Suc DE Mere CU Aroma DE Scortisoara

=== l ===

Cuprins:

Motivația………………………………………………………………4

Conceptual produsului…………………………………………………6

Design-ul produsului…………………………………………………..7

Tehnologia de obținere………………………………………………..9

Etapele producerii prototipului. Conceptul la scară industrială………10

Testări intermediare…………………………………………………..15

Eticheta și ambalajul………………………………………………….19

Calitatea produsului conceput………………………………………22

Analiza de preț………………………………………………………..26

Bibliografie……………………………………………………………38

MOTIVAȚIA:

În ultimul timp, sucurile de fructe au căpătat o largă utilizare, putându-se vorbi de o terapie prin scuri de fructe în cele mai diverse afecțiuni.

Lipsa totală a unei vitamine e gravă, dar mai rar întalnită. De cele mai multe ori, apare o lipsă parțială a vitaminelor, iar tulburările metabolice în acest caz sunt mai puțin grave. Excesul de vitamine poate duce la hipervitaminoze, care se manifestă, de obicei prin apariția unor dezechilibre în organism. Însă cei mai mulți dintre noi se confruntă cu o lipsă, nu cu un surplus în organism. Acest lucru se rezolvă consumand o cantitate mare de legume și fructe proaspete.

Fructele mai conțin și fibre alimentare, care nu au valoare energetică, dar care sunt deosebit de utile pentru aparatul digestiv. Fibrele solubile (conținute în mere) frânează absorbția zahărului, dar pot împiedica absorbția unei părți a colesterolului asimilat odată cu alimentele și ajuns în intestin împreună cu bila. Mai trebuie menționat faptul că fructele au un conținut ridicat de apă în majoritatea cazurilor aproximativ 90%. Proteinele se găsesc în concentrații de sub 1%, neprezentând interes special. Fructele sunt însa o sursă foarte bună de glucide, în special solubile dintre care: glucoza, fructoza

Sucurile de fructe conțin cea mai mare parte de glucide, vitamine și săruri minerale a materiilor prime având valoare nutritivă și dietetică. O cantitate mare de glucide din sucuri este sub formă de fructoză fiind tolerată și de diabetici. Datorită conținutului mare de săruri de potasiu, sucurile de fructe dau bune rezultate în tratamentul și profilaxia bolilor cardio- vasculare. Se știe că sodiul are capacitatea de a reține apa în organism, iar potasiul favorizează eliminarea ei. În dieta cu sucuri de fructe cantitatea de potasiu este de 6 ori mai mare decât în dieta normală. Astfel sucurile acționează favorabil asupra întregii activități a mușchiului cardiac, măresc travaliul inimii având efecte benefice în bolile cardio- vasculare: hipertensiune, infarct miocardic, arteroscleroză.Substanțele minerale (calciul și potasiul) au un efect alcalinizant neutralizând acidul clorhidric din mucoasa stomacală, fiind indicate în combaterea hiperacidității în cazul bolilor digestive.

Sucurile sunt indicate și în bolile de ficat sau ale vezicii biliare datorită absenței grăsimilor și cantității mari de zaharuri și vitamine. Datorită conținutului redus de substanțe azotoase și a acțiunii de alcalinizare, sucurile de fructe sunt indicate în bolile de rinichi acute și cronice. Acestea previn formarea calculilor renali sau biliari și sunt recomandate atunci când organismul acumulează o cantitate mare de acizi în diabet, subnutriție și îmbătrânirea țesuturilor.

În cazurile de obezitate, cura cu sucuri de fructe atenuează senzația de foame și permite eliminarea excesului de apă datorită sărurilor de potasiu. Sucurile de fructe au o actiune antiinfecțioasă și antimicrobiană fiind recomandate în diverse boli ale pielii; au acțiune antitoxică prin protecția asupra: ficatului, splinei, rinichi (sucul de mere, struguri, caise, coacăze negre). Ca urmare a acestui fapt, industria sucurilor de fructe s-a dezvoltat încercând obținerea de produse de o calitate superioară.

Lucrarea de față este structurată în mai multe părți, fiecare dintre acestea având o importanță deosebită în realizarea a ceea ce se numește produs finit.

CONCEPTUL PRODUSULUI:

Rețeta pentru 312 l/h suc de mere cu aromă de scorțișoară:

Mere 528,35 Kg/h

Apă 2500 Kg/h

Vit.C 0,136 Kg/h

Extract 40,82 Kg/h

Scorțișoare 0,002 Kg/h

III. DESIGN-UL PRODUSULUI:

Sucurile de fructe sunt produse destinate consumului direct și sunt obținute prin extragerea sucului celular din fructe prin presare. Din punct de vedere tehnologic sucurile de fructe pot fi clasificate în sucuri fără pulpă (limpezite) și sucuri cu pulpă (nectare). Sucurile naturale sunt cele obținute dintr-un singur fruct, iar cele cupajate sunt obținute prin amestecarea a două, trei sucuri de specii de fructe diferite.

La prelucrarea merelor în vederea obținerii sucului s-a stabilit că 2 parametrii esențiali ai sucurilor culoarea și aroma, sunt foarte sensibili, în sensul că suferă degradări atunci când ajung în contact cu diferiți factori inevitabili în timpul prelucrării.

Dintre factorii care influențează negativ calitatea aromelor și coloranților din sucuri cei mai importanți sunt fenomenele de oxidare, căldura și manipulările.

Culoarea limpede trebuie să fie alb – gălbuie până la slabe nuanțe de verde, în funcție de soiul supus prelucrării.

Aroma este plăcută specifică merelor utilizate ca materie primă, cu ușor gust de scorțișoară, fără mirosuri străine de mucegai sau oțet.

Aromele sunt componente volatile și se găsesc în cantități foarte mici, cel mai adesea sub 1 p.p.m. Aromele fructelor rezultă prin combinarea unui nr. mare de substanțe. În cazul aromei de mere, nr. de substanțe aromate depășește cifra de 70.

Principalele substanțe aromatizante identificate la mere sunt: alcooli cca 92 %, aldehide 6 % și eteri 2 %.

Deoarece aromele sunt volatile se poate împiedica pierderea lor din sucuri, prin evitarea încălzirii timp îndelungat la temperaturi mai mari decât cele indicate și evitarea vânturării sucului.Gustul ușor astringent, acrișor este dat de taninuri. Substanțele tanante precipită în prezența substanțelor proteice, proprietăți care se află la baza limpezirii sucului prin tratare cu gelatină.

Pentru ambalarea sucului folosim butelii de sticlă. În urma ambalării închiderea buteliilor se vor face cu capsule metalice (coroană). Capsulele sunt confecționate din tablă decapată, lăcuită, tablă cositorită sau tablă de aluminiu cu grosimea de 0,27 – 0,33 mm. În interiorul capsulei care are înălțimea de 6,3 – 7,1 mm se găsește o garnitură cu diametrul de 26,7 + 0,2 mm care, atunci când este confecționată din plută aglomerată, are grosimea de 3 + 0,33 mm, iar când este confecționată din plută are grosimea de 2,5 + 0,1 mm.

Pentru conservări de lungă durată, discul de plută trebuie prevăzut cu o rondelă de acetat de celuloză, policlorură de vinil, polietilenă sau aluminiu, numită spot. Pluta poate fi înlocuită cu materiale plastice; în interiorul capsulei se toarnă soluție de copolimer, care este uscată apoi în cuptor. Pentru aceasta se utilizează capsule cu înălțimea de 5,6 + 6,4 mm.

Pentru îmbutelierea sucurilor se poate folosi o gamă mare de tipuri de ambalaje (carton, plastic,sticle), dar cele mai folosite sunt buteliile de sticlă cu închiderea cu capsule tip coroană.In general etichetele trebuie sa contina:

denumirea generala a produsului;

greutatea netto (in litri);

tipul calitatii (A sau B);

lista ingredientelor si componentilor lor;

denumirea completa si adresa producatorului sau a primului dealer;

tara de origine a produsului importat;

expunerea in doua limbi (franceza si engleza);

numarul de inregistrare a fabricii de conserve (aceasta cerinta se refera la producatorii din Canada si se aplica doar in cazul cind sucul din Moldova va fi produs in Canada);

UPC international;

cuvintul INDULCIT; in sectiunea principala a etichetei cu aceleasi litere ca si denumirea generala a produsului;

cuvintul "VITAMINIZAT" sau "CU ADAOS DE VITAMINA C", daca a fost adaugata vitamina C pentru a mari continutul ei in suc;

cuvintele "PASTRATI LA RECE" in cazul lipsei sigiliului pe produs.

Când este necesar se indică și modul de utilizare a produsului. Prin intermediul etichetei se determină opțiunea pentru produs în funcție de valoarea nutritivă: valoarea energetică se exprimă în kcal sau kJ, iar conținutul de vitamine în mg la 100 g produs sau raportat la o porție standard.

IV. TEHNOLOGIA DE OBȚINERE:

SCHEMA TEHNOLOGICĂ DE OBȚINERE A SUCULUI DE MERE NESTLE:

ETAPELE PRODUCERII PROTOTIPULUI. CONCEPTUL LA SCARĂ INDUSTRIALĂ

Recoltarea.

Momentul optim de recoltare se stabilește după mai multe criterii și indici de ordin fenologic (culoarea fructelor, suma gradelor de temperatură și numărul de zile de la înflorit până la recoltare), de ordin fizic (măsurarea fermității pulpei cu penetrometrul și a substanței uscate solubile pe cale refractometrică) și de ordin chimic (testul amidonului cu iod în iodură de K).

La recoltare se va da o mare atenție modului de desprindere a fructelor, pentru a nu le vătăma și a nu rupe ramurile de rod purtătoare. Fructele se vor apuca cu toată mâna, căutând să apăsăm cu degetele în mod uniform și nu tare, numai atât cât fructul să fie stabil în palmă, după care se face o mișcare de răsucire într-o parte sau în alta a mâinii cu fruct.

O dată acesta detașat se trece în ambalajul de recoltare, așezându-se încet pentru a nu răni fructele anterior recoltate. Nu este bine ca fructele recoltate să le trecem în ambalaj prin cădere liberă nici măcar de la o distanță de 10 – 20 cm, deoarece chiar ușoara lor lovire produce vătămări care se vor evidenția mai târziu.

O dată ambalajul de recoltare umplut se deșartă în lăzile – paletă sau lăzile de lemn și plastic care vor servi atât ca ambalaj de transport, cât și de depozitare. Această transvazare trebuie să evite loviturile între fructe, prin lăsarea acestora să curgă încet de la mică distanță (5 – 10 cm) din ambalajele de cules în cele depozitare

Presortarea.

În cazul unor recolte cu fructe sănătoase, uniforme ca mărime și grad de coacere, o dată cu recoltatul se face și o sortare sumară, sau presortare, cu care ocazie se elimină fructele nestandard. Fructele bune nu se pun direct în ambalajele de păstrare, se transportă, iar la depozit se introduc în celule fără alte operații de condiționare.Recoltele neomogene sub aspectul mărimii și gradului de sănătate, cu fructe necorespunzătoare păstrării într-o proporție de până la 10%, ajunse la depozit trebuie să fie sortate numai după calitate, fără a fi calibrate. Aceasta se realizează cu bune rezultate, folosind mesele de sortare de la instalația italiană Roda sau instalația românească M.S.M.

Timpul care trece din momentul recoltării și până la introducerea fructelor trebuie să fie cât mai scurt, de maximum 2 – 3 zile.

Transportul fructelor din livadă la depozit se face cu autocamioanele, de preferat acoperite cu prelată sau cu autoizoterme.Pentru păstrare se recomandă pentru măr fructele din soiurile cu mare valoare economică, cum sunt: Jonathan, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Starking delicios, Starkeimson, Wagener premiat etc.Este cunoscut că o dată cu desprinderea din pom, în fructe au loc procese biochimice și chimice care în final conduc, mai devreme sau mai târziu, la degradarea lor completă. Totul depinde de starea fructelor și de condițiile de păstrare.

Lumina solară și căldura, care au fost elementele esențiale pentru obținerea fructelor, încep să acționeze asupra acestora, imediat ce au fost desprinse din pom, în mod distructiv.

În fructele recoltate și depozitate temporar, în vederea prelucrării, au loc procese de respirație și transpirație. În procesul de respirație, se absoarbe oxigen și se elimină bioxid de carbon. În acest timp zaharurile din fructe suferă transformări, prin care pot ajunge chiar și la alcool etilic și bioxid de carbon. În timpul acestor reacții are loc degajare de căldură.

Paralel cu fenomenul de respirație are loc și cel de transpirație ce constă în eliminare de apă prin lenticelele de pe suprafața fructului.

Aceste procese sunt influențate puternic de condițiile de depozitare și anume de temperatura și compoziția mediului ambiant.

Lenticelele sunt porii prin care se asigură permeabilitatea membranei, prin care are loc respirația și transpirația fructelor.În cazul merelor, respirația este de o intensitate foarte redusă la 0o C dar se dublează imediat ce temperatura crește la 10o C.

În timpul maturării fructelor, pectinele care rezultă din protopectină gelifică și astfel pereții celulari își pierd permeabilitatea pentru gaze, prin închiderea lenticelelor, iar celulele fructelor rămân izolate de exterior pentru transpirație și respirație. În ele continuă să fie însă transformate zaharurile în alcooli diverși, alte substanțe și bioxid de carbon. Alcoolii se combină cu acizii și rezultă esteri, substanțe care dau aroma specifică fructelor. Această aromă o percepem în apropierea spațiilor, depozitelor unde sunt păstrate fructele. Dar în aceste condiții, într-un timp relativ scurt, celulele își încetează activitatea, se brunifică și se spune că are loc prăbușirea lor biologică.

În cazul fructelor culese prematur, respirația și transpirația sunt însoțite de pierderi mari de apă, în timpul păstrării. Aceasta se datorează neobturării încă a lenticelelor epicardului. Așa se explică de ce fructele culese prematur se zbârcesc mai repede și pierd foarte mult din greutate, în timpul păstrării.

Transpirația la fructe mai este influențată și de starea higrometrică a atmosferei (de umidificare din depozit).

Reiese că fructele în timpul păstrării temporare trebuie să fie prelucrate în funcție de starea lor, să nu fie expuse încălzirii și să fie ventilate natural.

Pentru păstrare, fructele se pun în strat subțire în lădițe și coșuri. Acestea, la rândul lor, se așează pe podele curate în spații răcoroase cu ventilație naturală. La așezarea lădițelor și coșurilor cu fructe pe podele se va avea în vedere posibilitatea circulării libere a aerului printre ele. Se vor feri fructele de depuneri de praf, expunere la razele solare sau de ploaie.

Păstrarea temporară a fructelor aflate în faza optimă de maturare, menționată anterior, se poate face pentru circa o săptămână în cazul fructelor mai puțin perisabile (mere, pere, gutui).Aceste durate pot fi depășite în cazul unor recolte sănătoase, a unui transport bun și a unei depozitări efectuate cu grijă, sau se reduce când constată că starea lor nu permite nici o amânare a prelucrării, pentru a nu înregistra pierderi de fructe sau suc.

Sortarea cuprinde îndepărtarea nu numai a fructelor vătămate ci și a celor imature sau trecute de maturitatea de consum. Fructele imature dau un randament scăzut la presare și un suc greu limpezit; fructele ajunse la stadiul de postmaturitate sunt afânate, greu de presat și dau sucuri tulburi. Instalațiile moderne de sortare au banda construită role de oțel inoxidabil ce se rotesc în jurul axului permițând expunerea întregii suprafețe a fructului și o bună sortare.

Spălarea fructelor se execută cu scopul de a elimina impuritățile existente, de a reduce într-o măsură cât mai mare reziduul de pesticide și microflora epifită. S-a demonstrat că o bună spălare are o eficacitate asemănătoare cu tratarea termică la 1000 C, timp de 2 – 3 minute.

Pentru spălarea fructelor cu textură tare (mere, pere, caise) se folosesc mașinile de spălat cu bandă și ventilator.

Mărunțirea fructelor se aplică prin răzuire la fructele sămânțoase și are ca scop reducerea volumului individual al particulelor imateriale sub acțiunea forțelor mecanice sau hidraulice.

Mașinile de tăiat fructe pot realiza tăierea acestora în diferite forme și dimensiuni, fiind prevăzute cu accesorii speciale și dispozitive speciale de răzuire pentru o mărunțire avansată,deoarece la executarea acestei operații se cere să se evite ținerea în contact prelungit al fructelor zdrobite cu aerul.

Presarea poate avea loc la rece imediat după ce au rezultat merele zdrobite în operația anterioară și se execută în general în prese cu pachete sau hidraulice la o presiune de 25 – 30 Kgf / cm2 suprafață de presare.

Limpezirea enzimatică

Sucurile obținute prin presare sunt foarte opalescente, uneori chiar tulburi. Separarea particulelor solide de lichid se realizează în urma tratamentului enzimatic.

Limpezirea enzimantică se bazează pe hidroliza substanțelor pectice, ceea ce micșorează vâscozitatea sucurilor și ușurează filtrarea. Tratamentul enzimatic constă în adăugarea de preparate enzimatice sau sub 2 ore la 500 C, temperatură ce nu trebuie depășită. Controlul operației se face prin verificarea vâscozității sucului.

Uneori limpezirea enzimatică se completează cu operația de colaj, prin adăugarea de 5 – 8 g/hl gelatină alimentară care provoacă flocularea particulelor aflate în suspensie sub influența taninului conținut în suc.

Filtrarea sucului

Filtrarea este operația de separare a sistemelor eterogene fluid – solid în fazele componente cu ajutorul unui strat filtrant cu structură poroasă, prin care poate trece numai faza fluidă. Operația de filtrare este influențată de o serie de factori ca: natura, forma și dimensiunile particulelor, concentrația, cantitatea suspensiei și temperatura. Creșterea temperaturii de filtrare

influențează favorabil filtrarea, fie prin micșorarea vâscozității, fie prin modificarea granulometriei.

Filtrarea sucului limpezit se poate executa în filtre– presă.

[NUME_REDACTAT] pasteurizare se urmărește ca în final sucurile închise în recipiente să fie lipsite de microorganisme în stare vitală.

Pasteurizarea este sterilizarea la o temperatură mai mică de 1000 C. Procesarea termică a sucurilor ambalate în recipiente se poate face prin încălzirea directă cu abur saturat, cu apă caldă, cu aer cald în convenție forțată. În acest caz caz se utilizează încălzirea cu abur saturat.

Îmbutelierea (dozarea) sucului

Îmbutelierea reprezintă un complex de operații și anume: spălarea sticlelor, dozarea sucului, capsularea și etichetarea.

Spălarea sticlelor. Spălarea sticlelor are o importanță deosebită în asigurarea unor produse de calitatea superioară, operația urmărind două scopuri:

1. Sticla trebuie să fie perfect curată, respectiv, să fie transparentă, strălucitoare. Această condiție este asigurată dacă sticlele care părăsesc mașina de spălat sunt acoperite cu o peliculă uniformă și completată cu apă. O spălarea insuficientă se recunoaște datorită formării de picături de apă pe suprafața sticlelor.

2. În afară de puritatea fizică este necesar să se realizeze și o puritate microbiologică.

Calitatea spălării depinde de natura și concentrația soluțiilor, de temperatura fiecărui lichid și mai ales a celui cald, de durată de menținere în mașină a temperaturii ridicată, precum și de efectul mecanic realizat.

Pentru a asigura curățirea recipientelor și îndeosebi eliminarea florei microbiene, principalul rol îl are temperatura de spălare.

[NUME_REDACTAT] este operația realizată în scopul umplerii recipientelor utilizate în ambalare. Dozarea sucului se realizează la mașina de dozare la volum constant ce asigură și închiderea recipientelor.

Îmbutelierea asigură realizarea condițiilor care vor permite păstrarea pe o durată de timp îndelungată. Închiderea va asigura imposibilitatea pătrunderii aerului și a altor impurități precum și a diverselor organisme care pot deteriora calitativ sucurile (fermentația alcoolică, oțetirea).O dată cu alegerea buteliilor și modului de închidere se va urmări să se respecte condițiile de calitate pe care acestea trebuie să le îndeplinească, precum și modul lor de folosire.

Printr-o îmbuteliere bine efectuată se reduce spargerea sticlelor și alterarea produselor în timpul păstrării.

Închiderea buteliilor

În urma ambalării închiderea buteliilor se vor face cu capsule metalice (coroană). Capsulele sunt confecționate din tablă decapată, lăcuită, tablă cositorită sau tablă de aluminiu cu grosimea de 0,27 – 0,33 mm. În interiorul capsulei care are înălțimea de 6,3 – 7,1 mm se găsește o garnitură cu diametrul de 26,7 + 0,2 mm care, atunci când este confecționată din plută aglomerată, are grosimea de 3 + 0,33 mm, iar când este confecționată din plută are grosimea de 2,5 + 0,1 mm.

Pentru conservări de lungă durată, discul de plută trebuie prevăzut cu o rondelă de acetat de celuloză, policlorură de vinil, polietilenă sau aluminiu, numită spot. Pluta poate fi înlocuită cu materiale plastice; în interiorul capsulei se toarnă soluție de copolimer, care este uscată apoi în cuptor. Pentru aceasta se utilizează capsule cu înălțimea de 5,6 + 6,4 mm.

Pentru îmbutelierea sucurilor se poate folosi o gamă mare de tipuri de ambalaje (carton, plastic,sticle), dar cele mai folosite sunt buteliile de sticlă cu închiderea cu capsule tip coroană.

Depozitarea (păstrarea) sucurilor

Buteliile cu sucuri pasteurizate se depozitează în spații răcoroase, aerisite, ferite de lumină, îngheț sau căldură. Se evită manipularea lor dintr-un loc în altul.

Recipientele cu suc pasteurizate se pot păstra de la o recoltă de fructe la alta.

TESTĂRI INTERMEDIARE

În accepțiunea sa mai largă, cuvântul “piața” desemnează ansamblul publicului susceptibil de a exercita o influență asupra vânzărilor unui produs sau, mai general, asupra activităților unei organizații. Acest public este compus din indivizi, întreprinderi sau instituții.

Componentele care definesc piața sunt:

Consumatorii, respectiv utilizatorii, constituie componenta cea mai importantă a pieței având în vedere că ei exercită în toate cazurile o influență directă asupra vânzărilor unui produs. Natura și caracteristicile acestora sunt foarte variate în funcție de sectorul de activitate. De exemplu, pentru produsele și serviciile de larg consum (alimentare, de locuit, de odihnă, de transport) consumatorii, respectiv utilizatorii care se constituie în așa-ziși clienți finali, sunt formați din indivizi sau menaje (gospodării familiale); pentru produsele și serviciile industriale (materii prime, semifabricate, echipamente industriale) clienții finali sunt întreprinderile sau organizațiile susceptibile de a le cumpără.

Cumpărătorii unui produs, în anumite cazuri, se confundă cu consumatorii. Este, de exemplu, cazul pentru țigarete. Dar în multe situații cele două categorii nu se regăsesc cu exactitate. Astfel, în cazul deodorantelor pentru bărbații, cumpărătorii sunt adesea soțiile.

Prescriptorii reprezintă acei componenți ai pieței care nu consumă și nici nu cumpără un produs său serviciu ci doar dau sfaturi în legătură cu consumul, respectiv utilizarea acestuia. Astfel, arhitecții exercită influență asupra societăților de construcții când se pune problema alegerii materialului și echipamentelor ce vor fi puse în operă. Uneori este vorba nu numai de sfaturi, ci și de prescripții, imperative cărora cumpărătorul trebuie să se conformeze. De exemplu, produsele farmaceutice vândute pe bază de rețetă se prescriu de către medici.

Distribuitorii sunt cei care își găsesc locul între producători și consumatori și cuprind: angrosiști, detailiști, negociatori. Ei nu sunt însă intermediari pasivi, ci exercită, în general, o mare influență asupra consumatorilor, fie prin alegerea produselor pe care le vor vinde, fie prin prezentarea și promovarea acestor produse, fie prin rolul de sfătuitori pe care-l joacă adesea pe lângă cumpărători (farmaciști, opticieni).

Distribuitorii constituie deci, în special pentru intreprinderile producatoare de bunuri de larg consum, o componentă importantă a pieței.

Producătorii concurenți influențează volumul vânzărilor unei întreprinderi în special prin comportamentul lor în materie de politica de gama de produse oferite, de prețuri practicate, de comunicații și de distribuție.

Studiul pieței implică deci, pentru o întreprindere culegerea și analiza informațiilor cu privire la concurenți săi direcți și indirecți.

Înainte de elaborarea strategiilor, este necesară cunoașterea pieței. Consumatorii cumpără bunuri și servicii pentru consumul personal. Ei variază în funcție de vârstă, venit, educație, gusturi și alți factori. Operatorii de merketing trebuie să înțeleagă modul în care consumatorii transformă marketingul în reacții de cumpărare.

Comportamentul consumatorului este influențat de trăsăturile sale și de procesul decizional pe care-l parcurge acesta. Trăsăturile consumatorului se referă la patru factori principali: culturali, sociali, personali și psihologici.

Cultura este determinantul de bază al dorințelor unei persoane și al comportamentului său. Ea include valorile de bază, percepțiile, preferințele și comportamentele pe care persoana le dobândește din familie și de la alte instituții cheie. Operatorii de marketing încearcă să țină pasul cu schimbările culturale care le pot sugera noi modalități de servire a clienților.

Factorii sociali influențează, de asemenea, comportamentul consumatorului. Grupurile de referință ale unei persoane – familia, prietenii, organizațiile sociale, asociațiile profesionale – influențează puternic alegerea unei anumit produs. Poziția unei persoane în interiorul fiecărui grup poate fi definită sub aspectul rolului și statutului său. Un cumpărător alege produsele și mărcile care reflectă rolul și statutul propriu.

Vârsta cumpărătorului, etapă din ciclul de viață, ocupația, situația materială, stilul de viață, personalitatea, împreună cu alte aspecte personale și factori psihologici influențează deciziile de cumpărare.

Consumatorii tineri au nevoi și dorințe diferite față de consumatorii în vârstă, nevoile cuplurilor tinere căsătorite diferă de cele ale pensionarilor, iar consumatorii cu venituri mari au comportamente de cumpărare diferite de ale celor care au bani mai puțini.

Înainte de a concepe strategiile de marketing, o companie trebuie să-i cunoască pe consumatori și modul în care acestia iau deciziile. Numărul participanților la procesul de cumpărare și mărimea efortului depus crește o dată cu complexitatea situației de achiziție. Există trei tipuri de comportament de cumpărare: reacția de rutină, rezolvarea problemelor limitate și rezolvarea limitată a problemei.

Când cumpără un anumit produs, consumatorul parcurge un proces decizional constând în recunoașterea nevoii, căutarea informațiilor, evaluarea variantelor, luarea deciziei de cumpărare și comportamentul post-cumparare. Sarcina operatorului de marketing este de a cunoaște comportamentul de cumpărare al consumatorilor în fiecare etapă și factorii de influență corespunzători.

Astfel, el poate elabora un program de marketing eficient pentru piață pe care o vizează. În ceea ce privește noile produse, consumatorii reacționează cu o viteză diferită, în funcție de trăsăturile proprii și de caracteristicile produsului. Producătorii încearcă să aducă produsele noi în atenția potențialilor acceptanți timpurii, în special a celor care au trăsăturile unor lideri de opinie.

Consumul de băuturi necarbonatate este pe un trend crescător. Astfel, dacă media de creștere în ultimii 5 ani la total băuturi înseamnă 5%, pentru băuturi răcoritoare media de creștere este de 8,5%, iar pentru sucuri naturale și nectaruri ritmul mediu de creștere este de 16% anual. Acest trend de creștere se va menține și în următorii ani, în special pentru băuturile necarbonatate", a declarat pentru DailyBusiness [NUME_REDACTAT], vicepreședinte marketing al [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (URBB), producătorul sucurilor Granini și Orangina.
Piața băuturilor necarbonatate va înregistra până la finalul anului 2009 o creștere de aproximativ 15% față de anul trecut. "Pe fondul unui stil de viață din ce în ce mai sănătos, estimăm că piața va înregistra în 2008 o creștere de 20% față de anul în curs", a mai spus Ignat.
Această opinie este susținută și de reprezentanții altor companii din domeniu. "Piața de băuturi răcoritoare necarbonatate este în continuă creștere și arată un potențial mare. Comparativ cu anii anteriori, consumatorii se orientează mai mult către produsele cu un conținut mai mare de fruct și de vitamine", a spus [NUME_REDACTAT], specialist relații publice al [NUME_REDACTAT] România.
Piața băuturilor răcoritoare este estimată la valoarea de 850 milioane de euro. Băuturile răcoritoare necarbonatate reprezintă 9% din totalul pieței băuturilor răcoritoare și ocupă locul 3 ca volum, după băuturile carbonatate și apă.

Consumul din Romania, pe sfert față de alte țări europene

Consumul băuturilor necarbonatate pe cap de locuitor este în țara noastră de aproximativ 12 litri la nivelul anului 2006. În alte țări europene (cum ar fi Austria, Germania, Polonia, Ungaria) consumul per capital ajunge la aproximativ 40-50 litri.

Această piață este formată din trei segmente: still drinks, cu un conținut de fruct de până la 25%, nectar, cu un conținut de fruct cuprins între 25% și 99% și juice, cu 100%.
Împărțirea pe piața băuturilor necarbonatate arată astfel: 80% still drinks, 16% nectar și 4% juice. Cel mai probabil segmentele care vor înregistra creșteri importante în următorii ani sunt

nectarurile și juice-urile", a spus [NUME_REDACTAT].

"Există o tendință de creștere a consumului de juice-uri și nectaruri, dar segmentul de still drink deține în continuare cea mai mare cotă din total piață JNSD (juice, nectar, still drinks). Consumatorii români au început treptat să se orienteze mai mult către sucuri naturale, care sunt mai sănătoase și mai bogate în vitamine, acest segment de piață înregistrând an de an o evoluție ascendentă", a adăugat [NUME_REDACTAT].

Portocalele piersicile și merele in topul preferintelor

În ceea ce privește consumul de juice-uri și nectaruri, putem vorbi despre o constanta în preferința pentru portocale, mere și piersici, iar că un nou trend, putem vorbi depre mixuri din două sau mai multe fructe", a precizat Ignat.

Pentru că vorbim despre o piață cu o specificitate aparte, trebuie să avem în vedere și obiceiurile de consum; există consumul de dimineață, în care sunt preferate (și recomandate) juice-urile de portocale și combinațiile de fructe îmbogățite cu vitamine, vorbim după aceea despre consumul în locații on-premise (în localuri – n.r.), în care pe lângă consumul instant există combinațiile din ce în ce mai trendy de tip long drink", a adăugat [NUME_REDACTAT].

Mărul rămâne în continuare preferata consumatorilor, dovadă fiind consumul din perioada ianuarie-octombrie 2007 pentru acest sortiment: 49% în categoria juice, 14% pentru nectaruri și 28% din volumul de still drink. Se remarcă o tendință de creștere a consumului de juice-uri și nectaruri", spune [NUME_REDACTAT], citând date ale companiei de cercetare de piața Nielsen.
Aceste băuturi se adresează tuturor consumatorilor, din toate categoriile sociale, însă ele sunt consumate în principal de persoanele preocupate de un stil de viață sănătos și care nu fac concesii în ceea ce privește calitatea, având un nivel mediu sau mare de trai.
Sunt oameni activi, cu un loc de muncă foarte solicitant, cu un stil de viață dinamic, cărora le place să încerce lucruri noi, le pasă de imaginea lor și au nevoie de produse sănătoase", a declarat Ignat.
În condițiile unei preferințe tot mai evidente a consumatorilor pentru o alimentație sănătoasă, băuturile necarbonatate fără zahăr (light) sunt cele mai căutate.

Consumatorul român a început să fie interesat din ce în ce mai mult de conținutul de zahăr din băuturi. Persoanele care sunt conștiente de diverse riscuri ale consumului de zahăr în exces se orientează spre sucurile 100% care nu conțin zaharuri sau înlocuitori din zahăr.

.

VII. ETICHETA ȘI AMBALAJUL

Ambalarea este operația, procedeul sau metoda prin care se asigură protecția temporară a produsului în decursul manipulării, transportului, depozitării, vânzării și/sau consumului.

În prezent majoritatea produselor alimentare se comercializează sub formă ambalată, astfel că aspectul estetic al ambalajului se integrează în noțiunea complexă de calitate a alimentului.

Funcțiile ambalajului sunt dictate de produsul care se ambalează și de mijloacele și metodele prin care acesta va fi transportat de la producător la consumator. După scop, ambalajele se clasifică în ambalaje de transport și ambalaje de desfacere. Funcțiile de bază ale ambelor tipuri sunt similare, cu deosebirea că la ambalajul de desfacere se pune accent deosebit pe funcția de informare și reclamă. Aceste funcții sunt prezentate în tabelul următor, împreună cu cele ale etichetei.

În condițiile apariției supermagazinelor, pe ambalajele produselor alimentare ca, de altfel, pe majoritatea produselor comercializate se aplică din ce în ce mai mult codul de bare, care este cel mai simplu și cel mai ieftin sistem de identificare automată a unui produs. El se bazează pe reprezentarea printr-o asociere de bare (închise la culoare) și spații libere. La ora actuală există mai multe sisteme simbolizate prin coduri de bare, dar dintre toate acestea codul EAN ([NUME_REDACTAT] Numbering) este singurul standardizat internațional.

Termenul EAN semnifică un sistem de codificare cu structură precisă de codificare, format din 13 sau 8 caractere, cel mai utilizat fiind EAN 13, un procedeu de simbolizare (codul de bare) și asociația belgiană „[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] EAN” care se ocupă de difuzarea și supravegherea respectării normelor și a utilizării lor.

Tabelul 16.Funcțiile ambalajului și etichetei.

Sistemul de codificare al codului cu bare EAN 13 conține următoarele informații:

– Un cod de țară format din două cifre, prin care se indică organizația locală de codificare;

– Un cod de fabricant format din următoarele cinci cifre, atribuit de organizația locală de codificare;

– Un cod de produs alcătuit din următoarele cinci cifre, atribuit de producător;

– O cifră de control.

De asemenea mai conține caractere auxiliare: trei grupuri a câte două linii subțiri și ceva mai lungi, care au rol de centrare în momentul lecturii. Cifrele codificate trebuie să fie clare pentru a permite și identificarea vizuală.

Codul de bare nu conține nici o informație referitoare la prețul produsului, întrucât acesta variază de la un vânzător la altul. Mecanismul este următorul: la fiecare citire de cod, casa interoghează calculatorul, la care este legată, privind numele produsului și prețul (asociate codului citit), pe care le tipărește apoi pe bon și le folosește în calculul sumei de încasat.

Codul de bare EAN 13;

Semnificația codului de bare:

1-codul de țară; 2-codul de fabricant; 3-codul de produs; 4-cifra de control.

CALITATEA PRODUSULUI CONCEPUT

Calitatea merelor folosite la prepararea sucurilor.

Pentru a obține un randament bun la prelucrarea fructelor, respectiv cantitatea maximă de suc dintr-o anumită cantitate de mere, afară de rolul pe care îl are tehnologia aplicată, de mare importanță este și soiul de mere și starea lor de maturitate. În ceea ce privește soiurile de fructe se preferă cele zemoase, suculente.

Se poate întâmpla ca fructele să fie culese într-o fază de maturitate când sunt mai puțin suculente dar se pot păstra până ajung la o stare convenabilă, ele evoluând în bine în acest timp.

Merele materie primă pentru sucuri se recoltează atunci când sunt complet coapte, sănătoase, coapte și neofilite. La această stare de maturitate ele conțin cantitățile maxime de zaharuri, arome, sunt plăcute la gust, bine echilibrate din punct de vedere al compoziției, cu însușiri specifice de soi. Începând de la această stare de maturitate și prelucrate imediat se obțin cele mai bune sucuri.

Calitatea apei.

Apa care vine în contact direct cu produsele destinate conservării (spălare, opărire), sau aceea care constituie lichidul de umplere al unor conserve, trebuie să corespundă condițiilor fizico-chimice și microbiologice impuse pentru o apă potabilă (STAS 1342-61). Separat de aceste însușiri, apa trebuie să răspundă unor condiții suplimentare, variabile în funcție de faza tehnologică în care intervine sau de materia primă prelucrată.

O apă cu o duritate mai mare îngreunează fierberea leguminoaselor, ca urmare a formării compușilor insolubili pecto-calcici și pecto-magnezieni. Datorită acestor compuși, întărirea țesuturilor care începe în cursul procesului de opărire, se accentuează marcant la sterilizare.

În cazul unei ape cu duritate temporară mare poate avea loc precipitarea carbonatului în timpul sterilizării, provocând tulburarea lichidului de umplere, ceea ce conduce la deprecierea produselor. Apariția concomitentă a dioxidului de carbon exercită o acțiune corosivă asupra recipientelor metalice.

Din contra, o apă moale sau lipsită de duritate prezintă de asemenea inconveniente importante. În cazul fructelor cu textură fină sau a celor decojite, trecerea substanțelor hidrosolubile în lichidul de opărire variază în sens invers cu duritatea apei folosite. Fenomenul este condiționat în primul rând de formarea compușilor pecto-calcici și pecto-magnezieni în țesuturile periferice ale fructelor.

Calitatea scorțișoarei.( Cinnamomum aromaticum Nees (sin. C. cassia) C.zeilanicum, Garc și Bl (sin. C. verum) (fam. Lauraceae),Germană: [NUME_REDACTAT] de sorțișoară este originar din Asia de [NUME_REDACTAT], neaclimatizat în alte zone. Se cunosc mai multe specii care crește în: India, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și China. Arborii sunt de 5-15 m cu frunze ovate, opuse, de la care recoltează scoarța ramurilor tinere. Din scoarța ramurilor tinere ce furnizează produsul Cinnamoni cortex ce conține 1-2% ulei volatil în care componenta principală este aldehida cinamică cu proprietăți antiseptice, antihelmintice, aromatizante, corector de gust, utilizat și în patiserie ca aromatizant.

Uleiul volatil se obține din scoarța uscată și măcinată a arborelui, sau din frunze și rădăcini. În funcție de proveniență, uleiurile au compoziții total diferite.

Uleiul din scoarță este un lichid de culoare galbenă sau brun-roșcată, cu un miros picant aromatic, specific scorțișoarei.

Uleiul din frunze este un lichid galben-închis sau brun, având un miros aromatic, asemănător uleiului de cuișoare. Uleiul provenit din scoarță i s-a determinat următoarea compoziție:
– Compuși de natură terpenică: α și β-pinen, felandren, p-cimen, linalool, terpineol, camfor (în unele cazuri ajunge la 14%) și cariofilen.

– Compuși cu nucleu benzeic: aldehida cunamică (65-75%), eugenol (4-10%), acetat de eugenil, acetat de cinamil (aprox. 3% în uleiul de Ceylon), alcool cinamic, benzaldehidă, bezoat de benzil, aldehidă hidroxicinamică și aldehidă cuminică.

– Compuși de lată natură: metil-n-amil, cetonă, acizi: benzooic, cinamic, salicilic și cumarină.
Uleiul volatil din frunze conține în primul rând eugenol (80-95%) și numai 1-3% aldehidă cinamică. Ceilalți componenți în uleiul de scoarță sunt prezenți în cantități foarte mici sau în urme. Specific uleiului din frunze este și prezența unor compuși ca cinamat de etil și ylangen. Uleiul provenit din rădăcini nu are aplicații practice, fiind produs sporadic. Acest ulei conține o mare cantitate de camfor (aprox. 80%), terpinen – 4 – ol și numai 5% aldehidă cinamică.
[NUME_REDACTAT] cortex ce conține 1-2% ulei volatil în care componenta principală este aldehida cinamică cu proprietăți antiseptice, antihelmintice, aromatizante, corector de gust, utilizat și în patiserie ca aromatizant. Scorțișoara este coaja arborelui mic, veșnic verde, înmulțirea acestuia făcându-se prin butași și mai rar prin semințe. Recoltarea scorțișoarei poate începe, în cantitate mică, în al patrulea an de viață al arborelui, dar din al optulea sau al zecelea an se obțin recolte importante și de calitate superioară. Recoltarea se face după ploaie și constă în tăierea de lăstari lungi, cărora li se îndepărtează frunzele și apoi li se scoate coaja, prin incizii longitudinale și circulare. Coaja astfel obținută este lăsată câteva zile să fermenteze, după care bucățile de coajă care s-au răsucit sunt introduse unele în altele și sunt uscate la aer. Bucățile de coajă uscată au lungimea de circa 25 cm și sunt introduse unele în latele, câte 7-10 bucăți. Cantitatea de scorțișoară, atât di scoarță cât și din frunze, sunt puțin folosite în parfumeria fină; intră în unele compoziții pentru săpunuri, detergenți, creme, loțiuni și paste de dinți.
Toate calitățile de uleiuri sunt foarte mult utilizate în domeniul alimentar ca ingredient aromatic, băuturi alcoolice (lichioruri, vermut-uri etc.), nealcoolice, în primul rând în cele de tip cola, dulciuri, produse de patiserie, panificație și cofetărie, în produse condimentare pentru supe, sosuri și preparate din carne etc.

Cantitatea maximă admisă în produsele alimentare este de 0,057%, pentru uleiul de scorțișoară de Ceylon și 0,047 pentru cel de tip Cassia.

Uleiul de scorțișoară este folosit în produse farmaceutice ca digestiv și carminativ. Uleiul din frunze reprezintă o sursă industrială de obținere a eugenolului.

Există numeroase calități de scorțișoară care nu au aceeași valoare condimentară și se pot împărți în trei grupe principale: scorțișoara de Ceylon care este considerată ca cea mai bună calitate fiind denumită deseori scorțișoara adevărată sau Canela; scorțișoara chinezească care are un gust destul de puternic dar și astringent, iar mirosul nu este atât de fin ca cel al scorțișoarei de Ceylon și este recoltată de pe arborele Cinnamomum care crește în China de Sud și poartă denumirea de scorțișoara comună sau Cassia; scorțișoara lemnoasă denumită și scorțișoara de Malaban recoltată de la diferiți arbori din varietatea Cinnamomum care crește în regiunile tropicale și este considerată de calitate inferioară având țesuturi suberficate și lignificate.
Aprecierea calității scorțișoarei întregi se poate face pe baza următoarelor criterii:
– conținutul în ulei eteric trebuie să fie de cel puțin 1%

-împărțirea calitativă după proveniență pe baza clasificării de mai sus;
– calitățile superioare de scorțișoară au culoare galben-brună, iar cele inferioară sunt de culoare roșie-brună;
– calitățile cele mai bune de scorțișoară au suprafața netedă spre deosebire de cele inferioare a căror suprafață este zgrumțuroasă;

Sistemul HACCP ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Points) permite identificarea și analiza pericolelor specifice ( orice proprietăți biologice, microbiologice, chimice sau fizice) suspecte a efectua securitatea unui produs alimentar și determinarea măsurilor preventive asociate necesare pentru ținerea sub control a acestor pericole în scopul asigurării calității și securității produsului alimentar.

Cele partu funcții fundamentale ale metodei HACCP sunt: analiza pericolelor, identificarea punctelor critice, supravegherea execuției, verificarea eficacități sistemului.

Scopul principal este acela de a obține un produs finit de o calitate superioară.

În continuare vor fi prezentate principalele riscuri asociate procesului de fabricare a sucului de mere, limitele critice, măsuri de control și metode de monitorizare.

Utilizarea sistemului la fabricarea sucului de mere nu garantează faptul că nu vor apare riscuri, ci că ele sunt controlabile; implementarea sistemului servește la imbunătățirea protecției acestui produs, în cazul unor potențiale pericole care ar putea degrada produsul.

Tabelul 21. Flux de control HACCP.

IX. ANALIZA DE PREȚ

Unitatea industrială de fabricare a sucului pe care am ales-o are o capacitate de producție de 5 t suc pe zi, lucrând în 2 schimburi, astfel că regimul de lucru prevede 16 ore producție pe zi. Regimul tehnologic al procesului este continuu.

Calculul necesarului de materii prime pe zi:

calculul necesarului de mere:

528,35kg/h · 16 h = 8453,6 kg

– calculul necesarului de apă pentru procesului tehnologic:

2500 kg/h · 16 h = 40000 kg

– calculul necesarului de vitamina C si extract ce se adaugă în suc:

0,136 kg/h · 16 h = 2,16 kg vitamina C

40,82 kg/h · 16 h = 6499,28 kg extract

0,002Kg/h *16 h = 0,32 Kg scorțișoară

Stabilirea capacității de producție:

cantitatea de suc obținută zilnic:

312,5 kg/h · 16 h = 5000 kg (4629,62 l)

– cantitatea de suc obținută anual:

5000 · 170 zile = 851686,4 kg (788598,51 l)

1. Bilanțul de materiale pentru operația de sortare.

unde: – M1 măr cantitatea de mere supusă prelucrării;

M2 măr cantitatea de mere rezultată în urma operatiei de sortare;

P pierderile.

Ecuația de bilanț pentru această operație este:

M1 măr = M2 măr + P,P = 0,02· M1 măr ,P = 0,02· 528,35 = 10,56 kg/h

M1 măr (1-0,02) = M2 măr , M1 măr = = 528,35 kg/h

2. Bilanțul de materiale pentru operația de spălare.

unde: – M 3 măr cantitatea de mere rezultată in urma spălării;

M 1 apă cantitatea de apă și impurități ce rezultă în această operație;

M apă cantitetea de epă folosită la spălare.

Ecuația de bilanț este:

M2 măr + M apă = M 3 măr + M 1 apă, M 1 apă = M apă + 0,003· M 2 măr

M 1 apă = 2500 + 1,55 = 2501,55 kg/h, M2 măr (1-0,003) = M 3 măr, M2 măr = = 517,79 kg/h

3.Bilanțul de materiale pentru operația de mărunțire.

unde: – M 4 măr cantitatea de mere mărunțite;

P pirderile.

Ecuația de bilanț este:

M 3 măr = M 4 măr + P, P = 0,01 · M 3 măr, P = 0,01·516,24 = 5,16 kg/h

M 3 măr( 1-0,01) = M 4 măr, M 3 măr = = 516,24 kg/h

4. Bilanțul de materiale pentru operația de presare.

unde: – M suc brut cantitatea de suc ce rezultă la presare;

M borhot cantitatea de borhot.

Ecuația de bilant pentru această operație este:

M 4 măr = ( M suc brut + M borhot ) + P , P = 0,01· M 4 măr, P = 0,01·511,07 = 5,11 kg/h

379.476kg ………….75 % x = 505,96kg/h

x ………….100%

M borhot = 505,96 -379,476 = 126,492 kg/h

M 4 măr ( 1- 0,01) = x

M 4 măr = = 511,07 kg/h

5. Bilanțul de materiale pentru operația limpezire.

unde : – M enzime cantitatea de enzime adăugată pentru limpezire;

– M suc limpede cantitatea de suc limpede rezultată în urma limpezirii;

– M reziduu cantitatea de reziduu obținută in urma decantării impurităților din suc.

Ecuația de bilanț este:

M suc brut + M enzime = M suc limpede + M reziduu, M reziduu = 0,2 · M suc brut = 0,2· 379,476 = 73,68 kg/h

M enzime = 0,03·489,81 = 10,75 g, M suc brut + 0,03· M suc brut = M suc limpede + 0,2· M suc brut

M suc brut (1,03 -0,2) = M suc limpede, M suc brut = = 379,476 kg/h

6. Bilanțul de materiale pentru operația de filtrare.

unde: – M suc filtrat cantitatea de suc filtrat.

Ecuația de bilanț este:M suc limpede = M suc filtrat + P

M suc limpede (1-0,11) = M suc filtrat , M suc limpede = = 305,796 kg/h

P = 0,11· M suc limpede =0,11 ·305,796 = 33,63 kg/h

7. Bilanțul de materiale pentru operația de adaosuri.

Msf. Me. Mvit.C Scorț.

Msuc

unde: – M extract cantitatea de extract adăugată în suc;

– M vit C cantitatea de vitamina C adăugată

– M suc cantitatea de suc rezultată.

Ecuația de bilanț este:

M suc filtrat + M extract + M vit C +Scorț.= M suc

M vit C =0,0005 · M suc filtrat = 0,136 kg/h

Scorț. =0,002 · M suc filtrat =0,102 Kg/h

M extract = 0,15 · M suc filtrat = 40,82 kg/h

M suc filtrat (1 +0,1505) = M suc

M suc filtrat = = 272,159 kg/h

Bilanțul de materiale pentru operația de îmbuteliere.

unde: – M suc final cantitatea de suc ce rezultă în urma procesului tehnologic.

Ecuația de bilanț:

M suc = M suc final + P, P = 0,002 · M suc = 0,002 ·313,12 = 0,62 kg/h

M suc ( 1-0,002) = M suc final, M suc = = 313,12 kg/h ( 289,92 l/h )

Consumul specific Cs este calculat cu relația:

C s = = = 1,69

Randamentul presării η este:

η= = 0,59

Calculul costurilor de producție și a indicatorilor de eficiență economică.

Stabilirea necesarului de investiții.

Valoarea utilajelor ce necesită montaj.

Cheltuieli de transport ( 3,5 % din valoare utilaj) reprezintă: 3,5 % x 231975 = 81191,25 RON

Cheltuieli de montaj ( 9% din total valoare utilaj) reprezintă: 9% x 231975 = 20877,75 RON.

Cheltuieli totale: 334044 RON.

Valoarea utilajelor ce nu necesită montaj.

Cheltuieli de transport ( 3,5% din total valoare utilaj) reprezintă:3,5 % x 31745 = 1111,075 RON

Cheltuieli totale: 32856,075 RON

Cotă amortizare utilaje

Se ia în considerare un termen de amortizare a cheltuielilor cu utilajele de 10 ani.

Pentru un an: CAN = = 36690,0075 RON/an

Pentru o lună: C AL = = 3057,5006 RON/lună

Suprafață pereți exteriori:

L = 36 m l = 21 m H = 4,5 m.

S = ( 36 x 4,5 x 2 ) + (21 x 4,5 x 2 ) + ( 21 x 36 ) = 1269 m2

Suprafața pereților interiori se compune din jumătatea diferenței dintre suprafața totală și suprafața pereților exteriori:

S i = = = 1220,05 m2

Deci suprafața construită a clădirii este:

1220,05 + 1269 = 2489,05 m2

Valoarea suprafeței construite și a terenului.

Valoarea clădirii:

Pentru construirea unui m2 de clădire sunt necesari 680 RON, atunci valoarea clădirii va fi: 2489,05 x 680 = 1692554 RON

Valoarea terenului: Pentru construirea fabricii se vor folosi 1500 m2 teren. Valoarea unui metru pătrat de teren este 50 RON. Valoarea terenului va fi:1500 x 50 = 75000 RON

Fond de investiții.

Determinarea planului de aprovizionare

Unitatea lucrează continuu 6 luni pe an, începând cu luna august și pâna in ianuarie inclusiv. Acest timp cuprinde 170 de zile lucrătoare.

Necesarul de materii prime

Necesarul de materiale și ambalaje

Necesarul de utilități

Planul necesarului de forță de muncă și a fondului de salarizare.

Personal direct productiv

Personal indirect productiv

Fondul anual de salarii este: 12520 + 5300 = 17820 RON

Antecalculația de preț.

Ținând cont de faptul că produsul finit se prezintă sub formă de sticle de 0,330 l, iar prețul de livrare pentru 788598,51 l este de 2373681,515 RON, atunci prețul de livrare per litru se calculează astfel:

P = 2373681,515/ 788598,51 = 3,0100 RON ( 30100 lei/l).

Prețul pe sticla de 0,330 l este: 0,9933 RON (9933 lei)

Indicatori de eficiență economică:

Bibliografie:

Banu, C. coordonator, ș.a. – Manualul inginerului de industrie alimentară, vol. 1, Ed. Tehnică, București 2002

Banu, C. coordonator, ș.a. – Manualul inginerului de industrie alimentară, vol. 2, Ed. Tehnică, București 2002

Banu, C. – Progrese tehnice, tehnologice și științifice în industria alimentară, Vol. 2, Ed. tehnică, București, 1993

Banu, C. – Influența proceselor tehnologice asupra calității produselor alimentare, Ed. Tehnică, București, 1974, vol. 1

Ciobanu, D. – Chimia produselor alimentare, Vol. I – II, [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], 2001

Ceaușescu, I.,Segal, B.,ș.a. – Diversificarea produselor alimentare horticole, Ed. Tehnică, București, 1979

[NUME_REDACTAT] – Tehnologia conservelor – Manual pentru școlile de maiștri, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1965

Gavrilă, L. – Apele industriale, Ed. Tehnica – Info, Chișinău, 2002

Gavrilă, L. – Transportul fluidelor în industria alimentară, Ed. Tehnica – Info, Chișinău, 2002

Ioancea – Mașini și utilaje și instalații în industria alimentară, Ed. Ceres, București, 1986

Ioancea, L. – Condiționarea și valorificarea superioară a materiilor prime vegetale, Ed. Ceres, București, 1988

Jurubiță, J. – Sucurile de fructe și băuturile răcoritoare preparate în casă, Ed. Tehnică, București, 1984

Marinescu, I. și Segal, B. – Tehnologii moderne în industria conservelor vegetale, [NUME_REDACTAT], București, 1966

Munteanu, T. – Sucuri și băuturi in fructe și legume, Ed. Ceres, București, 1989

Mușetescu, V. – Merceologia leguelor, fructelor și derivatelor, Ed. Tehnică, București, 1978

Potec, I. , ș.a. – Tehnologia păstrării și industrializării produselor horticole, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1983

Radu, IF – Tratat de tehnologie a fructelor și legumelor, [NUME_REDACTAT] românesc, 1985