SUBSTRATUL ANATOMIC IN PATOLOGIA COLONULUI Coordonator științific, Prof. Univ. Dr. Florin FILIPOIU Îndrumător, Asist. Univ. Dr. Angela Ilie Absolvent… [616312]

Universitatea de medi cină și farmacie
“Carol Davila” București
Facultatea de medicină
DISCIPLINA ANATOMIE

LUCRARE DE LICENȚĂ
SUBSTRATUL ANATOMIC IN PATOLOGIA COLONULUI

Coordonator științific,
Prof. Univ. Dr. Florin FILIPOIU

Îndrumător,
Asist. Univ. Dr. Angela Ilie

Absolvent: [anonimizat]
1.Embriologie –
2.Anatomie
3.Anomalii
4.Vascularizație
5.Inervație
6.Structură histologică

PARTE SPECIALA –

Introducere.Scopul lucr ării

Patologia colonului este o mare problemă de sănătate în zilele noastre, creșterea incidenței
acestor boli mergând în paralel cu dezvoltarea economică și urbanizarea.De o importanță majoră
este cancerul colonic.Împreună cu cel rectal, acesta reprezintă o afecțiune malignă foarte des
întâlnită la nivel mondial, la ambele sexe, în ultimii ani constatându -se o scădere a vârstei de
apariție a aces tuia.
Scopul acestei lucrări este de a scoate în evidență importanța cunoașterii amănunțite a
anatomiei în practica medicală.Lucrarea de față, pornind de la disecțiile anatomice, creează o
imagine de ansamblu asupra structurii, funcției, patologie i colonului precum și asupra tehnicilor
imagistice necesare pentru diagnosticul într -un stadiu cat mai precoce a bolnavilor.
Lucrarea este alcătuită din două părți.În prima parte, cea generală, sunt detaliate informații
cu privire la dezvoltarea embriologică, structura anatomică, precum și date de fiziologie și
histologie.
Partea specială cuprinde imagini de disecție anatomică realizate pe cadavrele prezente în
Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila din
București”.Sunt detaliate de asemenea principalele afecțuni întâlnite la nivel colonic, principalele
tehnici imahistice folosite pentru diagnostic, precum și cazuri clinice sugestive pentru patologia
prezentată.

PARTEA GENERALĂ

Embriologie
După fertilizare, zigotul începe un proces de diviziune prin mitoză, rezultând initial două
celule.Acestea conti nuă rapid diviziunea, dând naștere mai multor celule mici numite blastomere,
ce vor trece prin procesul de compactare, rezultând o structură circulară , compactă, alcătuită din
două straturi celulare. Din cel intern se vor forma structurile embrionului, cel ext ern participând
la formarea trofoblastului, viitoare placentă.1
Când se ajunge la un număr de 16 blastomere, structura formată poartă numele de morulă ,
fiind asemănătoare cu o mură. Aceasta se deplasează prin trompa uterină pentru a ajunge la
nivelul stratului intern al cavității uterului, numit endometru, pentru a se implanta.Prin
confluarea spațiilor dintre blastomerele stratului intern va rezulta o cavitate numită blastocel,
structura formată purtând numele de blastocist.1
În a 8 -a zi de viață a embrionului, celulele din stratul intern vor da naștere a două straturi
celulare, numite strat epiblastic și hipoblastic, rezultând discul embrionar bilaminar. În epiblast
se va forma o cavitate ce va crește progresiv, cavitatea amniotică, fiind căptușită de
amnioblaști, celule derivate din epiblast.Celulele hipoblastului se vor înmulți și vor forma o altă
cavitate numită sac vitelin.Trofoblastul se va împărți și el în două straturi care inconjoară
embrionul, un strat in tern, citotrofoblastul, alcătuit din celule uninucleate, și unul extern,
sincițiotrofoblastul, cu celule ce au mai mulți nuclei.1
În ziua a 9 -a la polul opus embrionului, din hipoblast rezultă o membrană subțire numită
membrană exocelomică ce vi ne în contact direct cu citotrofoblastul și tapetează sacul
vitelin.1(Figura 1)
La sfârșitul celei de -a treia să ptămâni de dezvoltare embrionară , în regiunea cranială a
discului embrionar se formează cele trei straturi germinative: ectoderm, mezoderm și endoderm ,
acest proces fiind numit gastrulație . Din cea de -a treia foiță, endodermul se va forma sistemul
digestiv o dată cu pl ierea cefalo -caudala si lateral ă a embrionului .1

O parte din cavitatea vitelin ă acoperită de endoderm va duce la formarea intestinului
primitiv. Celela lte două parți ale cavității : alantoida și sacul vitelin vor rămâ ne în afara
embrionului. Intestinul primitiv are forma de tub ce se termină în fu nd de sac și este împărțit în
trei segmente: proenteron, mezenteron și metenteron1.(Figura 2 )
Colonul derivă din ultimele două segmente ale intestinului primitiv : mezenteron și
metenteron .

Figura 1.Embrion implantat în endometru, ziua a 9 -a de dezvoltare. (Imagine preluată și adaptată după”
Gary Schoenwolf & Steven Bleyl & Philip Brauer & Philippa Francis -West -Larsen’s Human Embriology,
Elsevier, 4th edition, 2009, Chapeter 14 -Development of Gastrointestinal Tract”)

Figura 2.Secțiune sagitală prin embrion(Prel uată și adaptată d upă TW Sadler -Langman’s Medical
Embriology, Lippincott Williams & Wilkins 12th Edition”)

Mezodermul va suferi o împărțire în două straturi, somatic și splahnic, delimitând între
ele cavitatea intraembrionară. Din celulele stratului somatic va rezulta foița seroasă parietală, iar
din cel splahnic foița viscerală.Prin unirea celor două foițe se vor forma mezenterele, structuri
peritomeale, interpuse î ntre intestinul primitiv și pereții anterior și posterior ai
trunchiului .Organele abdominale care sunt acoperite pe ambele parți de peritoneu se numesc
intraperitoneale, iar cele care sunt acoperite doar pe suprafața ant erioară și vin direct în contact
cu peretele posterior sunt numite organe retroperitoneale , un exemplu fiind rinichii.1
Unele porțiuni ale tubului intestinal sunt suspendate în primă fază de mezenter, dar ajung
în final sa se lipească de peretele abdominal luând aspe ctul organlor retroperitoneale.A cestea au
fost denumite organe secundar retroperitoneale, ele fiind duodenul, pancreasul, colonul
ascendent si cel descendent.4

Tot din peritoneu se formează și ligamentele care fixează un organ de altul sau de
peretele abdominal.Mezneterele și ligamentele sunt traversate de vase sangvine, limfatice și
nervi.1
La inceput cele trei segmente ale intestinului primitiv v in în contact direct cu
mezoder mul peretelui posterior abdominal pe o supraf ață mare. U lterior, la sfarșitul celei de a
cincea săptămâni are loc o ingus tare a punții de țesut conjunctiv de legătură, iar partea distală din
proenteron, mezenteronul și mare parte din metenteron rămân legate de peretele posterior prin
mezenter ul dorsal, acesta având traiect de la esofagul terminal până la regiunea cloacală. Acesta
va forma mezogastrul dorsal sau omentul mare la nivel gastric, la nivel duodenal mezoduodenul
și mezocolonul dorsal la nivel colonic.Mezenterul propriu -zis este format din mezenterul dorsal
situat la nivelul regiunii jejunale și ileale.1
Legătura între intestinul primitiv și peretele anterior al abdomenului este realizată de
mezenterul ventral , rezultat din septul transvers , acesta având o lungime m ai mică decat a celui
dorsal, de la nivelul porțiunii distale a esofagului până în parte a superioară a duodenului .O dată
cu formarea ficatului, mezenterul ventral va fi împarțit in oment mic, cuprins între stomac și
duoden superior până la nivel hepatic și ligament falciform ce se va întinde între ficat și peretele
anterior abdominal.1
Segmentele ce derivă din proenteron sunt: esofagul, mugurii trahe ali și pulmonari,
stomac, zona duode nului ce se află deasupra deschiderii ductului biliar, ficatul, arborele biliar și
pancreasul.1
În a cincea saptămână de dez voltare embrionară , mezenteronul (intestinul mijlociu)
este legat de peretele posterior al abdomenului prin intermediul mezenterului scurt format din
peritoneu și este in legatură în porțiunea sa apicală cu sacul vitelin prin ductul vitelin numit și
canal omfalo -enteric. Prezintă 2 segmente, din segmentul proximal sau cefalic se formează
partea distală a duodenului, jejunul și parțial ileonul.Din segmentul distal sau caudal rezultă
partea distală a ileonului, cecul, apend icele, colonul ascendent si două treimi proximale ale
colonului transvers.1
Ileonul primitiv sufera un proces de alungire f oarte rapid ă..Datorită acestei alungiri
mult mai accentuată decât creșterea cavității abdominale însăși, mezenteronul se va îndoi și va

forma o structură în ac de păr, numi tă ansa intestinală primitivă.Din e xtermitatea sa superioară
va rezulta cea mai mare parte a ileonului, iar cea inferioară va da naștere colon ului ascendent și
transvers.Artera mezenterică superioară are traiect descendent în axul lung al ansei intestinale
primitive.4
Toate structurile ce derivă din mezenteron sunt irigate de artera mezenterică
superioară.In procesul de dezvoltare, intestinul mijlociu impreună cu mezenterul se alungesc
rapid si dau naște re ansei intestinale proximale, aceasta realizând comunicare superioară cu
sacul vitelin prin ductul vitelin.1
Datorită faptului că se dezvoltă rapid ansa intestinală și ficatul, cavitatea abdominală va
rămâne prea mică pentru a cuprinde totalitatea anselor intestinale, astfel încât în a șasea
săptămână de dezvoltare va avea loc hernia ombilicală fiz iologică: ansele intestinale urmând să
iasă într-o cavitate extraembrio nară localizată la nivelul cordonului ombilical.1
Pe măsură ce ansa intestinală primară crește in lungime are loc rotația acesteia în jurul
axului format de artera mezenterică superioară.Privind din anterior, rotația are loc in sens invers
acelo r de ceasornic, ansele se răsucesc cu 90 ° în timpul her niei fiziologice, urmând ca î n a 10 -a
săptămână c ând acestea vor reveni in cav itatea abdominală să sufere încă o rotire cu 180°.
Rezultă o rotație completă a ansei la 270°, la acest proces partici pând doar intestinu l subțire, cel
gros se alungește considerabil dar fara a se roti.1
În săptămâna a 10 -a are loc intrarea anselor în cavitatea abdominală. Factorii care
determina acest proces nu sunt suficient cunoscuți, se presupune că este vorba despre mărirea în
volum a cavității abdominale, procesul de regresare a rinichiului și diminuarea creșterii ficatului.
Primul segment care intră este partea proxim ala a jejunului, acesta se va poziționa în partea
stângă.1
Următoarele anse care vor intra se vor așeza progresiv spre partea dreaptă. Colonul va
fi situat in partea dreapt ă, colonul transvers se va afla anterior de artera mezenterică superioară și
de a doua porțiune a duodenului. Ultimul segment care intră este reprezentată de primordiu l
cecal, ce apare în a 6 -a săptămână și reprezinta o dilatație a porțiunii caudale a intestinului.El se
va așeza in cadra nul superior drept sub lobul drept al ficatului, de aici va coborî in fosa iliacă
dreaptă, formând un d iverticul îngust numit apendice.1

Figura 3. În prima imagine se observă ansa intestinală primară înainte de a suferi procesul de rotație,
sensul aceste ia fiind indicat de săgeată, invers acelor de ceasornic. În a doua imagine este reprezentată
ansa intestinală dupa ce rotația s -a incheiat, colonul tranvers mergând anterior de duoden.(Imagine
preluată și adaptată dupa “ TW Sadler -Langman’s Medical Embriology, Lippincott Williams & Wilkins
12th Edition”)

Când segmentele colonice ascendent și descendent se poziționează definitiv în cavitatea
abdominală, mezenterele lor confluează cu per etele posterior al abdomenului. Datorită acestui
fapt cele două segmente vor rămâne retroperitoneale și imobile. Cecul, a pendicele, precum și
segmentul sigmoid vor avea fiecare propriul mezenter.Mezenterul colonului transvers se unește
cu omentul mare în partea sa posterioară, menținându -și mobilitatea, fiind localizat între cele
două flexuri ale colonului.1
În primă fază mezenterul de la nivel jejunal și ileal se află în continuitatea mezenterului
colonului ascendent.Din momentul în care acesta din urmă se unește la peretele posterior,

mezenterul jejuno -ileal va fi localizat între prima parte a duodenului intraperitoneal și jonțiunea
dintre ileon și cec.1
Metenteronul (intestinu l posterior) formează treimea terminal ă a colonului transve rs,
colonul descendent, sigmoid, rectul și partea superioară a canalului anal . Toate ace ste structuri
primesc vascularizație din artera mezenterică inferioară .Din endodermul metenteronului rezultă
mucoasa vezicii urinare și uretrei.1
Cloaca reprezintă o cavitate ce este tapetată de endoderm și acoperită anterior de
ectoderm. Limita dintre aceste foițe este dată de membrana cloacală. Partea distală a intestinului
posterior pătrunde în porțiunea posterioară a cloacei, numită canal ano -rectal primitiv, iar
alantoida se deschide în porțiunea anterioară numită sinus uro -genital primitiv.Între metenteron
și alantoidă se află un strat de mezoderm care formează septul uro -rectal.1
La sfârșitul săptămânii a 7 -a de dezvoltare embrionară are loc perfor area membranei
cloacale rezultând 2 structuri: orificiul anal al metenteronului și orificiul ventral al sinusului
urogenital, între cele două se află corpul perineal rezultat din septul uro -rectal.1(Figura 3)

Figura 4. Formarea orificiului anal (Preluată și adapt ată d upă “TW Sadler -Langman’s Medical
Embriology, Lippincott Williams & Wilkins 12th Edition ”)

Anatomie
Colonul reprezintă segmentul intestinului gros situat între cec și rect.Aceasta este format
din următoarele componente : colon ascendent, colon transvers, descend ent și sigmoid , fiind
poziționat lateral față de ansele intestinale subțiri.3
În funcție de raportul pe care aceste porțiuni îl au cu peritoneul, segmentele transvers și
sigmoid sunt situate intraperitoneal, fiind acoperite de foița viscerală peritoneală.Segmentele
ascendent și descendent sunt secundar retroperitoneale, având anterior peritoneul parietal
posterior. În partea posterioară a ascendentului se afla fascia de coalescență Toldt I, ia r colonul
descendent prezintă raport posterior cu fasci a de coalescență Toldt II.6
Structurile specifice acestuia sunt: teniile, haustrele, plicile semilunare și apendicii epiploici.
Haustrele colonice sunt zone ce proemină la exterior, reprezentate de falduri formate de
mucoasa și submucoasa peretelui colonic, acestea nu formează un inel circumferențial complet și
sunt despărțite de șanțuri transversale. Tipul haustrelor și aspectul mucoasei coloni ce îl ajută pe
medic să își dea seama la ce nivel se află la examinarea endoscopică a colonului. În porțiunea
superioară a cecului și colonului ascendent aceste structuri sunt mici dar adânci, segmen tul
transvers prezintă haustre cu aspect triunghiular în secț iune transversală , iar la nivelul colonului
descendent și sigmoid acestea sunt mai scurte și mai groase. Haustrele sunt absente frecvent la
nivelul cecului, relativ rare la nivelul colonului ascendent și proximal transvers, devenind mai
pronunțate la nivelul colonului distal.2
Peretele este cel mai subțire la nivelul cecului și colonului ascendent, la acest nivel riscul
de perforație în timpul manevrelor endoscopice fiind cel mai mare.La nivelul colonului
descendent peretele este mai gros, diametrul lumenului fiind mai mic.
Apendicii epiploici sunt ciucuri de grăsime acoperiți de tunica ser oasă. Ei sunt foarte
puțini ca număr la nivelul suprafeței seroase a colonului ascendent fiind mult m ai numeroși pe
colonul sigmoid și absenți la nivel rectal.La persoanele obeze, aceștia au diametru mai mare.2
Teniile reprezintă benzi alcătuite din fibre musculare longitudinale ce au o lățime de
aproximativ 0,5 cm.Acestea pornesc de la originea apendicelui, având traiect la nivelul cecului și
colonului, urmând ca la niv el rectal să se continue cu stratul de fibre musculare longitudinale

rectale. Una dintre aceste formațiuni se poate observa pe toată lungimea colică, neavând inserție
peritoneală, ea fiind denumită tenia liberă. Tenia pe care se insera mezocolonul transvers poartă
numele de tenie mezocolică, iar tenia omentală este cea la nivelul căreia se inseră marele
epiploon. La nivelul colonului transvers, tenia omentală este situată anterior, cea mezocolică se
află posterior sau postero -superior, iar cea liberă a re o l ocalizare postero -inferioară sau
inferioară.7,8(Figura 4 )
Lățimea teniilor se menține constantă de -a lungul colonului, în porțiu nea distală a colonului
sigmoid acestea se lărgesc urmând să se unească la nivel rectal formând un singur strat muscular
longitudinal.2

Figura 5. Straturile peretelui colonic(Imagine preluată și adaptată după „ Susan Standring -Gray’s Anatomy, The
Anatomical Basis of Clinical Practice, Elsevier, 41 edition, 2016, Chapeter 66 -Large intestine ”)

Plicile semilunare reprezintă structuri proeminente la nivel luminal, avănd forma de
semicercuri, ce conțin toate straturile peretelui c olic.Le corespund la suprafață ș anțurile
transversale între care se află haustrele.6
Prima porțiune a colonului este reprezentată de colonul ascendent , cu o lungime de
aproximativ 15 cm, aceasta variaz a în funcție de poziția cecului: când acesta este situat în
poziție joasă, pelvină colonul ascendent este lung iar când cecul este în poziție înalta, lugimea
colonului este mai mică.Are un segment inițial intraperitoneal și unul retroperitoneal, profund. Se
întinde între valva ileocecală și partea inferioară a lobului hepatic drept, la acest nivel formează
flexura colică dreaptă și se continuă cu colonul transvers.Este acoperit de peritoneu la nivelul
fețelor sale anterioară ș i laterale, fiind legat de peretele posterior abdominal printr -un strat de
țesut conjunctiv numit fascia Toldt I care reprezintă planul de disecție in hemicolectomiile
drepte .Colonul ascendent are tr aiect posterior de osul iliac, mușchiul pătrat lombar și polul
inferior al rinichiului drept.3
Colonul transvers măsoara aproximativ 40 cm și ocupă regiunile ombilicală și
hipogastrică .Este situat exclusiv intraperitoneal .Începe la nivelul flexurii colice drepte și are
traiect ascendent ușor oblic spre flexura colică stângă, aceasta fiind situată superior de cea
dreaptă și menținută în po ziție de ligamentul freno -colic, atașat marginii superioare colice și
suspendat de pancreas.La nivelul marginii inferioare a colonului transvers este atașat stratul
posterior al omentului mare. Datorită lungimii mari a mezocolonului transvers, poziția colon ului
transvers variază destul de mult, putând ajunge inferior pâna la nivel pelvin . 3
Mezenterul colonului transvers numit și mezocolon transvers este un pliu larg al foiței
viscerale a peritoneului ce suspendă colonul transvers în cavitate peritoneală, fiind fixat la
peretele posterior abdominal. Rădă cina mezocolonului transvers are un traiect oblic dinspre
anterior spre a doua porțiune a duodenului, peste capul, gatul pancreasului și deasupra joncțiunii
duodeno -jejunale pana la flexura col ică stângă.2
El conține vasele colice medii și ramurile acestora, nervi vegetativi din plexul aortic, vase
limfatice și noduli limfatici. Superior peritoneul mezocolonului se continuă cu stratul posterior al
marelui epiploon la care aderă, inferi or acesta se continuă cu peritoneul peretelui posterior
abdominal.Lateral se formeaza două pliuri: la dreapta ligamentul duodenocolic ce se întinde de

la mezocolonul transvers din dreptul flexurii hepatice la a doua porțiune a duodenului ,iar în
partea stângă ligamentul frenocolic , ce se intinde de la mezocolonul transvers din dreptul flexurii
splenice la diafragm . Rădă cina mezocolonului transvers este in strânsă legătură cu partea
superioară a rădăcinii mezenterului intestinului subțir e in vecinătatea procesului unc inat al
pancreasului.2
Colonul descendent are o lungime de aproximativ 25 cm și continuă segmentul transvers de
la nivelul flexurii colice stângi până la nivelul fosei iliace stângi , de unde se continuă cu colonul
sigmoid.La fel ca si în cazul colonului ascendent, periton eul inconjoară fețele anterioară și
laterale colice și este atașat la peretele posterior abdominal.Are traiect descendent de rinichiul
stăng, mușchii pătrat lombar și iliac.3
Colonul sigmoid ocupă intre 25 și 38 cm și are traiect de la segmentul descendent până în
dreptul c elei de a treia vertebra sacrală , de unde se continuă cu rectul. Are tra iect descendent în
forma de ansă la nivelul cavității pelvine și este atașat de peretele posterior pelvin prin
intermediul mezocolonului sigmoid în forma de evantai. Denumirea de colon sigmoid vine de la
asemănarea sa cu litera grecească sigma.3
Mezoul colonului sigmoid, numit mezocolon sigmoid prezintă mari variații indivi duale ale
lungimii sale. Între straturile acestuia se găsesc vasele sigmoidiene și rectale superioare, iar
ureterul stâng are traiect descendent posterior de apexul acestuia și anterior de bifurcația arterei
iliace comune stângi.2
Acesta prezintă două fețe și două margini.Marginea posterioară este reprezentată de
rădăcina acestuia, având forma asemănătoare cu cea a literei V inversată și prezentând două
ramuri : ascendentă și descendentă.Traseul celei ascendente este spre dea pta, fiind paralel cu
vasele iliace comune și externe de pe partea stângă.Ramul descendent se intersectează cu vasele
iliace comune stângi, traiectul sau orpindu -se la nivelul celei de -a treia vertebră sacrală .5
Recesul intersigmoidian este prez ent în viata intrauterină și dispare ulterior.El se întinde
postero -inferior de vâr ful V -ului format de rădcina mezocolonului sigmoid. La nivelul sau se
poate produce rar o hernie internă.2

Raporturi
Colonul ascendent prezintă ăn partea sa antero -laterală raport cu pretele abdominal, fiind
localizat la nivelul flancului drept.Între zona sa laterală și peretele lateral al abdomenului se află
spațiul parieto -colic drept, extins de la nivelul fosei iliace drepte până la ligamentul freno -colic
de pe partea dreaptă.Porțiunile anterioară, laterală și medială ale segmentului ascendent colonic
sunt acoperite de foița parietală peritoneală prin intermediul căreia se învecinează cu ansele
intestinale subțiri.Medial prezintă raporturi cu segmentul al do ilea al duodenului, vena cavă
inferioară, ureterul și vasele genit ale de partea dreaptă.Posterior prezintă fascia de coalescență
Toldt I, venind în contact cu mușchiul pătrat lombar, polul inferior renal drept și nervii
iliohipogastric, ilioinghinal și subcostal.5,8
Colonul transvers vine în raport anterior cu omentul mare ș i cu peretele anterior al
abdomenului , .Posterior el vine în contact cu a doua porțiune a duodenului, pancreasul la nivelul
capului și corpului acestuia și cu fețele anterioare ale celor doi rinichi.Superior se învecinează cu
lobul drept al ficatului la nivelul feței viscerale a acestuia, marea curbură a stomacului și
splina.Inferio r prezintă contact cu ansele intestinale jejunale și ileale.5
Colonul descendent, asemeni celui ascendent, prezintă raport anterior cu peretele anterior
al abdomenului, iar lateral cu peretele lateral al acestuia, între cele două fiind situat spa țiul
parieto -colic stâng.Posterior, acesta vine în contact, prin intermediul fasciei Toldt II, cu nervii
subcostal, iliohipogastric, ilioinghinal, mușchiul pătrat lombar și cu rinichiul stâng la nivelul
polului său inferior.Medial colonul descendent se înv ecinează cu următoarele structuri :
segmentul 4 duodenal, anse jejuno -ileale, ureterul ,vasele genitale și polul inferior renal de partea
stângă, precum și cu vena mezenterică inferioară și aorta.5,8
Colonul sigmoid vine în contact anterior cu peretele anterior al abdomenului, antero –
medial prezintă raport cu ansele intestinale ileale, inferior se învecinează la femei cu uterul și
vezica urinară.Posterior el are raporturi cu mușchiul iliopsoas, vasele iliace comune ,e xterne și
genitale stângi, ureterul de partea stângă, precum și cu nervii genitofemural și femural.În partea
laterală segmentul sigmoid al colonului vine în contact cu mușchiul iliac, ovarul la femei,
respectiv ductul deferent la bărbați, nervul obturator și ligamentul inghinal în jumătatea sa
laterală.5

Vascularizația arterială
Vascularizația arterială a colonului este asigurată de arterele mezenterice superioară și
inferioară. Cecul, apendicele, și partea dreaptă a colonului( colonul ascendent, cele două treimi
proximale ale colonului transvers) sunt vascularizate de arterele ilieocolică, colică dreaptă și
colică medie, ramuri ale arterei mezenterice superioare.2
Partea stângă a colonului ( ultima treime a colonului transvers, colonul descenden t, sigmoid),
ampula rectală și partea superioară a canalului anal primesc vascularizație predominant din artera
mezenterică inferioară prin intermediul ramurilor sale: artera colică stângă, arterele sigmoidiene
și arterele rectale superioare.2
La ni vel colic are loc o anastomoză între ramurile terminale ale arterelor ileocolică, c olică
dreaptă, medie și stângă, numită arcada marginală paracolică Drummond situată paralel cu
cadrul colic pe toată lungimea acestuia.Ea este mai dezvoltată la nivelul se gmentului ascendent,
transvers și descendent și mai putin dezvoltată la nivel sigmiodian.La nivelul flexurii colice
stângi ea poate fi absentă.Atunci când una din arterele importante ce participă la formarea sa
este nefuncțională, celelalte se dilată cons iderabil pentru a asigura același debit sangvin la nivel
colic, arcada marginală fiind o cale de circulație colaterală foarte importantă. Din ea iau naștere
vasele drepte care traversează musculara externă și vasele lungi care au un traiect subseros scurt
dupa care pătrund la nivelul stratului muscular circular și dau ramuri ce vascularizează apendicii
epiploici.
La nivelul mezocolonului transvers, se formează arcada Haller -Riolan, o anastomoză între
artera colică medie și ramura ascendentă a art erei colice stângi, ea realizând o legătură între
arterele mezenterice superioară și inferioară .Aceasta devine importa ntă atunci când are loc o
ocluzie la nivelul uneia dintre cele două artere mezenterice . 2

Figura 6 .Artera mezenterică superioară și ramurile sale(Imagine preluată și adaptată după” Richard S.Snell -Clinical
Anatomy by Rregions, Lippincott Williams & Wilkins, 9th edition, 2012, Chapeter 5”)

Figura 7.Artera mezenterică inferioară și ramurile sale. (Imagine preluată și prelucrată după “ Richard S.Snell –
Clinical Anatomy by Rregions, Lippincott Williams & Wilkins, 9th edition, 2012, Chapeter 5 ”)

Vascularizația venoasă
Venele colonului însoțesc arterele omonime, partea dreaptă a colonului drenzează sange venos
în artera mezenterică superioară iar partea stângă în vena mezenterică inferioară. 2
Vena me zenterică superioară are traseu ascendent în rădăcina mezenterului intestinului
subțire , anterior de a treia porțiune a duodenului și se unește cu vena splenică posterior de gâtul
pancreasului.În ea se varsă următoarele vene: jejunală, ileală, ileocolică, colică dreaptă, colică
medie, pancreaticoduodenală inferioară ș i gastroepiploică dreaptă.2
Vena mezenterică inferioară are traiect ascendent pe peretele posterior abdominal și se unește
cu vena splenică posterior de corpul pancreasului.Ea primește sange venos de la venele rectale
superioare, sigmoidiene și vena c olică stângă.2
Prin unirea venelor mezenterice superioară, inferioară și a venei splenice rezultă vena portă
care aduce sângele de la nivelul tubului digestiv la nivel hepatic, asigurând circulația funcțională
a ficatului.Formarea venei porte prezintă o mare variabilitat e anatomică.Cel mai frecvent, într -un
procent de 47% din cazuri, aceasta ia naștere retropancreatic prin confluența dintre trunchiul
splenomezenteric (alcatuit din vena mezenterică inferioară și vena splenică) și vena mezenterică
superioară.În cazuri mai r are venele mezenterice superioară și inferioară se unesc la un nivel
inferior de vena splenică, urmând sa conflueze și cu aceasta.În doar 7% din cazuri are loc unirea
la acelasi nivel a 4 vene: splenică, cele două vene mezenterice și vena gastric stângă.6

Limfaticele urmează traiectul arterelor. Vasele limfatice care drenează partea dreaptă a
colonului ajung la nivelul nodulilor limfatici mezenterici superiori, iar cele corespunzătoare
părții stângi a colonului drenează la nivelul nodulilor limfatici mezenterici inferiori. În situația în
care partea distală a colonului transvers sau flexura colică stângă primește vascularizație arterială
predominant din artera colică medie, drenajul limfatic al acestei zone se face predominant la
nivelul no dulilor limfatici mezenterici superiori.2
Nodulii limfatici aferenți colonului fomează patru grupuri: epicolici, paracolici, intermediari
și centrali. Cei epicolici sunt mici, albicioși situați la nivelul seroasei, uneori în interiorul
apendicilor epiploici.De aici limfa ajunge la nivelul ganglionilor paracolici aflați de-a lungul
marginii mediale a colonului ascendent și descendent și marginii mezen terice a colonului
transvers și sigmoid.Următoarea staț ie este reprezentată de ganglionii intermediari , situați de -a
lungul vaselor ileocolice, colice drepte, medii, stângi, sigmoidiene și rectale superioare.Al
patrulea releu este reprezentat de nodulii limfatici centrali situați la originea arterelor mari,
mezenterică superioară și inferioară, aceștia din urmă drenează limfa la nivelul nodulilor
limfatici pre -aortici.Limfadenectomia radicală în cazul cancerelor colorectale presupune
indepărtarea cat mai extinsă a nodulilor limfatici ce drenează zona colică respectivă.În cancerele
cu loca lizare rectală sau sigmoidiană, se recomandă îndepărtarea nodulilor limfatici mezenterici
inferiori cu ligaturarea rădăcinii arterei mezenterice inferioare sau doar de l a un nivel inferior
originii arterei colice stângi.2
Inervația
Colonul ascendent și cele două treimi proximale ale colonului transvers primesc fibre vegetative
simpatice și parasimpatice din plexul nervos mezenteric superior, iar treimea distală a colonului
transvers și colonul descendent primesc fibre ve getative de la nivelul nervului splahnic pelvin
prin intermediul plexului mezenteric inferior. Inervația colonului sigmoid este asigurată de nervi
vegetativi simpatici și parasimpatici prin interm ediul plexului hipogastric inferior.3

Anomalii ale intestinului mijlociu
Anomalii ale mezenterelor : Lipsa fuziunii mezenterului colonului ascendent cu peretele
posterior al trunchiului, rezultând mișcari anorm ale intestinale, volvulări ale colonului sau
cecului. Dacă fuzionarea este incompletă se pot forma recesuri retrocolice situate posterior de
colonul ascendent, rezultând hernia retrocolică, tr ecerea unor segmente de intestin subțire
posterior de mezocolon.1
Omfalocelul reprezintă un defect al peretelui abdominal, are loc o herniere a organelor
din cavitatea abdominală( ficat, intestin subțire și gros, stomac, splină) prin inelul ombilical mai
larg.Organele herniate sunt acoperite de membrana amniotică. Cauza e ste reprezentată de lipsa
revenirii anselor în cavitatea abdominală dupa hernia fiziologică ce are loc in saptămâna a 6 –
a.Incidența este de 2,5/10.000 nou născuți vii, această patologie este asociată frecvent cu
malformații cardiac e și cu defecte de tub n eural.Mortalitatea în acest caz este mare, 25%.Un
procent mare de copii cu omfalocel (15%) au anomalii cromozomiale.1

Figura 8 .Omfalocel . (Imagine preluată și adaptată după „TW Sadler -Langman’ s, Embriologie Medicală, Editura
Medicală CALLISTO, Ediția a 10-a, 2008, Capitolul 14 -Sistemul digestiv ”)

Gastroschizis (laparoschizis) este un defect al peretelui abdominal caracterizat prin
ieșirea conținutului cavității abdominale la nivelul cavității amniotice.Defectul se află frecvent pe
partea dreaptă, lateral de ombili c și este datorat închiderii anormale a peretelui abdominal î n
jurul pediculului de fixație.Spre deosebire de omfalocel, în această patologie organele nu sunt
acoperite nici de peritoneu nici de membrana amniotică.Datorită contactul ui direct cu lichidul
amniotic, intestinul poate fi lezat.1
Incidența este de 1/10.000 de nașteri , având o frecvență în creștere în special în cazul
copiilor femeilor tinere, acest lucru poate fi datorat consumului de cocaină. Gastroschizisul nu
este asociat cu anomalii cromozomiale sau cu malformații, acest lucru face ca rata supra viețuirii
sa fie excelentă.1

Figura 9.Gastroschizis. (Imagine preluată și adaptată după „TW Sadler -Langman’ s, Embriologie Medicală, Editura
Medicală CALLISTO, Ediția a 10 -a, 2008, Capitolul 14 -Sistemul digestiv ”)

Defecte de rotație a intestinului :
Acestea pot determina răsucirea intestinului(volvulus) afectând fluxul sangvin în segmentul
respectiv.
În anumite situații rotația nu se realizeaza complet, ansele se pot răsuci doar cu 90°, în această
situație cecul și colonul intră primele î n cavitatea abdominală și se aș ează în partea
stângă.Rotația anormală poate predispune la volvulări ale diferitelor segmente si la ischemierea
acestora.1
Există si situația numita rotație inversa, atunci când ansele se răsucesc cu 90° în sensul acelor de
ceasornic , colonul transvers este situate posterior de artera mezenterica superioară , având un
traseu posterior de duoden .1

Figura 10 A.Rotație anormală a ansei intestinale primare.Colonul este situat pe partea stîngă a peretelui abdominal,
ansele intestinale subțiri pe partea dreaptă.Ileonul pătrunde în cec dinspre dreapta.B.Rotație inversă -Ansa intestinală
primitivă s -a rotit cu 90 de grade în sensul acelor de ceasornic.Colonul transvers are traiect posterior de
duoden.(Imagine prelucrată și preluată d upă “TW Sadler – Langman’s Medical Embriology, Lippincott Williams &
Wilkins 12th Edition”)

Atrezii și stenoze intestinale , acestea se produc rar la nivelul colonului , mai frecvent
sunt localizate la nivel duodenal, dar pot afecta orice segment intestinal.1

Anomalii ale intestinului posterior
Fistulele recto -uretrale si recto -vaginale au o incidență de 1/1500 de născuți vii, se
datoreaza unor anomalii ce apar in perioada de formare a cloacei sau septului uro -rectal.Dacâ
dimensiunea cloacei este prea mică sau daca septul uro -rectal nu este suficient extins caudal are
loc deplasarea ante rioară a intestinului posterior, acesta deschizându -se in uretră sau în vagin.1
Megacolonul congenital ( boala Hirschprung) reprezintă absența plexurilor ganglionare
parasimpatice de la nivelul straturilor submucos și muscular ale peretelui i ntestinal.Acestea au
origine în celulele crestelor neurale de unde migrează la nivel intestinal.Cauza acestei afectiuni
este reprezentată de o mutație a genei RET ce codifica un receptor cu activitate de tirozin -kinaza
ce are un rol important in migrare.De obicei este afectat rectul, în 80% din cazuri este afectat și
colonul sigmoid.1
Această afecțiune poate fi sporadică sau ereditară .Un procent de 12% din pacienți prezintă
anomalii cromozomiale, cel mai frecvent trisom ia 21. Un procent de 7% din pacienți au istoric
familial pozitiv pentru această patologie iar 15% din pacienți prezintă anomalii congenital
asociate.4
Datorită absenței acestor plexuri și a peristalticii, are loc o obstrucție parțială sau completă a
segmentului afectat, ceea ce determină o di latație anormală pe o lungime variabilă a colonului
supraiacent și o hipertrofie musculară asociată.4
Majoritatea cazurilor sunt diagnosticate in primul an de viață. Primul semn clinic este reprezentat
de întârzierea eliminării de meconiu, primul scaun al nou-născutului, care normal apare în
primele 48 de ore de la naștere.Alte simptome includ constipația, vărsăturile , durerea și distensia
abdominală.Acești pacienți su nt predispuși la complicații , de exemplu infecțioase (enterocolita)
sau ruptura cecului secundar presiunii crescute.4
Diagnosticul paraclinic se face cu ajutorul clismei baritate, se observă o zonă intestinal ă lipsit ă
de peristaltică și îngustat ă ce poate varia mult ca lungime de la un fragment rectal limitat până la
întregul intestin gros .4

Fiziologie
Colonul are două roluri importante, de a absorbi apa și electroliții și de a depozita temporar
materiile fecale până ce acestea sunt eliminate din organism. Prima jumătate colonică se ocupă
majoritar de procesul de absorbție, iar cea de -a doua de depozitare.Pentru a realiza aceste funcții
colonul efectuează două tipuri de mișcări: de amestec și de propulsie.9
Mișcările de amestec, numite haustrații, sunt asemă nătoare cu cele care au loc la nivelul
intestinului subțire, având loc contracția atât a fibrelor longitudinale cât și a celor circulare.Acest
lucru duce la exteriorizarea haustrelor, structuri sacciforme ce nu sunt stimulate.Aceste contracții
ajung la int ensitatea maximă în 30 de secunde și durează aproximativ 60 de secunde, repetându –
se la interval de câteva minute.Este realizată o propagare lentă a conținutului colic, acesta venind
în contact cu suprafața colonică, cu rol important în absorbție.9
Mișcări le de propulsie, denumite mișcări în ma să realizează funcția de evacuare.Are loc o
mișcare contractilă puternică, frecvent în colonul transvers, după care se produce o nouă
contracție pe o lungime de aproximativ 20 cm, la un nivel distal față de prima.Ul terior se
produc o serie de contracții asemănătoare din ce în ce mai distal, durata acestor mișcări fiind
între 10 și 30 de minute.Daca defecația nu se produce, aceste mișcări se repetă după aproximativ
o zi.9

Structura histologică
Peretele colonului este alcătuit din 4 straturi -mucoasa, s ubmucoasa, musculara și seroasa
peritoneală.
Mucoasa este netedă, nu are pliuri și este format din glande intestinale alungite cu numeroase
enterocite și celule caliciforme și cu puține celule enteroendocrine10.Ea este o structură derivată
din endoderm.4
Din mezoderm deriva lamina propria, musculara mucoasei, submucoasa și musculara.4
Enterocitele sunt celule epiteliale cilindrice cu microvili mi ci situați la polul lor aplical.Au rolul
de a absorbi apa și electroliții de la acest nivel, absorbția apei se face pasiv o data cu absorbția

activ ă a sodiului. Celulele caliciforme au rol în secreția de mucus, formând o suspensie
gelatinoasă ce lubrifiază suprafața mucoasei și învelește particu lele s trăine. Lamina propria
(corionul ) este o structură bogată în celule limfoide și foliculi limfoizi, ce se extend la nivelul
submucoasei, aceste st ructuri poartă numele de țesut limfoid asociat mucoasei.Musculara
mucoasei este alcătuită din două stra turi de fibre musculare netede. 10
Musculara este formată dintr -un strat de fibre cu aspect longitudinal care formeaza trei benzi
groase numite tenii și un strat de fibre cu aspect circular. Tunica seroasă prezintă la nivelul
segmentelor situate intraper itoneal niște dilatații sacciforme de țesut adipos pe suprafața
antimezenterică, acestea purtând numele de apendici epiploici, situați predominant la nivelul
colonului sigmoid.10

Figura 11 Structura histologică a colonului.(Imagine preluată și adaptată din „ Luis Carlos Junquieira, Jose Carneiro –
Histologie, Tratat și Atlas, Editura Medicală CALLISTO, Ediția a 11 -a,2008, Capitolul 15 -Tubul digestiv”)

PARTE A SPECIALĂ

EXPLORAREA IMAGISTICĂ A COLONULUI
Colonoscopia
Reprezint ă principala metodă diagnostică folosit ă în patologia colonului, furniz ând atât
informații imagistice cât și anatomopatolog ice prin intermediul biopsiei. Imaginile obținute au o
acuratețe foarte bună, aceasta fiind dată de precizia sistemului optic, dar și de posibilitatea de
mărire a imaginii prin metode optice și electonice.În ultima perioadă, la acest lucru a contribuit și
îmbunătățirea contrastului imaginii prin intermediul filtrelor electronice.12
Este de mare importanță pregătirea adecvată a colonului.Acest lucru implică să i se explice
pacientului necesitatea evitării consumul de fibre cu două zile înainte de examinare.În ziua
dinaintea acesteia se recomandă regim hidric, iar după ora 16 pacientul va consuma lent în
interval de 4 -6 ore o soluție ce conț ine 4 l de Fortrans dizolvați î n 4 l de apă.În ziua investigației
nu se consumă alimente până la momentul efectuării acesteia.23
Tehnica: Colonoscopul este un un tub lung, flexibil, ce are atașată la capăt o cameră
video și o sursă de lumină.Acesta este lubrifiat, apoi introdus în rectul pacientului, fiind avansat
de medic pentru a vizualiza lumenul și peretele colonului, imaginea fiind proiectată pe un
monitor.Colonoscopul prezintă mai multe canale, necesare pentru intr oducerea de instrumente
folosite pentru biopsie, rezecție de polipi și hemostază.Pentru o mai bună vizualizare se poate
insufla aer la n ivel colonic .16
Colonoscopia este o metodă de diagnostic relativ sigură, complicațiile fiind rare.Pot
apărea: perforația colonului(mai frecvent la pacienții sub anestezie generală și în cazul
manevrelor de dezobstrucție în cazul stenozelor colonice), hemoragii, infecții, distensie
abdominală, ruptură splenică, reacții adverse medicamenoase în cazul administrării de sedative.16
Deși este invesigația de primă linie recomadată în suspiciunea oricărei patologii la nivel
colonic prezintă și dezavantaje, acestea fiind i nvazivitatea și faptul că este dependentă de
experiența medicului operator.Explorarea corectă trebuie să se facă pe toată lungimea intestinului
gros, pînă la nivelul valvei ileo -cecale. În cazul descoperirii de anomalii este esențială pentru
diagnostic prelevarea de biopsii multiple din zonele modificate.12

Această metodă are o foarte bună sensibilitate, superioară examenului radiologic, punând
în evidență diferite modificări: edem, eritem, eroziuni la nivelul mucoasei colonice, dar și
formațiuni tumorale.În ultima situație se indică efectuarea biopsiei, dar rezultatul negativ nu
exclude caracterul neoplazic daca aspectul macroscopic e ste sugestiv pentru malignitate. Aceasta
are drept cauză lipsa de omogenitate a formațiunii tumorale ce poate conține zone
adenomatoase.14
Un alt rol al colonoscopiei este monitorizarea pe termen lung a bolnavilor care au efectuat
intervenți i chirurgicale la nivel colonic.În acest scop se folosește alături de alte investigații cum
ar fi ecografia abdominală, examinarea CT și dozarea sangvină a antigenului carci noembrionar.
Acesta din urmă e ste foarte sensibil în diagnosticarea precoce a recidivelor și metastazelor.Este
utilă de asemenea în rezecția endoscopică al polipilor cu risc cr escut de transformare malignă,
precum și în tratamentul hemoragiilor cu sediul la nivelul colonului.14
Cu ajutorul acestei metode se poate efectua tratamentul paliativ al pacienților cu tumori
malign e neoperabile stenozante, prelungind durata și calit atea vieții acestora.Procedura constă în
aplicarea endoscopică a unui stent din metal, autoexpandab il la nivelul tumorii, cu rolul de a
asigura tranzitul intestinal normal.12

Examenul radiologic standard
Este foarte utilizat în practica medicală deoarece oferă informații importante cu privire la
stuctura și funcționalitatea colonului.Tubul digestiv, implicit colonul nu se poate explora
radiologic direct deoarece prezintă un coeficient de absorbție foarte apropiat de cel al organelor
învecinate, neputând d etermina un contrast cu acestea.Datorită acestui f apt este necesară
folosirea unor sub stanțe de contrast .13
Acest examen ajută clinicianul atât în punerea în evidență a leziunilor cât ș i în urmărirea
lor în dinamică, având un rol important în diagnostic și orientând tratamentul ulterior. În unele
cazuri sunt descoperite anumite patologii chiar daca pacie ntul este asimptomatic.15

În fața oricărui caz clinic, prima dată evaluarea se va face printr -o radiografie abdominală
simplă, fără substanță de contrast ce se efectuează cu p acientul în poziție ortostatică, daca starea
lui fizică permite acest lucru.În caz contrar se poate realiza această evaluare cu pacientul în
decubit, exceptând suspiciunea de ocluzie intestinală, situație ce impune ortostatismul .13
Prin această metodă medicul poate primi informații desp re patologia asociată: aspectul
structurilor osoase, imagini radioopace patologice, un exem plu fiind calculii la nivelul că ilor
biliare.Un rol foarte important este reprezentat de punerea în evidență a complicațiilor cu
caracter de urgență, acestea fiind p neumoperitoneul( aer la nivelul spațiului subdiafragmatic)
apărut în situația unei perforații a colonului cel mai frecvent de cauză neoplazică și imaginile
hidroaerice.Acestea din urmă sunt expresia radiologică a ocluziei intestinale, oprirea bruscă a
tranzitului determinând stagnarea gazelor și lichidelor deasupra blocajului.13
Ocluzia intestinală este un sindrom clinic caracterizat de oprirea tranzitului p entru
materiile fecale și gaze.P oate fi mecanică determinată de tumori, compresii extrinseci, aderențe,
volvulări sau dinamică dată de pareze la nivelul musculaturii intestinale, acestea putând fi reflexe
sau având o cauză inflamatorie. În cazul în care obstacolul este la nivel colonic, pe radiografia
abdominală simplă se poate observa î n primele ore o acumulare de gaze deasupra zonei
obstruate, urmând apoi să fie surprinse imaginile hidroaerice .Acestea sunt dispuse la nivelul
flancurilor, nefiind foarte numeroase, de forma ovală cu diametrul mar e în poziție verticală.15

Ocluzie determinată de un obstacol tumoral situat la nivelul colonului descendent(Imagine preluată și modificată
după https://radiopaedia.org/cases/large -bowel -obstruction -due-to-colorectal -carcinoma -in-the-descending -colon)

Pentru a pune în evidență lu menul colic se folosește examinarea cu substanțe de contrast
radioopace , cea mai utilizată fiind sulfatul de bariu, o substanță neutră atât fizic cât și chimic,
insolubilă în apă, bariul având avantajul de a determina o buna absorbție pentru fasciculul de
raze X datorat numărului său atomic mare.13
Sulfatul de bariu se utilizează sub formă de pulbere,se dizolvă în apă pentru a rezulta o
suspensie omogenă care să adere la mucoasa colonului.Se pot adăuga anumite substanțe( agenți
de omogenizare) care au rolul de a îmbunătății aderența.13
În locul sulfatului de bariu se mai pot folosi substanțe de contrast iodate, solubile în apă,
acestea fiind utile în suspiciunea de ocluzie sau fistulă peritoneală, cand nu este recomandată
folosirea substanțe i baritate.13
Atat substanțele iodate cât și substanța baritată reprezintă substanțe de contrast pozitiv,
existând în practica medicală și substanțe de contrast negativ, de exemplu aerul sau p oțiuni din
care se degajă gaze.Un exemplu este poțiune a Tonnet formată din acid citric și bicarbonat de
sodiu în părți egale.13
Prin folosirea acestor două tipuri de contrast se poate realiza tehnica cu dublu contrast ce
reproduce foar te bine conturul mucoasei.A erul sau gazul degajat din poțiune dete rmină
dispersarea particulel or de sulfat de bariu pe mucoasă , ducând la evidențierea conturului
mucoasei colonice.13
Dupa efectuarea radiografiei abdominale simple se realizează clisma cu substanță de
contras t baritată, urmată de efectuarea altor radiografii , acest procedeu purtând numele de
irigografie , efectuată cu pacientul în decubit dorsal și având 3 etape:
Prima dată se realizează explorarea în repleție completă .Folosind un irigator, se introduc
pe cale retrogradă 1 -1,5 litri de sus pensie de sulfat de bariu, aceasta trebuie sa progreseze din
aproape în aproape până la nivelul cecului. Medicul va modifica poziția pacientului în funcție de
poziția și curburile fiziologice ale intestinului gros.Din acest punct de vedere rectul și segment ul
sigmoidian al colonului se evaluează în poziții oblice și de profil, segmentul transvers este
evidențiat cel mai bine cu pacientul poziționat în decubit ventral, iar flexurile colice stângă și
dreaptă se examinează în poziție oblică pentru a evita supra punerile. Este foarte importantă

realizarea de radiogra fii la fiecare nivel. Astfel este pusă în evidență lungimea, calibrul și
conturul colonului și a segmentelor sale componente.13
A doua etapă în evaluarea radiologică este realizată după ce pacientul elimină substanța de
contrast.Deși are loc micșorarea lumenului, între pliurile mucoasei mai ramâne substanță
baritată.Această etapă este numită mucografie sau examen în strat subțire evaluând foarte bine
mucoasa colică.
În ultima fază se rea lizează examenul cu insuflație(cu dublu contrast, proba Fisher) în care
medicul introduce aer la nivelul colonului după evacuarea substanței baritate, scopul fiind acela
de a pune în evidenț ă mai bine contururile mucoasei. A erul insuflat determină dispersa rea mai
bună a substanței pe mucoasă.Conturul evidențiat este numit lizereu de siguranță .

Tomografia computerizată(CT)
Este o metodă de evaluare foarte folosită în practica medicală, fiind foarte sensibilă, punând
în evidență atât țesutul gras cât și calcificările. Prin intermediul acestei metode se poate evalua
global tubul digestiv, atât organele parenchimatoase(splină, ficat) cât și ganglionii limfati ci,
vasele sangvine, peritoneul, spațiul retroperitoneal. Examinarea CT cu substanță de contrast
administrată intravenos este o tehnică foarte utilă în evaluarea vaselor mari abdominale și a
ramurilor principale al e acestora, facând diferența între tumorile solide vascularizate și
formațiunile lichidiene ce au conținut hiperdens.13
În patologia c olonului, această investigație are un rol foarte important în evidențierea
patologiei tumorale maligne, atât în diagnosticarea și stadializarea acestora cât și în urmărirea
postterapeutică periodică a bolnavilor .13
Este de mare ultilitate faptul că prin intermediul acestei investigații medicul poate
diagnostica metastazele hepatice și pulmonare, ghidând puncția biopsie hepatică necesară pentru
confirmare .Sunt evaluate și patologiile asociate, dar si complicațiile severe ce necesită tratament
de ur gență, cum ar fi ocluziile și perforațiile colonice, caz în care nu se poate efectua pregătirea
colonului și colonoscopia.13

Deși este o metoda imagistică cu o mare sensibilitate, are dezavantajul iradierii, unui preț
mai mare comparativ cu examenu l radiologic , fiind o metoda complementară acestuia .13.În
situații rare, la unele persoane pot apărea reacții alergice la substanța de contrast folosită, iar la
pacienții cu disfuncție renală există riscul de a induce insuficiența renală acută.20
Se poate face și înaintea examinării radiologice, în situațiile de urgență la pacienții cu stare
generală alterată ce necesită un diagnostic cât mai rapid sau în situațiile în care la examenul
clinic medicul decelează o masă abdominală palpabilă mare.13

Ocluzie determinată de o formațiune tumorală localizată la nivelul flexurii hepatice a colonului .Se observă imagini
hidroaerice.Imagine preluată și adaptată după” https://radiopaedia.org/cases/large -bowel -obstruction -due-to-a-
colonic -tumour -1”)

Angiografi a
Este o metodă invazivă, nu se utilizează de rutină în investigarea patologiei colonului,
reprezentând o metodă complementară examenului radiologic standard și tomografiei
computerizate.Rolul acesteia este de explorare vasculară punând în evdență vasele mari
intraabdominale și ramurile lor principale , fiind de asemenea de mare utilitate în patologia
neoplazică evidențiind tipul de vascularizație al tumorii.13
În timpul procedurii este necesară monitorizarea tensiunii arteriale, frec venței cardiace și
pulsoximetriei .După anestezia loca lă se puncționează o arteră, cel mai frecvent femurală, urmând
a se insera un cateter subțire și flexibil ,Acesta este ghidat imagistic pentru a ajunge la nivelul
unei artere principale abdominale . Se introduce o substanță de contrast pe cateter pentru
opacifierea arterială.Se obțin imagini radiologice folosind radiații X. În cazuri rare pot apărea
următoarele complicații : reac ții alergice la substanța de contrast folosită sau la anestezic,
echimoze și hematoame la locul puncționării, leziuni arteriale, tromboză.24
Dezavantajele acestei metode sunt: faptul că se folosește o cantitate mare de substanț ă de
contrast și iradierea mare ce se datorează timpului de explorare îndelungat dar și unor parametri
electrici ce sunt utilizați pentru a crește calitatea imaginii.13

Ecografia(Ultrasonografia)
Este o metodă imagistică ce folosește ultrasunete, acestea sunt produse de o sondă sau
trans ductor și traversează țesuturile.O parte din fascicul se întoarce spre sonda emițătoare
formând un ecou, procedeu numit reflectarea sunetului. Acest ecou este convertit într -un impuls
electric, apoi fiind procesat pentru a se obț ine imaginea pe ecran. Viteza cu care se propagă
fasciculul este variabilă, depinzând de densitatea țesuturilor pe care le întâlnește.15
Lichidele au proprietate de transmitere foarte bună a ultrasunetelor, prin urmare reflexia
fasciculului va fi minimă.D atorită acestui fapt zona lichidiană va apărea fără ecou sau
transonică.Spre deosebire de acestea, structurile solide nu pot fi traversate ușor de fasciculul de
ultrasunete,ceea ce va duce la reflexia accentuată a acestuia, rezultând un ecou putern ic,
imaginea fiind hiperecogenă.15

Gazele intestinale abundente, pneumoperitoneul, obezitatea îngreunează examinarea
ecografică, datorită faptului că împiedică propagarea ultrasunetelor.15
Beneficiile ecografiei sunt faptul că este neiradiantă și neinvazivă, putând fi folosită și la
gravide, este ieftină , se efectuează rapid și se poate repeta la nevoie.15
În patologia colonului, ultrasonografia pune în evidență anumite complicații , de exemplu
prezența metastazelor ganglionare datorate unor cancere colonice, având un rol important în
monitorizarea postoperatorie a pacienților.Totodată ecografia diferențiază foarte bine structurile
solide de cele lichide, fiind utilă în evidențierea ascitei.13
Examinarea ecografică a abdomenului se realizează cu sonde a căror frecvență este de 3,5
MHz.Pentru a putea evidenția straturile peretelui tubului digestiv se utilizează sonde de înaltă
frecvență, de 5 -10MHz, acestea fiind necesare pentru a evalua prezența unor formațiuni
patologice parietale.13

Rezonanța magnetică nucleară
Deși este o metodă neinvazivă cu o bună sensibilitate, este folosită rar în patologia
colonului, datorită disponibilității reduse , timpului îndelungat și costului mare .Evidențiază cu
mare acuratețe invazia organelor învecinate în cazul tumorilor maligne, ajutând chirurgul în a
stabili detaliile tehnice ale procedurii operatorii. Este foarte utilă și în detectarea de metastaze,
fiind mai sensibilă decâ t tomografia computerizată la nivel a bdominal, acest lucru nu este valabil
și în cazul metastazelor pulmonare.12
Această metodă de diagnostic este contraindicată pacienților purtători de dispozitive
metalice, acestea putând interfera cu câmpul magnet ic, lucru ce poate determina deplasarea
lor.Dispozitivele de acest fel sunt: pacemaker -ul cardiac , pompa de insulină, implante auditive
sau oculare, clipuri metalice intracraniene folosite pentru tratamentul anevrismelor vasculare.O
contraindicație relativ ă este reprezentată de sarcina în primul trimestru.21

Colonoscopia virtuală (Colografia CT)
Este o metodă cu o mare sensibilitate, fiind utilă pentru screening, evidențiind formațiuni
mai mari de 1 cm.Este folosită rar în practica medicală datorită faptului că este costisitoare,
iradiantă, ca și colonoscopia necesită pregătirea pacientului.Un alt dezavantaj este faptul că nu
permite biopsierea formațiunilor suspecte și nici efectuarea de gesturi terapeutice, de exemplu
rezecția polipilor.12
Prin intermediul acestei investigații se examinează intestinul gros, ultilizând echipamente
ce folosesc raze X.Se inseră un tub mic la nivelul rectului și se insuflă aer.Pregătirea înainte de
intervenție este efectuată la fel ca în cazul colonos copiei.Se ultilizează de asemenea substranță de
contrast.Imaginile sunt similare cu cele obținute prin tomografie computerizată.22

Tomografia computerizată cu emisie de pozitroni( PET CT )
Această tehn ică este utilizată pentru a pune în evidență tu mora primară și metastazele
acesteia.Este o metodă folosită rar datorită costului mare și disponibilității scăzute.Este
importantă atunci când se are în vedere exciz ia chirurgicală a unor metastaze.Astfel , în situația
evidențierii prin această metodă a altor metastaze la distanță pe lângă cele cunoscute, chirurgul
evită o operație care nu ar aduce beneficii pacientului. 12

Patologia colonului
Bolile inflamatorii intestinale
Boala Crohn ș i rectocolita ulcero -hemoragică reprezintă boli inflamatorii cronice ce
afectează tractul digestiv, etiologia lor nefiind cunoscută, în patogeneza acestora fiind implicați
atât factori genetici cât și de mediu.12
Ambele apar cu o incidență mai mare la persoanele care l ocuiesc în mediul urban, cu un
statut socio economic b un, precum și la rasa albă și la evrei. C ele mai multe cazuri sunt
înregistrate la grupele de vârstă 15 -30 de ani și 60 -70 de ani.Un fa ctor important ce predispune la
apariția bolii Crohn este fumatul, spre deosebire de rectoc olita ulcero -hemoragică ce apare mai
frecvent la persoanele nefumătoare. Riscul de a face aceste boli este mai mare pentru persoanele
ale căror rude de gradul întâi sunt afectate, aproximativ 30% dintre bolnavi prezentând istoric
familial pozitiv.12
Factorii de mediu posibil implicați sunt cei infecțioși, atât virali cât și bacterieni,
considerându -se că aceștia pot declanșa și întreține răspunsul imun care e ste responsabil de
leziunile produse.14
Boala Crohn poate afecta orice segment al tubului digestiv, dar în cele mai multe cazuri
modificările se localizează la nivelul ileonului și colonului.R ectocolita determină întotdeauna
leziuni la nivel rect al, colonul este afectat în diferite grade, limita fiind valva ileo -cecală.În boala
Crohn inflamația afectează toate straturile peretelui intestinal, dar leziunile sunt localizate
discontinuu, între porțiunile a fectate existând zone sănătoase. S pre deosebi re de aceasta,
rectocolita determină modificări limitate la mucoasă și submucoasă, însă afectarea este
continuă.12
Acste afecțiuni prezintă perioade intermitente de acutizare și remisiune , având un
prognostic greu de estimat.În cazul rectocolitei, afectarea limitată la nivelul rectului și colonului
stâng prezintă un prognostic favorabil față de forma în care leziunile sunt extinse la întregul
colon.În ultima situație rata supraviețuirii nu depășește 50% la 15 ani.În cazul bolii Crohn o
mare parte dintre pacienți nu prezintă un răspuns favorabil la medicamente, necesitând chirurgie.
Postoperator sunt înregistrate numeroase recidive.28

Aspecte anatomopatologice
Boala Crohn
La examinarea macroscopică se observă prezența edemului, ulcerații aftoide, largi,
profunde, care devin confluente, în tre ele există zone neafectate.Ac est aspect poartă numele de
„piatră de pavaj”, fiind c aracteristic bolii Crohn. Mucoasa este friabilă, peretel e intestinal și
mezourile sunt infiltrate și îngroșate, fiind prezente și adenopatii.14
Microsco pic se evidențiază un infiltrat inflamator limfoplasmocitar dispus sub formă de
granuloame, afectând peretele intestinal în întregime. În stadii mai avansate ale bolii acesta se
fibrozează, consecința fiind steno zele intestinale.Granuloamele sunt alcătuite din celulule
gigante, limfocite, eozinofile, acestea putând fi evidențiate și la nivelul ganglionilor
mezenterici.Este foarte important diagnosticul diferențial cu tuberculoza, în care apar de
asemenea granuloame, dar acestea din urmă prezintă o zona centrală de necroză.14
Rectocolita ulcero -hemoragică
Macroscopic se observă edem și hiperemie la nivelul mucoasei, aceasta fiind friabilă și
prezentând aspect granular cu mici ulcerații. Pot fi prez ente hemoragii la acest nivel. În evoluție
apar pseudopolipi inflamatori, formațiuni polipoide ce protruzionează în lumen, fiind u n semn de
regenerare a mucoasei .14
Episoadele inflamatorii repetitive determină în cele din urmă cronicizarea leziunil or. Are
loc un proces de fibrozare și retracție longitudinală ce are ca rezultat scurtarea segmentului
colonic afectat. Diminuarea a haustrației normale este evidențiată radiologic sub forma unei
porțiuni netede cu aspect de “ țeavă”.28
Microscopic, se întâlnesc la nivelul criptelor Liberkuhn infiltrate de celule
polimorfonucleare care duc la formare d e abcese, se constată scăderea numărului de celule ce
produc mucus, iar criptele suferă atrofie și scurtare.12

Manifestări clinice
Pacienții cu boala Crohn prezintă frecvent malabsorbție, consecința fiind diareea cu
steatoree, de obicei fără sânge. Un alt simptom este durerea abdominală, în diferite grade de
intensitate, de la jenă până la durere cu c aracter colicativ, aceasta din urmă sugerân d o
suprainfecție sau o stenoză . Cele mai frecvente complicații care apar în evoluția bolii sunt
fisurile, fistulele, stenozele și abcesele localizate la diferite nivele, frecvent la nivel anal și
perianal.12
Pe lânga manifestările int estinale, pacienții prezintă adesea simptome generale, cum ar fi
scădere involuntară în greutate, febră sau stare subfe brilă, astenie fizică. Sunt prezente de
asemenea manifestări extraintestinale, cele mai frecvent apar artrite și artralgii, eritem nodos
precum și manifestări oculare, uveite și conjunctivite.12
Cele mai frecvente simptome în rec tocolita ulcero -hemoragică sunt diareea, durerea
abdominală nespecifică și hemoragia digestivă inferioară. Aceasta din urmă poate fi primul
simptom, bolnav ii prezentând atâ t rectoragie cu sâ nge roșu evidențiată la sfărșitul scaunul ui, cât
și diaree s angvinolentă. Manifestările generale și extraintesti nale sunt similar e cu cele care apar
în boala Crohn.12
Complicațiile cele mai importante ale rectocolitei sunt hemoragiile abundente ce pot
determin a stare hipovolemică și anemie.S tenozele, fisurile și abcesele apar mult mai rar decât în
boala Crohn .O complicație rară dar foarte severă es te megacolonul toxic.În această situație se
produce dilata rea acută a colonului, se oprește tranzitul pentru materiile fecale și pentru gaze,
pacientul prezentând stare septică cu febră înaltă, hipotensiune arterială, tahicardie .De cele mai
multe ori se intervine chirurgical pentru ca există un risc mare de perfo rație.12
Pacienții cu rectocolită sunt expuși unui risc de degenerare malignă a leziunilor după ani
de la diagnosticare, acest risc fiind prezent și la pacienții cu boală Crohn.14
Investigații paraclinice
La ambele patologii este evidențiat sindromul inflamator, pacienții prezintă valori crescute
ale VSH și proteinei C reactive. Metodele pri ncipale de diagnostic folosite sunt

rectocolonoscopia și irigografia. Examinarea endoscopică este cea mai utilă investigație deoarece
oferă pos ibilitatea efectuării atât a examenului macroscopic cât și microscopic prin biopsie.14
Tratament ul
Se începe cu tratament medicamentos în trei trepte. Prima treaptă este reprezentată de
derivații acidului 5 -aminosalicilic, cu rol demonstrat atât în tratamentul puseelor de acutizare cât
și în a menține remisiunea. Cele mai folosite substanțe din această clasă sunt sulfasalazina și
mesalamina.În boala Crohn, în special când sunt prezente fistule și afecțiuni perianale, se
recomandă administrarea de antibiotice, cele mai eficiente fiind metronidazolul și
ciprofloxacina.12
A doua treaptă terapeutică este reprezentată de administrarea corticosteroizilor , atât sub
formă de comprimate orale cât și topic sub formă de supozitoare, spume sau clismă. Sunt foarte
eficienți pentru tratarea acutizărilor, dar s -a demonstrat ineficința lor în menținer ea remisiunii.
Treapta a treia include substanțe imunomodulatoare: metotrexat, azatioprin ă, 6 mercaptopurină și
anticorpi m onoclonali anti TNF alfa. Aceste medicamente sunt ultile la pacienții ce nu răspund la
tratamentul cu corticosteroizi sau în cazul ce lor dependenți de aceștia pentru a le putea reduce
dozele administrate.12
În fazele avansate sau în cazul instalării unor complicații este necesar tratamentul
chirurgical. În cazul bolii Crohn se realizează rezecții segmentare ale inte stinului , pe când în
rectocolita ulcero -hemoragică se efectuează proctocolectomi a totală cu ileostomie sau mai rar cu
anastomoză ileo -anală.12
Rezultatele unor studii, confimate de o meta -analiză au demonstrat eficiența anumitor
medicamente în reducerea r iscului de recurență postoperatorie în boala Crohn.Dintre acestea cel
mai important rol aparține mesalaminei. Alte substanțe cu rol incomplet demonstrat sunt
metotrexatul, azatioprina și 6 mercaptopurina, necesitând studii suplimentare pentru confirmare.
A fost dovedită de asemenea ineficiența corticosterioizilor în reducerea recurențelor
postoperatorii.29

Rectocolită ulcero -hemoragică . Colonoscopia pune în evidență mucoasa denudată cu hemoragie activă.(Imagine
preluată și adaptată după “https://emedicine.medscape.com/ article/1819350 ”)

Strictură la nivelul colonului descendent evidențiată colonoscopic , pacient cu boala Crohn(Imagine preluată și
adaptată după https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5426197/figure/F1/ )

Polipii colonici
Sunt cele mai frecvente formațiuni tumorale cu caracter benign având originea la nivelul
epiteliului mucoasei colonice.Au o incidență crescută în țările dezvolta te(Europa, America),
aceasta crescând o dată cu vârsta.14
Se cunosc o serie de factori care predispun la dezvoltarea polipilor, cei mai importanți
fiind aportul crescut de lipide și scăzut de fibre vegetale și consumul frecvent de alimente
conservate.Există și factori genetici cu rol în dezvoltarea acestora, boln avii prezentând mutații
cromozomiale ce determină apariția sindroamelor de polipoză adenomatoasă familială.14
Aceste sindroame sunt caracterizate prin apariția pro gresivă a polipilor adenomatoși, ce se
dezvoltă de regulă începând cu decada a dou a de viață, ajungând la un număr foarte mare, de
sute sau chiar mii de polipi, determinând afectarea colonului pe toată lungimea sa.În cadrul
acestor sindroame polipoza este asociată cu manifestări extracolonice. Probabilitatea de
malignizare a acestora es te foarte mare, de aceea majoritatea pacienților vor necesita intervenții
chirurgicale radicale.12
Exemplu de sindroame de polipoză adenomatoasă familială :
 Sindromul Turcot este caracterizat de polipoza colonică în asociere cu formațiuni
tumorale dezvoltate la nivelul sistemului nervos, cel mai frecvent glioame și
meduloblastoame
 Sindromul Gardner –pacienții prezintă polipoză colonică asociată cu osteoame, tumori
desmoide, p olipi la nivelul segmentelor superioare ale tubului digestiv12
 Sindromul Peutz -Jeghers – prezența polipilor hamartomatoși este însoțită de depuneri de
melanină la nivel periorificial
 Sindromul Cronkhite -Canada în care polipii hamartomatoși sunt asociați cu diaree
cronică, pacienții prezentând malnutriție14

Polipoză adenomatoasă familială.Imagine preluată și adaptată după
„https://reference.medscape.com/slideshow/colorectal -cancer -6007241#3”

Manifestări clinice
Cel mai frecvent bolnavii prezintă hemoragie digestivă inferioară, urmarea ruptur ii acestor
formațiuni.Aceasta apare cel mai adesea la nivelul polipilor situați distal.De cele mai multe ori
este redusă cantitativ, nefiind o bservată de pacient.Dacă persistă poate determina apariția
anemiei feriprive.14
Tumorile de dimensiuni mari pot determina obstrucție la nivel colonic, aceasta apare de
regulă în cazul polipilor localizați la nivelul colonului stâng.Cel mai frecvent nu este completă,
pacienții prezentând ca manifestare clinică dur eri colicative de intensitate mare asociate cu
tulburări ale tranzitului intestinal.14

Macroscopic, prin colonoscopie , sunt evidențiați polipii ce protruzionează în lumen, unici
sau multipli, sesili sau pediculați, de dimensuni variabile, de la câțiva milimetri până la
formațiuni de ordinul centimetrilor.În cazul polipilor sesili, baza acestora vine în contact pe
toată suprafața cu mucoasa.C ei pediculați sunt atașați acesteia prin interme diul pediculului, o
structură conjunctivo -vasculară subțire, cu o lungime ce depășește grosimea.Există și polipi
subpediculați ce prezintă un pedicul scurt și gros.14
Din punct de vedere microscopic , polipii se împart în :
-polipi adenomatoși, cu aspect glandular, fiind împărțiți la rândul lor în polipi tubulari (cei mai
frecvenți), viloși și tubulo -viloși. Cel mai mare risc de transformare malignă se întâlnește la
adenoamele viloase.
-polipi inflamatori
-polipi hiperplazici sau metaplazici, aceștia prezintă un risc mai mare de sângerare
-polipi hamartomatoși, au risc mic de a degenera malign dar sunt caracterizați de o creștere
rapidă în dimensiuni14
Investigațiile paraclinic e cel mai frecvent folosite în practica medicală sunt colonoscopia
cu biopsie, irigografia simplă sau în dublu contrast și capsula endoscopică.Deoarece prezină risc
de malignizare este necesară urmărirea periodică a acestor leziuni.14
Ca metodă de tratamen t, se efectuează polipectomia endoscopică, mai rar cea
chirurgicală.În cazul pacienților cu polipoză adenomatoasă familială se practică colectomia totală
sau proctocolectomia totală cu ileostomie sau anastomoză ileo -anală.14
Fiind bine cunoscut riscul mare de transformare malignă în cazul prezenței de adenoame
multiple la nivel colonic s -a efectuat un studiu ce a demonstrat eficiența efectuării periodice a
colonoscopiei la acești pacienți.Rata de detecție colonoscopică a adenoamelo r a fost invers
proporțională cu riscul de a dezvolta un cancer colorectal avansat după un interval de timp,
precum și cu riscul de deces prin cancer.30

Cancerul de colon
Cancerul colonic , împreună cu cel rectal reprezintă una dintre cele mai frecvente
neoplazii în întreaga lume, ocupând primul loc în cazul cancerelor cu localizare digestivă.Ocupă
al doilea loc în ceea ce privește mortalitatea datorată bolilor maligne la ambele sexe, după
cancerul pulmonar la bărbați și cancerul mamar la femei.12
Deși în ultima perio adă s -au facut mari progrese atâ t în ceea ce privește screeningul cât și
tratamentul, nu s -a constatat o reducere majoră a mortalității, aceasta scăzând cu 1,8% în Statele
Unite între anii 1992 -1998.14
Această patologie are o incidență mai ridicată în țările dezvoltate din punct de vedere
socio -economic(SUA,Canada,Vestul Europei).Țara noastră are o incidență medie dar cu
tendință la creștere.Acest lucru este datorat schimbărilor în alimentație dar și cr eșterii speranței
de viață, cancerul colorectal fiind întâlnit cel mai des după vârsta de 50 de ani. Localizarea cea
mai frecventă este la nivelul segmentului sig moid al colonului. Un risc mai mare de a dezvolta
boala fiin d întâlnit la pacienții cu boli inflamatorii intestinale, mai frecvent la cei cu rectocolită
ulcero -hemoragică.14
În dezvoltarea acestei patologii sunt implicați atât factori genetici cât și factori de mediu .
Predispoziția genetică este sugerată de faptul că există familii cu o incidență mare a polipilor
adenomatoși și a cancerului colorectal, prezenț a acestor patologii la rudel e de gradul 1 determină
o creștere a riscului individual .Factorii de mediu implicați sunt: consumul de grăsimi saturate și
carne roșie în cantitate ma re, obezit atea, fumatul.Cu rol protector în ceea ce privește acest tip de
cancer este dieta mediteraneeană.Aceasta presupune un consum mare de fructe și legume ce
conțin substanțe cu rol antioxidant, printre care se numără vitaminele A,C,E și seleniul.Datorită
conținutului mare de fibre, acest tip de alimentație crește volumul scaunului,ducând la diluarea
substanțelor cancerigene din alimente și accelerează tranzitul intestinal, scăzând contactul
acestora cu mucoasa.14

Manifestări clinice
Boala este de obicei asimptomatică în stadiile inițiale, pacienții având manifestări
nespecifice, acest lucru ducând la prezentarea tardivă la medic cu consecințe negative.Tabloul
clinic variază în funcție de localizarea tumorală, de dimensiunile acesteia precum și de prezența
sau absența metastazelor.12
Când tumora malignă este localizată pe colonul drept, simptomatologia determinată de
obstrucție apare tardiv, când formațiunea ajunge la dimensiuni importante. Acest lucru se
datorează l umenului mare comparativ cu colonul stâng dar și consistenței lichidiene a materiilor
fecale ajunse la acest nivel.12
Tumorile cu această localizare au aspect ulcero -vegetant, ducând la hemoragii oculte,
urmarea acestora fiind anemia feriprivă.În cazul în care formațiunea se află aproape de valva
ileo-cecală, pacientul poate prezenta diaree datorită incompetenței valvei.14
La nivelul colonului stâng, formațiunile tumorale au frecvent dimensiuni mai mici, având
aspect stenozant, infiltrati v, datorită acestui fapt bolnavii au ca primă manifestare clinică
constipația.Datorită caracterului infiltrativ dar și din cauza faptului că materiile fecale ce ajung în
această porțiune sunt de consistență semisolidă, acești pacienți se prezintă mai devre me la spital
pentru simptome datorate ocluziei sau sindromului subocluziv. Acesta din urmă este caracterizat
prin constipație, asociată cu dureri colicative și meteo rism abdominal, ce se remit dupa defecație,
situație ce poartă numele de „ fenomen Koenig”.14
Sângerarea datorată patologiei neoplazice la acest nivel este frecvent în cantitate mare, cu
sânge roșu, uneori prezentând și cheaguri, acest lucru alarmând bolnavul. În general
simptomatologia în neoplasmele colonului stâng apare mai devreme decât în cazul colonul ui
drept, fapt ce reprezintă un avantaj pentru ca diagnosticarea acestor pacienți se face într -un
stadiu mai puțin avansat.12

Examenul clinic
Pacienții aflați în stadii avansate de boală prezintă paloare datorată anemiei, fatigabilitate și
scădere ponderală importantă.
La inspecție se poate constata mărirea în volum a abdomenului ce se datorează
meteorismului,iar în stadii mai avansate această distensie are drept cauză ascita, complicație ce
apare datorită carcinomatozei peritoneale sau prezenței metastazelor la nivel hepatic.La palpare
se poate e videnția tumora de dimensiuni mari, dacă aceasta este localizată la nivelul unei porțiuni
a colonului situată superficial.Percuția abdomenului pune în evidență mati tate daca pacientul
prezintă ascită sau hipersonoritate în caz de pneumoperitoneu, apărut ca urmare a unei perforații
colonice determinată de formațiunea tumorală.La auscultație se poate evidenția peristaltismul
accelerat care are ca scop învingerea obst acolului .14
Complicații
 Cel mai frecvent apare ocluzia intestinală, având adesea debut insidios, cu
constipație care evoluează până la oprirea completă de tranzit atât pentru materii
fecale cât și pentru gaze.Debutul brusc este întâlnit în cazul în care tum ora se află
la vârful unei bucle lungi a colonului sigmoid ducând la volvulare.Oprirea
tranzitului este însoțită de durere colicativă, mărire în volum abdominală și
vărsături ce apar tardiv din cauza originii joase a ocluziei.Radiografia abdominală
simplă pune în evdență imagini hidroaerice situate lateral în cadrul colic, cu
diametrul mare vertical, cu prezența haustrelor.Este de mare importanță
recunoașterea acestei complicații, având indicație de intervenție chirurgicală de
urgență.14
 Perforația poate avea loc la nivelul neop laziei având drept cauză necroza, sau
poate apărea la distanță de tumoră, fiind o perforație diastatică.Aceasta din urmă
este consecința creșterii presiunii la nivelul lumenului, ce se transmite anterograd,
perforarea având loc la nivelul cecului deoarece acesta are peretele cel mai
subțire. Consecința perforației este de obicei peritonita. În acest caz pacientul
prezintă apă rare musculară ce evoluează spre contractură, care, netratată, duce în
final la instalarea ileusului pa ralitic cu disparița zgomotelor intestinale.14

 Hemoragia masivă apare mai rar.Frecvent pacientul prezintă rectoragii abundente
cu sânge de culoare roșie, chiar în cazul în care tumora se află pe colonul drept.
Cauza este faptul că sângele crește tranzitul intestinal prin efectul său iritant,
nemaifiind timp ca acesta să f ie digerat.Dacă bolnavul pierde un volum mare de
sânge, el poate prezenta scăderea tensiunii arteriale, tahicardie, puls rapid și slab,
sete intensă, oligurie și chiar stare confuzională . Este necesar ca în această situație
să se intervină rapid, prin reechilibrare hemodinamică și hemostază endoscopică
sau chirurgicală. 14
 Suprainfecția apare la nivelul zonei necrotice, unde are loc proliferarea bacteriană.
Pacientul prezintă febră și stare generală alterată, în unele situații este pusă în
evidență o formațiune tumorală dureroasă la palpare.
 Extensia neoplaziei la organele în vecinate, cel mai frecvent fiind afectat ureterul,
pacientul prezentând ureterohidronefroză.Tumorile de la nivelul colonului
transvers determină frecvent invadarea stomacului, iar cele localizate pe colonul
sigmoid invadează anexa stânga, uterul și vezica urinară.
 Metastazarea are loc pe două căi :limfatic ă determinând adenopatii regionale și
veno asă, afectând cel mai frecvent ficatul, plămânul, creierul și oasele.
 Cașexia este o complicație ce apare în stadiile terminale de boală.
 Tromboflebita migratorie(semn Trousseau) este datorată unor factori
procoagulanți secretați de tumoră.

Examenul anatomo -patologic

Caractere macroscopice -există 4 tipuri de tumori maligne, uneori acestea sunt asociate:
-tumor ă polipoidă sau vegetantă, aceasta apare cu o frecvență mai mare la nivelul colonului
drept, prezintă caracter protruziv
-ulcerată, ce are neregularități la nivelul marginilor, având un risc mare de a determina perforație
-forma infiltrativă, aceasta apare frecvent pe colonul stâng

-forma stenozantă, de asemenea localizată frecvent la nivelul colonu lui stâng , complicându -se
deseori cu ocluzie14
Din punct de vedere microscopic , cele mai des întâlnite tumori au origine epitelială, fiind
adenocarcinoame, formațiuni cu structură glandulară.În cazuri mai rare se pot găsi la nivel
colonic și sarcoame, limfoame și tumori carcinoide.După gradul de diferențiere al celulelor
tumorale față de țesutul normal din care provin, acestea se împart în 4 grade:
-gradul 1 – sunt bine diferențiate
-gradul 2 – moderat diferențiate
-gradul 3 -sab diferențiate
-gradul 4 – nediferențiate

Exam ene paraclinic e
Hemoleucograma poate fi modificată, pacienții av ând anemie prin deficit de fier. D aca are
loc o suprainfecție apare leucocitoza, creșterea VSH și a proteinei C reactive.Markerii tumorali,
antige nul carcinoembrionar și CA 19.9 nu au rol diagnostic deoarece prezintă o sensibilitate și o
specificitate mică, fiind utili pentru monitorizarea postoperatorie a bolnavilor.14
Nu se efectuează de rutină testul Hemocult pentru evidențierea hemoragiilor oculte
deoarece are multe rezultate fals negative datorită faptului că nu toate tumorile determină
hemoragie.14
Cea mai importantă metodă folosită pentru diagnostic este colonoscopia, urmată de
irigografie.Pentru evidențierea metastazării se folosește ecografia și tomogr afia computerizată.14

Tratament
Pentru cancerele situate la nivelul segmentului ascendent al colonului precum și pentru cele
localizate pe flexura colică dreaptă, intervenția chirurgicală realizată este hemicolectomia
dreaptă cu formarea unei anastomoze între ileon și colonul transvers(ileo -transverso –
anastomoză).Împreună cu aceasta se rezecă și ganglionii limfatici mezenterici.12
Dacă cancerul este localizat la nivelul colonului transvers în prima parte a sa, se efectuează
tot hemicolectomia dreaptă având în vedere ca intervenția să fie extinsă astfel încât să cuprindă
zona afectată tumoral.În situația în care neoplazia se află la nivelul porțiunilor medie sau distală
a segmentului transvers colonic se optează pentru reze cția zo nei afectate, urmată de o
anastomoză între segmentele ascendent și descendent.12
Pentru tumorile situate la nivelul flexurii colice stângi și segmentului descendent colonic
intervenția efectuată este hemicolectomia stângă cu anastomoză colo-rectală, iar pentru cele
sigmoidiene se practică rezecția segmen tară colonică cu realizarea uneo anastomoze termino –
terminale .12
În anumite situații operația este urmată de tratament radio și chimioterapie cu rol
adjuvant .12
Un studiu de cohortă a demonstrat că rata de supraviețuire în cazul pacienților
diagnosticați cu cancer colorectal poate fi influențată de stilul de viață.S -a constatat o rată mai
mică a mortalității în rândul pacienților nefumători, care efectuau exerciții f izice și prezentau un
indice de masă corporală în limite normale.Rezultatele au fost mai pronunțate în cazul
femeilor.31

CAZ CLINIC
Pacie ntă M.I în vârstă de 71 ani se internează la Spitalul clinic de urgentă „Bagdasar Arseni „
pentru dureri în etajul abdominal inferior debutate de mai multe luni, aceentuate în ultima
săptămână.
La examenul obiectiv prezintă abdomen suplu, mobil cu respirația, sensibil la palparea profundă la
nivelul fosei iliace drepte, fără semne de iritație peritoneală.
Investigații paraclinice -prezintă :
 sindrom inflamator -VSH 90mm/h
 sindrom anemic -Hemoglobina 9 g/dl , Hematocrit 23%
A efectuat colonoscopie, irigografie, C T
În urma acestor investigații i s -a pus diagnosticul de tumoră ulcero -vegetantă la nivelul ceco –
ascendentului. A efectuat consult cardiologic în vederea intervenției chirurgicale.
Se intervine chirurgical pentru ileohemicolectomie dreaptă cu ileotransverso anastomoza latero –
laterală.
Examenul anatomopatologic al piesei rezecate evidențiază structura tumorală histo logică de
adenocarcinom bine diferențiat cu arhitectură tubulo -alveolară și arii de tip mucosecretor
extracelular, cu reacție desmoplazică prezentă, cu invazie până la nivelul tunicii musculare pe care
nu o depășește. Limfoganglionii examinați nu prezintă invazie carcinomatoasă.
Postoperator pacienta prezintă o evoluție favorabilă din punct de vedere chirurgical.Se externează
cu stare generală bună, afebrilă, echilibrată hemodinamic și respirator, abdomen suplu , nedureros,
fără semne de iritație peritonea lă , tranzit intestinal prezent pentru gaze și materii fecale.

Irigografie.Se observă o imagine lacunară cu aspect malign, de dimensiune mare cu aspect
neregulat .(Imagine din arhiva Spitalului Clinic de Urgență “Bagdasar Arseni”)

Tomografie computerizată.Se observă tumora la nivel ceco -ascendent. (Imagine din arhiva Spitalului
Clinic de Urgență “Bagdasar Arseni”)

Diverticuloza colonică
Diverticuloza este o afecțiune ce presupune dezvoltarea mai multor diverticuli la nive lul
peretelui tubului digestiv.C el mai frecven t este afectat s egmentul colonic, în zonele sale slabe, la
nivelul unde peretele acest uia este străbătut de arteriolele numite” vasa recta”7.Această patologie
este specifică țărilor dezvoltate din punct de vedere economic, puternic industrializate, precum și
la persoa nele vârstnice.Este întâlnită de asemenea la cei ce prezintă afecțiuni ale țesutului
conjunctiv, cum ar fi sclerodermia și sindroamele Ehler -Danlos și Marfan.14
Diverticulii rep rezintă formațiuni sacciforme protruzive , aceștia fiind de 2 tipuri:
diverticuli adevărați și pseudodiverticuli.12
Diverticulii adevărați au în componență toate straturile peretelui, ei fiind frecvent
congenitali, dar se întâlnesc rar. Ei sunt cel mai adesea situați pe partea dreaptă a colonului, la
nivelul cecului și segmentului ascendent colonic .De cele mai multe ori aceștia sunt unici.14
Pseudodiverticulii sunt alcătuiți doar din tunica mucoasă, ce pătrunde printre fibrele
musculare, la nivelul zonelor vascularizate.Ei sunt mult mai frecvent întâlniți în practică decat
cei adevărați, fiind dobândiți și situați de regulă la nivelul părții stângi colonice, fiind de cele
mai multe ori multipli.14
Etiologia acestei boli nu este sufici ent cunoscută, diverticulii sunt puternic favorizați de lipsa
consumului de fibre vegetale în cantitate suficientă.Cauza este reprezentată de faptul că acest tip
de alimentație determină contracții puternice ale musculaturii circulare colonice, segmentul situat
între două zone contractate fiind supus unei presiuni crescute.Consecința este hernierea
mucoasei. Alți factori implicați în această patologie sunt obezitatea, sedentarismul, consumul de
alcool, tutun și carne roșie, toți aceștia fiind asociați cu ur banizarea și creșterea condițiilor de
trai.12
Tablou clinic
De cele mai multe, în aprximativ 70% din cazuri diverticulii sunt asimptomatici, putând fi
diagnosticați cu ocazia efectuării investigațiilor pentru altă patologie colonică.Cei simptomatici
determină cel mai frecvent durere și hemoragie digestivă inferioară.12

La examenul oiectiv pacienții prezintă de cele mai multe ori durere locali zată la nivelul
flancului și fosei iliace stângi, corespunzător zon ei unde se găsesc divert iculii.U neori durerea
este difuză, ea fiind însoțită de senzație de balonare , greață, vărsături, febră , constipație sau mai
rar, diaree.12
Hemoragia digestivă determinată de această patologie este de regulă sub for mă de rectoragie
cu sânge roșu.Î n cazuri mai rare pacien tul poate prezenta și melenă, situație în care diverticulul
este situat pe colonul drept, iar hemoragia este de mică intensitate.14
O complicație frecventă este reprezentată de inflamați a la nivel diverticular ce poartă numele
de diverticulită.Apare de regulă la nivelul colonului sigmoid și este datorată unui fecalit localizat
diverticular ce determină inițial presiune mecanică, apoi e rodează peretele diverticulului. Acest
fapt are ca urmare inflamația peretelui colonului, ce se extinde la structurile
invecinate.Consecința este peritonita localizată, sub formă de abc es sau flegmon peridiverticular.
Uneori peritonita se poate generaliza.Bolnavul prezintă durere continuă, frecvent intensă asociată
cu febră, creșterea frecvenței car diace și stare clinică alterată.Tulburările de tranzit intestinal se
accentuează.12
La palparea profundă pacienții prezintă intensificarea durerii, asociată de obicei cu apărare
musculară, semn de iritație peritoneală.În unele cazuri se poate palpa o formațiune
pseudotumorală ,de obicei în flancul și fosa iliacă stângă, având caracter inflamator.14
Datorită edemului și inflamației boala se poate complica cu obstrucție colonică
acută.Diverticulita se vindecă cu cicatrizare și for mare de aderenț e, putând determina agravarea
constipației după mai multe pusee de diverticulită și formarea de stenoze care determină sindrom
subocluziv .12
Dacă are loc perforarea diverticulară, la efectuarea radiografiei abdominale simple sau
tomografiei computer izate se evidențiază aer la nivelul cavității peritoneale.(pneumoperitoneu)14
Alte simptome pot apărea datorită complicațiilo r ce afectează organele vecine.D iverticulita
poate determina fistulizare vezicală, vaginală, mai rar la nivelul intestinului subțire sau cutanat. În
cazul fistulei colo -vezicale, pacientul prezintă eliminare urinară de materii fecale(fecalurie),
acest lucru duce la apariția de infecț ii urinare severe și recurente.De asemenea poate fi prezentă

pneumaturia, bolnavul e liminând aer la sfârșitul micțiunii.Fistulele formate între colon și intestin
duc la diaree purulentă, iar în cazul celor colo -vaginale are loc eliminarea vaginală a
fecalelor.Pentru a diagnostica fistula este necesară fistulografia.14
Diagnostic paraclin ic
În cazul complicațiilor infecțioase pacientul prezintă sindrom inflamator evidențiat prin
creșterea VSH, proteinei C reactive, fibrinogenului, aso ciat cu apariția leucocitozei și creșterea
numărului de neutrofile.Daca pacientul are și hemoragie diverticulară, acest lucru este evidențiat
prin scăderea hemoglobinei și a hematocritului sub valorile normale.14
La colonoscopie este pusă în evidență motilitatea colică diminuată și se observă orificiile
prin intermediul cărora se realizează co municarea dintre diverticuli și lumen.
În cazul puseului acut de diverticulită este de preferat să nu se efectueze acestă investigație
deoarece riscul de perforație este foarte mare.14
Irigografia evidențiază diverticulii sub forma unor plusuri de umplere, depășind conturul
colic, de formă circulară sau ovalară și mărimi diferite, având un contur regulat.Cei de mici
dimensiuni sunt observați la proba cu dublu contrast, dupa insuflația de aer în colon. În cazul
puseului acut , se preferă folosirea de gastro grafin, substanță de constrat solubilă în locul celei
baritate.14
Atât pentru diagnosticul abceselor cât și pentru tratamentul lor prin drenaj percutan se
folosește tomografia computerizată, ce obiectivează în cele mai multe cazuri îngroșarea la
nivelul peretelui colonic și creșterea densității mezocolonului.Este utilă în acest caz și ecografia
abdominală, fiind mai mult folosită pentru ghidarea drenajului abceselor .14

Tratament
Pentru pacienții cu boală asimptomatică se recomandă o alimentație bogată în fibre și
prokinetice pentru îmbunătățirea tranzitului intestinal și amelorarea constipației.7Tratamentul
medical aplicat în puseu este reprezentat de reechilibrarea hidro -elecrolitică a pacienților,
administrarea tratamentului antibio tic cu spectru larg, care să acționeze atât pe bacterii gram

negat ive cât și pe germenii anaerobi.D e obicei se folosește asocierea între o cefalosporină de
generația a 3 -a și metronidazol, cu o durată de 7 -10 zile. Bolnavului i se prescrie un regim
hidric. Pentru profilaxia unor episoade noi se folosesc antibiotice care nu se absorb digestiv,
acționând la nivel colonic.Este de mare importanță renunțarea la fumat.12
Tratamentul chirurgical se folosește pentru pacienți i care au avut mai multe pusee de
diverticulită de -a lungul timpului, dar și pentru cei care au suferit complicații precum abcedare,
fistulizare, perforare.Daca intervenț ia chirurgicală nu se efectuează în puseu, se rezecă segmentul
afectat și se realizează o anastomoză colo -colică.Când op erația are caracter de urgență se preferă
efectuarea intervenției în doi timpi. Prima dată are loc rezecția segmentului colonic, asociată cu
drenaj în cazul abceselor și realizarea unei colostome, iar dupa ce inflamația se va remite,
pacientul va efectua a doua intervenție chirurgicală pentru realizarea anastomozei.14
În caz de hemoragie digestivă inferioară,o opțiune terapeutică este angiografia la nivelul
arterei mezenterice inferioare ce îl ajută pe medic să localizeze sângerarea și sa o oprească cu
ajutorul vasopresinei sau prin embolizarea selectivă.14

CAZ CLINIC
Pacient B.N, 61 ani, internează la Spitalul clinic de urgentă „Bagdasar Arseni „ pentru durere în
fosa iliacă dreaptă și flancul drept, aparută în urmă cu 24 de ore
La examenul obiectiv pacientul prezintă obezitate de gradul 1, abdomen mărit în volum prin
panicul adipos, mobil cu respirația, dureros spontan și la palpare la nivelul flancului și fosei
iliace drepte, cu împăstare la acest nivel, cu apărare musculară la acest ni vel.
A efectuat hemoleucogramă, biochimie –normale
Investigații imagistice efectuate : ecografie abdominală, CT, colonoscopie și irigografie.

Ecografie abdominala: ficat de dimensiuni crescute, steatozic, fără dilatare a căilor biliare
intrahepatice, Splina integră, colecist alitiazic, rinichi drept cu microlitiază, prostată cu
dimensiuni crescute, fără lichid in peritoneu.
Efectuează CT abdominal în urgență: steatoză hepatică difuză, diverticul cecal cu diametrul de
9mm, fără semne de diverticulită, f ără adenopatii.
Colonoscopie: la 35 cm de orificiul anal polip de 1 cm cu mucoasă normală, la nivelul
sigmoidului diverticuli multipli de dimensiuni mici și medii cu prelevare de biopsii și trimitere la
examenul histopatologic.
I se pune diagnosticul de di verticuloză colonică fără complicații.

Irigografie.Se observă numeroși diverticuli la nivel colonic . (Imagine din arhiva Spitalului Clinic de
Urgență “Bagdasar Arseni”)

Rezultat examen histopatologic: trei fragmente bioptice de la nivelul mucoasei colonului și a
ileonului terminal prezintă arhitectură glandulară și vilozitară consevrată, fără infiltrate
inflamatorii patologice și fără aspecte displazice sau hiperplastice pe fragmentele prelevate și
examinate.

Se instituie tratament medicamentos, simptomatologi a ameliorându -se în bună măsură.P acientul
se externează cu stare generală bună, afebril, echili brat hemodinamic și respirator, abdomen
suplu, mobil cu respirația, nedureros spontan și la palpare, fără semne de iritație peritoneală.

Concluzii

În concluzie, cea mai importantă afecțiune colonică este cncerul, ocupând primul loc ca
incidență în cazul cancerelor digestive, fiind unul dintre cele mai frecvente tipuri de neoplazii.În
ultimii ani, datorită dezvoltării tehnicilor imagistice, a crescut rata de diagnostic în stadii mai
puțin avansate, lucru ce a îmbunătățit semnificativ prognosticul acestor pacienți.
În ceea ce privește imagistica, cea mai folosită tehnică este colonoscopia cu biopsie, utilă atât
în diagnostic cât și în eva luarea periodică postoperatorie a bolnavilor.O altă metodă cu o mare
sensibilitate este tomografia coputerizată, cu un rol bine definit în caracterizarea tumorii primare
și evidențierea posibilelor determinări secundare.
În afară de patologia neoplaz ică, alte b oli ce apar cu o frecvență destul de mare în populație
sunt: polipii, tumori ce necesit ă monitorizare periodică deși sunt benigne , diverticuloza prezentă
mai ales la populația vârstnică și bolile inflamatorii intestinale.
Uneori afecțiunea colonică poate debuta printr -o complicație ce face necesară reechilibrarea și
intervenția chirurgicală de urgență având ca scop imediat menținerea pacientului în viață.
Este de mare necesitate prezentarea imediată la medic în cazul prezenței oricăro r simptome
din sfera digestivă pentru o evaluare amănunțită în scopul excluderii malignității.Este de
asemenea foarte important screening -ul periodic al persoanelor cu risc neoplazic crescut.În
această categorie se încadrează persoanele ce prezintă anteced ente personale patologice sau
heredocolaterale de cancer colorectal, boli inflamatorii intestinale sau multipi polipi adenomatoși
la nivel colorectal.

Bibliografie
1.TW Sadler -Langman’ s, Embriologie Medicală, Editura Medicală CALLISTO, Ediția a 10-a,
2008, Capitolul 14 -Sistemul digestiv
2. Susan Standring -Gray’s Anatomy, The Anatomical Basis of Clinical P ractice, Elsevier, 41
edition, 2016, Chapeter 66 -Large intestin e
3.Richard S. Snell -Clinical Anatomy by R regions, Lippincott Williams & Wilkins, 9th edition,
2012 , Chapeter 5
4. Gary Schoenwolf & Steven Bleyl & Philip Brauer & Philippa Francis -West -Larsen’s Human
Embriology, Elsevier, 4th edition, 2009, Chapeter 14 -Development of Gastrointestinal Tract
5. G. Lupu -Aparatul digestiv, Lucrări practice, Editura Universitară “Carol Davila” , București,
2010
6. Florin Mihail Filipoiu -Aparatul digestiv subdiafragmatic și splina, Lucrări practice de
anatomie, ediția a 2 -a, Editura Universitară” Carol Davila”, București, 2010
7.Victor Papilian -Anatom ia Omului, volumul 2, Splahnologia, edi ția a 10 -a, Editura BIC ALL,
București, 2001
8. Viorel Ranga -Anatomia Omului, volumul3.Tubul digestiv abdominal și glandele anexe.
Splina, Editura” CERMA”, București, Pag 94 -97
9.Arthur C. Guyton – Fiziologia umană și mecanismele bolilor, ediție în limba română sub
redacția Dr Radu Cârmaciu, Editura Medicală AMALTEA, București. 1997, Capitolul 11
10.Luis Carlos Junquieira, Jose Carneiro – Histologie, Tratat și Atlas, Editura Medicală
CALLISTO, Ediția a 11 -a,2008 , Capitol ul 15 -Tubul digestiv
11. TW Sadler -Langman’s Medical Embriology, Lippincott Williams & Wilkins 12th Edition
12.Gabriel Constantinescu – Gastroenterologie, Editura NICULESCU,2014, pag 175 -231

13. S.A. Georgescu, C.Zaharia -Radiologie și Imagistică Medicală, Manual pentru începători –
Editura Universitară “Carol Davila București”, 2003 , Capitolul IV -Radioimagistica aparatului
digestiv
14. Mircea Beuran -Curs de chirurgie pentru studenți anul IV și V, volumul 2, Edtura ILEX,
București 2014, Capitolul 13
15.V. Grancea -Bazele radiologiei și imagisticii medicale, Editura Medicală AMALTEA , 1996
16. https://emedicine.medscape.com/article/1819350
17. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/
18. https://radiopaedia.org/cases/large -bowel -obstruction -due-to-colorectal -carcinoma -in-the-
descending -colon
19. https://radiopaedia.org/cases/large -bowel -obstruction -due-to-a-colonic -tumour -1
20. https://emedicine.medscape.com/article/2114236
21. http://voxel.pl/en/indications -and-contraindications -magnetic -resonance -imaging
22. https://www.radiologyinfo.org/en/info.cfm?pg=ct_colo
23. http://badeamedica.ro/pregatirea -pentru -colonoscopie
24. http://www.sth.nhs.uk/clientfiles/File/pd3206_MesentericAngiography.pdf
25. https://emedicine.medscape.com/article/1819350
26. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5426197/figure/F1
27. https://reference.medscape.com/slideshow/colorectal -cancer -6007241#3
28.Harrison -Principiile medicine interne, volumul 2, Editura Teora, București, 1998
29. Jean-Paul Achkar MD & Stephen B. Hanauer MD – Medical therapy to reduce
postoperative Crohn's disease recurrence, American Journal of Gastroenterology ,2000;
95: 1139 –1146

30. Douglas A.Corly M.D, Ph.D, Christopher D Jensen Ph.D et al.Adenoma Detection Rate
and Risk of Colorectal Cancer and Death -N Engl J Med 2014 ;370:1298 -1306
31.T Boyle, L Fritschi, C Platell& J Heyworth.Lifestyle factors associated with survival after
colorectal cancer diagnosis, British Journal of Cancer, 2013 ; 109: 814 -822