Substantivul (1) [605294]

SUBSTANTIVUL

Substantivul

este
partea
de
vorbire
flexibilă
care
denume
ș
te

ființe,
lucruri,
fenomene
ale
naturii,
însu
ș
iri,
acțiuni,
stări

suflete
ș
ti, în sens larg, obiecte.

Substantivele sunt:


comune,
când
denumesc
clase
de
obiecte
de
acela
ș
i

fel:CASĂ, MAMA, PIX


proprii,
când
denumesc
individualități:Ioana,
Bacău,

România, Siretu

Substantivul este de trei genuri:

masculin:un-doi:ex un băiat-doi băie
ț
i

feminin :o-două:o fată-două fete

neutru: un-două:un tablou-două tablouri

În limba română, se pot forma substantive feminine de la masculine
ș
i

invers, cu ajutorul unor sufixe, numite

sufixe moționale.

gâscă-gâscan

ra
ț
ă-ră
ț
oi

Există substantive nume de animale, de funcții sociale etc. care au o

singură formă pentru masculin sau feminin(substantive epicene). De

exemplu: albină, călăuză, crap, elefant, părinte, rector, star, vultur.

Substantivele au două numere:

singular, când indică un obiect:pix, om,zăpadă

plural, când indică două sau mai multe obiecte:oameni, ceruri, copii.

Aten
ț
ie! Există substantive numărabile
ș
i nonnumărabile

Cele nonnumărabile pot fi:

defective de plural (singularia tantum), adică au numai singular

:jale,zahăr, soare, lapte

defective de singular (pluralia tantum), adică au numai plural zori, icre,

genunchi.

Substantivele colective au formă de singular
ș
i înțeles de plural. Pot fi

obținute
ș
i prin derivare cu sufixe:tufi
ș
, cireadă,turmă, armată.

Substantivele pot fi nearticulate
ș
i articulate cu articol hotărât

sau cu articol nehotărât

Substantivele articulate cu cu articol hotărât :(se a
ș
ază în

spatele substantivului): -l/-a/-ele/-ei/-lor/-le/-i:

fat

a,

băiatu

l,

băie
ț
i

lor.

Substantivele articulate cu articol nehotărât:(se a
ș
ază în fa
ț
a

substantivului):o ,un, ni
ș
te, unei, unora,unor:o fată, ni
ș
te fete,

unui băiat, unor fete.

Substantivul are cinci cazuri:


nominativ,(cine?ce?) când este subiect
ș
i nume predicativ

;Ion

sare coarda.


acuzativ, (care?ce fel de?câ
ț
i?câte?pe

cine?ce?cum?când?unde?cu ce scop?de ce?din ce cauză?de

către cine?)când este complement direct, complement

prepozițional, circumstan
ț
ial
ș
i atribut prepozițional;


dativ, (cui?)când este complement indirect;Dau

fetei

o carte.


genitiv, (a cui?al cui?ai cui?ale cui)când este atribut genitival

(uneori, precedat de articol genitival);Florile

mamei

s-au uscat.


vocativ, când arată o chemare, o atenționare
ș
i nu îndepline
ș
te

funcție sintactică.

Chelne

r,

nota

, te rog!

tema din manual pagina 99/de la aplica
ț
ii 1,2,3,4

Similar Posts