Succesul Si Insuccesul Scolar

1. Mediul social-cultural – creează oportunități ale realizării umane prin școală

2. Mediul familial – pregătește și intreține spiritul de respect pentru școală, pregateste și întretine efortul de invățare.

3. Grupul extrafamilial, de prieteni, cu aspirații prosociale, proșcolare – influențează aspiratiile școlare și profesionale.

Factori interni

1. Starea generală de sanatate – condiționează biologic reușita în invățare

2.Capacitățile intelectuale (perceptive, de memorie, gândire și imaginație) și abilitatile(deprinderi, aptitudini) – determină in cea mai mare măsură înalta performanță școlară.

Insuccesul scolar (esec scolar – f. cea mai grava)

-se reflectă in randamentul deficitar al invățării, sub nivelul cerințelor și obiectivelor și, uneori sub nivelul propriilor capacități.

– se manifestă sub două aspecte:

rămânerea în urmă la învățătură sau retardul școlar

eșecul școlar sub două forme: abandon și repetenție.

Rămânerea in urmă la invățătură sau retardul scolar

– se manifestă prin incapacitatea temporară de a face față activitatilor școlare

incapacitatea sau refuzul de a invăța de a nu avea rezultate in concordanță cu capacitățile.

(elevul nu poate avea rezultatele pe care le-ar dori sau care i se cer, sau aparent, elevul poate să invețe, dar refuza, ii lipsește motivația)

– poate fi : # de scurtă durată, explicat prin dificultăți temporare – oboseală, stare de boală, după vacanță, evenimente stresante din viața intima sau de familie -> sunt șanse mari de redresare.

# de lungă durată, cu șanse reduse de redresare, cu eforturi mari din partea elevului și a celor ce vor să-l ajute (se apropie de o forma a eșecului).

Eșecul școlar

– forma severă a insuccesului școlar

– se manifestă prin abandon și prin repetenție( aceasta este o sancțiune a neindeplinirii obligațiilor scolare)

Insuccesul școlar, cu toate formele lui de manifestare, reprezintă ansamblul pierderilor școlare ale căror efecte se repercutează negativ asupra integrării sociale și profesionale și asupra relațiilor de conviețuire cu semenii.

Factori social-obiectivi ce influenteaza insuccesul scolar :

1. Mediul social-cultural deteriorat – cauzele generate de organizarea școlară, programe încărcate, orare incorect intocmite, lipsa de pregătire și experiență a profesorilor, lipsa lor de tact, rutina, dezinteresul, defectele caracteriale și temperamentale, erorile de evaluare. Derutează în activitatea de învățare neințelegerile dintre profesori, conducerea incompetentă a clasei și a școlii.

– deficiențele activității de predare

– erorile de evaluare

(nedreptățirea frecventă prin notare și excesele de severitate )

2. Mediul familial – condițiile precare de viață

– atitudinea indiferentă, neglijentă sau ostilă a părinților față de școală

– atmosfera incordată de neințelegeri și conflict

– poziția defavorabilă între frați .

– evenimentele stresante in viata de familie (boală, divorț, conflicte)

3. Grupul extrafamilial – mediul prietenilor ostili școlii influențează negativ atitudinile față de obligațiile școlare.

Factori interni

1. Starea generală de sanatate – bolile acute și, cronice, perioadele de convalescență, intrerup ritmul invățării (lacunele instalate împiedica recuperarea retardului).

– deficiențele intelectuale, aptitudinale, influenteaza insuccesul si esecul scolar

In fenomenul complex al insuccesului școlar cauzele devin efecte si efectele devin cauze. Tulburările de comportament și personalitate sunt cauză și efecte a inacceptării realității școlare, a inacceptării obligatiilor școlare. Terapia preventivă și curativă au ca punct de plecare depistarea cauzelor, eliminarea sau diminuarea acțiunii lor.

In ceea ce priveste esecul scolar – fenomen frecvent si permanentizat uneori in institutiile de invatamant ceea ce ne determina sa-l privim cu toata responsabilitatea. Un esec scolar cronicizat este periculos, deoarece el determina efecte negative atat in plan psihologic individual – o alterare a imaginii de sine a elevului in cauza, care-si va pierde tot mai mult increderea in propriile posibilitati si va ajunge sa dezvolte o teama de esec, cat si in plan social – marginalizarea sociala a elevului in cauza

& exista doua tipuri de esec scolar :

a) un esec scolar de tip cognitiv – se refera la nerealizarea de catre elevii in cauza a obiectivelor pedagogice => niveluri scazute de competenta la elevii respectivi => rezultate slabe la examene si concursuri scolare, respectiv corigente, repetentie.

Aceste niveluri scazute de competenta se explica in diferite moduri(cauze) :

– prin intarzieri in dezvoltarea intelectuala

– un nivel foarte scazut de aspiratii si de expectante in raport cu activitatea scolara si cu propriul eu

– disponibiliti voluntare reduse – necesare formularii obiectivelor de invatare si depasirii obstacolelor (dificultatilor) care apar in mod inerent pe parcursul activitatii de invatare;

– absenta unor deprinderi de munca sistematica si a obisnuintei elevului de a-si autoevalua rezultatele scolare din perspectiva unor criterii obiective, promovate de scoala

– insuficiente la nivelul operatiilor logic-abstracte ale gandirii : incompetenta de limbaj, incapacitatea de a relationa informatiile, absenta spiritului critic in gandire etc.

b) un esec scolar de tip necognitiv – se refera la inadaptarea elevului la exigentele ambiantei scolare

– vizeaza, mai precis, inadaptarea la rigorile vietii de elev, la exigente de tip normativ pe care le presupune functionarea corespunzatoare a fiecarei scoli sau a oricarei colectivitati scolare.

– elevul in adaptat recurge – la abandonul scolar

– la parasirea precoce a scolii, in favoarea unui mediu mai putin coercitiv( de regula cel al strazii sau al grupurilor de tineri necontrolati)

-cauzele aceste inadaptari scolare – probleme individuale de natura afectiva (de exemplu, teama sau repulsia fata de scoala, aparute in urma unor pedepse severe sau a unor conflicte repetate cu parintii, profesorii)

– determinari psiho-nervoase de natura congenitala (de exemplu – hiperexcitabilitate, dezechilibru emotional, autism, impulsivitate excesiva).

& poate avea un caracter episodic sau poate lua aspectul unui fenomen de durata

& poate avea grade diferite de amplitudine: – o amplitudine redusa ( insuccesul se manifesta doar in raport cu anumite materii sau sarcini de invatamant, ca expresie a lipsei de interes si de inclinatii (aptitudini) pentru respectivele materii sau ca urmare a unui mod neinteresant in care sunt predate aceste materii) – daca nu este contracarat la timp, poate duce la situatii de corigenta a elevilor in cauza sau la examene restante.

– are un caracter generalizat – cand vizeaza toate materiile de invatamant, toate aspectele activitatii scolare

Exista in realitatea scolara si numeroase situatii de false esecuri

– timizii autentici, indecisii, resemnatii – apreciaza, de obicei, in mod exagerat dificultatea sarcinilor scolare de moment, considerandu-le chiar de netrecut, deoarece nu au incredere in propriile posibilitati de actiune. Cel mai mic esec inregistrat ii determina pe acesti elevi sa se devalorizeze si mai mult si sa dezvolte o teama de esec, pe care-l vor privi ca pe o fatalitate.

Acelasi rezultat obtinut de doi elevi poate fi considerat de catre unui din acestia ca un succes, iar de celalalt ca un esec – acest lucru depinde de nivelul de aspiratii al fiecaruia: astfel, pentru un elev mai putin ambitios si care este constient de faptul ca dispune de capacitati intelectuale mai modeste, nota 7 este apreciata ca fiind foarte buna, in timp ce pentru un elev orgolios, supramotivat, aceasta nota reprezinta un regres (o deceptie) => esecul scolar este in mare masura un fenomen subiectiv

STRATEGII DE ABORDARE PSIHOPEDAGOGICA A DIFICULTATILOR IN INVATAREA SCOLARA.

Insuccesul școlar poate fi prevenit :

-prin organizarea procesului de invățământ pe criterii științifice, psihologice și pedagogice.

– prin distribuirea corectă a elevilor pe clase

– asigurarea cu manuale și rechizite

– orar judicios

-climatul stenic, stimulativ din clasă – prin acțiunea plina de tact a profesorilor, a dirigintelui, prin acțiunea lor unitara.

– activitatea didactică propriu-zisă sa ofere suportul angajării elevilor in efortul invățării.

– diferențierea și individualizarea invățării, asigurandu-se șanse de reușită (succes) tuturor elevilor

– evaluarea rezultatelor invățării trebuie se facă sistematic, cu maximum de obiectivitate

– solicitările școlare să fie echilibrate (sa se prevină suprasolicitarea și subsolicitarea)

-colaborarea sistematică și cu tact cu familia prin convorbiri și lectorate pentru părinți previne atitudinile de rezistență fața de obligațiile școlare

– supravegherea stării de sănătate și a modului cum se implinește maturizarea la varstele pubertății și adolescenței previn instalarea inapetenței pentru invățare.

– daca fenomenul insuccesului se instalează

sa se stabileasca planuri de intervenție terapeutică

să se corecteze deficiențele procesului de invățământ

sa se intervină in familie, familia să devină o aliată a școlii pentru corectarea handicapului școlar

recurgerea la practica meditațiilor și a consultațiilor

incurajarea elevului prin antrenarea in activități, care-l interesează și prin care se poate valorifica

diferențierea invățării prin programe cu grade treptate de dificultate și prin procedee didactice adecvate

folosirea fișelor de muncă independentă

munca in echipe favorizează colaborarea si utilizarea de sine a fiecărui membru după capacitățile lui.

activitatea psihopedagogică de orientare școlară și profesională pentru examinarea corectă a opțiunilor

individualizarea presupune doua tendinte complementare:

– asigurarea unei independente mai mari a elevului in activitatea de invatare

– elaborarea si administrarea unor sarcini diferentiate, in functie de ritmul si posibilitatile de asimilare ale celui care invata

datorita variatiilor mari de ritm intelectual si de stil de lucru, de rezistenta la efortul de durata, de abilitati comunicationale si nevoi cognitive care exista intre elevi e nevoie de actiuni de organizare diferentiata a procesului de predare-invatare, pe grupuri de elevi, in care sa primeze insa sarcinile individuale de invatare (de lucru).

– Un rol important in obtinerea succesului scolar il are sistemul de recompense (intariri) si de pedepse

PROGRAME DE INTERVENTIE PERSONALIZATA.

= ansamblul masurilor sau actiunilor necesare care trebuiesc luate in vederea depasirii sau rezolvarii situatiei de criza sau dificultate in care persoana se afla sau s-a aflat la un moment dat.

Etapele formulării planului de intervenție sunt:

a) formularea obiectivului de lungă durată — exemple: formarea unei stime de sine pozitive, dezvoltarea abilităților de management al stresului, dezvoltarea abilităților sociale, profesionale etc.;

b) formularea obiectivelor specifice se realizează în funcție de natura problemei și obiectivul de lungă durată; obiectivele specifice trebuie formulate în funcție de componentele comporta-mentale, cognitive sau emoționale ale descrierii problemei;

c) strategiile de intervenție sunt formulate pentru fiecare obiectiv specific în parte și sunt realizate prin mai multe activități specifice.

d) evaluarea intervenției vizează modificarea cunoștințelor, atitudinilor și abilităților. Se realizează prin: chestionare de atitudini si abilitati ; grile de observare comportamentala, grila de autoevaluare comportamentala ,etc.

CONSILIERE SI ORIENTARE PERSONALA, SOCIALA SI PROFESIONALA

– orientarea școlară si profesională trebuie să se facă in funcție de individ si de cerințele societății.

– pregătirea tineretului pentru opțiunea profesională trebuie să aibă in vedere următoarele :

& domeniul activității de pregătire a tineretului pentru opțiunea scolară/profesională aparține educației si se implica in toate compartimentele și la toate nivelurile învățământului;

& caracterul interdisciplinar al activităților de orientare școlară si profesionala;

& rolul personalului didactic in procesul orientării scolare și profesionale, accelerarea maturizării profesionale a tânărului;

& un cadru institutional, un personal specializat și o anume organizare și a scolilor, care să corespundă obiectivelor propuse.

Rolul orientarii scolare si profesionale consta în:

– a acorda celor aflati în situatii de indecizie cu privire la viitorul lor scolar si profesional informatii credibile, exacte si direct utilizabile, suport moral si emotional;

– a-i ajute pe tineri sa se adapteze cu mai mare usurinta la dinamica prezenta sociala si economica (pentru ca acestia sa nu fie obligati sa opteze pentru “munca la negru”, activitati economice gospodaresti, sa emigreze sau sa presteze activitati comunitare sezoniere);

– a reduce presiunea emotionala a statutului de somer, deplasând atentia spre aflarea de solutii si alternative;

– a pleda sau a face educatie antreprenoriala;

– a-i ajuta pe tineri sa se autodescopere în planul resurselor lor intelectuale, abilitatilor, deprinderilor, capacitatilor, aptitudinilor, talentelor etc. ignorate, latente sau neexersate (de exemplu: simtul limbii, capacitatea de învatare, de relationare sociala, de lucru în echipa, perseverenta, curiozitate intelectuala interna etc.);

– a-i sprijini pe toti solicitantii în demersul ameliorarii imaginii de sine (deteriorata în urma unor esecuri de integrare în piata muncii), pentru ca acestia sa nu accepte cu usurinta statutul de somer, sa nu simta vinovati de aceasta, frustrati sau nefericiti;

– a acorda o atentie si un sprijin special “grupurilor de risc”: persoanelor cu anumite forme sau grade de handicap, copiilor strazii, grupurilor minoritare religios sau etnic, fetelor, celor cu niveluri reduse de educatie sau formare profesionala etc.;

– a nu le da celor care apeleaza la serviciile consilierilor false sperante si asteptari, realismul si caracterul practic al consilierii trebuie sa fie prevalente;

– a combate stereotipurile social vehiculate cu privire la profesii (curate – murdare, banoase – prost platite, de înalt statut social – degradante, rezervate anumitor clase sociale sau origini familiale etc);

– a oferi persoanelor informatii în strânsa legatura cu interesele, aspiratiile, valorile si aptitudinile posibil a fi dezvoltate,

– a-i învata pe tineri ce si cum sa aleaga, a-i face liberi în alegerilor lor (pentru ca sunt în cunostinta de cauza);

– a reduce distanta dintre lumea scolii si cea a muncii, a scoate institutia educativa dintr-o izolare relativa fata de lumea profesiilor, practica relatiilor interumane si viata sociala, în general.

Consilierea profesionala este centrata pe alegerea optima a profesiunii, pe valorificarea maximala a capacitatii persoanei prin calificare si profesionalizare si se realizeaza de obicei la liceu, facultate, locul de munca.

– a fost determinatä la nivelul societatii de tendintele de mecanizare, automatizare, cibernetizare ale economiei care au dus la necesitatea ridicarii, calificarii si specializarii profesionale.

– pentru a fi eficientä consilierea profesionala trebuie sä indeplineasca urmatoarele conditii:

& profesiunea trebuie inteleasa si tratata ca un mod de viata si un rol social, nu numai o ocupatie economica;

& modelul carierei trebuie privit din punct de vedere al psihologiei dezvotarii, si nu al psihologiei diferentiale. Aceasta inseamna ca in evolutia subiectului educational, formarea si dezvoltarea sa este obiectivul principal, si nu selectia acestuia pentru o anumita profesiune;

& asumarea conceptului de cariera ca fiind nu ascensiunea pe plan social, ci imbinarea mai multor ocupatii apropiate si integrarea lor unei cariere unice;

& principiul creativitatii trebuie sa fie principiul coordonator superior al invatamintului;

Pentru ca activitatea de consiliere scolara si profesionala sa-si indeplineasca obiectivele, este nevoie de organizarea si programarea acesteia, de unitate intre componentele sale: consiliere scolara si consiliere profesionala.