Sufixele Motionale Pentru Feminizarea Numelor de Profesii

SUFIXELE MOȚIONALE PENTRU FEMINIZAREA

NUMELOR DE PROFESII

Prezenta lucrare este menită să expună un proces îndelungat și continuu care se desfășoară în fiecare clipă și la care participă fiecare om în parte fără să fie conștient de acest lucru. Acest proces care combină o abundență de schimbări pe mai multe planuri se numește „evoluția limbii române”.

Lucrarea se va concentra asupra derivării cu sufixe moționale, un procedeu care aduce o îmbogățire lingvistică dar care produce și o schimbare socială. Viteza și variația schimbărilor din acest domeniu sunt o caracteristică atipică în evoluția unei limbi deoarece derivarea moțională se pliază tot mai mult pe necesitatea individului de a personaliza exprimarea lingvistică reușind să își creeze propria identitate, propriul loc in societate.

Lucrarea se va încheia cu identificarea tendințelor derivării moționale pentru o mai bună imagine de ansamblu asupra acestei evoluții și asupra dificultății vorbitorului de a se adapta acestor schimbări lingvistice ce apar aproape în fiecare zi.

Cap. 1

Argument

Limba romănă este una dintre cele mai vechi limbi. Acest fapt este confirmat de scrierile cronicarilor bizantini Teofan Mărturisitorul (care a trăit între secolele VIII-IX d.H.) și Teofilact din Symocatta (secolul VI) când amintesc de cunoscuta acțiune de expediție militară împotriva avarilor din 587 d.H denumită și „Torna, torna fratre”. Dar în pofida acestui lucru limba română nouă nu doar că a evoluat destul de greu pâna în ultimele decenii dar s-au creat și o multitudine de cuvinte prin derivare cu prefixe sau sufixe, care desemnează aceeasi acțiune dar care (de ex.) scot în evidență sexul celui care realizează acea acțiune: m. croitor/ f. croitoreasă, m. vânzător/ f. vânzătoare.

Fenomenul de derivare a cuvintelor s-a facut preponderent prin sufixarea acestora, limba română cuprinzând mai mult de 600 de sufixe. În opinia mea, s-a ales derivarea cuvintelor cu ajutorul sufixelor deoarece se pot obține cuvinte cu o nouă valoare morfologică și semantică față de cea a cuvântului de bază, obtinându-se astfel mult mai ușor rezultatul dorit.

Datorită multitudinii de cuvinte obținute prin derivare lingviștii pot afirma ca limba română este una de tip derivativ.

Analizând schimbările valorilor morfologice și semantice obținute prin sufixare, derivatele finale pot fi clasificate astfel:

-Nume de agent (care denumesc pe autorul unei acțiuni, pe cel care îndeplinește o funcție sau exercită o meserie etc.) : brutar, cofetar, măcelar, cizmar, lăutar și altele.

– Nume de instrument: malaxor, ventilator, ascuțitoare, răzăoare etc.

-Derivate cu sens colectiv (sau substantive colective): mulțime, nobilime, boierime, brădiș, etc.

-Derivate abstracte (prin care sunt denumite însușiri, caracteristici, acțiuni etc.): răutate, exactitate, omenie, bunătate etc.

-Derivate care indică originea: ardelean, muntean, danez, italian etc.

-Derivate augmentative (prin care sunt denumite obiecte de dimensiuni mai mari decât ale obiectelor desemnate prin cuvintele-bază): castronoi, măturoi, alcolist etc., marea majoritate deținând o valoare peiorativă.

-Derivate diminutivale (al căror sens diferă de cel al cuvintelor de bază prin faptul că obiectele denumite de ele sunt mai mici decât cele obișnuite): peștișor, frățior, mașinuță etc.

Derivarea cu ajutorul sufixelor se află pe primul loc între procedeele interne datorită ușurinței de exprimare a cuvintelor obținute cât și a formei estetice.

În ciuda numărului mare de sufixe existente în limba română, întâietatea derivării cu sufixe a fost contestată în anii 60 chiar de autoarea DCR, Florica Dimitrescu, care susținea că există tendințe de trecere la derivarea prin compunere: „În româna literară actuală, mai ales în aspectul ei cultivat, tendința de formare a cuvintelor noi prin compunere este tot mai accentuată”( Florica Dimitrescu- Dinamica lexicului românesc, pag. 211).

Cercetând mai adânc in substraturile derivării ajungem și la tema acestei lucrări: sufixele moționale ( moțional – din fr. motionnaire – referitor la mișcare, care face tranziția)

Sunt acele sufixe care formează un substantiv feminin dintr-un substantiv masculin și invers.

Vom vorbi despre sufixele substantivale, deoarece acestea sunt predominante în limba română.

____________

Vezi ”Limba română contemporană.Vocabularul” de Ion Coteanu;

”Dinamica lexicului românesc” de Florica Dumitrescu

Pentru a înțelege mai bine obiectul acestei prezentări vă voi da câteva exemple de sufixe moționale care formează substantive feminine din subsantive masculine:

– ă (din iubită, format de la iubit)

– că ( din olteancă, format de la oltean)

– easă (din preoteasă, de la preot)

– esă (contesă, de la conte)

– iță ( căniță, de la cană)

– oaică (leoaică, de la leu)

Sufixe moționale care formează substantive masculine din substantive feminine:

– oi ( rățoi, de la rață; măturoi, de la mătură)

– an ( curcan, de la curcă; gâscan, de la gâscă)

Menționez că sufixele masculine sunt mult mai rare decât cele feminine. Lingviștii incă nu au cercetat motivele acestui fapt, dar personal cred că este din cauza faptului că deja substantivele au fost create la genul masculin încă de la începuturile formării limbii romăne. Mă refer doar la substantive deoarece adjectivele create prin sufixare se acordă cu substantivele.

Derivarea este un procedeu amplu, care poate fi disecat pe multe nivele, categorii și procedee. Ce vom remarca mai mult în studiul derivării este predominanța derivării cu ajutorul

sufixelor, cele substantivale fiind cele mai des întâlnite, mai productive și mai diverse.

Sinteză bibliografică

Am început prin utilizarea propriilor cunoștințe despre limba română. Semnificația unora dintre cuvintele folosite a fost culeasă de pe www.dexonline.ro, un website cu informații luate din DEX (editie dupa 1990) sau Noul Dictionar Universal, Florin Marcu , ”Marele dicționar de neologosme”, editie dupa 2000, Bucuresti, Ed. Saeculum și DOOM 2.

Pentru a întări și confima unele dintre părerile proprii am folosit citate din Florica Dimitrescu, ”Dictionar de cuvinte recente” ed.a 2a, Bucuresti , Logos, 1997; Iorgu Iordan ” Limba română actuală” din 1948.

În capitolul 3, ”Aspecte semantice și stilistice”, am utilizat ”Dicționarul de argou al limbii române” de George Volceanov, deoarece în argou se află cele mai bune exemple de derivate moționale cu diverse valori stilistice și semantice.

Deoarece această lucrare tinde să prezinte formele lingvistice moderne am folosit exemple din ziare, citate din articole de revistă, toate regăsite pe internet, folosind motorul de căutare google.

Cap 2

Feminizarea numelor de profesii in româna actuală

Cap. 2.1 Cauze și motive ale feminizării

În mare parte, numele de profesii sunt la masculin deoarece acestea erau exercitate de către bărbați, excepție făcând profesiile care nu erau demne de statutul bărbatului, de ex. : spălătoreasă (în timpurile vechi pentru un bărbat era ceva injositor să spele rufe, acestea fiind o sarcină ce trebuia făcută de o femeie).

O data cu emanciparea femeilor, cu dobândirea egalității față de bărbați, a început și o schimbare socială: femeile au început să exercite funcții pe care înainte doar bărbații le puteau avea. Așa s-a creat și nevoia de a adapta genul numelor de profesii ( acolo unde se poate) pentru genul persoanelor ce le exercită.

Acest proces s-a făcut prin derivarea cu sufixe moționale feminine aplicată cuvântului de bază ( ex.: m. doctor – f. doctoriță ), mai exact prin feminizarea lor.

Una dintre persoanele care și-a făcut clar punctul de vedere și care nu a așteptat modelarea naturală a limbii române, cineva care nu a așteptat să vină de la sine feminizarea numelor de profesii este Prof. Universitar Mihaela Miroiu, a cărei păreri despre această necesitate de a adapta limba română realității actuale a fost auzită încă din anii 90 și pe care o citez mai jos, într-un interviu din ziarul online Gândul.

”Limbajul reflectă un fel de a gândi și are puterea de a modela realitatea, crede Mihaela Miroiu. "Dacă limba este masculină și realitatea va fi la fel. Unele feminine sunt peiorative, doctoriță, șoferiță, la masculin nu avem doctoruț sau șoferuț. Unde te duci dacă ai de ales între un doctor și o doctoriță? Ultimul cuvânt nu are în el nici un fel de prestigiu", spune Mihaela Miroiu – Prof. Univ. la SNSPA” (Ziarul Gandul.info, Publicat la: 05.05.2010).

”O confuzie totală se poate stârni în mintea neștiutorului de politică, atunci când aude de soțul senatorului Nicolai (Norica-n.r.), ori de cel al fostului ministru Andronescu (Ecaterina-n.r.). S-ar putea gândi că, în timp ce nu era atent, au fost legalizate căsătoriile homosexuale și că se practică pe scară largă, ba chiar la nivel înalt, crede profesoara universitară Mihaela Miroiu,” (Ziarul Gandul.info, Publicat la: 05.05.2010).

Agenția Națională pentru Egalitate de Șansă dorea să introducă incă de acum 2 ani în Clasificarea Ocupațiilor din România variantele feminizate ale profesiilor ce erau trecute doar la masculin, pentru acest lucru cerând ajutor expertilor lingvisti de la Institutul ”Iorgu Iordan”.

În acelasi interviu, Andra Croitoru, consilieră în cadrul Agenției pentru Egalitate de Șanse crede că : "Atâta vreme cât femeile participă direct la piața muncii și ocupă posturi, această realitate trebuie consemnată și de COR. Așa a fost norma inițială, bărbații au ocupat primii aceste funcții. S-a omis apoi trecerea în COR a numelor de profesii și la feminin și astfel s-a creat ideea unui standard masculin, iar femeile trebuie să se încadreze în acest standard” (Ziarul Gandul.info, Publicat la: 05.05.2010).

Dorința de feminizare a numelor de profesii este exprimată tot mai des, mai ales în mediul online prin intermediul blogurilor, și putem da ca exemplu aici un articol scris de Alexandra Satnoianu, articol publicat și în ziarul Dilem veche nr. 312:

” Ce șanse am să mă numesc consilieră?

Recunosc, am scris acest articol dintr-o frustrare personală: după 20 de ani de școală, mă numesc specialist în știinte politice și dețin funcția de consilier într-o instituție publică. Toate actele de identitate îmi declară sexul femeiesc, iar eu și toate licențiatele din țara asta trebuie să ne masculinizăm pentru a fi profesioniste.
Așadar, militez pentru feminizarea (denumirilor) profesiilor, a funcțiilor, ocupațiilor, folosirea genereralizată a apelativelor genizate. Dincolo de rațiunile personale, consider că o inițiativă de acest gen îndepărtează o categorie subtilă de discriminare, respectiv discriminarea la nivel de limbaj.
În momentul de față și din punct de vedere al Academiei Române, este corectă folosirea funcțiilor la un masculin generalizat: ministrul dezvoltării, Elena Udrea, președintele Camerei Deputaților, Roberta Anastase, Ana Radu și Ioana Burla, directori generali – adjuncți în Ministerul Transporturilor. Aceste nume și funcții le-am cules la întâmplare dintr-un cotidian național. În măsura în care o societate liberă și democrată, cum este cea a noastră, nu permite unei femei să fie ministră, președintă, directoare, dreptul ei la identitate este diminuat…”

_______________________

După cum se observă, această lucrare nu ține doar de gramatica limbii române ci și de latura psihologică a vorbitorilor, gramatica fiind o subordonată a laturei psihologice, deoarece (în acest caz) se pliază după necesitatea umană.

Spania și Franța au realizat deja feminizarea numelor de profesii, dar ce este mai interesant e faptul că în țările anglofone, deși majoritatea numelor de profesii sunt la genul neutru, se referă și la femei și la bărbați, liderii și nomenclaturiștii acestor țări au făcut tot posibilul pentru a feminiza, chiar dacă nu era cazul, numele de profesii, titulaturi. Aceste schimbări au avut loc nu doar pentru a adapta vechea orânduire la realitatea cea nouă, ci și pentru a arăta oamenilor că se produc schimbări sociale, că toți oamenii, indiferent de gen și rasă sunt luați în cosiderare. Aceste acțiuni sociale de imagine și prestigiu mai au rolul de a deschide și mințile oamenilor de rând, care atunci când văd aceste schimbări pur și simplu acceptă și altele, ba mai mult, se gândesc ei să creeze schimbări în mentalități, acest lucru creând și un oarecare calm social.

Cap. 2.2 Feminizarea numelor de profesii

Conform Aurorei Pețan, de la Institutul de lingvistică ”Iorgu Iordan”, feminizarea numelor de profesii, titulaturi și a altor substantive ce în româna veche existau doar sub formă de masculin, a cunoscut 3 etape.

O primă etapă ar fi avut loc până în sec. IX-XX, atunci când s-au format sufixele vechi, dar care erau productive, de ex.: -easă / împărăteasă, preoteasă; sufixe împrumutate din slava veche: iță / morăriță, hangiță

Aurora susține că ”cea de a doua etapă corespunde cu apogeul influenței latino-romanice”(Aurora Pețan, Inst. de lingvistică ”Iorgu Iordan”, Vol. XIV, număr 245-230, 2003) și compară substantivele românești nume de meseriași cu cele din italiană sau franceză, susținând că cele din urmă sunt bivalente, ca de exemplu: fr. le, la linguiste, it. il, la linguista, rom. lingvist, lingvistă.

Eu personal găsesc această comparație irelevantă, deoarece în italiană și franceză genul substantivului nume de meserias este dat de articolele ce le precedă: fr. le, la, it. il, la,. Acestea, dacă le traducem motte a motte, înseamnă el, ea , sau, în funcție de context, un, o, pe când în limba română acestea sunt înglobate în substantivul nume de meseriaș, sunt terminațiile denumite sufixe ce dau genul substantivului: m. vânzător, f. vânzătoare, croitorul, croitoreasa.

_________________

Vezi Aurora Pețan, Inst. de lingvistică ”Iorgu Iordan”, Vol. XIV, număr 245-230, 2003

Cred că nu este cea mai bună idee să comparăm feminizarea numelor de profesii si titluri din limba română cu cea din alte limbi latino-romanice deoarece gramatica este diferită de la limbă la limbă, derivarea substantivelor făcându-se într-un mod diferit.

Cea de a treia etapă ar fi cea contemporană, care are ca și cauze schimbările sociale din ultimile decenii, de care am vorbit în Cap. 1 și Cap. 2.1.

În momentul de față ne confruntăm cu un deficit de sufixe. Din cauza exploziei de titluri și denumiri de profesii ce a avut loc dupa procesul istoric obiectiv de deviziune a muncii, majoritatea sufixelor vechi deja au fost ”atribuite” unor substantive, unele din ele definesc statutul marital al unei persoane, devenind în unele cazuri și peiorative, ex. –easă/esă ministresă, generăleasă.

Din această cauză în momentul de față cel mai dificil este să feminizăm gradele, funcțiile, titlurile și profesiile ”nobile”.

Conform unui articol din 2009 ce aparține cotidianului dailymail.co.uk, în timp ce în România se discuta despre feminizarea numelor de profesii și a gradelor , unii lideri UE de la Bruxelles doreau neutralizarea lor, publicând în acest sens un număr mare de pliante în care era trecută o listă cu denumirile de profesii si apelative ce nu mai trebuiau folosite. În această listă se regăseau denumiri ca : sportsmen – se dorea înlocuirea sa cu ” athlete”, stewardes- trebuia înlocuit cu ” flight attendant”, iar lista nu se oprea aici, fiind incluse și apelativele ” Mr, Mrs” care trebuiau scoase definitiv din vocabularul țătilor din UE, deoarece faceau referire la sexul persoanelor apelate, deci erau considerate sexiste.

Sexismul ( respectiv rasismul) există doar acolo unde se vorbește despre așa ceva, ține doar de mentalitatea oamenilor și de frustrările subiecților implicați în aceste dezbateri și discuții. Dorința acută de a feminiza numele de profesii într-un ritm atât de alert mai mult distrage atenția de la viața însăși și în ciuda eforturilor care se fac zi de zi pentru aplicarea acestor schimbări, rezultatul nu este cel dorit, deoarece să schimbi ceva ce s-a format în aproximativ 1500 de ani necesită foarte mult timp și răbdare. Oamenii nu pot asimila și aplica schimbările într-un ritm atât de alert, nu pot fi puși la curent cu toate schimbările ce au loc, deci, irosim resurse importante pentru rezultate ce necesită doar 50 % din ele.

La pagina 6 am pus problema ”epuizării” de sufixe moționale pentru feminizarea numelor de profesii și titulaturi nobile, deoarece cele existente (și care sună acceptabil fonetic) au fost folosite deja pentru desemnarea statutului marital al unor femei și în unele cazuri au însemnătate peiorativă. Sufixe cum ar fi : – easă – generăleasă, ministreasă; se referă la soțiile celor ce exercită această funcție. Sufixul -iță fiind și diminutival subminează autoritatea cuvântului, prin urmare și persoana care este apelată în acest fel: doctoriță, primăriță, șoferiță.

S-a încercat utilizarea unor vocale ca sufixe, dar substantivele nou formate nu au fost acceptate în toate domeniile, sufixe vocalice ca ”–ă” au fost acceptate cu ușurință în formarea substantivelor denumiri de profesii ca: asistentă, avocată, ingineră dar nu au fost acceptate în formarea femininelor pentru substantivele masculine ca: ofițer, general, pompier, academician și a altor nume de profesii ce pe vremuri erau exclusiv masculine.

Sufixe ca – ancă, -oaică ce formează substantive feminine ca: zarzavagioaică, cetățeancă, gardiancă, boieroaică, nu mai sunt folosite pentru a crea noi substantive feminine deoarece sunt considerate peiorative, slab productive, arhaice si în unele cazuri denotă o exprimare ”cu necesități”, din diferite zone sociale cu o cultură și un limbaj ce necesită îmbunătățiri.

Deși în urmă cu doi ani A.N.E.S a început o colaborare cu Institutul ” Iorgu Iordan ” în momentul de față în nomenclatorul CAEN de meserii toate numele de profesii și ocupații sunt la masculin, excepție făcând denumirea de ” femeie de serviciu” – cod 913201, care ar trebui scoasă din uz deoarece în prezent se folosește tot mai des formația colectivă ”personal curățenie”.

Ex.: ”Descrierea postului

1. Angajăm personal pentru curățenie, în zona Subcetate, experiență în domeniu, persoanele să fie ingrijite” (http://jobs.bizoo.ro/loc-de-munca/Personal+curatenie/81465/)

”Personal curățenie cu experiență (bărbăți și femei cu domiciliul in sector 3, zona Policolor, Cățelu) pentru activitate curățenie magazin Metro Pallady. (http://www.anuntul.ro/index.php?menu=search&query=personal&RubricaID=9&SubrubricaID=1)

Citind toate denumirile de funcții și meserii am observat că forma masculină a acestor nume de meserii este dată de consoanele de final, cele mai des folosite fiind: r, t, n ( doctor, director, controlor, croitor, electrician, gardian, deputat).

În concluzie, gramatical, ”masculinitatea” denumirii funcției sau meseriei este dată de o consoană, iar ”feminitatea” poate fi indusă de utilizarea unei vocale. Cu ajutorul acestei afirmații personale, putem decide că problema feminizării numelor de profesii cauzată de irosirea sau folosirea în alte scopuri a sufixelor ce ar fi fost ”adecvate” pentru acest procedeu a fost îndepărtată, o soluție fiind adoptarea ”forțată” a unor consoane ca și sufixe.

Sufixul ”-ă” nu a fost pe deplin acceptat în feminizarea numelor de profesii din cauză că masculinul profesiilor sună mai prestigios ( așa se crede) , cel puțin în cazul profesiilor nobile sau care denotă ” forță și putere” (ofițer, pompier, general, maior, căpitan, doctor, președinte, deputar).

Adoptarea forțată a consoanei ”-ă” ca și sufix feminizator nu numai că nu ar afecta prestigiul funcției dar ar fi și puternic productivă. Luând ca exemplu câteva dintre funcțiile si titulaturile nobile sau ”puternice” putem forma forma feminină pentru: ofițer- f. ofițeră, deputat- f. deputată, doctor- f. doctoră, pompieră, general- f. generală, academician- f. academiciană.

Aceste forme nu au fost acceptate deoarece se crede că eufonic nu sună la fel de bine ca formele masculine dar la baza acestor respingeri stă de fapt dorința de a păstra ” bărbația” acestor funcții, deoarece în timpurile vechi erau practicate doar de bărbați, femeia fiind desconsiderată din punct de vedere intelectual.

Exercițiu:

Se dă textul: ” Mariana Popescu, ofițeră în cadrul S.R.I, a fost prinsă în flagrant în timp ce lua mită de la Andreea Pelea, deputată de Gorj, pentru a-i pune la dispoziție probele adunate împotriva sa în dosarul de evaziune fiscală și spălare de bani. La 3 zile de la începerea urmăririi penale, ofițera Mariana Popescu a acuzat dureri severe de inimă, fiind consultată de Angela Carafiuc, doctoră în cadrul Spitalului Județean Gorj.

Mama Marianei Popescu, academiciană la Universitatea de Litere București, neagă obiectivitatea cu care procurorii gorjeni tratează acest dosar, susținând că este doar o înscenare politică.” ( text ficțional)

Cerință: Recitiți textul de 5 ori, cu glas tare.

Veți observa că deja după a-3-a recitire nu veți simți nimic anormal în acest text, și mai mult de atât, vi se va părea că formele feminine – ofițeră, deputată, doctoră, academiciană au același prestigiu și aceeași productivitate ca și formele masculine ale acestor funcții.

_______________________

Formele ”doctoră”, ”deputată”, ”academiciană” (ca și în cazul numelui de profesie ” Profesor academician” unde deși există forma de feminin a subst. ”profesor” aceasta nu este folosită) chiar dacă vor fi acceptate de Academia Română, nu vor fi folosite de către vorbitori.

Femeile care în ultimele decenii au ocupat și ocupă funcții cu prestigiu sunt desemnate sau apelate folosind varianta masculină a funcției precedată de substantive feminine ce determină genul persoanei în cauză (doamna minstru, doamna doctor).

În unele cazuri se evită folosirea femininului deoarece este privită ca fiind nepoliticoasă ( doamna primăriță, doamna doctoriță). Aceste exprimări nu trebuie evitate doar pentru că par nepoliticoase ci și pentru că nu este necesară întrebuințarea lor, substantivele feminine nume de profesii create prin sufixarea moțională cu sufixul ”-iță” fiind peiorative.

După cum observăm în decursul acestei lucrări, feminizarea numelor de profesii în limba română a întâmpinat și încă întâmpină probleme din cauza sufixelor. Dar de fapt, problema este că lingviștii români s-au axat mereu doar pe formațiunile sufixe ca: –easă, -oaică, -iță, -esă. Acestea au fost deja folosite în alte contexte și au devenit peiorative.

De aceea cred că trebuie să ne uităm peste ce am considerat până acum că este greșit, mai exact, asupra folosirii consoanelor. Poporul român a format această limbă și tot poporul român o poate schimba.

Vom lua ca exemplu câteva substantive nume de profesii ce le regăsim pe dexonline.ro

FILOZÓF, -OÁFĂ, filozofi, -oafe, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu filozofia, care studiază și prelucrează problemele fundamentale ale filozofiei, care are o concepție proprie în domeniul filozofiei; gânditor. 2. (Pop.) Om învățat, priceput în toate; spec. astrolog. 3. Persoană care are o atitudine înțeleaptă față de viață. [Var.: filosóf, -oáfă s. m. și f.] – Din gr. philósophos, fr. philosophe.

Observăm că moțiunea spre feminin este facută cu sufixul ”-oafă”, despre acest sufix nu am mai vorbit până acum, însă, în cazul de față, este unul peiorativ.

MINÍSTRU, miniștri, s. m. Înalt funcționar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister. – Din lat. minister, -tri, fr. ministre.

Pentru acest substantiv găsim și ”varianta” feminină, formată, cum spuneam mai sus, prin denumirea generică masculină ”ministru” precedată de subsantivul feminin ”femeie”.

feméie-minístru s.f. 1984 Femeie care îndeplinește funcția de ministru v. femeie-țăran(că); v. și ◊ „22” 43/96 p.16 (din femeie + ministru) (DCR II, 1997, Florica Dimitrescu).

OFIȚÉR, ofițeri, s. m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general; persoană care poartă unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor funcționari cu atribuții sau cu însărcinări speciale; persoană având acest titlu. ◊ Ofițer al stării civile = persoană însărcinată cu încheierea actelor de stare civilă și cu oficierea căsătoriei civile. 3. (Ieșit din uz) Grad (mai mare decât cel de cavaler) conferit prin anumite decorații; persoană care a primit acest grad. II. (Pop.) Varietate de crap lung și subțire, cu capul mare și osos, cu carnea tare și puțin gustoasă, care trăiește în bălțile din Delta Dunării (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. oficer, rus. ofițer, fr. officier.

La fel, în DCR II găsim ”varianta” feminină a acestei funcții:

feméie-ofițér s.f. Femeie care este ofițer (de armată, poliție, în navigație) ◊ „[Carmen] este prima femeie ofițer de port din Galați.” Sc. 3 X 82 p. 2 (din femeie + ofițer)

POMPIÉR, pompieri, s. m. 1. Persoană care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit și dotat pentru a stinge incendiile. 2. (Înv.) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, al caldarâmului etc. 3. Adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic. [Pr.: -pi-er] – Din fr. pomper (vb.).

Avem astfel numele de profesii: ofițer (cu f. femeie-ofițer), pompier, ministru (cu femeie-ministru), și filozof.

Acum vom lua pe rând fiecare profesie și o fom feminiza utilizănd sufixele moționale despre care am vorbit: -easă, -esă, -oaică, -ancă, -oafă, -iță, -că.

Ofițer: ofițereasă, ofițeresă, ofițereancă, ofițeroafă, ofițeriță, ofițercă.

Putem observa că singura variantă acceptabilă din cele de mai sus este ”ofițeriță”, dar are o valoare peiorativă, deci nici această forma nu poate fi utilizată.

Pompier: pompiereasă, pompieresă, pompieroaică, pompieriță.

Toate cele patru forme sunt acceptabile dar peiorative.

Ministru: ministreasă, ministresă, ministroaică, ministriță/

Toate cele patru forme sunt acceptabile dar peiorative.

Filozof: această denumire are o formă de feminin acceptată dar care a devenit peiorativă și cred că trebuie modificată.

După cum se observă, sufixele de mai sus nu mai sunt utilizabile si nici nu cred că au fost vreodată. La fel, feminizarea numelor de profesii prin compunerea cu substantivul ”femeie” mi se pare inadecvată, deoarece creează o notă de discriminare.

În acest scop, vom feminiza aceste substantive nume de profesii cu sufixul ” –ă” și obținem: pompieră, ministră, filozofă, ofițeră.

Deși nu sunt acceptate ca forme, acestea sună bine și nu diminuează valoarea funcției, titlului, mai ales dacă aplicăm exercitiul de la pagina 8.

Aceste forme de feminin trebuie acceptate în lipsa altor opțiuni, deoarece prestigiul dat de forma lor masculină există doar în mentalitatea poporului român, el nefiind real cu adevărat, este o creație fictivă dată de vremurile în care bărbații ”erau superiori genetic femeilor”.

Deși nu au fost acceptate oficial, unele substantive nume de profesii au căpătat în timp și formele de feminin, tehnologia informațională având un impact foarte mare asupra acestui proces, ajutând la răspândirea schimbărilor:

Ex.: ministră: "Ministra australiană a Comunicațiilor, Helen Coonan, a declarat" (pcworld.ro), "actuala ministră a învățămîntului" (asymetria.org), "Când iese la pensie Ministra Muncii?" (phprebel.org)

Deși în DEX ”ministru”apare cu o formă unică de masculin, în dicționarul academic (DLR) sunt trecute formele ”ministreasă, ministresă și ministroaică”, toate avănd o valoare peiorativă din cauza contextelor în care au fost folosite.

Privind în ansamblu demonstrațiile anterioare și afirmațiile făcute putem spune că există multe cauze ce frânează procesul de feminizare a numelor de profesii, dar le vom enumera doar pe cele mai des întâlnite:

percepția formei de masculin ca fiind prestigioasă

caracterul peiorativ al celor mai multe formații feminine

forme respinse din motive estetice: medic, pilot

Atunci când s-a pus problema feminizării numelor de profesii nu mulți s-au întrebat ”De ce? Ce dorim să obținem cu aceste schimbări?”

Rodica Zafiu, într-un articol scris pentru ” România literară” (www.romlit.ro) a pus, cred, cea mai importanță întrebare: ” E mai importantă marcarea diferenței sau a identității? ”. Bănuiesc că atunci când vom afla ce se vrea cu adevărat prin aceste schimbări, prin feminizări, dacă sunt bune sau nu, acest proces va decurge mai lin, fără să mai întâmpine dificultăți.

Cap. 2.3 Nume de profesii cu formă exclusiv masculină

Precizam în subcapitolul 2.2 că în nomenclatorul CAEN aproape toate denumirile de meserii au genul masculin, dat de consoane precum ”n, r, g, s, t”: inginer, tehnician, stomatolog, îngrijitor. Dar foarte multe dintre acestea au și forme de feminin, acceptate sau nu de normele literare, dar folosite în limbajul colocvial, familiar.

Unele nume de meserii s-au format prin atașarea unor sufixe nume de agent: -or, -ist, -er, -ar, -tor etc.: evaluator, fochist, pizzar, plăcintar, taximetrist, șofer etc.

Printre numele de meserii există și nume cu formă exclusiv masculină, pentru care încă nu au fost realizate derivările moționale pentru a crea și formele de feminin aferente acestora.

Probabil, formarea femininelor pentru aceste nume de meserii nu a avut loc din cauza faptului că ele încă nu sunt exercitate de femei într-un număr semnificativ, care să creeze o necesitate, o nevoie colectivă, ca în cazul altor nume de profesii sau nu sunt atât de populare încât, la fel, să creeze necesitatea de a evidenția genul persoanei care exercită funcția.

Acestea sunt profesii ca: bancher, chirurg, comisar, conferențiar, comisar, critic, decan, diplomat, expert, doctor, filolog, impresar, lector, medic, ministru, observator, prefect, redactor, rector.

Nu doar că există nume de meserii exclusiv masculine dar în ciuda eforturilor lingviștilor și a activantelor feministe de a deriva motional aceste substantive, există chiar femei care se simt ofensate când sunt apelate cu forma de feminin a unei profesii pe care le exercită, luând drept exmplu pe Dna. Mariana Ștefan, care într-o emisiune de pe canalul tv ”OTV” din 21 oct. 2006, a intrat într-o polemică cu un telespectator care a numit-o ”avocată”, ea simțindu-se ofensată de varianta feminină.

Deși în subcapitolul 2.2 aduceam aminte de respingerea formelor de feminin pentru funcții nobile, ce denotă puterea, în cazul unor nume de profesii de mai sus (bancher, diplomat, comisar, prefect) încă nu s-a propus o formă de feminin, deoarece, cum am mai zis, aceste funcții sunt într-un număr mic, cu un număr restrâns de femei ce le practică. Probabil odată cu dezvoltarea României pe toate planurile ( economic, social și cultural) se va cere și feminizarea acestor nume de funcții.

Numele de profesii de mai sus au primit derogare până și de la Parlamentul European, în regulamentul ”Limbajul neutru din punct de vedere al genului (nonsexist) în Parlamentul European”, aprobat pe 13 feb. 2008.

Deși câteodată jurnaliștii iși permit mici ”ieșiri” din limbajul acceptat de normele literare, pentru acest gen de nume de profesii încă nu și-au permis să creeze nici măcar pentru ironizare sau pentru sarcasm feminizarea numelor de profesii enumerate mai sus, ei folosind aceleași norme lingvistice în scrierea articolelor:

”Ambasadorul României în Israel, Mariana Stoica, a fost invitată la ministerul de externe israelian, ca urmare a declarației Guvernului” (Adev. Cj, 2003, nr. 3836, pag 16/6)”

”După ce a fost acuzată vehement de liderii PNL de trafic de influență și gestionare frauduloasă a fondurilor europene, ministrul integrării, Hildegard Puwak, a fost atacat, de către liderii PD” (Cr. Rom, 2003, nr.3245, 5/5)

” Fostul ministru al Justitiei, Monica Macovei, a atacat, miercuri, numirile controversate din guvernul Victor Ponta, in special cea a lui Victor Alistar la Strategii Guvernamentale sau a lui Daniel Constantin la Agricultura” (www.ziare.com)

” Fostul ministru al Tineretului si Sportului Monica Iacob-Ridzi a născut, joi, un băiețel într-o clinică din Austria” (www.ziare..com)

”Surse demne de încredere au precizat pentru GdS că noul prefect de Dolj va fi o femeie, Elena Costea (foto), membru PNL, fost director adjunct al Oficiului Județean Pentru Protecția Consumatorului, în prezent fiind angajat” (www.gds.ro)

” Prefectul județului Dolj, Elena Costea, a fost eliberat din functie ieri, printr-o decizie a Guvernului Romaniei” (www.hotnews.ro)

” Când operezi în fiecare zi 2-3 pacienți, nici nu îți mai dai seama câte vieți salvezi. Mai degrabă ai tendința să te gândești la eșecuri", spune chirurgul. (referire la Mioara Cocora)” (www.banateanul.gandul.info)

”Românca este broker de pensii si face o afacere foarte profitabilă dupa rețete pe care le-a invatat in urma cu zeci de ani. Pilele, cunostintele si relatiile s-au transformat intr-o imensa retea de cunostinte, din care fac parte Hillary Clinton, fostul primar al New York-ului si Donald Trump. ( referire la Simona Pelin)” ( www.stirileprotv.ro)

Cap. 2.3.1 Substantive cu formă exclusiv masculină chiar dacă

nu sunt profesii practicate de femei

Deși lumea evoluează, limba română la fel, există substantive nume de profesii care nu vor avea niciodată, cel puțin la cum sunt lucrurile în momentul de față, forme de feminin, pentru că sunt denumirile unor profesii/funcții pe care femeile nu au voie să le exercite, în consecință nu există nici forma de feminin. Afirm acest lucru, referindu-mă la ”clasa” bisericească.

Aici putem da ca exemple unele dintre cele mai cunoscute funcții din Biserică: preot, episcop, arhiepiscop, diacon, mitropolit, patriarh.

Un termen interesant din câmpul lexical al Bisericii este ”călugăr, f. călugăriță” – s. m. I. Bărbat (sau femeie) care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească; monah. (dex.ro).

Deși acesta are o formă de feminin acceptată de normele lingvistice și folosită fără restricții, referirea la supunerea normelor unei mănăstiri se face exclusiv la masculin. Întotdeauna se va folosi substantivul ” călugăr”, indiferent de genul persoanei în discuție.

Substantivul ”călugar” este folosit foarte des pentru a ironiza o persoană care nu bea, nu fumează etc. Deși aceste persoane pot fi de ambele genuri, ele vor fi denumite tot cu apelativul de ” calugăr”.

Pentru aceste subsantive există derivate moționale, dar care fac referire la soțiile celor ce exercită aceste funcții: preoteasă, diaconeasă, episcopeasă. În acest caz, nu consider că sufixul ”-easă” este peiorativ, deoarece în societate, soțiile acestora au o imagine aparte, creată de statut și de respectul general pentru Biserică și tot ce înseamnă aceasta.

La categoria de substantive masculine fără formă de feminin mai pot fi adăugate și : dulgher, zidar, mecanic, tâmplar, faianțar, brutar. Dintre acestea doar ”mecanic” are și o formă de feminin – ”mecanică” dar care face referire la o ramură a fizicii și nu este un substantiv nume de meserie.

Cap. 2.3.2 Profesii cu prestigiu

Profesiile cu prestigiu sunt exercitate de ambele sexe, femei și bărbați, astăzi nemaiexistând bariere în funcție de sex. Dar în ciuda acestui aspect, unele profesii cu prestigiu încă dețin doar forma de masculin, datorită crezului că masculinul este mai prestigios.

Una dintre aceste profesii este cea de ” Rector Universitar”.

”Prima Femeie Rector A Universității Maritime Constanta

Universitatea Maritimă din Constanța are un nou rector – conf.univ.dr.ing. Violeta Vali Ciucur, aleasă în urma votului direct și secret al profesorilor si studenților din cadrul instituției de învățământ superior.” (http://www2.e-reporter.ro)

” Singura femeie – rector a unei mari universități de stat ieșene a trecut in neființă. Ajunsă la 81 de ani, prof. univ. dr. Camelia Beldie a fost prorector la Universitatea Alexandru Ioan Cuza si rector, în perioada 1984 – 1989” (bzi.ro)

” Simona Bungău, prima femeie rector la UO?

Angajată a FMF din 1994 și ajunsă profesor universitar în timp record (11 ani!), femeia a ocupat funcțiile de șef catedră, secretar științific, prodecan, responsabil comisie de calitate și chiar coordonator evaluări pentru vizitele ARACIS.” (www.informatiadebihor.ro)

”Rectorița de la "Cantemir" se poartă precum căprarii din armată” (ziaruldeiași.ro)

”Rectorița Zaira Murgu a fost amendată cu 80 de milioane

Zaira Murgu, rectorul Universitatii Ecologice "Dimitrie Cantemir", a pierdut in instanta procesul intentat Primariei Iasi.” (www.ziaruldeiasi.ro)

Acestea sunt titlurile și conținutul unor articole de ziar ce confirmă și care chiar mențin statutul prestigious al formei de masculine ale unor substantive nume de profesii.

După cum observăm, substantivul nume de meserie ”rector” are și formă de feminin – rectoriță, creată prin derivarea subst. ”rector” cu sufixul diminutiv ”-iță”. Folosirea sufixului diminutival ”-iță” este o coincidență interesantă deoarece în cazul de față substantivul feminin ”rectoriță” este folosit pentru a ironiza statutul femeilor care au făcut ceva negativ, adică pentru a arăta diminuarea adusă de acestea prestigiului profesiei de ”rector”.

O altă profesie cu prestigiu este cea de ”pilot”- Persoană calificată care conduce în mod efectiv o aeronavă. 2. Persoană calificată care manevrează cârma unei nave (mai ales în regiunile în care navigația este dificilă). 3. Persoană care conduce sau ajută la conducerea unor vehicule feroviare prin locuri dificile. (www.dex.ro)

Acest termen încă nu are variantă de feminin, din această cauză, toate referirile la femeile ce practică această meserie se fac prin substantivul de gen masculin ” pilot” sau prin cuplul de substantive ”femeie-pilot”, format prin compunere.

” FEMEI TARI. Aura Mușat, 32 de ani, pilot de avion…Aura Musat este una dintre cele 14 femei piloți de la Tarom”(www.evz.ro)

” Drama singurei femei-pilot din Formula 1” (www.realitatea.net)

” Femeia pilot era comandantul unui avion de tip B767-300 cu destinația Brisbane, în momentul în care a fost debarcată de către autoritățile aeroportului din Sydney, alertate de către personalul de la bord, potrivit Sydney Morning Herald. Incidentul s-a produs săptămâna trecută” (www.airbuzz.ro)

”Singura femeie-pilot de avion supersonic din țară, absolventă la Academia din Brașov” (http://story.casasfatului.ro)

În cazul acestui substantiv nume de profesie cred că se poate face și feminizarea prin derivare cu suffix moțional.

Vom exclude sufixul ” –ă” pentru a evita asemănarea cu substantivul ” pílotă” ce înseamnă ”plaumă” ( deși accentual s-ar pune pe ”ă” în cazul substantivului feminine nume de meserie)

Propun folosirea sufixului ”-oare” și obținem derivatul moțional ”pilotoare”, care este o formă acceptabilă deoarece euphonic sună bine iar în limba română mai avem derivate moționale cu sufixul ”-oare”: canotoare, distributoare, conducătoare și altele.

-Doctor-

Nici acest termen nu are varianta de feminin decât cea formată prin derivare cu sufixul diminutiv ”-iță”. Substantivul ”doctoriță” este folosit mai mult cu valoare familiară, sufixul ”-iță” având o valoare peiorativă și din cauza acestui fapt se folosesște cel mai des ”substantivul ”doctor” deoarece este mai prestigios și o altă formă nu a fost găsită sau acceptată.

Alte nume de profesii prestigioase sunt: bancher, chirurg, comisar, diplomat, jurisconsult, ministru, prefect.

Formele de feminin pentru aceste nume de profesii înca nu au fost acceptate, poate nici propuse. O altă cauză pentru inexistența unei feminizări pentru aceste profesii prestigioase este cea a mentalității femeilor însăși, care se simt la rândul lor mult mai puternice când exercită o profesie care nu doar că era ”bărbătească” dar care are și un nume substantiv de gen masculin.

Aceasta este o cauză a frânării procesului de feminizare a numelor de profesii.

Cap. 2.3.3 Nume feminine prin sufixare neutre din

punct de vedere stilistic

Numele de familie are rolul de a indica apartenența unei persoane la o familie. În timpurile vechi, în comunitățile restrânse, o persoană era denumită după profesia pe care o exercita, după aspectul fizic sau după o calitate pe care o avea: Fieraru, Viteazul, Brutaru, Vornic, Palimaru, Popa, Moraru, Barbălată, Scundu, Roșca, Brădișteanu, Poenaru, Diaconu, Caimacan etc.. Se foloseau aceste metode pentru a identifica mai ușor persoana respectivă. În timp, o dată cu formarea și evoluția limbii române aceste apelative date după însușiri au devenit nume proprii, de familie, iar toți descendenții acelei familii trebuiau să poarte acel nume ( excepție făcând cazurile particulare). Aceste metode au fost înlocuite treptat o dată cu împrumutarea numelor din alte limbi ( slavă, germană, italiană, latină, etc).

După cum observăm, în general, numele de familie sunt masculine, deoarece exista mentalitatea că familia se formează în jurul bărbatului. Evoluția limbii române a făcut ca și onomastica numelor să evolueze, tot datorită unei necesități. Această evoluție a dus la formarea numelor feminine prin sufixare moțională dar care din punct de vedere stilistic sunt neutre deoarece nu indică exact un bărbat sau o femeie.

Pe parcursul unui studiu aprofundat am identificat o grupă principală de nume feminine formate prin sufixare moțională:

Nume feminine în genitiv/dativ

Acestea s-au format, în general, pentru a indica pe fiul/fiica unei persoane fără a folosi articolele genitivale ”a”, ”a lui”, ”lui”. Este de reținut faptul că în formarea acestor nume a fost atașat articolul ” a” ca și prefix:

-Aioanei : pref. a + ioan+suf. –ei, a lui Ioana,

-Amarinei: pref. a+marin+suf. –ei, a lui Marin,

-Adochiței: pref. a+dochiț(ă)+ suf. –ei, a lui Dochiță,

-Ailenei: pref. a+ilen(de la ileana)+suf. –ei, a lui Ileana,

-Adăscăliței: pref. a+dăscălița+suf. –ei, a lui Dăscălița,

-Apopei: pref. a+popa+ suf. –ei, a lui Popa,

-Abărbulesei: pref.a +barbu+ suf. –esei, a soției lui Barbu.

-Apetroaiei: pref.a+petro ( de la Petru)+ suf. –aiei.

În cazul unor nume feminine prin sufixare putem observa si un procedeu întâlnit foarte rar, și anume sufixarea unui nume feminin obținut tot prin sufixare cu sufix diminutival ”-ița”:

-Adăscăliței, de la dăscălița,

– Apoștăriței, de la poștărița

sau cu sufixul ce indică statutul social al unei persoane ”-easa”:

-Adăscălesei: de la Dăscăleasa, soția dascălului, a soției dascălului;

-Apreotesei: de la Preoteasa, soția preotului, a soției preotului;

-Abărbulesei: de la Bărbuleasa, soția lui Barbu, a soției lui Barbu.

-Aursulesei: de la Ursuleasa, soția lui Ursu, a soției lui Ursu

Țin să menționez că antepunerea articolului genitival ”a lui” sau dativul ”lui” este prohibită, Iorgu Iordan ( în ” Limba română actuală” din 1948), C. Loghin, Domnița Tomnescu (în ”Gramatica limbii române actuale”) confirmă faptul că utilizarea acestui articol trebuie restricționată deoarece reprezintă o degradare a gramaticii limbii române, este o exprimare a persoanelor semiculte.

"Umbra Iris-ei Murdoch…" (Observator cultural, 207, 2004, 11)

"S-a înrădăcinat abuzul ca ”lui” să se pună și înaintea altor cuvinte ca: lui tata, lui mama, lui popa etc., ba chiar și înaintea femininelor: lui Zoe etc., forme care trebuie evitate" (Gramatica școlară 1943, C. Loghin).

_______________________

Numele feminine sunt rare în limba română. A nu se crea confuzia între nume și prenume. În general, peste tot în lume, în discuțiile familiale, colocviale, se folosește doar substantivul ”nume”: -Cum te numești?; Numele meu este… Marea majoritate a numelor de familie feminine au apărut din zonele rurale pentru a identifica pe fiul/fiica soției cuiva. Trecerea la dativ a numelui de familie masculin rar se poate face conform normelor lingvistice, de aceea s-a preferat feminizarea dativului numelor de familie.

Observând cele de mai sus trag concluzia că formarea numelor feminine prin sufixare s-a produs involuntar într-un mod corect.

Pe lângă grupa de nume feminine în genitiv mai există și alte nume feminine neutre fie derivate de la un substantiv masculin, fie dintr-un adjectiv:

– Draga (de la adj. ”drag”) Luca (de la ”Lucas”), Oprea, Toma, Badea, Cristea (de la ”Cristian”), Cîrstea, Alexa (de la Alexandru), Cojocărița (de la ”Cojocaru” ).

Cap. 2.4 Nume de profesii cu forma feminină derivate de la masculin

În limba română, femininele se formează relativ ușor prin derivare din masculin. Problemele întâlnite cel mai des sunt în cazurile substantivelor nume de profesii de prestigiu. Însă, profesiile cele mai populare care datorită schimbării mentalității și culturii românești sunt deja practicate de un număr mare de femei, au obținut forme de feminin atât diminutivale (peiorative) cât și la fel de prestigioase ca masculinele ce le corespund.

Sufixele moționale cel mai des întâlnite sunt ”-oare”, ”-ă”, ”-iță”:

Feminine obținute cu sufixul ”-oare”:

– f. canotoare/m. canotor; f. vânzătoare/m. vânzător; f. directoare/m. director; f. colaboratoare/m. colaborator; f. controloare/m. controlor ( în DA mai apare și varianta de ”controloriță cu mențiunea: neîntrebuințat); f. antrenoare/m. antrenor; f. cercetătoare/m. cercetător;

Femininul substantivului nume de profesie ”administrator” este administratoare, o formă rar întâlnită dar utilizată, fiind acceptată de normele lingvistice actuale ( această formă o găsim în ”Dicționarul ortografic al limbii române”, editura Litera Int., 2002.: administratoáre s. f., g.-d. art. administratoárei; pl. administratoáre).

” Fosta administratoare a Asociației de Proprietari nr. 1 Sabba Ștefănescu din Craiova, Carmen Cosoveanu, acuzată…” ( ziare.com)

” Dupa șapte ani de procese si cinci expertize contabile, dupa ce o pedeapsă a fost grațiată, iar o faptă s-a prescris” (ziare.com)

” O angajată a Direcției Sanitare Veterinare Gorj și administratoarea unei firme din Târgu Jiu au fost reținute pentru fals intelectual și pentru evaziune fiscală cu prejudiciu de peste 1,2 milioane de lei, transmite corespondentul NewsIn” (realitatea.net)

Personal, cred că ar fi mai adecvată utilizarea sufixului ”-ă” pentru formarea femininului de la ”administrator”- administratoră.

Feminine obținute cu sufixul ”-ă”:

– f. asistentă/m. asistent; f. consilieră/m. consilier; f. magazioneră/m. magazioner; f. cosmeticiană/m. cosmetician; f. farmacistă/ m. farmacist; f. ingineră/m. inginer; f. analistă/m. analist

Feminine în ”-iță”:

– f. actriță/m. actor; f. barmaniță/m. barman; f. chelneriță/m. chelner; f. doctoriță/m. doctor; f. hangiță/m. hangiu (ieșite din uz); f. primăriță/m. primar; f. poștăriță/m. poștaș; f. sudoriță/m. sudor ( în Dex mai apare și cu forma de ” sudoare” dar pentru evitarea omonimiei deloc plăcută cu sudoare- transpirație s-a preferat și impus chiar, utilizarea formei în ”-iță”).

Alte sufixe moționale folosite sunt: -esă, easă, -istă, -ancă, -eză, -ice: contesă, ministresă (feminin peiorativ neutilizat), poetesă, croitoreasă, spălătoreasă, împărăteasă, preoteasă, lingvistă, taximetristă, ziaristă, gardiancă, spioancă ( DAR, 2002), cetățeancă, coafeză, maseuză, directrice, imperatrice ( femininele terminate în –”ice” nu mai sunt în uz).

O mare parte din femininele formate de la masculin prin derivare moțională au o valoare peiorativă, ce diminuează valoarea morală a profesiei respective. Însă acestea sunt folosite în continuare deoarece nu există alte variante mai adecvate iar vorbitorii de limbă română le-au acceptat și nu s-a ridicat niciodată problema schimbării acestor forme ”peiorative”.

Mai există substantive nume de profesie la feminin derivate din cuvintele împrumutate din engleză cum ar fi: stewardesă, Dj-iță, brokeriță, hairstylist.

Un nume de profesie foarte controversat este femininul de la ”striper” ( acest neologism provine din limba engleză) care apare sub forma de striperiță și streapăriță ( ultima formă este utilizată pentru a ironiza persoana ce o practică). Nici una dintre cele două forme de feminin nu a fost acceptată de normele lingvistice dar sunt folosite în limbajul familial în lipsa altor forme.

”Singura persoana care se poate apropia de el este fetita unei vecine streaparita care se baga în niste lucruri necurate care o depasesc si sunt rapite si ea si fetita.” ( evoexperience.com)

”…stai că prietena parteneră de viată și în același timp streapăriță pleacă la Paris de pe nustiu…” (mea-nil-refert.weblog.ro)

”Cristian Cioacă si-a iesit pentru data din fire si a sarit la bataie iar “Omul bormasina” s-a intalnit cu striparita Natasha” (cancan.ro)

”Elton John a redechis vechiul conflict pe care al are cu Madonna într-un recent interviu spunând despre aceasta ca a ajuns la sfârsitul carierei, ca este o "striparita de bâlci" si ca s-a comportat sub orice critica cu Lady Gaga.” (ziarelive.com)

Machieuză (rar) [pron. machiöză] (-chi-eu-) s. f., g.-d. art. machieuzei; pl. machieuze (DOOM II)- persoană de gen feminin, de regulă profesionistă în artele machiajului. A fost înlocuit de neologismul ”make-up artist” dar folosit uneori de jurnaliști.

” Anca Badiu si-a luat machieuza dupa ce s-a umplut de bube

Din banii pe care ii castiga atat din muzica, dar si dintr-o mica afacere imobliara, solista s-a gandit ca ar fi de bun augur sa-si angajeze un make-up artist si un stilist” (muzica9.ro)

În exemplul de mai sus putem remarca utilizarea termenilor ”make-up artist” și ”machieuză” în același articol.

” Fiica machieuzei de la "Draga mea prietenă", bătută la școală de mama lui Barbie!” (cancan.ro).

”Românca Angelica Jelesco, machieuza lui Bill Clinton, Robert Redford și Michael Jordan” (newspad.ro)

”Va vine sa credeti! Inna nu are machieuză si hairstylist personal!”(wowbiz.ro)

_______________

Utilizarea intensivă a internetului pentru a socializa și a comunica crează tot mai multe discrepanțe între formele lingvistice literare și cele folosite de vorbitorul comun. Răspândirea unor termeni formați în mod eronat este mult mai accentuată în mediul online, din cauza ușurinței de comunicare, iar vorbitorul este îndepărtat de sursele ”oficiale” din care poate afla termenii corecți. Propun crearea unor platforme online cu acces gratuit unde vorbitorii să poată beneficia de surse sigure și corecte de informare, iar motoarelor de căutare gen ”google” să le fie indexate toți termenii și expresiile nou acceptate de Academia Română.

Cap.2.4.1 Nume feminine cu valoare familiară

Deși există un număr mare de nume feminine formate prin sufixare considerate familiare și peiorative în același timp (doctoriță, ministreasă, actriță, doctoreasă, preoteasă, hangiță) dintre acestea se disting câteva nume feminine ce au doar valoare familiară, în pofida descrierii lor ca fiind peiorative de către iluștri lingviști români.

” – caracterul peiorativ al celor mai multe formații feminine (cele cu sufixele –iță, -oaică, -easă, -eancă ș.a.; doar formațiile în –ă sunt neutre, dar nici acelea întotdeauna,

cf. individă vs. individ, filozoafă vs. filozof)” (Aurora Petean-Feminizarea în limba omână, pag. 250)

În capitolele anterioare am scris despre valoarea peiorativă a sufixelor ”–iță” însă părerea mea proprie este că numele de profesie feminine ce se termină cu acest sufix sunt doar familiare și chiar denotă un oarecare alint care este involuntar produs de societatea masculină față de sexul ”gingaș”.

Nici neologismele recente nu au scăpat procesului de feminizare. Putem lua ca exemple cuvintele cel mai des întâlnite: Dj- Dj-iță, hacker-hackeriță, blogger- blogger-iță, Vj- Vj-iță.

Deși termenul blogger (termen folosit cu valoare neutră din punct de vedere stilistic în engleză) provine dintr-un substantiv englezesc neutru (log-jurnal), în limba română s-a creat femininul acestuia prin derivare moțională cu sufixul ”-iță”.

”Definitie: Cuvantul Blog este prescurtarea de la “weblog” si se refera la un jurnal online creat si postat de grupuri sau

persoane individuale, articolele fiind afisate in ordine cronologica. Oricine isi poate crea propriul blog, de la copii la adulti” (old.sigur.info)

”Cariera mea de blogăriță” ( titlu de articol de pe http://razboin1.blogspot.ro)

” Le-am luat cate un scurt interviu catorva bloggerite cu experienta din blogosfera romaneasca. Am vrut sa aflam cand si-au facut blog, de ce, ce scriu pe el, daca fac bani din blogging si…” (apropo.ro)

”Dana Păun – bloggerița care lansează propria linie de haine povestește cu Bananele” (bananasociety.ro)

”Dana Rogoz, bloggeriță cu acte-n regulă de doi ani” (gds.ro)

”Doamnelor, astãzi m-am gândit sã vã întreb cum aratã în opinia vostrã bloggerița de beauty. Vreau sã îmi spuneți cum o vedeți voi sau cum vã imaginați cã aratã, cu ce credeți cã se” (ioanadumitrache.ro)

Denumirea de ”DJ-iță” la fel, provine din limba engleză de la ” disc jockey” care la fel este neutru din punct de vedere stilistic în limba engleză.

”Vj-iță”- provine de la ”video jockey”

”hacker-iță”- provine de la ”hacker”- persoană foarte pricepută în manipularea programelor de calculator ( a nu se confunda cu ”cracker”- persoană specializată în spargerea parolelor de calculator”.

Deși nu era necesară feminizarea acestor termeni în limba română, din necunoștiință de cauză utilizatorii acestor termeni le-au creat pentru a marca diferența de sex între cei ce au aceste profesii. Din nou putem vedea un rezultat al tendinței de feminizare ( în aceste cazuri putem spune că este forțată) și nu doar din partea persoanelor de gen feminin ci și masculin.

” Show made in Japan cu DJ-ița Ruca Apple, în Planet” (viatalibera.ro)

” Ruth Flower este o bătrână simpatică de 71 de ani și este cea mai bătrână DJ-iță din lume. Numele ei de scena este…” (dli.ro);

” DJ-ita ProFM Giulia a devenit ieri mămica. Vedeta in varsta de 27 de ani se simte foarte bine dupa nastere si va iesi maine din spital.” (femina.rol.ro)

” Paris Hilton revine si se face Dj-ita!” (cancan.ro); ” Cea mai frumoasa hackerita din lume este rusoaica si are doar 21 de ani” ( stirileprotv.ro);

” O hackerita in varsta de 10 ani, care isi spune CyFi a dezvaluit in cadrul conferintei de hacking DefCon 19 o vulnerabilitate de tipul zero-day, prezenta in jocurile din dispozitivele iOS si Android.” (hit.ro);

”O noua clasa de vulnerabilitati informatice la jocurile care ruleaza pe dispozitivele mobile a fost descoperita de o hackerita in varsta de 10 ani.”(jurnalul.ro)

” Vj-ita Oana Tache a devenit imaginea celui mai nou proiect initiat de tinerii designeri romani”(cancan.ro);

” Weekendul acesta, studioul ProFM de pe faleza din Mamaia, a devenit neincapator. VJita MTV, Oana Tache, prezenta ca de obicei la datorie…” (mtv.ro)

Termenii enumerați mai sus au toți o valoare familiară. Acestea fiind neologisme recente și neintrate încă sub observatorul Academiei Române au fost derivate prin calea cea mai facilă și mai productivă, derivarea moțională cu sufixul diminutival ”-iță”, de către utilizatorii acestora.

__________________

Importul termenilor din alte limbi este un procedeu delicat, care nu ar trebui lăsat la voia întâmplării, pentru a nu da naștere unor derivări defectuoase ca în cazul celor de mai sus. Le consider defectuoase deoarece nu era necesară feminizarea acestora, ele fiind la bază neutre din punct de vedere stilistic și în unele cazuri, neutre și din punct de vedere morfosintactic ( blogger- are la bază termenul ”log”-jurnal, un inanimat de gen neutru în limba engleză).

Sufixul ”-iță” nu depreciază în nici un fel valoarea profesiei sau a persoanelor ce le exercită, ci din contră, se simte o nuanță de alint, se crează o distincție plăcută între varianta masculină și cea feminină.

Un cuvânt împrumutat mai este și ”reporter”- REPÓRTER, -Ă, reporteri, -e, s. m. și f. Persoană însărcinată să culeagă și să transmită de pe teren știri și informații; autor de reportaje. Reporter cinematografic = operator care filmează în vederea realizării unor jurnale cinematografice, a unor filme documentare etc. [Acc. și: reportér] – Din fr. reporter, germ. Reporter, engl. reporter. (DEX ’98)

Deși oficial forma sa de feminin se termină în sufixul ”-ă” îl menționez deoarece a avut loc și o altă derivare la feminin care este foarte des folosită. Substantivul în cauză format este ”reporteriță”.

”O reporteriță din SUA a fost dărâmată din picioare în timp ce se afla într-o barcă, de un pește care a început să se zbată în mâinile ei.” (rtv.net.)

”Vedeta Pro TV a rabufnit pe loc si a luat masuri. I-a predat reporteritei o lectie despre jurnalism si modul in care se pun corect intrebarile in cadrul unui interviu, nu inainte de a-l ruga pe camerman sa opreasca filmarea.” (stiri.ele.ro)

” Recent, Laura Cosoi a participat la aniversarea Beau Monde care a implinit 11 ani. Una dintre reporterițele care a luat-o la intrebari pe fosta iubita a lui Smiley, a fost chiar Irina Fodor, sotia lui Razvan Fodor” (femina.rol.ro)

” În timp ce reportera de 23 de ani, Ashley Taylor, vorbea în fața camerei, un individ purtând ochelari de soare a intrat în cadru, i-a smuls microfonul din mână și a început” (gandul.info)

” Carley Gordon, o reporteră de la postul de televiziune american WSMV, s-a facut de ras in fata telespectatorilor in timp ce…” (stirileprotv.ro)

O altă trăsătură a acestui substantiv nume de profesie este utilizarea acestuia și cu forma de masculin:”reporter”.

” în calitate de gazde, au părăsit propria lor conferință de presă, întrucât reporterul PROTV Mihaela Dan…” (http://brailanews.blogspot.ro)

”Roxana Ciuhulescu va fi reporter special Happy Hour, PoveStiri Adevarate si Pro Motor”(protv.ro)
” Tineri de succes: Mihaela Coposciuc, reporter la Antena 1” (sighet-online.ro)

Utilizarea acestor trei forme ale substantivului ”reporter” denotă un oarecare ”haos” în gramatica limbii române, o instabilitate lingvistică. Întăresc această afirmație cu un alt exemplu de nume de profesie care deși în DEX apare și cu forma de femin acesta este folosit des cu forma sa de masculin: jurnalist, jurnalistă.

Jurnalist, -ă, jurnaliști, -ste, s. m. și f. 1. Ziarist(ă), gazetar(ă). 2. Vânzător de ziare. – Din fr. journaliste (DEX’ 98)

”1. Cine esti si cu ce te ocupi in momentul de fata?

Mihaela: Jurnalist. Ma numesc Mihaela Coposciuc. Pana la starea civila… :)” (sighet-online.ro)

” Mălina Gont, jurnalist Digi24: „Atunci când le transmiți celor care te urmăresc ce să facă, ce să aleagă, tu, ca jurnalist, te compromiți. Nu poți avea credibilitate dacă intri în jocul lor.” (Mălina Gont pentru digi24.ro)

Alte substantive feminine nume de profesie cu valoare familiară: actriță, doctoriță, pictoriță, barmaniță, chelneriță, primăriță, călugăriță, pescăriță, strungăriță.

Căutând în DEX-ul din 98, am găsit un alt termen interesant care apare cu definiția:

târgoveț,-eață, târgoveți, -e, s. m. și f. (Astăzi fam.) Persoană care locuiește într-un târg; orășean, citadin. – Din bg. tărgovec.

Personal cred că această definiție este incompletă deoarece în timp acest cuvânt a căpătat un alt sens, acel de ”comerciant”, respectiv ”comerciantă”, așadar, o profesie ”neoficială”. Datorită acestui sens căpătat putem spune că ”târgoveață” este un substantiv feminin nume de profesie derivat de la masculinul ”târgoveț”, și care înseamnă – femeie ce se ocupă cu comerțul în piețile publice.

Urmând explicațiile și afirmațiile de mai sus, încadrez acest substantiv (care uneori este folosit și ca adjectiv deoarece a fi târgoveț, comerciant, poate fi și o trăsătură a unei persoane) la categoria ” nume feminine cu valoare familială”.

” O femeie de aproximativ 50 de ani a început să o amenințe pe o târgoveață, la piață, cu pedeapsa lui ‘mnezău, cu nenorociri mari pentru că a refuzat să-i dea bani” (curaj.net)

” O târgoveață care vindea ouă, auzind vestea a exclamat că nu este posibil așa ceva și că” (http://theodialogia.blogspot.ro)
” Cel mai grav este insă ca, in ultima vreme, Stelian Tănase a devenit un colportor de zvonistică ieftină, cu profil de targoveață care, între doi clienți care-i cumpără roșiile, pune țara la cale cu vecina de tarabă.” (ziare.com)

_____________________

Consider că în următorii ani se vor creea tot mai multe nume femine cu valoare familială derivate din cuvinte englezești (rapper-iță) datorită deschiderii mentalității românilor către nou, către Occident. Acestea vor fi create cu sufixul diminutival ”-iță” deoarece este mult mai ușor și eufonic sună mai plăcut.

Cap. 2.4.2 Nume feminine cu valoare peiorativă

Așa cum spuneam la începutul lucrării, în limba română există și sufixe care deteriorează semnificația stilistică a cuvintelor. Sufixe precum ”-esă, -easă” sunt folosite uneori pentru a ironiza o persoană de gen feminin, în special statutul acesteia.

Mai grav este însă faptul că românii folosesc derivatele substantivale neștiind că ele de fapt înseamnă cu totul altceva, sunt folosite practic ”după ureche”.

Substantivele feminine ce se termină în ”-esă, -easă”, în general, înseamnă ”soția unui bărbat ce ocupă postul de …”.

Luăm ca exemplu cel mai popular (datorită contextului politic actual) substantiv feminin derivat din masculin: ministreasă/ministresă. Deși aceste doua forme de feminin, conform DEX-ului înseamnă ”soție de ministru”, ele sunt folosite pentru a ironiza o femeie ce ocupă funcția de ministru. Deci, se produce o gravă eroare lingvistică, eroare propagată pe toate sursele de informare, ce poate creea impresia celor mai puțin cunoscători că aceasta este forma de feminin pentru ”ministru”.

Ministreasă, ministrese, s. f. (Fam. și ir.) Soție de ministru. – Var. (după alte surse) ministresă. – Ministru + suf. -easă. (DEX’98).

” Ministresa Udrea, fără fițe la Rânca alături de Călinoiu” (gorjeanul.ro)

” Lansare cu repetiție pentru ministresa turismului”(jurnalul.ro)

” Ministresa Elena Udrea vine din nou în județul nostru” (informatiadealba.ro)

Toate citatele de mai sus sunt titluri de articole din ziare online, ce încearcă să ironizeze statutul unei femei controversate. La prima vedere reușesc, dar la o analiză mai exactă, autorii acestor articole aduc un mare deserviciu limbii române.

În DEX și NODEX funcția de ”ministru” apare doar la masculin, celelalte forme: ministresă, ministreasă, fiind trecute cu o altă explicație și anume: soție de ministru.

În cazul termenului ”ministru” se folosește destul de des și varianta feminină cu terminația cea mai productivă, și anume ”ministră”. În româna actuală, în presă și pe internet putem găsi numeroase exemple în care este folosită forma de „ministră” cu sensul de ” femeie ministru”. Contextele în care este folosită această formă pot fi considerate cel mult informale, dar nu neapărat peiorative sau agresive, după cum riscă să pară din cauza formulărilor directe:

"Când iese la pensie ministra Muncii?" (phprebel.org); "actuala ministră a învățămîntului" (asymetria.org). Este important să observăm utilizarea acestei forme de feminin tot mai des în exprimările jurnalistice deoarece este folosită cu neutralitate, forma ”ministră” bucurându-se chiar de același prestigiu pe care îl are forma de masculin ”ministru”.

”Manechine pentru o seara: 11 politiciene, o ministra, nevasta primarului…” (gandul.info); ” Noua ministră de externe a Georgiei spune că Tbilisi…” (europalibera.org); ”Raul Capra: Disputa cu ministra mediului despre microhidrocentrale” (gandeste.org); ”Profesorul Liviu Brătescu vrea să o bată pe ex ministra Elena Udrea…” (news-roman.ro)

Unul dintre puținele substantive cu terminația în ”-easă”, care oficial se referă la o femeie ce ocupă o funcție este ”primăreasă”: primăreasă, primărese, s. f. Primăriță. – Primar + suf. –easă (NODEX 2002); dar și acest termen este folosit cu valoare peiorativă, așa cum puteți observa în exemplele următoare:

” Preoteasa primăreasă a inventat metode diavolești de sancționare” (jurnalulbtd.ro)

” Veselia generală: votați Tatoiu – primăreasă !” (politicata.wordpress.ro)

” „Primăreasa” din Poduri lupta pentru rromi!” (desteptarea.org)

Valoarea peiorativă a acestor substantive este dată de contextul în care sunt folosite, oficial ele reprezintă un statut social bine definit și respectabil.

Alte exemple sunt ”doctoreasă, notăreasă”:

Doctoreasă, doctorese, s. f. (Pop. și fam.) Soție de doctor (1); femeie care practică medicina; doctoriță. Femeie care vindecă bolile cu mijloace empirice. [Var.: doftoreásă s. f.] – Doctor + suf. -easă. Cf. fr. doctoresse (DEX’98)

Notăreasă, notărese, s. f. (Reg.) Soție de notar. – Notar + suf. -easă. (DEX’98)

”Căci de aia îi plătim noi un salariu nemeritat, să se facă ea doctoreasă în timpul programului. Și ca să le meargă…” (impact-est.ro)

”Nu trebuia să afli, dar se pare că m-ai dominat psihologic, chiar dacă n-am schimbat nicio vorbă. Sau poate… pentru că ești doctoreasă.” (comentariu al unui utilizator de forum)

” Probabil că madama doctoreasă habar nu ave că” (comentariu la un articol online)

” Cum adica, o notareasa, o judecatoare, nu au ele mari nevoi?” (pescuitvrancea.ro)

”…si ca sa scape notareasa ca nu a trimis ea imediat procura la notarul emitent…” (forum de internet)

” …care prevesteste nebunia, cand o toropela ciudata il cuprinde pe notar, o agitatie cuplita pe surori si pe notareasă.) ( Ion Agârbiceanu- Arhanghelii)

Observăm în ultimul exemplu de mai sus ( citatul din ”Arhanghelii) că acesta folosește corect termenul de ”notăreasă”, acela de ”soție a notarului”, pe când în celelalte exemple din zilele noastre uzul acestui termen este total eronat, referindu-se la o femeie ce exercită funcția de notar. Se observă foarte ușor și din contextele în care se află că ”notăreasă” este folosit cu valoare peiorativă.

Observ că simplitatea vieții de până acum 70 de ani nu permitea crearea unor uzuri eronate ale cuvintelor. Dorința de îmbogățire forțată a vocabularului românesc, diversitatea socială și individuală a făcut ca limbajul să sufere schimbări majore, negative. Toate aceste nume feminine exemplificate mai sus sunt folosite eronat din dorința de ironizare a unor persoane, dar sunt folosite greșit, ele avînd o altă semnificație pe care românii nu o mai cunosc, folosesc acești termeni ”după ureche”, deoarece sună peiorativ.

Ca un ultim exemplu aduc sub observație termenul ”avocat”. Acesta apare în DEX cu forma feminină ” avocată”. Având în vedere faptul că există termenul ”notăreasă” am căutat pe internet și termenul ”avocăteasă”. Nu mare mi-a fost surprinderea să găsesc această formă de feminin utilizată în numeroase cazuri, cu valoare peiorativă și fără.

”E o avocateasă supertare, are toate gradele posibile” (discuție pe gmclub.ro); ” …am folosit-o deja pe aceasta avocateasa si am…” (discuție pe softpedia.com); ”mare avocateasă o dă in bară la cunoașterea legii.” (comentariu pe evz.ro)

În ultimul exemplu se vede clar utilizarea acestui termen cu valoare peiorativă.

Cap. 3

Aspecte semantice si stilistice în domeniul

derivării moționale

Așa cum spuneam și în capitolul 1, sufixele pot fi clasificate și din punct de vedere semantic (clasificare propusă și de Ion Coteanu, Narcisa Forăscu și Angela Bidu Vrânceanu în lucrarea ”Limba română contemporană.Vocabularul”):

-Nume de agent (care denumesc pe autorul unei acțiuni, pe cel care îndeplinește o funcție sau exercită o meserie etc.) : brutar, cofetar, măcelar, cizmar, lăutar și altele.

– Nume de instrument: malaxor, ventilator, ascuțitoare, răzăoare etc.

-Derivate cu sens colectiv (sau substantive colective): mulțime, nobilime, boierime, brădiș, etc.

-Derivate abstracte (prin care sunt denumite însușiri, caracteristici, acțiuni etc.): răutate, exactitate, omenie, bunătate etc.

-Derivate care indică originea: ardelean, muntean, danez, italian etc.

-Derivate augmentative (prin care sunt denumite obiecte de dimensiuni mai mari decât ale obiectelor desemnate prin cuvintele-bază): castronoi, măturoi, alcolist etc., marea majoritate deținând o valoare peiorativă.

-Derivate diminutivale (al căror sens diferă de cel al cuvintelor de bază prin faptul că obiectele denumite de ele sunt mai mici decât cele obișnuite): peștișor, frățior, mașinuță etc.

Derivatele moționale reprezintă un substrat al tuturor acestor categorii de derivate, deoarece exprimă genul lor. Cele mai prezente sufixe moționale ce formează derivate feminine sunt: -a, -iță, -ească, -easă, -esă, -că, -oaică, -toare.

Când vorbim despre aspectele lor stilistice ne referim la ce anume exprimă ele în anumite contexte, observând, în pofida faptului ca unele dintre ele ”oficial” au o semnificație exactă, că ele sunt folosite cu un alt sens decât cel admis de normele lingvistice. Aici putem da ca exemple derivatele moționale: ministreasă, ministresă, avocăteasă, doctoreasă etc. Am menționat aceste exemple deoarece în subcapitolul anterior am demonstrat că sufixele ”-easă, -esă” dacă sunt atașate unei baze substantivale nume de meserie, fac referire la soția celui ce exercită o funcție, exprimă locul social a persoanei în cauză, dar ele sunt folosite pentru a ironiza pe cineva, sunt folosite cu valoare peiorativă deși este greșit.

Stilistic vorbind, sufixele derivării moționale pot exprima măreția, micimea, josnicimea, afecțiunea, ura, ironia unei persoane:

– rățoi- denotă o oarecare mândrie, grandoare, determinare nesăbuită, dar adesea folosit pentru a

ironiza mersul unui bărbat ( ”merge ca un rățoi”);

– gâscan- denotă și o mărime fizică augmentată a masculului gâștei (există și alternativă pentru

acest termen, și anume ”gânsac”); folosit pentru a ironiza felul unui bărbat de a vorbi, de

a se agita; adesea folosit și pentru a ironiza aspectul fizic al unui bărbat;

– curcan- denotă superioritatea fizică a masculului curcii;

– viloi- de la subst.f. ”vilă”- are o valoare augmentativă, o vilă foarte mare, impunătoare;

– viluță- de la subst. f. ”vilă”- are o valoare diminutivală, o vilă mai mică dar cochetă;

– primăriță- sufixul ”-iță” induce ideea de ființă mică, mai fragilă decât ”primarul”; totodată

induce ideea de afecțiune, de drag.

– doctoriță, ștrengăriță, poștăriță, actriță etc…

Sufixul ”-iță” induce ideea de ceva mic, fragil (copiliță) și din această cauză este considerat a fi neproductiv, se crede că este peiorativ.

Experimentând asocierea sufixului ”-iță” cu diverse substantive nume de meserie am găsit pe internet și exprimări de genul ”ministriță”, ”profesoriță”. Dacă în subcapitolul 2.4.1 susțineam că nu toate substantivele derivate moțional cu sufixul ”-iță” sunt peiorative, ci doar cu valoare familiară, diminutivală, în cazurile de mai sus se observă clar că aceste apelative sunt folosite cu valoare peiorativă și chiar au un ton malițios.

Exemplele extrase din discuțiile de pe unele forumuri de internet confirmă și întăresc afirmația de mai sus.

”Sunt unul care am spus de mult ca ministrita blonda nu a facut nimic pt un turism civilizat, accesibil ca pret si atragator.” (urbaniulian.ro); ”normal ca udrea va ramine ministrita, vor schimba ceva prin punctele esentiale, insa nu or sa modifice nimic” (agf.ro);

”Filmul asta trebuie naeaparat vazut de Ministrita Andronescu, de guvern, parlament, presedinte :iata o adevarata reforma a invatamintului! 100% economii la buget” (forum.atei.ro); ” HAAAAALO! cineva de la guvern ministrita Sulfina? Nobody?” (forum.softpedia.com);

”Adica o profesorita, fie ea fatarnica si dornica de parvenire, care a turnat si a tacut, a facut acelasi lucru ca ucigasul oficial al Securitatii, cel care,..” (sursadeștiri.ro);

”Da' de ce numa' profesorita, ungurule? Profesor ce-are?” (forum.softpedia.com);

Găsim o utilizare a derivatului ”profesoriță” chiar și în traducerea în românește a cărții scrise de Edmondo de Amicis ”Cuore-inimă de copil”, de Clelia Bruzzesi:

___________________

Substantivul ”profesoriță” este trecut doar în Dicționarul de Arhaisme și Regionalisme (DAR) ca sinonim pentru ”profesoară”.

”Mai va fi pâna sa strângem suma! Una mai mare decât toate, care îsi da chiar aere de profesorita, înainta si dete cincizeci de lire”

Alte sufixe moționale și diminutivale, dar rar întâlnite sunt: ”-cușă”- tigăncușă (de la țigan-țigancă, țigăncușă); ”-uță”- româncuță (de la român), țărăncuță.

Un alt derivat moțional ce capătă o valoare stilistică de ironie este substantivul ”filosoafă”. Găsim acest termen trecut în ”Dicționarul limbii românești” (1939) și în DEX:

Filozof, -oafă s. m. și f. v. filozof (DEX);

filosóf, -oáfă s. (vgr. philósophos). În vechime, cel care studia natura. Azĭ, cel care studiază filosofia. Fig. Înțelept, resemnat, liniștit și retras. – Și -zóf (după fr.). V. filfison. (Dicționarul limbii românești 1939).

Este interesant faptul că acest substantiv, în cazurile în care are clar o valoare ironică, este folosit adesea scris cu ”z” în loc de ”s”- filozoafă:

”Maria Dinulescu, o filozoafă mai adîncă decît orice piscină” (catavencii.ro); ”Mai are putin si ajunge o filozoafa! Monica Gabor…” (cancan.ro); ”Tineretul din ziua de azi – Concluzie de filozoafă în vacanță” (oanabacanu.wordpress.ro); ”Ramona Gabor e o filozoafă blonda”

(zoso.ro); ”MAMICA FILOZOAFA” (katitoke.blogspot.ro); ” Sfaturi pentru pustime de la soacra filozoafa” (acum.tv); ”Radu Banciu: Filozoafa Monica Gabor s-a săturat să se trezească lângă chinezul care duhnește a energizant!" (ziare.www.ro)

Deși normele lingvistice și DEX-ul acceptă și atestă forma de ”filosoafă”, am găsit un singur exemplu relevant, tot cu sens ironic:

” CONTESTAȚII BAC 2011, VRANCEA: Dacă nu contesta, filosoafă rămânea: De la 5,30, a ajuns la 1,60!

O elevă a Liceului de Arte din Focșani, care a fost notată inițial cu 5,30 la filosofie și care a depus contestație, a primit 1,60 în urma recorectării lucrării.” (realitatea.net)

În exemplul de mai sus am redat întreg articolul pentru a se putea întelege ironia contextuală. Se mai poate observa și expresia derivată moțional în acest caz ” Dacă tăceai, filosof rămâneai”.

De mai multă vreme circulă și forme ca ”friptan(ă)” -friptură mare, kentan(ă), formate prin substituție de sufix. Acestea fac parte din argoul modern, sufixul ”-an” inducând ideea de ceva mare, iar uneori adaugă o valoare mai mare substantivului de bază, care poate fi o marcă de mașină ( Mercedes- Merțan) sau un alt obiect (vilă-vilan); se poate observa că acești termeni _________________

Vezi Argou 2007, editura Niculescu; Sinonime 2002, editura Litera Internațional;

Scriban1939, August Scriban; DEX ‘98

denumesc obiecte ce definesc o clasă socială mai aparte.

Ca o concluzie la cele scrise mai sus, pot spune că derivatele moționale au valori stilistice care nu pot fi clasate pe categorii, deoarece derivatele moționale (și nu numai) sunt flexibile, adaptabile situațiilor și contextelor. Ar fi greșit ca lingviștii români să încadreze aceste derivate pe categorii acum, când oamenii le folosesc pentru a exprima să zicem un alint ( sufixul ”-iță” exprimă acest lucru) iar după câțiva ani, după ce stilistica derivatelor se va schimba, acestea să se găsească în cărțile de specialitate tot cu explicația veche, de acum. Cum spuneam și la începutul lucrării, limba română nu doar că evoluează, dar se și schimbă de la ani la ani, după cum putem observa în cazul cunoscutului derivat ”ministreasă”, care până în 1946 însemna doar ”soția unui ministru”, deoarece până în acel moment din cauza contextului istoric nici o femeie nu putea ocupa funcția de ministru, asta până în 1946, când Florica Bagdasar a devenit prima femeie ministru din România. Din acel moment singurul derivat moțional care părea să fie corespondentul de gen feminin pentru ”ministru” a fost ”ministreasă” sau ”ministresă”, iar poporul român l-a folosit ca atare cu sensul de ”femeie ministru”.

Semantica derivatelor moționale este un alt aspect ce trebuie studiat. Aceasta se referă la o legătură creată între substantivul de bază (corpusul) și sensul pentru care este utilizată forma derivată a acestuia.

Sufixul ”-oi” este unul dintre cele mai populare sufixe în limbajul argotic, unde diversitatea derivatelor este foarte vastă, expresiile metaforice și adresările prin comparație cu obiecte sau animale sunt abundente (mârlănoi, țărănoi, căsoi etc).

Putem lua ca exemplu termenul ”maimuțoi”- de la subst. f. ”maimuță”+. sufix ”-oi”. Observăm că sufixul ”-oi” realizează o derivare moțională, de la femininul ”maimuță” la masculinul ”maimuțoi”.

Maimuțoi, s. m. Augmentativ al lui maimuță; maimuță mascul. (Fam.) Epitet dat unui bărbat foarte urât sau care obișnuiește să imite pe alții; epitet dat unui bărbat neserios. – Maimuță + suf. -oi. (DEX’98)

” Reporter: Dacă și fata pe care v-ați luat-o a vrut mediatizare, atunci chiar că sunteți doi maimuțoi și lumea care s-a belit la nuntă, niște cretini!” (realitatea.net)

”Mai bine ca un francez decat ca un maimuțoi iliterat ca G.Bush care cand deschide gura” (cafeneaua.com);

” Maimuțoi umflat cu pompa noii Securitati !!” ( comentariu pe evz.ro);

”…prieten cu cei doi maimuțoi opoziționari dar acum va face altceva …” (curentul.ro)

Observăm în exemplele de mai sus valoarea total peiorativă, negativă a substantivului ”maimuțoi” care stilistic se transformă într-un adjectiv, într-o însușire negativă a unor persoane- oameni urâți, gălăgioși, neserioși. Observăm că semantic, acesta are la bază substantivul ”maimuță” și comportamentul animalului desemnat.

Exemple de utilizare cu sens propriu a derivatului masculin ”maimuțoi”:

”un maimuțoi frumos grăsuț s=a indragostit de o girafă, sau împrietenit, s-au căsătorit” (funkydonkey.ro); ”Era un maimuțoi,/ Grăsuț dar vioi /…/” (wattpad.com)

Dacă analizăm semantic derivatele moționale din limba română putem observa că sunt mai vizibile cele din argou, mai expresive.

gășcar- de la s. ”gașcă”, membru al unei găști; maimuțar- de la s. ”maimuță”, hoț de bagaje; flașnetar- de la s. ”flașnetă”, informator; tunar- de la s. ”tun”, care dă lovitura, o spargere mare; măturar- de la s. ”mătură”, concură cu ”măturător”, definit în Tandin 1993 ca ”muncitor necalificat”, este deci în sens figurat și general ”cel ce dă cu mătura”.

Observăm în exemplele de mai sus cum sufixul ”-ar” realizează moțiunea de la un susbtantiv de gen feminin la un substantiv de gen masculin care este folosit fie cu sens figurat sau propriu, dar care din punct de vedere semantic are legătură directă cu sensul corpusului, al substantivului de bază.

Și în limbajul popular sau colocvial se creează din substantive adjective argotice: bengos- de la ”benga”- drac, din lb. romanes. În Drimba 1992, acesta este trecut cu sensul de ”glumeț, vesel”, dar în alte dicționare de argou mai recent apărute acest adjectiv este inclus cu valoare negativă (”rău”, la Croitoru-Bobârniche, 1996) dar și cu sensuri pozitive, de admirație chiar- excelent, formidabil ( în Volceanov 1997); bengos,- oasă, bengoși, -oase, adj. (adol.) excelent, formidabil, grozav (Argou 2007).

”Pandurii ți-aduc fericirea și mașină bengoasă” (scandaldegorj); ”În România, persoanele cu dizabilitati prefera masinile bengoase” (soviani.ro); ” Care credeti ca e cel mai bengos celular?” ( forum.computergames.ro);

”cum să te îmbraci ca să fii bengos” (inspiredachievement.ro); ”Acesta e cel mai “Bengos” magazin din Deva…”(lzds.wordpress.com).

Alte adjective create din substantive prin derivare moțională: mămos (de la s. f. mamă), drăgăstos (de la s.f. dragoste), bărbos (de la s.f. barbă), rușinos (de la s.f. rușine). Toate aceste exemple de derivări moționale au în comun faptul că semantic sunt legate de cuvintele lor de bază, sunt folosite datorită sensului pe care îl transmit, sens căpătat de la corpusul la care este atașat sufixul ”-os”.

Drăgăstos, -oasă, drăgăstoși, -oase, adj. Plin de dragoste, de tandrețe; iubitor, afectuos. – Dragoste + suf. -os. (DEX’98).

”Ben Affleck, dragastos la maximum cu nevestica gravidă” (cancan.ro);

”Ce sa fac ca pretenul meu sa fie mai dragastos cu mine” (tpu.ro)

”Bărbos, -oasă, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os. (DEX’98)

”Răzvan e bărbos, ca părintele Galeriu” (cariereonline.ro); ”Un bărbat bărbos, câștigător la crosul pe tocuri de la Festivalul Urban "Femei pe Mătăsari"” (gandul.info)

Mămos, -oasă, mămoși, -oase, adj. (Fam.) 1. (Despre copii) Care este extrem (sau excesiv) de atașat de mamă. 2. (Despre oameni) Care este extrem (sau excesiv) de atașat de copiii săi; ocrotitor. – Mamă + -os. (DEX ’98)

”poate nu e genul mamos si atunci e ok…va intelege…multa bafta…” (eumama.ro); ”Colin Farrell e mămos” (monitorulexpress.ro)

Rușinos, -oasă, rușinoși, -oase, adj. 1. Care se rușinează ușor; sfios, timid. 2. Care constituie o rușine, care aduce rușine; blamabil, reprobabil. – Rușine + suf. -os. (DEX ’98)

”Este rușinos că românii nu sunt mândri de marea lor realizare din 1989” (huffingtonpost.co.uk)

Cap. 3.1 Polisemia unor sufixe

Din punct de vedere semantic unele sufixe pot genera și polisemie. Unele dintre acestea, cum ar fi sufixul ”-tor/toare”, pot construi ca:

– adjectival- care numește o însușire dedusă din cuvântul de bază – apăsător, de la vb. a apăsa; supărător, de la vb. a supăra; cicălitor, de la vb. a cicăli;

– ca subsantival, nume de agent- croitor, vânzător, taxator, ștanțator; nume de animale- ciocănitoare, nume de plante- sunătoare; nume de instrument: sucitor, desfăcător.

Alte exemple de sufixe polisemice:

– os: adj.- drăcos, mânios, furios, drăgăstos, mămos; subst.- (un) bărbos, (un) mămos, (un) fricos;

– uță: adj.- tristuță; subst.- trăistuță;

– it: adj.- amorțit, trăsnit; subst.- clănțănit, păcănit:

– an: adj.- grosolan; subst.- gâscan

Cap. 3.2 Sufixele moționale în ofertele de muncă

Acest subcapitol este de departe cel mai interesant, deoarece tratează o problemă mult mai activă decât cele de care am vorbit în restul lucrării, și anume: modul de exprimare al angajatorilor atunci când publică anunțuri de angajare.

După cum am mai vorbit, în nomenclatorul de profesii majoritatea profesiunilor sunt de genul masculin. Studiind ofertele de muncă de pe website-ul celui mai popular motor de căutare de job-uri, Bestjobs.ro, am observat că din aprox. 2400 de titluri ale ofertelor de angajare, doar 51 dintre ele conțin numele profesiei la formă feminină: 20 de titluri conțin forma ”vânzătoare”, 20 conțin forma ”secretară”, 5 conțin forma ”bone”, 2 de ”croitoreasă”, 2 de ”infirmieră”, unul de ”femeie de serviciu” și unul de ”ceainăreasă”.

Formele de ”bone” și ”femeie de serviciu” apar la feminin din pură obligație, deoarece aceste meserii sunt practicate în general (și este preferabil) de femei și pentru că în nomenclatorul de meserii apar doar cu această formă de feminin. Observăm că s-au folosit sufixele moționale ”-ă; -easă, -oare”.

Dacă citim doar titlurile acestor joburi putem spune că acestea sunt destinate doar bărbaților dar și corpul anunțurilor aflăm altceva.

Deși titlurile conțin forma de masculin a denumirii profesiei, în corpul anunțului se menționează uneori și forma de feminin, câteodată chiar cu o valoare imperativă, denotă o preferință a angajatorului.

Titlu: ” Asistent manager”; Corp anunț: ”Căutăm pentru angajare o persoană pentru funcția de asistent manager/secretară.”

Titlu: ”Asistent manager”; Corp anunț: ”Desfășoară activități de recepție – secretariat si asistentă a Managerului General”;

Titlu: ”Asistent manager”; Corp anunț: ” -experiență activități de secretariat, recepție și asistentă”

Observăm că în exemplele de mai sus în corpul anunțurilor se folosește forma de feminin ”asistentă” pentru a evidenția preferința angajatorului sau echivalentul său ”secretară” ( fișa de post a unei secretare este aceeași cu a unei asistente).

1. ” ASISTENTĂ medical cu sau fară experiență, pentru cabinet de stomatologie cu un program de 7 ore pe zi, detalii la interviu, cabinetul se află în sector 5;”

2. ” BONĂ pt copil 1 an, 9 ore/ zi, 1300 L, zonă centrală. Bonă internă, 1500 L. Menajeră cu recomandare, 9 ore/ zi…”

3. ” OSPĂTAR, angajăm studente simpatice fără experiență pentru postul de ospătar”

4. ” PERSONAL facturare, angajăm personal facturare-relații clienți, cu experiență în domeniu rog seriozitate, punctualitate nu deranjati la telefon trimite-ti e-mail!”

5. ” VÂNZĂTOR sau vânzatoare ambulant/ă prezentabil/ă căutam care să vândă produsul nostru in fața magazinului (gen drive in), zona Romana, salariu fix + comision;”

6. ” MANIPULANT marfă, S.C. ECOTIR LKW S.R.L. angajează la depozit. Cv-urile pot fi trimise la adresa e-mail…”

7. ” PERSONAL curatenie club/pub/cafenea Regie angajează personal curățenie. Interviuri zilnic la ora 15:00 la locatie adresa Sp Independentei 290, cladire R3”

Toate anunțurile de mai sus au fost extrase de pe website-ul ”anunturi.ro”. Am selectat doar câteva dintre zecile de anunțuri postate pentru a scoate în evidență anumite particularități în redactarea lor. Cred că cel mai interesant dintre ele este primul anunț deoarece conține forma de feminin a subst. ”asistent”, formă creată prin sufixare moțională cu sufixul ”-ă”. Interesant este faptul că acesta este singurul caz în care s-a folosit gruparea ”asistentă medical”. Editorul acestui anunț a făcut (nu se poate spune exact dacă intenționat sau dacă din greșeală) tranformarea moțională doar pentru substantivul ”asistent”, lăsând adverbul ”medical” la masculin. Putem extrage ideea că editorul a crezut de cuviință că trebuie să folosească doar femininul ”asistentă”, termenul ”medical” fiind cu valoare neutră. Dar, privind în ansamblu toate formele de exprimare din limba română putem spune că exprimarea din acest anunț este una greșită la redactare. Dar dacă editorul a folosit această formă intenționat, atunci putem trage un semnal de alarmă asupra faptului că limba română suferă grave modificări, și chiar dacă acesta este un caz izolat, alții ar putea citi acest anunț și să folosească și ei la rândul lor aceeași exprimare defectuasă.

Deși se folosește foarte des gruparea ”asistentă medicală”, în nomenclatorul de meserii există doar gruparea ”asistentă puericultură”, nu și ”asistentă medicală”. În privința grupării ”asistentă puericultură”, este ciudat faptul că se folosește forma de feminin ”asistentă”, deoarece indică modul de a gândi a celor ce au alcătuit acest nomenclator, și anume: genul substantivului trebui să reflecte sexul persoanei care este cea mai indicată pentru a exercita o profesie, în acest caz este vorba de o femeie, deoarece puericultura se referă la lucrul cu copiii.

Unele anunțuri cuprind în titlu, așa cum am mai spus la începutul acestui subcapitol, forma de masculin a numelui de profesie, urmând apoi în corpul anunțului forma sa de feminin sau specificația clară a sexului persoanei dorite, ca în cazul anunțului 3: angajează ”ospătar”, apoi specifică ”angajăm studente pentru postul de ospătar”. Se observă faptul că se ține cont de forma folosită în nomenclatorul de meserii.

Putem observa în celelalte anunțuri, că pentru a se manifesta neutralitatea față de sexul persoanelor căutate se folosește termenul ”personal”, ”angajăm personal”, exprimând și diversitatea posturilor disponibile.

În unele cazuri se folosesc ambele forme, de masculin și feminin, deoarece nu există o formă de netru a unui substantiv nume de meserie (vezi anunțul nr.5).

”Școală de înfrumusețare angajează manichiuristă pedichiuristă unghii false”; ”Salon coafor angajăm manechiuristă pedichiuristă nivel ridicat unghii false pictură”;

” Manichiurist-pedichiurist, stilist protezist de unghii”; ”Personal Salon de Infrumusetare-Stylist, Frizer, Manichiurist-Pedichiurist(unghii tehnice)”.

Observăm în exemplele de mai sus utilizareaambelor derivate moționale formate cu sufixele ”-ist/istă”: manichiurist/ă, pedichiurist/ă.

Alte exemple de anunțuri care dovedesc faptul că în unele cazuri se folosesc derivatele de gen feminin cât și masculin:

” Angajez manichiurist -pedichiurist. Tel.: ***.”; ”Angajez Manichiuristă Pedichiuristă Satu Mare”;

” Angajez ospatarita pentru cafenea si terasa zona Regie (Caminele Belvedere) rog seriozitate maxima, nu este nevoie de experienta.”; ” SC Pal & Cazacu SRL angajeaza barmanita-ospatarita in Halchiu, jud.Brasov. Varsta maxima: 35 de ani. Posibilitate de cazare. CV + foto: [anonimizat]. Alte informatii: 0721/418965”; ” restaurant nou deschis, str 11 iunie angajeaza fete pentru postul de barman si ospatarita. ofer si cer seriozitate”;

” Ospatar, si agent livrari pentru restaurant bucatarasul cel dibaci, in zona piata unirii -sfanta vineri, strada olteni 3, experienta in domeniu obligatorie, interviuri marti 6 dec. Intre ore 16. 00 si…”; ” Angajez fata aspect fizic placut pentru activitate de barman ospatar”; ” angajez tanara, fara obligatii majore, ca barman-ospatar in bar situat in jaen. ofer contract de munca, salariu negociabil si cazare. se poate face si calificarea la locul de munca. proprietari romani”;

În majoritatea ofertelor de muncă postate pe internet, se folosesc atât sufixele moționale feminine cât și cele masculine. Cele mai des utilizate sunt: – iță, easă, -ă, -ar, -toare, -tor, -ist/istă.

Utilizarea derivatelor moționale realizate cu sufixe feminine sau masculine ține de alegerea personală a celui ce editează acel anunț, de nivelul de educație și de necesitatea angajatorului.

Ca o concluzie, în general se utilizează forma numelui de profesie indicată de Nomenclatorul de funcții și meserii.

Cap. 3.3 Influența engleză în ofertele de muncă

Datorită progresului tehnologic actual, pe piață se simte nevoia acută de apariție a unor noi meserii, în special in domeniul informaticii. Astfel, ritmul în care pătrund în această perioadă elemente lexicale noi în clasa numelor de profesiuni este foarte alert. Dicționarul de terminologie a profesiunilor actuale al Cristinei Călărașu (Călărașu 2004) înregistrează un număr mare de profesiuni neincluse în codul ocupațiilor din România sau în dicționare. După apariția acestui dicționar, in cotidianul “România Liberă” se întâlneste un nou nume de profesiune: mediator școlar. Această nouă profesiune a fost creată pentru a-i ajuta pe elvii rromi. Iată cum un fenomen social recent determină crearea unei noi profesiuni și a denumirii corespunzătoare.

O țară cu pretenții ridicate în ceea ce privește integrarea cât mai rapidă în comunitațile internaționale, cum este România, atrage un interes crescut pentru companiile multinaționale, companii care aduc odată cu ele în țară termeni specifici, cu precădere neologisme și denumiri englezști de profesiuni. Acestea sunt preluate, în general, cu grafia și pronunțarea din limba lor de origine, adaptarea lor la sistemul morfologic românesc fiind destul de dificilă. Alături de anglicisme au pătruns în clasa numelor de profesiuni și termeni din alte limbi – din germană sau din franceză (dietetician, estetician, maître d’ hotel, hôtesse).

În ceea ce privește genul numele de profesiuni împrumutate din engleză sunt invariabile. În cazul acestor nume, genul este sugerat prin acordul cu un determinant sau printr-o marcă lexicală (forma de masculin precedată sau urmată de un determinant de tipul bărbat, băiat, femei, fată etc.):

Angajam merchandiser (bărbat) pentru articole sportive. (R.L. 26.06.2002, apud Călărașu 2004)

Bartguard-security (fete)….(R.L. 09.07.2002, apud Călărașu 2004)

Caut baby-sitter…, nefumătoare… (R.L. 13.08.2002).

Asistent manager, absolventă Drept /ASE (2002), PC. (R.L.20.09.2002)

Angajez dealer (fete)…. (R.L. 14.04.2003).

Integrarea anglicismelor în limba română se demonstrează prin productivitatea lor ca baze pentru formații românești. Cele mai interesante situații apar la derivatele moționale pentru formarea femininelor corespunzătoare unor nume de profesiuni: brokerită , designeră, manageră, merchandisera etc.:

S.C. angajează merchandiseră . (R.L. 25.05.2004, apud Calarasu 2004)

La aceste derivate mționale se adaugă sufixul –ist de la baze englezești de tipul: cutterist (,, muncitor specializat în transarea carnii”) <engl.cutter ,,taietor”; DTP- ist (“specialist în prelucrarea imaginii”)< abrevierea engl. desktop publisher; popcornist (“persoana care supravegheaza masina de fabricat pop-corb”) <engl.pop-corn;softist< engl. soft:

Angajez cutterist …pentru fabrică mezeluri.” (R.L. 15.07.2003, apud Călarașu 2004)

Angajam DTP-ist cu experientă, inclusiv imagesetter. (R.L. 31.05.2004, apud Călarașu 2004)

Apartinând limbajului colocvial, atât numele de profesiuni formate cu ajutorul sufixelor moționale, cât si cele derivate cu sufixul de agent –ist de ,la baze englezești nu se vor menține, probabil, toate in limbă.

După cum se știe, evoluția societații românești din ultimii ani a atras pătrunderea în limba română actuală a unui numar mare de neologisme, în special anglicisme. Unele dintre acestea sunt împrumuturi ,,necesare”, menite să înlocuiască perifraze greoaie (roomboy = băiat de serviciu într-un hotel) sau cuvinte considerate învechite (housekeeper / menajeră), în timp ce altele au pătruns în limba pentru că nu există un echivalent românesc (baby-sitter, hostess, merchandiser.).

Neologismele pentru care există însă un echivalent în limbă (bartguard = agent de pază) sau cele care dublează, pur și simplu cuvântul existent în română (engineer / inginer, assistant / asistent ) sunt împrumuturi de ,,lux”, sunt forme neadaptate la limba română și, probabil nu vor rezista.

Adaptarea la sistemul morfologic românesc (formele de plural in –i, flexiune cazuală de genitiv-dativ a numelor articulate hotărât) reprezintă principala condiție pentru ca un împrumut să se mențină în limbă. Numele englezești de profesiuni din sistemul economic și financiar- bancar occidental pentru care există un corespondent în română (account executive-executor de conturi, account manager – director de conturi, area sales manager – director de vanzari, sales representative – reprezentant de vanzari etc.) ar putea ramâne în limbă, deși nu se pot adapta sistemului morfologic românesc numai în masura în care globalizarea economica ar presupune si o globalizare lingvistică, adică utilizarea limbii engleze în relațiile economice atât interne, cât si internaționale.

O mare parte din denumirile de profesiuni vehiculate pe Internet (site-urile www.munca.ro, www.bursamuncii.ro, www.bestjobs.neogen.ro, www.ejobs.ro, www.projobs.ro) sunt neologice, iar unele site-uri foloses neologisme si pentru a denumi domeniile pentru care au oferte, iar cei care isi cauta un loc de munca ar trebui sa cunoasca limbi straine – in primul rand engleza- pentru a in telege ce anume cauta angajatorii.

Conform unui studiu efectuat in perioada 25 – 31.08.2004, Cristina Carmen Gruber înregistrează în lucrarea “Joburi pentru români – neologisme în denumirile de profesiuni din site-urile care ofera locuri de muncă” un număr mare de substantive împrumutate, care se folosesc exclusiv la masculin: account executive ,,executor de conturi” , account manager ,, director de conturi ’’, area sales representative ,, reprezentant regional de vânzări” , art director ,, persoana care se ocupă cu aspectul grafic al unui ziar/ al unei reviste’’, assistant “asistent” (în sintagme ca assistant communications, assistant manager, assistant maarketing), bartguard “agent de pază”, bodyguard “gardă de corp”, , boy “liftier”, baiat de serviciu intr-un hotel ’’, broker “persoana care intermediază relația dintre cumpărători și vânzători “, buyer “persoana care achiziționează mărfuri pentru o societate”, cable instaler “persoana care instalează cablajul unor circuite “, cleaner “angajat al unei firme care se ocupă cu efectuarea curățeniei”, customer service specialist ,, specialist în relațiile cu clienții”, dealer “persoana care intermediază vânzarea mărfurilor “, designer ,, creator , proiectant ’’ (în sintagme ca designer de ambient , designer grafic, designer vestimentar”, desktop publisher ,, responsabil de imagine intr-o editură care utilizează , in acest scop, tehnica informatică”, developer ,, persoana însărcinată cu realizarea de proiecte in vederea dezvoltării unei firme’’, disc-jokey ,, prezentator de muzică într-o discotecă”, engineer ,,inginer”, hairstilist ,, frizer/ coafor într-un salon de lux”, handyman ,,om bun la toate “, key account ,, contabil principal ’’(în sintagme ca brand manager ,, responsabil de produs”, logistic manager, product manager, , quality manager”), merchandiser ,,lucrator comrcial care se ocupă cu achiziționarea și vânzarea mărfurilor, analiza pieței etc.”, mud-logger ,,specialist în operații de cercetare cu diagraful”, office ,, funcționar”, promoter ,,persoană specializată în promovarea de proiecte pentru dezvolatrea unei societăți comerciale”, registration officer ,, funcționar însarcinat cu înregistrarea, ținerea la zi a dosarelor de produs si monitorizarea la zi a situatiei produselor”, roomboy ,,băiat de serviciu într-un hotel”, salesman ,,lucrător comercial care se ocupă cu vânzarea produselor pe un teritoriu determinat ’’, supervisor ,,supraveghetor”, trainer ,,specialist în formarea personalului”, trader ,, specialist în negocierea cererilor și a ofertelor, care poate încheia tranzacții pe piețele oferite de bursa de mărfuri ’’ s.a.

Chiar dacă pe Internet situația locurilor de muncă se schimbă de la o zi la alta și chiar dacă între ofertele diferitelor site-uri, diferențele sunt mari, un lucru este cert: în multe dintre ofertele de muncă, denumirea profesiunii este neologică.

Cap.3.4 Derivatele feminine în presa și limba vorbită

În presa și limba vorbită regulile sunt permisive. În general au loc derivări ieșite din comun pentru a ironiza o situație sau o persoană.

Un derivat feminin ieșit din comun este format cu sufixul neologic ”-ită”, specific terminologiei medicale și caracterizat de nuanța peiorativă creată de noua formațiune lexicală formată.

spionită, spionite s. f. 1. (pub., peior.) mania de a bănui sau acuza de spionaj înalți funcționari publici. 2. mania de a urmări toate mișcările vecinilor, colegilor etc. ( Argou 2007). Termenul mai apare și în DCR cu o explicație similară.

” Gigichi – agent portocaliu, bolnav de spionită”(lideruldeopinie.ro); ”Arpechim, mărire și decădere (IV). Puțină „spionită“…”(gherilaurbană); „Lia Roberts a fost… duvăzită” (RL 4300, 2004: 3);

”Dumneavoastră chiar credeți că sunteți România și să spun că este cel mai clar

simptom al bolii politice de care cred că suferiți: totalitarită cronică, acum în fază

acută (Dv 15, 2004: 5) [–DEX, – DCR]; Epidemie de spionită (EZ 3622, 2004: 1)

Uzul derivatelor ieșite din comun sau a celor ce sunt ocolite de normele lingvistice este preferat de jurnaliști datorită puterii lor de a înlocui perifraze lungi și greoaie și datorită nuanțării întregului articol; caracterul peiorativ, ironic sau pozitiv al unui articol poate fi hotărât și redat de un sigur derivat.

Sufixul neologic cult ”-iadă”

Mai puțin productiv ca în anii ’90, revine în presa actuală și se atașează unor baze substantivale de obicei neologice.

„Ministerul Muncii preia cuponiada” (RL 4370, 2004: 12) [–DEX, + DCR: (glumeț, peior)]; „Dosariada I: Moștenirea” (D 389, 2000: 12) [–DEX, Aspecte ale derivării jurnalistice

291 + DCR: (termen apărut după dec. 1989) Manipulare a celor cuprinse în dosarele

securității sau ale altor instituții]

„A fost, de fapt, o mineriadă fără mineri” (22 730, 2004: 1); „Mineriadă comunistă în Basarabia” (D 465, 2002: 12) [–DEX, + DCR: (pol.) 1. Venirea brutală a minerilor în București, pentru a restabili „ordinea” prin violență sau pentru a răsturna un guvern (în anii 1990-91); 2. (prin extensiune) Orice act de distrugere făcut de un „comando” în care nu participă neapărat minerii];

„Imaginea bună a guvernului Năstase pe chestiunea europeană a fost o potemkiniadă creată de aparatul de imagine și doar pentru uz intern!” (Dv 5, 2004: 4) [–DEX, –DCR]; „Sponsoriada PSD – faza pe țară, ultima ediție // Baronii locali, chemați la …!” (RL 4205, 2004: 1) [–DEX, – DCR].

(„Culmea baroniadei PSD la Iași // Un controlor de tren a fost trimis în

judecată pentru 1.000 de lei” (RL 4266, 2004: 20); ”Căpșuniada” în Spania va

atinge recordul în 2004” (RL 4242, 2004: 7) [–DEX, – DCR])

______________

Exemplele și explicațiile lor de mai sus sunt culese din ”Aspecte ale derivării jurnalistice” Ioana-Cristina PÎRVU

Derivatele feminine în presa scrisă și limba vorbită sunt din ce în ce mai diverse, ca și cele masculine de altfel. Noile situații create cer cuvinte inedite, pentru a scoate un articol în evidență.

După cum am vazut pe parcursul acestei, o mare parte dind erivatele fiminine folosite în presă și limba vorbită nu sunt incluse în dicționarele specifice și nu sunt aprobate de către normele lingvistice din cauza sensului volatil pe care îl au. Cel mai bune exemple sunt derivatele feminine formate din masculinul ”ministru”- ministresă, ministreasă, ministriță.

În limba vorbită, sufixele moționale au creat și derivate feminine cu aceeași formă pentru singular și plural. Diferențierea lor se face prin folosirea unor determinanți, fie numeralele un-doi/o-două fie prin folosirea articolelor.

Această situație este dată de substantivele feminine formate cu sufixul moțional ”-toare”: o vânzătoare-două vânzătoare; o învâțătoare-două învățătoare.

Un alt termen împrumutat din limba engleză prin intermediul presei este substantivul ”fan”, creat prin abrevierea substantivului ”fanatic”. Acesta este înregistrat în DEX avînd explicația:"admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice; simpatizant".

"Eminem pregătește o altă surpriză fanilor săi" (atomic.ro/stiri); "R. N. s-a fotografiat cu cîțiva fani, printre care și-un împătimit al fotbalului într-un scaun cu rotile" (expres.ro/arhive/sport); "cu calmul și cu amabilitatea dintotdeauna, președintele PDSR și-a părăsit, pentru cîteva minute, miile de fani care îi cîntau, pe scările și în curtea noului sediu al partidului, "La mulți ani cu sănătate"…" (Dimineața 50, 1997, arhiva Internet).

Popularitatea acestui termen a impus și crearea unui feminin, neînregistrat de dicționare: fană/fane.

"invitat de mai multe fane" (Evenimentul zilei = EZ 2403, 2000, 16); "ea printre fanele înfocate din primul rînd" (EZ 2398, 2000, 2).

În ultima perioadă a mai apărut un derivat moțional, creat cu sufixul diminutival ”-iță”- făniță, care concură cu derivatul ”fană”.

”…este o "făniță" a echipei Rapid" (EZ Magazin, 8, 2000, 1); "Am slăbit 14 kilograme, așa că sper să-mi crească cota printre fănițe" (EZ 2481, 2000, 12).

Decizia de a utiliza forma ”fană” sau ”făniță” depinde de ce vrem să exprimăm prin enunțurile făcute. Terminația în ”-ă” este una neutră, folosită pentru o exprimare serioasă, pe când terminația ”-iță” este una familiară, folosită pentru a exprima afecțiunea, alintul sau ironia.

Dacă ar fi să caracterizez derivatele feminine din limba vorbită și presă, adjectivul ”diversitate” ar cuprinde toate caracteristicile acestora; limba română este una dintre cele mai permisive limbi ce permit numeroase și neasșteptate transformări ale vocabularului de bază.

Cap. 3.5. Specializarea semantică a unor sufixe

Pornind de la premisele derivării prin sufixare:

– sufixele neologice au o productivitate ascendentă cu caracter cult și o abstractizare a sensului: -ism (evazionism, mitingism, fripturism, vadimism, miticism); -itate (aplicabilitate, prudențialitate, sistemicitate), -iadă (mineriadă, dosariadă, cuponiadă)

– dominarea lexicului de către sufixele substantivale față de cele verbale

– dorința de utilizare a sufixelor lungi

– Sinonime create de existența unor afixe concurente (zvonist-zvonar-zvoner)

voi vorbi despre sufixele cele mai productive cu caracter specializat, folosite în presă, jurnalism și limba vorbită.

Sufixele cu productivitate mare: itate, -ită, -(iza)re, -re

-itate

Moda generală de abstractizare a limbajului cult actual explică productivitatea acestui sufix ( ”Un sufix la modă”, VLRA, p. 33) și puterea sa de a înlocui perifraze greoaie. Acestor caracteristici li se poate alătura nuanța tehnică, specializată: criminalitate, verticalitate, infracționalitate, fiscalitate.

Acest sufix a ajutat și la importul de cuvinte din alte limbi prin adaptarea acestora: din fr.: aplicabilitate, precaritate; din it.: licențiozitate.

Exemple de termeni creați prin derivare cu sufixul ”-itate”: potențialitate – s. f. (Rar) Însușirea, calitatea a ceea ce este potențial. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. potentialité (DEX ‚98);

– radicalitate- s. radicalism. (Radicalitatea unei revendicări.) (Sinonime 2002);

-scenicitate- s. f. calitate a unui text de a putea fi reprezentat pe scenă. (< scenic + -itate) (MDN 2000).

”ADN-ul este un exemplu perfect de potențialitate pură; mai mult, el este expresia materială a purei potențialități.” (Deepak Chopra în Cele șapte legi spirituale ale succesului)

” Evanghelizarea prin Internet: cum? Potențialitate și limite etice” (catholica.org)

” Voi incerca sa arat ca Romania are deopotriva nevoie de o anumita radicalitate.” (Aurelian Crăiuțu)

„ Directorul de scenă a re-creat o proză care există într-un fel propriu, în continuă metamorfoză de stupefacție și scenicitate” (flux.ro)

-ită

Iorgu Iordan semnala în lucrarea ” Limba română actuală. O gramatică a greșelilor” derivate precum chiulangită, bucureștită, profesorită, termeni ce sugerează o boală a spiritului.

Acest sufix deși este specific terminologiei medicale, dezvoltă valori peiorative, reușind să creeze derivate folosite pentru a ironiza situația cuiva: demisionită, scenarită etc.

demisionită, demisionite s. f. (pub., peior.) demisie simptomatică a mai multor persoane dintr-o funcție publică, într-un interval de timp relativ scurt. (Argou 2007)

scenarită, scenarite s. f. (pub., peior.) tendință nejustificată de a vedea în orice acțiune sau măsură a unui for rodul unei conspirații oculte. (Argou 2007)

,,La Ministerul Învățământului bântuie sindromul numit ‘demisionită’.’’( Adevărul, 7.01. 1997)

”Conspirații oculte sau scenarită ?” (altphel.ro)

-(iza)re

În afară de termenii derivați înregistrați în MDTA (ambasadorizare, libanizare) și în DCR2 (cosmetizare, victimizare, dughenizare) mai există și alți termeni derivați ce au sensuri specializate, termeni apăruți în presa recentă.

Adriana Stoichițoiu-Ichim prezintă în VLRA următoarele derivate:

-domeniul economic: dolarizare, demonetizare

– domeniul politic: clientelizare, diasporizare, enclavizare, cederizare, peunizare, pesederizare, ciorbizare, cotrocenizare

– domeniul tehnic: butonare, parolare

Sufixe cu specializare semantică din alte domenii:

– literatură, filozofie, socio-economie: turism, prozelitis, sofism, silogism, truism, elitism, terorism, intervenționism, clasicism, enciclopedism, romantism

Și domeniul medical înregistrează o serie de sufixe cu specializare semantică, cel mai mai strict dintre ele fiind sufixul ”urie” care indică prezența unei substanțe în urină: hematurie, leucociturie, glicozurie, calciurie (prezenta de sange, leucocite, zahar, respectiv calciu in urină).

(sfatulmedicului.ro).

– emie- acest sufixe foloseste pentru a indica prezenta unei substante in sange. Exemple: glicemie (zahar in sange), colesterolemie (colesterol in sange), lipidemie (grasimi in sange), calcemie (calciu in sange).

_________________

”Ghid explicativ”. Sufixele și prefixele limbii române.Mario Duma

”Limba română actuală. O gramatică a greșelilor.” Iorgu Iordan.

”Derivarea în limbajele specializate ” Prof A. Buzatu; C.N. Fratii Buzesti, Craiova

– gramă: descriere, înregistrare. Exemple: hemogramă (numaratoarea celulelor din sange), leucogramă (numaratoarea globulelor albe)

– ism: betacism, parapitacism, anevrism, etc

-ped: logoped, ortoped, etc

-gog: demagog, pedagog, etc

-log: dermatolog, oftalmolog

-graf: muzeograf, paragraf, etc

Sufixele cu specializare semantică exemplificate mai sus provin din greaca veche și din latină, fiind la origine termeni abreviați. Oricare ar fi cuvântul de bază la care ar fi atașate acestea, derivatele obținute nu pot fi folosite într-un mod facil pentru a ironiza sau pentru a da o valoare ironică unui text, articol. Acestea sunt sufixe prestigioase și folosite pentru a ironiza o situație sau o persoană, acestea pot doar induce în eroare cititorul, auditorul deoarece există un ”respect” nativ pentru aceste terminații.

Deși cazurile de utilizare a sufixelor de mai sus pentru a crea derivate cu scopul de a ironiza pe cineva sunt rare, vă ofer două exemple de utilizare a sufixului ”-log” pentru a crea un text ironic. Menționez că utilizarea acestor sufixe pentru ironizare nu este făcută de către cei care au dus la formarea argoului, aceste sufixe fiind mai mult la îndemâna cunoscătorilor, iar tenta ironică a derivatelor create poate fi înțeleasă mai puțin de către persoanele cu o cultură lacunară.

” Poantele astea i le scria pamfletologul Vadim când făcea ascensiuni pe Muntele lui Venus.” (comentariu pe perle.citatepedia.com)

” Lectia de stilistica oferita de pamfletologul poliglot, pe care am urmarit-o cu interes, deoarece nu sunt deloc adepta folosirii de ‘’gros mots’’ in…” (revista22.ro)

Alte exemple:

”Se numeste GINECOLOG de la organele genitale, altfel s-ar fi numit femeiolog sau ceva de genul.”(grapefruits.ro); ” un nene (n-am inteles ce pregatire are, femeiolog, cred) e intrebat de catre moderator de ce” (blog.net;

” votca fiind aceea care îl oprește să facă gestul suprem, pomenit uneori, așa în treacăt, ca un fel de a-și propune sieși o mică plimbare sau escapadă, de unde felul de a o da pe glumă recomandându-se celor care nu-l cunosc: doctor în votcologie comparată.”(romdidac.ro)

 ” Opinii: Absenteismul, un chiulangism in limbaj de vanghelis”(ziare.com); ” Dosnicu Fima Tarlapanglicaru mai e și mare prostolog” (blog.ro)

Cap.4 Valori semnatice si stilistice in presa actuală si in argou

” Pe fundalul de monotonie a unei „limbi de lemn“ generalizate s-a proiectat spectaculoasa redescoperire a diversității, după 1989. Mijloacele de comunicare în masă, în special jurnalismul și televiziunea, au pus în circulație tipuri de discursuri cu totul noi, sau care nu mai avuseseră, timp de câteva decenii, dreptul la manifestare publică. Principala transformare petrecută în perioada de tranziție din ultimul deceniu al secolului al XX-lea a constituit-o pătrunderea masivă în scris a oralității colocviale. Destul de repede, stilul neutru și impersonal, cu un grad înalt de artificializare, care domina discursul public și părea să-i impună ca model limbajul științific, a fost înlocuit de o diversitate pitorească de structuri ale limbii vorbite, de elemente lexicale populare și chiar argotice, asimilând rapid împrumuturi și calcuri, de preferință din engleză, devenită, ca și în cazul multor alte culturi contemporane, noua sursă de influență lingvistică. În momentul de față, riscul de creștere a entropiei e reprezentat tocmai de generalizarea limbajului familiar; spațiu al experimentului, al expresivității inovative, dar și al recursului comod la clișee și automatisme, limbajul familiar e o contrapondere pentru ariditatea birocratică și un rezervor util de procedee expresive pentru alte varietăți lingvistice, dar poate asuma și un rol negativ în istoria culturală a unei limbi în momentul în care amenință să pătrundă în orice context, ștergând limitele dintre registre și nivelând exprimarea.” (Rodica Zafu. unibuc.ro)

Ca un rezumat foarte scurt al afirmațiilor de mai sus, Rodica Zafu, susține că în jurnalism, implicit presa scrisă, nu se mai ține cont de aproape nimic. Jurnalismul în sine a devenit o valoare stilistică a limbajului modern. Diversitatea stilistică a termenilor folosiți, libertatea cu care sunt create cuvinte noi prin derivare, duc la o pierdere a identității limbii. De la o ”limbă de lemn” s-a ajuns la o limbă caracterizată de haos. Dorința de a ieși în evidență prin modul de redactare al articolelor duce limba română pe un traseu descdendent. Pe parcursul lucrării vorbeam de evoluția acestei limbi, dar privind presa scrisă, jurnalismul, care este caracterizat de particularitățile: oralitate, retorism, finețe. umor, ironie, concizie, naturalețea, pot afirma că este doar schimbare, nu și evoluție. Și totul a început cu utilizarea greșită a unor derivați pentru a grăbi procesul de ironizare a unor persoane ( ex. ministreasă, ministresă, ministriță) și pentru a scoate în evidență ”capacitățile” creative în ale lingvismului ale jurnalistului.

______________

Vezi ” Despre „virtuțile stilistice” ale textului jurnalistic” Cristinel Munteanu, limbaromana.md

”Diversitate stilistică în româna actuală”, Rodica Zafu

Din punct de vedere semantic și stilistic, în presa scrisă, cele mai diverse și mai productive derivate sunt cele substantivale realizate prin sufixare. Cuvintele obținute prin derivare sunt folosite adesea cu sens denotativ, dar se aleg sufixele cu grijă, pentru a transmite cititorului ideea exactă a articolului: de ironizare, de alint etc. Cele mai folosite sufixe sunt cele diminutivale, ca de exemplu”-iță” sau cele neologice ca ”-ist, -ism”.

”Filmul asta trebuie naeaparat vazut de Ministrita Andronescu, de guvern, parlament..” (forum.atei.ro); ”Sunt unul care am spus de mult ca ministrita blonda nu a facut nimic pt un turism civilizat”; ” Traseism politic. USL a propus in programul sau electoral o idee interesanta: combaterea traseismului politic, inclusiv in cazul membrilor Parlamentului, prin…” (ziare.com)

”Tatiana Niculescu Bran: „Tanacu – Diletantism, Complexul de a fi român, Iresponsabilitate“(catavencii.ro); ” Ceaușism, sultanism, diletantism, …ism”(blog.ro)

Sufixul ”-ist” capătă o valoare semantică sporită prin alăturarea unor determinanți adjectivali.

”Globalistului, toffleristului, informaticistului, revoluționaristului tehnico-

științific Ion Iliescu îi e târșă de comunicare! Îi e frică de informație cum îi era frică

lui Ceaușescu de computer!” (A 4360, 2004: 1) [–DEX, – DCR];

”comunismul ne-a făcut să trăim pe propria piele efectele zvonisticii.” (D 366, 2000: 4) [–DEX, – DCR]).

Ioana Cristina Pârvu observă în lucrarea ”Aspecte ale derivării jurnalistice” o oscilație între tenta glumeață, ironică și cea trivială a derivatelor obținute cu sufixul ”-ist”:

”Echipele din provincie sunt trimise la sapă pe rute ciudate, dar craiovenii îi

numesc pe cei din Ștefan cel Mare „dinamuiști”, iar timișorenii le spun

bucureștenilor că “Sunteți toți niște mitici/ Nu mai plecați vii de aici!” (A 4318, 2004:1) [–DEX, – DCR]

Sunt folosiți adesea termeni cu sens conotativ, de multe ori surprinzând cititorul:

” Elena Udrea, BOMBĂ SEXY? N-o să-ți vină să crezi ce spune Radu Mazăre despre ea!” (ziare.com); ” Inna, "bomba muzicală româneasca" in opinia francezilor” (feminis.ro)

Este interesant faptul că limbajul jurnalistic se împletește adesea cu cel argotic, datorită valorilor semantice a unor termeni derivați.

Putem lua ca exemplu un sufix foarte productiv, folosit în presa scrisă cât și în limbajul argotic: ”-ar”

”Nemuritorul bișnițar românesc” (A 3892, 2002: 1);

”Comportament tranzacționist pur sau, altfel spus, bișnițari la nivel înalt.” (Dv 5, 2004: 4);

”Între bișnițar și cocalar ”(D 410, 2000: 8) [–DEX, – DCR];

”Scandalurile de malpraxis se țin lanț, iar medicii nu pot replica, nici când au dreptate, fiindcă… sunt incriminați ca șpăgari.” (A 4386, 2004: 1) [–DEX, – DCR];

”Unii dintre șpringari, sau spărgători de locuințe, cum li se mai spun, devin voiajori după ce capătă experiență. ”(RL 4310, 2004: 7) [–DEX, – DCR])

Alte baze substantivale cărora li se atașează sufixul ”-ar” sunt cele neologice și uzuale.

”Berarii nu sunt speriați de vremea rece. Producătorii de bere cer reducerea

accizelor.” (A 4350, 2004: 7);

”Ca să fiu chițibușar până la capăt, adaug că tipurile de literă (fonturile, în

româna computeristică de azi) sunt, și ele, diferite.” (Dv 32, 2004: 20);

”Cine ne sînt ciomăgarii? ”(EZ 3662, 2004: 14); ”Iarna trenarilor” (D 464, 2002: 18);

”Și astfel pe avanscena actualității a fost propulsată o nouă categorie de infractori: buticarii. (D 397, 2000: 12) [–DEX, + DCR: Proprietarul sau gestionarul unui butic];

”Guvernarea vrea să reducă numărul „buticarilor” străini ”(A 4402, 2004: 5);

”Nici nu mai contează dacă după ora unu noaptea discotecarii vor respecta sau

nu acordul de încetare a focului, impus de Ministerul Turismului. ”(A 4354, 2004: 1);

”Poliția zice că nu prezintă pericol public, în schimb, „protestatarul din pasaj”

zice că-i în pericol permanent. ”(A 4353, 2004: 1);

”Pentru restul, trebuie partituri ritmate, veselie și butaforie modernă, după un

rețetar de campanie de peste Ocean, care nu are mai nimic comun cu activistul de

baza al PSD.” (A 4296, 2004: 1).

Presa scrisă și argoul nu doar că dețin supremația în diversitatea stilistică și semantică a cuvintelor folosite, încă se mai creează în fiecare zi noi cuvinte prin sufixare în principal, cu sufixele cunoscute: -iță,-ist, -ism, -ar, -tor, -giu. Diversitatea stilistică și semantică a acestor termeni denotă dorința de individualizare a vorbitorului, al autorului de text. Stilul de a scrie un articol poate deveni ”amprenta” unui jurnalist. Felul de a vorbi al unui om din clasa joasă a societății îl poate scoate în evidență printre ceilalți.

___________________

În acest capitol am folosit exemplele regăsite de Ioana Cristina Pârvu în lucrarea ”Aspecte ale derivării jurnalistice” deoarece sunt concludente și stricte.

Concluzii

Sufixele moționale pentru derivarea numelor de profesii sunt un subiect destul de sensibil în ziua de azi, mai mult ca oricând. Haotismul ideilor și dorințelor create în ritm alert a dat naștere la numeroase controverse nu doar în rândul vorbitorilor simpli, ci și a lingviștilor care doresc un limbaj curat, fin, respectabil.

Devierea de la normele lingvistice se face din aproape în aproape și se poate observa doar privind în ansamblu limba română contemporană.

Influența cea mai mare asupra derivării bazelor o are mass-media, care implică jurnaliști mai mult sau mai puțin pregătiți. Chiar dacă Academia Română și dicționarele vor accepta forme noi ale bazelor, acceptarea și utilizarea lor va depinde doar de vorbitorii acestei limbi. Transmiterea mai departe a unui cuvânt nou creat se face prin puterea exemplului, adică dacă cineva va vedea acel derivat folosit de cineva cu ”competențe”, acesta îl va folosi la rândul său mai departe fiind motivat de competețele profesionale pe care le au primii utilizatori.

Mai dificilă va fi acceptarea derivatelor moționale ca ”doctoră”, ”ministră” din cauza mentalității adânc înrădăcinate a populației. Părerile împărțite ale persoanelor direct influențate de acceptarea acestora, și anume parerile femeilor, înfrânează evoluția procesului de feminizare a substantivelor nume de meserii.

Cred că sufixele moționale peiorative vor fi ”uitate” doar prin acceptarea altor sufixe noi, nu noi în limba română, ci noi prin bazele la care se atașează: doctoră, ofițeră, primară, generală.

Climatul socio-economic influențează și el în mod direct diversitatea stilistică și semantică a cuvintelor. Folosirea sufixelor pentru a crea cuvinte cu valoare peiorativă sau ironică reprezintă un subterfugiu al minții, ascunderea eului în spatele unei exprimări defectuoase uneori, ironice și „unice”.

Abia în următorii 20 de ani, după finalizarea efectului produs de ”principul vaselor comunicante” între statele din interiorul UE, limba română va cunoaște o stabilitate lingvistică și se vor putea crea scheme logice de formare a unor noi termeni.

Bibliografie

– Sala, Marius, Enciclopedia lb. romane, Bucuresti , Editura Stiintifica, 1989 ( articolele despre sufixare, Motiune, fiecare sufix motional -a,-ita,-easa,-esa,-oare,etc.)

– Calarasu,Cristina, Dinamica numelor de profesiuni in lb. romana actuala

– Dictionare DEX (editie dupa 1990) sau Noul Dictionar Universal

– Florica, Dimitrescu , Dictionar de cuvinte recente ed.a 2a, Bucuresti , Logos, 1997

– Florin Marcu , Marele dictionar de neologosme , editie dupa 2000, Bucuresti, Ed. Saeculum

– George, Volceanov, Dictionar de argou, Bucuresti Ed. Niculescu;

– Cristina Calarasu Dictionar de terminologie a profesiunilor actuale

– Presa, anunturi de oferte de serviciu , internet ( cu trimitere exacta , publicatie, data , pagina , sau site )

– Calarasu Cristina, Studii de terminologie a profesiunilor . Incercare de sociologie lingvistica, Bucuresti, EUB, 2005

– Gruber, Cristina Carmen , Joburi pentru romani-neologisme in denumirile de profesiuni din site-urile care ofera locuri de munca, in SCL, LVI, 1-2, pg.270-276(revista de studii si cercetari lingvistice)

– Calarasu Cristina, Dictionar de terminologie a profesiunilor actuale , Bucuresti, EUB 2004

-Tomescu Doinita , Productivitatea actuala a sufixelor romanesti mostenite

– Usurelu Camelia, Numele de profesiuni in lb romana actiala. Exprimarea genului

Aspecte ale dinamicii limbii romane actuale, Bucuresti, EUB, 2002, p 117-126

– Stoichitoiu Ichim Adriana , Vocabularul limbii romane actuale , Dinamica , influente, creativitate, Bucuresti , ed . All, 2001 (2005-2007) capitolul despre sufixare si argou

– Iordan Iorgu, Stilistica limbii romane ed. a 2 a, Bucuresti, Editura Stiintifica,1975

– Zafiu Rodica , Diversitate stilistica in romana actuala, Bucuresti , EUB, 2001

– Radulescu , Marina, Despre motiunea numelor de agent in -or,-er, in limba romana, 1980,5, pag.537-541 (periodice)

– Graur Al; Avram Mioara , Formarea cuvintelor in limba romana, Bucuresti, Editura Academiei vol 1-3 (1970-1989)- articolele despre sufixe motionale