Succesul în activitatea școlară nu este doar rezultatul anumitor aptitudini și capacităț i, fiind bine [616516]

Succesul în activitatea școlară nu este doar rezultatul anumitor aptitudini și capacităț i, fiind bine
cunoscut faptul că elevii cu capacităț i intelectuale superioare nu se disting întotdeauna prin
spectacole școlare. Întrebarea care apare în acest context este: ce determin ă elevul să participe la
o școală, să învețe, să îndeplineasc ă cerinț ele și cerin țele școlare și un alt elev să nu facă acelaș i
lucru?
Identificarea factorilor care declan șează activitatea de învățare, care îl sus țin pentru o perioadă de
timp, în ciuda obstacolelor mai mult sau mai pu țin dificile care trebuie depăș ite, care îl orienteaz ă
spre anumite obiective, care permit continuarea acesteia dacă scopurile nu sunt atinse imediat;
care o opresc la un anumit moment, implică ierarhia motivelor învățării într-un aspect calitativ și
cantitativ.
A fi motivată pentru învățarea școlară exprimă la nivel comportamental o condiție dinamică,
mobilizatoare îndreptat ă spre atingerea unor obiective, care este definită de expresii precum
"interesat de …", "dorin ța de a înv ăța", "impulsul spre … . “. Elevul este implicat în sarcinile de
învățare, este orientat spre finalităț i, în cea mai mare m ăsură în con știință. A nu fi motivată pentru
învățare exprimă absenț a dorin ței de înv ățare, a interesului de asimilare a informa țiilor și mai ales
a pasivităț ii și a lipsei de spontaneitate, chiar refuz și izolare fa ță de orice activitate educațională
(Neac ฀u, 1978).
Motiva ția înv ățării constă în totalitatea motivelor care, în calitatea lor de condi ții interne de
personalitate, determină, orientează, organizează ș i poten țează intensitatea efortului de învățare.
Ausubel consideră că trei componente de bază pot fi identificate în structura motiva ției școlare
(Ausubel & Robinson, 1981).
O anali ză a motivelor învățării scolare accentuează existența următoarelor categorii de motive
(Vintilescu, 1977): motive cognitive – curiozitate, interes pentru un domeniu, subiect școlar,
dorin ța elevilor de a cunoa ște și de a ob ține informa ții în diferite domenii , motive afective –
dragoste și respect fa ță de părinț i, sentimentul datoriei fa ță de ele, dorinț a de a le aduce bucurie,
simpatia și respectul pentru profesori, teama pentru pedepsele provocate de părinț i, anxietatea
determinată de rigiditatea atitudi nea unor profesori, senza ția de ru șine sau regret fa ță de profesori,
părinț i sau colegi de școală, motive sociale – tendin ța de a acumula informa ții pentru a fi la
acela și nivel cu ceilal ți, interesul de a ob ține o anumită poziție socială avantajoasă, de a obține
recunoa șterea precum și motive de colaborare și reciprocitate, motive profesionale – dorin ța de a
fi capabilă în viitorul profesiu, interesul fa ță de subiectele implicate în viitorul profesor ion sau
dorin ța de a frecventa anumite școli / facultăț i etc.
Maslow (2008) interrela ționează conceptul de motivare cu cel al satisfacerii nevoilor ș i
construie ște o ierarhie structurată pe cinci nivele, auto -actualizarea fiind la cel mai înalt nivel,
definit ă ca "dorinț a unei persoane de a deveni ceea ce poate fi".
Analiza motiva ției reale a unei persoane implică și analizarea sistemului de valori care orientează
comportamentul într-o direc ție sau alta. Valoarea este o orientare către o întreag ă clasă de
obiective, considerată importantă în via ța unui individ. O persoană este motivată să se orienteze

către o anumită activitate în func ție de valorile interioare – economice, estetice, teoretice, politice,
sociale, religioase.
Odată ce valoarea este interpretată, conș tient sau incon știent, ea devine un standard sau un
criteriu care orientează acț iunea care men ține și dezvoltă atitudinea față de obiect sau situaț ie,
care justifică acț iunile și atitudinile personale sau ale altora, la care personalul moral sau al altora
" estimările se referă la. Valorile pot fi instrumentale care se referă la mijloace sau modalităț i
preferate de comportament și finale care se referă la obiectivele majore ale existenț ei (Rokeach,
1970).
Motiva ția înv ățării la adolescenți reprezintă o structură relativ constantă, iar în cadrul acestei
structuri diferitele categorii de motive reprezint ă o anumită pondere, în func ție de variabilele
vârstei, sexului și performan țelor școlare care determină o anumită ierarhie. Dinamica ierarhiei
motivelor de înv ățare este rezultatul configura ției sistemului de valori al fiecărui adolescent. Prin
internalizarea unui sistem adecvat de valori, se poate avea o motiva ție de înv ățare care să
conducă la performanț e școlare și profesionale. În ecua ția performan ței școlare, pe lâng ă
aptitudinile, abilităț ile și cuno ștințele, motiva ția și sistemul de valori al elevului au o importan ță
deosebită.