Subsemnatul, … … …, [624117]

Declarație

Subsemnatul, ……… …………………………………………………………………………………………… ……,
student: [anonimizat],
specializarea …………………………………………………………………………………………………………. ,
declar prin prezenta că lucrarea de diplomă / licență cu titlul
…………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………. ………………………………………………..
este scrisă de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă specializare, facultate sau
instituție de învățământ supe rior din țară sau străinătate. De asemenea, declar că studiul de
literatură și datele experimentale prezentate în lucrare sunt rezultatul propriei mele activități, iar
sursele de informare consultate sunt indicate în lucrare.

Data:
Semnătura

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………………… 1
STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ………………………………………………………………………. 4
I. ASPECTE GENERALE …………………………………………………………………………………………. 4
I.1. Durerea în îngrijirea paliativă …………………………………………………………………………….. 4
I.2. Principii ale tratamentului farmacologic în îngrijirea paliativă …………………………………. 4
I.3. Echipa multidisciplinară și abordarea holistică din cadrul îngrijirii paliative ……………… 5
II. IMPLICAȚIILE ÎNGRIJIRII PALIATIVE ÎN PATOLOGIILE ADULTULUI ………………. 6
II.1. Îngrijirea paliativă în patologia oncologică …………………………………………………………. 6
II.2. Îngrijirea paliativă în patologia psihiatrică ………………………………………………………….. 8
II.3. Îngrijirea paliativă în patologia cardio -vasculară ………………………………………………… 12
II.4. Îngrijirea paliativă în patologia pulmonară ………………………………………………………… 15
II.5. Îngrijirea paliativă în patologia neurologică ………………………………………………………. 16
III. IMPLICAȚIILE ÎNGRIJIRII PALIATIVE ÎN PEDIATRIE …………………………………….. 18
III.1. Îngrijirea paliativă în patologia oncologică pediatrică ………………………………………… 18
III.2. Îngrijirea paliativă în decesele perinatale …………………………………………………………. 19
IV. ABORDĂRI COMPLEMENTARE DIN CADRUL ÎNGRIJIRII PALIATIVE …………… 20
IV.1. Aromaterapia în cadrul îngrijirii paliative ………………………………………………………… 20
IV.2. Meloterapia în cadrul îngrijii paliative …………………………………………………………….. 21
PARTEA PERSONALĂ …………………………………………………………………………………………….. 24
I. SCOPUL LUCRĂRII …………………………………………………………………………………………… 24
II. OBIECTIVELE LUCRĂRII ………………………………………………………………………………… 24
III. MATERIALE ȘI METODĂ ……………………………………………………………………………….. 25
IV. REZU LTATE …………………………………………………………………………………………………… 32
IV.1. Caracteristici epidemiologice și demografice …………………………………………………… 32
IV.2. Caracteristici socio -economice ………………………………………………………………………. 34
IV.3. Cunoașterea aspectelor generale despre îngrijirea paliativă…………………………………. 36
V. DISCUȚII …………………………………………………………………………………………………………. 45
VI. CONCLUZII ……………………………………………………………………………………………………. 72
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………….. 74

1
INTRODUCERE

Îngrijirea paliativă este îngrijirea menită să amelioreze calitatea vieții pacienților și a
familiilor acestora, pentru a face față problemelor cauzate de boli incurabile cu pro gnostic limitat;
îngrijirea se concentrează pe prevenirea și înlăturarea suferi nței prin identificarea precoce,
evaluarea și tratarea impecabilă a durerii și a altor probleme fizice, psiho -sociale și spirituale.
(Sepúlveda C et al, 2002)
Printre caracteristicile îngrijirii paliative se regăsesc aspecte precum îndepărtarea durerii
și a altor simptome care produc suferința pacienț ilor, considerarea morții ca fiind un proces
normal, neincluderea printre scopuri a grăbirii sau a amânării morții, integrarea aspectelor
psihologice și spirituale în cadrul îngrijirii pacienților, oferirea unui sistem de sprijin pentru a
ajuta pacienții să aibă o viață cât mai activă până la momentul decesului, oferirea unui sistem de
sprijin pentru familiile pacienților pe parcursul bolii și a doliului, creșterea calității vieții.
(Watson M et al, 2019)
În cazul pacienților cu o patologie terminală, decesul lor se poate anticipa într -un procent
de până la 75%. Această categorie de pacienți este principala beneficiară a îngrijirii paliative, prin
intermediul căreia se crește calitatea vieții și se umanizează conceptul de deces prin evaluarea și
tratamentul simptomelor și nevoilor fizice, psihologice, sociale, culturale și spirituale, respectând preferințele pacienților și sprijinind familiile acestora pe parcursul bolii și al doliului. (Saurman E
et al, 2019 )

Îngrijirea paliativă generală și îngrijirea paliativă specială
Îngrijirea paliativă generală este asigurată în cazurile cu complexitate mică spre mod erată,
fiind o parte integrală vitală a practicii medicale în clinică. Îngrijirea paliativă generală se supune
unor principii precum concentrarea asupra calității vieții, ceea ce include un bun control al simptomelor, abordarea holistică, respectul pentru autonomia și alegerile pacienților, oferirea
disponibilității pentru comunicare. (Watson M e t al, 2019)
Îngrijirea paliativă specială este tributară cazurilor cu complexitate moderată spre mare
din punct de vedere al nevoii pentru îngrijire paliativă, fiind asigurată de o echipă
multidisciplinară. Îngrijirea paliativă secundară se supune acelorași principii ca și îngrijirea
paliativă primară și are rolul de a ajuta pacienții și familiile acestora să facă față bolii și

2
tratamentului, începând de la etapa prediagnostică și continuând cu diagnosticul, tratamentul,
decesul și doliul. (Watson M et al, 2019)
Schimbările demografice și creșterea anuală a numărului de decese au drept urmare o
cerere mai mare pentru îngrijirea paliativă specială, însă resursele sunt limitate în fiecare sistem
de sănătate. Pentru a face față provocării de ordin economic și a realiza o alocare eficientă și
corectă a resurselor, îngrijirea paliativă și sistemele sale de finanțare trebuie să se bazeze pe nevoile pacienților, în detrimentul bazării strict pe diagnostic și prognostic . Astfel, se impune
evaluarea necesității paci enților pentru îngrijire paliativă generală sau îngrijire paliativă specială,
în funcție de criterii precum cerințe ale pacienților, simptomatologie, nevoile familiei și alți
factori, care definesc complexitatea cazurilor. (Hodiamont F et al, 2019)

Conceptul de îngrijire hospice și conceptul de îngrijire paliativă
Profesia medicală consideră sinonim termenul de îngrijire paliativă cu cel de îngrijire de
la finalul vieții (hospice). (Meier DE, Brawley OW, 2011)
Confuzia dintre asemănările și diferențele dintre îngrijirea paliativă ș i îngrijirea hospice
este ușor de înțeles. Î ngrijirea paliativă oferă sprijin pacienților și familiilor din momentul
diagnosticului unei boli cronice sau acute progresive și continuă pe întregul parcurs al bolii. Pe de
altă parte, specialiștii în îngrijirea hospice se concentrează asupra îngrijirii pacienților cu o
speranță de viață în mod clar limitată și care au luat decizia informată de a sista tratamentul curativ. Îngrijirea hospice poate fi oferită în orice medi u, iar majoritatea pacienților beneficiază
de aceasta la domiciliu. În contrast, îngrijirea paliativă se aplică pacienților care doresc să
beneficieze de tratamente curative și care prelungesc supraviețuirea. În prezent, majoritatea
serviciilor de îngrijir e paliativă își desfășoară activitatea în spitale și se concentrează asupra
managementului simptomelor, precum și asupra optimizării tratamentelor pacienților. (Meier DE,
Brawley OW, 2011)
Echipele de îngrijire paliativă oferă s uportul practic pentru reintegra rea în societate și
resursele necesare unui mediu de viață sustenabil și sigur după externarea din serviciul spitalicesc și continuarea îngrijirii în medii precum propriul domiciliu, case de nursing, hospice. (Meier DE,
Brawley OW, 2011)

3
Îngrijirea paliativă la domiciliu
Îngrijirea paliativă la domiciliu reprezintă cel mai mare procent al îngrijirilor acordate
pacienților cu patologie terminală, malignă sau non -malignă, deoarece în mod realist acest număr
semnificativ de cazuri nu poate fi responsabilitatea specialiștilor în îngrijirea paliativă. (Watson
M et al, 2019)
De asemenea, în mod frecvent, pacienții vor alege să primească î ngrijiri paliative la
domiciliu (Hofmeister M et al, 2018) . Astfel, un rol important revine medicilor de familie, care
își cunosc bine pacienții și se află într -o poziție -cheie ce le permite să ofere o abordare holistică a
îngrijirii, respectând atât dimensiunea clinică, cât și dimensiunea umană a îngrijirii primare.
(Watson M et al, 2019)
În cadrul îngrijirii p aliative la domiciliu se identifică două paradoxuri: primul este faptul
că majoritatea pacienților aflați la finalul vieții preferă să rămână la domiciliu, însă cei mai mulți
decedează în instituții (spital, centru de îngrijiri paliative etc.); al doilea e ste faptul că cea mai
mare parte a ultimului an de viață este petrecută la domiciliu, însă cei mai mulți pacienți sunt
internați la spital pentru a deceda. (Watson M et al, 2019)
Printre beneficiile îngrijirii paliative la domiciliu pentru pacienți se reg ăsesc continuitatea
relației cu membrii familiei, faptul că sunt ascultați de către aceștia, fructificarea oportunității de
filtrare a sentimentelor și stărilor emoționale, accesibilitatea și confortul propriei locuințe și controlul eficient al simptomatologiei (aspect care necesită intervenții regulate ale medicului de familie sau ale specialistului în îngrijiri paliative). (Watson M et al, 2019)
Argumente suplimentare pentru îngrijirea paliativă la domiciliu în cazurile pacienților cu
un grad crescut de dependență sunt reprezentate de evitarea riscului contactării infecțiilor intraspitalicești, evitarea izolării de familie și a resurselor tehnologice, examinărilor și tratamentelor care nu sunt necesare și care ar scădea în consecință calitatea vieții. Astfel,
îngrijirea paliativă la domiciliu se aliniază cu dorințele pacienților de a nu fi expu și la manevre
invazive și de a li se respecta autonomia. (Scottini MA et al, 2018)

4
STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

I. ASPECTE GENERALE
I.1. Durerea în îngrijirea paliativă
Durerea pacienților care beneficiază de îngrijiri paliative poate avea un caracter constant
sau unul intermitent, și poate apărea prin mecanisme variate, precum invazia tumorală (locală sau
sistemică), răspunsul la teste diagnostice invazive (biopsie) sau diverse terapii (chirurgie, chimioterapie, radioterapie) etc. De asemenea, o serie de factori psihosociali, precum depresia și anxietatea pot influența percepția durerii și contribuie astfel la creșterea intensității durerii totale .
Acesta este un sindrom în cadrul căruia, pe lângă nocicepție, o serie de factori fizici, emoționali,
sociali și spirituali influențează exprimarea durerii. (Mello BS et al, 2019)
Măsurarea durerii reprezintă un parametru fundamental pentru orientarea terap eutică.
Intensitatea durerii este criteriul cel m ai utilizat în practica actuală. Intensitatea durerii rezultă din
interpretarea globală a aspectelor senzitive, emoționale și cognitive care compun experiența
durerii. În ciuda multiplelor dimensiuni care ne cesită a fi luate în considerație pentru evaluarea
durerii, se observă că instrumentele cel mai des folosite sunt scalele unidimensionale. Studii recente demonstrează importanța utilizării instrumentelor multidimensionale pentru a evalua
durerea totală. (Mello BS et al, 2019)

I.2. Principii ale tratamentului farmacologic în îngrijirea paliativă
În cadrul îngrijirii paliative se respectă principiul de diagnosticare înaintea tratării. Un
exemplu particular pentru acest principiu este reprezentat de vărsăt urile pacienților diagnosticați
cu cancer bronhopulmonar, care pot avea drept cauză hipercalcemia sau hipertensiunea intracraniană, iar tratamentul trebuie să fie adresat cauzei. (Watson M et al, 2019)
Tratamentul farmacologic nu reprezintă tratamentul complet pentru ameliorarea durerii și
a altor simptome. (Watson M et al, 2019)
Mai mult decât atât, îngrijirea paliativă este asociată cu o intensitate mai scăzută a
tratamentului farmacologic, comparativ cu celelalte metode utilizate pentru creșterea calității vieții la pacienții cu patologii incurabile. (Horton JR et al, 2016)
Un alt principiu este atenția la detalii, care constă în asigurarea că pacientul urmează
tratamentul așa cum i -a fost prescris și în confirmarea că medicamentele ameliorează

5
simptoma tologia. Este frecvent întâlnită necomplianța pacienților, având ca motive neînțelegerea
necesității tratamentului, ineficiența tratamentului, prevalența crescută a efectelor secundare.
(Watson M et al, 2019)
Tot în cadrul principiului de atenție la detal ii se încadrează și oferirea de instrucțiuni clare
privind administrarea medicamentului (numele medicamentului, numărul de administrări pe zi,
motivul administrării și doza). (Watson M et al, 2019)
Principiul care se poate dovedi cel mai dificil de urmat este obținerea unui compromis
între remiterea completă a simptomatologiei și apariția efectelor secundare inacceptabile.
(Watson M et al, 2019)

I.3. Echipa multidisciplinară și abordarea holistică din cadrul îngrijirii paliative
Existența echipelor multidisciplinare din cadrul îngrijirii paliative este o necesitate impusă
de faptul că evaluarea și gestionarea patologiilor presupun un act clinic decizional complex, fiind astfel nevoie de specialiști din multiple domenii. (Pillay B et al, 2016)
Inter vențiile echipelor multidisciplinare au fost asociate cu modificări ale stadializării sau
diagnosticului, modificări ale planului terapeutic inițial, eficiența crescută a tratamentului,
perioade mai scurte până la inițierea tratamentului de la momentul dia gnosticului, rate mai bune
de supraviețuire și aderența la ghidurile clinice. (Pillay B et al, 2016)
Echipele multidisciplinare din clinică pot fi formate din specialiști precum chirurgi,
oncologi, radiologi, radioterapeuți, anatomopatologi, farmacologi, psihologi, psihiatri, fără a se
limita la cei enumerați. (Pillay B et al, 2016)
De asemenea, din echipele multidisciplinare mai fac parte medicii de familie, asistentele
medicale, asistenții sociali, fizioterapeuții, consilierii spirituali. (Tilley C et a l, 2016)
Compasiunea este privită ca un fenomen social dezirabil, însă complex, și reprezintă o
metodă de abordare a pacienților care beneficiază de îngrijiri paliative, ameliorând suferința prin formarea unei relații între pacient și personalul medical. Compasiunea este de asemenea asociată
cu înțelegerea și empatia, devenind un factor de confort fizic și psihosocial. Deși nu există o definiție universală pentru compasiune, s -a constatat că un nivel mai mare de compasiune se
corelează cu un nivel de satisfacție mai mare și evoluții mai bune ale pacienților. Problematica
compasiunii în sistemele de sănătate este frecvent adresată din punct de vedere al lipsei acesteia,
căutându -se metode de includere a compasiunii în actul medical. Cu toate că aceasta are un rol

6
primordial în cadrul îngrijirii paliative, iar în ultimii ani a fost adoptată și în serviciile de îngrijire
de la finalul vieții din cadrul unităților de terapie intensivă, folosirea compasiunii ca metodă de
abordare și îngrijire poate fi folosită pentru toți pacienții. (Roze des Ordons et al, 2019)
Dimensiunea spirituală, considerată ca fiind o parte complexă și multidimensională a
experienței umane, are implicații profunde în starea de bine a pacienților prin producerea și
alimentarea unor sentimente de credință, încredere, speranță, iubire, liniște interioară, mai ales în
momentele de confruntare cu o boală, pierderea unei persoane dragi, suferința și decesul. Astfel,
îngrijirea paliativă tratează spiritualitatea ca pe o dimensiune intrins ecă universală a ființei
umane , care atribuie valoare căutării sensului existenței, fără a fi necesară medierea de către o
instituție religioasă. (Rocha RNCP et al, 2018)

II. IMPLICAȚIILE ÎNGRIJIRII PALIATIVE ÎN PATOLOGIILE ADULTULUI
II.1. Îngrijirea pali ativă în patologia oncologică
Cancerul reprezintă una dintre cele mai importante cauze de morbiditate și mortalitate, cu
preponderență în țările puternic industrializate. Incidența cancerului crește exponențial cu vârsta,
și odată cu creșterea speranței de viață, patologia va deveni o patologie cu atât mai frecventă.
(Watson M et al, 2019)
Apariția și dezvoltarea cancerelor sunt asociate cu acumularea mutațiilor în anumite gene
cu importanță critică pentru oncogeneză, cunoscute sub numele de oncogene. O altă categorie de cancere se asociază cu o susceptibilitate moștenită pentru anumite tipuri de cancere. Cu toate acestea, cauzele rămân incomplet definite, iar ipoteza că pentru majoritatea cancerelor sunt
implicați atât factori de mediu, cât și factori genetici este probabilă. (Watson M et al, 2019)
Îngrijirea optimă a unui pacient oncologic necesită implicarea mai multor specialiști.
(Watson M et al, 2019)
Structura bine definită a ramurilor medicale, chirurgicale, radiologice și oncologice în
terapia cancerului a dus la întârzierea integrării îngrijirii paliative de sine stătătoare în cadrul serviciilor de îngrijire de care beneficiază pacientul. (Eule C et al, 2018)
Astfel, în mod tradițional, pacientul oncologic beneficia de îng rijirea paliativă ca ultimă
resursă a îngrijirii medicale. Treptat, îngrijirea paliativă a devenit o parte componentă a terapiei,
începând de la momentul diagnosticului, suplinind rolul tratamentului oncologic, atunci când
acesta din urmă își pierde potenț ialul curativ, iar efectele secundare depășesc beneficiile, și

7
devenind maximală la momentul decesului, cu mențiunea că îngrijirea paliativă continuă și în
perioada de doliu a familiei. (Watson M et al, 2019)
Programul de control al cancerului, instituit la nivel european în anul 2007, are ca scop
promovarea planificării comprehensive pentru gestionarea cancerului și se bazează pe prevenție,
diagnostic precoce, intensificarea cercetării științifice și eliminarea neconcordanțelor din
ghidurile de tratament . Programul de control al cancerului insistă asupra priorității îngrijirii
paliative și promovează debutul acesteia de la momentul diagnosticului unui cancer. (Hinata M et
al, 2019)
Îngrijirea paliativă este indicată în situațiile în care nu există tratament curativ, însă
tratamentul are capacitatea de a ameliora simptomatologia patologiei oncologice. În numeroase
cazuri, ameliorarea simptomatologiei este asociată de o scădere a masei tumorale, decelabilă clinic sau imagistic. Cu toate acestea, exist ă beneficii ale îngrijirii paliative chiar și în absența
scăderii masei tumorale. (Watson M et al, 2019)
Identificarea precoce a pacienților care necesită acordarea îngrijirii paliative, alături de
evaluarea completă, respectând abordarea holistică, au rezultate vizibile din punct de vedere al controlului simptomatologiei, al calității vieții și al țintelor terapeutice. Pacienții care au acces la
îngrijire paliativă specializată prezintă evoluții clinice mai favorabile cu un cost potențial mai mic
al tratam entului. Această categorie de pacienți beneficiază de asemenea de o îngrijire mai puțin
agresivă la finalul vieții și au o rată de supraviețuire mai mare. (Tripodoro VA et al, 2019)
Pentru a oferi un exemplu, decizia inițierii tratamentului paliativ în can cerul colorectal
metastazat este una complexă. Grupul pacienților este heterogen din punct de vedere al
metastazelor și prognosticului, iar actul decizional este dependent de evoluția tratamentului.
Scopul tratamentului paliativ este de a menține sau de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților.
Ghidurile de tratament oferă opțiuni terapeutice în funcție de stadiul bolii, însă acestea au un
caracter general. În era tratamentului personalizat, oncologii se folosesc de sisteme de suport decizional, scoruri pr ognostice, nomograme etc. pentru a găsi echilibrul dintre beneficiile și
efectele secundare ale terapiei pentru fiecare pacient în parte. Astfel, folosind aceste instrumente,
tratamentul devine unul personalizat, adaptat conceptului actual de medicină bazată pe dovezi.
(Engelhardt EG et al, 2018)
Malnutriția asociată patologiei oncologice a fost identificată ca rezultat al activării
răspunsului inflamator sistemic în contextul patologiei. Se identifică sarcopenia, o pierdere a

8
masei musculare, cu astenie, f orță musculară diminuată și capacitate funcțională limitată, și
cașexia, un sindrom multifactorial descris prin scădere ponderală semnificativă, involuntară și
doar parțial reversibil prin aport nutrițional convențional. În cadrul îngrijirii paliative se efectuează evaluarea stării nutriționale, evaluarea neces arului nutrițional și energetic și se
implementează suportul nutrițional prin consiliere nutrițională și, în funcție de particularitățile
cazului, nutriție artificială (enterală sau parenterală) . De a semenea, se impune expunerea
importanței exercițiului fizic privind statusul nutrițional. (de las Peñas R et al, 2019)
Pacienții oncologici aflați în fază terminală prezintă în mod obișnuit simptome fizice și
psihologice severe, iar controlul adecvat al acestora este scopul fundamental al îngrijirii paliative.
În ciuda eforturilor de ameliorare a simptomatologiei, există situații când suferința pacienților nu
poate fi controlată. Tratamentul paliativ de sedare reprezintă o potențială soluție de ameliorare a simptomatologiei refractare la tratamentul clasic. Tre buie făcută o distincție clară între sedare și
eutanasie, deoarece sedarea nu grăbește procesul morții la pacienții oncologici aflați în fază
terminală. (Kim YS et al, 2019)

II.2. Îngrijirea paliativă în patologia psihiatrică
II.2.1. Tulburări psihiatric e: depresia și anxietatea
În momentul diagnosticării unei boli incurabile, sunt frecvente situațiile în care pacienții
au dificultăți în a accepta contextul în care se află. Astfel, clinicienii sunt puși în situația de a recunoaște anxietatea și depresia, de a le gestiona și de a decide când se impune tratamentul
medicamentos. (Yennurajalingam S, Bruera E, 2016)
Pacienții reacționează frecvent prin anxietate crescută sau depresie fluctuantă, limitată pe
durata a câteva săptămâni. Aceasta este o reacție em oțională acută la un factor stresant major și se
ameliorează în timp, cu ajutorul psihoterapiei. (Yennurajalingam S, Bruera E, 2016)
Depresia reprezintă o patologie care necesită atenție sporită pentru diagnostic și
tratament. Frecvent subdiagnosticată și insuficient tratată, depresia la pacienții care beneficiază
de îngrijire paliativă este uneori, în mod eronat, considerată ca un răspuns normal la aflarea unui diagnostic oncologic, de exemplu, sau ca efect secundar al chimioterapiei. (Yennurajalingam S,
Bruera E, 2016)
Prevalența depresiei variază între 1.5% și 50%. Astfel, pacienții cu infarct miocardic au o
prevalență a depresiei de 16 -23%, pacienții cu boala Alzheimer, diabet zaharat tip 1 sau tip 2 sau

9
boala Huntington au o prevalență a depresiei de până la 32%, iar pacienții cu boala Parkinson sau
scleroză multiplă au o prevalență a depresiei de până la 50%. (Yennurajalingam S, Bruera E,
2016)
Cel mai cunoscut factor de risc pentru depresie este istoricul familial de depresie. Sexul
feminin este supus unui risc mai mare, iar alți factori de risc includ statusul funcțional afectat,
statutul social precar, durerea necontrolată și factorii stresanți externi. (Yennurajalingam S,
Bruera E, 2016)
Patologia malignă asociată cu depresia include tumorile retroperitoneale (d e exemplu,
cancerul pancreatic), tumorile cerebrale primare, tumorile cervicale. (Yennurajalingam S, Bruera
E, 2016)
Medicația care crește riscul de depresie include Interferonul, Metotrexatul intratecal,
Vincristina, beta -blocantele, corticosteroizii. (Yennurajalingam S, Bruera E, 2016)
Depresia poate fi asociată cu toate patologiile severe. Perioadele scurte de tristețe sunt de
așteptat în comportamentul pacientului care prezintă simptome fizice. Cu toate acestea, atunci
când o stare depresivă persistă și devine permanentă, alături de alte simptome ale sindromului
depresiv major, diagnosticul trebuie să fie luat în considerație pentru a orienta tratamentul.
(Yennurajalingam S, Bruera E, 2016)
Anxietatea reprezintă cel mai comun diagnostic raportat la pacienții oncologici . Nivelul
de anxietate fluctuează pe parcursul bolii și este de obicei foarte mare la pacienții recent diagnosticați. Se estimează o prevalență a anxietății de 25% la pacienții oncologici. Un nivel crescut al anxietății poate interfera cu complianța. Astfel va rezulta un răspuns slab la tratament și
o calitate a vieții nesatisfăcătoare. Evaluarea completă și managementul anxietății sunt cruciale pentru starea de bine și rezultatele terapeutice ale pacienților. (Yennurajalingam S, Bruera E,
2016)
Forma cea mai comună de prezentare a anxietății la pacienții oncologici este tulburarea de
adaptare cu anxietate, declanșată în mod obișnuit de primirea unor vești rele. Pacienții pot avea
antecedente patologice privind anxietatea, precum tulburarea anxioasă, atacuri de panică, fobii,
care îi cresc nivelul de anxietate pe parcursul bolii. Un exemplu relevant este claustrofobia, în cazul căreia apare o dificultate exacerbată de necesitatea imagisticii IRM sau de radioterapie pentru pacienții cu cancere în segmentul cranian sau cervical. (Yennurajalingam S, Bruera E,
2016)

10
Complicațiile medicale precum sepsisul, tromboembolismul pulmonar și alte afecțiuni
acute induc adesea teamă pacienților. Un control inadecvat al durerii sau al dispneii sau sevrajul
la medicamente se manifestă de asemenea cu anxietate. Pacienții cu delir agitat sau care suferă
efecte secundare la diverse tratamente trebuie de asemenea luați în considerare.
(Yennurajalingam S, Bruera E, 2016)
Anxietatea severă este întâlnită la pacienții cu acatisie. Acatisia este o senzație subiectivă
de disconfort muscular și neliniște asociată cu anxietate. Acest sindrom cu efecte secundare extrapiramidale și anxietate este întâlnit la pacienții care urmează tratament cu antagoniști dopaminergici. Acest tratament cu efect antiemetic se prescrie de obicei pacienților oncologici,
pentru a controla grețurile și vărsăturile induse de chimioterapie. Metoclopramidul se află pe
primul loc în ierarhia medicamentelor incriminate în inducerea acatisiei. Alte medicamente care pot avea ca efect secundar acatisia sunt Proclorperazina și Prometazina. Acatisia determină
sentimentul incapacității de a sta nemișcat. Astfel, pacienții se prezintă în ambulatoriu cu agitație
psihomotorie, însă această manifestare este frecvent confundată cu stresul emoțional declanșat de
prezentarea la medic. (Yennurajalingam S, Bruera E, 2016)
Un tip mult mai frecvent de anxietate este anxietatea privind problemele existențiale ,
declanșate de frica justificată în legătură cu decesul. Anxietatea existențială are drept cauze
pierderea autonomiei pacientului și, în mod ultimativ, sensul vieții acestuia. Alte surse care generează acest tip de anxietate sunt grijile privind separarea de familie și bunăstarea membrilor familiei. (Yennurajalingam S, Bruera E, 2016)
Problemele de ordin financiar și legislativ pot avea de asemenea o importanță
semnificativă. De asemenea, frica privind agravarea durerii sau a altor simptome poate îngrijora pacientul. Pe parcursul unei boli îndelungate, pacienții suferă un declin semnifica tiv al stării de
sănătate. Acest aspect poate duce la dificultăți de adaptare la noile restricții și la pierderea stilului de viață din trecut. (Yennurajalingam S, Bruera E, 2016)

11
II.2.2. Demența
Demența este o patologie neurodegenerativă cu potențial letal, iar pacienții cu demență
severă pot necesita un suport fizic și psihiatric complex și susținut. Există dovezi limitate privind
intervențiile terapeutice pentru această categorie de pacienți, astfel că se justifică necesitatea îngrijirii paliative. (Bunn F et al, 2018)
Există dovezi numeroase care arată rezultate mai slabe asupra calității vieții în cazul
demenței decât în cazul patologiei oncologice, din cauza unei gestionări suboptimale a simptomatologiei. Frecvent, la finalul vieții intervin părăsirea domiciliului și internarea la spital,
ceea ce constituie o problematică cu impact semnificativ la pacienții cu demență. (Bamford C et
al, 2018)
Astfel , se justifică și aplicarea conceptului de planificare precoce a îngrijirii , care
presupune amplificarea comunicării dintre pacient și personalul medical, cu scopul de a anticipa
deciziile medicale în eventualitatea în care pacientul va deveni incapabil să ia aceste decizii, pe
termen temporar sau permanent. (Bosisio F et al, 2018)
Deoarece speranța de viață crește, iar populația îmbătrânește, se preconizează o creștere
exponențială a numărului pacienților diagnosticați cu demență. Prevalența demenței, estimată de
Organizația Mondială a Sănătății la persoanele în vârstă de peste 60 de ani, este de 6 -9%, cu o
dublare până în anul 2030 și o triplare până în anul 2050. (Bosisio F et al, 2018)
Îngrijirea unui pacient cu demență reprezintă o provocare semnificativă atât pentru
familie, cât și pentru personalul medical. Deficitele cognitive pot f luctua, astfel încât evaluarea
lor poate fi dificilă; chiar și în stadiile precoce ale bolii, capacitatea decizională poate fi alterată în mod selectiv sau temporar din cauza unor exacerbări sau complicații acute, precum infecțiile sau
trauma. În stadiile avansate ale bolii, pot apărea conflicte între preferințele exprimate anticipat și
comportamentul actual, mai ales în cazurile cu modificări de personalitate. (Bosisio F et al, 2018)
Autonomia pacientului este o componentă esențială a îngrijirii centrate pe nevoile
pacientului și, implicit, a îngrijirii paliative. Planificarea precoce a îngrijirii oferă posibilitatea
unei autonomii relaționale atunci când pacientul își pierde capacitatea decizională. Din acest
motiv, planificarea precoce a îngrijirii reprezintă o metodă eficientă de a îmbunătăți îngrijirea pacientului și de a pregăti familia și personalul medical pentru luarea deciziilor în situații neanticipate. (Bosisio F et al, 2018)

12
II.3. Îngrijirea paliativă în patologia cardio -vasculară
II.3.1. Insuficiența cardiacă
Insuficiența cardiacă este o patologie cronică cu o r ată medie de supraviețuire de 2. 1 ani
de la momentul diagnosticului. Pacienții cu insuficiență cardiacă suferă în mod fr ecvent un declin
progresiv din punct de vedere fizic și o creștere graduală a severității simptomatologiei. (Maciver
J, Ross HJ, 2018)
Pacienții cu insuficiență cardiacă și familiilor lor resimt un nivel semnificativ de stres și
suferință, care provin din evoluția insuficienței cardiace. Îngrijirea paliativă are o abordare
interdisciplinară și globală, indiferent de prognosticul pacientului. (Kavalieratos D et al, 2017)
Dovezile care susțin rolul îngrijirii paliative în insuficiența cardiacă sunt promițăto are, dar
sunt încă necesare studii suplimentare, de înaltă calitate și corecte din punct de vedere
metodologic pentru a elucida rolul îngrijirii paliative pentru pacienți și familiile acestora, care
trăiesc cu povara insuficienței cardiace. (Kavalieratos D et al, 2017)
Insuficiența cardiacă reprezintă o problemă majoră de sănătate, a cărei incidență și
prevalență se află în continuă creștere, având ca explicații îmbătrânirea populației și creșterea ratei de supraviețuire a pacienților cu insuficiență card iacă. În ciuda progresului terapiei
medicale, pacienții cu insuficiență cardiacă prezintă o simptomatologie fizică și psihologică
semnificativă, cu repercusiuni manifestate și asupra familiei. Îngrijirea paliativă are un impact
pozitiv asupra calității vie ții, ameliorează simptomatologia, scade rata respitalizărilor și
ameliorează depresia și anxietatea. Astfel, îngrijirea paliativă este indicată ca parte integrală a
tratamentului multidisciplinar al insuficienței cardiace, iar spitalizările reprezintă opor tunități de
intervenție a echipei de îngrijiri paliative. (Alqahtani F et al, 2019)
În faza terminală a insuficienței cardiace, estimarea supraviețuirii devine o provocare din
cauza parcursului non- liniar al patologiei. Astfel, mai puțin de jumătate din c linicieni estimează
corect supraviețuirea pacienților, în timp ce clinicienii care estimează greșit anticipează un prognostic mai optimist decât cel real. (Masterson Creber R et al, 2019)
Estimarea supraviețuirii este îngreunată de instrumentele de prognostic limitate (precum
calculul bazat pe factorii de risc), variațiile mari între ratele de supraviețuire ale pacienților și de acuratețea relativ scăzută a estimărilor clinicienilor, afectând astfel în mod sever calitatea vieții pacienților aflați la finalul vieții. (Masterson Creber R et al, 2019)

13
Cunoașterea timpului rămas de trăit are o importanță semnificativă pentru pacienții cu
insuficiență cardiacă și familiile acestora, fiind implicate aspecte precum luarea deciziilor și
soluționarea problemelor personale și familiale. (Masterson Creber R et al, 2019)
O estimare corectă a supraviețuirii este utilă și pentru unitatea medicală de îngrijire, care
trebuie să gestioneze alocarea resurselor și să decidă asupra celor mai adecvate terapii în funcție
de supraviețuirea pacientului. De asemenea, pentru a ameliora povara simptomelor la pacienții
aflați la finalul vieții, este necesară în mod frecvent o intensificarea a îngrijirii. (Masterson Creber
R et al, 2019)
Pentru o estimare corectă a supraviețuirii pacienților, în cadrul îngrijirii paliative se
folosesc diverse scale paliative de performanță, care determină statusul funcțional al pacienților și
au valoare predictivă asupra supraviețuirii pacienților terminal i. (Masterson Creber R et al, 2019)
II.3.2. Trombo embolismul venos
Tromboembolismul venos (tromboza venoasă profundă și embolismul pulmonar)
reprezintă cea mai frecventă cauză de moarte intraspitalicească care se poate preveni. Prevenția
trombozei apăru te în timpul internării reprezintă o țintă majoră a sistemului sanitar și se clasează
pe primul loc în strategiile spitalicești de creștere a siguranței pacientului. (White C et al, 2019)
Pacienții oncologici prezintă un risc particular de tromboembolism venos (White C et al,
2019) , având o incidență de 1- 20% (Pabinger I et al, 2018) , iar ghidurile clinice recomandă
tromboprofilaxia farmacologică pentru toți pacienții oncologici spitalizați pentru patologii acute.
(White C et al, 2019)
Majoritatea pacienților oncologici aflați în stadii avansate, incurabili vor fi internați în
spital, acolo unde li se va administra tromboprofilaxie de rutină. Doar o mică parte din acești pacienți vor fi int ernați în servicii de îngrijire paliativă, unde tromboprofilaxia este la latitudinea
specialistului, deoarece principalul obiectiv al îngrijirii paliative este controlul simptomelor, nu
supraviețuirea, aspect care derivă din faptul că studiile care vizează tromboprofilaxia (precum în
cazul tromboembolismului venos identificabil radiologic) fără a lua în considerare impactul simptomatologiei au o relevanță mică pentru pacienții oncologici aflați în stadii avansate. În
cadrul serviciilor de îngrijire paliativ ă, tromboembolismul venos este considerat relevant din
punct de vedere clinic doar în situațiile în care dă pacientului o simptomatologie pe care acesta o
poate resimți sau contribuie la agravarea simpto matologiei de la finalul vieții, astfel că există un

14
număr restrâns de servicii de îngrijire paliativă care practică tromboprofilaxia de rutină. (White C
et al, 2019)
Deși s- a constatat că anticoagularea profilactică folosind heparine cu greutate moleculară
mică reduce la jumătate riscul relativ al tromboe mbolismului venos la pacienții oncologici,
reducerea riscului în valoare absolută este limitată , pacienții oncologici prezentând un risc de
tromboembolism venos de 3- 5% în primele luni de chimioterapie. În plus, complicațiile
hemoragice asociate cu terapia anticoagulantă sunt frecvente la pacienții oncologici, iar la
pacienții cu risc foarte mic de tromboembolism venos eventualele consecințe ale tromboprofilaxiei pot depăși beneficiile, din cauza riscului semnificativ de sângerare. (Pabinger I
et al, 2018)
Impactul tromboembolismului venos poate fi semnificativ asupra simptomatologiei și a
calității vieții, fiind asociat cu durere și edem în cadrul trombozei venoase profunde ocluzive
acutizate și/sau cu durere toracică și dispnee severă în cadrul tromboembolismului pulmonar acut,
dar asocierea tromboembolismului venos se face de asemenea și cu suferința psihologică acută și pe termen lung. (Chin -Yee N et al, 2019)
Rolul îngrijirii paliative în tromboembo lismul venos este de a lua măsuri precoce pentru a
oferi gestionarea simptomatologiei și sprijin psihologic, complementar terapiilor cu intenție
curativă sau care au ca scop prelungirea vieții. (Chin -Yee N et al, 2019)
Grupurile pacienților care beneficiază de îngrijire paliativă nu se limitează la pacienții
oncologici; acestea sunt tot mai heterogene și se bazează pe criterii precum diagnostic și stadiul
patologiei, iar majoritatea acestor grupuri, inclusiv cele ale pacienților care nu au un diagnostic
oncologic confirmat, prezintă un risc înalt pentru tromboembolism venos și simptomatologia
acestuia. De asemenea, mulți pacienți prioritizează ameliorarea simptomatologiei și creșterea
calității vieții în detrimentul prelungirii vieții. (Chin -Yee N et al, 2019)

15
II.4. Îngrijirea paliativă în patologia pulmonară
Deși specialiștii în îngrijiri paliative s-au axat la început pe pacienții oncologici, scopurile
abordării holistice s -au extins și asupra problemelor de natură psihosocială și spirituală, relevante
în egală măsură pentru pacienții cu patologii avansate și caracter non -malign. Astfel, numeroase
ghiduri recomandă îngrijire paliativă pentru patologia respiratorie avansată, cu caracter non –
malign. Cu toate acestea, un număr restrâns de pacienți cu bronhopneumopatie cronică
obstructivă (BPOC) în stadiu terminal, de exemplu, beneficiază de îngrijiri paliative. (Smallwood
N et al, 2019)
Bronhopneumopatia cronică obstructivă reprezintă o patologie cu implicații
semnificative în morbiditatea și mortalitatea globală, acest aspect explicându -se prin asocierea cu
multiple comorbidități. Astfel, deși tratamen tul farmacologic este optimizat, mulți dintre pacienți
raportează afectări de natură fizică și psihosocială, cauzate de simptomatologia bolii. Îngrijirea paliativă poate îndeplini un rol important în gestionarea atât a simptomatologiei, cât și a
afectărilo r secundare, această afirmație fiind promovată de dovezile care susțin implementarea
îngrijirii paliative în patologiile non -oncologice, chiar din momentul diagnosticului sau din fazele
precoce. De asemenea, în cazul BPOC, există asocieri ale îngrijirii paliative precoce și
intensificate inclusiv pentru pacienții cărora li se pot administra terapii de menținere a vieții, pe
lângă pacienții cărora li se administrează terapii specifice sfârșitului vieții. Cu toate acestea,
pacienții cu forme severe de BPOC beneficiază de îngrijiri paliative în proporții de doar 2 -20%,
iar diferența dintre procentul pacienților cu alte patologii cronice care beneficiază de îngrijiri
paliative și procentul pacienților cu BPOC care beneficiază de îngrijiri paliative se află în
continuă creștere. (Maddocks M et al, 2017)
Fibroza pulmonară idiopatică este o patologie cronică cu caracter progresiv, cu o rată
mare a morbidității și o rată s căzută de supraviețuire, frecvent mai scăzută decât în cazul
patologiilor maligne comune. La pacienții cu fibroză pulmonară idiopatică au fost raportate în
mod persistent nivele scăzute de calitate a vieții în relație cu starea de sănătate. Simptomatologia
se manifestă prin dispnee, tuse, fatigabilitate, insomnie, xerostomie, inapetență, anxietate,
depresie și durere. Această simptomatologie se intensifică în ultimii doi ani de viață, determinând
o scădere semnificativă și rapidă a calității vieții. Astfel, activitățile cotidiene devin limitate,
pacienții devin inactivi din punct de vedere fizic și intră într -un cerc vicios în care calitatea vieții
continuă să se degradeze. Aceste aspecte impun necesitatea implementării îngrijirii paliative

16
precoce în raport cu momentul diagnosticului, pent ru a îmbunătăți calitatea vieții și a ameliora
simptomatologia, complementar terapiei farmacologice specifice bolii și a evaluării oportunității
de transplant pulmonar. (Rajala K et al, 2018)
Hipertensiunea arterială pulmonară este o patologie complexă, progresivă, cu o rată de
supraviețuire mică pe termen lung. Deși prognosticul bolii s -a ameliorat în ultimele două decade,
speranța de viață la 7 ani este de 50%. La acest aspect se asociază și o scădere semnificativă a calității vieții în relație cu starea de sănătate. Pentru a crește calitatea vieții, este necesară îngrijirea paliativă , cu scopul de ameliorare a simptomatologiei fizice (dispnee, durere toracică,
fatigabilitate, scădere a capacității de efort, epuizare fizică), emoționale și psihosociale (frustrare,
furie, scădere a stimei de sine, sentimente de inutilitate, anxietate, depresie), însă în mod frecvent rolul îngrijirii paliative este mai degrabă neglijat și asociat cu îngrijirea de la finalul vieții sau confundat c u rolul îngrijirii hospice. Cu toate acestea, îngrijirea paliativă în cadrul hipertensiunii
arteriale pulmonare poate fi implementată prin maniere invazive (septostomie atrială, dispozitive
de asistare a ventriculului drept, denervarea trunchiului pulmonar ) și maniere non -invazive
(educarea pacienților în legătură cu patologia, oferirea de sprijin financiar și informații privind
sistemele de asigurare de sănătate, încurajarea înscrierii în grupuri de suport, oferirea sprijinului spiritual și screeningul pentru depresie, alături de oferirea abordării terapeutice adecvate în cazul
apariției acesteia). (Khirfan G et al, 2018)
II.5. Îngrijirea paliativă în patologia neurologică
Patologiile neurologice acute afectează mai multe dimensiuni ale existenței umane:
identitatea, cogniția, comunicarea. Din cauza severității caracteristice, aceste patologii se sfârșesc frecvent prin decesul pacienților sau dizabilități ce nu le permit acestora să ia decizii privind
propriul tratament. (Monteiro NF et al, 2018)
Majoritatea deceselor intra- spitalicești ale pacienților internați cu accidente
cerebrovasculare sau leziuni cerebrale traumatice au loc în urma deciziei de a limita sau sista
terapiile de sus ținere a vieții. Acest decizii sunt luate în mod frecvent ca rezultat al unor discuții
complexe, multidisciplinare, care presup un stabilirea unui prognostic , a preferințelor pacientului
și/sau a familiei, având la bază și politic a instituției și normele so ciale. (Monteiro NF et al, 2018)
Există o serie de patologii neurologice, precum boala Parkinson, scleroza laterală
amiotrofică sau scleroza multiplă, pentru care nu a fost identificat un tratament curativ. Astfel,

17
gestionarea adecvată a simptomatologiei și, ulterior, implementarea îngrijirii paliative au
potențialul de a menține o calitate a vieții satisfăcătoare pentru pacienți pentru o perioadă cât mai
lungă de timp. (Yennurajalingam S & Bruera E, 2016)
Boala Parkinson este privită în mod clasic ca fiind o patologie cu simptomatologie
motorie caracteristică, ce afectează semnificativ calitatea vieții. În prezent, se constată că
simptomatologia non- motorie afectează majoritatea pacienților, scăzând calitatea vieții și
crescând rata îngrijirilor la domiciliu. Simptomatologia non -motorie identificată este reprezentată
de oboseală, disfuncții cognitive, dificultăți de vorbire sau comunicare, anxietate, depresi e și
durere. Aceste elemente au fost raportate de către pacienți ca fiind mai problematice decât
simptomatologia motorie, deoarece le împiedică efectuarea sarcinilor cotidiene, interacțiunile
sociale și interferă cu pasiunile și hobby- urile acestora. Astfel, devine fundamental ca îngrijirea
paliativă să fie instituită precoce, în funcție de nevoile identificate la fiecare pacient. (Boersma I
et al, 2016)
Scleroza laterală amiotrofică este o patologie neurodegenerativă cu caracter progresiv și
terminal, decesul apărând în medie la 2 -3 ani de la instalarea simptomatologiei. Simptomatologia
se compune din manifestări fizice (pierderea mobilității, insuficiență respiratorie, dizartrie, disfagie) și manifestări psihosociale (depresie, pierderea semnificației și a identității, suferința
familiei). Astfel, se impune o abordare multidisciplinară, cuprinzând specialiști din domeniile neurologiei, pneumologiei, gastroenterologiei, fizioterapiei, nutriției și, bineînțeles, specialistul în paliație. Îngrijirea paliativă este necesară de la momentul diagnosticului, cu atât mai mult cu cât
în perioada cuprinsă între momentul instalării simptomatologiei și momentul diagnosticului,
pacienții pot suferi de manifestări invalidante. (Hogden A et al, 2017)
Scleroza multiplă este o patologie a sistemului nervos central cu o evoluție
impredictibilă, care conduce frecvent la dizabilități semnificative. Patologia are un impact
considerabil asupra calității vieții, afectând capacitatea de efectuare a activităților cotidiene, capacitatea de muncă sau de păstrare a rolului din cadrul familiei. Pacienții suferă de anxietate,
teamă, nesiguranță, pierderea speranței, depresie și sentimente de abandon. În aceste cazuri,
îngrijirea paliativă își propune ca sco puri redarea sentimentului de control asupra propriei vieți,
acceptarea patologiei, adaptarea treptată la consecințele acesteia și recăpătarea speranței, aceste scopuri fiind realizate sub deviza identificării nevoilor pacienților în mod individual și
personalizat. (Soundy A et al, 2016)

18
III. IMPLICAȚIILE ÎNGRIJIRII PALIATIVE ÎN PEDIATRIE
III.1. Îngrijirea paliativă în patologia oncologică pediatrică
Cancerul este caracterizat de creșterea necontrolată a celulelor, în mai mult de o sută de
tipuri celulare sau tisulare diferite, creșterea fiind rapidă, iar celulele fiind capabile să invadeze
țesuturile vecine și să fie transportate prin fluxul sanguin la alte țesuturi distale, producând
metastaze. (Silva e Sousa ADR et al, 2019)
Cancerul la vârste pediatrice este rar, însă reprezintă patologia cronică cu cea mai mare
rată a mortalității. Tratamentul cancerului la vârste pediatrice este de lungă durată și cu caracter
traumatic asupra tuturor celor implicați: copii, membrii familiei și personalul medical. În c iuda
resurselor tehnologice de vindecare, în toate cazurile în care există posibilitatea vindecării, suferința psihologică, socială, spirituală și fizică este prezentă pe durata tratamentului. Cu toate acestea, toți copiii diagnosticați cu cancer pot benef icia de îngrijire paliativă pe durata bolii.
(Silva e Sousa ADR et al, 2019)
Organizația Mondială a Sănătății definește îngrijirea paliativă pentru copii drept fiind ˮ o
specialitate propriu -zisă, care presupune acordarea îngrijirii complete a corpului, minții și
spiritului copilului și sprijinul familieiˮ. După momentul diagnostic ului, se încep și tratamente
care pot prelungi supraviețuirea, precum chimioterapia sau radioterapia, având întotdeauna ca
scop menținerea calității vieții. (Silva e Sousa ADR et al, 2019)
La nivel mondial, dintre toți pacienții pediatrici care au nevoie de îngrijire paliativă, doar
14% au acces la aceasta. (Silva e Sousa ADR et al, 2019)
Îngrijirea paliativă pediatrică reprezintă o abordare centrată pe familie, cu scopul de a
putea acorda îngrijirile necesare atât copilului cu o patologie cu potențial letal, cât și familiei
acestuia. Scopul îngrijirii paliative pediatrice este de a gestiona durerea și alte simptome, având simultan în vedere problemele de ordin psihologic, social și spiritual ale pacientului pediatric și familiei acestuia. (Yennurajalingam S, Bruera E, 2016)
Conform definiției Organizației Mondiale a Sănătății, îngrijirea paliativă pediatrică
eficientă include acordarea îngrijirii totale, holistice (aspectele fizice, psihice, sociale și spirituale) pacientului pediatric , sprijinirea fami liei, debutează la diagnostic și continuă indiferent
de administrarea sau neadministrarea unui tratament curativ, necesitând o abordare multidisciplinară extinsă și având ca loc de desfășurare unități spitalicești, centre de îngrijiri
paliative și domiciliul pacientului pediatric. (Yennurajalingam S, Bruera E, 2016)

19
În mod tipic, există concepția că pacienții pediatrici diagnosticați cu o patologie
oncologică sau alte patologii cu potențial letal sunt beneficiarii exclusivi ai îngrijirii paliative
pediatri ce. Cu toate acestea, beneficiari sunt și frații pacienților pediatrici, grupul de prieteni,
colegii de clasă sau copiii pacienților oncologici adulți. (Yennurajalingam S, Bruera E, 2016)
Având în vedere diferențele de ordin fiziologic și farmacocinetic care influențează
farmacoterapia, factorii de dezvoltare ai comunicării, precum și înțelegerea noțiunii de viață și moarte, trebuie făcută o distincție clară între îngrijirea pediatrică și îngrijirea adulților .
(Yennurajalingam S, Bruera E, 2016)
Părinții sau frații majori au rolul de reprezentanți legali și, prin urmare, sunt răspunzători
de luarea deciziilor. În cazurile când starea pacientului pediatric este critică, ori vârsta acestuia este foarte mică, reprezentanții legali devin singura sursă de infor mații privind pacientul. Aceste
noi roluri și responsabilități ale reprezentanților legali sunt consumptive din punct de vedere emoțional, astfel că aceștia necesită sprijin emoțional suplimentar. (Yennurajalingam S, Bruera E,
2016)
În cazurile pacienților pediatrici ale căror stare și vârstă le permite oferirea de informații
și participarea în procesul decizional, aceștia participă alături de părinți la aceste etape ale actului medical. Diferențele dintre dorințele părinților și ale pacienților pot determina probleme de natură
etică. (Yennurajalingam S, Bruera E, 2016)
III.2. Îngrijirea paliativă în decesele perinatale
Pierderea unei sarcini sau a unui nou- născut reprezintă un eveniment semnificativ din
punct de vedere fiziologic, e moțional și sociocultural. Femeile se atașează de copiii lor încă din
perioada timpurie a sarcinii, astfel încât o pierdere a sarcinii poate fi un eveniment devastator, indiferent de vârsta gestațională. Mortalitatea fetală reprezintă 40 -60% din mortalitatea
perinatală. (Wool C et al, 2019)
Îngrijirea paliativă în decesele perinatale are două componente majore: terapia intensivă
neonatală și asistarea parentală (peri -deces și în perioada de doliu). (Wool C et al, 2019)
Terapia intensivă neonatală este aso ciată cu nivele ridicate de stres, anxietate, pierdere a
controlului și depresie întâlnite la părinții pacientului. Acestea derivă pe de o parte din situația critică în sine, pe de altă parte din sentimentul de izolare fizică și emoțională de nou -născut.
(Wool C et al, 2019)

20
Atunci când scopurile curative la terapiei intensive neonatale nu pot fi atinse, nou- născuții
beneficiază de combinații dintre intervenții terapeutice și paliative. Cu toate acestea, există
numeroase situații în care îngrijirea paliativă este oferită în mod sporadic sau tardiv. Îngrijirea paliativă poate fi însă oferită și în sistemele hospice sau la domiciliu. (Wool C et al, 2019)
Asistarea parentală constă în măsuri precum evaluarea dorințelor părinților privind
diverse ritualuri de la finalul vieții, de natură spirituală (binecuvântări, botez) sau culturale
(prezența familiei, alăptare), asigurarea accesului părinților la copil, oferirea posibilității de a păstra anumite amintiri (șuvițe de păr, mulaje ale mâinilor sau p icioarelor, amprente, pături,
jucării), efectuarea de fotografii (cu permisiunea părinților), diverse forme de a comemora copilul
decedat (scrisori, apeluri telefonice, invitații anuale la ceremonii de comemorare). (Wool C et al,
2019)
În situațiile în ca re pierderea unei sarcini este constatată, de exemplu, în cabinetul de
ecografie, de către personal medical neinițiat în comunicarea veștilor rele, studiul lui Greiner et.
al recomandă utilizarea sintagmei „Mi -aș dori”, în exprimări precum „Mi -aș dori să a m vești mai
bune”, „Mi -aș dori să nu se fi întâmplat astfel”, „Mi- aș dori să vă pot oferi consolare”. De
asemenea, studiul subliniază importanța oferirii condoleanțelor de către întreg personalul care ia
contact cu părinții îndoliați. (Wool C et al, 2019)

IV. ABORDĂRI COMPLEMENTARE DI N CADRUL ÎNGRIJIRII PALIATIVE
IV.1. Aromaterapia în cadrul îngrijirii paliative
Tulburările psihiatrice și psihosociale întâlnite la pacienții oncologici sunt considerate o
consecință majoră ale patologiei și tratamentu lui. Din punct de vedere clinic, există șase tipuri de
reacții psihologice, după cum urmează: dependența, anxietatea, depresia postoperatorie, răspunsul
de tip ipohondric, reacțiile obsesiv- compulsive și reacțiile paranoide. (Hsu CH et al, 2019)
Anxietat ea reprezintă una din reacțiile cele mai întâlnite în urma unui diagnostic de cancer
și ulterior pe parcursul tratamentului. Prevalența anxietății în rândul pacienților care beneficiază
de îngrijiri paliative variază semnificativ. O metaanaliză recentă rap ortează o prevalență a
tulburărilor anxioase estimată la 9,8%, acestea reprezentând un factor care poate afecta semnificativ calitatea vieții pacienților. (Hsu CH et al, 2019)
Medicina complementară și alternativă evoluează progresiv și se dezvoltă în state de pe
între globul. Aromaterapia este una dintre terapiile cu cea mai rapidă dezvoltare, fiind utilizată la

21
scară largă în cazul pacienților oncologici, pentru a diminua disconfortul din cadrul îngrijirilor
pentru cancer. (Hsu CH et al, 2019)
Aromaterapia este practicată sub două forme: masaje cu uleiuri esențiale și inhalații de
uleiuri esențiale. Masajele din cadrul aromaterapiei s -au dovedit eficiente în scăderea nivelului de
anxietate imediat post- terapie, iar pacienții au considerat aceste masaje ca fiind benefice. Pe de
altă parte, inhalațiile din cadrul aromaterapiei, fără masaj, nu au fost eficiente în scăderea
nivelului de anxietate. (Hsu CH et al, 2019)
Masajele din cadrul aromaterapiei sunt corelate cu beneficii clinice într -un interval de
până la două săptămâni post -terapie. Cu toate acestea, masajele din cadrul aromaterapiei nu oferă
beneficii pe termen lung privind nivelul anxietății la pacienții oncologici, comparativ cu îngrijirea paliativă clasică. (Hsu CH et al, 2019)
Concluziile studi ilor arată că masajele din cadrul aromaterapiei nu sunt semnificativ mai
eficiente decât masajele simple, fără uleiuri esențiale, în scăderea nivelului anxietății la pacienții
oncologici care primesc îngrijiri paliative. (Hsu CH et al, 2019)

IV.2. Meloterapia în cadrul îngrijii paliative
Prezervarea integrității psihosociale, spirituale și existențiale a pacienților cu patologii
incurabile reprezintă una din principalele provocări ale îngrijirii paliative. Deși aceasta are ca scop sprijinul pacienților cu boli incurabile și a familiilor acestora pe plan fizic, psihosocial și spiritual, tratamentele au fost dezvoltate și investigate într -o notă profund medicală, cu axarea pe
durere, dispnee etc. În acest context, tulburările psihologice și psihice (depresia, anxietatea,
sentimentul de inutilitate sau de pierdere a speranței) au o prevalență ridicată în fazele terminale ale patologiilor cu potențial letal. Astfel, progresul recent al intervențiilor psihosociale impune îngrijirea paliativă cu abordare holistică. (Warth M et al, 2019)
Interconexiunile dintre mecanismele psihologice și cele biologice în patologiile terminale
oferă o perspectivă psiho- neuro- imunologică încurajatoare pentru intervențiile psihosociale.
Nivelul de stres al unui pacient poat e crește în momentul diagnosticării unei patologii cu potențial
letal, precum cancerul, dar de asemenea stresul în sine poate afecta evoluția bolii privind creșterea tumorală, progresia și metastazarea. (Warth M et al, 2019)
Răspunsul biologic primar la s tres este preponderent unul adaptativ și constă într -o
activare amplificată ale axului hipotalamo -hipofizaro- adrenal și sistemului nervos vegetativ.

22
Nivelele ridicate de glucocorticoizi și catecolamine pot supresa activitatea sistemului imun și
astfel agravează simptomatologia, mai ales în cadrul patologiei oncologice. Astfel, alături de
tratamentul farmacologic, intervențiile psihosociale cu rol de scădere a nivelului de stres au fost dezvoltate și s -a dovedit eficiența lor privind ameliorarea funcționării sistemului imun. (Warth M
et al, 2019)
Aceste intervenții psihosociale, numite și tratamente psihosociale, se clasifică în terapii
cognitivo- comportamentale, intervenții bazate pe evaluarea și ameliorarea sănătății mintale,
intervenții axate pe evocarea amintirilor și pe (re)găsirea sensului vieții, alături de terapii bazate
pe arte creative. (Warth M et al, 2019)
Meloterapia din cadrul terapiilor bazate pe arte creative poate fi folosită pentru integrarea
psiho- spirituală a experiențelor vieții la pacienții cu patologii cu potențial letal, dar are de
asemenea efect și asupra personalului care îngrijește pacienții. Utilizarea meloterapiei în cadrul
îngrijirii paliative multidisciplinare datează din 1970, iar în prezent a devenit o terapie larg
implementa tă și recomandată în cadrul terapiei complementare din tratamentul paliativ. (Warth
M et al, 2019)
Meloterapia reprezintă un proces sistematic de intervenție în care terapeutul ameliorează
starea de sănătate a pacientului, folosindu -se de experiențe muzicale și relațiile interumane care
se dezvoltă prin acestea. În cadrul îngrijirii paliative, meloterapia are ca scop creșterea calității
vieții prin ameliorarea simptomatologiei fizice și a dificultăților psihologice, oferind confort,
facilitarea comunicării și a experiențelor spirituale. (Warth M et al, 2019)
Meloterapia include tehnici active (pacientul este implicat activ în producerea sau
reproducerea muzici i), dar și tehnici receptive (pacientul ascultă muzică live sau înregistrată).
Tehnicile din cadrul îngrijirilor paliative se clasifică astfel: receptive (ascultarea muzicii) ,
creative (compunerea unui cântec), recreative (cântatul la un instrument muzical ) și combinate.
Tehnicile combinate se axează pe metode de evocare a vieții cu ajutorul muzicii, cu scopul de a scădea anxietatea de natură psihosocială și existențială. (Warth M et al, 2019)
Meloterapia a fost frecvent asociată cu scăderea nivelului durer ii și creșterea confortului
fizic. De asemenea, pacienții care beneficiază de meloterapie declară o stare psiho -fizico -socială
mai bună, scăderea nivelului de stres emoțional și ameliorarea anxietății. Importanța meloterapiei în cadrul îngrijirii paliative este susținută și de membrii familiei și de personalul medical. (Warth
M et al, 2019)

23
Unele studii au raportat scăderea nivelului de cortizol salivar post -meloterapie. Alte
studii, mai complexe, au testat eficiența meloterapiei dozând cortizolul salivar ( pentru evaluarea
impactului asupra axului hipotalamo -hipofizaro- adrenal), α- amilaza salivară și fluxul sanguin
periferic (pentru evaluarea impactului asupra sistemului nervos simpatic) și variabilitatea
frecvenței cardiace (pentru evaluarea impactului asup ra sistemului nervos parasimpatic). (Warth
M et al, 2019)

24
PARTEA PERSONALĂ

I. SCOPUL LUCRĂRII
Schimbările apărute la nivel mondial privind indicatorii de mortalitate implică faptul că
decesele survin după o perioadă de declin fizic, psihologic și cognitiv, cu impact negativ asupra
ultimei etape a vieții. Astfel, crește nevoia de îngrijire paliativă, atât pentru serviciile propriu -zise
de îngrijire paliativă, cât și pentru abordarea holistică. (Morin L et al, 2016)
Scopul acestei lucr ări este de a evalua percepția noțiunii de îngrijire paliativă în rândul
populației generale, pentru a identifica erorile de informare sau lipsa informării privind
conceptele generale din cadrul îngrijirii paliative. De asemenea, sperăm că rezultatele anal izei
opiniilor respondenților să ofere date utile în realizarea unor campanii de informare a populației
generale în legătură cu principiile îngrijirii paliative și îmbunătățirea educației medicale a
populației în legătura cu acest concept.

II. OBIECTIV ELE LUCRĂRII
Obiectivul principal al lucrării este de a evalua percepția noțiunii de îngrijire pal iativă în
rândul populației generale, pentru a identifica erorile de informare sau lipsa informării privind
conceptele generale din cadrul îngrijirii paliative, în raport cu evoluția serviciilor de îngrijire
paliativă și a dezvoltării abordăr ii holistice, multidisciplinare.
Obiectivele secundare ale lucrării sunt următoarele:
o oferirea de date utile în realizarea unor campanii de informare a populației generale în
legătură cu principiile îngrijirii paliative;
o aducerea la cunoștința membrilor echipelor multidisciplinare de îngrijire paliativă a
opiniei și cunoștințelor populației generale;
o evaluarea opiniei populației generale privind respectarea schemelo r terapeutice
recomandate de către medici.

25
III. MATERIAL E ȘI METODĂ
Această lucrare de cercetare a fost condusă în conformitate cu legile naționale și
europene, urmând instrucțiunile profesionale.
Toți participanții înscriși în acest studiu au fost informați în privința obiectivelor lucrării
de cercetare, cum vor fi utilizate rezultatele, precum și asupra anonimatului lor.
Studiul s -a desfășurat în mai multe etape:
o Prima etapă a constat în elaborarea a 11 întrebări , dintre care 3 deschise și 8 închise (6 cu
răspunsuri multiple și 2 cu răspuns unic).
o A doua etapă a constat într -o primă evaluare a întrebărilor, urmată de o serie de
reformulări pentru îndepărtarea ambiguităților. Sub această formă, chestionarul a fost
aplicat unui număr de 6 respondenți, care au oferit feedback.
o A treia etapă a constat într -o nouă serie de reformulări ale unor variante de răspuns din
cadrul unor întrebări, pentru a oferi claritate în exprimare. De asemenea, una din cele 3
întrebări deschise a devenit întrebare închi să.
o A patra etapă a constat în realizarea unui chestionar pe platforma Google Forms. Sub
această formă, chestionarul a fost aplicat unui număr de 15 respondenți, care au oferit feedback (studiu pilot) .
o A cincea etapă a constat în obținerea formei finale a chestionarului, alcătuit din 11
întrebări, din care 2 deschise, 3 cu răspuns multiplu și care permit răspuns deschis din
partea respondentului, 5 închise cu răspuns multiplu și 1 închisă cu răspuns unic, precum și din întrebările cu caracter demografic.
o A șasea etapă, având cea mai mare amploare, a constat în distribuirea chestionarului în mediul virtual, în special pe rețeaua de socializare Facebook . Distribuirea s -a realizat într –
un număr de 320 de grupuri, în perioada iunie 2019 – februari e 2020. Acest chestionar a
fost distribuit pe rețelele de socializare, u tilizate cu precădere de utilizatorii aparținând
intervalului de vârstă 20-40 de ani.
o A șaptea etapă, parte complementară a etapei anterioare, a constat în imprimarea chestionarului în forma t fizic și distribuirea unui număr de 100 de exemplare la persoane
cu vârste preponderent peste 40 de ani, pentru a primi răspunsuri de la cât mai multe
categorii demografice.

26
Pentru a realiza obiectivul principal la cercetării, acela de a evalua percepția noțiunii de
îngrijire paliativă în rândul populației generale, un criteriu suplimentar de grupare a respondeților
a fost și formarea în domeniul medical, pentru a putea evidenția diferențele de percepție și înțelegere a principiilor îngrijirii paliative.

Participanții la studiu
În alcătuirea eșantionului au fost luați în considerare următorii parametri :
o Sexul respondentului
o Vârsta respondentului (pe grupe de vârstă)
o Nivelul de pregătire profesională (ultimele studii absolvite)
o Tipul de studii absolvite
o Mediul de rezidență
o Țara de rezidență

27
Chestionarul final

1. Alegeți variantele pe care le considerați adevărate în
legătură cu îngrijirile paliative:
a) au rolul de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților cu boli incurabile
b) se aplică atât pacienților, cât și familiilor acestora
c) uneori pot ajuta la creșterea duratei vieții pacienților
d) doar pacienții cu cancer pot primi îngrijiri paliative
e) suferințele psiho- sociale și cele spirituale fac obiectul îngrijirilor paliative
f) pot fi făcute în același timp cu alte tratamente de care paci entul are nevoie
g) nu am auzit niciodată de îngrijirile paliative
2. Cu ce considerați că se ocupă mai exact îngrijirile
paliative?
a) alinarea durerii
b) combaterea altor suferințe fizice ale pacienților, în afară de durere
c) sprijinul în rezolvarea unor probleme de natură financiară ale pacienților și ale
familiilor acestora
d) crearea unei stări de fericire a pacienților
e) o mai bună integrare în societate a paci enților

28

3. Care considerați că este scopul îngrijirilor paliative?
a) asigură îngrijirea necesară la sfârșitul vieții
b) poate fi de vindecare a pacienților, în unele cazuri
c) de prelungire a vieții, indiferent de mijloacele folosite
d) de scurtare a vieții într -un mod pe cât posibil lipsit de durere
e) de a crește confortul pacienților
4. Care credeți că sunt nevoile unui pacient cu o boală
incurabilă?
Răspuns liber.
5. Considerați că pentru a primi îngrijiri paliative într -o
unitate specializată, este necesar acordul pacient ului
(atunci când acesta este apt să decidă), sau este suficient
acordul familiei?
a) pacientul este cel care trebuie să decidă
b) este suficient acordul familiei, deoarece aceasta îi dorește binele pacientului

29

a) la domiciliul pacienților
b) în cabinetul oricărui medic
c) într-un cabinet individual, specializat pe îngrijiri paliative
d) în punctele de prim ajutor
e) în centre de îngrijiri paliative
f) în unități (secții) de îngrijiri paliative din cadrul spitale lor
e) altele: (Răspuns liber)
6. Unde considerați că se pot acorda îngrijirile paliative?
7. Când considerați că este indicată începerea îngrijirilor
paliative?
a) de obicei, în ultimele luni de viață
b) atunci când durerea devine imposibil de suportat
c) chiar și din momentul diagnosticării unei boli incurabile
d) uneori se pot acorda și în scop preventiv, la persoane sănătoase, dar cu
predispoziție la boală
e) altele: (Răspuns liber)
8. Ce medicamente împotriva durerii cunoașteți?
Răspuns liber.

30

9. Ce părere aveți despre situația în care pacientul dorește
din proprie inițiativă administrarea unei cantități mai
mici dintr -un anumit medicament (de exemplu în scopul
de a diminua producerea efectelor adverse):
a) ar putea să renunțe la unele doze dintr -un anumit medicament (ex.: să ia de 3 ori
pe zi în loc de 4 ori pe zi)
b) ar putea să renunțe complet la un anumit medicament și să le păstreze doar pe
celelalte
c) ar putea să diminueze cantitatea dintr -un medicament (ex.: să taie comprimatul
sau plasturele) și să păstreze același număr de administrări pe zi
d) altele: (Răspuns liber)
a) grețuri și vărsături
b) halucinații
c) retenție urinară (pacientul nu poate urina)
d) constipație
e) diaree
f) senzația de gură uscată
g) toleranță (durerea nu mai cedează la doza de medicament obișnuită, ci necesită
creșterea dozelor)
h) altele: (Răspuns liber)
10. Ce efecte adverse consider ați că poate avea tratamentul
cu morfină?

31

Figura 1. Chestio narul folosit la r ealizarea lucrării de cercetare
a) morfina se administrează de preferință pacienților aflați pe moarte
b) efectele adverse ale morfinei sunt foarte greu de suportat
c) doza de morfină este aceeași pentru majoritatea pacienților
d) morfina poate fi prescrisă de către orice medic specialist sau primar, conform
legislației
e) dacă s -a ajuns la administrarea de morfină, înseamnă că sfârșitul vieții
pacientului este destul de aproape
f) morfina ar trebui administrată în do ză cât mai mică, deoarece dozele mari pot fi
periculoase
g) doza de morfină administrată zilnic nu ar trebui să depășească o anumită
cantitate maximă
h) dacă durerea nu cedează la morfină, nu va ceda nici la alte medicamente,
deoarece morfina este cel mai puternic medicament
i) constipația determinată de tratamentul cu morfină necesită administrarea de
laxative
j) morfina este indicată doar pentru durerea din cancer
k) pentru a avea un efect mai bun, administrarea morfinei pe cale injectabilă este
mai indicată decât administrarea pe cale orală în cazul pacienților care au dureri
mari
l) morfina poate grăbi moartea pacienților prin efectele sale adverse
11. Care din afirmațiile următoare despre morfină
considerați că sunt adevărate?

32
IV. REZULTATE
IV.1. Caracteristici epidemiologice și demografice
IV.1.1. Distribuția participanților pe țara de proveniență
La acest chestionar au participat 1010 persoane din 16 state din întreaga lume. Din cei
1010 participanți, 944 (93.46%) au fost din România, iar 66 (6.53%) din alte state (Figura 2) ,
după cum urmează: 15 (1.48%) din Marea Britanie, 12 (1.18%) din Italia, 10 (0.99%) din
Germania, 4 (0.39%) din Franța, 4 (0.39%) din Republica Moldova, 3 (0.29%) din Austria, 3
(0.29%) din Belgia, 3 (0.29%) din Spania, 3 (0.29%) din Suedia, 2 (0.19%) din Irlanda, 2 (0.19%) din Elveția, 1 (0.09%) din Danemarca, 1 (0.09%) din Olanda, 1 (0.09%) din SUA, 1
(0.09%) din Noua Zeeland ă.

Figura 2. Distribuția participanților pe țara de proveniență
IV.1.2. Distribuția participanților pe mediul de rezidență
Distribuția pe mediul de rezidență a celor 1010 participanți a evidențiat o frecvență mai
crescută a participanților proveniți din mediul urban (79.7%) decât a celor proveniți din mediul
rural (20.3%), raportul urban:rural fiind de 4:1 (Figura 3).

93,46%6,53%
România
Alte state

33
Figura 3. Distribuția participanților pe mediul de rezidență

IV.1.3. Distribuția participanților pe sexe
Distribuția pe sexe a celor 1010 participanți a evidențiat o frecvență mai crescută a
participanților de sex feminin (69.7%) decât a celor de sex masculin (30.3%), raportul
femei:bărbați fiind de 2.3:1 (Figura 4).

Figura 4. Distribuția participanților pe sexe

79,6%20,3%
Urban
Rural
69,6%30,3%
Feminin
Masculin

34
IV.1.4. Distribuția participanților pe grupe de vârstă
Distribuția participanților pe grupe de vârste a evidenț iat cea mai mare pondere la grupa
de vârstă 46-55 ani (26.6%), urmată apoi de grupele: 36- 45 ani (24.3%), 25- 35 ani (19.7%), sub
25 ani (17.9%), 56- 65 ani (9.3%) și peste 65 ani (2.2%) (Figura 5).
Figura 5. Distribuția participanților pe grupe de vârstă

IV.2. Caracteristici socio -economice
IV.2.1. Distribuția participanților pe nivelul de pregătire (ultimele studii absolvite)
În ceea ce privește nivelul de pregătire (ultimele studii absolvite), 36.8% din participanți
au absolvit studii de licență, 24.3% au absolvit liceul (12 clase) , 21.3% au absolvit studii de
master, 10.9% au absolvit școala postliceală, 3% au absolvit studii doctorale, 2% au absolvit
școala profesională (10 clase), 1.1% au absolvit studii postdoctorale, 0.5% au absolvit ciclul
gimnazial (8 clase) și 0.2% au absolvit ciclul primar (4 clase) .
Raportul participanți cu studii superioare:participanți fără studii superioare a fost de 3:2
(Figura 6).

17,9% 19,7% 24,3% 26,6% 9,3% 2,2%
0,0%5,0%10,0%15,0%20,0%25,0%30,0%
sub 25 ani 25-35 ani 36-45 ani 46-55 ani 56-65 ani peste 65 ani

35
Figura 6. Distribuția participanților pe nivelul de pregătire (ultimele studii absolvite)

IV.2.2. Distribuția participanților pe tipul studiilor absolvite
În ceea ce privește tipul studiilor absolvite, 21.1% din participanți au absolvit studii socio –
umane (inclusiv juridice), 20.8% au absolvit studii medicale, 20.2% au absolvit studii tehnice,
18.8% au absolvit studii economice, iar 19.1% au absolvit alte ti puri de studii.
Raportul participanți fără pregătire medicală:participanți cu pregătire medicală a fost de
4:1 (Figura 7).

Figura 7. Distribuția participanților pe tipul studiilor absolvite
21,1%
20,8%
20,2%18,8%19,1%
Studii socio-umane
Studii medicale
Studii tehnice
Studii economice
Alte tipuri de studii
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40%ciclul primar (4 clase)ciclul gimnazial (8 clase)școala profesională (10 clase)liceul (12 clase)școala postlicealăstudii de licențăstudii de masterstudii doctoralestudii postdoctorale
0,2%0,5%2,0%24,3%10,9%36,8%21,3%3,0%1,1%

36
IV.3. Cunoașterea aspectelor generale despre îngrijirea paliativă
IV.3.1. Percepția conceptului de îngrijire paliativă
La întrebarea în care li s -a cerut participanților să aleagă variantele pe care le consideră
adevărate în legătură cu îngrijirile paliative, 85.6% au răspuns că au rolul de a îmbunătăți
calitatea vieții pacienților cu boli incurabile , 37.6% au răspuns că se aplică atât pacienților, cât și
familiilor acestora , 45.8% au răspuns că uneori pot ajuta la creșterea duratei vieții pacienților ,
5.8% au răspuns că doar pacienții cu cancer pot primi îngrijiri paliative , 16.3% au răspuns că
suferințele psiho- sociale și cele spirituale fac obiectul îngrijirilor paliative , 53.7% au răspuns că
pot fi făcute în același timp cu alte tratamente de care pacientul are nevoie și 4.1% au răspuns că
nu au auzit niciodată de îngrijirile paliative (Figura 8).
Figura 8. Percepția conceptului de îngrijire paliativă

IV.3.2. Aspectel e cu care se ocupă îngrijirile paliative
La întrebarea în care participanții au fost întrebați cu ce se ocupă îngrijirile paliative,
82.6% au răspuns alinarea durerii, 43.1% au răspuns combaterea altor suferințe fizice ale
pacienților, în afară de durere, 7.7% au răspuns sprijinul în rezolvarea unor probleme de natură
financiară ale pacienților și ale familiilor acestora , 27.1% au răspuns crearea unei stări de fericire
a pacienților și 16.5% au răspuns o mai bună integrare în societate a pacienților (Figur a 9).
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%nu am auzit niciodată de îngrijirile paliativepot fi făcute în același timp cu alte tratamente de
care pacientul are nevoie suferințele psiho -sociale și cele spirituale fac
obiectul îngrijirilor paliativedoar pacienții cu cancer pot primi îngrijiri paliativeuneori pot ajuta la creșterea duratei vieții
paciențilorse aplică atât pacienților, cât și familiilor acestoraau rolul de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților
cu boli incurabile
4,1%53,7%16,3%5,8%45,8%37,6%85,6%

37
Figura 9. Aspectele cu care se ocupă îngrijirile paliative

IV.3.3. Scopu rile îngrijirilor paliative
În ceea ce privește scopurile îngrijirilor paliative, 64.9% au răspuns că asigură îngrijirea
necesară la sfârșitul vieții , 16.7% au răspuns că poate fi de vindecare a pacienților, în unele
cazuri , 30.1% au răspuns că au rol de prelungire a vieții, indifere nt de mijloacele folosite , 3.3%
au răspuns că au rol de scurtare a vieții într -un mod pe cât posibil lipsit de durere și 62.4% au
răspuns că au rol de a crește confortul pacienților (Figura 10).
Figura 10. Scopurile îngrijirilor paliative
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%o mai bună integrare în societate a pacienților crearea unei stări de fericire a paciențilorsprijinul în rezolvarea unor probleme de natură
financiară ale pacienților și ale familiilor acestoracombaterea altor suferințe fizice ale pacienților, în
afară de durerealinarea durerii
16,5%27,1%7,7%43,1%82,6%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%creștere a confortului pacienților scurtare a vieții într -un mod pe cât posibil lipsit de
durereprelungire a vieții, indiferent de mijloacele folositevindecare a paciențilorasigurarea îngrijirii necesare la sfârșitul vieții
62,4%3,3%30,1%16,7%64,9%

38
IV.3.4. Nevoile unui pacient cu o boală incurabilă
La întrebarea privind nevoile unui pacient cu o boală incurabilă, participanții au oferit
răspunsuri libere, acestea fiind ulterior grupate pe categorii. Astfel, 30.6% din participanți au
răspuns ameliorarea dur erii, 14.6% au răspuns prezența familiei, 39 % au răspuns tratament
adecvat, 3 0.3% au răspuns nevoi psihoemoționale , 19% au răspuns confort psihologic, 8.9% au
răspuns reintegrarea în so cietate, păstrarea demnității, 3 .5% a u răspuns sprijin financiar și 3,4 %
nu au ră spuns /nu au știut să răspundă. (Figura 11).
Figura 11. Nevoile unui pacient cu o boală incurabilă

IV.3.5. Decizia pacientului pentru a primi îngrijiri paliative
În legătura cu decizia de a primi îngrijiri paliative, dintre cei 1010 de participanți, 70.5%
au răspuns că pacientul este cel care trebuie să decidă (atunci când este apt să o facă) și 29.5% au
răspuns că este suficient acordul familiei, deoarece aceasta îi dorește binele pacientului (Figura 12).
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40%nu știu/nu răspundsprijin financiarreintegrare socialăconfort psihologicnevoi psihoemoționaletratament adecvatprezența familieiameliorarea durerii
3,4%3,5%8,9%19,0%30,3%39,0%14,6%30,6%

39
Figura 12. Decizia pacientului pentru a primi îngrijiri paliative
(atunci când este apt să decidă)

IV.3.6. Locurile de acordare a îngrijirilor paliative
La întrebarea privind locurile unde se pot acorda îngrijirile paliative, participanții au avut
și opțiunea de a oferi un răspuns l iber. Astfel, 58.7% au răspuns la domiciliul pacienților, 10.4%
au răspuns în cabinetul oricărui medic , 30.1% au răspuns într-un cabinet individual, specializat pe
îngrijiri paliative , 4.7% au răspuns în punctele de prim ajutor , 76.7% au răspuns în centre de
îngrijiri paliative , 74.6% au răspuns în unități (secții) de îngrijiri paliative din cadrul spitalelor și
1.8% au oferit alte răspunsuri (centre de zi, cămine/azile de bătrâni, în ori ce sector din cadrul
spitalelor , oriunde își dorește pacientul /este nevoie , în mașină, tren sau avion etc.) (Figura 13).
Figura 13. Locurile de acordare a îngrijirilor paliative
pacientul trebuie
să decidă ; 70,5%acordul familiei
este suficient ;
29,5%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%alte răspunsuriîn unități (secții) de îngrijiri paliative din cadrul spitalelor în centre de îngrijiri paliativeîn punctele de prim ajutorîntr-un cabinet individual, specializat pe îngrijiri paliativeîn cabinetul oricărui medicla domiciliul pacienților
1,8%74,6%76,7%4,7%30,1%10,4%58,7%

40
IV.3.7. Momentul începerii îngrijirilor paliative
La întrebarea privind momentul începerii îngrijirilor paliative, participanții au avut și
opțiunea de a oferi un răspuns liber. Astfel, 31.6% au răspuns că de obicei, în ultimele luni de
viață , 44.8% au răspuns atunci când durerea devine imposibil de supor tat, 59.6% au răspuns chiar
și din momentul diagnosticării unei boli incurabile , 13.5% au răspuns că uneori se pot acorda și
în scop preventiv, la persoane sănătoase, dar cu predispoziție la boală și 1% au oferit alte
răspunsuri ( pacienților cu diferite simptome apărute în perioada de tratament curativ, când
bolnavul nu mai poate fi îngrijit corespunzător de familie la domiciliu, bătrânii în ultimele zile de
viață, în cazul bolnavilor vârstnici de care nu are cine să se ocupe, pacienți sănătoși care au
pierdut o ființă iubită etc.) (Figura 14).
Figura 14. Momentul începerii îngrijirilor paliative

IV.3.8. Medicamente împotriva durerii
La întrebarea privind medicamentele împotriva durerii, participanții au oferit răspunsuri
libere, acestea fiind ulterior grupate pe categorii. Astfel, 56.9% au răspuns anti inflamatoare
nesteroidiene, 10.9% au răspuns Paracetamol, 32.1% au răspuns alte anal gezice neopioide, 3.46%
au răspuns antispastice, 51.4% au răspuns Morfină , 37.2% au răspuns alte opioide (23.3% au
răspuns Tramadol) și 5.9% au răspuns că nu cunosc (Figura 15).
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%alte răspunsuriuneori se pot acorda și în scop preventiv, la persoane
sănătoase, dar cu predispoziție la boalăchiar și din momentul diagnosticării unei boli
incurabileatunci când durerea devine imposibil de suportatde obicei, în ultimele luni de viață
1,0%13,5%59,6%44,8%31,6%

41
Figura 15. Medicamente împotriva durerii

În ceea ce privește participanții care au răspuns antiinflamatoare nesteroidiene, 57.3%
dintre aceștia au răspuns Ibuprofen, 28.3% au răspuns K etoprofen, 4.1% au răspuns Diclofenac,
4% au răspuns Nimesulidă, 3.3% au răspuns Acid acetilsalicic, 1.9% au răspuns Etoricoxib, 1.2%
au răspuns Me loxicam (Figura 16).
Figura 16. Antiinflamatoarele nesteroidiene cunoscute de participanți
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%nu cunoscalte opioideMorfinăantispasticealte analgezice neopioideParacetamolantiinflamatoare nesteroidiene
5,9%37,2%51,4%3,5%32,1%10,9%56,9%
57,3%28,3%4,1%4,0% 3,3%1,9% 1,2%
Ibuprofen
Ketoprofen
Diclofenac
Nimesulidă
Acid acetilsalicilic
Etoricoxib
Meloxicam

42
IV.3.9. Opinia asupra ajustării medicației din proprie inițiativă
Atunci când li s -a cerut opinia asupra ajustării medicației din proprie inițiativă ,
participanții au avut și opțiunea de a oferi un răspuns liber. Răspunsurile libere au fost ulterior
grupate în categorii. Astfel, 48.2% au răspuns că ar putea să renunțe la unele administrări dintr -un
anumit medicament, 13.5% au răspuns că ar putea să renu nțe complet la un anumit medicament și
să le păstreze doar pe celelalte, 34.7% au răspuns că ar putea să diminueze doza per administrare
dintr -un medicament și să păstreze același număr de administrări pe zi , iar 22. 3% au oferit alte
răspunsuri (18.1% au răspuns că treb uie să ceară sfatul medicului, 3 .3% au răspuns că ajustarea
medicației este decizia pacientului, 0.9% au răspuns că nu știu) (Figura 17).
Printre răspunsurile libere încadrate în categoria „ajustarea tratamentului este decizia
pacientului” s-au regăsit răspunsuri precum: „în funcție de diagnostic, discernământ și de
legislația în vigoare”, „din cauza durerii are nevoie de injecții administrate mai frecvent”,
„înlocuirea cu alte medicamente”, „are dreptul să decidă ce și cât introduce în pro priul corp”,
„depinde de situație”, „dacă o doză mai mică își face efectul, iar pacientul este mulțumit, atu nci
poate să ia o doză mai mică” etc.
Figura 17. Opinia asupra ajustării medicației din proprie inițiativă
0% 5%10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45% 50%nu știu/nu răspundajustarea medicației este decizia pacientuluitrebuie să ceară sfatul mediculuiar putea să diminueze doza per administrare dintr -un
medicament și să păstreze același număr de
administrări pe ziar putea să renunțe complet la un anumit medicament
și să le păstreze doar pe celelaltear putea să renunțe la unele administrări dintr -un
anumit medicament
0,9%3,3%18,1%34,7%13,5%48,2%

43
IV.3.10. Efectele secundare ale tratamen tului cu Morfină
La întrebarea privind efectele secundare ale tratamentului cu Morfină, participanții au
avut și opțiunea de a oferi un răspuns liber. Răspunsurile libere au fost ulterior grupate în
categorii. Astfel, 43.2% au răspuns grețuri și vărsături , 36.6% au răspuns halucinații, 14.5% au
răspuns retenție urinară, 27.8% au răspuns constipație , 5% au răspuns diaree, 28.4% au răspuns
senzația de gur ă uscată, 70.6% au răspuns toleranță, 1% au răspuns depresie respiratorie , 0.6% au
răspuns dependență 0.8% au oferit alte răspunsuri („grăbește decesul”, „efecte dezastruoase
pentru sănătate”, „este singurul medicament eficient împotriva durerii” etc.) și 5.3% au răspuns
că nu știu (Figura 18).
Figura 18. Efectele secundare ale tratamentului cu Morfină

IV.3.9. Afirmații considerate adevărate în legătura cu Morfina
Atunci când au fost întrebați ce afirmații referitoare la Morfină le consideră adevărate,
29.5% dintre participanți au răspuns că morfina se administrează de preferință pacienților aflați
pe moarte, 10% au răspuns că efectele adverse ale morfinei sunt foarte greu de suportat , 2.4% au
răspuns că doza de morfină este aceeași pentru majoritatea pacienților , 23.4% au răspuns că
morfina poate fi prescrisă de către orice medic specialist sau primar, conform legislației , 27.2%
au răspuns că în situația în care s-a ajuns la administrarea de morfină, înseamnă că sfârșitul vieții
pacientului este destul de aproape , 25.2% au răspuns că morfina ar trebui administrată în doză cât
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%nu știu/nu răspundalte răspunsuridependențădepresie respiratorietoleranțăsenzația de gură uscatădiareeconstipațieretenție urinarăhalucinațiigrețuri și vărsături
5,3%0,8%0,6%1,0%70,6%28,4%5,0%27,8%14,5%36,6%43,2%

44
mai mică, deoarece dozele mari pot fi periculoase, 40.7% au răspuns că doza de morfină
administrată zilnic nu ar trebui să depășească o anumită cantitate maximă, 23.1% au răspuns că în
situația în care durerea nu cedează la morfină, nu va ceda nici la alte medicamente, deoarece
morfina este cel mai puternic medicament , 18% au ales răspunsul constipația determinată de
tratamentul cu morfină necesită administrarea de laxat ive, 6.4% au răspuns că morfina este
indicată doar pentru durerea din cancer , 43.9% au răspuns că pentru a avea un efect mai bun,
administrarea morfinei pe cale injectabilă este mai indicată decât administrarea pe cale orală în cazul pacienților care au du reri mari și 7.2% au răspuns că morfina poate grăbi moartea
pacienților prin efectele sale adverse (Figura 19).
Figura 19. Afirmații considerate adevărate în legătura cu Morfina
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45%morfina poate grăbi moartea pacienților prin efectele sale
adversepentru a avea un efect mai bun, administrarea morfinei pe cale
injectabilă este mai indicată decât administrarea pe cale orală în
cazul pacienților care au dureri marimorfina este indicată doar pentru durerea din cancerconstipația determinată de tratamentul cu morfină necesită
administrarea de laxativedacă durerea nu cedează la morfină, nu va ceda nici la alte
medicamente, deoarece morfina este cel mai puternic
medicamentdoza de morfină administrată zilnic nu ar trebui să depășească o
anumită cantitate maximămorfina ar trebui administrată în doză cât mai mică, deoarece
dozele mari pot fi periculoasedacă s-a ajuns la administrarea de morfină, înseamnă că
sfârșitul vieții pacientului este destul de aproapemorfina poate fi prescrisă de către orice medic specialist sau
primar, conform legislațieidoza de morfină este aceeași pentru majoritatea paciențilorefectele adverse ale morfinei sunt foarte greu de suportatmorfina se administrează de preferință pacienților aflați pe
moarte
7,2%43,9%6,4%18,0%23,1%40,7%25,2%27,2%23,4%2,4%10,0%29,5%

45
V. DISCUȚII
Distribuția pe sexe
În urma analizei distribuției pe sexe, am ob servat o frecvență mai crescută a
participanților de sex feminin (69.7%) decât a celor de sex masculin (30.3%), raportul
femei:bărbați fiind de 2.3:1.
Participanții de sex feminin au avut o frecvență mai crescută atât în varianta în format
electronic a chestionarului, cât și în varianta în format fizic.
Distribuția pe medii de rezidență
În urma analizei distribuției pe medii de rezidență, am observat o frecvență mai crescută a
participanților proveniți din mediul urban (79.7%) decât a celor proveniți din mediul rural (20.3%), raportul urban:rural fiind de 4:1.
Un aspect care a contribuit la frecvența mai crescută a participanților proveniți din mediul
urban este faptul că distribuirea chestion arului în format fizic a fost făcută preponderent în
mediul urban.

Distribuția pe grupe de vârstă
În urma analizei distribuției pe grupe de vârstă, am observat cea mai mare pondere a
participanților la grupa de vârstă 46- 55 ani (26.6%), urmată apoi de grupele: 36- 45 ani (24.3%),
25-35 ani (19.7%), sub 25 ani (17.9%), 56- 65 ani (9.3%) și peste 65 ani (2.2%).
Răspunsurile participanților din gr upele de vârstă sub 25 ani , 25- 35 ani și 36- 45 ani,
totalizând un procent de 61.9%, au provenit preponderent din varianta în format electronic a
chestionarului.
Răspunsurile participanților din grupele de vârstă 56-65 ani și peste 65 ani, totalizând un
procent de 11.5% , au provenit preponderent din varianta în format fizic a chestionarului.
Răspunsurile participanților din grupa de vârstă 46- 55 ani, cu procentul de 26.6%, fiind și
cel mai mare procent al categoriilor de vârstă, au provenit deopotrivă din varianta în format
electronic și varianta în format fizic a chestionarului. Am observat în cazul acestei grupe de
vârstă o frecvență mai mare a răspunsurilor care provin din varianta în format electronic a
chestionarului.

46
Distribuția pe n ivelul de pregătire (ultimele studii absolvite)
În urma analizei distribuției pe nivelul de pregătire, am observat cea mai mare frecvență la
participanții ca re au absolvit studii de licență (36.8%), urmați fiind de participanții care au
absolvit liceul (12 clase) (24.3%), studii de master (21.3%), școala postliceală (10.9%), studii
doctorale (3%), școala profesională (10 clase) (2%), studii postdoctorale (1.1% ), ciclul gimnazial
(8 clase) (0.5%) și ciclul primar (4 clase) (0.2%).
Participanții cu studii superioare s -au regăsit într-un procent de 62.2%. Participanții fă ră
studii superioare s -au regăsit într-un procent de 37.7%. Raportul participanți cu studii
superioare:participanți fără studii superioare a fost de 3:2.

Distribuția pe t ipul studiilor absolvite
În urma analizei distribuției pe tipul studiilor absolvite, am observat că 21.1% din
participanți au absolvit studii socio -umane (inclusiv juridice), 20. 8% au absolvit studii medicale,
20.2% au absolvit studii tehnice, 18.8% au absolvit studii economice, iar 19.1% au absolvit alte tipuri de studii. Raportul participanți fără studii medicale:participanți cu studii medicale a fost de
4:1.
Am observat că distribuția pe tipul studiilor absolvite a fost relativ egală pe cele 5
categorii de studii propuse în chestionar (raport 1:1:1:1:1).
Răspunsurile participanților cu studii medicale au fost folosite ca termen de comparație
pentru răspunsurile participanților fără studii medicale, în cadrul analizei unor rezultate ale întrebărilor din chestionar, bazate preponderent pe principiile îngrijirilor paliative.

Percepția conceptului de îngrijire paliativă
În ur ma analizei percepției asupra conceptului de îngrijire paliativă, am observat că
participanții au ales, în ordine descrescătoare a frecvenței, următoarele afirmații privind îngrijirile paliative: au rolul de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților cu boli incurabile (85.6%), pot fi
făcute în același timp cu alte tratamente de care pacientul are nevoie (53.7%), uneori pot ajuta la
creșterea duratei vieții pacienților (45.8%), se aplică atât pacienților, cât și familiilor acestora
(37.6%), suferințele psiho- sociale și cele spirituale fac obiectul îngrijirilor paliative (16.3%), doar
pacienții cu cancer pot primi îngrijiri paliative (5.8%), nu au auzit niciodată de îngrijirile paliative
(4.1%).

47
Doar jumătate (53.7%) din participanți a considerat că îngrijirile paliative pot fi acordate
concomitent cu alte tratamente de care pacientul are nevoie.
Doar o treime (37.6%) din participanți a considerat că îngrijirile paliative se aplică atât
pacienților, cât și familiilor acestora.
Un procent de doar 16.3% a considerat că suferințele psiho- sociale și cele spirituale fac
obiectul îngrijirilor paliative , aspect care a dovedit cunoașterea principiilor abordării holistice.
Luând în calcul doar participanții fără studii medicale, procentele au devenit 83.5% pentru
răspunsul „ au rolul de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților cu boli incurabile ”, 51% pentru
răspunsul „ pot fi făcute în același timp cu alte tratamente de care pacientul are nevoie”, 44.3%
pentru răspunsul „ uneori pot ajuta la creșterea duratei vieții pacienților ”, 33.3% pentru răspunsul
„se aplică atât pacienților, cât și familiilor acestora”, 13.2% pentru răspunsul „ suferințele psiho-
sociale și cele spirituale fac obiectul îngrijirilor paliative ”, 6.8% pentru răspunsul „ doar pacienții
cu cancer pot primi îngrijiri paliative ” și 5.1% pentru răspunsul „ nu au auzit niciodată de
îngrijirile paliative ”.
În mod comparativ, dintre participanții cu studii medicale, 93.8% au răspuns că au rolul
de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților cu boli incurabile , 63.8% au răspuns că pot fi făcute în
același timp cu alte tratamente de care pacientul are nevoie, 51.4% au răspuns că uneori pot ajuta
la creșterea duratei vieții pacienților , 53.8% au răspuns că se aplică atât pacienților , cât și
familiilor acestora, 28% au răspuns că suferințele psiho- sociale și cele spirituale fac obiectul
îngrijirilor paliative , 1.9% au răspuns că doar pacienții cu cancer pot primi îngrij iri paliative și
0% au răspuns că nu au auzit niciodată de îngrijirile paliative .
Am observat o frecvență mai mare a răspunsurilor corecte la participanții cu studii
medicale, comparativ cu par ticipanții fără studii medicale (Figura 20).

48

Figura 20. Comparație între răspunsurile participanților cu studii medicale și răspunsurile
participanților fără studii medicale privind percepția conceptului de îngrijire paliativă

Aspectele cu care se ocupă îngrijirile paliative
În urma analizei percepției asupra aspectelor cu care se ocupă îngrijirile paliative, am
observat că participanții au ales, în ordine descrescătoare a frecvenței, următoarele afirmații:
alinarea durerii (82.6%), combaterea altor suferințe fizice ale pacienților, în afară de durere
(43.1%) , crearea unei stări de fericire a pacienților (27.1%), o mai bună integrare în societate a
pacienților (16.5%), sprijinul în rezolvarea unor probleme de natură financiară ale pacienților și
ale familiilor acestora (7.7%).
Având în vedere faptul că t oate variantele de răspuns erau corecte, singurul aspect cu care
se ocupă îngrijirile paliative care a fost perceput de un procent mare de participanți (82.6%) a fost
alinarea durerii.
Luând în calcul doar participanții fără studii medicale, procentele au devenit 80.8% pentru
alinarea durerii, 38 .1% pentru combaterea altor suferințe fizice ale pacienților, în afară de durere,
25% pentru crearea unei stări de fericire a pacienților , 14.6 % pentru o mai bună integrare în
0%10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%100%nu am auzit niciodată de îngrijirile paliativedoar pacienții cu cancer pot primi îngrijiri paliativesuferințele psiho -sociale și cele spirituale fac
obiectul îngrijirilor paliativeuneori pot ajuta la creșterea duratei vieții paciențilorse aplică atât pacienților, cât și familiilor acestorapot fi făcute în același timp cu alte tratamente de
care pacientul are nevoieau rolul de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților
cu boli incurabile
5,1%6,8%13,2%44,3%33,3%51,0%83,5%
0,0%1,9%28,0%51,4%53,8%63,8%93,8%Cu studii medicale Fără studii medicale

49
societate a pacienților și 6.5% pentru sprijinul în rezolvarea unor probleme de natură financiară
ale pacienților și ale familiilor acestora .
În mod comparativ, dintre participanții cu studii medicale, 89% au răspuns alinarea
durerii, 61.9% au răspuns combaterea altor suferințe fizice ale pacienților, în afară de durere,
35.2% au răspuns crearea unei stări de fericire a pacienților , 23.8% au răspuns o mai bună
integrare în societate a pacienților și 12.3% au răspuns sprijinul în rezolvarea unor probleme de
natură financiară ale pacienț ilor și ale familiilor acestora .
Am observat o frecvență de aproximativ 1.5 ori mai mare a răspunsurilor corecte din
pozițiile 2 -5 la participanții cu studii medicale, comparativ cu par ticipanții fără studii medicale
(Figura 21).

Figura 21. Comparație î ntre răspunsurile participanților cu studii medicale și răspunsurile
participanților fără studii medicale privind aspectele cu care se ocupă îngrijirile paliative

Scopurile îngrijirilor paliative
În urma analizei percepției asupra scopurilor îngrijirilor paliative, am observat că
participanții au ales, în ordine descrescătoare a frecvenței, următoarele afirmații: asigură
îngrijirea necesară la sfârșitul vieții (64.9%) , creștere a confortul ui pacienților (62.4%),
prelungire a vieții , indiferent de mijloacele folosite (30.1%), vindecare a pacienților (16.7%),
scurtare a vieții într -un mod pe cât posibil lipsit de durere (3.3%).
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%sprijinul în rezolvarea unor probleme de natură
financiară ale pacienților și ale familiilor acestorao mai bună integrare în societate a pacienților crearea unei stări de fericire a pacienților combaterea altor suferințe fizice ale pacienților, în
afară de durere alinarea durerii
6,5%14,6%25,0%38,1%80,8%
12,3%23,8%35,2%61,9%89,0%Cu studii medicale Fără studii medicale

50
O treime (30.1%) din participanți a considerat că unul din scopurile îngrijirilor paliative
este de prelungire a vieții, indiferent de mijloacele folosite .
Luând în calcul doar participanții fără studii medicale, procentele răspunsurilor au devenit
62.5% pentru răspunsul „ asigură îngrijirea necesară la sfârșitul vieții ”, 58.3% pentru răspunsul
„creștere a confortul ui pacienților ”, 31.2% pentru răspunsul „ prelungire a vieții, indiferent de
mijloacele folosite ”, 18.5% pentru răspunsul „ vindecare a pacienților ” și 3.5% pentru răspunsul
„scurtare a vieții într -un mod pe cât posibil lipsit de durere ”.
În mod comparativ, dintre participanții cu studii medicale, 73.8% au răspuns că asigură
îngrijirea necesară la sfârșitul vieții, 77.6% au răspuns că au scop de creștere a confortul ui
pacienților , 25.7% au răspuns că au scop de prelungire a vieții, indiferent de mijloacele folosite ,
10% au răspuns că au rol de vindecare a pacienților și 2.3% au răspuns că au scop de scurtare a
vieții într -un mod pe cât posibil lipsit de durere .
Am observat o frecvență mai mare a răspunsurilor corecte și o frecvență mai mică a
răspunsurilor greșite la participanții cu studii medicale, comparativ cu par ticipanții fără studii
medicale (Figura 22 .1 și Figura 22.2).

Figura 22. 1. Comparație între răspunsurile corecte ale participanților cu studii medicale și
răspunsurile corecte ale participanților fără studii medicale privind scopurile îngrijirilor paliative
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%creștere a confortului pacienților asigură îngrijirea necesară la sfârșitul vieții
58,3%62,5%
77,6%73,8%Cu studii medicale Fără studii medicale

51

Figura 22.2 . Comparație între răspunsurile greșite ale participanților cu studii medicale și
răspunsurile greșite ale participanților fără studii medicale privind scopurile îngrijirilor paliative

Nevoile unui pacient cu o boală incurabilă
În urma analizei percepției asupra nevoilor unui pacient cu o boală incurabilă, am
observat că răspunsurile libere ale participanților s -au încadrat, în ordine descrescătoare a
frecvenței, în următoarele categorii: tratament adecvat ( 39%), ameliorarea durerii (30.6%), nevoi
psihoem oționale ( 30.3%), confort psihologic ( 19%), prezența familiei (14.6%), reintegrare
socială ( 8.9%), sprijin financiar ( 3.5%) și nu știu/nu răspund (3.4%).
Având în vedere latura subiectivă a acestei întrebări, am considerat că este relevantă o
comparație între răspunsurile participanților de sex feminin și răspunsurile participanților de sex
masculin.
Astfel, participanții de sex feminin au răspuns în felul următor: tratament adecvat
(41.9%), nevoi psihoemoționale ( 33.6%), ameliorarea durerii ( 31.9%), confort psihologic
(21.4%), prezența familiei ( 15%), reintegrare socială ( 10.2%), sprijin financiar ( 3.9%) și nu
știu/nu răspund (3.8%).
Participanții de sex masculin au răspuns în felul urmă tor: tratament adecvat (32.3%),
ameliorarea durerii (27.7%), nevoi psihoemoționale (22.8%), prezența familiei (13.7%), confort
psihologic (13.3%), reintegrare socială (5.8%), sprijin financiar (2.6%) și nu știu/nu răspund
(2.6%).
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35%scurtare a vieții într -un mod pe cât posibil lipsit
de durerevindecare a pacienților prelungire a vieții, indiferent de mijloacele
folosite
3,5%18,5%31,2%
2,3%10,0%25,7%Cu studii medicale Fără studii medicale

52
Am observat o frecvență m ai mare a răspunsurilor la participanții de sex feminin,
comparativ cu participanții de sex masculin, la toate categoriile de răspunsuri.
De asemenea, am observat că participanții de sex masculin au răspuns mai frecvent
ameliorarea durerii decât nevoi psi hoemoționale și au răspuns mai frecvent prezența familiei
decât confort psihologic, comparativ c u partici panții de sex feminin (Figura 23 .1).

Figura 23.1 . Comparație între răspunsurile participanților de sex feminin și răspunsurile
participanților de sex masculin privind nevoile unui pacient cu o boală incurabilă

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45%nu știu/nu răspund sprijin financiarreintegrare socialăprezența familiei confort psihologicameliorarea dureriinevoi psihoemoționale tratament adecvat
2,6%2,6%5,8%13,7%13,3%27,7%22,8%32,3%
3,8%3,9%10,2%15,0%21,4%31,9%33,6%41,9%Sex feminin Sex masculin

53
Având în vedere că incidența durerii de diferite etiologii crește cu vârsta și, în consecință,
cresc și nevoile unei persoane cu dureri cronice, de exemplu , am considerat că este relevantă și o
comparație între răspunsurile participanților din grupe de vârstă diferite.
Astfel, participanții din grupa de vârstă sub 25 ani au ofer it următoarele răspunsuri:
tratament adecvat ( 28.1%), nevoi psihoemoționale ( 30.3%), ameliorarea durerii ( 28.7%), confort
psihologic ( 13.2%), prezența familiei ( 18.7%), reintegrare socială ( 7.1%), sprijin financiar ( 5.5%)
și nu știu/nu răspund (1.1 %).
Participanții din grupa de vârstă 25- 35 ani au oferit următoarele răspunsuri: tratament
adecvat ( 37.6%), nevoi psihoemoționale ( 31.1%), ameliorarea durerii ( 33.1%), confort psihologic
(21.1%), prezența familiei ( 15%), reintegrare socială ( 8%), sprijin financiar ( 6%) și nu știu/nu
răspund (1.5%).
Participanții din grupa de vârstă 36- 45 ani au oferit următoarele răspunsuri: tratament
adecvat ( 36.3%), nevoi psihoemoționale ( 28.9%), ameliorarea durerii ( 29.3%), confort psihologic
(21.2%), prezența familiei ( 13.8%), reintegrare socială ( 9.7%), sprijin financiar (3. 6%) și nu
știu/nu răspund (4%).
Participanții din grupa de vârstă 46- 55 ani au oferit următoarele răspunsuri: tratament
adecvat (48.6%), nevoi psihoemoționale (33.4%), ameliorarea durerii ( 28.9%), confort psihologic
(21.5%), prezența familiei (12.2%), reintegrare socială (8.9%), sprijin financiar (1.8%) și nu
știu/nu răspund (5.2%).
Participanții din grupa de vârstă 56- 65 ani au oferit următoarele răspunsuri: tratament
adecvat ( 39.3%), nevoi psihoemoționale ( 24.4%), ameliorarea durerii ( 34%), confort psihologic
(13.8%), prezența familiei (15 .9%), reintegrare socială ( 13.8%), sprijin financiar ( 0%) și nu
știu/nu răspund (5.3 %).
Participanții din grupa de vârstă peste 65 ani au oferit următoa rele răspunsuri: tratament
adecvat ( 50%), nevoi psihoemoționale ( 27.2%), ameliorarea durerii ( 45.4%), confort psihologic
(13.6%), prezența familiei ( 9%), reintegrare socială ( 0%), sprijin financiar ( 0%) și nu știu/nu
răspund (4.5%).
Am observat că răspunsurile „tratament adecvat” și „ameliorarea durerii” au avut
frecvența cea mai mare la participanții din grupa de vârstă peste 65 ani (Figura 23.2 și Figura 23.3).

54

Figura 23.2. Comparație între răspunsurile participanților din toate grupele de vârst ă privind
nevoile unui pacient cu o boală incurabilă
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45% 50%nu știu/nu răspundsprijin financiarreintegrare socialăprezența familiei confort psihologicameliorarea dureriinevoi psihoemoționale tratament adecvat
4,5%0,0%0,0%9,0%13,6%45,4%27,2%50,0%
5,3%0,0%13,8%15,9%13,8%34,0%24,4%39,3%
5,2%1,8%8,9%12,2%21,5%28,9%33,4%48,6%
4,0%3,6%9,7%13,8%21,2%29,3%28,9%36,3%
1,5%6,0%8,0%15,0%21,1%33,1%31,1%37,6%
1,1%5,5%7,1%18,7%13,2%28,7%30,3%28,1%sub 25 ani 25-35 ani 36-45 ani 46-55 ani 56-65 ani peste 65 ani

55

Figura 23.3. Comparație între nevoile unui pacient cu o boală incurabilă din perspectiva
participanților din toate grupele de vârstă
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45% 50%peste 65 ani56-65 ani46-55 ani36-45 ani25-35 anisub 25 ani
4,5%5,3%5,2%4,0%1,5%1,1%
0,0%0,0%1,8%3,6%6,0%5,5%
0,0%13,8%8,9%9,7%8,0%7,1%
9,0%15,9%12,2%13,8%15,0%18,7%
13,6%13,8%21,5%21,2%21,1%13,2%
45,4%34,0%28,9%29,3%33,1%28,7%
27,2%24,4%33,4%28,9%31,1%30,3%
50,0%39,3%48,6%36,3%37,6%28,1%tratament adecvat nevoi psihoemoționale ameliorarea durerii confort psihologic
prezența familiei reintegrare socială sprijin financiar nu știu/nu răspund

56
Decizia pacientului pentru a primi îngrijiri paliative
În urma analizei percepției deciziei pacientului pentru a primi îngrijiri paliative, atunci
când pacientul este apt să decidă, am observat că participanții au răspuns în proporție de 70.5%
că pacientul este cel care trebuie să decidă și în proporție de 29.5% că es te suficient acordul
familiei, deoarece aceasta îi dorește binele pacientului.
Aproximativ o treime din participanți (29.5%) au considerat că decizia familiei primează
în fața deciziei unui pacient care este apt să decidă.
Luând în calcul doar participanții fără studii medicale, pro centele au devenit 68.5% pentru
răspunsul „pacientul este cel care trebuie să decidă” și 31.5% pentru răspunsul „este suficient
acordul familiei, deoarece aceasta îi dorește binele pacientului”.
În mod comparativ, dintre participanții cu studii medicale, 78% au răspuns că pacientul
este cel care trebuie să decidă și 21.9% au răspuns că este suficient acordul familiei, deoarece
aceasta îi dorește binele pacientului.
Am observat o frecvență mai mare a răspunsului corect la participanții cu studii medicale.
De asemenea, am observat că aproximativ o treime (31.5%) din participanții fără studii medicale și aproximativ o cincime (21.9%) din participanții cu studii medicale au considerat că decizia familiei primează în fața deciziei unui pacient care este apt să decidă (Figura 24 ).

Figura 24. Comparație între răspunsurile participanților cu studii medicale și răspunsurile
participanților fără studii medicale privind decizia unui pacient (care este apt să decidă) de a
primi îngrijiri paliative

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%este suficient acordul familiei, deoarece aceasta îi
dorește binele pacientului.pacientul este cel care trebuie să decidă
31,5%68,5%
21,9%78,0%Cu studii medicale Fără studii medicale

57
Locurile de acordare a îngrijirilor paliative
În urma analizei percepției asupra locurilor de acordare a îngrijirilor paliative , am
observat că participanții au ales, în ordine descrescătoare a frecvenței, următoarele afirmații: în
centre de îngrijiri paliative (76.7%), în unități (secții) de îngrijiri paliative din cadrul spitalelor
(74.6%), la domiciliul pacienților (58.7%), într-un cabinet individual, specializat pe îngrijiri
paliative (30.1%), în cabinetul oricărui medic (10.4%), în punctele de prim ajutor (4.7%), alte
răspunsuri (1.8%).
Un procent de doar 58.7% a considerat că îngrijirile paliative se pot acorda la domiciliul
pacientului și un procent de doar 30.1% a considerat că îngrijirile paliative se pot acorda într-un
cabinet individual, specializat pe îngrijiri paliative .
Luând în calcul doar participanții fără studii medicale, procentele răspunsurilor au devenit
73.5% pentru răspunsul „ în centre de îngrijiri paliative ”, 70.1% pentru răspunsul „ în unități
(secții ) de îngrijiri paliative din cadrul spitalelor ”, 55.5% pentru răspunsul „la domiciliul
pacienților” , 26.7 % pentru răspunsul „ într-un cabinet individual, specializat pe îngrijiri paliative ”,
10.1% pentru răspunsul „ în cabinetul oricărui medic ” 5.1% pentru răspunsul „ în punctele de
prim ajutor ”.
În mod comparativ, dintre participanții cu studii medicale, 91.4% au răspuns în unități
(secții) de îngrijiri paliative din cadrul spitalelor , 89% au răspuns în centre de îngrijiri paliative ,
71.4% au răspuns la dom iciliul pacienților, 42.8% au răspuns într-un cabinet individual,
specializat pe îngrijiri paliative , 12.8% au răspuns în cabinetul oricărui medic și 2.8% au răspuns
în punctele de prim ajutor .
Un procent de doar 42.8% din participanții cu studii medicale a considerat că îngrijirile
paliative se pot acorda într-un cabinet individual, specializat pe îngrijiri paliative .
Am observat o frecvență mai mare a răspunsurilor corecte și o frecvență mai mică a
răspunsului greșit „în punctele de prim ajutor” la participanții cu studii medicale.
De asemenea, am observat o frecvență mai mare a răspunsului greșit „în cabinetul oricărui
medic” la participanții cu studii medicale (12.8%, valoare absolută 27) comparativ cu
participanții fără studii medicale (10.1%, valoare absolută 81) (Figura 25.1 și Figura 25.2).

58

Figura 25.1 . Comparație între răspunsurile corecte ale participanților cu studii medicale și
răspunsurile corecte ale participanților fără studii medicale privind locurile de acordare a
îngrijirilor paliative

Figura 25.2 . Comparație între răspunsurile greșite ale participanților cu studii medicale și
răspunsurile greșite ale participanților fără studii medicale privind locurile de acordare a
îngrijirilor paliative

0%10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%100%într-un cabinet individual, specializat pe îngrijiri
paliativela domiciliul paciențilorîn centre de îngrijiri paliativeîn unități (secții) de îngrijiri paliative din cadrul
spitalelor
26,7%55,5%73,5%70,1%
42,8%71,4%89,0%91,4%Cu studii medicale Fără studii medicale
0% 2% 4% 6% 8% 10% 12% 14%în punctele de prim ajutorîn cabinetul oricărui medic
5,1%10,1%
2,8%12,8%Cu studii medicale Fără studii medicale

59
Momentul începerii îngrijirilor paliative
În urma analizei percepției asupra momentului începerii îngrijirilor paliative, am observat
că participanții au al es, în ordine descrescătoare a frecvenței, următoarele afirmații: chiar și din
momentul diagnosticării unei boli incurabile (59.6%), atunci când durerea devine imposibil de
suportat (44.8%), de obicei, în ultimele luni de viață (31.6%), uneori se pot acorda ș i î n s c o p
preventiv, la persoane sănătoase, dar cu predispoziție la boală (13.5%) și alte răspunsuri (1%).
Un procent de doar 59.6% a considerat că momentul diagnosticării unei boli incurabile
este oportun pentru începerea îngrijirilor paliative. De as emenea, aproximativ jumătate (44.8%)
din participanți a considerat că în ceperea îngrijirilor paliative este indicată în momentul în care
durerea devine imposibil de suportat, iar aproximativ o treime (31.6%) a considerat că momentul
începerii îngrijirilor paliative poate fi temporizat până în ultimele luni de viață.
Luând în calcul doar participanții fără studii medicale, procentele răspunsurilor au deveni t
58.3% pentru răspunsul „ chiar și din momentul diagnosticării unei boli incurabile ”, 44.2% pentru
răspunsul „ atunci când durerea devine imposibil de suportat ”, 30.7% pentru răspunsul „ de obicei,
în ultimele luni de viață ” și 13.7% pentru răspunsul „ uneori se pot acorda și în scop preventiv, la
persoane sănătoase, dar cu predispoziție la boală”.
În mod comparativ, dintre participanții cu studii medicale, 64.2% au răspuns chiar și din
momentul diagnosticării unei boli incurabile , 46.6% au răspuns atunci când durerea devine
imposibil de suportat , 35.7% au răspuns de obicei, în ultimele luni de via ță și 12.8% au răspuns
uneori se pot acorda și în scop preventiv, la persoane sănătoase, dar cu predispoziție la boală .
Am observat o frecvență mai mare a răspunsului corect și o frecvență mai mică a
răspunsului greșit „ uneori se pot acorda și în scop pre ventiv, la persoane sănătoase, dar cu
predispoziție la boală ” la participanții cu studii medicale.
De asemenea, am observat o frecvență mai mare a răspunsurilor greșite „atunci când
durerea devine imposibil de suportat ” și „de obicei, în ultimele luni de viață ” la p articipanț ii cu
studii medicale (Figura 26 ).

60

Figura 26. Comparație între răspunsurile participanților cu studii medicale și răspunsurile
participanților fără studii medicale privind momentul începerii îngrijirilor paliative

Medicamente împotriva durerii
În urma analizei cunoștințelor privind medicamentele împotriva durerii, am observat că
răspunsurile libere ale participanților s -au încadrat, în ordine descrescătoare a frecvenței, în
următoarele categorii: antiinflamatoare n esteroidiene (56.9%), Morfină (51.4%), alte opioide
(37.2%), alte analgezice neopioide (32.1%), Paracetamol ( 10.9% ), nu cunosc (5.9%) și
antispastice (3.5%).
Având în vedere că incidența durerii de diferite etiologii crește cu vârsta, am considerat că
este relevantă o comparație între răspunsurile participanților din grupe de vârstă diferite.
Astfel, participanții din grupa de vârstă sub 25 ani au oferit următoarele răspunsuri:
antiinflamatoare nesteroidiene ( 55.2%), Morfină ( 50.2%), alte opioide (22%), a lte analgezice
neopioide ( 17.6%), Paracetamol ( 12.7% ), antispastice ( 3.8%) și nu cunosc ( 6.6%).
Participanții din grupa de vârstă 25- 35 ani au oferit următoarele răspunsuri:
antiinflamatoare nesteroidiene ( 52.7%), Morfină (49.7%), alte opioide (28.1%), alte analgezice
neopioide ( 28.6%), Paracetamol ( 12.5% ), antispastice ( 6%) și nu cunosc ( 6.5%).
Participanții din grupa de vârstă 36- 45 ani au oferit următoarele răspunsuri:
antiinflamatoare nesteroidiene ( 34.2%), Morfină (50.6%), alte opioide (30.6%), alte analgezice
neopioide ( 36.3%), Paracetamol ( 11%), antispastice ( 2.8%) și nu cunosc ( 5.7%).
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%uneori se pot acorda și în scop preventiv, la
persoane sănătoase, dar cu predispoziție la boalăde obicei, în ultimele luni de viață atunci când durerea devine imposibil de suportatchiar și din momentul diagnosticării unei boli
incurabile
13,7%30,7%44,2%58,3%
12,8%35,7%46,6%64,2%Cu studii medicale Fără studii medicale

61
Participanții din grupa de vârstă 46- 55 ani au oferit următoarele răspunsuri:
antiinflamatoare nesteroidiene ( 31.5%), Morfină (53.1%), alte opioide (35.3%), al te analgezice
neopioide ( 33.8%), Paracetamol ( 8.1% ), antispastice ( 1.4%) și nu cunosc ( 8.1%).
Participanții din grupa de vârstă 56- 65 ani au oferit următoarele răspunsuri:
antiinflamatoare nesteroidiene ( 31.9%), Morfină ( 51%), alte opioide (23.4%), alte analgezice
neopioide ( 20.2%), Paracetamol ( 13.8% ), antispastice ( 5.3%) și nu cunosc ( 12.7%).
Participanții din grupa de vârstă peste 65 ani au oferit următoarele răspunsuri:
antiinflamatoare nesteroidiene ( 18.1%), Morfină (63.6%), alte opioide (27.2%), alte analgezice
neopioide ( 22.7%), Paracetamol ( 0%), antispastice ( 0%) și nu cunosc ( 18.1%).
Am observat cele mai mari frecvențe ale răspunsului „antiinflamatoare nesteroidiene” la
grupele de vârstă sub 25 ani și 25- 35 ani.
Am observat cea mai mare f recvență a răspunsului „Morfină” la grupa de vârstă peste 65
ani (63.6%), iar la celelalte grupe de vârstă frecvența acestui răspuns s -a menținut în jurul valorii
de 50%. Ținem să facem precizarea că oferirea răspunsului „Morfină” de către participanți a
putut fi influențată de prezența acestui medicament în alte întrebări și variante de răspuns ale
chestionarului.
Am observat o frecvență a răspunsurilor „alte opioide” și „analgezice neopioide” cu
variabilitate între 17.6 -36.3%, o frecvență cu variabilitat e între 8.1 -13.8% a răspunsului
„Paracetamol” (însă cu frecvență 0% la grupa de vârstă peste 65 ani), o frecvență cu variabilitate între 0 -6% a răspunsului „antispastice” și o frecvență cu variabilitate între 5.7 -18.1% a
răspunsului „nu cunosc” (Figura 27. 1 și Figura 27.2).

62

Figura 27.1 . Comparație între răspunsurile participanților din toate grupele de vârstă privind
grupele de medicamente împotriva durerii
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%nu cunoscantispasticeParacetamolanalgezice neopioidealte opioideMorfinăantiinflamatoare nesteroidiene
18,1%0,0%0,0%22,7%27,2%63,6%18,1%
12,7%5,3%13,8%20,2%23,4%51,0%31,9%
8,0%1,4%8,1%33,8%35,3%53,1%31,5%
5,7%2,8%11,0%36,3%30,6%50,6%34,2%
6,5%6,0%12,5%28,6%28,1%49,7%52,7%
6,6%3,8%12,7%17,6%22,0%50,2%55,2%sub 25 ani 25-35 ani 36-45 ani 46-55 ani 56-65 ani peste 65 ani

63

Figura 27.2 . Comparație între grupele de medicamente împotriva durerii cunoscute de
participanții din toate grupele de vârstă
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%peste 65 ani56-65 ani46-55 ani36-45 ani25-35 anisub 25 ani
18,10%12,70%8,00%5,70%6,50%6,60%
0,00%5,30%1,40%2,80%6,00%3,80%
0,00%13,80%8,10%11,00%12,50%12,70%
22,70%20,20%33,80%36,30%28,60%17,60%
27,20%23,40%35,30%30,60%28,10%22,00%
63,60%51,00%53,10%50,60%49,70%50,20%
18,10%31,90%31,50%34,20%52,70%55,20%antiinflamatoare nesteroidiene Morfină alte opioide
analgezice neopioide Paracetamol antispastice
nu cunosc

64
Opinia asupra ajustării medicației din proprie inițiativă
În urma analizei opiniei asupra ajustării medicației din proprie inițiativă, am observat că
participanții au ales, în ordine descrescătoare a frecvenței, următoarele afirmații: ar putea să
renunțe la unele administrări dintr -un anumit medicament (48.2%), ar putea să diminueze doza
per administrare dintr -un medicament și să păstreze același număr de administrări pe zi (34.7%),
trebuie să ceară sf atul medicului ( 18.1%), ar putea să renunțe complet la un anumit medicament
și să le păstreze doar pe celelalte (13.5%) , ajustarea medicației este decizia pacientului ( 3.3%) și
nu știu/nu răspund (0.9%).
Aproximativ jumătate (48.2%) din participanți a con siderat că este permisă renunțarea din
proprie inițiativă la unele administrări dintr -un anumit medicament.
Aproximativ o treime (34.7%) din participanți a considerat că este permis ă diminuarea
doze i per administrare dintr -un medicament și să păstreze același număr de administrări pe zi .
Doar aproximativ o cincime ( 18.1%) din participanți a considerat că trebuie să ceară
sfatul medicului pentru a putea face modificări în schema terapeutică.
Luând în calcul doar part icipanții fără studii medicale, procentele răspunsurilor au devenit
47.1% pentru „ ar putea să renunțe la unele administrări dintr -un anumit medicament”, 36.2%
pentru „ar putea să diminueze doza per administrare dintr -un medicament și să păstreze același
număr de administrări pe zi” , 18.3% pentru „trebuie să ceară sfatul medicului ” și 13% pentru „ar
putea să renunțe complet la un anumit medicament și să le păstreze doar pe celelalte” .
În mod comparativ, dintre participanții cu studii medicale , 52.3% au răsp uns că ar putea
să renunțe la unele administrări dintr -un anumit medicament, 33.3% au răspuns că ar putea să
diminueze doza per administrare dintr -un medicament și să păstreze același număr de
administrări pe zi, 18% au răspuns că trebuie să ceară sfatul medicului și 15.2% au răspuns că ar
putea să renunțe complet la un anumit medicament și să le păstreze doar pe celelalte.
Aproximativ jumătate (52.3%) din participanții cu studii medicale a considerat că un
pacient ar putea să renunțe la unele administrări dintr -un anumit medicament pentru a ameliora
efectele secundare, de exemplu.
Aproximativ o treime (33.3%) din par ticipanții cu studii medicale a considerat că un
pacient ar putea să diminueze doza per administ rare dintr -un medicament și să păstreze același
număr de administrări pe zi , pentru a ameliora efectele secundare, de exemplu.

65
Un procent de doar 18% din participanții cu studii medicale a considerat că este necesar
sfatul medicului dacă un pacient doreșt e ajustarea medicației, pentru a ameliora efectele
secundare, de exemplu.
Am observat că frecvența răspunsului greșit „ar putea să diminueze doza per administrare
dintr -un medicament și să păstreze același număr de administrări pe zi ” este mai mică la
participanții cu studii medicale.
Am observat că frecvențele răspunsurilor greșite „a r putea să renunțe la unele administrări
dintr -un anumit medicament” și „ar putea să renunțe complet la un anumit medicament și să le
păstreze doar pe celelalte” sunt mai ma ri la participanții cu studii medicale. De asemenea,
frecvența răspunsului corect „trebuie să ceară sfatul medicului” este mai mică la participanții cu
studii medicale, comparativ cu participanții fără studii medicale (Figura 28 ).

Figura 28. Comparație între răspunsurile participanților cu studii medicale și răspunsurile
participanților fără studii medicale privind ajustarea medicației din proprie inițiativă

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%ar putea să renunțe complet la un anumit medicament și să
le păstreze doar pe celelalte trebuie să ceară sfatul mediculuiar putea să diminueze doza per administrare dintr -un
medicament și să păstreze același număr de administrări
pe ziar putea să renunțe la unele administrări dintr -un anumit
medicament
13,0%18,3%36,2%47,1%
15,2%18,0%33,3%52,3%Cu studii medicale Fără studii medicale

66
Efectele secundare ale tratamentului cu Morfină
În urma analizei percepției asupra efectelor secundare ale tratamentului cu M orfină , am
observat că participanții au ales, în ordine descrescătoare a frecvenței, următoarele afirmații:
toleranță (70.6%), grețuri și vărsături (43.2%), halucinații (36.6%), senzația de gură uscată
(28.4%), constipație (27.8%), retenție urinară (14.5%), nu știu/nu răspund (5.3%), diaree (5%),
depresie respiratorie (1%), alte răspunsuri (0.8%) și dependență (0.6%).
Luând în calcul doar participanții fără studii medicale, procentele răspunsurilor au devenit
68.8% pentru toleranță, 35.6% pentru grețuri și vărsături, 33.6% pentru halucinații , 21.7% pentru
senzație de gură uscată, 18.3% pentru constipație , 10.2% pentru retenție urinară , 4.8% pentru
diaree, 0.5% pentru depresie respiratorie, 0.7% pentru dependență, 5. 6% pentru nu știu/nu
răspund.
În mod comparativ, dintre participanții cu studii medicale, 77.1% au răspuns toleranță,
71.9% au răspuns grețuri și vărsături, 48% au răspuns halucinații, 53% au răspuns senzație de gură uscată, 63.8% au răspuns constipație, 30.4% au răspuns retenție urinară, 5.7% au răspuns
diaree, 3.3% au răspuns depresie respiratorie, 0.4% au răspuns dependență, 0% au răspuns nu
știu/nu răspund.
Am observat o frecvență mai mare a răspunsurilor corecte la participanții cu studii
medicale (la unele răspunsuri, o frecvență de 2- 3 ori mai mare) . De asemenea, am observat o
frecvență mai mare a răspunsului greșit „diaree” la participanții cu studii medicale, comparativ cu
participanții fără studii medicale (Figura 29).
Am observat o f recvență mai mică a răspunsului „dependență” la participanții cu studii
medicale, comparativ cu participanții fără studii medicale. Ținem să facem precizarea că în
chestionar nu s -a făcut distincția între dependența fizică și dependența psihică, deoarece am
considerat că terminologia nu este cunoscută la nivelul populației generale.

67

Figura 29. Comparație între răspunsurile participanților cu studii medicale și răspunsurile
participanților fără studii medicale privind efectele secundare ale tratamentului cu Morfină

Afirmații considerate adevărate în legătura cu Morfina
În urma analizei afirmațiilor considerate adevărate în legătură cu Morfina, am observat că
participanții au ales, în ordine descrescătoare a frecvenței, următoarele afirmații: pentru a avea un
efect mai bun, administrarea morfinei pe cale injectabilă este mai indicată decât administrarea pe
cale orală în cazul pacienților care au dureri mari (43.9%), doza de morfină administrată zilnic nu
ar trebui să depășească o anumită cantitate maximă (40.7%), morfina se administrează de
preferință pacienților aflați pe moarte (29.5%), dacă s-a ajuns la administrarea de morfină,
înseamnă că sfârșitul vieții pacientului este destul de aproape (27.2%), morfina ar trebui
administrată în doză cât mai mică, deoarece dozele mari pot fi periculoase (25.5%), morfina
poate fi prescrisă de către orice medic specialist sau primar, conform legislației (23.4%), dacă
durerea nu cedează la morfină, nu va ceda nici la alte medicamente, deoarece morfina este cel
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%nu știu/nu răspunddependențădepresie respiratoriediareeretenție urinarăhalucinațiisenzație de gură uscatăconstipațiegrețuri și vărsăturitoleranță
5,6%0,7%0,5%4,8%10,2%33,6%21,7%18,3%35,5%68,8%
0,0%0,4%3,3%5,7%30,4%48,0%53,0%63,8%71,9%77,1%Cu studii medicale Fără studii medicale

68
mai putern ic medicament (23.1%), constipația determinată de tratamentul cu morfină necesită
administrarea de laxative (18%), efectele adverse ale morfinei sunt foarte greu de suportat (10%),
morfina poate grăbi moartea pacienților prin efectele sale adverse (7.2%), morfina este indicată
doar pentru durerea din cancer (6.4%), doza de morfină este aceeași pentru majoritatea
pacienților (2.4%).
Aproximativ jum ătate (43.9%) din participanți a considerat că morfina în administrare
intravenoasă este mai eficientă decât în administrare orală.
În legătură cu varianta „doza de morfină administrată zilnic nu ar trebui să depășească o
anumită cantitate maximă ”, aleasă în proporție de 40.7%, ținem să facem precizarea că, deși nu
există o doză zilnică maximă standardizată pentru M orfină, iar dozele se ajustează treptat în
funcție de particularitățile pacientului, de eficacitate, de instalarea toleranței și nu în ultimul rând
de progresia „ în pată de ulei ” a durerii, în cazul pacienților oncologici, cu scopul de a ajunge la
doza minimă eficace, admitem faptul că pentru un pacient va exista o doză maximă zilnică de
Morfină , care nu produce efecte secundare ce ar depăși beneficii le tratamentului, însă această
doză maximă zilnică este dependentă de factorii menționați anterio r ș i , p r i n u r m a r e , n u a r e o
valoare constantă. Astfel, interpretarea frecvenței acestui răspuns trebuie făcută ținând cont de
aspectele prezentate.
Aproximativ o treime (29.5%) din participanți a considerat că Morfina se administrează
de preferință pacien ților aflați pe moarte, însă indicațiile tratamentului cu Morfină sunt
semnificativ mai extinse.
Aproximativ un sfert din participanți a considerat că administrarea Morfinei este asociată
cu apropierea sfârșitului vieții pacientului, că Morfina trebuie administrată în doză cât mai mică
și că o durere care este refractară la tratamentul cu Morfină nu va răspunde nici la alte medicamente.
Luând în calcul doar participanții fără studii medicale, procentele răspunsurilor au devenit
41.7% pentru răsp unsul „ pentru a avea un efect mai bun, administrarea morfinei pe cale
injectabilă este mai indicată decât administrarea pe cale orală în cazul pacienților care au dureri mari”, 38.5% pentru răspunsul „ doza de morfină administrată zilnic nu ar trebui să depășească o
anumită cantitate maximă ”, 33.3% pentru răspunsul „ morfina se administrează de preferință
pacienților aflați pe moarte ”, 31.2% pentru răspunsul „dacă s-a ajuns la administrarea de morfină,
înseamnă că sfârșitul vieții pacientului este destul de a proape ”, 24.5% pentru răspunsul „morfina

69
ar trebui administrată în doză cât mai mică, deoarece dozele mari pot fi periculoase” , 21.5%
pentru răspunsul „morfina poate fi prescrisă de către orice medic specialist sau primar, conform
legislației” , 25% pentru răspunsul „dacă durerea nu cedează la morfină, nu va ceda nici la alte
medicamente, deoarece morfina este cel mai puternic medicament ”, 10% pentru răspunsul
„constipația determinată de tratamentul cu morfină necesită administrarea de laxative” , 10.6%
pentr u răspunsul „efectele adverse ale morfinei sunt foarte greu de suportat ”, 7.3% pentru
răspunsul „morfina poate grăbi moartea pacienților prin efectele sale adverse” , 7.1% pentru
răspunsul „morfina este indicată doar pentru durerea din cancer ” și 2.7% pentru răspunsul „doza
de morfină este aceeași pentru majoritatea pacienților ”.
În mod comparativ, dintre participanții cu studii medicale, 51.9% au ales răspunsul
„pentru a avea un efect mai bun, administrarea morfinei pe cale injectabilă este mai indicată decât
administrarea pe cale orală în cazul pacienților care au dureri mari ”, 49% au ales răspunsul „doza
de morfină administrată zilnic nu ar trebui să depășească o anumită cantitate maximă ”, 14.7% au
ales răspunsul „ morfina se administrează de preferință pacienților aflați pe moarte ”, 11.9% au
ales răspunsul „dacă s-a ajuns la administrarea de morfină, înseamnă că sfârșitul vieții pacientului
este destul de aproape”, 28% au ales răspunsul „ morfina ar trebui administrată în doză cât mai
mică, deo arece dozele mari pot fi periculoase”, 30.4% au ales răspunsul „ morfina poate fi
prescrisă de către orice medic specialist sau primar, conform legislației ”, 15,7% au ales răspunsul
„dacă durerea nu cedează la morfină, nu va ceda nici la alte medicamente, d eoarece morfina este
cel mai puternic medicament ”, 48.5% au ales răspunsul „ constipația determinată de tratamentul
cu morfină necesită administrarea de laxative”, 7.6% au ales răspunsul „ efectele adverse ale
morfinei sunt foarte greu de suportat ”, 6.6 % au ales răspunsul „ morfina poate grăbi moartea
pacienților prin efectele sale adverse” , 3.8% pentru răspunsul „ morfina este indicată doar pentru
durerea din cancer ” și 0.9 % pentru răspunsul „ doza de morfină este aceeași pentru majoritatea
pacienților ”.
Am ob servat la majoritatea variantelor de răspuns o frecvență mai mare a răspunsurilor
corecte și o frecvență mai mică a răspunsurilor greșite din partea participanților cu studii
medicale, comparativ cu participanții fără studii medicale (Figura 30).

70

Figura 30. Comparație între răspunsurile participanților cu studii medicale și răspunsurile
participanților fără studii medicale privind afirmațiile considerate adevărate în legătura cu
Morfina

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%doza de morfină este aceeași pentru majoritatea
paciențilormorfina este indicată doar pentru durerea din cancermorfina poate grăbi moartea pacienților prin efectele
sale adverseefectele adverse ale morfinei sunt foarte greu de
suportatdacă s-a ajuns la administrarea de morfină, înseamnă
că sfârșitul vieții pacientului este destul de aproapemorfina se administrează de preferință pacienților
aflați pe moartedacă durerea nu cedează la morfină, nu va ceda nici
la alte medicamente, deoarece morfina este cel mai
puternic medicamentmorfina ar trebui administrată în doză cât mai mică,
deoarece dozele mari pot fi periculoasemorfina poate fi prescrisă de către orice medic
specialist sau primar, conform legislațieiconstipația determinată de tratamentul cu morfină
necesită administrarea de laxativedoza de morfină administrată zilnic nu ar trebui să
depășească o anumită cantitate maximăpentru a avea un efect mai bun, administrarea
morfinei pe cale injectabilă este mai indicată decât
administrarea pe cale orală în cazul pacienților…
2,7%7,1%7,3%10,6%31,2%33,3%25,0%24,5%21,5%10,0%38,5%41,7%
0,9%3,8%6,6%7,6%11,9%14,7%15,7%28,0%30,4%48,5%49,0%51,9%Cu studii medicale Fără studii medicale

71
Limitările studiului
Limitările acestui studiu sunt următoare le:
o inabordabilitatea populației în legătură cu subiecte relativ sensibile (îngrijirea paliativă și
asocierea conceptului cu boala incurabilă, durerea, cancerul, depresia, anxietatea, nevoile emoționale, sentimentele de inutilitate și de pierdere a sensulu i vieții etc.) ;
o accesul la chestionar preponderent pentru persoanele relativ tinere, cu acces la Internet, cu
conturi pe rețeaua de socializare Facebook și cu condiția de a fi înscrise în cel puțin unul
din grupurile în care a fost postat chestionarul ;
o distribuirea celor 100 de exemplare ale chestionarului în format fizic preponderent în
mediul urban , aspect care a contribuit la preponderența răspunsurilor de la participanți din
mediul urban;
o gradul de î nțelegere a întrebărilor și a variantelor de răspuns din partea participanților ;
o rigurozitatea participanților în alegerea variantelor de răspuns și formularea răspunsurilor libere ;
o gradul de interpretabilitate al unor noțiuni (exemplu: dependența care apa re în tratamentul
cu Morfină, fără a specifica dacă este vorba despre dependența fizică sau dependența
psihică), care a derivat din dorința ca întrebările chestionarului să fie accesibile populației
generale, fără cunoștințe ample ale terminologiei medical e;
o numărul relativ mic al participanților , astfel neputând extrapola rezultatele studiului fără a
lua în calcul această limitare;
o numărul relativ mic al participanților în vârstă de peste 56 de ani;
o majoritatea participanților are ca ultime studii absolvite studiile de licență, liceul, studiile de master și școala pos tliceală;
o încadrarea în categorii de răspunsuri a răspunsurilor libere oferite de participanți a fost depe ndentă de interpretarea noastră;
o la întrebarea privind medicamentele împotriva durerii, oferirea răspunsului „Morfină” de
către participanți a putut fi influențată de prezența acestui medicament în alte întrebări și variante de răspuns ale chestionarului.

72
VI. CONCLUZII
În urma analizei percepției asupra noțiunii de îngrijire palia tivă și a răspunsurilor primite
din partea participanților la acest studiu, am ajuns la următoarele concluzii:
o caracteristicile fundamentale ale îngrijirii paliative sunt cunoscute într-o proporție mai
mare de către participanții cu studii medicale, compar ativ cu participanții fără studii
medicale, însă în cazul ambelor categorii de participanți, frecvența răspunsurilor corecte
variază în jurul procentului de 50%;
o aspectele cu care se ocupă îngrijirea paliativă sunt cunoscute într -o proporție mai mare de
către participanții cu studii medicale, comparativ cu participanții fără studii medicale, însă
singurul aspect cunoscut într -un procent de peste 80% în cazul ambelor categorii de
participanți este alinarea durerii;
o o parte semnificativă din participanți, atâ t cei cu studii medicale, cât și cei fără studii
medicale, consideră că printre scopurile îngrijirii paliative se regăsesc prelungirea vieții,
indiferent de mijloacele folosite și vindecarea pacienților;
o nevoile unui pacient cu o boală incurabilă sunt cunoscute într -o proporție mai mare de
către participanții de sex feminin, comparativ cu participanții de sex masculin;
o pentru participanții de sex masculin, ameliorarea durerii este mai importantă decât nevoile
psihoemoționale, iar prezența familiei este mai importantă decât confortul psihologic, în
timp ce pentru participanții de sex feminin, cele două ierarhii sunt inver sate;
o în legătură cu nevoi le unui pacient cu o boală incurabilă, tratamentul adecvat și
ameliorarea durerii devin tot mai importan te odată cu creșterea grupei de vârstă a
participanților;
o o parte semnificativă din participanți, atât cei cu studii medicale, cât și cei fără studii
medicale, consideră că decizia familiei primează în fața deciziei unui pacient care este apt să decidă pentru a primi îngrijire paliativă;
o o parte semnificativă din participanții fără studii medicale nu cunoaște faptul că îngrijirile
paliative se pot acorda la domiciliul pacienților și în sistem ambulatoriu;
o o parte semnificativă din participanții cu studii medicale nu cunoaște faptul că îngrijirile
paliative se pot acorda în sistem ambulatoriu;
o o parte semnificativă din par ticipanți, atât cei cu studii medicale, cât și cei fără studii
medicale, nu consideră momentul diagnosticării unei boli incurabile ca indicație pentru

73
începerea îngrijirii paliative și ar amâna această decizie pentru situația în care durerea
devine imposibil de suportat sau pentru ultimele luni de viață;
o în legătură cu medicamentele împotriva durerii, participanții din grupele de vârstă sub 25
ani și 25- 35 ani cunosc în cea mai mare proporție antiinflamatoare nesteroidiene, iar
grupa de vârstă care cunoaște în cea mai mare proporție Morfina este grupa peste 65 ani ,
cu mențiunea că celelalte grupe de vârstă cunosc M orfina într -o proporție de 50%;
o o parte semnificativă din participanți, atât cei cu studii medicale, cât și cei fără studii medicale, consideră că un pacient își poate ajusta medicație din proprie inițiativă în
diferite feluri, în timp ce doar aproximativ o cincime din participanți consideră ce trebuie
să ceară sfatul medicului;
o în legătură cu efectele secundare ale tratamentului cu Morfină , toleran ța este singurul
efect secundar cunoscut într-o proporție mare atât de participanții cu studii medicale, cât
și de participanții fără studii medicale ; în rest, participanții fără studii medicale cunosc
efectele secundare într -o proporție semnificativ mai mică, comparativ cu participanții cu
studii medicale;
o o parte semnificativă din participanți, atât cei cu studii medicale, cât și cei fără studii
medicale, consideră că administrarea Morfinei pe cale injectabilă este mai eficientă decât
administrarea pe cal e orală, că nu este necesară administrarea de laxative în constipația
determinată de tratamentul cu Morfină și că nu este permisă prescrierea Morfinei de către orice medic specialist sau primar;
o o parte semnificativă din participanții fără studii medicale face asocierea dintre
tratamentul cu Morfină și sfârșitul vieții și, de asemenea, consideră Morfina drept cel mai puternic medicament împotriva durerii.
În urma concluziilor prezentate, considerăm că realizar ea unor campanii de informare în
legătură cu îngrijirea paliativă poate avea un beneficiu major asupra înțelegerii caracteristicilor de
bază și a principiilor de abordare holistică și de tratament, atât în rândul populației generale , cât și
în rândul cadrelor medicale, cu impact ulterior asu pra benefici arilor și angajaților sistemului de
sănătate.

74
BIBLIOGRAFIE

1. Alqahtani F et al. Utilization of palliative care in patients hospitalized with heart failure: A contemporary national perspective. Clinical cardiology 2019; 42:136- 142.
2. Bamford C et al. What enables good end of life care for people with dementia? A multi –
method qualitative study with key stakeholders. BMC Geriatrics 2018; 18(302).
3. Boersma I et al . Parkinson disease patients ’ perspective on palliative care needs. Neurology:
Clinical Practice 2016; 6(3):209-219.
4. Bosisio F et al. Planning ahead with dementia: what role can advance care planning play? A
review of opportunities and challenges. Swiss Medical Weekly 2018; 148.
5. Bunn F et al . Improving living and dying for people with advanced dementia living in care
homes: a realist review of Namaste Care and other multisensory interventions. BMC
Geriatrics 2018; 18(303).
6. Chin -Yee N et al . Thromboembolic diseas e in pa lliative and end -of-life care: A narrative
review. Thrombosis Research 2019; 175:84-89.
7. de las Peñas R et al . SEOM clinical guidelines on nutrition in cancer patients (2018). Clinical
and Translational Oncology 2019 ; 21: 87-93.
8. Engelhardt EG et al . Inventory of oncologist s' unmet needs for tools to support decision-
making about palliative treatment for metastatic colorectal cancer. BMC Medical Informatics
and Decision Making 2018; 18(132).
9. Eule C et al . Characteristics and impact of the most -cited palliative oncology studi es from
1995 to 2016. BMC Cancer 2018; 18(1281).
10. Hinata M et al . Trends in descriptions of palliative care in the cancer clinical practice
guidelines before and after enactment of the Cancer Control Act (2007): content analysis. BMC Palliative Care 2019; 18(5).
11. Hodiamont F et al . Understanding complexity – the palliative care situation as a complex
adaptive system. BMC Health Services Research 2019; 19(157).
12. Hofmeister M et al . Palliative care in the home: a scoping review of study quality, primary
outcomes , and thematic component analysis. BMC Palliative Care 2018; 17(41).
13. Hogden A et al . Amyotrophic lateral sclerosis: improving care with a multidisciplinary
approach. J Multidiscip Healthc 2017, 10: 205-215.

75
14. Horton JR et al . Impact of Inpatient Palliative C are on Treatment Intensity for Patients with
Serious Illness. Journal of Palliative Medicine 2016; 19(9).
15. Hsu CH et al . The effects of aromatherapy massage on improvement of anxiety among
patients receiving palliative care: a systematic review of randomized controlled trials.
Medicine 2019; 98(9).
16. Kavalieratos D et al . Integration of Palliative Care in Heart Failure: Rationale, Evidence, and
Future Priorities. J Am Coll Cardiol 2017; 70(15) :1919- 1930.
17. Khirfan G et al . Palliative care in pulmonary arterial hypertension: an underutilised treatment.
Eur Respir Rev 2018; 27(180069).
18. Kim YS et al. Sedation for terminally ill cancer patients: a multicenter retrospective cohort study in South Korea. Medicine 2019; 98(5).
19. Maciver J , Ross HJ. A palliative approach for heart failure end -of-life care. Curr Opin Cardiol
2018; 33(2) :202-207.
20. Maddocks M et al . Palliative care and management of troublesome symptoms for people with
chronic obstructive pulmonary disease. Lancet 2017; 390:988-1002.
21. Masterson Creber R et al . Use of the Palliative Performance Scale to estimate survival among
home hospice patients with heart failure. ESC Heart Failure 2019; 6:371-378.
22. Meier DE , Brawley OW. Palliative Care and the Quality of Life. Journal of Clinical
Oncology 2011; 29(20) :2750- 2752.
23. Mello BS et al . Nursing outcomes for pain assessment of patients undergoing palliative care.
Revista Brasileira de Enfermagem 2019 ; 72:64-72.
24. Monteiro NF et al . Palliative approach in acute neurological events: a five- year study. Rev
Assoc Med Bras 2018; 64(9) :832-836.
25. Pabinger I et al . A clinical prediction model for cancer -associated venous thromboembolism:
a development and validation study in two independent prospective cohorts. Lancet Haematol
2018; 5:289-298.
26. Pillay B et al . The imp act of multidisciplinary team meetings on patient assessment,
management and outcomes in oncology settings: A systematic review of the literature. Cancer Treatment Reviews 2016; 42:56-72.

76
27. Rajala K et al . Marked deterioration in the quality of life of patients with idiopathic
pulmonary fibrosis during the last two years of life. BMC Pulmonary Medicine 2018;
18(172).
28. Rocha RNCP et al . Spiritual needs experienced by the patient's family caregiver under
Oncology palliative care. Rev Bras Enferm [Internet] 2018; 71(6) :2635- 2642.
29. Roze des Ordons et al . A pattern language of compassion in intensive care and palliative care
contexts. BMC Palliative Care 2019; 18(15).
30. Saurman E et al . A mapping study to guide a palliative approach to care. Rural and Remote
Healt h 2019; 19(4625).
31. Scottini MA et al. Cognition, functionality and symptoms in patients under home palliative
care. Rev Assoc Med Bras 2018; 64(10) :922-927.
32. Sepúl veda C et al . Palliative care: The World Health Organization's Global Perspective.
Journal of P ain and Symptom Management 2002; 24(2) :91-96.
33. Silva e Sousa ADR et al . Nursing interventions in palliative care in Pediatric Oncology: an
integrative review. Rev Bras Enferm 2019; 72(2) :531-540.
34. Smallwood N et al. Integrated respiratory and palliative care leads to high levels of
satisfaction: a survey of patients and car ers. BMC Palliative Care 2019; 18(7).
35. Soundy A et al . The Psychological Processes of Adaptation and Hope in Patients with
Multiple Sclerosis: A Thematic Synthesis. Open Journal of Therapy a nd Rehabilitation 2016;
4(1):22-47.
36. Tilley C et al . Palliative Wound Care for Malignant Fungating Wounds: Holistic
Considerations at End- of-Life. Nursing Clinics of North America 2016; 51(3) :513-531.
37. Tripodoro VA et al . Prognostic factors in cancer patient s with palliative needs identifie d by
the NECPAL CCOMS -ICO© tool. MEDICINA 2019; 79(2): 95-103.
38. Warth M et al . “Song of Life (SOL)” study protocol: a multicenter, randomized trial on the
emotional, spiritual, and psychobiological effects of music therapy in palliative care. BMC
Palliative Care 2019; 18(14).
39. Watson M et al . Oxford Handbook of Palliative Care. 3rd ed. Oxford: Oxford University
Press, 2019.

77
40. White C et al . Prevalence, symptom burden, and natural history of deep vein thrombosis in
people with advanced cancer in specialist palliative care units (HIDDen): a prospective
longitudinal observational study. Lancet Haematol 2019; 6:79-88.
41. Wool C et al . Perinatal bereavement and palliative care offered throughout the healthcare
system. Ann Palliat Med 2019; 8:22-29.
42. Yennurajalingam S, Bruera E . Oxford American Textbook of Hospice and Palliative
Medicine and Supportive Care. 2nd ed. Oxford: Oxford University Press, 2016 .