până la 12 % ;

●o substanță colorantă-roșul de Hypericum sau hipericina-care are în lumina; ●ultravioletă o puternică fluorescență roșie,fiind un derivate al naftodiantronei;
●colină, carotenoide,saponine,acid ascorbic,nicotinic și valerianic.

Uleiul volatile conține ά-pinen și carburi sescviterpenice,săruri minerale.23

22. N.Zamfirescu,V.VElican,I.Safta-Fitoterapia,Vol.III, -Editura Științifică,București,2006

23. Ing.FlorentinCrăciun,Dr.farmacistOvidiu Bojor,biolog Mircea Alexan-Farmacia naturii,pg.179

II.3. Acțiune, indicatii, reactii adverse și contraindicatii,doze24

Acțiune farmacodinamică-utilizări terapeutice:Datorită uleiului volatile,hipericinei și tainului are acțiune antiseptic,astringent și cicatrizantă.

Diminuează procesele inflamatorii hepatice cornice și tulburările motilitățile căilor biliare.

Acțiunea antispastică este determinată tot datorită derivaților polifenolici.Intern se recomandă în colite și colicistopatii,în deprimări exo sau endogene central.

Extern –cicatrizant și dezinfectant îm plăgi purulente și arsuri.

Herba Hyperici intră în compoziția ceaiului anticolitic,gastric și hepatic.

Confuzii:Specia medicinal poate fi confundată cu alte specii de Hypericum neutralizate în terapeutică.

Caractere de diferențiere :

●Hypericum elegans are ca și H.perforatum atât puncte transparente cât și puncte negre,dar forma frunzei este lanceolată,iar tulpina are 4 muchii (la H.perforatum doar 2);

● Hypericum maculatum are numai puncte negre,nu și transparente;

● Hypericum hirsutum-frunze păroase la ( Hypericum perforatum-glabre)

Alte specii cu importanță medicinală:

În medicina științifică sau popular mai sunt utilizate la noi sau în unele țări și alte specii ale genului Hypericum

● Hypericum acutum Mnch ( Hypericum quadrangulum L.) cu compoziție chimică și cu acțiune similar speciei Hypericum perforatum;

● Hypericum maculatum Cr-folosit în medicina populară în tuberculoză și acne ,etc;

● Hypericum elegans Steph.(Floare de friguri)-folosită tot empiric în ,,friguri,,.

Avantajele capsulelor cu extract de sunătoare ca formă medicamentoasă25 constau în dizolvarea și rezorbția rapidă a principiilor activi în trecutul gastrointestinal,un dozaj exact,ușurința în administrare și posibilitatea de a obține amestecuri omogene cu diverși componenți.

24. Ing.FlorentinCrăciun,Dr.farmacistOvidiu Bojor,biolog Mircea Alexan-Farmacia naturii,pg.189

23. ,biolog Mircea Alexan-Farmacia naturii din România ,pg,89

Dezavantajul capsulelor cu extract de sunătoare este reprezentat de o alterare mai ușoară a principiilor activi sub acțiunea agenților atmosferici,ca :oxigen,bioxid de carbon,umiditate ,radiații solare,datorită suprafețelor mari ale acestora, comparativ cu alte forme farmaceutice.

Bioterapie26.Părțile superioare înflorite ale plantei au utilizări în medicina umană și veterinară,cultă și tradițională.

Proprietăți:antispastică,astringentă,cicatrizantă,vasodilatatoare,hipotensivă,antiinflamatoare și colagogă,antiseptic,antibiotic,antidiareică.

Însușirile terapeutice sunt asigurazte de complexul de principia active pe care le conține planta unde componentul principal îl constituie hiperacina,alături de o serie de izomeri,reside,tannin,flavonozide (hiperozidă,cvercitozidă,rutozid),acizii cafeic și clorogenic,carotinoide provenite din petale,în special luteină,violaxantină,luteoxantină,cis-trollixantină,trollicrom.

Principiile active refac epiteliile eliminând inflamația ,reglează flora intestinală,diminuă bacteriile din intestin.

● au proprietăți antispastice,astringent,cicatrizante ,vasodilatatoare,și hipotensive, antiinflamatoare,colagoge,antispastice,antibiotic.

●ele dsiminuează sau înlătură spasmele sau contracturile involuntare ale mușchilor aflați în structura visceral;

●taninurile asigură precipitarea proteinelor din lumenul intestinal, producând o acțiune hemostatică locală;

●favorizează procesul de epitelizare,grăbind vindecarea rănilor;

●determină o mărire a lumenului vascular prin relaxarea musculaturii netede a veselor realizând o creștere a afluxului sangvin în teritoriul respectiv;

●provoacă scăderea tensiunii arteriale;

●favorizează diminuarea și înlăturarea inflamațiilor;

●favorizează secreția de bilă;

●diminuează procesele inflamatorii hepatice cornice și pe cele intestinale;

25.Mihai Belașcu-Enciclopedia Plantelor Medicinale , pg.666

●au proprietatea de a distruge microorganismele ce se găsesc pe mucoasa gastrointestinal sau pe tegument;

●intern,acționează efficient împotriva putrefacțiile din intestinal gros;

●acționează bacteriostatic,bactericid,antivirotic,antifungic;

●ameliorează sau înlătură stările depresive fiind indicată în starea depresiilor simptomatice și reactive,depresii nevrotice,distoniei vegetativă,sindromului psihovegetativ ,în enuresis,pavor nocturn la copii .

Cu alte cuvinte ,principiile active ale capsulelor cu extract de sunătoare au eficiență în:

Sindrom premenstrual-Administrarea capsulelor care au în compoziție extract de sunătoare (1 caps./zi) aduce o îmbunătățire psihică pozitivă.

Insomnie –Aduce o îmbunătățire în instalarea somnului odihnitor. Se administrează capsule cu extract de sunătoare ,400 mg de 2 / zi , de preferat dimineața și seara după mese.

Din punct de vedere caracteristic,durata somnului rapid este micșorată numai de dozele mari;la unii insomnici,ca și la  bolnavii nevrotici  sau psihotici,este posibilă chiar prelungirea somnului rapid.

Cantitatea și ritmul secrețiilor hormonale din timpul somnului- hormon de creștere ,prolactină,hormon luteinizat- nu sunt modificate.

Oprirea tratamentului,după administrarea în fiecare seară,câteva săptămâni, determină un rebound al somnului rapid  și al celui cu unde lente,dar  fenomenul variază pentru diferitele capsule care au în compoziție extract de sunătoare.

Hepatite acute și hepatite cornice evolutive –substanțele care se găsesc în compoziția de Hypericaceae atacă în mod frecvent virușii hepatici, protejează ficatul,diminuă evoluția bolii,este eficientă în controlul emoțiilor întâlnite frecvent la pacienții cu hepatită.(500 mg /zi ,4 săptămâni cu repetarea curelor după o pauză de 3 săptămâni).

Colite cornice –se administrează dimineața , înainte de masă ,1 capsulă /3 ori pe zi ,timp de 30 de zile.În colite , capsulele cu extract de sunătoare , elimină inflamația mucoasei digestive , ajută la refacerea epiteliilor ,reglează flora intestinală,reduc bacteriile care fermentează în intestine.

Diabet – ținând cont de faptul că diabetul zaharat este o boală cronică de metabolism care se moștenește sau se dobândește în cursul vieții și care afectează predominant metabolismul glucidic, manifestându-se prin hiperglicemie ( creșterea peste limitele normale) a nivelului ,, zahărului ,, din sânge ) și glicozurie ( eliminarea ,, zahărului ,, prin urină ) .Boala este datorată unei carențe a hormonului denumit,, insulin ,se administrează capsule de 600 mg 2 săptămâni.

Tromboflebita –capsulele cu extract de sunătoare sunt eficiente în prevenirea formării cheagurilor de sânge. Se administrează 3 capsule /zi timp de 30 de zile cu 20 de zile pauză .

Anxietate – Anxietatea este o stare afectivă patologică,caracterizată prin :

neliniște psiho-motorie;

teamă nedeslușită,fără obiect real;

teamă legată de o presupusă posibilitate a unui pericol imminent sau insucces imminent ;

reacții vegetative multiple ,însoțitoare.

Anxietatea se manifestă :

rar și pentru scurt timp,la oamenii sănătoși;

frecvent și de intensitate mare,în boli medicale și psihiatrice.

Anxietatea este un simptom inevitabil în multe boli medicale,precum și postoperatorii și reprezintă un simptom cardinal în multe tulburări psihiatrice. Simtomele sindromului anxios sunt complexe :

●psihopatologice (tensiune nervoasă,teama nedefinită,atacuri de panică,senzație de nutriție,sentiment torturant de opresiune);

●psihomotorii (expresia feței particulară,agitație psihomotorie până la repaus sau inhibiție psihomotorie până la repaus sau inhibiție psihomotorie până la stupoare );

●neurovegetative (insomnia ,anorexie,transpirații profunde,paloarea feței, hiposalivație ,tahicardie ,HTA ,hiperglicemie).Se va administra 4-6 capsule / zi , după mese timp de 4 săptămâni

Sindromul psiho-neurovegetativ este descries de Delins și Fahrenberg în anul 1966,ca un complex de tulburări psihice ,însoțite de manifestări somatice și vegetative,asemănătoare cu cele din sindromul anxios :

●tulburări psihice ( anxietate ,iritabilitate,hiperexcitabilitate,senzație de surmenaj,de oboseală,diminuarea capacității de concentrare);

●tulburări vegetative associate care pot afecta unul sau mai multe aparate :cardiovascular (tahicardie,palpitații,etc);

●respirator (senzație de presiune toracică,hiperventilație);

●digestiv (senzație de ,,nod în gât,,),colon iritabil;

●excretor (tulburări de micțiune);

●alte tulburări asociate (migrenă,dureri cu diferite localizări la nivelul aparatului locomotor .Se va administra (1000 mg /zi ,4 săptămâni cu repetarea curelor după o pauză de 3 săptămâni).

Atacuri de panică- În literatura de specialitate , atacul de panică este definit ca fiind apariția unei senzații bruște de anxietate .Ca tratament este indicat 100 mg /2 ori pe zi timp de 4 săptămâni cu pauze între ele.

Tulburări obsesivo compulsive-se administrează capsule cu extract de sunătoare de 4 ori /zoi,timp de 6 săptămâni.

Dezintoxicație alcoolică- Alcoolismul constituie ,în prezent ,o problemă cu implicații care depășesc aspectele medicale ,interesând în special viața socială a colectivităților .Se va administra 6-8 capsule / zi , după mese timp de 6 săptămâni

Pe lângă acestea literatura de specialitate îi acordă importanță ca :

balsamic antiinflamator al căilor bronșice;

balsamic antiinflamator genitor-urinar ;

antihemoragic;

antihemoroidal;

antinevralgic;

anticicatrizant în tratamentul gingivitelor ;

anticicatrizant în tratamentul arsurilor.

Alături de alte ingrediente extractul fluid al plantei face parte din compoziția preparatului Frogastrin.

Reacțiile la capsule care au în compoziție extract de sunătoare În afara acțiunii terapeutice așteptate, capsulele cu extract de sunătoare pot influența-dar într-un sens defavorabil-și funcțiile altor organe sau aparate,sisteme .

Automedicația pacienților cu capsulele cu extract de sunătoare, poate fi asociată cu reacții adverse ,de multe ori grave,care pot avea urmări pe o perioadă mai lungă sau mai mică de timp.

Literatura de specialitate, menționează faptul că reacțiile adverse ale capsulelor care au în compoziție extract de sunătoare pot avea implicații profunde, imediate, întârziate și pe termen lung asupra dezvoltării neurologice și somatice.

Frecvența și gravitatea efectelor secundare date de capsulele care au în compoziție extract de sunătoare ,crește uneori foarte mult,în cazul folosirii concomitente a mai multor medicamente (polipragmazie) și trebuie recunoscut faptul că există o tendință din ce în ce mai accentuată de a asocia concomitent mai multe medicamente .

Utilizarea capsulelor care au în compoziție extract de sunătoare,mai ales atunci când este nejustificată și nerațională ,este însoțită nu numai de riscuri imediate ,ci și de reacții secundare de tipul celor amintite.

Repetarea folosirii unor asemenea produse determină în scurtă vreme necesitatea de a consuma din ce în ce mai des medicamentul în cantități mai mari , dând dependență.

Problema reacțiilor secundare determinate de capsulele cu extract de sunătoare ,are însă o amploare și o semnificație mai mare deoarece sunt folosite fără prescripție și adesea fără justificare medicală ,doar la indicația și recomandarea farmaciștilor.26

În literatura de specialitate ,posologia , capsulelelor cu extract de sunătoare frecvent folosite, este prezentată în funcție de vârstă, boală,particularități funcționale hepatice , renale ,de greutate ,suprafața corporală, așa cum reiese îndeosebi din nevoile medicinei practice.

În concluzie,folosirea capsulelor cu extract de sunătoare trebuie făcută numai în caz de necesitate .

În afara celor menționate anterior în această lucrare,riscurile dezavantajelor provocate capsulele cu extract de sunătoare pot să crească datorită unor obiceiuri rele,din păcate destul de frecvent întâlnite, în care pot fi amintite:

26. Aurelia Nicoleta Cârstea –Trat de Farmacologie naturală ,pg55,2008

●nerspectarea prospectului în sensul modificării dozei sau duratei de folosire a capsulelor cu extract de sunătoare.Astfel mărirea dozei ,dar mai ales a duratei tratamentului crește frecvența tulburărilor vestibulare și austice provocate de acestea;

●nerespectarea cantităților mari și duratei tratamentului cu capsule cu extract de sunătoare;

●folosirea unor capsule cu extract de sunătoare foarte active,fără recomandare ,pentru suferințe minime,de exemplu o simplă răceală sau gripă,bronșită,deși aparent pare utilă pentru bolnav,în realitate îi face acestuia deservicii.

Unele efecte secundare ale capsulelor cu extract de sunătoare par nesemnificative la început,dar lipsa de măsuri corespunzătoare poate determina o intoxicație severă.

Toxicitatea capsulelor cu extract de sunătoare nu este dependentă numai de vârstă,ci și de asocierile morbid.

De multe ori doza capsulelor cu extract de sunătoare,considerată în multe cazuri eficace ,se situează aproape de doza toxică.

Înainte de a elibera capsule cu extract de sunătoare ,farmacistul va aprecia de la caz la caz,necesitatea acestui tratament în raport cu riscurile respective și va lua cele mai bune măsuri pentru prevenirea și depistarea precoce a efectelor secundare .

Reacțiile la capsule cu extract de sunătoare sunt foarte frecvente în ultimul deceniu,reprezentând în multe țări o cauză reală de morbiditate.

Principalele cauze ale manifestărilor adverse la diferite d capsule sunt multiple :

Abuzul de medicamente;

Automedicația;

Polipragmazia

Reacțiile adverse ale administrării capsulelor cu sunătoare sunt variate .

Efectele secundare ale capsulelor cu sunătoare sunt cel mai adesea dăunătoare ,nedorite și apar la dozele utilizate în mod obișnuit ,îmbrăcând aspecte și gravități din cele mai diferite:

Reacție alergică;

Reacție toxică;

Dependență

Astfel acestea pot da:

tulburări gastrointestinale;

tulburării de concentrare;

cefalee ;

greață , vărsături ;

lipotimii;

senzația de uscare a gurii;

fotosensibilitate.

Persoanele care urmează tratament cu capsule care au în compoziție sunătoare ,trebuie să țină cont de hiperaciditate ,evitând expunerea la radiații solare.

Contraindicații: Problema contraindicațiilor capsulelor cu extract de sunătoare , nu este nouă, însă în ultimii ani a căpătat o nouă dimensiune prin creșterea imensă a numărului și tipurilor de medicamente introduse în practica medicală, prin tendința tot mai marcată, dar îndeosebi prin rezultatele clinice care au adus numeroase precizări privind nivelele și mecanismele interacțiunii medicamentelor, atrăgând atenția asupra unor consecințe pe care le pot avea asupra bolnavilor.

Așadar industria farmaceutică ,considerată ramură importantă a industriei chimice,cunoaște în zilele noastre , atât pe plan național cât și pe plan mondial o dezvoltare fără precedent.

Este interesant de observat faptul că un nou tip de capsule cu extract de sunătoare ,nou comercializat difuzează repede pe piața mondială,ajutat de reclamă,inocuitate și ,, eficiență universală,, ;incluzând accidentele alergice la medicamente ca inevitabile și imprevizibile.

Capsulele cu sunătoare sunt contraindicate la gravide și în mod special la cele care alăptează.

Interacțiunile capsulelor cu extract de sunătoare.Alături de administrarea capsulelor cu extract de sunătoare, multe preparate farmaceutice asociează în proporție fixă.

Uneori însă asocierile nu realizează beneficii terapeutice ,cresc riscul reacțiilor adverse și nu permit ajutarea dozei.

Interferența capsulelor cu extract de sunătoare,efectele de sumare sau de potențare a acțiunilor și cunoașterea complexă a indicațiilor,a contraindicațiilor și a efectelor secundare constituie o cale importantă împotriva reacțiilor adverse pe care acestea le pot da.

Interacțiunile pot apărea înaintea pătrunderii capsulelor cu extract de sunătoare în organism,ca urmare a unor fenomene de ordin fizico-chimic ,sau după pătrundere ,ca urmare a unor interferențe de ordin farmacocinetic sau farmacodinamic.

Incompatibilitățile ,sau interacțiunile capsulelor cu extract de sunătoare,apar înaintea pătrunderii acestora în organism și sunt datorate unor fenomene de ordin fizico-chimic-precipitare,complexare,hidroliză,lichefiere,efervescență,modificarea culorii.

De multe ori asocierea capsulelor cu extract de sunătoare cu alte preparate medicamentoase este utilă,alteori ,atunci când se datorește inițiativei bolnavului sau familiei și nu recomandării medicale , ea poate fi total dăunătoare ,putând chiar să întârzie vindecarea sau ameliorarea prin adăugarea unor tulburări suplimentare care țin fie de un medicament ,fie de interacțiunea dintre medicamentele administrate concomitent ,fie de perturbarea mecanismelor reglatoare fiziologice.

De asemenea problema contraindicațiilor în ceea ce privește administrarea capsulelor cu extract de sunătoare, nu este nouă, însă în ultimii ani a căpătat o nouă dimensiune prin creșterea imensă a numărului și tipurilor de medicamente pe bază de plante introduse în practica medicală, prin tendința tot mai marcată, dar îndeosebi prin rezultatele clinice care au adus numeroase precizări privind nivelele și mecanismele interacțiunii medicamentelor, atrăgând atenția asupra unor consecințe pe care le pot avea asupra bolnavilor.

La aceste interacțiuni farmacotoxicologice trebuie să ținem cont de anumite aspecte:

●Bolnavii în vârstă sunt mai succeptibili la aceste efecte adverse;

●Asmaticii sunt sensibili la capsule cu extract de sunătoare.

Astfel de situații se întâlnesc și la bolnavii cu insuficiență cardiacă congestivă, ciroză hepatică cu ascită, depleția volemică prin diuretice, restricția sodică,sindrom nefrotic.

Greșeli în tehnica de administrare sunt considerate și nerespectarea indicațiilor din prospect privind modul de administrare a capsulelor cu extract de sunătoare.

II.4 Exemple de capsule pe baza de hypericum perforatum existente pe piață27

NI 40 ANTISTRES -60 capsule/390 mg

Ingrediente/capsulă:

●extract de Grifonia simplicifolia standardizat în min.10 % 5-hidroxitriptofan 91,65 mg;

●rădăcină de ginseng (Ginseng radix) 89,7 mg;

● sunătore (Hyperici herba)78 mg;

●passiflora (Passiflorae herba);

●măghiran (Majoranae herba);

●ulei esențial de lavandă (Lavandulae aetheroleum) 5,85 mg;

●ulei esențial de Lemon verbena (Lippiae citriodorae)

●ulei esențial de roiniță (Melissae aetheroleum);

●ulei esențial de bergamot (Citri bergami aetheroleum).

Proprietăți :

●antidepresiv,anxiolitic,adaptogen (crește capacitatea organismului de a se adapta la stress și suprasolicitări);

●tonic nervos;

●stimulează atenția și concentrarea;

●induce stare de calm și relaxare;

●îmbunătățește calitatea somnului;

Recomandări:

●tulburări generale de stress (agitație,nervozitate,neliniște,anxietate,stări depresive);

●insomnie;

●dureri de cap;

Administrare :

1 cpsx3/zi,la 2 ore după masă,nu mai târziu de ora 20

Durata curei :1-2 luni sau conform recomandării medicului.

27.Constantin , Rusnac , Dr. Farmacist Ovidiu Bujor- ,Tehnica farmaceutică a medicamentelor din plante medicinal,pg.125

SUNĂTOARE ȘI GINSENG-30 capsule

Ingrediente/capsulă:

●rădăcină de ginseng (Ginseng radix)0,200mg /capsulă;

● extract de sunătoare (Hyperici herba);

Proprietăți:

●ulcer gastri și duodenal , colecistite;

●stări depressive și anxiolitice.

Recomandări :

●fenomene depresive;

●refacerea mucoasei gastro-duodeno- intestinale.

Administrare:

1 cps /zi , administrată de obicei seara ,înainte de masă timp de 1 lună

Reacții adverse se instalează în cazul în care aceste capsule se folosesc timp îndelungat.

MI 17 ANTIOXIDANT+ANTIANGING-60 capsule a 500 mg28

Ingrediente/capsulă:

●frunze de ceai verde (Theae folium);

●fructe de afin (Myrtilli fructus);

28. Constantin , Rusnac , Dr. Farmacist Ovidiu Bujor- ,Tehnica farmaceutică a medicamentelor din plante medicinal,pg.146

●fructe de coacăz (Ribes nigri fructus);

●fructe de Acai (Euterpe oleraceea) 50 mg;

●extract de Goji (Lycium barbarum) standardizat în min,3 % vitamina C mg;

● sunătore (Hyperici herba) 85 mg;

●extract de semințe de struguri (Vitis vinifera) standardizat în min.95 % proantocianidine;

●extract de struguri (Vitis vinifera) standardizat în min.5 % resveratrol;

● Extract de Haematococcus pluvialis standardizat în min.1,5 % axtaxantină.

Proprietăți:

●antioxidant ;

●combate radicali liberi din organism;

●protejează organismul împotriva îmbătrânirii premature;

●protejează împotriva degenerării celulare și a deteriorării AND-ului;

●stimulent și protector al sistemului nervos;

●protector al inimii,vaselor de sânge,al ochilor și al pielii;

●imunostimulent;

●hipocolesterolemiant;

Recomandări:

●reducerea riscurilor afecțiunilor cardiovasculare și a aterosclerozei față de efectele negative ale radiațiilor;

●noxelor,alcoolului,substanțelor potențial cancerigene;

●reducerea riscului apariției complicațiilor diabetului zahart;

●stres,suprasolicitare frică psihică,oboseală cronică;

●dislipidemii obezitate;

●îmbunătățirea vederii;

●alergii ,urticarie,dermatoze,frigilitate vasculară;

●senescență;

Administrare:1 cps x 2-3/zi

Durata curei;1-3 luni sau conform recomandării medicului.

REGLACID caps

Ingrediente/capsulă:

● sunătore (Hyperici herba) ;

●levănțică (Lavandulae aetheroleum);

●mușețel (Matricaria chamomilla);

●cătină (Hippophae rhamnoides)

Proprietăți:

●îmbunătățește digestia,stimulând mucoasa gastric,ajutând de asemenea la regenerarea ei;

●reglează aciditatea gastrică;

●acțiune antiinflamatoare și antiseptic în tractul gastrointestinal;

●ajută la ameliorarea unor afecțiuni gastrointestinal prevenind apariția complicațiilor;

●diminuă aciditatea gastrică;

●ameliorează atât tulburările metabolice cât și tulburările funcționale.29

29 Constantin , Rusnac , Dr. Farmacist Ovidiu Bujor- ,Tehnica farmaceutică a medicamentelor din plante medicinal,pg.32

CAPITOLUL.III.

EVALUAREA CARACTERISTICILOR TEHNOLOGICE

ALE UNOR CAPSULE PE BAZA DE HYPERICUM PERFORATUM

III.1. Produse luate in studiu

D 66 COLON SĂNĂTOS -60 capsule a 37 mg

Ingrediente/capsulă:

●frunze de măslin (Oleae folium);

●mentă (Menthae herba);

●extract de rădăcină de valeriană (Valerianae radix) standarizat în min.20 % valtrați de 37 mg;

●extract de sunătoare (Hyperici herba) standardizat în min.0,3 % hipericină 37 mg;

●rizomi de obligenă (Calami rhizoma);

●flori de lavandă (Lavandulae flos);

●scorțioșoară (Cinnamoni cortex).

Proprietăți:27

●sedativ ,calmat;

●antispastic (combate spasmele muscular netede ale intestinelor);

●carminativ (elimină gazelle intestinale);

●antidiareic;

Recomandări

●tulburări digestive cu substrat nervos;

● sindromul colonului iritabil asociat în special cu diaree.

Administrare:1cps. X 3 /zi ,după masă

Durata curie :2-3 luni sau conform recomandării medicului.

Evaluarea eficienței

●s-a administrat ,,Colon sănătos D66,, capsule,timp de 3 luni la pacienți cu sindromul de colon iritabil,care prezentau durere abdominală,discomfort abdominal,constipație,diaree sau alternanța constipație/diaree,emisie de mucus,balonare;

●s-au constat ameliorări semnificative ale simptomatologiei la toți pacienții:60 % au prezentat dispariția completă a simptomatologiei,iar la 30 % din pacienți a persistat un singur simtom care a fost și el ameliorat;

●produsul a fost bine tolerat și lipsit de reacții adverse.

NI 35 CONFORT EMOȚIONAL

Ingrediente/capsulă:

●passiflora (passiflorae herba) 97,5 mg;

●frunze de lemon verbena (Lippiae citrodorae follium);

●roiniță (Mellisae herba) 78 mg;

●extract de sunătoare (Heperyci Herba) standardizat în min.0,3 % hipericină 58,5 mg;

●extract de Rhodiola Rosea standardizat în min.3 % rosavină și salidrozidă;

Proprietăți:

●tonic, nervos;

●adaptogen (crește capacitatea organismului de a se adapta la stress și suprasolicitări);

●sedativ.

●calmant;

●antidepresiv ,anxioloitic;

Recomandări

●agitație,nevroze;

●depresii,anxietate;

●insomnie;

●migrene.

Administrare:1 cps x3 /zi,la 2 ore după masă

Durata curiei :2-3 luni sau conform recomandări medicului.

Evalurea eficienței.

●S-au administrat capsule,,Confort emoțional-NI35,, ,timp de 1 lună la pacienți care prezentau sindrom anxios,sindrom depresiv,sindrom asteno-cenestopat,distonie neuro-vegetativă.

●S-a constat eficiență bună în 90 % dintre pacienți au inițiat terapia cu capsule ,, Confort emoțional-NI35,, ,iar 40 % au înlocuit medicația alopată preexistentă cu acest produs.

●10 % dintre pacienți au folosit capsulele Confort emoțional-NI35 în parallel cu medicația alopată,reducând doza acesteia.

●Produsul a fost bine tolerat și lipsit de reacții adverse.

Notă : Această evaluare a fost efectuată în anul 2000 ,de profesorul H.Woelk sub formă de experiment ,pe un eșantion de 1500 de personae cu vârste cuprinse între 18 și 75 de ani , diagnosticați cu sindrom depresiv ,sindrom anxios și nu în ultimul rând agitație și nevroze;.

Profesorul a ținut sub observație eșantionul ,timp de 4 luni ,fapt ce i-a conferit dreptul de a-și nota unele concluzii:

Așadar ,în urma administrării de NI 35 CONFORT EMOȚIONAL la unii subiecți (75 %) s-a observat o îmbunătățire a stărilor depresive ,în timp ce la 10 % din subiecți s-au semnalat efecte adverse dar nu se pot compara cu efectele adverse degenerate de antidepresivele de sinteză ,elaborate de piața farmaceutocă sub diverse forme.

În cazul atacurilor de panică ,NI 35 CONFORT EMOȚIONAL, administrat la 25 % din subiecți ,aceștia menționau că acestea s-au diminuat ,ajutându-i să prevină teamă.

Cu alte cuvinte , NI 35 CONFORT EMOȚIONAL,ajută în mod constant la diminuarea stărilor anxioase și depresive,ajutând la instalarea unei stări de confort psihic.

III.2. Parametrii tehnologici care se determină

Așa cum s-a observat în cuprinsul acestei lucrări , trebuie amintit faptul că , capsulele reprezintă forma sub care substanțele extrase din plante medicinal , în cazul de față , sunătoarea (Heperyci Herba) și ajutătoare sunt prelucrate pentru a fi administrate în afecțiunile amintite în capitolul anterior.

Cu alte cuvinte prin remedii cu capsule din extract de sunătoare se înțelege acele mijloace capabile de acționa favorabil asupra unui organism ,pentru a preveni sau a vindeca o afecțiune.

Disoluția. În cazul formelor farmaceutice,mărimea suprafețelor de separație este determinată de dimensiunea particulelor fazei dispersate,respectiv de gradul de mărunțire al acestei faze.

Noțiunea de mărime face referire la diametul particulei,exprimată în subdiviziuni de centimetri.Prin disoluție se înțelege valoarea care reprezintă numărul de particule care ar putea fi așezate una lângă alta,pe o distanță de 1 cm.

Gradul de disoluție este deci valoarea inversă a mărimii particulei,care se notează astfel

D = 1 · cm-1

d

în care D -este gradul de disoluție

d-diametrul particulei dispersate

Capsulele cu extract de sunătoare sunt de asemenea puternic influențate de starea higromecanică a atmosferei locului de păstrare .

Păstrarea capsulelor cu extract de sunătoare se face în mod corespunzător ,la o umiditate relativă de 40-50 %;la o umiditate de 20 % ele devin casante ,iar la o umiditate de 80-90 % se înmoaie și se deformează.

Extracxtele moi și uscate sunt mult influențate în calitățile lor de acțiunea umidității.Multe dintre extractele moi sau uscate sunt higroscopice.

Extractele moi prin fixarea umidității se diluează și sunt invadate de microorganism,iar extractele uscate se conglomerează și nu pot fi pulverizate și manipulate.Concomitant extractele pierd prin inacxtivare din conținutul lor în substanțe active .

Așa de exemplu ,pierderea în alcaloizi a extractelor de sunătoare ,după un an de conservare poate să ajungă până la 50 %.

Dezagregarea.Problema conservării capsulelor cu extract de sunătoare prezintă un interes major sub raportul eficacității terapeutice a acestora,din punct de vedere professional-etic,precum și un interes economic.

Calitatea capsulelor cu extract de sunătoare este necorespunzătoare dacă la prepararea lor se întrebuințează substanțe active sau excipienți alterați printr-o conservare necorespunzătoare,fapt ce duce la dezagregarea acestora.

Capsulele cu extract de sunătoare preparate la nivelul industriei din plante alterate și dezagregate,chiar dacă se utilizează o tehnologie de prelucrare ireproșabilă,nu vor avea efectul therapeutic scontat sau vor avea chiar o acțiune dăunătoare asuăra stării pacientului;acest ultimo aspect reprezintă o abatere de la normele etico-deontologice profesionale.

În același timp lipsa asigurării unei bune conservări a capsulelor cu extract de sunătoare poate cauza prejudicii material importante.

Făcând referire la modificările care pot surveni în cazul capsulelor cu extract de sunătoare interesează mai ales viteza de reacție și măsura în care acestea se petrec.

Dacă această viteză de reacție între component este foarte mare și antrenează modificări profunde și dezavantajoase imediat după preparare se încadrează ca incompatibilități.

Dacă viteza de dezagregare este mai lentă,se consideră că capsulele cu extract de sunătoare are o conservbare limitată.Degradarea capsulelor cu extract de sunătoare poate fi vizibilă și nevizibilă.

Contaminarea vizibilă este evident și se datorește creșterii fungiilor pe produs sau ambalaj.Dezvoltarea bacteriană nu este așa de evident,deși uneori se poate manifesta prin modificări de culoare , consistență,miros sau de altă natură.

Contaminarea nevizibilă,se produce atunci când microorganismele nu afectează proprietățile fizice ale produsului și poate să scape atenției farmacistului și pacientului-este mai dăunătoare,deoarece preparatul degradat administrat poate fi lipsit de activitate sau chiar dăunătoare organismului.

Uniformitatea masei corespunzătoare a capsulelor cu extract de sunătoare,respective păstrarea nemodificată a proprietăților fizico-chimice și farmacodinamice atât ale substanțelor pe care le conține planta cât și a formelor farmaceutice rezultate prin condiționarea acestora este deosebit de importantă și actuală.

Termenul de conservare capsulelor cu extract de sunătoare însumează totalitatea problemelor legate de păstrarea în funcție de timp a substanțelor pe care le conține planta și a preparatelor care rezultă din aceasta,inclusive modificările transformărilor fizice,chimice , biologice pe care aceasta ar putea să le sufere în timp,sub influența diferiților factori.

Pentru a păstra uniformitatea maselor , conservarea extractelor din sunătoare trebuie să se facă în recipient de capacitate mică,bine închise,ferrite de lumină,la loc răcoros.

În încheierea analizei influenței exercitate de umiditatea atmosferică asupra conservării capsulelor cu extract de sunătoare ,mai trebuie menționat și faptul că un loc de conservare prea uscat poate avea asupra unor substanțe,efectul de pierdere parțială .

Conservarea corespunzătoare și uniformitatea corespunzătoare a capsulelor cu extract de sunătoare este influențată în numeroase cazuri de acțiunea agenților biologici,cum sunt microorganismele și insectele.

III.3. Rezultate și discutii rezultatele

Rezultatele și discuțiile pleacă de la premiza că lucrarea oferă un volum impresionant și inedit de informații care se adresează personalului ce își desfășoară activitatea în domeniul farmaceutic și în egală măsură, studenților de la farmacie deoarece aici sunt abordate o paletă largă de informații ce au legătură cu consumul de capsule care au în compoziția lor extract de sunătoare ,oferind o bogată documentare teoretică și practică în ceea ce privesc unele aspecte mai puțin dezvoltate în literatura de specialitate.

Studii controlate au demonstrat faptul că unele capsule care au în compoziție extract de sunătoare – NI 40 ANTISTRES , MI 17 ANTIOXIDANT+ANTIANGING-pot fi deosebite de placebo ,când sunt administrate la nevrotici sau în  alte afecțiuni însoțite de tensiune psihică și anxietate .

Tabelul nr.7.Proprietățile farmacoterapeutice și indicațiile principalelor capsule care în compoziție extract de sunătoare.

Beneficiul terapeutic apare atât direct ,față de simptomul anxietate,cât și față de alte simptome, care exprimă sau însoțesc anxietatea,cum sunt emotivitatea,astenia,insomnia, palpitațiile,tulburările digestive funcționale,etc.

Literatura de specialitate menționează faptul că din 78 de studii controlate,44 au demonstrat superioritatea capsulelor care au în compoziție extract de sunătoare.

Într-o cercetare comparativă ,anxietatea a fost influențată  moderat sau marcat prin administrare de capsule cu extract de sunătoare la 49 % din bolnavi,în timp ce proporția pentru sau placebo a fost de 24 %.

Efectul sedativ ,de deprimare psihomotorie cu caracter general,este  caracteristic pentru  capsule cu extract de sunătoare,fiind evident la dozele mici.

Efectul miorelaxant  este evident în condiții experimentale,fiind în  relație cu efectul pe care îl produc capsulele cu extract de sunătoare.

În condiții clinice relaxarea musculară apare numai la dozele mari,care provoacă, în oarecare măsură,și ataxie.

Miorelaxarea este datorată deprimării controlului facilităților al sistemului reticular asupra măduvei motorii.

Unele capsule cu extract de sunătoare se absorb în timp scurt ,realizând concentrația plasmatică maximă la 1-2 ore de la administrarea orală ;efectul lor apare repede,ceea ce este avantajos în stări de anxietate acută,sau pentru inducerea somnului,dar vârful plasmatic poate fi cauză de somnolență.

Disponibilitatea pentru absorbția din intestin poate varia și în funcție de calitatea substanței active și a formei farmaceutice.

La oprirea tratamentului  prelungit sunt necesare mai multe zile sau săptămâni pentru spălarea organismului de molecule active.

Administrarea  repetată a capsulelor cu extract de sunătoare determină acumularea compușilor cu timp de înjumătățire lung și  metaboliți activi.

Nu trebuie uitat faptul că în anumite stări patologice-boli ale sistemului nervos central, bronhopneumopatie obstructivă,insuficiență hepatică,administrarea capsulelor cu extract de sunătoare crește riscul reacțiilor toxice.

Ocazional survin dureri articulare.Există posibilitatea  în reacții paradoxale,manifestate prin anxietate,iritabilitate,ostilitate,agitație motorie;acestea sunt  frecvente la bătrâni.

Toleranța capsulelor cu extract de sunătoare se dezvoltă în cazul administrării îndelungate de doze mari și interesează în mare parte efectul anxiosși depresiv.

Sindromul de abstinență,de regulă minor, se manifestă prin depresie,anxietate,agitație,tulburări ale somnului și viselor,tremor,rareori fenomene psihotice.

Pentru a evita asemenea simptome,se recomandă ca întreruperea tratamentului prelungit ,cu capsule cu extract de sunătoare să se facă prin reducerea treptată a dozelor.

CONCLUZII

Ceea ce se poate deduce din cuprinsul acestei lucrări este legat de faptul că indicațiile terapeutice ale capsulelor care au în compoziție extract de sunătoare sunt legate de principalele acțiuni farmacodinamice, anxiolitică și miorelaxantă

Pentru fiecare indicație trebuie alese acele substanțe care manifestă mai intens acțiunea corespunzătoare .

De aici rezultă pe de-o parte,necesitatea de a cunoaște ,,spectrul farmacodinamic,, al capsulelor care au în compoziție extract de sunătoare,pe de altă parte,posibilitatea de a acoperi nevoile terapeutice cu câteva substanțe active pe care le are planta în compoziție.Un al doilea criteriu de selectare și de selecție îl constituie,,profilul farmacocinetic ,,al capsulelor care au în compoziție extract de sunătoare.

Sindromul anxios beneficiează de capsule care au în compoziție extract de sunătoare cu acțiune anxiolitică intensă și cu eliminare lentă.

În cazul insomniilor capsulele care au în compoziție extract de sunătoare sunt medicamente de primă alegere,dat fiind efectul lor hipoinductor și influența redusă asupra profilului somnului.

Sunt preferate substanțele cu efect intens,latență și durată de acțiune scurte sau intermediare.

Cunoscând faptul că capsulele care au în compoziție extract de sunătoare acționează prin fixarea pe receptori specifici,comuni tuturor substanțelor de acest tip de plantă,asocierea lor determină o adevărată competiție pentru om.

Unele efecte adverse ale capsulelor care au în compoziție extract de sunătoare, sunt mai intense la vârstnici.Ca urmare a administrării acestor capsule este posibil ca rareori să apară anxietate,stări depresive sau ostile,reacții de furie,urticarie.

PREZENTAREA SUMARĂ A LUCRARII

Motivul acestei lucrări este :

●Studiul vizând importanța capsulelor cu extract de sunătoare ;

●Analiza diferențelor existente între datele de referință, din literatura de specialitate și cele efectuate în cadrul acestui studiu .Apare deci ,necesitatea tratării ,printr-o acțiune concertată din punct de vedere farmaceutic .

Obiectivele acestei lucrări au importanță deoarece capsulele cu extract de sunătoare,așa cum s-a observat și în partea teoretică din capitolele și subcapitolele anterioare ,au un rol bine determinat pentru viața și sănătatea fiecărui pacient.

Analizarea și evaluarea capsulelor cu extract de sunătoare trebuie să se realizeze printr-un ansamblu de metode active din ce în ce mai perfecționate , care vizează inițial menținerea și reducerea diferitelor afecțiuni ,ce pot avea un impact deosebit de grav asupra bolnavului.Precizez că pentru lucrarea de față mi-am propus realizarea următoarelor obiective :

●Documentarea teoretică prin consultarea diferitelor surse (biblioteci și literatură de specialitate), care vizează atât aspectele cât și modificările morfofuncționale și psihologice specifice capsulelor cu extract de sunătoare care apar la pacienți;

●Consultarea literaturii de specialitate a vizat stabilirea gradului de actualitate al temei și posibilitățile de a acumula cât mai multe informații despre capsulele cu extract de sunătoare;

●Din analiza și sinteza rezultatelor obținute, materializate în prezenta lucrare, a rezultat redactarea lucrării în scopul popularizării rezultatelor printre specialiștii în domeniu;

●Impactul factorilor sociali în consumul capsulelor cu extract de sunătoare.

Premisele și ipotezele cercetarii.Ipoteza lucrării pornește de la ideea că aplicarea tratamentului cu capsule care au în compoziție extract de sunătoare dă rezultate foarte bune și determină un progres eficient în rândul pacienților .

Așadar încă de la primele rânduri ,mi-am propus să dovedeasc în ce măsură aplicarea tratamentului cu capsule care au în compoziție extract de sunătoare, este eficient pentru stabilirea obiectivelor care vizează pacienții.

Metoda documentarii teoretice a presupus căutarea resurselor bibliografice în care era tratată problema cercetată, consemnarea și selectarea acestor probleme , urmate de prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute.

CONCLUZII LA REZULTATE

Trebuie avut în vedere că în utilizarea oricărei capsule cu extract de sunătoare există un risc inevitabil ,generat pe de o parte de complexitatea organismului uman,iar pe de alta de factorii uneori imprevizibili ,care într-un fel sau altul ,tulbură sau modifică integritatea structurilor și homeostazia organismului ,având repercursiuni somatice și psihice din cele mai variate ,care la rândul lor influențează capacitatea de muncă și de creație a individului.

În literatura de specialitate este menționat faptul că deși nu s-a urmărit sistematic gradul în care unele capsule care au în compoziție extract de sunătoare influențează capacitatea de muncă și randamentul productiv al omului ,în administrarea acută , fiind binecunoscută influența negativă a acestora.

S-a demonstrat astfel faptul că ,capsulele care au în compoziție extract de sunătoare influențează prin mecanisme din ce în ce mai variate comportamentul omului prin diferite manifestări :

acuitate vizuală scăzută;

viteza reflexelor;

prezență de spirit.

Intoxicația acută și cronică cu capsule cu extract de sunătoare .Ingestia în doze mari de capsule cu extract de sunătoare este urmată de apariția  unor simptome și semne asemănătoare fenomenelor secundare,dar cu intensitate mult mai mare .

La tineri,ingestia de doze  masive de capsule cu extract de sunătoare poate provoacă o simptomatologie puțin alarmantă,care să se rezume la uscăciunea gurii,stare ebrioasă,cu somnolență și hipotensiune.

Terapia intoxicațiilor acute pentru capsule cu extract de sunătoare nu este specifică.Ea constă în spălătură gastrică,diureză osmotică neutră,iar în formele severe,în măsuri terapeutice care vizează coma,deprimarea respiratorie și complicațiile .

Întreruperea bruscă a administrării capsulelor cu extract de sunătoare după tratament prelungit cu doze medii determină un sindrom de abstinență de mică intensitate ,uneori greu de distins de anxietatea care a impus tratamentul cu astfel de medicamente.

Alți bolnavi manifestă cefalee,scădere ponderală,inapetență,grețuri,vome,tremurături, insomnie,astenie.

După doze mari (de ex.1000-500 mg pe zi NI 35 confort emoțional),oprirea bruscă determină apariția sindromului de abstinență la 4-8 zile,manifestat prin anxietate,insomnie,amețeli,cefalee,anorexie,grețuri vome,tremurături ,hipotensiune posturală,hipertermie ,contracturi musculare .

Toxicitate cronică .Dependența de capsule cu extract de sunătoar este o stare de intoxicație cronică ,caracterizată prin necesitatea  de folosire a medicamentelor care fac parte din această grupă.

Cele patru trăsături care definesc dependența  de capsule cu extract de sunătoare,sub forma ei completă ,sunt :

●dependența psihică -necesitatea din punct de vedere psihologic ,de a folosi capsule cu extract de sunătoare;

●toleranța -diminuarea progresivă a efectului la repetarea administrării ,respectiv necesitatea creșterii dozei de capsule cu extract de sunătoare pentru a obține efectul dorit ;

●dependența fizică- necesitatea de a continua  folosirea capsulelor cu extract de sunătoare pentru a evita tulburările ,uneori grave,care apar la întreruperea administrării-sindromul de abstinență;●psihotoxicitatea.

Pentru a concluziona rezultatele acestei lucrări trebuie să menționez faptul că această lucrare a s-a efectuat pe baza a trei etape consecutive:

Etapa I a avut loc în luna martie 2015 și a constat în consultarea literaturii de specialitate în scopul documentării teoretice asupra aspectelor particulare pe care o au capsulele cu extract de sunătoare ,și în general sunătoarea ca plantă și stabilirea relațiilor de colaborare cu membrii echipei interdisciplinare ( medici homeopați, medici specialiști,alte cadre sanitare) cu care am purtat ample discuții în privința metodelor și mijloacelor aplicate ,precum și rezultatele lor,toate acestea oferindu-mi informații în vederea redactării prezentei lucrări.

Etapa a II-a, s-a desfășurat în perioada aprilie 2015 , odată cu deprinderea concluziilor și stabilirea recomandărilor în urma rezultatelor obținute și efectuând totodată prelucrarea rezultatelor prin prezentarea tabelelor.

Ultima etapă a fost redactarea lucrării cu cele două parți.

IMPORTANȚA CALITATII PRODUSELOR PE BAZA DE PLANTĂ

Pentru a fi folosite ,capsulele cu extract de sunătoare, trebuie să corespundă unor condiții riguroase de exigență ce se impun și trebuie să aibă o compoziție chimică bine precizată , să se cunoască substanța activă pe unitate de doză, să fie cunoscute doza toxică și a eventualelor riscuri , fenomene teratogene , mutagene și influența asupra metabolismului .

La unele capsulele cu extract de sunătoare rolul este complex (acțiune toxică,alergică,obișnuință) ,ceea ce înseamnă că importanța calității are un rol bine determinat pentru efectul terapeutic pe care acestea îl produc .

Astfel Claude Bernard a afirmat că :,,este clar că substanța care este medicament în doză mică,poate deveni otravă în doză mare sau prin administrare intempestivă,,.Farmason ,în limba greacă,are semnificația de medicament ,leac,otravă.

Nocivitatea capsulelor cu extract de sunătoare este dependentă de structura chimică,de gradul de puritate,de respectarea posologiei,de particularitățile bolnavului,de asocierea cu alte medicamente sau alimente,și difuziunea capsulei în organism, de biotransformarea și eliminarea acesteia.Așadar capsulele cu extract de sunătoare trebuie să aibă o calitate net superioară pentru a evita eventualele efecte nedorite.

Ținând cont de faptul că medicamentele au fost folosite inițial ca remediu al bolilor,dar ulterior au devenit un obiect de uz comun folosit de bolnavi și oameni sănătoși pentru dirijarea somnului,a unei dispoziții,a relațiilor psihice,potrivit literaturii de specialitate ,pentru mulți pacienți capsulele cu extract de sunătoare au devenit un drog în genul cafelei și a alcoolului ,ceea ce presupune că importanța calitatii produselor pe baza de sunătoare este extrem de importantă pentru sănătatea acestora.

Utilizarea capsulelor cu extract de sunătoare și mai ales diversificarea masivă a acestora, ca urmare a progresului tehnic științific,reprezintă fără îndoială un mare beneficiu pentru omul contemporan:

● sprijină activitatea preventivă;

●îmbunătățește activitatea bolnavilor ;

● ușurează seferințele unor bolnavi .

Dar pe lângă avantaje,așa cum s-a specificat și în capitolul anterior,unele capsule cu extract de sunătoare ,chiar judicios folosite ,prezintă și riscuri,uneori grave care trebuie totdeauna avute în vedere .De altfel ,uneori orice medicament este un toxic potențial.

Depinde de doză,de modul de administrare și,în special,de reactivitatea particulară a fiecărui bolnav,ca în locul unui efect favorabil sau paralel cu acesta,să apară și efectele nedorite.

Așadar industria farmaceutică ,considerată ramură importantă a industriei chimice,cunoaște în zilele noastre , atât pe plan național cât și pe plan mondial o dezvoltare fără precedent.

Arsenalul terapeutic,foarte bogat dealtfel,se completează și se îmbogățește cu noi produse de sinteză,semisinteză sau extracție ,prin colaborarea cât mai strânsă a chimiei cu farmacologia,biochimia,fiziologia și alte ramuri ale științelor medicale și farmaceutice.

Asigurarea unei calități corespunzătoare a substanțelor medicamentoase ,conform farmacopeelor și normelor de calitate naționale și internaționale ,alături de obținerea de noi medicamente cu activitate terapeutică superioară ,toxicitate și efecte secundare cât mai reduse,constituie una din direcțiile majore de cercetare ale științelor farmaceutice.

Controlul calității capsulelor cu extract de sunătoare trebuie să asigure o securitate maximă a principiilor activi,exact determinați ,stabilitatea lor în timp și disponibilitatea lor fiziologică ,constantă și reproductibilă.

În cadrul controlului calității o primă etapă ,de cea mai mare importanță ,o constituie identificarea substanțelor medicamentoase prin reacții fizico-chimice cât mai sensibile ,mai caracteristice și mai specifice,care să înlăture orice confuzie posibilă cu alte substanțe.

Trebuie respectată ideea individualizării terapiei,în raport cu antecedentele și particularitățile evoluției bolii fiecărui bolnav,trebuie frântă tendința de automedicație,de depășire a posologiei din proprie inițiativă,de atingere a așa-ziselor,,doze-mamut,, .

BIBLIOGRAFIE

Ing.FLORENTIN CRĂCIUN,Dr.farmacist OVIDIU BOJOR,biolog MIRCEA ALEXA-Farmacia naturii,editura All,București ,2013

OTTA-Chimie Farmaceutică,Editura Medicală,București, 2005

prof.dr.IONESCU STOIAN,Conf.dr.ADAM,Conf.dr.BAN I LUDOVIC-Tehnica

farmaceutică,Editura Medicală,București 2004

I.SIMITI –Elemente de farmacie , Editura Polirom, Iași ,2004

IOAN GRECU,DENA CUREA-Identificarea substanțelor medicamentoase provenite din plante ,Editura Coloseum , Bucuirești, 2008

I.GRECU ELENA CUREA –Stabilitatea Medicamentelor, din plante,Editura Medicală, București,2002

biolog MIRCEA ALEXAN-Farmacia naturii din România, Editura Polirom, Iași ,2006

MIHAI BELAȘCU-Enciclopedia Plantelor Medicinale , All,București ,2011

AURELIA NICOLETA CÂRSTEA –Trat de Farmacologie naturală ,Editura Medicală, București ,2008

CONSTANTIN , RUSNAC , Dr. Farmacist Ovidiu Bujor- ,Tehnica farmaceutică a medicamentelor din plante medicinal,Editura Medicală,București,2007

DUMITRU DOBRESCU –Farmaco Terapie Practică vol.I,Editura Medicală ,București,2005

D.DOBRESCU-Farmacodinamie,Editura Didactică și Pedagogică,București,2004

V.STĂNESCU,ESAVOPOL-Incompatibilități medicamentoase, Editura Medicală, București,2007

V.NICOLAESCU –Actualități de farmacologie,Editura Medicală,București,2009

Tratat de pediatrie,Editura Medicală,2004

Prof. dr. TRAIAN FLORESCU, dr. POPESCU LORIN – Tratat de Farmacologie, Editura Medicală, București 2010

ADRIAN RESTIAN- Dezbateri medicale,,editura Coloseumm,București,2008

Dr. FLORIN DAN POPESCU- Compendium farmaceutic, Editura Medicală, București ,2011

Prof. Dr. TRAIAN FLORESCU, dr. POPESCU LORIN- Tratat de Farmacologie, Editura Medicală, București ,2010

Prof. Dr. TRAIAN LIZZANDIER- Compendium farmaceutic, Editura Medicală, București, 2011

LULLMANN HEINZ, MOHR KLAUS, HEIN LUTZ- Atlas de farmacologie naturală,Editura Nemira , București ,2011

M.BORNUZ ,M.I.ELIAS,B,FAZAKAS,P.DĂNCESCU,OLGA SIMIONESCU – Ghid practic de folosirea rațională a medicamentelor pe bază de plante ,Editura Medicală, ,2006

BIBLIOGRAFIE

Ing.FLORENTIN CRĂCIUN,Dr.farmacist OVIDIU BOJOR,biolog MIRCEA ALEXA-Farmacia naturii,editura All,București ,2013

OTTA-Chimie Farmaceutică,Editura Medicală,București, 2005

prof.dr.IONESCU STOIAN,Conf.dr.ADAM,Conf.dr.BAN I LUDOVIC-Tehnica

farmaceutică,Editura Medicală,București 2004

I.SIMITI –Elemente de farmacie , Editura Polirom, Iași ,2004

IOAN GRECU,DENA CUREA-Identificarea substanțelor medicamentoase provenite din plante ,Editura Coloseum , Bucuirești, 2008

I.GRECU ELENA CUREA –Stabilitatea Medicamentelor, din plante,Editura Medicală, București,2002

biolog MIRCEA ALEXAN-Farmacia naturii din România, Editura Polirom, Iași ,2006

MIHAI BELAȘCU-Enciclopedia Plantelor Medicinale , All,București ,2011

AURELIA NICOLETA CÂRSTEA –Trat de Farmacologie naturală ,Editura Medicală, București ,2008

CONSTANTIN , RUSNAC , Dr. Farmacist Ovidiu Bujor- ,Tehnica farmaceutică a medicamentelor din plante medicinal,Editura Medicală,București,2007

DUMITRU DOBRESCU –Farmaco Terapie Practică vol.I,Editura Medicală ,București,2005

D.DOBRESCU-Farmacodinamie,Editura Didactică și Pedagogică,București,2004

V.STĂNESCU,ESAVOPOL-Incompatibilități medicamentoase, Editura Medicală, București,2007

V.NICOLAESCU –Actualități de farmacologie,Editura Medicală,București,2009

Tratat de pediatrie,Editura Medicală,2004

Prof. dr. TRAIAN FLORESCU, dr. POPESCU LORIN – Tratat de Farmacologie, Editura Medicală, București 2010

ADRIAN RESTIAN- Dezbateri medicale,,editura Coloseumm,București,2008

Dr. FLORIN DAN POPESCU- Compendium farmaceutic, Editura Medicală, București ,2011

Prof. Dr. TRAIAN FLORESCU, dr. POPESCU LORIN- Tratat de Farmacologie, Editura Medicală, București ,2010

Prof. Dr. TRAIAN LIZZANDIER- Compendium farmaceutic, Editura Medicală, București, 2011

LULLMANN HEINZ, MOHR KLAUS, HEIN LUTZ- Atlas de farmacologie naturală,Editura Nemira , București ,2011

M.BORNUZ ,M.I.ELIAS,B,FAZAKAS,P.DĂNCESCU,OLGA SIMIONESCU – Ghid practic de folosirea rațională a medicamentelor pe bază de plante ,Editura Medicală, ,2006

Similar Posts

  • Cefalosporine

    CUPRINS I. CEFALOSPORINE I.1. STRUCTURǍ ȘI CLASIFICARE I.2. Determinarea impurităților din antibiotice I.2.1. Metode oficinale pentru analiza antibioticelor. Exemple selecționate. II. NANOBIOTEHNOLOGII II.1. Noutăți în nanomedicină II.2. Nanoparticule în terapie II.3. Evaluarea pericolelor și riscurilor la om PARTEA PRACTICĂ III. PROCEDEUL DE SINTEZĂ ȘI FUNCȚIONALIZARE AL SUPORTULUI NANOSTRUCTURAT III.1. Sinteza ansamblelor nanostructurate III.2. Metode de…

  • .patologia Lombara

    CUPRINS INTRODUCERE PARTEA GENERALĂ Capitolul 1 – Anatomia funcțională a coloanei vertebrale lombare 1 I. Scheletul coloanei vertebrale lombare 1 II. Articulațiile coloanei vertebrale lombare 3 III. Canalul vertebral. Măduva spinării 8 Nervii rahidieni 10 IV Importanța funcțională a coloanei vertebrale lombare. Rolul static al coloanei vertebrale lombare 17 Rolul biomecanic al coloanei vertebrale lombare…

  • Aspecte Etiopatogenice, Clinice Si Terapeutice In Pemfigusul Vulgar

    LUCRARE DE LICENȚĂ ”ASPECTE ETIOPATOGENICE, CLINICE ȘI TERAPEUTICE ÎN PEMFIGUSUL VULGAR CU PREDOMINANȚĂ LA NIVELUL EXTREMITĂȚII CEFALICE” Cuprins Introducere I. Partea generală (date generale despre penfigus) I.1. Definiție și clasificare I.2. Considerații etiopatogenice în pemfigusul vulgar I.3. Aspecte clinice în pemfigusul vulgar I.4. Investigații paraclinice I.5. Diagnosticul pozitiv în pemfigusul vulgar I.6. Diagnosticul diferențial în…

  • Fractura din Pumn

    CUPRINS MOTTO Rolul asistenței medicale în nursingul acestei afecțiuni este extrem de important, începând cu dirijarea bolnavilor care au suferit o fractură spre serviciul de specialitate cât și îngrijirile și nevoile de care trebuie să beneficieze. INTRODUCERE „Să ajuți individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-și afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuți individul,…

  • Recuperarea Prin Kinetoterapie a Maladiei Sheuermann

    INTRODUCERE CAPITOLUL I I.1 Rolul kinetoterapiei în recuperarea Maladiei Scheuermann Kinetoterapia reprezintă știința care studiază mecanismele neuromusculare și articulare,ce ofera omului activitățile motrice normale. Kinetoterapia deține un rol important în corectarea deviațiilor vertebrale.Ea reprezintă cel mai eficient procedeu de aliniere vertebrală și de întretinere a coloanei vertebrale.Obiectivele kinetoterapiei se îndeplinesc prin exercițiu fizic, ce este…

  • Aportul Tehnicii Dentare In Tratamentul Fracturilor de Mandibula

    INTRODUCERE Patologia traumatică cu leuziuni osoase la nivelul viscerocraniului este frecvent întâlnită. Tratamentul acestor bolnavi reprezintă o urgență medico-chirurgicală. Adesea complexitatea tratamentului necesar implică obligatoriu și confecționarea unor proteze chirurgicale sub forma unor atele. Tipurile de atele folosite pentru imobilizarea fracturilor de mandibulă sunt numeroase, dar toate au în comun faptul că îndeplinesc rolul cunoscutelor…