Sumar de referință al ghidului pentru Abordarea Clinică de Preferat [626906]

Sumar de referință al ghidului pentru Abordarea Clinică de Preferat
(Glaucomul)

Acesta e sumarul de referință pentru ghidul de recomandări privind abordarea clinică de preferat (Preferred Practice
Pattern – PPP) al Academiei Americane de Oftalmologie (AAO). Seria de ghiduri PPP a fost scrisă având la baza 3
principii:

 Fiecare PPP trebuie să fie relevant clinic și îndeajuns de specific încât să ofere date utile celor care îl utilizează.
 Fiecărei recomandări date trebuie să îi fie acordat un anumit scor de evaluare (rating), care să arate importanța
procesului de îngrijire.
 Fiecărei recomandări trebuie să-i fie acordat un anumit scor de evaluare (rating), care să demonstreze tăria
dovezii ce sprijină recomandarea și să arate totodată cea mai bună dovadă disponibilă.

Abordarea clinică de preferat (PPP) oferă îndrumare pentru modelul de practică, dar nu și pentru îngrijirea
individuală specifică. Chiar dacă recomandările pot îndeplini în general nevoile pacienților, nu pot îndeplini cel mai
bine nevoile tuturor pacienților. Respectarea acestor ghiduri nu va asigura cel mai bun rezultat în orice situație.
Aceste modele de practică nu trebuie să fie considerate exclusive pentru sistemul medical, putând exista și alte
metode de diagnostic, sau tratament care pot avea rezultate bune. Poate fi necesar să abordăm diferit nevoile
pacienților. Medicul trebuie să ia ultima hotărâre în ceea ce privește îngrijirea unui pacient, ținând cont de
circumstanțele fiecăruia. Academia Americană de Oftalmologie este disponibilă să asiste la rezolvarea problemelor
etice care pot rezulta în urma acestui curs de practică oftalmologică.

Ghidul de abordare clinică de preferat (PPP) nu reprezintă standardul medical care trebuie aplicat tuturor cazurilor
individuale. Academia nu-și asumă responsabilitatea pentru orice vătămare sau daună de vreun fel, pentru neglijență
sau pentru oricare revendicare, ce poate rezulta din aplicarea recomandărilor sau a altor informații dintre cele oferite
în ghidul de față.

Pentru fiecare patologie majoră, recomandările procesului de îngrijire incluzând antecedentele, examenul fizic,
testele auxiliare sunt rezumate alături de recomandările cele mai importante pentru managementul îngrijirii,
urmărirea și educarea pacientului. Pentru fiecare PPP sunt conduse cercetări detaliate în literatura de specialitate, în
PubMed și Cochrane Library
pentru articole în limba engleză. Rezultatele sunt verificate de către o comisie de experți și sunt folosite pentru a
pregăti recomandările, care sunt evaluate în funcție de nivelul de dovezi, atunci când există suficiente dovezi.
Pentru a evalua studiile individuale este folosită scala Scottish Intercollegiate Guideline Network (SIGN). Definițiile
și nivelul de dovezi pentru evaluarea studiilor individuale sunt următoarele:

 I++: Meta-analize de calitate înaltă, revizuiri sistematice ale studiilor de control randomizate (RCT-uri), sau
RCT-uri cu un risc foarte scăzut de părtinire
 I+: Meta-analize bine-conduse, revizuiri sistematice ale RCT-urilor, sau RCT-uri cu un risc foarte scăzut de
părtinire
 I-: Meta-analize, revizuiri sistematice ale RCT-urilor, sau RCT-uri cu un risc crescut de părtinire
 II++: Revizuiri sistematice de calitate înaltă ale studiilor de tip caz-martor sau de cohortă, cu un risc foarte
scăzut de părtinire sau intricare și o probabilitate mare ca relația să fie cauzală
 II+: Studii caz-martor bine-conduse sau de cohortă cu un risc scăzut de părtinire sau intricare și o probabilitate
moderată ca relația să fie cauzală
 II-: Studii de tip caz-martor sau de cohortă cu un risc înalt de părtinire sau intricare și cu un risc semnificativ ca
relația sa nu fie cauzală
 III: Studii non-analitice (ex., studii de caz, serii de cazuri)

Recomandările de îngrijire sunt realizate după nivelul de evidență. Calitatea nivelulului de evidență este definită de
"Grading of Recommendations Assessment, Development and Evaluation” (GRADE) după cum urmează:

 Calitate bună (GQ): Cercetarea ulterioară este puțin probabilă să schimbe încrederea noastră în estimarea
efectului
 Calitate moderată (MQ): Cercetarea ulterioară este probabilă să aibă un impact important asupra încrederii
noastre în estimarea efectului și poate modifica estimările
 Calitate insuficientă (IQ): Cercetarea ulterioară este foarte probabilă de a avea un impact important asupra
încrederii noastre în estimarea efectului și este posibilă modificarea estimărilor; orice estimare a efectului este
foarte nesigură

Recomandările esențiale de îngrijire sunt definite de GRADE după cum urmează:

 Recomandări puternice (SR): Folosite atunci când efectele dorite ale intervenției depășesc clar efectele nedorite
sau nu există
 Recomandări discreționare (DR): Folosite atunci când compromisurile sunt mai puțin sigure – fie din cauza
calității scăzute a nivelului de evidență, fie nivelul de evidență sugerează că atât efectele dorite cât și cele
nedorite sunt echilibrate

În PPP-urile înainte de 2011, comisia evalua fiecare recomandare raportându-se la importanța sa, în procesul de
îngrijire. Această evaluare a „importanței procesului de îngrijire” reprezintă modul în care comisia consideră că
poate îmbunătăți semnificativ calitatea îngrijirii pacientului. Această evaluare a importanței este împărțită pe 3
niveluri.

 Nivelul A, definit ca fiind cel mai important
 Nivelul B, definit ca fiind moderat important
 Nivelul C, definit ca relevant, dar nu critic.

De asemenea, comisia evalua fiecare recomandare în funcție de tăria dovezilor existente în literatura de specialitate
pentru a susține recomandarea făcută. Aceasta evaluare este de asemenea împărțită pe 3 niveluri.
 Nivelul I include dovezi obținute de la cel puțin un studiu randomizat, controlat și bine realizat. Acesta poate
include meta-analize ale studiilor randomizate controlate.
 Nivelul II include dovezi obținute de la următoarele:
 Studii controlate, bine realizate, nerandomizate
 Studii analitice de cohortă sau caz control bine realizate, de preferință de la mai mult de un centru
 Serii de cazuri realizate în mai multe momente, cu sau fără intervenție
 Nivelul III include dovezi obținute de la următoarele:
 Studii descriptive
 Cazuri raportate
 Rapoarte ale comisiilor de experți

Această clasificare nu se va mai folosi întrucât AAO va folosi doar sistemele GRADE și SIGN.

Modelele de abordare clinică de preferat sunt destinate pentru a servi drept ghiduri în îngrijirea pacientului,
punându-se accent pe aspectele tehnice. În aplicarea acestor cunoștințe, este esențial să recunoaștem că, adevărata
excelență medicală este realizată numai atunci când abilitațile medicale sunt aplicate, în așa fel încât nevoile
pacientului sunt pe primul plan. AAO este disponibilă pentru a asista membrii săi în rezolvarea dilemelor etice care
apar în timpul practicii de zi cu zi (Codul de Etică AAO).

GLAUCOMUL Glaucom primitiv cu unghi deschis (Evaluare inițială)

Anamneza (Elemente cheie)
 Istoric afecțiuni oculare
 Rasă/etnie
 Istoric familial
 Istoric afecțiuni sistemice
 Revizuirea datelor relevante
 Medicația actuală
 Chirurgie oculară
Examenul oftalmologic (Elemente cheie)
 Testarea acuității vizuale
 Examinarea pupilară
 Examenul biomicroscopic al segmentului
anterior ocular
 Măsurarea TIO
 Grosimea centrală a corneei
 Gonioscopie
 Evaluarea capului nervului optic și a stratului
de fibre nervoase prin vizualizare stereoscopică
mărită, la biomicroscopul cu fantă și prin
pupilă dilatată (I+, MQ, SR)
 Examinarea aspectului capului nervului optic
trebuie să fie documentată seriat, prin
stereofotografie color sau prin analiza
computerizată a imaginilor (I+, MQ, SR)
 Examinarea fundului de ochi (prin pupilă
dilatată când este posibil)
 Evaluarea câmpului vizual, de preferat prin
perimetrie statică automată cu valoare prag
 Evaluarea discului nervului optic
 Subțierea inferioară și/sau superioară a inelului
neuroretinian
Managementul pacienților care au indicație
terapeutică
 Stabilirea unei tensiuni intraoculare țintă cu cel
puțin 25% mai mică față de tensiunea dinaintea
începerii tratamentului. Alegerea unei tensiuni
țintă mai mici de atât, poate fi justificată dacă
există leziuni severe de nerv optic
 Tensiunea intraoculară țintă este estimativă și
trebuie individualizată și/sau ajustată pe
parcursul evoluției bolii (III, IQ, DR)
 Scopul tratamentului este de a menține TIO
între anumite valori presionale, în așa fel încât
pierderea de câmp vizual să nu influențeze
semnificativ calitatea vieții pacientului
(II+, MQ, DR)
 În prezent, terapia farmacologică este cea mai
frecventă formă inițială de scădere a tensiunii

intraoculare; în alegerea terapiei, trebuie luate
în considerare reacțiile adverse și eficiența în
alegerea unei terapii maximale optime și
toleranța pentru obținerea scăderii TIO dorite
pentru fiecare pacient
 Dacă apare progresia la tensiunea intraoculară
țintă atinsă, trebuie reevaluate variațiile
presionale nedetectate și aderența la tratament,
înaintea unei ajustări ulterioare a terapiei de
scădere TIO țintă
 Evaluarea reacțiilor adverse oculare locale și
sistemice și toxicitatea la pacientul cu
tratament antiglaucomatos
 Trabeculoplastia laser poate fi luată în
considerare ca metodă terapeutică inițială la
anumiți pacienți, sau ca alternativă pentru
pacienții cu risc înalt de necomplianță la
terapia farmacologică, care nu pot sau nu
urmează tratamentul din cauza costurilor,
dificultăților de memorie, sau de instilare a
picăturilor, sau de intoleranță la tratament
(I+, GQ, DR)
 Trabeculectomia este eficientă în scăderea TIO
și este de obicei indicată atunci când medicația
și tratamentul laser adecvat este insuficient,
pentru a menține boala sub control și poate fi
luată în considerare ca opțiune terapeutică
inițială la anumiți pacienți (I+, GQ, SR)
Procedura chirurgicală și îngrijirea pacienților
cu trabeculoplastie laser
 Oftalmologul care efectuează intervențiile
chirurgicale, are următoarele responsabilități:
– Obținerea acordului informat
– Să se asigure că evaluarea preoperatorie
justifică nevoia intervenției
– Să măsoare tensiunea intraoculară cel puțin
o dată în intervalul 30 minute – 2 ore de la
intervenție
– Reexaminarea pacientului în primele 6 luni
de la intervenție, sau mai devreme dacă
sunt leziuni de nerv optic cauzate de
tensiunea intraoculară

GLAUCOMUL
Procedura chirurgicală și îngrijirea
postoperatorie în cazul pacienților cu proceduri
filtrante
 Oftalmologul care efectuează intervențiile
chirurgicale, are următoarele responsabilități:
– Obținerea acordului informat
– Să se asigure ca evaluarea preoperatorie
justifică nevoia intervenției
– Să se prescrie corticosteroizi topici
postoperator
– Control postoperator în primele 12-36 ore
după operație și cel puțin un control în
primele 1-2 săptămâni
– Dacă nu exista complicații, al doilea
control este programat în primele 6
săptămâni
– Sunt necesare controale mai dese dacă apar
complicații
– Dacă este necesar, se aplică tratament
suplimentar pentru a maximiza șansele
unui rezultat favorabil pe termen lung

Educarea pacienților sub tratament
medicamentos
 Trebuie discutate diagnosticul, severitatea
afecțiunii, prognosticul, planul de tratament și
posibilitatea că terapia poate dura tot restul
vieții
 Să fie instruiți pacienții despre cum se produce
ocluzia naso-lacrimală, pentru a reduce efectele
adverse ale absorbției sistemice a preparatelor
topice
 Sfătuiți pacienții să vă informeze asupra
oricăror simptome fizico-emoționale ce pot
apărea în urma tratamentului

GLAUCOMUL Glaucom primitiv cu unghi deschis (Urmărire)

Anamneza
 Istoricul ocular dintre vizite
 Istoricul afecțiunilor sistemice dintre vizite
 Efectele adverse ale medicației topice
 Frecvența și ora instilării ultimei picături și
verificarea administrării medicației
Examenul oftalmologic
 Testarea acuității vizuale
 Examenul biomicroscopic
 Măsurarea tensiunii intraoculare
 Evaluarea capului nervului optic și a
câmpurilor vizuale (vezi tab. de mai jos)
 Măsurarea grosimii corneene centrale trebuie
repetată după fiecare procedură ce o poate
schimba ( ex.,chirurgie refractivă)

Managementul pacienților aflați sub terapie
medicamentoasă
 În cadrul fiecărei examinări notați doza și
frecvența instilărilor, discutați despre
complianța la tratament și rețineți răspunsul
pacientului cu privire la alternativele
terapeutice și procedurile diagnostice
 Efectuați un examen gonioscopic dacă există
suspiciunea unui unghi închis, îngustarea
camerei anterioare sau anomalii ale unghiului
camerular, sau dacă apare o schimbare
inexplicabilă de tensiune intraoculară;
gonioscopia trebuie efectuată periodic

Urmărire :
 Reevaluați terapia medicamentoasă dacă
tensiunea intraoculară țintă nu este atinsă, iar
beneficiile schimbării terapiei sunt mai mari ca
riscurile
 Restabiliți o tensiune intraoculară țintă mai
mică dacă există progresie în afectarea stratului
fibrelor nervoase sau a câmpului vizual
 Factorii care determină frecvența vizitelor la
oftalmolog includ severitatea afecțiunii, rata
progresiei, diferența între tensiunea
intraoculară și tensiunea țintă și alți factori
semnificativi ce presupun risc de afectare a
nervului optic.
Educarea pacienților
 Trebuie să explicăm pacienților ce inseamnă
afecțiunea de care suferă, motivele și țintele
terapeutice, starea actuală a bolii, beneficiile și
riscurile diverselor metode terapeutice, astfel
încât pacientul să participe la alegerea celor
mai bune opțiuni
 Pacienții cu afectare severă a funcției vizuale
trebuie încurajați să folosească metode de
adaptare specifice și să fie trimiși pentru a
beneficia de servicii sociale
 Pacienții care iau în considerare chirurgia
refractivă trebuie informați despre posibilitatea
scăderii sensibilității de contrast și a acurateții
măsurării TIO post-intervenție

PIO țintă atinsă Progresie Perioada de control
(luni) Intervalul până la vizita
următoare**
Da Nu ≤6 6
Da Nu >6 12
Da Da – 1-2
Nu Da – 1-2
Nu Nu – 3-6
PIO= presiunea intraoculara
*Evaluările constau în examinarea clinică a pacientului inclusiv evaluarea nervului optic (prin stereofotografie periodică color sau prin
imagistică computerizată a nervului optic și a structurii fibrelor nervoase retiniene) și evaluarea câmpului vizual.
**Pacienții cu leziuni avansate sau risc crescut de GPUD pot necesita evaluări mai frecvente. Aceste intervale reprezintă perioada
maximă recomandată dintre evaluări. Ghid de consens pentru urmărirea statusului glaucomatos prin evaluarea nervului optic și
a câmpului vizual*

GLAUCOMUL
Pacienții cu Suspiciune de Glaucom Primitiv cu Unghi Deschis
(Evaluarea inițială și Urmărire)

Anamneza (Elemente cheie)
 Istoricul afecțiunilor oculare
 Istoricul familial
 Istoricul afecțiunilor sistemice
 Revizuirea datelor relevante
 Medicația actuală
 Chirurgie oculară
Examinarea inițială (Elemente cheie)
 Testarea acuității vizuale
 Examinarea pupilară
 Examenul biomicroscopic cu fantă al
segmentului anterior ocular
 Măsurarea TIO
 Grosimea centrală a corneei
 Gonioscopie
 Evaluarea capului nervului optic și a stratului
de fibre nervoase prin vizualizare
stereoscopică mărită, la biomicroscopul cu
fantă și prin pupilă dilatată
 Aspectul capului nervului optic și dacă este
posibil, RNFL ar trebui să fie documentat
(II++, GQ, SR)
 Examinarea fundului de ochi (prin pupilă
dilatată când este posibilă)
 Evaluarea câmpului vizual, de preferat prin
perimetrie statică automată cu valoare prag
 Excavația nervului optic
 Subțierea inferioară și/sau superioară a inelului
neuroretinian
Planul terapeutic pentru pacienții cărora le este
indicat tratamentul
 Scopul inițial este stabilirea unei tensiuni
intraoculare țintă cu 20% mai mică față de
media tensiunilor intraoculare bazate pe
criteriul Studiului de Hipertensiune
Intraoculara (I+, MQ, DR)
 Scopul tratamentului este de a menține TIO
între anumite valori presionale, în așa fel încât
pierderea de câmp vizual este puțin probabilă
să scadă semnificativ calitatea vieții pacientului
(II+, MQ, DR)
 Dacă apar defecte noi de câmp vizual la un
pacient suspectat de glaucom, cel mai bine este
să se repete testarea (II++, GQ, SR)
 Clinicienii trebuie să includă toate datele
perimetrice și structurale în plus la tehnologia
imagistică digitală, atunci când iau deciziile în
ceea ce privește managementul pacientului
(III, IQ, SR)

Anamneza vizitelor de control
 Istoricul ocular dintre vizite
 Istoricul afecțiunilor sistemice dintre vizite și
schimbările în terapia sistemică
 Efectele adverse medicației oculare
 Frecvența și ora instilării ultimei picături
Examenul oftalmologic
 Acuitate vizuală
 Biomicroscopie
 Măsurarea tensiunii intraoculare
 Gonioscopia este indicată în cazurile în care
există suspiciunea unei închideri a unghiului
camerular, îngustarea camerei anterioare,
creștere neexplicată a tensiunii intraoculare
Intervalul de timp dintre controale
 Acest interval de timp este specific fiecărui
pacient; depinde de efectele bolii asupra
pacientului
 Frecvența evaluărilor nervului optic și a
câmpului vizual este dependentă de analiza
factorilor de risc. Pacienții ce prezintă grosime
corneeană centrală mică, tensiune intraoculară
mare, hemoragii la nivelul discului optic, raport
mare C/D, valoare mare a deviației mediei
standard sau istoric familial de glaucom, au
nevoie de controale mai frecvente.
Educarea pacienților aflați sub terapie
medicamentoasă
 Trebuie discutate diagnosticul, factorii de risc
și severitatea lor, prognosticul, planul de
tratament și posibilitatea că terapia poate fi de
lungă durată
 Explicați pacienților motivele și rezultatele
metodelor terapeutice alese, statusul lor actual,
riscurile și beneficiile metodelor de tratament
alternative
 Să fie instruiți pacienții cum se produce ocluzia
naso-lacrimală pentru a reduce efectele adverse
ale absorbtiei sistemice a preparatelor topice
 Sfătuiți pacienții să vă informeze asupra
oricăror simptome fizico-emoționale ce pot
apărea în urma tratamentului

GLAUCOMUL
Unghi camerular închis (Evaluare Inițială și Tratament)

Anamneza
 Istoricul ocular (simptome sugestive pentru
atacuri de glaucom sublinice)
 Istoricul familial pentru atacul de glaucom
 Istoricul afecțiunilor sistemice (utilizarea
medicației topice sau sistemice)
Examenul oftalmologic
 Refractometrie
 Examinarea pupilară
 Biomicroscopie
– Hiperemie conjunctivală (atacul acut)
– Reducerea profunzimii camerei anterioare
central și periferic
– Semne inflamatorii în camera anterioară
sugestive pentru un atac recent
– Edem corneean (edem microchistic și
edemul stromal sunt frecvente în cazurile
acute)
– Anomalii iriene ce includ atrofii focale sau
difuze, sinechii posterioare, afectatarea
funcției diafragmului irian, pupila cu
forma neregulată, pupila în semimidriază
(semn de atac recent)
– Modificări la nivelul cristalinului,
incluzând cataracta și glaukomflecken
– Pierdere de celule endoteliale
 Măsurarea tensiunii intraoculare
 Gonioscopie sau/și imagistică a segmentului
anterior
 Examenul fundului de ochi și al nervului optic
cu oftalmoscopul direct sau prin
biomicroscopie

Managementul pacienților care au ca indicație
iridotomia
 Iridotomia laser este indicată la ochii cu unghi
închis acut sau glaucom primar cu unghi închis
(I++, GQ, SR)
 Iridotomia laser este procedura terapeutică
preferată în cazul atacului acut de glaucom,
pentru că are un risc favorabil în ceea ce
privește raportul privind beneficiul (II+, MQ, SR)
 În atacul acut de glaucom, pentru început, se
folosește medicația hipotensoare pentru a
scădea tensiunea intraoculară, a reduce durerea
și a înlătura edemul cornean. Iridotomia trebuie
realizată cât mai curând posibil (III, GQ, SR)
 Iridotomia profilactică se va efectua și la ochiul
congener dacă unghiul camerular este îngust,
întrucât jumătate dintre ochii congeneri pot
dezvolta atac de glaucom în 5 ani (II++, GQ, SR)
Tehnica chirurgicală și îngrijirea pacienților
candidați pentru iridotomie
 Oftalmologul care efectuează intervenția
chirurgicală, are următoarele responsabilități:
– Obținerea acordului informat
– Să se asigure că evaluarea preoperatorie
justifică nevoia intervenției
– Să măsoare tensiunea intraoculară cel puțin
o dată înainte de intervenție și la 30 minute
– 2 ore după intervenție
– Să prescrie corticosteroizi topici în
perioada postoperatorie
– Să se asigure că pacientul primește o
îngrijire adecvată postoperator
 Vizitele de control
– Verificarea permeabilității iridotomiei prin
vizualizarea capsulei anterioare
– Măsurarea tensiunii intraoculare
– Gonioscopie prin compresie/indentație,
dacă nu a fost efectuată imediat după
iridotomie
– Dilatare pupilară pentru a evita formarea
de sinechii posterioare
– Examinarea fundului de ochi dacă este
cazul
 Perioperator se va prescrie medicație
hipotensoare pentru a evita creșterea bruscă a
tensiunii

Urmărirea pacienților cu iridotomie
 După efectuarea iridotomiei, pacienții cu
neuropatie optica glaucomatoasă vor fi urmăriți
așa cum este specificat în cazul pacienților cu
glaucom primitiv cu unghi deschis
 După efectuarea iridotomiei, pacienții ce
prezintă unghi camerular deschis, sau prezintă
porțiuni de unghi deschis împreună cu sinechii
anterioare periferice, cu sau fără neuropatie
optică, trebuie urmăriți cel puțin anual repetând
examenul gonioscopic
Educarea pacienților la care nu se efectuează
iridotomie
 Pacienții suspecți de glaucom primar cu unghi
închis, la care nu s-a realizat iridotomia, trebuie
atenționați despre riscul atacului de glaucom și
despre anumite medicamente care pot dilata
pupila și duce la atac de glaucom (III, MQ, DR)
 Pacienții trebuie informați despre simptomele
atacului de glaucoma și instruiți să anunțe
imediat oftalmologul dacă apar aceste
simptome (III, MQ, SR)