Subiectul Rosia Montana

Cuprins

Introducere

Subiectul Roșia Montană și implicațiile pe care acesta le-a avut asupra pubicului au fost abordate de mai mulți autori din dorința de a-și exprima opiniile. Vara anului 2013 a reprezentat apogeul problemei de exploatare de la Roșia Montană. Acest subiect a primit un interes deplin din partea publicului motiv pentru care media s-a implicat în situația devenită națională. Subiectul Roșia Montană poate fi asemănată cu o bătălie a vârstelor. Datorită diferențelor de informații dintre canalele de transmitere, părerile au fost împărțite. Așadar, media care mi-a stârnit interesul și care m-a inspirat în alegerea acestui subiect este televiziunea.

În primele două părți ale lucrării am abordat aspecte teoretice cu privire la televiziune și manipulare, cât și efectele și metodele de acționare asupra publicului. Comunicarea reprezintă unul dintre elementele esențiale ale vieții, fără comunicare omul este incapabil să transmită informații. Fără comunicare nu stabilește relații interpersonale. Televiziunea ia deschis omului apetitul pentru informații continue și de actualitate. La început a fost regimul comunist, perioada în care transmiterea informațiilor se realiza parțial sau cantitativ. Mai apoi indivizii au fost bombardați cu mesaje din diferite surse. Șimțind nevoia să cunoască realitatea înconjurătoare, omul și-a pus încrederea în televiziunea, așadar devine dependent de cea mai manipulativă sursă de informații sociale. Asociindu-se cu tehnicile de manipulare existente televiziune își începe dominația. Este foarte ușor să manipulezi un public care nu deține informații necesare. Punându-i la dispoziție doar ceea ce pare să-l interese îi creezi atitudini și comportamente noi, pe care le conturezi în timp. Deși apariția internetului pare să îi preia televiziunii monopolul, încă există persoane care o utilizează intens. Prin intermediul acestei lucrări am încercat crearea unei legături vizibile între televiziunea și tehnicile de manipulare sociale. Folosite concomitent, televiziunea și manipularea, au capacitatea de a convinge subconștientul în legătură cu anumite subiecte abordate. De asemenea formează atitudini pe care le menține o perioadă îndelungată.

În cea de-a doua parte am prezentat subiectul Roșiei Montane: istoria și dezvoltarea cronologică a problemei, continuând cu partea practică. Studiul de caz propriu-zis se bazează pe un chestionar distribuit pe un eșantion de 75 de persoane. Chestionarul include atât zona rurală cât și cea urbană, pe categorii de vârste diferite. De asemenea, întrebările cuprind aspecte generale, introductive, despre televiziune și utilizarea acestuia. În continuare axându-mă pe modul în care televiziunea a abordar subiectul. Alegerea și dezbaterea manipulării televizuale în contextul Roșiei Montane, este pentru mine o metodă de a-mi exprima nemulțumirea cu privire la sistemul media actual. De asemenea, m-a impresionat dăruirea persoanelor care s-au alăturat cauzei exprimându-și opiniile. Societatea românească contemporană are nevoie de un impuls pentru a depăși ideile comuniste implementate în mentalul social și deschiderea pentru conceptul propriu-zis al democrației.

Televiziunea, actor social

Mass-media reprezintă un element esențial al societății contemporane și după cum s-a afirmat în nenumărate rânduri, se identifică cu a IV-a putere în stat. Comunicarea de masă cuprinde un domeniu foarte vast în componentele căreia se înregistrează un număr larg de surse pentru informarea publică. Pentru dezvoltarea acestui capitol m-am axat pe cărțile: „Societatea spectacolului” de Guy Debord; „Efectele televiziunii asupra minții umane” de Virgiliu Gheorghe; „Despre televiziune” de Pierre Bourdieu; elemente introductive ale volumelor „Societatea transparentă” de Gianni Vattimo, dar și „Televiziunea și reconfigurarea politicului” de Rosemarie Haines. Datorită diversității pe care o promovează și prin capacitatea de a transmite informații de actualitate publicului larg, în ultimii ani televiziunea a câștigat foarte mulți adepți. Așadar, în prima parte a acestui capitol am încercat crearea unei legături definitorii între media și opinia publică. Faptul că cele două se completează reciproc poate reprezenta atât avantaje cât și dezavantaje. Informația transmisă este „drogul” de care indivizii au nevoie pentru a-și ghida pașii în acțiunile viitoare. Pe când mass-media are nevoie constantă de public pentru a se putea dezvolta. Posturile de televiziune; posturile de radio sau publicațiile care își pierd publicul sunt sortite eșecului. În ce-a de-a doua parte m-am axat strict pe dezvoltarea termenului „televiziune” și efectele negative pe care le are asupra consumatorilor înrăiți. Televiziunea nu doar că manipulează și impune comportamente noi, ci are efecte dezastruoase asupra creierului uman. Din păcate, problemele pe care le crează la nivel cerebral nu se observă imediat, acestea au rezultate distructive în timp.

Mass-media și opinia publică

Comunicarea este un proces de care oamenii nu se pot lipsi, un proces care stă la baza societății. Dintotdeauna omul a simțit nevoia de comunicare dar în cele mai multe dintre cazuri aceasta se realizează fără „acordul” său. De-a lungul istoriei comunicarea s-a dezvoltat și s-a răsfrânt în diverse domenii ale socialului.

Mass-media a avut un rol important în dezvoltarea societății. Datorită fluxului de informații aceasta era analizată din două puncte de vedere: dezvoltare și complexitate sau haos. Se considera posibilă impunerea unei noi forme de dictatură configurată de media în urma acceptării acesteia de către opinia publică. Mass-media a invadat spațiul public, producând o explozie de viziuni despre lume, dar cu toate acestea dictatura nu s-a impus, în schimb această modificare a fost observată de o mică parte a societății. În prezent mass-media este cea care realizează o mare parte a comunicării prin intermediul informației produse. Datorită vieții agitate indivizii au devenit dependenți de informații, știrile transformându-se în adevărate droguri cu ajutorul cărora aceștia supraviețuinesc realității. În urma modificărilor prin care a trecut societatea, aceasta din urmă s-a transformat într-un adevărat spectacol, mass-media fiind mediatorul.

Mass-media preia puterea, devine un pion important al acțiunilor noastre sociale. Dorința tot mai mare de putere conduce societatea spre fals, spre mediocritate. Deși dezvoltările din cadrul științelor și ale tehnologiei sunt evidente, din punct de vedere al informațiilor transmise prin media, societatea stagnează. Realitatea individuală se transformă în realitatea socială, iar omul devine indirect dependent de media. În lipsa educației individul este marcat de noua societate, deprinde un vocabular asemănător și se identifică cu aceasta. Un element decisiv în acest proces l-a avut căderea comunismului. După 25 de ani de la comunism, România, la fel ca celelalte state, a evoluat tehnologic. Așadar, mediatizarea vine cu propriile-i reguli și legi la care publicul se conformează. Spectacolul este de fapt produsul societății moderne. Acesta inundă realitatea în funcție de nevoile societății moderne. Prin intermediul mesajelor primite, opinia publică se transformă în spectator. Unele persoane participă direct la derularea realității, pe când altele își doresc să primească statut mediatic, funcțiile pentru care au fost instruiți pierzându-și din originalitate. Acest statut este, de fapt, o acoperire a realității, o evadare din cotidian.

Prin impunerea mass-meidiei în interiorul societății lucrurile iau o turnură neașteptată. După căderea comunismului, în România, oamenii aveau parte de prea multă libertate, o libertate cu care nu erau obișnuiți. Astfel, pe lângă sentimentul de eliberare a apărut și o teamă generală, teama de necunoscut. Acesta a fost momentul în care, folosindu-se de resursele disponibile, cei care se aflau la cârma țării, au profitat. Preluarea puterii de către media a fost primul pas în ceea ce urma să fie o societate a manipulării. Aceste modificări s-au produs indirect, populația nefiind conștientă de schimbările produse. Cu cât se oferea impresia îndepărtării de comunism, cu atât societatea se scinda: indivizii nu aveau acces direct la informație, astfel încât avea loc o manipulare indirectă, fiindu-le implantate în memorie doar informațiile dorite. De cealaltă parte a baricadei se aflau indivizii care îți preluau informația din surse externe fiind imuni la manipulare și declarându-se împotriva sistemului intern.

Datorită schimbărilor bruște de care a avut parte societatea, opinia publică a fost împărțită în două tipologii: cei care manipulează și cei care se lasă manipulați, iar arma prin intermediul căreia se face această distincție este informația. Motivele în urma cărora societatea s-a scindat sunt bine cunoscute: teama de necunoscut și de exprimare, indiferența, incapacitatea de a decodifica informația sau chiar lipsa informării. Indivizii nu mai au capacitatea de a analiza și de a extrage informațiile utile. Spectatorii urmăresc viața altora, o discută dar astfel nu mai pun accent pe elementele importante din propria lor viață. Confortul este un alt element predominant în societatea spectacolului. Indiferent dacă informațiile sunt preluate din media online, scrisă sau audio-vizuală, în lipsa unei vieți palpitante individul se identifică cu persoanele publice. Cel mai grav este faptul că cei care se declară împotriva spectacolului mediatic tind să fie excluși. În schimb, dacă acceptă să se implice se prea poate să devină intruși ai propriilor credințe, trăind în paralel două vieți: cea personală bazată pe ideei proprii și cea socială construită pe concepțiile semenilor.

Mass-media este percepută de unele persoane ca fiind a 4-a putere în stat. În prezent, media are relații directe cu instituțiile publice. Jurnaliștii sunt punctele de legătură, iar PR-iștii au constant întâlniri profesionale cu aceștia. Informațiile transmise reproduc realitatea nu întotdeauna obiectivă. Deși pare un domeniu cunoscut, media este un element nedefinit, această arie este foarte vastă, informația este transmisă în timp real, putându-se vorbi astfel despre media ca despre „conștiința de sine a întregii umanități”. Media este cea care transmite informațiile între diverse surse, dar totuși cea care decide dacă aceste informații sunt sau nu utile este opinia publică. Așadar, joacă un rol decisiv în viața mediilor, atât a celor online cât și a celor offline. Opinia publică are un rol fundamental în societate, deoarece s-a format ca urmare a unor procese sociale. Vorbim de opinia publică sub formă de conștiință generală, însă aceasta se divide în mai multe categorii, fiecare categorie fiind concentrată în interiorul unui grup. În cadrul acestor construcții sociale, au loc schimburi permanente de opinii și atitudini astfel încât fiecare grup se pliază pe o categorie anume de informații. Dacă ne raportăm la opinia publică din punct de vedere geografic, zona urbană, se diferențează de zona rurală. În zona urbană informațiile circulă sub formă de rețea, pe când în zona rurală credințele sunt mult mai închegate în mentalul oamenilor. De fapt, orice persoană care interacționează cu societatea reprezintă o parte a opiniei publice. În cadrul democrației, aceasta din urmă reprezintă o adevărată forță în ceea ce privește modul în care societatea funcționează. Neliniștea unor persoane publice se reflectă în puterea de care dispune societatea civilă, prin manipulare aceștia reușesc să manevreze pionii puterii și să mențină sub control indivizii. Din păcate, acest lucru este tot mai greu de realizat datorită multitudinii de informații transmise zilnic prin media. Aici apare unul dintre rolurile televiziunii în ceea ce privește manipularea prin transmiterea informațiilor favorabile pentru persoanele publice. Opinia publică este indirect controlată.

Revenind la noțiunea de spectacol oferită societății ca întreg de către autorul Guy Debord, constatăm faptul că aceastaă aceasta eclipsează fenomenele principale din cadrul socialului. Interacțiunilor umane le este oferită o importanță tot mai scăzută. Publicitatea se prezintă ca principal factor al acțiunilor sociale, modificând mijloacele tradiționale de atragere a consumatorului către producător. De fapt, se înlocuiesc toate mijloacele prin care societatea funcționează. Ca orice formă de control, spectacolul pornește de la o bază, această bază fiind încrederea pe care oamenii o au în sursele media. Indivizii preiau informația așa cum li se transmite fără să încerce să verifice sursele. Astfel, nu mai există comunitate sau sens critic, orice informație este bine venită atâta timp cât are caracter de știre.

Vorbind, în general, despre discursul spectacular, acela pe care actorii publici îl oferă indivizilor, nu se prezintă informații care ar putea creea panică sau incertitudine. Cu toate acestea suntem un stat democratic și informația circulă liber fără restricții așadar, discursul social este ilogic. Există momente în care discursul se contrazice singur însă spectacorii nu au voie să i se opună. Toate aceste elemente nu sunt rezultate din vina spectacolului, ci din vina noastră. Spectacolul este pretutindeni, prezent zi de zi. Spectacolul perioadei contemporane este cu siguranță mai puternic decât cel din anii anteriori. Conform lui Debord, spectacolul este de trei feluri: concentrat, difuz și integrat. Primele două forme sunt specifice perioadei postbelice, pe când cel integrat este o combinație a acestora în perioada recentă, de după Războiul Rece. Scopul acestuia este de a se integra în realitate după ce societatea și-a conturat în timp opiniile, apoi reconstituind-o după propriul plac. Astfel, până și istoria poate fi refăcută, martorii și dovezile pot fi modificate căci informația este centralizată. Din acest punct de vedere, puterea opiniei publice scade fiind dominantă atunci când informația este necunoscută. Dacă informația nu ajunge la urechile indivizilor, evenimentele sunt plasate în mâna celor de la conducere.

Sub dominația spectacolului, realitatea ia o întorsătură neașteptată. Se formează: politica-spectacol, justiția-spectacol, medicina-spectacol și să nu uităm de familia-spectacol, reprezentată prin poveștile de familie care par să impresioneze unele persoane. În urma apariției acestor forme, opinia publică pare incapabilă se se facă auzită, adevărul dispare din realitate, falsul și minciuna preiau controlul. Se dorește modificarea formelor de manifesare a neputinței opiniei publice prin intermediul dezinformării. Televiziunea preia controlul, telespectatorii se transformă în public iar puterea este controlată de politic preluând cârmele televiziunii. Dezinformarea nu neagă faptele, dezinformarea conține o parte de adevăr, dar până și acesta este manipulat. Pentru a crea impresia de natural, faptele importante sunt oferite doar în măsura în care se întrepătrund cu realitatea în funcție de preferințele conducerii spectacolului. De fapt, realitatea este preschimbată, reflectă dorințele oamenilor despre o presupusă realitate. Pe fondul schimbării, un lucru nu s-a modificat și anume: dorința partidelor politice de a prelua puterea. Prin dominație liderii politici se simt învingători; Max Weber spunea: „guvernul nu ia decizii noaptea pentru a le executa ziua, ci decide ziua și execută noaptea”.

În general, societățile au la bază secrete și aici nu mă refer doar la o anumită ideologie; mă refer la secrete de apărare, secrete de stat, diverse acorduri încheiate între marile puteri, până la secrete păstrate de media. Din nevoia de a mușamaliza diverse evenimente importante, media aduce în atenția noastră informații cu caracter emoționant așternând incertitudinea. Secretul este cel care conduce spectacolul. Pentru ca dominația să fie mai ușor de realizat, inteligența sau mai bine spus educația se îndepărtează din cadrul societății fiind schimbată cu hipnoza. Cei influenți au dreptul să acționeze pe când ceilalți trăiesc într-un decor al falsului. „Secretul domină această lume și în primul rând ca secret al dominației.”.

Atrași de noutate, de informații cât mai originale, suntem tot mai vrăjiți de această societate spectaculară. Invadați de informații senzaționale, pentru o secundă se poate să ne pierdem în jocul meschin al mediei și pentru câteva momente să uităm de adevărata noastră credință. Așadar, se evidențiează o legătură strânsă între opinia publică și media, se completează reciproc, neputând supraviețui una fără cealaltă. Opinia publică este dependentă de media datorită nevoii constante de informare; dar și invers, media are nevoie de opinia publică pentru a-și transmite informațiile.

Aspectele necunoscute ale televiziunii

Televiziunea este un mijloc important prin intermediul căruia media transmite informații de interes general. Un element hotărâtor care face posibilă această transmitere este limbajul. Televiziunea este obligată să folosească un limbaj cât mai simplu, uneori poate chiar banal și să se plieze pe categoriile de public. Dar oare în spatele acestui limbaj nu se ascund metode de manipulare?

La fel ca celelalte mijloace, televiziunea divizează informația în funcție de interesul telespectatorului: știri, divertisment, emisiuni culturale, programe care cuprind în conținutul lor toate categoriile de vârstă. Prin intermediul divizării, fiind un factor important, televiziunea are capacitatea de a forma comportamente bazate pe atitudini în rândul opiniei publice. Deși pare simplă, este destul de complicată menținerea pe linia de plutire a unor programe tv. Toate resursele de care are nevoie televiziunea se bazează pe factori economici, așadar de aici se trage libertatea de care dispune televiziunea. Ea poate fi sponsorizată de importante companii, dar pe de altă parte, aceasta poate fi constrânsă economic. De elementul constrângerii sunt strâns legate informațiile pe care canalele tv le transmit către opinia publică. În prezent avem foarte multe exemple de astfel de constrângeri. Unul dintre ele se referă la canalele de televiziune care aparțin unor partide politice. Acestea transmit doar acele informații care sunt favorabile membrilor săi, fără a le denigra imaginea publică.

O altă problemă, aparent banală dar care creează probleme televiziunilor din România, este lipsa evenimentelor locale. Televiziunile naționale sau internaționale dispun de un număr foare larg de evenimente cu ajutorul cărora își formează știrile. Pe acest fundal, televiziunile locale transmit orice informație de actualitate doar pentru a supraviețui în continuare, pierzându-și astfel din originalitate și fiind mereu pe punctul de a rămâne fără resurse umane.

Pe lângă informațiile de care are nevoie continuă, un alt element fără de care televiziunea nu ar putea supraviețui este jurnalistul. Conform DEX; jurnaliștii sunt specialiștii în jurnalistică, persoanele care practică jurnalistica. Unii jurnaliști nu au studii în domeniu dar au viziune și capacitatea de a traduce realitatea mediată în discurs. Spre deosebire de jurnalismul anilor 80, în prezent jurnaliștii preschimbă fața realității și sunt antrenați în dramatizarea evenimentelor pentru a le transforma în senzațional. Desigur, munca unui jurnalist de presă scrisă este diferită de cea a unui reporter, dar ambii au la bază aceleași strategii de care se folosesc. Jurnalistul are o vedere deosebită față de omul de rând, el este antrenat să vadă dincolo de obișnuit, să creeze neobișnuitul cu ajutorul obișnuitului. Având în vedere societatea grăbită în care trăim, oamenii nu mai sunt impresionați de simple titluri informative, ci au nevoie de subiecte care să le capteze atenția, cu alte cuvinte „televiziunea înseamnă dramatizare”. Cu cât informațiile capătă o aură de poveste, de noutate, cu atât publicul este mai atras în capacană. Limbajul televiziunii a fost și va fi în continuare unul simplu, obișnuit. Jurnaliștii nu se complică în termeni elevați, ei trebuie să vorbească pe „limba” publicului țintă. În funcție de publicul țintă se creeză o delimitare între tipurile de mesaje transmise. Unii indivizi preferă știrile simple, cotidiene, pe când alții se bazează pe informații duse la extrem. Identificarea cu telespectatorul și înțelegera mesajului este esențială pentru ca informația să impresioneze. Ceea ce pentru unii poate părea banal, pentru alte persoane poate fi necesar. Jurnaliștii nu trebuie să cunoască arta manipulării pentru a convinge, trebuie să fie încrezători în propia persoană și să ofere informațiile de care telespectatorii au nevoie. Dintotdeauna omul a avut încredere în persoanele care i-au arătat devotament și siguranță, așadar un bun jurnalist poate fi asemănat cu un actor care își face meseria și o prezintă spectatorilor. Datorită nevoii de corectitudine și rapiditate în informații, s-au dezvoltat câmpurile jurnalistice. Societatea avea nevoie de un spațiu social, structurat, în care oamenii să comunice, să se informeze și să se influențeaze reciproc.

Rating-ul sau „mărul discordiei” pentru televiziunii, este elementul principal pentru care programele tv se luptă între ele. O audiență cât mai ridicată nu aduce doar popularitate ci și beneficii financiare. Pentru atragerea telespectatorilor, unele televiziuni se folosesc de acțiunea simbolică abătând atenția de la faptele cu adevărat importante. Spre exemplu, punerea în șcenă a unor știri cu caracter emoțional poate abate atenția telespectatorilor de la adevăratele probleme cu caracter politic sau economic. Publicul poate reacționa impulsiv la scenele cu caracter emoțional, orice tip de violență sau de cruzime umană îl poate afecta. Aici intervine și violența simbolică, aceasta fiind specifică televiziunii. Violența simbolică este definită prin intermediul unor măsuri conștient exercitate asupra unor persoane, dar fără ca acestea să fie conștiente de acțiunile desfășurate asupra lor. Poate fi asemănată cu un tip de inconștiență mediatică. Fiind ființă socială, în cele mai multe dintre cazuri, publicul este interesat și de bunăstarea celorlalte persoane, alegând informațiile personale în detrimentul celor economice sau politice. Pe lângă violența și acțiunea simbolică mai avem și faptele diverse. Faptele diverse sunt acele acțiuni care abat atenția de la lucrurile cu adevărat serioase, adică deturnează atenția de la faptele omnibus. Faptele omnibus sunt așa numitele fapte care nu trebuie să șocheze pe nimeni, lipsite de miză, care interesează pe toată lumea. Faptele diverse sunt de obicei: scandalurile, subiectele tabuu, crimă, violență etc. De asemenea, sunt cele care interesează și care au nevoie de timp. Timpul este esențial pentru televiziune, prin intermediul acestuia atrage cât mai mult rating, cât mai mulți telespectatori. Dacă subiectele atât de obișnuite atrag atât de mult timp, televiziunea s-a obișnuit să „vândă” ceea ce se cere. Așadar, televiziunea elimină informațiile care îl îndeamnă pe individ să își exercite drepturile democratice pentru a-și impune concepțiile.

Dezvoltarea tehnologiei oferă indivizilor șansa să se facă auziți. Deși în trecut era dificilă crearea unor legături internaționale, televiziunea i-a oferit omului posibilitatea să își dezvăluie identitatea, să informeze pe alții și să creeze relații între culturi, relații de natură negativă sau pozitivă. Elementele pozitive sunt utile indivizilor, adică nu au niciun interes să-i dăuneze, iar elementele negative au ca scop manipularea. Dar în cadrul acestor informații apare o întrebare: dacă teleziunea ne informează pe noi, pe jurnaliști cine îi informează? Aici intervin agențiile de presă, de funcționarea cărora se ocupă purtătorii de cuvânt. Desigur, doar la televiziunile renumite jurnaliștii primesc în multe dintre cazuri informația pe care mai apoi ei o reformulează. Televiziunile locale își trimit jurnaliștii pe teren, de unde preiau subiectul principal pe care-l formulează în studio. Deși pare de necrezut, în unele dintre cazuri jurnaliștii au întâlniri periodice și discută subiecte esențiale, regulile după care se pliază televiziunile.

Ca orice element al societății, televiziunile au la bază concepte prin intermediul cărora se disting. Un astfel de concept ar fi concurența, cu toate că trebuie să lucreze împreună pentru o mai bună implicare socială, televiziunile concurează între ele. Acest factor provine din rapiditatea cu care transmit informația și din calitatea acestora. Se prea poate să vedem aceeași știre la mai multe posturi tv, dar cu toate acestea una dintre ele să ne atragă mai mult din punct de vedere al abordării. Astfel, în cele din urmă cea mai bună transmisie câștigă audiență. Se evidențiază un element foarte important: deși televiziunea manipulează pentru menținerea unui echilibru social, la rândul ei este controlată. Atât opinia publică cât și televiziunea se dezvoltă depinzând una de cealaltă.

Televiziunea are întotdeauna un as în mânecă: formularea și transmiterea rapidă a informațiilor. Televiziunea încearcă să transmită mereu înaintea celorlalți, să gândească în viteză, dar gândirea necesită timp. Astfel, televiziunile au diverși „gânditori” care se ocupă exact de această ramură. Ce îi face pe aceștia să fie specialiști în domeniu? Faptul că ideile pe care ei le primesc sunt idei deja existente, pe care le îmbunătățesc, idei simple, banale, ușor de manevrat. Acești „fast-thinkers” transmit informații fast-food, adică ușor de digerat. Subiectele nu trebuie să fie complexe, experiența și nevoia de îndoctrinare a publicului oferindu-i televiziunii puterea de a realiza materiale impresionante. La început a fost necesară satisfacerea nevoile telespectatorilor, apoi a fost înlocuită de nevoia posturilor de acumulare a ratingu-lui.

Există foarte multe metode de mușamalizare a unor situații. În televiziune acestea au o denumire specifică și anume: „dezbateri cu adevărat false”. Acest procedeu este folosit în exces mai ales în politică. În cadrul unui discurs în derulare participanții sunt complici, adică se cunosc între ei, discuția respectivă fiind propusă dinainte. Adăugarea logicii în limbaj transformă tema într-una elaborată. Persoanele cărora nu le este cunoscut subiectul nu disting realitatea de fals și devin ușor de manevrat. Un alt element specific discursurilor politice este: „dezbaterea aparent falsă”. Se aseamănă cu metoda anterioară, dar aici intervine un mediator: moderatorul tv. În primul rând, moderatorul este cel care dă tonul, el pune întrebările și tot el impune subiectul de discuție. Moderatorul împarte timpul discuției, el hotârâște când subiectul trebuie schimbat. O altă caracteristică a acestui tip de dezbatere este ”manipularea urgenței” – prezentatorul se folosește de puținul timp rămas pentru a-i grăbi pe interlocutori sau chiar pentru a-i întrerupe. De aici rezultă faptul că pe platourile de filmare invitații nu sunt tratați egal. Echivalența acestor fapte rezultă din nevoia televiziunilor de a-și atrage publicul dar și din dorința unor personalități de a se remarca. Pe lângă importanța desfășurării discuției nu trebuie trecută cu vederea poziționarea interlocutorilor în platoul de televiziune. Chiar și acest aspect, deși pare lipsit de importanță, are în final un rezultat benefic sau dăunător. Compoziția platoului oferă echilibru democratic, fiind așadar foarte importantă organizarea acestuia. Invitații trebuie să se simtă egali, doar așa discuția va fi una fair-play. În cazul în care scenariul este pregătit dinainte, se elimină cu desăvârșire existența unei discuții 100% adevărată.

Televiziunea este supusă constrângerilor. Nu vorbesc neaparat pe postul în sine, ci și de jurnaliștii care lucrează la televiziuni. Pe de-o parte, se poate spune că televiziunea este o marionetă. Marioneta societății civile; o marionetă care încearcă să se ridice la suprafață, dar de multe ori reușește numai prin fals, minciună sau hilar. Pe de altă parte, unii telespectatori oferă câteva ore pe zi doar pentru a fi în continuare manipulați de evenimentele spectaculoase pe care posturile de televiziune le prezintă. Unele posturi de televiziune au succes la public încă din prima zi de difuzare, pe când altele se poate să nu reziste în zona mediatică, acest aspect fiind influențat de schimbările din sfera respectivă. Din păcate există cazuri în care contează mai mult cantitatea decât calitatea. Evenimentele inedite atrag cât mai mult public. Individul este impresionat de situații neașteptate, iar dacă televiziunea intervine doar cu iluzia neschimbării, telespectatorii își vor îndrepta atenția spre alte zone ale senzaționalului. În România au existat foarte multe cazuri în care echipele unor anumite emisiuni continuau șarada doar pentru rating, dar și în astfel de cazuri în final publicul devine dezinteresat și postul tv își pierde credibilitatea.

Câmpul jurnalist s-a constituit în secolul a XIX-lea și impune două tipuri de jurnale: știri informative și jurnalele ce susțineau că sunt construite pe valori obiective, având ca subiecte principale comentarii pe diverse teme și analize. Apariția jurnalului televizat este cu adevărat o forță a televiziunii. Indivizii sunt informați cu privire la realitatea imediată. Deși există momente în care știrile prezentate se repetă, îi hrănesc omului nevoia de cunoaștere. În prezent televiziunea exagerează cu privire la construcția jurnalelor. Doar pentru atragerea atenției informațiile sunt prezentate într-o manieră exagerată, realitatea este hiperbolizată. Spre deosebire de economie sau politică, jurnalismul și televiziunea sunt puternic condiționate din exterior de opinia publică. Aceștia trebuie să răspundă constant cerințelor publicului. Jurnaliștii de televiziune au devenit persoane importante în cadrul societății, au puterea să manipuleze, să îi convingă pe cetățeni că adevărul stă în mâinile lor, au notorietate în fața indivizilor. Aceștia dețin așadar mecanismele prin care profită de persoanele fără acces la informații, televiziunea fiind singurul mediator între informații și public. O altă formă asemănătoare jurnalelor sunt talk-show-rile, apărute din dorința de captare a audienței. Prin intermediul acestora audiența primește produsul brut, adică povești de viață, interesante care par să satisfacă o parte a publicului. Aruncând o privire de ansamblu la televiziunile care se află sub conducere politică, moderatorii sunt insolenții și prezintă exemple negative. Unele persoane critică un astfel de comportament, pe când altele îl acceptă. Având în vedere faptul că televiziunea este un trust public, comportamentul prezentatorilor trebuie să fie un adevărat exemplu pentru privitori. Modelele negativ instigă indivizii la discriminare, dispreț dar și violență, scenariu din care nu poate rezulta un final fericit. Așa cum am precizat mai sus, competiția este elementul cheie. Aceasta este strâns legată de rapiditatea cu care se transmit informațiile. Din această cauză televiziunile se înjosesc să recurgă la unele trucuri mai vechi, de captare a atenției. Printre acestea se numără evenimentele care pot să impună puțină curiozitate, scandaluri, catastrofe naturale, evenimente mondene și schimburi politice. Acestea sunt câteva dintre cele mai utilizate în subiectul cărora se regăsesc diverși indivizi. Având în vederea declinul prin care trece, presa scrisă a fost nevoită să preia din modalitățile televiziunii pentru a nu-și pierde influența. Cu toate acestea televiziunea a profitat de pe urma dezvoltării de care a avut parte și își câștigă monopolul. Așadar, se stabilește primul moment în care televiziunea preia monopolul și pune bazele proceselor de manipulare. Într-o societate precum cea dinainte și de după iarna anului 1989, televiziunea manipula foarte ușor societatea. Accesul la informații era scăzut, astfel încât oamenii se încredeau în totalitate în informațiile provenite din „imaginile de dincolo de sticlă”. Însă, televiziunea era și ea la rândul său manipulată, informațiile fiind selectate și transmise doar în măsura în care se dorea manipulat publicul. În ceea ce constau mijloacele de comunicare, întotdeauna se vor învârtii într-un cerc vicios. Istoria s-a schimbat, tehnologia a evoluat, democrația a făcut posibil accesul nelimitat la informații. Așadar, cei care se lasă în continuare manipulați de televiziune o fac conștient, inconștient sau pur și simplu găsesc o plăcere în a urmări unele emisiuni televizate.

Televiziunea încă are o putere dominantă din punct de vedere al manipulării. Prin introducerea în societate a unor idei, valori sau sentimente, își deschide noi drumuri către inimile oamenilor. Este adevărat că nu oricine poate fi manipulat, motiv pentru care televiziunea se adresează în primul rând clasei de jos, la cei care au puțin acces la informații privitoare la realitatea socială. Elementul predominant pentru păstrarea monopolului va fi întotdeauna informația de actualitate. Pentru menținerea manipulării, televiziunile trebuie să câștige încrederea opiniei publice, oamenii de știință, oamenii politici, orice persoană cu studii de specialitate într-un domeniu conferă impresia cunoașterii adevărului. Sunt cazuri de astfel de realizări televizate. Persoane cu mare atracție la public invitate în studiourile de televiziune pentru a discuta diverse subiecte științifice. În momentul în care intențiile sunt reale și benefice pentru public informația nu mai este considerată un pericol, dar dacă acele persoane cu credibilitate sunt dispuse să distorsioneze adevărul apare pericolul îndoctrinării. Cu puțin interes oferit de universitari sau de personalități politice televiziunea ar putea deveni un puternic mijloc cultural, din păcate câmpurile literare și științifice au ajuns să fie „amenințate” de televiziune. Mentalitatea s-a schimbat considerabil, unele persoane fiind atrase mai mult de evenimente senzaționale, ieșite din comun și nu de literatură sau cunoaștere. Astfel intelectualii au o anumită parte din vină, ei sunt cei care dețin informația și ar putea ajuta la redeschiderea orizonturilor pentru cei interesați. Dar într-o societate de consum, în care produsele cele mai râvnite sunt scandalul și minciuna, adevărul nu are șanse de triumf.

În momentul de față eticheta oferită televiziunilor este înșelătoare. Multe persoane admiră televiziunea pentru modul în care vine cu emisiuni noi, mereu originale. Acest lucru se datorează resurselor umane. Posturile autonome, adică mai exact prin jurnaliști autonomi, datorită experienței, lansează dezbateri constructive și bine intenționate. În cazul în care există contraziceri, ei vin cu metode și sfaturi. Din păcate televiziunea din România se îndreaptă spre declin, un regres al intelectualității și unul al autenticității. Există foarte multe persoane talentate cu simț artistic și imaginație bogată dar, din păcate, cei care se folosesc de ideile lor nu le oferă o bună promovare, motiv pentru care televiziunea nu reușește să depășească sfera banalului. Televiziunea are o putere incredibilă asupra oamenilor având în vedere că informează și că la tv apar persoane în cunoștiință de cauză, cu studii superioare, televiziunea creează o legătură directă cu telespectatorul. Avem multe exemple prin care televiziunea a îndoctrinat oamenii, îi face naționaliști, solidari sau poate să dezbine un popor. Un exemplu cât mai actual este legat de cazul Roșia Montană, acele spoturi publicitare prin care au reușit să sensibilizeze publicul erau de fapt erau plătite de compania RMGC. Așadar, acesta este un alt aspect esențial al televiziunii, în momentul în care prezintă povești de viață sau elemente ieșite din comun, sensibilizează. În momentul în care politicienii, intelectualii și mediile conlucrează, este evident că dețin controlul asupra opiniei publice.

Televiziunea produce două tipuri de efecte asupra oamenilor. Pe de-o parte are puterea de a impune pe piață: filosofi, sociologi, oameni de știință etc. Participanți aduși la discuțiile din cadrul studiourilor media, prin intermediul publicității mascate pentru a ne deschide noi orizonturi culturale. Pe de altă parte audiența poate atinge cote maxime iar acest lucru poate fi justificat, dar poate dăuna persoanelor care au fost expuse „succesului”. Este fundamental să știm cum să profităm de cunoștințele noastre, să le transmitem, dar trebuie să știm când să renunțăm. Aici am și un exemplu: emisiunile de divertisment din România, în care unii moderatori au observat faptul că oamenii răspund foarte bine poveștilor care sensibilizează. În momentul în care au rămas fără subiecte interesante sunt în stare să plătească invitații și chiar să le propună acestora subiecte, numai pentru audiență. Decât să încercăm să impunem idei fără sens, doar pentru audiență și doar pentru promovarea în showbiz a unor persoane care nu aduc niciun plus societății, mai bine s-ar încerca scoaterea indivizilor din banal și oferirea acestora un sens în viață. Este greu, dar în timp s-ar putea realiza și imposibilul. De-a lungul istoriei sale televiziunea a ajutat la nivelarea societății, lucru care ar putea avea continuitate și astăzi. Televiziunea este acel element care prin simpla informare dezinformează. Acestea sunt cerințele societății, un stat în care nu cei intelectuali, ci aceia care dețin puterea, conduc. Valorile naționale: unitate, sinceritate, integritate, sunt eclipsate de fals, mediocritate și înșelăciune. Această „evaporare” se produce într-o modalitate foarte subtilă. Doar cei conștienți de schimbările provocate sunt afectați direct, cealaltă parte a baricadei desfășurându-și în continuare activitatea cotidiană fără resentimente. Televiziunea cade în capcana societății de consum.

Cultura televizuală afectează creierul uman

Televiziunea a modificat modurile în care informația era transmisă creând o cultură a imaginilor și fiind cel mai puternic mijloc de difuzare a informațiilor în masă. În urma transmiterii, informațiile se întipăresc atât de bine în mentalul oamenilor încât televiziunea are puterea de a schimba comportamente. Televiziunea folosește anumite modalități de transmitere a informațiilor: semne, simboluri etc. În componența lor filmele prezintă secvențe ireale dar care au la bază o construcție reală. Elementele fizice trebuie să fie dinamice pentru a-i capta atenția privitorului, „subiectul este învăluit de ceea ce el percepe”. Deși unele elemente sunt ireale, acestea sunt modificate pentru a-l manipula pe telespectator prin asemănare cu realul. Lumea televiziunii este o lume a imaginilor, o lume proiectată, inspirată din real, uneori prezintă realitatea, alte-ori doar o proiectează. Intervine raportul parte-totalitate, adică ceea ce este perceput și imaginarul. Întotdeauna televiziunea a dat impresia de spectacol, ne oferă impresia vizionării unei lumi în desfășurare. Așadar, la unele evenimente/elemente ale societății nu contribuim ci pur și simplu privim și analizăm.

Imaginile oferite de-a gata de către televizor au avansat atât de tare încât ajung să facă din omul iubitor de natură, un sclav al informației canalizate. Deși pare greu de crezut, în urma unor studii făcute de către cercetătorii americani, din domeniul psihologiei, sociologiei și antropologiei, s-a demonstrat că după o expunere constantă la imaginile video transmise de tv, au loc modificări considerabile ale cortexului frontal care se mențin pe toată durata vieții. Imaginile directe acționează asupra subconștientului și îi oferă o stare de pasivitate. S-a demonstrat că atunci când se află sub vraja televizorului, individul își pierde din simțuri, activitatea sa cerebrală scade considerabil, acesta ajunge din undele beta, în undele alfa sau chiar teta. Undele beta apar pe parcursul procesului de gândire, analiză și decizie; undele alfa conferă starea de relaxare atât la nivel psihic cât și fizic, undele teta sunt definite ca stare meditativă și de somn ușor, pe când undele delta reprezentând ultimul model, apar pe perioada somnului profund. De fapt, efectul pe care televiziunea îl are asupra creierului uman este unul foarte ușor de explicat. În momentul în care nu ne folosim mușchii, aceștia se atrofiază și îți pierd din caracteristici, la fel este și cu creierul. Fiind expus zilnic imaginilor oferite de televiziune, creierul își pierde din elasticitate și nu se mai dezvoltă așa cum este normal. Din păcate, copiii sunt cei mai expuși acestui proces, dar cu toate acestea și vârstnicii au de suferit. Se creează o mare diferență între copiii de acum 25 de ani și cei din prezent. Copiii zilelor noastre sunt tot mai tentați să petreacă timp în fața televizorului și nu mă refer la 1 până la 2 ore, ci până la 5 ore pe zi, iar adulții depășesc acest număr. Așadar, televiziunea poate fi folosită ca armă în procesul manipulării în masă. „Consumată” constant, televiziunea se transformă într-un drog de care telespectatorii au nevoie pentru a-și hrăni curiozitatea. Copiii care sunt expuși de mici la televizor își pierd din abilitatea de a se concentra, își distrug treptat simțul creativității și intră într-o stare de latență. Soții Emery, ne vorbesc despre televiziunea ca instrument hipnotic asupra creierului uman, „vizionarea TV se situează la nivelul conștient al somnambulismului”. Un exemplu relevant este consumul excesiv de cafea. Asemănător efectului cafelei de dimineață în urma căreia avem senzația de energie și de care devenim în timp dependenți, televizorul are putere de atracție asupra indivizilor. În ambele cazuri creierului i se oferă senzația relaxării deși atât cafeaua cât și televizorul sunt dăunătoare, efectele fiind descoperite în timp.

Societatea în care trăim ne-a transformat în victime ale consumului și ale actualității. Termenul a fost formulat tocmai de media pentru a-și impune ideologia conform căreia fiecare acțiune necesită timp, în final câștigând cea care anunță prima informațiile. În societatea haosului, fiecare părinte simte nevoia să își protejeze copilul de factorii externi care l-ar putea afecta. Dar ce facem când acei factori se demonstrează a fi interiori? Academia Americană de Pediatrie sfătuiește părinții să nu își expună copiii la televizor. Problemele care apar în urma privirii constante la televizor sunt dăunătoare. Până la vârsta de 2 ani, copiii nu trebuie expuși deloc televizorului, trebuie căutate alte activități care să le atragă interesul. Mai apoi, pe perioada vârstei școlare timpul vizionării să fie limitat la una sau două ore pe zi. Specialiștii sunt de părere că până la vârsta de 5 sau 6 ani, copilul trebuie ferit de televizor și de efectele negative pe care le are asupra creierului. La vârste fragede copiii sunt sensibili, tocmai aceasta este vârsta la care trebuie pus cât mai mult accent pe creație și imaginație. Expus la imaginile audio-video, copilul nu doar că îți pierde creativitatea, dar își pierde și simțurile pentru gândirea analitică. Deficiențele nu sunt vizibile pe moment, ci apar în timp, abia după clasa a II-a sau a III-a. Părintele prea preotector nu face altceva decât să nu-și lase copilul să se dezvolte conform legilor naturii. Protejându-l de factorii externi, necunoscuți care îi pot dăuna, creierul copilului nu mai răspunde la stimuli, ci se adaptează la o realitate imaginară pierzându-și capacitatea de a se dezvolta corespunzător.

De-a lungul timpului s-au făcut foarte multe experimente bazate pe impactul televiziunii asupra creierului uman dar puține au fost cele care au prezentat un rezultat final avantajos. Văzând interesul oferit televizorului și analizând capacitatea acestuia de a transmiste informațiile în timp real, oamenii de știință au fost de părere că televizorul si calculatorul vor avea un impact pozitiv asupra modalităților de studiu în rândul copiiilor. „Televiziunea și calculatorul ușurează învățarea, dezvoltă abilitățile mentale, oferă informație”. Dar această concepție s-a modificat. Din păcate, aceste idei care aveau ca scop o mai bună înțelegere a realității au avut un impact negativ asupra subconștientului uman. Copiii fascinați de noile invenții s-au îndepărtat de studiu și și-au concentrat atenția în direcția obiectelor purtătoare de imagini. Dacă analizăm mai profund aceste situații observăm că nu au existat în istoria lumii activități cotidiene care să ocupe câte 6-7 ore din ziua unui copil. De la an la an, generațiile tinere par să aibă un flux al învățării tot mai scăzut. Pentru aceste incidente cei trași la răspundere au fost pe de-o parte părinții, pe de altă parte profesorii. În cele din urmă s-a constatat că toată vina cade pe umerii copiilor. Atrași de televizor aceștia nu își mai concentrează atenția în direcția studiului. Așadar, putem vorbi despre interesul scăzut sau despre o expunere timpurie a copiilor la tv. Studiile prezintă exact motivele pentru care televizorul este dăunător. Indiferent dacă ne referim la vizionare constantă sau periodică, în cele din urmă s-a ajuns la concluzia conform căreia micul ecran le răpește indivizilor o bună parte din timpul. O perioadă esențială pe care ar trebui să o aloce familiei sau activităților pentru dezvoltarea personală. Astfel, s-au format două opțiuni privitoare la dezvoltarea creierului uman și abilitățile acestuia de a stoca informații. Prima se bazează pe factorii genetici, iar ce-a de-a doua pe factorii de mediu. Într-adevăr, factorii genetici sunt importanți însă fără factorii de mediu învățarea și concentrarea rămân la un stadiu incipient. Toate experiențele zilnice prin care trec indivizii ajută la formarea comportamentului și aptitudinilor; acumulate, aceste experiențe îl pregătesc pentru exterior, îi dezvoltă componenta interpersonală. Așa cum ne hrănim pentru a putea supraviețui, așa trebuie să ne „hrănim” și creierul pentru a se dezvolta cât mai corect. Hrana acestuia din urmă constă în stimuli exteriori, provocările și experiențele cotidiene. Omul este ființă socială așadar, acesta are nevoie constantă de experiențe interpersoanle. Creierul se dezvoltă și se schimbă zilnic, fiecare acțiune nouă este stocată de către acesta și amintită mai târziu. Cu toate acestea, este foarte important ca acțiunile realizate să fie dintre cele mai diverse, altfel se prea poate ca unele acțiuni să cunoască o anumită dezvoltare pe când altele să necesite mai multă concentrare. Se presupun câteva criterii generale prin care creierul uman este influențat și se dezvoltă sub îndoctrinare televizuală. Perioada optimă pentru dezvoltarea cortexului uman: corpul uman are perioade specifice de dezvoltare. Nedezvoltarea cortexului la timp va prezenta probleme în modificarea acestuia treptat. Vârsta fragedă este perioada cea mai optimă, după care se modifică constant cu înaintarea în vârstă. Caracterul reflexiv al experienței: mediul în care copilul se dezvoltă nu trebuie să fie unul agitat, ci unul liniștit. În procesul de dezvoltare a creierului intervine comunicarea intrapersonală. Experiența cuvântului – dialogul cu proprii părinți: părinții sunt primele modele pe care copilul și le însușește. Relația de comunicare cu acești este unul dintre cei mai importanți factori în configurarea rețelelor neuronale. Experiența trebuie să fie interactivă: așa cum am amintit în rândurile de mai sus, experiența cotidiană este un factor decisiv: „un creier normal se stimulează pe el însuși prin interacțiunea activă”. Experiențele cotidiene trebuie să fie directe și interpersonale. Așadar, televizorul nu este un stimul potrivit pentru învățare, copilul are nevoie de activități directe cu indivizi de aceeași vârstă, doar așa se poate descoperi pe el însuși. La vârstă fragedă copiii au intenția să memoreze și apoi să reproducă orice activitate desfășurată în prezența lor, tocmai de aceea trebuie să îl îndepărtăm pe cât posibil de micul ecran. Nu este vorba doar de factorii care pot avea influență asupra creierului ci și faptul că se va dezvolta într-o lume în care valorile și viața de familie vor fi înlocuite cu lumea senzațională a televiziunii. Acest tip de comportament duce mai apoi la un individ ușor de influențat și manipulat, televiziunea își formează singură pionii.

Televiziunea afectează celelalte metode de dezvoltare a omului, auzul este influențat considerabil, ochii sunt afectați în urma vizionării constate iar capacitatea de concentrare are de asemenea de suferit. O persoană care prezintă deficiențe, indiferent de natura lor, este ușor de manevrat de către cei superiori și în ultimă instanță este redusă la tăcere fără drept de exprimare. Prin metodele sale de impunere subconștientă, manipularea găsește în televiziune un instrument ușor modelabil în funcție de preferințele ficărei tipologii în parte. Datorită imaginilor video prin intermediul cărora televiziunea își transmite informația, copiii prezintă deficiențe în perceperea mesajelor sonore. Deși funcțiile auditive sunt mai scăzute nu înseamnă că individul nu s-a dezvoltat suficient, ci folosind televizorul zilnic acesta își dezvoltă stimulii vizuali. O experiență vizuală mai aprofundată nu este privită precum un bonus de către cercetători, din contră, auditivul și vizualul trebuie să se întrepătrundă. Sunetele sunt interceptate însă sensul lor se pierde pe traseu. Din păcate persoanele cu asfel de dizabilități pot eșua mai târziu lovindu-se de probleme ale lecturii. Emisiunile tv sunt în așa fel create încât să atragă cât mai mult prin imaginile prezentate. Așadar, un tânăr care transformă televizorul într-un obicei cotidian își pierde din stimuli și ignoră mesajele audio în favoarea celor video.

Una dintre cele mai cunoscute metode de transmitere a informației prin intermediul televizorului este dramatizarea. Televiziunea are obiceiul de a dramatiza orice informație pentru a-și atrage cât mai mult public. Creându-se o legătură între informația dramatizată și nevoia copiilor de a învăța, s-a demonstrat faptul că învățarea prin intermediul mesajelor și imaginilor dramatice nu au efect pozitiv asupra minților fragede, ci le oferă o stare de agitație și violență. Din cantitatea de știri pe care un post tv le transmite, un individ poate să rețină doar 20% din informații, restul fiind uitate sau reamintite în momente inoportune. Conform lui Solomon: „informațiile sau înțelesurile transmise prin televiziune sunt, în general, fragmente, concrete și nu mai mult deductive decât acelea pe care le dobândim prin lectură”. În America s-a derulat un program destinat copiiilor, denumit „Sesame Street”. Scopul având în vedere ajutarea acestora să rețină cât mai multe informații într-o perioadă scurtă de timp. Difuzarea lui a început în anii 70. Studiile au arătat că din punct de vedere al limbajului copiii recunoșteau mai multe cuvinte, dar din păcate punerea lor în aplicare era deficitară. Însă din punct de vedere al cititului rezultatele au fost neașteptate fiind obișnuiți cu dinamica limbii, aceștia aveau o viteză de recunoaștere și citire dezastruoasă. Viteza cu care televizorul expune informațiile este dăunătoare, bombardamentul de cuvinte, imagini și sunete îi obosește psihic deși par într-o stare de relaxare continuă. Concluziile privind experimentul Sesame Street sunt dezamăgitoare. Copiii nu mai găsesc lectura interesantă, fără acțiune în momentul predării se plictisesc foarte repede și de asemenea nu înțeleg semnificația lecturii. De fapt, studiile arată că acei copii care nu au fost expuși experimentului au un nivel mult mai ridicat de interes față de studiu. „Ceea ce a reușit, să facă emisiunea Sesame Street a fost să îi învețe pe copii să se uite la televizor.” Așadar, televizorul și informația transmisă prin intermediul acestuia nu doar că afectează memoria de lungă durată activând-u-i memoria de scurtă durată, ci mai impune două elemente: incapacitatea de a înțelege și slaba capacitate de memorare. Din punct de vedere al imaginației generațiile crescute în fața televizorului prezintă o scădere semnificativă a creativității. Lectura este cea care formează imaginația copilului, dar în lipsa acesteia capacitatea de imaginare scade considerabil. Cu cât imaginile sunt transmise din exterior cu atât scade capacitatea prelucrări și formării propriilor imagini.

Multe persoane se întreabă care este efectul manipulării și cum acționează ea? Orice persoană a fost manipulată la un moment dat, pe parcusul vieții, indiferent dacă informația a fost transmisă direct sau indirect de televiziune. Explicația este simplă: atunci când vizionăm diverse programe tv, informația nefiltrată pătrunde direct în subconștientul nostru. Așadar, se generează o manipulare inconștientă, chiar dacă noi ne considerăm 100% conștienți de acțiunea televizuală. Televiziunea transmite un anumit model de comportament, indiferent dacă suntem sau nu de acord cu ceea ce ni se prezintă, atât imaginile cât și informațiile sunt integrate în subconștientul nostru. Scopul televiziunii nu este doar de a manipula direct ci de a prezenta partea pozitivă sau spectaculoasă a informațiilor respective. Însă, televiziunea manipulează și prin intermrdiul fenomenelor negative, ambele modalități au impact decisiv asupra telespectatorului. Jerry Mander afirmă: „s-ar putea să fi intrat în era în care informația este furnizată direct în subconștientul maselor”.

O tehnică specifică de implementare a imaginilor se referă la unghiurile de filmare și la cadrele preluate de cameraman. Formal features, adică: tăieturi de plan, rotiri ale camerei de filmat, edits, mișcări rapide ale camerei, zgomote bruște: acestea provoacă un feedback numit: reacție orientată, adică, menținerea atenției asupra ecranului. Toate tehnicile de filmare și tipurile de planuri folosite îl implică pe telespectator în acțiune și îi mențin creierul într-un stres continuu. O altă problemă care apare din cauza vizionării TV este ritmul alert al bătăilor inimii. Deși creierul este în stare de somnolență, subconștientul este afectat și cresc bătăile inimii. Ordinea interioară de reacție a organismului este defavorizată deoarece acesta reacționează la stimulii exteriori. Tocmai din acest motiv copiii expuși zilnic televizorului sunt continuu agitați și sunt predispuși hiperactivității. În timpul vizionării telespectatorul se află în stare pasivă din punct de vedere al capacității mentale, situațiile impuse nu cer niciun fel de concentrare. Pe lângă reacția de pasivitate pe care o creează, televizorul acționează negativ și aspra atenției. Și nu doar că este dăunător prin eliminarea instantă a relaxării, ci favorizează acceptarea rapidă a imaginilor de către subconștient. Revenind încă odată la avantajele manipulării televizuale, în cadrul subiectului pe care îl voi prezenta pe larg în capitolele următoare, tehnicile și metodele de încadrare au avut un efect puternic asupra persoanelor în necunoștiință de cauză. Aceleași tehnici sunt folosite și de către politicieni pentru mai multă încredere de sine și atractivitate la public. Persoanele publice sunt filmate numai dintr-un anumit cadru sau dintr-o perspectivă cât mai favorabilă. Sunetul reprezintă un element esențial, dar tot imaginile sunt cele care îl atrag pe privitor. Există momente în care subiecții sunt prinși în mișcare, un element frecvent în funcție de situația pezentată. Așa cum am menționat anterior, subiectul principal sau imaginea reprezentată pot fi editate și evidențiate, totul ține de cadru și poziționare. Un alt element important este tehnica montajului, ce se întâmplă în studio după preluarea imaginilor este de asemenea vital. Pentru necunoscători, aceste elemente pot fi văzute ca simple detalii. Avem așadar, 3 categorii esențiale: încadrarea subiectului, trecerea de la un element la altul și montarea secvențelor. Deși depășesc cadrul televiziunii, sunt elemente componente fără de care imaginile audio-video transmise nu ar avea același aspect și același impact asupra telespectatorilor.

Din păcate, televiziunea îi răpește copilului copilăria, pe când adulților le inhibă comunicarea interpersonală. Neavând ocazia să își dezvolte propriul caracter și un țel în viață, telespectatorii vor prelua stilul și comportamentul de la televizor. O mare problemă este legată de faptul că televiziunea crează anumite tipare „perfecte” pe care omul de rând se simte nevoit să le urmeze. Motivul pentru care oamenii sunt atrași de televiziune se regăsește și în sentimentul de relaxare pe care îl simt, însă este doar o impresie creată pe moment. Probabil ați simțit și dumneavostră efectul negativ, la încheierea vizionării apare starea de neliniște și oboseală: așadar, tv-ul epuizează. De aici rezultă faptul că televiziunea nu modifică comportamente doar prin mesajul transmis, ci mai degrabă prin mediul în care se dezvoltă. Vizionarea permanentă impune cu timpul comportamente și atitudini noi, unele dintre acestea atât de tare se înrădăcinează în subconștient încât par naturale și constante. Unii telespectatori confundă realitatea cu lumea prezentată pe micul eran, însă ceea ce televizorul prezintă se îndreaptă în categoria ficțiune. În afara canalelor de știri unde sunt prezentate imagini reale dar cu un mesaj modificat pentru impact, tot ceea ce ține de divertisment este modificat în funcție de cerințele pieței. Niciodată nu vom vedea la televizor persoane care muncesc din greu, sărăcie sau probleme legate de înfățișare. Cei care nu reușesc să facă diferența între realitate și ficțiune ajung să fie dezamăgiți de propria existență, motiv pentru care televizorul duce de la dependență la stări de depresie. Crearea emisiunilor tv se axează pe o logică și legi audio-video. Producătorii trebuie să i-a în calcul rating-ul și atracția pe care indivizii o simt pentru vedetele tv, altfel creația respectivă va fi un eșec. Așadar, cu puțină inspirație din real și cu mesaje pe care telespectatorii speră să le audă, televiziunea își pregătește terenul pentru următoarea manipulare în masă. De ce atunci când există o problemă pe plan extern, cum ar fi spre exemplu un conflict armat, eveniment de o imensă importanță, media nu oferă informații ci se axează pe subiectele banale, dar naționale? Răspunsul este intuitiv: nu este vorba de incapacitatea transmiterii mesajelor, căci tehnologia a evoluat și orice informație nouă și vitală este instantaneu aflată de orice tip de media. Problema stă în menținerea populației la același nivel de informare pentru ca manipularea să fie ușor de implementat. Fiecare eveniment este mediatizat treptat și în modalități pe care numai legile televiziunii le cunosc. Chiar dacă în multe dintre cazuri informațiile sunt interesante, televiziunea nu va prezenta mai mult decât dorește să aflăm. Un alt exemplu: televiziunea transmite acele materiale pe care omul vrea să le vadă. În cazul în care s-ar creea o emisiune care să aibă în vedere doar subiecte pentru învățarea activă și analitică cum este matematica, câți ar sta în fața televizorului privind emisiunea? Oamenii la televizor caută acțiune, suspans, senzațional, emoții pe care viața cotidiană nu le creează, astfel informatorii se conformează, având în vedere că ei au fost cei care au fost inițiatorii aceste metode eficiente. Trăind într-un stat democratic, oamenii politici se tem să nu piardă controlul deoarece, informația reală este o armă fatală pentru oricine. Exemple de manipulare televizuală avem și în statele comuniste, spre exemplu în Coreea de Nord oamenii nu au acces liber la informații, ci primesc doar ceea ce este acceptat de conducător.

În momentul în care găsim pe un post de televiziune un subiect foarte interesant este greu să ne luăm ochii de la el. Cercetătorii susțin că televizorul l-a făcut pe om să își piardă simțul orientării, expus atracției acestuia individul pierde contactul cu lumea exterioară. Exemplele pe care televiziunea le oferă sunt: siguranță, încredere în sine, hotărâre, valori pe care individul le preia. Deși acest aspect este unul pozitiv, diferența se reflectă în faptul că ceea ce televizorul prezintă nu coincide cu realitatea decât într-o proporție foarte mică. Persoanele expuse pe o perioadă mai îndelungată la televizor dau semne de agitație și violență, fiind obișnuiți cu lumea accelerată a televiziunii aceștia devin nerabdatori și nu își analizează comportamentul. Televiziunea este contrarul cărților. La televizor nimeni nu citește și când se mai întâmplă este redată ca o acțiune de câteva minute. Televizorul nu este de acord cu lectura pentru că o persoană care citește nu mai oferă importanță televizorului, scade rating-ul și mai mult decât atât o societate școlită nu poate fi manipulată. Mesajele au un rol decisiv în captarea atenției publicului, dar pentru ca mesajele să fie atractive televiziunea a descoperit un model tipic de mesaj: senzaționalul. Subiectele senzaționale au scopul captării atenției și în cele din urmă a rating-ului. Viața obișnuită de familie aduce monotonie, neînțelegeri, neîmplinire sufletească. Indivizii își doresc să asocieze realitatea cotidiană cu cea televizată. Din punct de vedere al efectelor pe care mass-media le are pe termen lung, se impun trei teorii importante: „funcția de agendă”; „teoria cultivării”; „spirala tăcerii”, aceasta din urmă este elementară. Spirala tăcerii se referă la puterea opiniei publice în societate, și care face ca întotdeauna grupurile majoritare le vor reduce la tăcere pe cele minoritare. Dacă legăm această explicație de subiectul în discuție constatăm că în societatea noastră televiziunea este cea care impune tăcerea, grupurile minoritare sau fără acces deplin la informații preiau mesajul brut fără a consulta alte surse, își pun toată încrederea în televiziune. Televiziunea neagă lumea reală și de asemenea viața personală pentru a le înlocui cu mediumul televizual, cel care este inspirat din realitate însă prezintă elemente ficționale. Sentimentele, trăirile interioare ale telespectatorului sunt de fapt concepții stabilite de televizor.

Până acum am susținut ideea conform căreia o mare parte a nevoii de atragere a publicului este rating-ul, dar nevoia de public a televiziuni se datorează și societății nihiliste, aceea de negare a realității și cădere în fantezia televiziunii. O lume care îi oferă omului satisfacția pe care nu o simte în realitate. Prin diversitatea programelor pe care le prezintă televiziunea devine pentru individ medium ideal, fiecare persoană poate să aleagă ce să urmărească la un moment dat în funcție de starea de spirit și nevoi. Acest fapt poate fi privit ca avantaj al televiziunii, fiecare om fiind raportat la un anumit program TV. Întorcându-ne la analiza dezavantajelor vizionării televiziunii realizăm că indiferent de posibilitățile acesteia rațional este să ne îndepărtăm pe cât posibil de efectele hipnotizante ale acesteia. În transmiterea mesajului, micul ecran se raportează la câteva teme generale: dragoste, fericire, bunăstare, amuzament, distrugere și violență, subiecte care conturează două mari categorii: visătorii, cei care conectează orice factor exterior cu lumea fascinantă a televiziunii, astfel ajungând să fie dezamăgiți de propria lor viață; și distructivii, cei care apelează la violență fizică sau verbală în orice situație dată. Comportmanetul agresiv este preluat de la televizor așa cum este creată și dependența. Media dă vina pe comportamentul neglijent al părinților sau chiar pe comportamentul instabil al copiilor, studiile de specialitate însă o contrazic.

Datorită costurilor neînsemnate ale unui televizor, rar se întâmplă ca o familie să nu dețină un astfel de aparat și mai mult de atât, copiii împreună cu toți membrii familiei sunt expuși unui limbaj licențios. Societatea și în primul rând media, transmit constant mesaje cu privire la actualitatea evenimentelor sau nevoia de consum a unor produse, însă aceste mesaje au un scop primordial: manipulare. Din lipsă de informații concrete, oamenii se lasă înșelați de aceste mesaje, așadar, se lasă înșelați de televiziune. Societatea nihilistă își atinge scopurile. Nihilismul oferă glas spontaneității și reflexivității, nihilismul televizual nu este unul logic ci unul reflexiv. Televiziunea exclude simțul logic, oamenii nu au nevoie de simț logic și reflexiv pentru a acționa, pentru a fi violenți. Oricât de dăunător ar fi efectul televiziunii asupra minții umane, indivizii refuză să renunțe la zona de confort și principalul motiv pare să fie frica de necunoscut.

În societatea modernă tentația stăpânește sentimentele indivizilor la care se adaugă și mesajele propagandistice distribuite de televizor. Vizionarea constantă duce la formarea unui comportament inadecvat realității, la pasivitate și atitudini de respingere față de ceilalți. Având în vedere dorința de schimbare și îmbunătățirea realității cotidiene, simpla respingere a culturii televizuale poate reprezenta un pas spre evoluție. Așadar, există câțiva pași care ne îndrumă în această direcție. În primul rând, formarea și consolidarea relațiilor persoanele, care impune mai multe activități zilnice, mai multă implicare în viața cotidiană. Familia și grupul de apartenență sunt esențiale în viața individului, acestea îi conferă siguranță, „grupul este lumea cotidiană a fiecărui om”. Un alt element este credința, însă în cazul acesteia părerile sunt împărțite, unele persoane acceptă credința ca parte componentă a vieții pe când alții se afirmă împotrivă. Termenul de credință este oscilant, ne referim la credință ca nevoia de cinstire și respectare a legilor divine sau implementarea unor cunoștiințe pe baza cărora ne ghidăm în atingerea scopului propus. Toate aceste valori și idei în jurul cărora gravitează existența umană se raportează la un singur element: libertatea. Fără libertate omul este îngrădit într-un sistem pe care îl urmează tot parcursul vieții. Este esențial ca indivizii să devină conștienți de gravitatea manipulării și să preia mecanismele necesare dezvoltării și impuneri libertății de exprimare.

Așa cum am menționat ulterior, televiziunea și violența propun o societate comercială. Zilnic sunt prezentate la televizor diverse reclame care ne atrag datorită conținutului convingător, până și pe canalele destinate copiilor sunt prezentate produse specifice vârstei. Tentația e prea mare. Nihilismul nu exercită dorința de exploatare a vieții cotidiene, de ieșire din sfera de confort, ci inhibă trăirile. Nihilismul exclude creația dar acceptă imaginarul ca metodă de cunoaștere făcându-l pe om să își uite valorile și să devină antisocial. Televiziunea creează în subconștient stări precum: slăbiciune, agresivitate, irascibilitate, incapacitatea de a rezolva integral o problemă, așadar îi inhibă omului încrederea în sine și îl reduce la stadiu pasiv. O alegere înțeleaptă ar fi să ne îndepărtăm pe cât mai mult posibil de televizor și să ne concentrăm asupra realității care merită trăită. Ne întrebăm constant de ce societatea în care trăim nu oferă șanse de reușită? În urma acestei analize am evidențiat faptul că aceast sentiment de incapabilitate al oamenilor se datorează sistemului media și mai presus de orice televizorului prin programele pe care le impune pe piață. Televizorul nu se dezvoltă singur este creat de însăși omul modern. Așadar, trăim într-o societate bolnavă din punct de vedere psihic, o societate a terorii și a manipulării, în care omul este pionul principal.

În ultimii ani, manipularea prin intermediul televiziunii devine un subiect tot mai pronunțat. În cadrul societății, televiziunea dispune de rapiditatea transmiterii informațiilor și de asemenea fascinează prin actual. Prin contopirea celor doi termeni: televiziune și manipulare, se creează un sens amplu al mijloacelor de manipulare în masă. Oamenii au nevoie constantă de informație, televiziunea trebuie să își dezvolte sfera de acțiune pentru a rezista în societate, iar manipulare este necesară pentru controlul populației. Așadar, aceste elemente sunt strâns legate una de cealaltă. În acest capitol am încercat introducerea celor trei termeni mai sus precizați: opinia publică, televiziunea și manipularea, explicându-i separat dar în același timp într-o legătură continuă. Ca orice element al societății, televiziunea depinde de influența și părerile împărțite ale opinia publică, acesteia din urmă construindu-i-se impresia că depinde de mesajele televiziunii. Elementele componente ale societății se învârt într-un cerc vicios, creând dependență. Printr-o mică introducere în societatea spectacolului și apoi prin prezentarea avantajelor și dezavantajelor televiziunii, îmi rămâne, dar nu în ultimul rând, să prezint în capitolul ce urmează tehnicile de care manipularea se folosește pentru a se impune pe scena publică. Pe lângă aceste tehnici există și câteva efecte negative pe care televiziunea le are asupra oamenilor dar și metode prin care indivizii conștienți se pot vindeca de nevoia utilizării televizorului.

Manipularea și efectele acesteia în societate

Televiziunea are o influență puternică asupra publicului țintă însă pentru a-și menține credibilitatea este nevoită să urmeze câțiva pași. Simpla filmare a unor imagini și transmiterea acestora pe diverse posturi de televiziune nu este de ajuns. Tehnicile televizuale îmbinate cu metode de manipulare specifice i-au oferit, în timp, televiziunii un statut în societate. Sistematizarea, analizarea tehnicilor și metodelor de manipulare televizuală este esențială pentru orice individ. Societatea trebuie să se informeze în legătură cu efectele persistente ale procesului de manipulare și mai mult decât atât să știe cum să contracareze mesajele negative. În cele ce urmează mă bazez pe volumele: „Manipularea cuvântului” de Philippe Breton și „Oglinda mișcătoare – Tehnici de manipulare, propagandă și persuasiune în televiziune” de Radu Herjeu.

Media și tehnicile de manipulare

De-a lungul timpului manipularea a fost practicată în diverse domenii ale comunicării directe sau indirecte, deși la început a fost un simplu procedeu prin care clasa superioară sau liderii familiilor reușeau să se impună. Tehnicile folosite s-au dezvoltat și mai mult decât atât, s-au multiplicat în momentul în care oamenii i-au realizat importanța. Așadar, tehnicile de manipulare sunt dintre cele mai diverse fiind folosite în societate din dorința de putere și control, asupra persoanelor influențabile. Orice persoană care deține argumente credibile referitoare la un subiect concret, de larg interes, poate manipula opinia publică. Indiferent de perioada în care a fost exercitată, manipularea a fost și va rămâne în continuare un subiect controversat. Conform definiției din dicționarul explicativ al limbii române: a MANIPULÁ, a mânui, a manevra, a influența prin diverse mijloace modul de a gândi și de a acționa al unei persoane sau al unei colectivități.

Tehnica manipulării se prezintă ca fiind un produs al modernității, utilizată cu scopul supunerii indivizilor în fața autorității. În multe dintre cazuri, manipulatorii se dovedeau a fi conștienți sau inconștienți de efectele uneori dăunătoare ale manipulării. Manipularea s-a amplificat în momentul dezvoltării mijloacelor media de transmitere a informațiilor. Începând cu secolul al XVIII-lea și până în prezent am fost martorii unei modificări majore a societății. De la viteza cu care se transmite informația și până la dezvoltarea constantă a mijloacelor de comunicare. În cele mai multe dintre cazuri aceste instrumente au fost folosite cu scop voit pentru distorsionarea informației, propagandă sau manipulare, în acest sens avem nenumărate exemple. Acestea au fost înregistrate în vremea comunismului când poporul avea acces limitat la informație și se transmitea numai ceea ce dorea conducătorul. În vremea ideologiei comuniste mijloacele media au fost asociate cu metode de menținere a incertitudinii și a cenzurii. Metodele de transmitere a informației care pe acea vremea păreau să ajute clasa politică să manipuleze, chiar acele metode le-au dăunat, în final schimbând întreaga istorie. Românilor li se oferea foarte puțin acces la informație care era selecționată în funcție de dorințele președintelui. Informațiile neautorizate nu părăseau redacțiile, indivizilor nu li se permitea să se exprime liber sau să își procure informația din alte părți. Singura sursă de informare era cea națională. Au existat cazuri în care oamenii sătuli de aceleași restricții apelau la singura sursă credibilă, Europa Liberă, emisiunea radiodifuzată cu sediul îm Germania. Aceste constrângeri care îl transformă pe om din ființă socială în element al manipulării le întâlnim și astăzi în Coreea de Nord.

Manipularea se manifestă în toate mediile socialului: comunicare, politică, publicitate, economie. Este cunoscut faptul că termenul de manipulare se află în conexiune cu elementele: persuadare, influențare, argumentare, convingere, minciună, unele fiind sinonime ale cuvântului. Se realizează o comparație între manipulare și argumentare, diferența constând în caracterul insidios al manipulării. Manipularea se folosește cu desăvârșire în democrație și acționează și pe plan științific. Mai nou manipularea este considerată modalitate contemporană de dominație, deși există exemple pe tot parcursul istoriei. Conform ultimelor studii în domeniu, manipularea este un element predominant al societății democratice acționând individual pentru a avea o dominație mai puternică. Datorită dezvoltării voite a tehnicilor de manipulare s-a constatat faptul că „omul este singurul animal care minte”. Însetat de putere și avuții, omul este capabil de fapte inexplicabile pentru a-și atinge obiectivele. În cele mai multe dintre cazuri manipularea se realizează prin intermediul limbajului, cuvântul fiind cunoscut precum arma oamenilor inteligenți, prin cuvinte manipulatorii își construiesc discursurile pe care mai apoi le expun public. Indiferent de subiectul prezentat pentru ca discursul să fie credibil trebuie să se muleze pe nevoile indivizilor, oferindu-le sentimentul de libertatea alegerii și a exprimării. Informația transmisă va avea la bază un subiect al realității însă îi vor fi prezentate doar acele aspecte cu ajutorul cărora manipularea poate fi ulterior implementată.

Trăim într-o societate care se dorește a fi democratică și în care acesul la informații nu este limitat, dar cu toate acestea unii indivizi nu dispun de capacitățile necesare pentru a selecta doar realul. Datorită manipulării existente în perioada comunismului și mai apoi la începuturile democrației, unele persoane s-au plafonat, simțul civic fiind un element nedefinitoriu al secolului. În România zonei rurale, oamenii sunt obișnuiți ca orice informație prezentată de către televiziune să fie un adevăr incontestabil motiv pentru care manipularea este prezentă și astăzi sub forme multiple. Metodele și tehnicile de care dispune manipularea sunt dintre cele mai diverse: manipularea contextului normelor; a relațiilor; a identitățiilor; teoria angajamentului; principiul constantei comportamentale dar și strânsa legătură dintre manipulare-convingere-minciună, care îl obligă pe emițător să reflecteze asupra conținutului în momentul promovării unei manipulări. Strategie concepută să se bazeze pe teoria minciunii, doar astfel manipularea poate fi eficientă. Cercetătorii încearcă să creeze o legătură solidă între manipulare și argumentare, concentrându-se pe asemănările resimțite în urma dezvoltării procedeelor. Cele două nu pot fi însă încadrate în același context deoarece argumentarea are ca fundament: onestitatea ideilor. Gravitatea folosiri constante a manipulării în prezent se datorează încălcării legilor etice și logice. Problema este mult mai profundă cu cât unii indivizi nu își cunosc drepturile așadar, acestora manipularea le este impusă de social în subinconștient.

Au existat momente în istoria lumii în care s-a crezut că manipularea a fost îndepărtată de pe șcena socială. Aceste constatări s-au datorat încetării diverselor războaie sau în urma încheierii unor tratate internaționale. De fapt, adevărul era cu totul altul. Lipsa de informare a oamenilor făcea ca manipularea care avea la bază teoria minciunii, să transforme informația într-una veridică. În societatea contemporană s-a format ideea conform căreia existau două tipuri de societăți: oamenii liberi, cei care fac parte din șcena socialului, fără privare de libertate și sectele, care sunt puternic manipulate. Nimeni nu ne garantează faptul că manipularea nu este eficientă, apartenența la un grup poate fii asemănată cu aparteneța la o anumită sectă, ambele sunt conduse de anumite valori și își însușesc anumite ritualuri. Un grup în interiorul căruia manipularea se întâlnește frecvent este familia. Membrii unei familii depind unul de celălalt, spre exemplu copiii depind de părinți până la vârsta majoratului, iar după o anumită perioadă de timp se prea poate ca părinții să fie cei care au nevoie de sprijinul copiiilor. Interesul nu este doar financiar ci și emoțional, la vârste fragede copilul are nevoie constantă de afecțiune și atenție pentru o dezvoltare naturală. Membrii care nu sunt integrați în ritalurile familiei ajung să își formeze un caracter deficitar având astfel probleme de intrasocializare și intersocializare. Dezvoltarea societății de consum îi atrage pe indivizi în mirajul său, o realitate modificată în care produsele se află în centrul necesităților. Indiferent dacă aceste necesități sunt sau nu reale, oamenii se simt atrași de posedarea unor obiecte lipsite de valoare. Așadar, identificăm o metodă activă de manipulare: publicitatea. Indivizii sunt hipnotizați atât vizual cât și verbal de simbolurile societății ideale uitând de adevăratele valori. Acaparați de idea societății perfecte oamenii aspiră la idealuri irealizabile. Impunerea în cadrul socialului a acestor metode fiind posibilă datorită mediatizării constante. Televiziunea a creat un tipar specific fiecărui element al socialului: femeia perfectă, familia perfectă, job-ul perfect etc. În funcție de aceste modele unele persoane duc lupte interioare cu ei înșiși din dorința de evoluție. Având în vedere substratul realității, manipularea se impune la nivel subconștient și conturează individului comportamente și atitudini noi. Așadar, una dintre cele mai grele forme de manipulare este cea psihologică, desprinderea de aceasta ar însemna câștigarea luptei de către individ în dezinteresul manipulatorului. Manipularea este cu atât mai puternică cu cât influența liderului de opinie este mai accentuată.

Rațională este ideea conform căreia un stat democratic este îndepărtat de sub influența manipulării, indivizii au acces la informație, care este liberă, chiar mai mult de atât au posibilitatea de a selecta doar informațiile dorite. Contrar acestei idei, în democrație manipularea se desfășoară într-un mod natural prin oferirea constantă de informații. Astfel, se creează ideea de libertate a poporului, mai exact însuși termenul „democrație” conturează atribuții importante în manipularea unei populații. De asemenea, nu trebuie să uităm de mass-media, cea care în prezent joacă un rol primordial în activitatea de manipulare. Eu sunt de părere că această manipulare există și este activată fără ca noi să îi recunoaștem metodele imediate. Așadar, există câțiva factori care trebuie luați în considerare. O modalitate des întâlnită este manipularea ușoară, adică acel tip de manipulare care vizează diverse grupuri țintă și are conținut umoristic, fără gravitate. Aceasta este manipularea prin intermediul căreia mesajul făcut public impresionează imediat persoanele implicate. O manipulare cu caracter imediat. Se oferă impresia libertății, unii oamenii urăsc cuvântul manipulare, unor persoane le creează repulsie pentru că ei se consideră greu de manipulat. Majoritatea indivizilor sunt de părere că manipularea nu are efect asupra lor dar realitatea ne prezintă contrariul. Se formează ideea de libertate: libertatea de exprimare, libertatea de opinie, chiar dacă aceste drepturi ne sunt oferite nu înseamnă că se exercită în totalitate.

Cuvântul este elementul central al democrației, acesta definește puterea liberei exprimări. Așadar, manipularea cuvântului poate fi asemănată cu un act de violență, estomparea cu desăvârșire a libertății. Manipularea cuvântului este una dintre cele mai grave metode de manipulare în cadrul democrației. Odată îndoctrinați oamenii nu mai prezintă opinii personale referitoare la subiectul în cauză, de asemenea în concepția acestora se creează simțul critic, privind ideile exterioare. Cuvântul este o armă care poate distruge comportamente și poate modifica atitudini. Putem să analizăm diverse exemple atât din istorie cât și din ultimii ani în care indivizii privați de libertate se transformă în marionete ușor de manevrat. Totalitatea acțiunilor au la bază puterea de convingere și naivitatea indivizilor. Omul este ființă socială, pentru el este primordial să fie mereu înconjurat de alți oameni, să socializeze și să se socializeze. Există studii care arată că persoanele din viața cărora socializarea lipsește cu desăvârșire, își pierd în timp abilitățile de comunicare și devin antisociali. Dar pe lângă interacțiunile de care are nevoie constantă, omul trebuie să fie capabil să gândească pentru el, să i-a singur decizii privitoare la viitorul său și să își formeze relații stabile bazate pe încredere. La aceste întâmplări manipularea este doar o completare ușor de îndepărtat. Persoanele raționale știu să identifice manipularea mai ales într-o societate în care capcanele acesteia sunt plasate pretutindeni.

Care este în fapt fundamentul pe care se conturează ideea de manipulare? Manipularea apare atunci când se încearcă impunerea pe piață a unei minciuni cu scopul atingerii obiectivelor propuse. De asemenea, în funcție de credibilitate minciuna poate fi preferată în defavoarea adevărului. Datorită existenței manipulării în domeniul socialului, indivizilor le este greu să accepte adevărata față a realității. Imaginile pe care televiziunea le transmite îi ajută pe aceștia să își contureze o lume imaginară, perfectă pentru nevoile cotidiene. În lume există diverse categorii de oameni: sunt aceia care se gândesc la viitor analizând fiecare acțiune și consecințele acestora și cei care nu au un plan structurat pentru viitor ci se ghidează în funcție de ce le aduce nou fiecare zi. Indiferent de categoria din care facem parte manipularea gravitează constant în jurul nostru așteptând momentul potrivit pentru a se mula pe nevoile noastre. Mesajul manipulării este formulat în funcție de nevoi și valori pentru fiecare tipologie specifică, ținta principală fiind publicul țintă care interacționează cu compania sau persoana respectivă. Așadar, se evidențiază trei categori de manipulare: o distincție normativă; acest tip de manipulare este asociată cu privarea de libertate, la modul cel mai general. Se realizează o diferențiere între manipulare și violență psihică, unde ce-a de-a doua pare să aibă un efect mai pronunțat deoarece, ținta este psihicul și se acționează într-o manieră lipsită de scrupule. Un exemplu menționat în paginile anterioare fiind ideologia comunistă. O minciună organizată: impunerea aceleași metode de manipulare asupra unui public mai larg. Astfel în urma unor discuții pe care membrii grupurilor le pot avea, ideile și concepțiile se aseamănă, înlăturând ideea de manipulare. Este o metodă de maniplare mascată. Acest tip de mesaj poate fi asemănat cu zvonul deoarece în final se demonstrează falsitatea informației și nici sursa nu este una credibilă. Un element des întâlnit poate fi reprezentat de publicitate, mijlocul perfect prin care oamenii sunt influențați și nu conștientizează manipularea. Ultima categorie: a învinge rezistența. Mintea umană este un labirint foarte complex aflat într-o constantă căutare de răspunsuri astfel nu putem fi siguri ce ascunde o privire. Așadar, a învinge rezistența se referă la ceea ce sugerează titlul. Manipularea acționează și împotriva unor idei deja formate. Impunerea unei anumite ideologi dar fără ca respectiva persoană să fie conștientă de acțiunea produsă. Efectul psihologic pe care manipularea îl are asupra subconștientului uman se relevă în momentul în care individul acționează în contradicție cu credințele sale anterioare. În acest caz exemplele pot fi multiple, învingerea rezistenței fiind un model de manipulare folosit constant în societatea democratică.

În cadrul proceselor manipulative se identifică doi factori importanți: dezinformare și propaganda. Dezinformare prezintă mai multe definiții din ideile cărora rezultând același concept de bază: „informație incorectă sau trunchiată utilizată voluntar pentru a masca faptele”. Adică, modificarea unei informații adevărate prin adăugarea în compoziția acesteia unui neadevăr. Dezinformarea nu are ca scop doar deformarea unei informații veridice. În perioada celui de-al II-lea Război Mondial și în perioada Războiului Rece, termenului i-au fost atribuite diverse definiții având în final sens asemănător. Conform autorului Philippe Breton: dezinformarea era considerată „veritabilă armă de război”, fiind folosită pe front pentru scăderea moralului inamicilor. Această metodă de distorsionare a adevărului este folosită cu desăvârșire și în prezent, însă odată utilizată este grea punerea în practică a aceluiași procedeu fiind ușor identificabil. Cel de-a doilea factor: propaganda, este folosită conștient cu scopul modificării unor atitudini. În ciuda unor studii s-a evidențiat faptul că propaganda a fost mai proeminentă în cadrul democrațiilor decât în sistemele totalitare. Trebuia ca lupta conceptelor diferite să fie prezentă și să stimuleze credințele: „acțiune organizată în vederea răspândirii unei opinii sau doctrine politice”. Propaganda este cel mai des întâlnită în cadrul politicului și al publicității. Jean-Marie Domenach propune cinci tehnici de formare a propagandei: simplificarea, îngroșarea, orchestrarea, transfuzia și contaminarea. Propaganda este aplicată în momentul în care se dorește modificarea părerii opiniei publice asupra unui anumit aspect și înlocuirea acestuia cu alt concept. Așadar, în momentul impunerii conceptului este nevoie ca opinia publică să reacționeze, să își susțină credințele. O altă caracteristică importantă: propaganda, se impune la nivelul mulțimilor.

Manipularea este aplicată asupra două elemente ale sensului informației: tehnica (adică conținutul), și fondul mesajului (adică structura cognitivă). Primele acționează la nivel emoțional, iar al doilea tip la nivel rațional. Odată cu dezvoltarea media, rezonanța politică a termenului s-a modificat, începând să fie utilizat și pentru transmiterea de informații mediatice și în domeniile comunicării. În prezent partidele politice refuză să se raporteze la campaniile de comunicare. Prin folosirea termenului, datorită sensului implementat în subconștientul poporului, simpla folosirea a cuvântului „propagandă” ne creează imaginea politicului și a discursurilor manipulatorii. În momentul formării unei atitudini specifice oamenii se folosesc de caracterul acestei metode. De fapt, propaganda este un dialog fără interlocutor deși actorii sunt prezenți și participă indirect la acțiunile puse în practică. Astfel, în cadrul propagandei indivizii sunt prezenți urmând să accepte sau refuze ideile expuse, adevăratul dialog purtându-se cu ideile, concepțiile și trăirile interlocutorului. Propaganda se raportează la trei caracteristici: transmiterea mesajului către receptor, crearea unei semnificații între termeni și factorii exteriori, ultima și cea mai importantă este înțelegerea și aceptarea mesajului. Se poate ca propaganda să dea greș din lipsa de atenție a emițătorului sau datorită indiferenței receptorului.

Manipularea este un proces cu aplicabilitate în domenii foarte vaste motiv pentru care tehnicile și metodele prin care activează sunt diverse. Din punct de vedere al afectelor se disting două categorii: apelul la sentimente și efectul de fuziune. Atât manipularea psihologică cât și cea emoțională au efect imediat asupra indivizilor fiind cele mai puternice modalități de modificare a comportamentelor și atitudinilor. Pentru înțelegerea funcționării categoriei: apelului la sentimente, trebuie analizate etapele care o însoțesc. Seducția demagogică: în cadrul acestei tehnici limbajul folosit este unul foarte ambiguu, demagogul încercând să se adreseze diverselor categorii de public folosind limbaj specific în funcție de așteptările și valorile opiniei publice. Acest personaj încearcă să își impună credințele fiind după părerea lui cele mai potrivite pentru popor. Bellenger spune: „a seduce înseamnă a muri ca realitate și a reproduce ca amăgire” Seducția prin stil: limbajul este estetic și folosit cu iscusință. Tocmai un bun comunicator prin talentul său de a împodobi orice discurs poate manipula cu ușurință. Seducția prin stil are efect la acei receptori care se identifică cu stilul prezentat. A manipula prin claritate: limbajul folosit să fie clar și concis. Claritatea oferă impresia de adevăr, un adevăr clar și răspicat. Întotdeuna un discurs transparent este ușor de înțeles de interlocutori, argumentele credibile și stilul pregnant sunt elemente des folosite în cadrul manipulării. Estetizarea mesajului: aici se disting fontul și forma în care sunt redactate mesajele. Estetizarea mesajului se referă la stilul folosit, acesta poate fi destinat unui anumit public țintă sau societății ca întreg. Manipularea se realizează „grație seducției estetice”. Frica, autoritatea: se înțelege din denumire modalitatea folosită. Se respinge din start ideea discuției relaxate, se apelează la autoritate pentru săvârșirea manipulării. Manipularea copiilor: modalitatea cea mai respingătoare de manipulare. Această modalitate a apărut în urma a doi factori: lipsa de experiență a copiilor datorită vârstei și influențarea cu ușurință a comportamentelor acestora. Spre exemplu, în cadrul publicității producătorii erau de părere că prin acțiunea desfășutară în inconștientul copiilor, părinții acestora vor fi nevoiți să achiziționeze produsul după care copilul tânjește. Amalgamul afectiv: această metodă acționeză strict la conținutul mesajului. Se apelează și la repetiție, repetiția mesajului îl va obliga inconștient pe individ să fie de acord cu mesajul primit. Așadar elementele principale ale acestei categori sunt: seducția, claritatea, concizia, dacă se poate oferirea unor dovezi credibile, estetica, autoritatea și inocența. Aceste metode pot fi folosite separat sau prin combinare. În cel de-al doilea caz indivizii sunt predispuși imediat manipulării datorită efectului puternic obținut. Să luăm un caz simplu de manipulare audio-vizuală. Un spot publicitar cu o coloristică diversă și sunete incitante, prin combinarea estetizării mesajului, claritatea acestuia și seducția demagogică, individul este instant acaparat de originalitate, creativitate, imagini acaparante și modelarea mesajului în funcție de nevoile consumatorului.

Spre deosebire de „apelul la sentimente”, „efectul de fuziune” prezintă doar trei elemente. Repetiția: element important al procesului de manipulare, prin repetarea constantă a unor situații sau elemente acestea se întipăresc în subconștient. În urma acestui factor apare impresia cunoașterii informației respective. Este cea mai cunoscută formă de manipulare politică sau publicitară prin repetarea obsesivă a unor informații. Hipnotizarea și sincronizarea: se referă la prezentarea conținutului. Precum afirmă și Genie Laborde: „a studia cum se derulează comunicarea, și nu ce se discută”. În cadrul acestei tehnici intervine ingeniozitatea comunicatorilor. Trebuie creată o legătură între actanții la comunicare. Interlocutorul trebuie să transmită celorlalți comportamentul său ca astfel să se identifice, în cele din urmă receptorul să simtă că emițătorul îi înțelege credințele, punctele de vedere fiind aceleași. Rolul atingerii: are un efect tulburător și totodată impresionant asupra subconștientului receptorului. Atingerea creează o legătură între psihicul celor implicați în acțiunea comunicării. Având în vedere faptul că ne referim la manipulare prin intermediul televiziunii, imaginile nu pot să atingă propriu-zis publicul, însă se formează o legătură directă între acestea și telespectator, astfel acesta din urmă va fi impresionat sau tulburat, în funcție de caz. Să ne imaginăm discursul unui om politic care concurează cu alte persoane pentru câștigarea alegerilor prezidențiale. Un discurs bine structurat în care se repetă constant cât de bun este el pentru țară, la care se adaugă sincronizarea cu opinia publică și hipnotizarea prin transmiterea mesajului pe care telespectatorii au nevoie să îl audă, însoțit de o gestică impecabilă. O astfel de imagine transmisă de televiziune este ideală pentru manipularea publicului în necunoștință de cauză.

În funcție de caracterul informațiilor transmise este ales canalul media și publicul țintă, dar mesajul trebuie supus unor metode deoarece credibilitatea poate să fie accentuată sau să scadă considerabil. Pentru atragerea unui public cât mai larg înspre situația în cauză, manipulatorul este nevoit să ofere o mare importanță mijlocelor de transmitere a mesajului. Datorită accesului constant a diverselor tipologi de oameni la programele televizuale, televiziunea devine una dintre cele mai importante mijloace de manipulare în masă. Inițial, aceasta a fost considerată ca fiind viitoare mașinărie de învățare și informare a oamenilor și de asemenea un mijloc de evadare din realitatea constrângătoare. În urma extinderii televiziunii prin cablu și datorită costurilor reduse de achiziționare a televizoarelor, s-a demonstrat că acest instrument are o influență impresionantă asupra indivizilor. Așadar, s-a constatat că oamenii sunt ușor de îndoctrinat doar prin prezentarea unor evenimente credibile și a unor figuri publice.

Manipularea cognitivă cuprinde două tehnici: cadrajul manipulativ și amalgamul. Primul se referă la utilizarea unor elemente recunoscute și rearanjarea acestora pentru a fi acceptate de comunicatori. Al doilea, amalgamul, se referă la adăugarea unor elemente în plus cadrajului pentru modificare. Cadrajul manipulativ se referă la încadrarea unor elemente într-o ordine semnificativă în urma căreia să se impună ordinea. O parte importantă a cadrajului este dezinformarea. „Dezinformarea este pur și simplu un joc cu adevărul și minciuna, ale căror resurse le mobilizează întotalitate”. Deci folosirea cadrajului este întotdeauna intenționată, se folosește pentru impunerea unor informații sau a unei situații inițial aparente. Cadrajul cuprinde trei modalități de manipulare: modificarea adevărului prin impunerea falsului și invers, deformarea intenționată a adevărului și distorsionarea cadrajului dat prin mascarea unei părți. Cadrajul înșelător: minciuna este o armă puternică. „Dezinformarea, cadraj manipulativ prin excelență, este o armă intelectuală, ale cărei consecințe pot fi extrem de criminale”.Utilizată printr-o strategie bine plănuită și cu un substrat profund, dezinformarea este foarte greu de identificat. Informația inițială este modificată cu scopul atingerii unor obiective propuse. În momentul în care informația este acceptată de public este greu de înlăturat. După părerea mea, dezinformarea este una dintre cele mai egoiste metode de manipulare, telespectatorul nu realizează cât de puternice sunt efectele mesajelor primite. Mai mult decât atât, manipulatorul se gândește doar la binele său neluând în calcul consecințele pe termen lung. Recadrajul abuziv: rearanjarea informațiilor și construirea acestora pe fundamente false. Se abuzează de informația adevărată pentru ca mai apoi să se modifice conținutul. O tehnică participativă este: falsa promisiune. Nu se apelează la minciună în proporții de 100% ci doar într-o măsură credibilă. Această metodă manipulativă o întâlnim des în campaniile electorale candidații încercând să își formeze viitorul plan politic pe baza unor promisiuni. Cuvintele-capcană: folosite de asemenea în domeniul politicului. Un exemplu concret de analizat. Folosirea termenului: „terorism”, acesta a fost conceput doar pentru a impune o stare generală de frică în rândul populației. Așadar, într-o situație nouă sau neprevăzută folosirea acestui termen poate genera spaimă. Apariția termenului se impune și este folosit cu sens de capcană, situația nefiind definită dar indusă în subconștientul oamenilor. Traseele mentale. Camuflarea unor cuvinte pentru a masca realitatea, în urma acestei modificări, o situație care nu reprezenta niciun pericol se modifica într-o problemă în mentalul celor manipulați. Avem o modalitate de manipulare pe teoria căreia se fundamentează conținutul jurnalelor de televiziune. Unui subiect cât se poate de banal acordându-i-se o importanță majoră și datorită termenilor folosiți pentru prezentarea acestuia, indivizii creează o legătură indirectă cu personajele. Ultima metodă este naturalizarea realului. Prezentarea relității prin termeni corespunzători, adică raportarea la diverse situații din societatea cotidiană ca fiind extrem de naturale și care vor fi rezolvate fără nicio problemă.

În cadrul amalgamului cognitiv, conceptul pe care se construiește manipularea se raportează la factorii externi. Pentru acceptarea ideii, pentru ca aceasta să manipuleze, indivizii trebuie să fie de acord cu acei factori propuși. Se disting următoarele metode: părghiile convingerii: există mai multe tipuri de pârghii, favorabile sau nefavorabile pentru diverși indivizi. Acest tip de manipulare este necesar să aibă efect imediat asupra inconștientului altfel indivizii vor fi imuni la manipulare. De asemnea, tehnica trebuie repetată constant la un anumit interval de timp pentru menținerea atitudinilor. Țigara virilă: se realizează legătura dintre produs și imagine, tehnică folosită în publicitate. Amalgamul xenofob: există multe documentare, filme culturale și chiar emisiuni construite pe această temă. Se încearcă îndepărtarea xenofobiei din rândul poporului dar cu toate acestea au existat și programe destinate manipulării anumitor popoare cu privire la diverse culturi. În anul 2014 în momentul ridicării restricțiilor de muncă din Anglie pentru români și bulgari, presa din Maria Britanie anunța pe posturile naționale nebunia creată la vamă. Încercările românilor de a-și părăsi țara și înaintarea acestora cu autocarele înspre Regatul Unit, informațiile fiind 100% false. O altă metodă de manipulare: comunicare sau manipulare. Dominantă este comunicare desemantă să prezinte: o regiune, o corporație, un oraș etc. Prin comunicare producătorii îți prezintă produsele. Datorită legăturii dintre cerere și ofertă comunicarea devine mijloc de manipulare. O imagine deformată: prezentarea realului prin deformare. Deformarea realului printr-o opinie preexistentă în rândul publicului. Cadrajul constrângător: se desfășoară pe două nivele motiv pentru care se poate impune cu ușurință. Pe plan public se creează o opinie destul de puternică în legătură cu o acțiune încât să atragă după ea o altă idee fără de care nu se poate practica. De asemenea, situația nu este prezentată direct de către manipulator, ci se folosește „ocolirea situației inițiale”. De fapt, se dorește impunerea primei ideei, dar atragerea acesteia se face prin intermediul celei de-a doua. Persoana manipulată va fii sau nu de acord cu ideea impusă simțindu-se confuză în legătura cu propria decizie. Ultima tehnică aparținând amalgamului cognitiv este manipularea experimentalăI. Manipularea printr-un experiment. Spre exemplu o anchetă telefonică prin care se dorește aflarea numărului de utilizatori ai postului de televiziune TVR1.

Manipularea se poate să îi afecteze sau nu pe cei asupra cărora îți desfășoară mecanismele, în funcție de tipul de comportamente și atitudini pe care doreșre să le schimbe. Pe unii îi afectează la nivelul conștiinței, iar alții decodeză mesajele primite fără a fi influențați. Un element major al realității cotidiene îl reprezintă publicitatea care funcționează la toate tipurile de canale de transmitere a informației. De fapt, publicitatea este factorul prin intermediul cărora multe posturi tv își primesc fondurile. Publicitatea este un exemplu perfect de manipulare al publicului. Efectele și metodele sub care este prezentată publicitatea sunt dintre cele mai diverse, făcând-o ușor de anticipat dar și greu de negat.

Este de reținut faptul că fără efectele mult dorite și obținute ale manipulării, nu ar exista manipulatori. Pentru beneficiari, publicitatea ca formă a manipulării televizate este o valoare greu de refuzat având în vedere câștigurile rezultate din urma punerii în practică a procesului. Avantajele nu se referă numai la resursele financiare obținute, ci și la popularitate și credibilitate în rândul oamenilor, creșterea beneficiarului pe scara socială. Cei care nu sunt „consumatori” ai manipulării pot fi ușor atrași în capcană. Metoda cea mai sigură și eficientă este folosirea manipulării prin mijloace tradiționale de influență. Întotdeauna mijloacele cele mai obișnuite și care nu par a ascunde ceva, dau roade. Prin publicitatea tradițională s-a format un sector întreg de acte manipulative. În lumea modernă se contrurează ideea de rezistență a opiniei publice împotriva manipulării, de altfel lucru foarte evident. Fără această rezistență manipularea nu ar mai fi la fel de fascinantă. Cu cât oamenii se împotrivesc mai tare, cu atât mijloacele folosite sunt tot mai puternice. Această metodă afecteză direct subconștientul uman. Se apelează la efecte emoționale și la sentimente umane și eliminând din start studiile științifice. Percepția este modificată și prin lansarea zvonurilor, informați nefiind 100% adevărată. Spre exemplu, folosirea ca element prim a orgoliului, persoanele orgolioase pot cădea pradă acestui tip de manipulare. Există foarte multe studii și cercetări legate de manipulare care ne învață cum să o evităm dar de asemenea sunt persoane specializate care îi învață pe alții cum să le aplice. În ultimii ani s-a încearcat învățarea publicului, adică „impunerea” unor idei care asociate cu știința creează elementul perfect de manipulare. Scopul este de fapt oferirea unui stimulent publicului pentru acceptarea mesajului și apoi manipularea imediată.

Tehnicile de manipulare sunt directe și indirecte. Persoanele manipulate indirect trăiesc iluzia libertății, ei nu realizează modul în care manipularea acționează asupra lor. Există diverse tipologii de persoane. Cei manipulați sunt întotdeauna persoanele ușor influențabile, care au o părere dar nu o exprimă liber, care se confruntă mereu cu probleme interioare, lupta cu sinele. Se presupune contextul: manipulare conștientă și manipulare inconștientă. Persoanele manipulate dar care nu sunt conștiente de acest fapt își vor susține întotdeauna ideeile și părerile până în pânzele albe, chiar dacă acele idei nu le aparțin. În schimb, indivizii conștienți de acțiunea manipulării sunt ușor influențabili, vor să creadă în informația primită dar preferă să consulte și alte surse. Omul modern, maipulat indirect, i-a decizii în funcție de informațiile primite din exterior. Aici intervine așadar și influența televiziunii. Prin manipulare se înțelege într-o anumită măsură și „esența totalitară” dar redusă și ascunsă, corupția și conducerea sunt realizate indirect. Toate elementele exterioare „transformă cetățeanul în client aflat sub hipnoză și spirit critic, în mașină gata să se emoționeze, să participe la, să-și dorească produse”.

O problemă tot mai des întâlnită astăzi în societate și din cauza căreia oamenii se transformă în roboții puterii este compătimirea sinelui. Indivizii se simt depășiți de sistem, însă nu fac nimic să modifice regulile jocului. Concluzia este explicativă: teama de necunoscut ne afectează gândirea, pe lângă aceasta intervenind și comoditatea, obișnuința aceluiași ritm monoton. Manipularea este o parte activă din viața noastră datorită existenței acesteia la orice pas, fiind mai mult sau mai puțin conștienți de efectele sale. Se pun următoarele întrebări: ce acțiuni putem întreprinde noi, tineretul, când peste 50% din populație se lasă condus de sistemul actual, un sistem corupt dispus la acțiuni inexblicabile doar pentru deținerea puterii? Cum vom reuși să schimbăm nepăsarea unor indivizi care s-au obișnuit cu un stil de viață monoton? Trăim într-o societate în care minciuna îngroapă tot mai tare adevărul, minciuna îl ajută pe om să iasă din impas. Această reacție confuză și contrară opiniilor celorlalți îi îndepărtează pe indivizi de aria socialului, rupându-i de comunitate. Astfel individul se transformă în ființă mnaipulată și antisocială. În acest context, fiecare dintre noi este pe rând slab, apoi puternic, aceste situații sunt guvernate și de factorii interori nu doar de cei exteriori.

Datorită puterii pe care manipularea o are asupra subconștientului uman, se realizează o ruptură socială între oameni, având în vedere doi factori interiori: socializarea omenilor în ceea ce privește accesul la informații și interiorizarea acestora, adică refuzul de a se lăsa convinși. Se formează așadar un model de transmitere a informațiilor, un nou model de socializare. Spre deosebire de societatea tradițională, societatea modernă îl plasează pe individ sub privirile celorlalți „omul democratic este gol și nu are altceva decât cuvântul pe care să-l opună privirii celorlalți”. Pe lângă efectele negative ale îndepărtării oamenilor, manipularea impune și două tipuri noi de societate: holistă și individualistă. Concepția holistă se construiește pe ideea că întregul are putere de decizie asupra părților fiind exact în concordanță cu dorința manipulatorilor. Cei care manipulează nu fac acest lucru doar pentru a-și dovedi că oameni sunt foarte ușor de influențat. Ei își doresc întotdeuna să fie cei mai buni, să îi conducă pe ceilalți și să nu fie nevoiți să răspundă în fața altora, manipulează din dorința de independență. Cea de-a doua societate, cea individualistă este contrară societății holiste. Omul individualist aduce cu sine cuvântul care este purtător de manipulare și de minciună. Cuvântul trebuie să se formeze, să aibă capacitatea de a se transmite. Definiția individualismului se remarcă prin acceptul pus pe om și pe modul în care aceste deține stăpânirea actelor sale. Cuvântul poate fi prieten sau dușman al omului. Deși pare ca totul în jurul nostru să fie manipulare mai există o șansă prin care oamenii își pot recăpăta libertatea de gândire, de formare a unor opinii proprii. Se presupune eliminarea manipulării prin intermediul contopirii poulației, eliminând în primul rând trădarea și corupția. În desfășurarea acestui proces se poate folosi ca element definitor fereastra lui Joharis. Ceea ce știe și crede celălalt despre mine ajută la formarea părerii mele despre mine dar, de asemenea ceea ce numai eu știu despre mine mă poate ajuta să mă exprim și să renunț la zona de confort. Dorința de fuziune a existat și va exista mereu în conștiința oamenilor „dorința de a face în sfârșit parte din ceva”. Cu toate acestea trebuie luată în calcul acțiunea de îndepărtare a manipulării negative.

Fiind cu desăvârșire necesară, manipularea amenință democrația, creează o mască pentru persoanele de la putere care își doresc să mențină poporul sub o pătură de ceață. Doar ideea de manipulare creează o discrepanță între clasele sociale. Pentru cei îndoctrinați manipularea vine precum o alinare, tot ceea ce se impune și pare adecvat reprezintă fața plăcută a modernității, înaintarea spre dezvoltare. Acest fapt se datorează simplului fapt că mulți dintre indivizi nu cunosc sensul democrației. Acest termen nu se definește, cum mulți cred doar prin dispariția securității și revenirea libertății de exprimare. Așa cum aminteam în capitolul anterior, realitatea se transformă într-o societate a spectacolului, manipularea stând la baza acesteia. Noi trebuie să încercăm să ne distanțăm de manipulare. Prezența ei și mai grav, impunerea, îl transformă pe om într-o marionetă a cuiva, îi „spală” memoria și îi formează credințe noi diferite de cele anterioare. În multe dintre cazuri ispita este unul dintre motive.

Dezvoltarea și efectele manipulatorii asupra comportamentlui uman pot fi analizate din perspective: favorabile sau nefavorabile. Ca orice procedeu, manipularea folosește câteva mecanisme specifice pentru a-și atrage de partea ei noi adepți, dar aceste mecaniste sunt invizibile, funcționează la nivelul subconștientului. Conform citatului „nu există, în realitate, decât două modalități eficace de a obține din partea cuiva faptul de a face ceea ce noi am vrea să-l vedem făcând: exercițiul puterii și manipularea”. Atunci când cele două elemente se întrepătrund efectul este devastator.

În democrație, violența fizică nu este tolerată, așadar se recurge la viclenie prin intermediul cuvântului, o metodă mult mai eficientă. Violența îl obligă pe individ să acționeze într-un anumit mod pe când manipularea îi oferă șansa să acționeze de bunăvoie dar cu ideile altora. De ce să distrugem relațiile pe care le avem cu cei din jurul nostru pentru că nu suntem de acord la un moment dat, când putem să îi obligăm să fie de acord cu noi? Așadar, aici intervine efectul considerat de specialiști favorabil, manipularea este factor al scăderii violenței în interiorul grupului, cât despre întreaga societate, manipularea este factor creator de violență. În grupurile restrânse oamenii se cunosc, se aseamănă și își clădesc percepțiile pe aceleași valori. În astfel de situații este mai ușor să aduci argumente și să manipulezi deoarece ceilalți membrii au încredere în credințele tale, în schimb într-o mulține datorită diferenței de comportament apar conflictele. Dintr-un alt punct de vedere, maipularea depinde doar de cel care o transmite. O atitudine indiferentă cu referire la o anumită situație socială nu afectează, ci dimpotrivă atrage cât mai multe persoane spre acele principii. Dacă oamenii își dictează viața după aceleași concepții pe care oratorul le reproduce atunci posibilitatea de manipulare crește considerabil. Al treilea și poate cel mai important argument este: manipularea văzută ca modalitate de apărare a celor slabi. Desigur, astfel de situații sunt rar întâlnite deoarece această arma manipulării îi favorizează pe oamenii asezați pe o scară mai înaltă în comunitate.

Celor care dețin arta manipulării li se apără conștiința de factorii exteriori care i-ar putea împiedica în îndeplinirea acțiunilor. Există multe cazuri în care oamenii politici din dorința de a-și atrage cât mai mulți adepți își constuiau discursul prin accentuarea subiectelor sociale. Cu toate acestea, este foarte important să „luptăm” împotriva manipulării pentru o societate cât mai corectă. Așa cum am spus există și câteva situații în care ne putem feri de manipulare, principala problemă sau în același timp rezolvare, a procesului manipulării este decodificarea, care depinde de capacitatea indivizilor de atribuire a sensului comunicării. Este esențial să învățăm să decodăm pentru a putea analiza sensul mesajului cu toate acestea sistemul educativ prezent nu pune foarte mare accent pe acest factor decisiv. Cultura analizei mesajului lipsește cu desăvârșire din programa școlară. Decodarea are forță de impunere pe plan social oferind egalitate între oameni, cu cât mesajele sunt mai greu de descifrat cu atât se realizează o scindare între clasele sociale. Decodarea oferă un nou sens mesajului este și un bun dirijor înspre metodele deschiderii interacționale. Cel mai simplu exemplu: publicitatea televizuală. Putem să refuzăm să ne uităm la publicitate dar cel mai bine ar fi să știm cum să decodăm mesajele transmise și să selectăm informațiile utile de cele inutile. Prin decodare ne putem crea propria noastră realitate în care manipulare și spectacolul sunt ușor detronabile și de asemenea suntem înclinați să alegem calitatea în defavoarea cantității. Exersarea responsabilității individuale este de asemenea o manieră de evitare a manipulării. Rar se găsesc indivizi care puși în situația folosirii tehnicilor de manipulare să se gândească de două ori înainte să acționeze. Astfel această tehnică se referă la responsabilitatea indivizilor în acțiunile manipulatorii.

Așa cum am menționat anterior, oamenii sunt diferiți, divizați în diverse categorii de vârstă, religie sau după principii demografice, unii folosesc manipularea doar pentru atingerea unor obiective, alții inconștient, cu toate acestea acțiunea de mânuire a subconștientului celuilalt este zilnic prezentă. Cei care manipulează devin responsabili de acțuinile lor. Putem fi de acord cu acest proces dar numai în cazul în care la finalul manipulării persoana care a realizat-o să îi ofere interlocutorului posibilitatea formării propriei opinii. Acele persoane care și-au făcut din manipulare un obicei înțeleg îndepărtarea manipulării ca o restricție a libertății de exprimare. În fapt nu e deloc așa, închiderea unui drum nu înseamnă blocarea acestuia, ci doar căutarea unei alte modalități de ieșire. Deschiderea spre nou, spre noi posibilități ar trebui să îl intrige pe individul modern dar teama de necunoscut îi întunecă judecata și îl forțează să accepte manipularea ca pe un procedeu necesar cotidianului.

Democrația nu se rezumă la posibilitatea de a-ți exprima părerea. Libertatea cuvântului înseamnă expunerea ideilor proprii în orice context, în orice mediu cultural și nu doar imaginea acestora. Din păcate media limitează circulația cuvântului transformând-o după propriul plac și interes. Pe cât de simplă pare, libertatea de exprimare este foarte complexă, acesteia i se adauga libertatea de a primi mesajele celorlalți și libertatea de mediere a informației. Din păcate nu există egalitate între acestea tocmai de aici a pornit decalajul social. Indivizii trebuie să își protejeze dreptul de exprimare căci este moral și legal prin Constituție.

Efectele negative ale manipulării

Manipularea nu este singurul procedeu prin intermediul căruia oamenii sunt manipulați direct sau indirect, un alt procedeu la fel de negativ este persuasiunea. La fel ca în cazul manipulării persuasiunea apelează la modificarea de comportamente și atitudini prin mesaje de influențare, singura diferență rezultă din faptul că indivizii par să fie conștienți de aceste modificări. Tipul de informații transmise se referă la mărfuri, idei și servicii, alături de informare, reprezentând o puternică modalitate de influențare publicitară. Metodele prin care publicul este infectat cu opinii exterioare sunt mult mai complexe și necesită o adevărată analiză înaintea punerii în practică. Televiziunea manipulează nu doar prin producțiile de lung metraj, simpla publicitate poate afecta subconștientul făcându-l pe individ să achiziționeze diverse produse care în realitate nu îi sunt necesare.

Pentru ca spoturile publicitare să aibă efect trebuie îndepliniți câțiva pași. Primul pas constă în expunerea publicului la mesajul concret, fără expunerea la informația dorită opinia publică nu are de unde să știe despre ce produs sau serviciu este vorba. În cadrul celui de-al doilea pas se încearcă modificarea stărilor emoționale prin mesaj. Punctul al trilea îi confirmă sau îi infirmă producătorului dacă mesajul a fost sau nu acceptat. Dacă mesajul a fost acceptat el trebuie să fie înțeles și în cele din urmă se produce schimbarea de atitudine care se poate să persiste în timp sau să se modifice după o anumită perioadă. Acești pași sunt folosiți în orice tip de publicitate dar în multe dintre cazuri se găsesc și în discuții și discursuri televizuale. Telespectatorii se lasă ușor influențați de tot ceea ce înseamnă spectacol și stări afective de aceea pentru regizori este foarte ușor să conceapă un material video care să stârnească interes.

S-a găsit o metodă prin care oamenii pot fi mai ușor convinși de mesajele primite, folosirea identității publice în reclame. Modalitate tot mai des întâlnită datorită credibilități ridicate de care aceste persoane dispun. Trebuie amintit faptul că, pentru a manipula, telespectatorul are nevoie să înțeleagă ceea ce se explică, altfel va înceta să mai urmărească emisiunea respectivă. Așadar, limbajul trebuie să fie unul popular, ușor de înțeles. O altă caracteristică este: producerea confuziei. Oamenii de rând sunt impresionați de personalitățile prezentate la tv și au încredere în cel care comunică cât mai eficient. Astfel, pregătirea dinainte a unor răspunsuri la posibilele întrbări ale moderatorilor oferă o mai mare încredere din partea publicului. Societatea în ansamblu s-a schimbat, nu se mai pune cont pe creație sau pe originalitate ci doar pe adunarea unui număr cât mai mare de capital. În teorie totul pare ușor, dar în momentul punerii în practică ideile trebuie să fie originale să nu se bazeze pe clișee.

Există mai multe subiecte de larg interes prezentate de către televiziune, în maniere specifice, care au produs frustrări sau stări de nervozitate datorită incapacității de a luptă împotriva sistemului actual. Studiul meu de caz se bazează strict pe manipularea televizuală realizată în momentul mediatizării problemelor de exploatare apărute la Roșia Montană. Așadar, și în acest caz au fost folosite persoane foarte cunoscute din România, cu un CV impecabil pentru a se prezenta subiectul doar în forma dorită fără o prezentare generală a întregii teme. Telespectatorilor nu li s-a oferit șansa să își creeze propriile opinii, s-a încercat impunerea unor păreri care nu ofereau o perspectivă realistă. Chiar această situație redă un adevăr folosit foarte des în domeniul televiziunii, adică prezentarea părerilor preexistente și stoparea libertății de exprimare.

Informația este elementul care stă la baza cunoașterii, fără descoperirea informației omenirea s-ar afla și acum în starea incipientă de dezvoltare. Informarea și dezvoltarea, constantă a metodelor de-a o transmite se datorează curiozității umane, valoare care devine tot mai instabilă. Așadar, dezvoltarea și descoperirile se învârt într-un cerc vicios. Datorită obișnuinței de a primi constant mesaje indizivii nu le mai oferă importanța cuvenită. De multe ori se poate să fie expuși direct unui mesaj dar să nu îl înțeleagă și cu toate acestea să fie de acord doar pentru că televizorul a prezentat informația într-o manieră foarte obiectivă. Din acest punct de vedere, televiziunea a avut un impact negativ asupra creierului uman. Unii oameni sunt manipulați doar pentru că simt o atracție pentru o anumită cauză fără să îi analizeze necesitatea. Omul este precum un robot, atras de orice pare benefic pentru existența sa dar fără să pună în balanță avantajele și dezavantajele. Dacă ne îndreptăm spre zona rurală și intervievăm persoane vârstnice care au prins perioada comunistă în care oamenii erau îndoctrinați pentru menținerea controlului, întrebările să fie aceleași, iar subiectul să fie unul de actualitate, se poate ca răspunsurile primite să se asemene iar unele să nu dețină argumente pe baza cărora să fie susținute răspunsurile. Au existat astfel de experimente, oamenii având un răspuns doar asupra subiectelor dezbătute la televizor, orice subiect în afara ariei televizuale părea necunoscut de audiență.

Un alt efect negativ al manipulării este oferirea impresiei de control. Este un adevăr faptul că oamenilor le place să dețină controlul. Unora, telecomanda le oferă această putere. Schimbând canalul ei au posibilitatea să aleagă ce anume să urmărească controlându-și astfel nevoile. Se evidențiază o formă de impunere pe care televiziunea o generază în creierul uman. Dar schimbarea canalului sau închiderea televizorului nu înseamnă oprirea procesului de manipulare, ci stagnarea acestuia, în schimb selectarea informației duce întradevăr la stoparea manipulării. Prin manipulare, informația afecteză emoțional și non-rațional subconștientul uman. Există manipulare în masă, adică pe grupuri mari de oameni și manipularea particulară, grupuri mai restrânse care sunt greu de manipulat. Manipularea în masă se face prin diverse tehnici, una dintre acestea ar fi folosirea unor argumente sau chiar a unor dovezi dar care sunt falsificate de către manipulator. Cât despre manipularea particulară, aceasta folosește adevăruri, realități dar asupra cărora s-au exercitat factori modelatori, așadar argumentele sunt destul de credibile, iar minciunile sunt greu de adeverit.

Întrepătrunderea previzibilului cu imprevizibilul este un element esențial al manipulării televizuale. Subiectele banale sunt cel mai ușor de reținut și în unele cazuri telespectatorul corelează ideea prezentată cu realitatea astfel se creează încrederea în informația primită. Dar dacă în acea imagine de banal se adaugă un element neașteptat, publicul va fi cu siguranță impresionat. Tehnica disimulării îl ajută pe manipulator să fie cu un pas înaintea așteptărilor publicului. La talk-show-uri, așezarea invitaților la aceeași masă impune ideea de egalitate între aceștia. De asemenea, dacă invitații sunt într-un număr cât mai mare atunci telespectatorului i se oferă posibilitatea de a selecta doar părerile care îl interesează. Astfel, în urma idei de obiectivitate a întregului, se poate manipula mult mai ușor. Spre exemplu, în momentul în care un politician va fi invitat la o emisiune, acesta va prefera confruntarea cu un alt individ de aceeași talie decât o discuție cu moderarotul, fiiindu-i mai ușor să manipuleze.

Aspectele negative ale manipulării televizuale sunt multiple și trebuie cunoscute de publicul privitor. Există un tip de a manipula care, deși la început pare inofensiv, cu timpul poate deveni dăunător și greu de îndepărtat din agenda personală. Acesta se referă la susținerea sau dezaprobarea unui subiect pentru a ascunde adevăratele opinii sau un alt subiect mult mai important. Cu cât se aduc argumente puternice asupra unui subiect în comparație cu altul, telespectatorul va ajunge să fie de aceeași părere. Emisiunile care se autodenumesc de informare publică sunt cele care pot foarte ușor să manipuleze. Printre acestea se numără emisiunile de știri care deși au în compoziție doar elemenete informaționale nu lasă loc de păreri și sunt subiective, așadar telespectatorul cade în capcana acestora. Câteva tehnici de manipulare folosite în cadrul știrilor. Selectarea știrilor: acestea se încadrează în trei categori: importanța lor, interesul pe care îl poartă pentru cei cărora li se adresează și interesul celor care le selectează. Limbajul trebuie să fie unul simplist pentru a fi înțeles de public. Plaseara știrilor: o știre plasată la început, spre deosebire de o știre plasată la sfârșit poate să fie perecepută mai ușor de public oferindu-i-se o mai mare importanță. Un element hotărâtor pentru orice tip de știre este titlul. În funcție de importanța știrii, titlul poate să uimească sau să nu capteze atenția telespectatorilor. În funcție de importanța și longevitatea evenimentelor, acestea trebuie prezentate în așa fel încât amănuntele să fie depistate și în imagini, iar subiectului să nu îi fie eliminată din importanță. Imginile sunt extrem de importante. Prin intermediul imginilor telespectatorul trebuie să înțeleagă subiectul prezentat.

În cele mai multe dintre cazuri indivizii sunt obișnuiți să primească același tip de informații și să renunțe la idealuri doar pentru a-și continua existența monotonă. Unii, afirmă că motivul se reduce la resursele financiare, alții, se tem să renunțe la zona de confort, însă adevăraul se rezumă la manipularea ca principiu al reflexului condiționat. Odată ce individul se obișnuiește cu un anumit stil, cu un anumit tip de informație, acestuia îi va fi mai ușor să răspundă la stimuli. După o anumită vârstă activitățile care necesistă multă concentrare sau schimbarea stilului de viață apare precum o amenințare pentru unii indivizi. Stimulii, în cazul acesta: sunetele prin care percepem mesajul, repetat constant se transfornă într-o obișnuință, o acțiune necesară și continuă. Una dintre cele mai negative efecte ale manipulării prin intermediul televiziunii este expunerea mesajului. Având în vedere că mesajul este sursa manipulării, jurnaliștii se folosesc de tehnicile de redactare pentru o expunere cât mai atractivă. Indiferent de canalul de transmitere titlurile evenimentelor sunt întotdeuna în centrul atenției căci în funcție de acestea indivizii aleg să citească / să asculte în continuare sau să renunțe la informația respectivă. Datorită bombardamentului zilnic cu informații oamenii nu știu cum să își selecteze informația și să renunțe la mesajele banale, tocmai acesta este motivul pentru care importanța televiziunii a crescut considerabil în ultimii ani. Oamenii au devenit dependenți de informația expusă la televizor vizionând frecvent canalele de știri și creându-le rating.

Majoritatea televiziunilor sunt particulare motiv pentru care transmit doar informațiile favorabile pentru acel post tv. Expunându-ne zilnic la posturi diferite putem să analizăm tipul de mesaje transmise și să realizăm o clasificare în funcție de importanță și credibilitate, astfel aflăm care manipulează cel mai mult și ce tip de informație folosește. Manipularea prezintă tehnici diverse. Folosirea modalităților de manipulare în cadrul programelor televizuale a modificat în totalitate perspectiva de informare a acesteia. De la nevoia de transmitere a unor mesaje pentru informarea societății cu privire la evenimentele cotidiene, s-a ajuns la o manipulare constantă, la oferirea impresie de control asupra informațiilor, la transmiterea unor opinii deja formate, adică la negarea libertății de gândire. Societatea de consum a transformat omul odată entuziasmat de accesul constant la actualitatea națională și internațională într-un robot al puterii.

Având în vedere perioada contemporană, apar tot mai multe semne de întrebare în legătură cu sistemele de răspândire a informațiilor. În acest context metodele de manipulare folosite au drept ca țintă principală: modificarea comportamentele și atitudinile indivizilor, afectând în mod direct domeniile de desfășurarte a activității în societate, scăzând productivitatea. Modul de transmiterea a informațiilor prin mass-media cât și publicitatea au influență asupra subconștientului uman. Omul s-a îndepărtat de dorința inițială de dezvoltare și evoluție trăind într-o societate în care cei influenți conduc lumea, pe când cei manipulați se bucură de o existență ordinară.

Manipularea a fost și va rămâne un procedeu des întâlnit în acțiunile societății. Deși pare a fi un element specific tuturor timpurilor, manipularea se raportează la societatea modernă. În trecut, oamenii erau obligați să asculte de ordine deoarece acestea erau întemeiate pe: credințe, tradiții, structuri de clan.

În acest capitol m-am axat pe explicarea metodelor și tehnicilor de manipulare folosite atât în societate cât și în transmiterea informațiilor televizate. Manipularea poate prelua mai multe forme care ajută la distorsionarea mesajelor, de aici apare și capacitatea acesteia de a modifica atitudini și comportamente. Toate acestea elemente depind și de tipologiile de public cărora televiziunea se adresează. Așadar, mesajele nu sunt modificate doar datorită gradului de manipulare impus de televiziune, ci și metodelor manipulative prin care indivizii sunt învățați să accepte realitatea mediată. În cel de-al treilea capitol urmează prezentarea cronologică a subiectului Roșia Montană și incertitudinea impusă de manipulare, telespectatorilor. Mijloacele de transmitere a mesajelor vizează întotdeauna categoriile de public ușor influențabile.

Studiu de caz. Subiectul Roșia Montană

În ceea ce urmează să prezint, mă bazez pe cartea lui Mihai Goțiu: „Afacerea Roșia Montană”. Problemele principale pe subiectul cărora mă axez se referă la manipularea televizuală și efectele negative produse în rândul opiniei publice. Începând cu prezentarea istoricului proiectului, campania media pentru proiect și mai apoi argumentele referitoare la modul în care oponenții proiectului și-au manifestat nemulțumirea, am analizat reacțiile ambilor pioni. Având în vedere divizarea populației pe scara socială, au fost multe persoane și este posibil să fie și în prezent, care nu cunosc această temă și evenimentele care o preced. Posturile private de televiziune au informat publicul în legătură cu beneficiile pe care exploatarea le creează dar nu și efectele negative asupra mediului sau asupra economiei naționale. În anii anteriori, subiectul Roșia Montană a fost dezbătut de diverse personaje de pe scena publică: jurnaliști, politicieni, specialiști în domeniul minier, asociații de protecție a mediului etc. Cu toate că este o problemă ce a creat controverse și reacții neașteptate, atât din partea opiniei publice cât și din partea oamenilor politici, Roșia Montană continuă să fie un subiect neclar dar de larg interes. După neîncetate încercări de a pune în practică exploatarea propriu-zisă, guvernul României nu a oferit nici un răspuns plauzibil referitor la deciziile luate pe termen lung.

Bătălia purtată pe două fronturi: media vs. opinia publică

Roșia Montană, localitatea minieră din Munții Apuseni, este unul dintre locurile în care tradiția s-a păstrat peste ani, dar cu toate acestea de-a lungul anilor aici au avut loc evenimente și acțiuni controversate, toate din dorința de extragere a zăcămintelor din această regiune. Problemele legate de exploatările de la Roșia Montană sunt mai vechi decât ne-am putea noi închipui. Deși pare ca totul să fi apărut începând cu anii 2009-2010, atunci când mediatizarea subiectului a atins cote maxime, această discuție a fost ascunsă de-a lungul anilor de ochii curioșilor.

Dezmembrarea Roșiei Montane a început încă din 1995, în vremea marilor privatizări din România sau mai bine spus din 1990. Pe fundalul privatizărilor și al trecerii acestor societăți în posesia grupurilor de interes, drepturile asupra Roșiei Montane ale proprietarilor români sunt negate, statul împiedicând posibilitatea extragerii zăcămintelor, încălcându-le drepturile. Astfel, statul a concesionat extragerea zăcămintelor, ignorându-i pe vechii proprietari autohtoni. Există multe încercări de exploatare în istoria Roșiei Montane, unele dintre ele nu sunt cunoscute publicului larg, fiind arhivate sau pur și simplu considerate dispărute. RMGC, cea care a stârnit diverse controverse, este de fapt deținută de Gabriel Resource în proporție de 80%, cunoscuta companie canadiană. Mina de aur de la Roșia Montană urma să fie cea mai mare de acest fel din Europa, ca suprafață. În septembrie 1995 are loc semnarea contractului dintre RMGC și Minvest, asociere neanunțată public. Singura informație în acest sens făcută de Regia Autonomă a Cuprului Deva apare în ziarul ”Adevărul” unde este exprimată dorința de asociere cu un investitor străin pentru „prelucrarea sterilelor cu conținut de metale prețioase din iazuri de decantare vechi în amestec cu minereu auro-argintifer”, la Roșia Montană. Având în vedere faptul că acest anunț a fost publicat într-un ziar național, licitația nu avea să se întâmple. Deși anunțul a fost publicat, înainte cu o zi, la 4 septembrie exista deja un contract semnat între RAC Deva și Gabriel Resource. În momentul încercării aflării mai multor amănunte despre această asociere în anul 2011, toate dovezile păreau a fi dispărut și nimeni nu își amintește nimic de această asociere. Într-un final, fostul director general al Minvest Deva, Ladislau Farcaș, admite faptul că acel acord nu se găsește în arhivele companiei.

La câțiva ani de la licitație încep din nou presiunile asupra exploatărilor. Având în vedere situația României și dorința acesteia de aderare la NATO situația trebuie privită și din altă perspectivă, cea a investitorilor străini. Prim-ministrul de atunci, Adrian Năstase, a fost nevoit să i-a personal legătura cu conducerea Gabriel Resource și să renunțe la ideea de încheiere a oricărei colaborări. Conform articolului „Există un dosar Roșia Montană. El trebuie deschid de DNA”, scris de Marcel Bărbătei, problemele referitoare la subiectul în discuție au luat amploare încă din anul 1996. Procurorul militar, Gheorghe Oancea, a deschis dosarul care evidențiază faptul că acțiunile întreprinse în anul 1996 de Gabriel Resources pe teritoriul României, conțin acte de corupție, abuz în serviciu, fals și înșelăciune. Aceste infracțiuni au creat contextul favorabil înaintării către procurorul general al acelei perioade, Joița Tănase, a dosarului pentru acte de infracțiune în cazul ofițerului de la Topografie. Gheorghe Oancea, însă, nu a primit niciun răspuns plauzibil referitor la acest subiect, doar un răspun de la prim-ministru Adrian Năstase, prin intermediul căruia se anunța: „domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis-a-vis de modelul de inițiere și derulare a contractului cu Gabriel Resources, care prim-ministru printr-o rezoluție pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO”. De asemenea, se anunța faptul că Adrian Năstate a avut o întâlnire la Londra cu prim-ministrul canadian, Cheriten, care l-a informat direct cu privire la afirmația mai sus citată.

În anul 2000 la Roșia Montană încep cercetările arheologice pentru exploatările ce urmau să aibă loc, lucrările fiind finanțate de RMGC. Mai târziu, între iunie 2004 și octombrie 2006, RMGC înaintează cu proiectul și achiziționează o zonă specială pentru punerea în practică a proiectului „plan de acțiune pentru strămutare și relocare”. Deși sunt cunoscute problemele psihologice care apar în cazul dezrădăcinărilor forțate, modificările dorite se axau strict pe exploatare și nu pe sechelele sau modificările de comportament ale oamenilor. În cele din urmă au început și construcțiile pentru noul cartier unde urmau să fie mutate cele 2000 de persoane, iar în anul 2009 au fost relocate 110 familii.

RMGC nu avea cum să primească acordul populației fără sprijinul unor persoane influente. Deși în anul 2009 președintele de atunci, Traian Băsescu, părea că se auto-proclamă împotriva exploatării, în anul 2011 situația ia o întorsătură neașteptată. Băsescu, fiind președinte și reprezentând imaginea țării, avea credibilitate în fața unor persoane, astfel încerca să vină cu dovezi credibile pentru convingerea opiniei publice. El afirma faptul că RMGC face un bine țării, costurile împotriva poluării revenindu-i pe deplin. De fapt, realitatea se prezenta diferit. România era cea care suporta toate greutățile care urmau să vină în urma exploatării cu cianură.

În toate aceste anunțuri oficiale și interviuri cu diferite persoane politice, televiziunea a fost implicată prin susținere sau opunere cu privire la problema luată în discuție. Așadar prin afirmația sa, Traian Băsescu anunță: „Cred că România trebuie să-și mărească rezerva de aur pentru viitor. Cum să fie renegociat contractul nu mă pricep. Statul român are o rentă de 4% care vine automat, ceea ce înseamnă la 300 de tone, 12 tone vin gratis în rezerva BNR. Probabil o renegociere ne-ar aduce ceva mai mult. Incertitudinea viitorului obligă orice stat care își poate consolida rezervele și cred că din exploatare ar trebui să ridicăm rezerva la cel puțin 200 tone aur în următorii ani, pentru că vedeți cât sunt de volatile monedele. Ar trebui să dăm drumul la exploatare pentru că am crește rezervele de aur și pe de altă parte creăm locuri de muncă”. Aici identificăm două metode de manipulare: „o minciună organizată” și „manipularea prin claritate”. Așa cum am prezentat în capitolul anterior, minciuna organizată are în vedere crearea de către manipulator a impresiei de libertate de gândire, exprimarea și discutarea temei respective. Cea de-a doua și anume „o minciună organizată” se bazează pe claritatea discursului, prin intermediul căruia ideea generală să fie transmisă dar interlocutorii să nu pună mult accent pe decodificare. Aceste tipuri de manipulare folosite în cadrul televiziunii se transformă instant în tehnici de manipulare audio-vizuală. Ceea ce vreau să scot în evidență este încrederea pe care oamenii o au față de persoanele publice și cum acestea se folosesc de televiziune pentru a manipula și nu oricum, ci în masă. Unele persoane tind să creadă că politicienii care erau pro subiectului Roșia Montană nu aveau în calcul doar binele țării și al poporului. Mai mult decât atât studiile făcute arată faptul că România avea de pierdut în urma exploatărilor, procentul oferit țării fiind nesemnificativ.

Atât RMGC cât și politicienii români au fost implicați în subiectul Roșia Montană. Motivele dorinței de exploatare implică ambele părți, însă elementul cel mai important pe care nu l-au avut în vizor fiind tocmai nevoile opiniei publice și distrugerea patrimoniului cultural. Mai mult decât atât, studiile făcute confirmau faptul că România avea de pierdut în urma exploatării, procentul oferit țării fiind minim. Traian Băsescu nu a fost singura personalitate politică implicată în discuțiile televizuale. Datorită autorității sale, premierului Victor Ponta a fost nevoit să își exprime părerea. Acesta din urmă împreună cu USL începuseră negocierile dezvoltării proiectului propus de către RMGC. Situație care a pus un mare semn de întrebare în rândul opiniei publice. Modalitățile prin care Uniunea, ajutată de Victor Ponta, dorea să avizeze proiectul dar nu oricum, ci prin modificări legislative importante, erau bătătoare la ochi. Totul a fost gândit: având în vedere că legile pentru minerit nu puteau fi modificate, Guvernul Ponta a apelat la Ordonanța de Urgență, aceasta se referea la Legea Fondului Funciar, numărul 18/1991. La finalul modificărilor, vina a fost aruncată pe parlamentarii care au votat-o în proporție de 90%.

Durata proiectului minier se dorea a fi analizată pentru aproximativ 25 de ani, dintre care pentru extragerea zăcămintelor erau considerați a fi necesari 16 ani. Indiferent de modalitatea prin care aceste informații au fost expuse public, existau discuții pro și contra. Atât organizațiile non-guvernamentale cât și instituțiile statului care formau grupări de susținere a proiectului erau de părere că prin intermediul exploatării, populația țării și economia se vor bucura de beneficii considerabile. De cealaltă parte a baricadei erau membrii Academiei Române și de asemenea protestatarii care vedeau acest proiect drept un pericol pentru zona respectivă și pentru continuitatea tradiției. Situația îndelung discutată privitoare la subiectul Roșia Montană părea să nu aibă un final fericit. Așadar, datorită perspectivelor și credințelor diferite perioada protestelor a fost un exemplu de simț civic și naționalism.

Televiziunea a jucat un rol important în demersul Roșia Montană. Aceasta a fost implicată prin mai multe metode: publicitate, emisiuni axate pe discutarea subiectului, emisiuni de știri și să nu uităm de jurnaliștii care păreau să fie întru totul de acord cu intențiile RMGC. Metodele și tehnicile manipulative folosite nu sunt greu de identificat, regăsindu-se atât în spoturile publicitare cu caracter emoțional cât și în impunerea pe micile ecrane a unor subiecte care se desfășurau concomitent cu protestele din marile orașe ale țării. Astfel de încercări de mediatizare prin intermediul publicității au existat și în anii anteriori în diferite părți ale lumii. De asemenea, momente de revolă ale societății civile, provocate de deciziile politicienilor sunt întălnite pe tot parcursul istoriei. În cele mai multe dintre cazuri, modalitățile de mediatizare a acestor decizii au fost implementate prin intermediul televiziunii sau a discursurilor publice.

Deși tehnologia se află în continuă dezvoltare, unele persoane, datorită situației financiare defavorizate își pun toată încrederea în televiziune. Astfel, modalitățile de mediatizare a subiectului Roșia Montană sunt un exemplu de manipulare în masă. Unele televiziuni au apelat la tehnici dintre cele mai diverse pentru a-i pune într-o lumină proastă pe protestatari, dar cu toate acestea există câteva piese care nu au fost asamblate din două motive: indiferența oamenilor și dorința RMGC de a-și îndeplini obiectivele. Televiziunea a fost cea care a încălcat reglementările CNA-ului privind neutralitatea, iar presa a fost cumpărată. Aceste elemente evidențiază motivele pentru care RMGC a pompat, de-a lungul unor ani, sume de bani în publicitatea din România.

Având în vedere mediatizarea constantă a poiectului, pe lângă introducerea propriu-zisă în subiect, de care românii aveau nevoie pentru a cunoaște atât aspectele negative cât și cele pozitive, un alt element important care trebuie scos în evidență și analizat este: publicitatea. RMGC s-a folosit de publicitate pentru a manipula publicul. Publicitate transmisă desigur prin intermediul televiziunii. În anul 2009, RMGC susținea că toate spoturile publicitare realizate au ca scop informarea, însă CNA-ul era de cu totul altă părere. Așadar, acesta din urmă a fost nevoit să oprească de la difuzare mai multe spoturi ale RMGC-ului, pe motivul că reprezintă publicitate înșelătoare. Câteva exemple în acest scop: „Roșia Montană Gold Corporation investește 70 de milioane de dolari în conservarea patrimoniului”, de fapt corporația a afirmat investirea sumei respective, însă odată cu începerea proiectului și nu înainte. Un alt spot înșelător, fără informații 100% relevante: „mii de oameni din toată țara vor avea din nou ce munci”, locurile de muncă se ofereau celor din zona respectivă, care aveau cunoștiințe și experiență în minerit. De fapt, „argumentele (…) ar fi următoarele: se creează locuri de muncă, iar localnicii angajați beneficiează nu numai de salariu, ci și de pregătire profesională”; astfel reușindu-se convingerea locuitorilor Roșiei. În urma difuzării acestor spoturi, Comitetul Etic al RAC propune revizuirea lor pentru viitoarele postări. Din păcate aceste avertizări au venit prea târziu, mesajele fiind deja transmise publicului. Așa cum reiese din aceste exemple, prima dată s-a încercat emoționarea și convingerea locuitorilor zonei, pentru a-i putea strămuta fără impunerea forței, iar mai apoi urma apelarea la restul populației și la guvern.

Mesajul este un element esențial al unei discuții fie ea în acord sau contradictoriu. În momentul în care interlocutorul nu are capacitatea să decodifice mesajul acesta devine confuz fiind manipulat mult mai ușor. Pentru a putea influența comportamente și atitudini manipulatorul trebuie să fie credibil, adică să își controleze gestica și poziția corpului; să aibă o atitudine pozitivă, să fie o persoană credibilă, altfel publicul nu se va osteni să îi ofere atenție. De asemenea, un element esențial: să se facă mereu trimitere la dovezi, dacă se poate să le și prezinte. La aceste elemente a apelat și compania RMGC, modul în care aceste mesaje erau concepute, se acționa asupra laturei emoționale fiind prezentate diferite zone distruse, dar apoi refăcute cu fondurile și bunăvoința companiei. Însă, acele zone se aflau deja în patrimoniul RMGC, fiind poluate și devastate chiar de corporație. Orice persoană care a urmărit cazul Roșia Montană o cunoaște pe protagonista celebrului spot publicitar de obținere a deciziei de exploatare în regiune, și anume, Sanda Lungu.

Imaginea 1: Sanda Lungu (sursă: google.com)

Reclama respectivă a circulat pe diverse posturi de televiziune și a emoționat până la lacrimi. O mamă care își dorește tot ce este mai bun pentru copiii ei, își dorește să le ofere un viitor. Modul în care este reprodus mesajul are caracter emoțional, sunt folosite practici specifice televizuale, de a capta atenția. Se apelează la prim-plan în momentul în care protagonista povestește cât este de greu să supraviețuiești fără loc de muncă, în acest mod telespectatorul poate fi impresionat de greutățile care sunt deduse prin mimică. O altă încadratură folosită este planul general, mama împreună cu familia sa, făcând diverse munci pe lângă casă. Această alăturare a acestor încadraturi are ca scop atragerea sentimentului de compătinire și dorința de întrajutorare. Cu toate acestea la finalul spotului se evidențiază o greșeală care în anumite momente poate fi fatală, Sanda Lungu uită textul pentru o secundă și pierde contactul vizual cu reporterul. Întregul material este ajutat și de mesajul de la final „oamenii din Roșia Montană nu își doresc decât să muncească”. După apariția pe post, Sanda Lungu a fost invitată la emisiunea „Judecă tu” de pe TVR1, pentru a oferi cât mai multe detalii despre situația amintită în material. Întrebată despre clarificarea și modul în care RMGC ar putea-o ajuta cu un loc de muncă, Sanda Lungu nu a oferit un răspuns concret, ci a continuat să afirme că această companie oferă locuri de muncă celor care au cu adevărat nevoie. O altă eroare întâlnită este descoperirea persoanei din fața măștii, Sanda Lungu. Deși în spotul publicitar ne este prezentată ca fiind o persoană sufletistă și cu dragoste de familie, în cele din urmă s-a demonstrat că aceasta era o simplă marionetă a corporației RMGC. Statisticile care prezintă vizionarea materialului audio-video pe zile și cumulativ, demonstrează interesul acordat de către opinia publică proiectului:

Imaginea 2: Statistică spot publicitar – afișăr cumulative (sursa: youtube.com)

Imaginea 3: Statistică spot publicitar – afișări zilnice (sursa: youtube.com)

Înainte ca manipularea să aibă loc, mesajul trebuie să fie acceptat de către telespectatori. Dacă mesajul generează interes din partea privitorilor, atunci va avea loc manipularea, în caz contrar receptorul alege să contraargumenteze prin stimuli cognitivi în dezacord cu mesajul. Deși telespectatorul nu are o relație cu persoana respectivă, prin simpla vizionare mesajul este transmis în subconștient și se creează instantneu o legătură indirectă. În momentul în care este așezat în fața televizorului și privește cu atenție imaginile audio-video, individul intră într-o stare de pasivitate concentrându-și atenția asupra acestuia. Atracția față de ceea ce se prezintă poate fi atât de puternică încât să nu mai răspundă stimulilor exteriori. Ceea ce se constată este că mesajele emoționante au un impact puternic asupra receptorilor fiind tocmai o metodă de manipulare subconștientă, simțul civic și sentimentul de umanitate fiind accelerate, identificându-se astfel una dintre metodele de manipulare cel mai utilizate în prezent.

Metodele prin care s-a dat bătălia pentru zăcămintele de la Roșia Montană au fost diverse. Printre acestea se numără și coruperea unor jurnaliști, activitate lipsită de etică și responsabilitate profesională. În anul 2011 mai mulți șefi de redacție și jurnaliști au fost contactați de către RMGC cerându-li-se participarea la un schimb de experiență și documentare în Noua Zeelandă. Unii au refuzat, părându-li-se lipsă de profesionalism, pe când alții au acceptat fără ezitare. La întoarcere, majoritatea prezentau argumente pro exploatare. Unul dintre cei care păreau a nu fi impresionați de cele văzute a fost jurnalistul Liviu Mihaiu. În urma interviului oferit menționează faptul că tot ceea ce le-a fost prezentat în acea excursie putea fi aflat printr-o simplă accesare a motorului de căutare: google. Un alt jurnalist: Mihai Tutulici, a realizat o amplă dezvoltare a proiectului minier în cadrul emisiunii „Patrimoniul Nimănui”, expunând o serie de argumente pro care erau mai mult decât evidente. Modul în care acesta a dezvoltat subiecul pare lipsit de orice etică jurnalistică, trimiterile la componenta umană în raport cu decizia specialiștilor reprezintă un exemplu de manipulare subconștientă și afectivă. Dezgustat de prezentarea reporterului, invitatul acestuia, Profesorul Aurel Bizo, a părăsit platoul de filmare, pentru ca mai apoi în 21 februarie 2012, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a constrâns public Realitatea TV pentru prezentarea dezechilibrată a proiectului de exploatare minieră de la Roșia Montană.

Dezbaterile privitoare la subiectul Roșia Montană se amplificau pe zi ce trece. Pe fundalul acestor dezbateri protestele se extind teritorial, mai multe orașe din țară sunt acaparate de populația nemulțumită. În acest context un alt post de televiziunea își concentra resursele înspre manipularea opiniei publice și intrarea în grațiile RMGC. Subiectele Antenei 3 devin tot mai axate pe denigrarea protestatarilor. Jurnaliști precum: Mihai Gâdea și Mircea Badea, vedete ale acestui post de televiziune, îi acuzau pe protestatari, fiind vizibilă încercarea de susținere a RMGC „au intrat pe fir Gâdea și compania, un ban în plus nu strică. Și atunci au început dezbaterile unde au început să lucreze pentru RMGC”. Așadar, acțiunea se juca pe două fronturi: manipulatorii și acea parte a populației nesatisfăcută de acțiunile puterii. În urma faptelor tot mai pregnante, protestele își pun accentul pe scena publică. Rezultatele au fost vizibile: talk-show-urile de top au pierdut un număr mare din audiență. De asemenea B1 TV, România TV, Realitatea TV, au pierdut din audiență dar nu la fel ca Antena 3. Modul în care Antena 3 a jonglat cu informațiile a fost unul dezamăgitor. Orașele: București, Cluj-Napoca, Timișoara și Iași dar și alte orașe mai mici ca suprafață, au găzduit protestatarii pe bulevardele și străzile lor pe o perioadă mai îndelungată. Deși aceștia se luptau cu nedreptatea și corupția, televiziunile afirmau faptul că exploatarea este în interesul țării iar compania RMGC se va ocupa de restaurarea zonei, „este vorba aici despre rațiunea desfășurată față de problemele publice, și nu de cele private” Din punctul de vedere al manifestațiilor, trebuie menționate două aspecte importante: numărul protestatarilor ajungea în București până la 15.000 pe când televiziunile prin metode specifice de filmare și încadrare a șcenelor, afirmau că aceștia nu depășesc câtve sute. De asemenea, norocul televiziunilor și ghinionul manifestanților l-a reprezentat problema cânilor vagabonți din capitală. Pe când străzile erau pline de oameni care își cereau drepturile, posturi de televiziunea precum: Antena 3 și Realitatea TV, purtau îndelungi discuții împotriva dezavantajelor aduse de libertatea pe străzi a câinii vagabonzi și cum poate lipsa adăposturilor pentru aceștia, să afecteze societatea.

Pe fondul dezbaterilor televizuale referitoare la subiectul Roșia Montană și implicarea constantă a postului Antena 3 în discuții contradictorii s-au creat asocieri referitoare la logo-urile Antena Play și Gold Corporation Roșia Montană. Între cele două nu este o simplă asemănare, mai mult decât atât acestea prezintă exact aceași formă, singura diferență fiind culoarea. Prima amintită are ca semn distinctiv culoarea albastră pe când ce-a de-a doua galbenul. Chiar dacă este sau nu o concidență în alegerea identității vizuale intervine o altă problemă: prin simpla asemănare cele două sunt asociate și creează o legătură subconștientă. Manipularea prin intermediul televiziunii este un fapt cunoscut de majoritatea cetățenilor, cu toate acestea este ignorată în totalitate, motiv datorat neidentificării metodelor folosite. Potrivit schemei procesului de comunicare informația este distribuită telespectatorilor, aceștia din urmă fiind nevoiți să o decodeze. Datorită metodelor de transmitere și dezvoltării canalelor decodarea a devenit o problemă tot mai des întâlnită. Unele televiziuni se axează tocmai pe problema neînțelegerii mesajului, astfel publicul este expus manipulării. În acest context o altă televiziune care s-a folosit de manipulare pentru a promova subiectul exploatării de la Roșia Montană este B1 TV. În data de 28.01.2012, pe postul televiziunii sunt prezentate argumente pro Roșia Montană. Reporterii aduceau în discuție: nevoia unui trai cât mai decent pentru locuitorii din acea zonă și mineritul care s-a transmis din tată în fiu. Este o realitate faptul că mineritul a scăzut dramatic în ultima perioadă în România, cu toate acestea nu au fost expuse public dezavantajele pe care le are exploatarea prin cianurare. Să luăm în primul rând exploatarea propriu zisă. Cianura este o substanță toxică utilizată în procesul de extragere a metalelor prețioase din minereuri. Simpla expunere a indivizilor la efectele acesteia poate duce la apariția problemelor de sănătate. De asemenea, exploatarea cu cianură nu reprezintă un proces care odată încheiat se șterge din memoria oamenilor. Pentru ca extragerea zăcămintelor să se producă era necesară „topirea” prin procesul de cianurare a munților din zona Roșia Montană, distrugerea faunei și punerea în pericol a locuitorilor. La finalizarea demersului în locul munților și-ar face simțită prezența un bazin plin cu soluție toxică, bazin care trebuie menținut și îmbunătățit periodic. Cedarea acestuia ar însemna un alt pericol ecologic pe teritoriul României, o adevărată catastrofă, similară cu cea din anul 2000 de la Baia Mare. RMGC nu a menționat niciunul dintre aceste posibile dezavantaje, bazându-și discursul doar pe beneficiile implementării proiectului. Concluzia este evidentă, compania s-a bazat pe sprijinul televiziunii, aceasta din urmă manipulând atât direct cât și indirect opinia publică.

Un subiect component al cazului Roșia Montană este referendumul cianurii. În noiembrie 2012, mai mulți primari ai județului Alba solicită Consiliului Județean organizarea unui referendum în luna decembrie a aceluiași an. Solicitarea a avut loc la nivel local deși problema mineritului în localitatea Roșia Montană era un subiect de interes general și pentru a cărei aprobare era nevoie de implicarea guvernului și a opiniei publice. Întrebarea formulată pentru referendum a fost: „sunteți de acord cu repornirea mineritului în zona Munților Apuseni și a exploatării de la Roșia Montană?”. Aceasta nu avea nicio relevanță luând în calcul faptul că în Munții Apuseni mineritul încă se practică. Întrebarea este una foarte vagă deoarece nu se specifică ce fel de tehnologii să fie folosite pentru minerit sau de ce repornirea mineritului să fie încadrată doar pentru zona în care disputele cu privire la exploatare erau deja existente. De asemenea se observă că întrebarea respectivă este formată de fapt din două întrebări, una referitoare la Munții Apuseni și cea de-a doua la Roșia Montană. Înainte de stabilirea întrebării au avut loc întruniri între primarii mai multor localități. În urma unor înregistrări care au devenit publice s-a demonstrat faptul că aceștia nu au aveau argumente credibile pentru care referendumul trebuia organizat. Unul dintre argumentele pro se referea la documentația complexă de care dispune proiectul. De asemenea, plasarea proiectului în mâinile unei organizații private părea o afacere profitabilă. După încheierea referendumului televiziunea a ales din nou să manipuleze opinia publică. Exit-poll-urile au fost transmite de către televiziuni sub contextul voturilor oficiale. Această greșeală necesitând mai apoi modificarea conform articolului 7.1; (rectificarea erorilor), „jurnalistul are datoria de a corecta cu promptitudine orice eroare semnificativă apărută în materialele publicate”, și 5.1 (capitolul V – Corectitudine), „jurnalistul care distorsionează intenționat informația […] săvârșește abateri profesionale de maximă gravitate. Exemplele de manipulare și dezinformare a telespectatorilor sunt multiple. B1 TV: Titlu: „Prezență masivă la referendumul pentru minerit din Alba: Peste 70% din electorat a votat pentru repornirea mineritului”; Antena 3 Titlu: „Referendumul invalidat la Roșia Montană, chiar dacă românii au spus DA în proporție de 74%”; Money.ro: Titlu: „Rezultate referendum: Moții vor, în majoritate, minerit în Apuseni”. În data de 10 decembrie, după o zi de la referendum comunicatul oficial BEJ Alba anunță faptul că prezența la vot a fost în proporție de 43,2%, voturile DA fiind în proporție de 62,45%. Analizând aceste informații constatăm că televiziunea a distorsionat informația oficială anunțând prezența amplă la referendum cu voturi pro în proporție de 70%. De aici reiese concluzia conform căreia televiziunea nu este un mijloc de informare întotdeauna de încredere. Datorită credibilității de care dispune poate implementa în subconștientul telespectatorilor informațiile pe care le promovează indiferent dacă sursa de transmitere este sau nu sigură.

Conceptul de informație este foarte amplu. În funcție de situația în cauză pentru indivizi poate reprezenta un adevăr valabil și util, un zvon sau o minciună destinată modificării atitudinilor. Motivul pentru care manipularea acționează la nivel emoțional se datorează fundamentului pe care sunt constuite comportamentele și emoțiile. Însă, trebuie reținut că indiferent de atitudinea modificată există posibilitatea ca aceasta să nu reziste în timp. Televiziunea are capacitatea de a promova comunicarea interpersonală, mesajele venite de la experți, oameni de știință, medici, persoane care au poziții de lideri de opinie, închegând astfel legătura dintre mijlocul propriu-zis de transmitere a informației și public.

Bătălia pentru dreptate și îndeplinirea obiectivelor s-a configurat din două perspective, ce-a dintâi prezentată mai sus, compania RMGC, iar ce-a de-a doua Asociația Alburnus Maior. Aceasta din urmă este un ONG cu sediul la Roșia Montană. Asociația a fost creată în anul 2000 și îi susține pe cei care se opun exploatării din zonă dar și pe cei care nu doresc să fie strămutați și îndepărtați de locul natal. Asociația Alburnus Maior este cea care a pus bazele campaniei Salvați Roșia Montană, având ca scop inițierea metodelor de informare a publicului și evidențierea punctelor defavorizante ale proiectului. Având în vedere toți acești ani de activitate, campania s-a dovedit a fi una dintre cele mai puternice mișcări civice din România. „Alburnus Maior” reunește ONG-uri, specialiști în domeniu, instiuții academice și științifice, toți luptând pentru patrimoniu și un mediu natural. Lucrând îndeaproape cu persoane specializate și bazându-se în special pe nevoia de ecoturism a României, membrii asociației au adunat păreri de la 40 de specialiși în probleme de mediu pentru a-și impune pe plan public credințele. Bogdan Papuc, director AER, declară: „zona poate deveni un exemplu, la nivel european, de dezvoltare alternativă, cu deplin respect pentru comunitate și natură”. Indiferent din ce perspectivă privim cazul Roșia Montană, strădania a fost puternică pentru actorii principali. La fel cum RMGC a folosit spoturi publicitare și mesaje emoționante, la fel și Asociația Alburnus Maior a încercat să se facă auzită.

În luna august 2013, Eugen David, unul dintre membrii asociației a ales să transmită un mesaj către public, prezentând exemple concrete. Gândul pe care directorul asociației îl transmite se raportează la exemple din istoria României „strada este locul unde mai aveți libertatea de a ieși…nu uitați în 1989 comunismul a picat datorită străzii”. Alegerea acestui mesaj a fost o strategie bine concepută. Un mesaj care este însoțit de dovezi sau exemple din realitate va avea întotdeauna întâietate în fața celorlalte. Prezentarea modului de funcționare, oferirea posibilității receptorului de a trage singur concluziile și mai mult decât atât, trimiterea la o problemă sensibilă a societății transmite credibilitate și siguranță. Așadar, tehnica manipulativă pe care emițătorul o folosește în materialul audio-video este „importanța exemplelor”.

Statisticile privind vizionările materialului prezentate cumulative și pe zile prezintă următoarele informații:

Imaginea 4: Statistică spot publicitar Alburnus Maior – cumulativ

Imaginea 5: Statistică spot publicitar Alburnus Maior – zilnic

Postul care s-a declarat „televiziune liberă în vremuri noi” încercând să prezinte subiectul dintr-o altă perspectivă, este Nașul TV. De asemenea acesta a câștigat un număr mare de audiență datorită popularității subiectului. S-a încercat învingerea rezistenței. Adică, folosirea procedeului manipulativ prin intermediul căruia manipulatorul se opune rezistenței publicului cu scopul modificării atitudinilor. Datele exacte aduse în discuție de realizatorul TV au impresionat telespectatorii. Pe când rezistența afirma că această „afacere” este profitabilă pentru țară are loc o întorsătură de situație care impune incertitudinea. Toată informația transmisă de către televiziune se transformă în dezinformare în momentul în care sunt folosite nenumărate tehnici manipulative de modificare a mesajului inițial.

În urma acestor evenimente putem să constatăm că interesele erau diverse. Nu putem știi cu certitudine care au fost motivele pentru care televiziunile au încercat să manipulaze publicul, dar cu singuranță nu a fost o acțiune realizată doar din dorința de informare.

Manipulare sau informare în cadrul subiectului Roșia Montană? Analiză realizată pe un eșantion reprezentativ de public

Comunicarea este un element esențial prin intermediul căruia omul își pune în valoare abilitățile umane. Pentru ca mesajele să fie transmise indivizii trebuie să le expună într-un mod corect. Dar înainte ca informația să se transmită, indivizii trebuie să prezinte o informație care necesită cunoașterea celorlalți. Așadar, din dorința de cunoaștere și nevoia de comunicare s-au dezvoltat metode multiple de informare a publicului larg. În urma dezvoltării televiziunii omul a devenit tot mai dependent de informațiile de actualitate, pe care micul ecran le transmite.

Ca oricare alt subiect de interes național, problema exploatării miniere de la Roșia Montană a fost preluată de posturile de televiziune și transmisă telespectatorilor. Unele persoane au urmărit dezbaterile pe baza subiecului cu o curiozitate accelerată, pe când alții s-au mulțumit doar cu informația inițială. Fundamentat pe reacțiile formate în urma mediatizării subiectului și de asemenea pe impresiile oamenilor, am realizat un chestionar pentru analizarea modului în care indivizii au fost sau nu marcați. Analiza are ca substrat: zona geografică a cunoscătorilor și categoria de vârstă (vezi anexa 1).

Prima categorie se referă la zona geografică. Eșantionul de persoane care au răspuns la întrebări sunt atât din zona rurală cât și din zona urbană. Cea de-a doua categorie reprezintă vârstele. Între care aceștia se încadrează: 18-25; 26-35; 36-50; 51-65 și cei peste 65 de ani. Din totalitatea răspunsurilor doar 10% au afirmat că nu dețin un televizor dar cu toate acestea cunosc subiectul în cauză și își procură informațiile de pe internet. Scopurile principale pentru care folosesc televizorul sunt informare și divertisment. Pentru partea de cultură generală pe care acesta o oferă, răspunsurile au fost în proporție de 30%. Pentru cei care dețin un televizor, răspunsurile legate de utilizarea acestora s-au încadrat între: 40% zilnic; 30% rar; 20% frecvent și 10% deloc. De asemenea, orele de vizionare se încadrează între 1 oră sau 3 ore pe zi.

Având în vedere multitudinea de informații pe care televiziunea o transmite, părerile referitoare la scopul pe care posturile de televiziunea le au pentru a transmite informații sunt variate. 50% consideră televiziunea ca fiind un mijloc de informare și manipulare, pe când 40% sunt de părere că televiziunea are ca scop transmiterea de informații și divertisment. 10% din cei care au răspuns au ales și televiziunea ca modalitate de educație. Programele tv sunt dintre cele mai diverse și se specializează pe un anumit tip de conținut. 10% din persoane afirmă că nu urmăresc deloc televizorul, o alt proporție tot de 10% vizionează doar acele programe care s-au specializat pe cultură generală. Posturile care transmit informații diversificate sunt urmărite în proporție de 30%, iar 50% din telespectatori sunt adepții mesajelor informative. Așadar, în urma acestor date am analizat și credibilitatea pe care oamenii o oferă televiziunii. 10% din cei care au răspuns chestionarului sunt de părere că televiziunea este importantă pentru uzul zilnic și orice informație este esențială, într-o proporție de 30% se încadrează cei care nu urmăresc deloc sau nu sunt influențați de mesajele televiziunii, pe când 60% se pronunță pentru partea informativă dar și a informațiilor irelevante.

Partea inroductivă a chestionarului referitoare la televiziunea și scopurile acesteia este urmată de subiectul Roșia Montană. Prin întrebările propuse am încercat scoaterea în evidență a modalităților de transmitere a mesajelor, importanța acestora pentru public și claritatea informațiilor. Având în vedere diferitele categorii de public mesajele pot fi înțelese dar în același timp pot creea confuzie în rândul unor persoane. Mijloacele de transmitere a informațiilor s-au diversificat, cu toate acestea în viziunea unor persoane televiziunea și internetul sunt la egalitate. Așadar, în proporție de 70% informațiile sunt procurate de pe internet sau televizor și 30% de la radio. Referit la subiectul Roșia Montană, 80% sunt familiarizați cu subiectul, iar 20% nu știu despre ce este vorba. Cei care cunosc subiectul au aflat povestea astfel: 80% televizor sau internet, 10% radio și o altă proporție tot de 10% de la cunoștințe. Când vine vorba despre informațiile care au fost mai puțin mediatizate situația stă în acest mod: 80% din populație au auzit de campania: „Salvați Roșia Montană”, cei 20% rămași nu cunosc această denumire. Organizația Alburnus Maior este cea care nu a beneficiat de atenția publicului: doar 10% din cei chestionați cunosc acest nume, restul de 90% nefiind în temă cu activitățile ONG-ului.

Protestele împotriva exploatării miniere de la Roșia Montană sunt un subiect sensibil și controversat. În cadrul eșantionului realizat de mine, doar 10% dintre aceștia au participat la proteste. Cu toate acestea unii se pronunță total împotrivă, iar alții sunt confuzi neștiind exact dacă să fie pro sau contra.

La întrebarea:„După părerea dumneavoastră demararea proiectului de exploatare putea fi:” s-a răspuns:

Pe lângă protestele desfășurate în acea perioadă în mai multe orașe ale țării, trebuie luate în considerare și spoturile publicitare lansate de către RMGC. Aceste spoturi au circulat atât online cât și la posturile de televiziune naționale. În urma răspunsurilor primite s-a evidențiat faptul că atât spoturile cât și protagonista unuia dintre acestea s-au bucurat de aceeași popularitate în rândul opiniei publice. Unii s-au lăsat ușor influențați de mesajul emoționant dar există și aceea categorie de public imună informațiilor televizuale.

„Cum vi s-a părut prima dată povestea Sandei Lungu?”

„Cum vi s-a părut răspunsul Sandei Lungu, în materialul audio-video realizat anterior?”

La spotul publicitar transmis inițial oamenii s-au arătat convinși de naturalețea și drama pe care protagonista, Sanda Lungu, o trăiește. Mai apoi la cel de-al doilea material audio-video aceasta și-a îndepărtat publicul privitor. Statisticile prezintă părerile celor care au fost expuși la ambele materiale.

În ultimii ani termenul: manipulare, a fost strâns legat de campaniile de publicitate și marketing. Tehnicile sale persuasive sunt utilizate de compani indiferent de platforma folosită. Așadar, pentru înțelegerea legăturii dintre televiziune și manipulare, dar mai mult decât atât, pentru analizarea puterii acesteia asupra telespectatorilor am adresat următoarele întrebări:

„Cum a dezbătut televiziunea proiectul Roșiei Montane?”.

De aici reiese faptul că televiziunea nu a dezvoltat subiectul în totalitate. Dezbaterea parțială pe care programele de televiziunea s-au axat poate avea două rezultate: oamenii sunt ușor de manipulat deoarece nu dețin toate informațiile și de asemenea telespectatorii să își piardă interesul sau chiar încrederea în televiziune.

„Care credeți că au fost elementele pe care s-a pus accentul?”

Elementele esențiale pentru care au optat atât RMGC cât și televiziunea au fost: avantajele dezvoltării proiectului de exploatare. Prezentarea acestora și neglijarea dezavantajelor este un alt mod de manipulare televizuală. Impunerea pe plan public doar a părților benefice creează în subconștientul oamenilor încredere în proiectul prezentat dar și în persoanele implicate. De asemenea, se evidențiază categoria de vârstă între 18-25 de ani care își extrage o mare parte a informațiilor de pe internet. Așa cum se poate observa în statistica mai sus afișată, aceștia sunt conștienți de manipulare însă nu reprezintă aceeași putere în societate televiziunea adresându-se într-o mare măsură telespectatorilor înrăiți.

„Care credeți că a fost scopul așa ziselor dezbateri pe tema proiectului de exploatare de la Roșia Montană de către televiziuni?”

Un element esențial al acestei analize este faptul că s-a evidențiat importanța pe care oamenii o oferă televiziunii și de asemenea impactul pe care îl are asupra lor. După cum se observă mai sus: o parte din indivizi sunt conștienți de manipulare, unii sunt de părere că televiziunea este important mijloc de informare publică, iar o ultimă categorie nu se identifică cu subiectul abordat. Dintre toate categoriile de vârstă, cei mai mulți sunt de părere că prin mediatizarea problemei Roșia Montană, televiziunile au încercat manipularea prin intermediul informării.

Persoanele care au participat la completarea chestionarului sunt în număr de 75. Zona de proveniență se încadrează atât la urban cât și la rural, iar categoriile de vârstă sunt diverse. În urma analizei se trag următoarele concluzii: pentru o parte a telespectatorilor televiziunea reprezintă important mijloc de informare socială. Unii indivizi sunt de părere că informațiile de pe internet sunt mult mai relevante motiv pentru care au renunțat complet la utilizare televizorului sau în unele cazuri îl folosesc doar pe post de componentă periferică. Un alt motiv pentru care oamenii se simt atrași de televiziunea este diversitatea informațiilor transmise precum și elementele de divertisment prezentate. Din punct de vedere al programelor cu specific cultural și educativ importanța oferită este tot mai scăzută. Având în vedere diferențele de vârstă părerile sunt împărțite. Unele persoane preferă televizorul în defavoarea radioului, pe când altele preferă internetul în defavoarea televiziunii. Publicul se divide în două: cei care utilizează frecvent televizorul și nu îi testează credibilitatea, preluând informațiile livrate ca atare. În cea de-a doua categorie fiind incluse persoanele conștiente de existența manipulării audio-vizuale în România. Așadar, se realizează o balanță între televiziune și internet, mai precis între mijloacele de transmitere a informațiilor și între modurile în care informațiile sunt transmise. În funcție de accesul la informație și de asemenea la diversitatea mesajelor oamenii sunt sau nu manipulați.

Asemănător situației legată de utilizarea și manipularea televizuală, referitor la subiectul Roșia Montană, părerile sunt împărțite. Privind per ansamblu, majoritatea au fost de părere că exploatarea minieră putea fi benefică pentru România. Cu toate acestea s-a dat o luptă strânsă între cei care au optat împotriva exploatării și cei care considerau proiectul benefic pentru ambele tabere. Dacă ne întoarcem la întrebarea legată de informațiile transmise de televiziunea către public și analizăm informațiile pe care telespectatorii le dețineau, se poate foarte ușor argumenta prezența manipulării. Televiziunea a prezentat subiectul parțial. Elementele componente pe care s-au bazat au fost avantajele cu intenția enumerării acestora pentru a evidenția dezavantajele. Ținându-se cont de partea benefică a exploatării, oamenii au fost convinși că proiectul este benefic pentru țară. Altă noțiune manipulativă pentru care televiziunea a optat au fost spoturile publicitare difuzate. În cadrul acestora, diverse persoane erau plătite pentru a-și prezenta poveștile de viață și nevoia locurilor de muncă la Roșia. În urma chestionării s-a evidențiat faptul că oamenii au fost într-adevăr surprinși de povestea Sandei Lunug. În cel de-al doilea material realizat întâmplător, pe neașteptate, protagonista a reacționat într-o manieră inadmisibilă modificându-se imaginea pe care a afișat-o anterior. În ultima întrebare cu referire la scopul dezbaterilor televizuale pe subiectul Roșia Montană s-a remarcat faptul că o mare parte a societății este conștientă de existeța manipulării audio-vizuale. Cu toatea acestea, lipsa informațiilor variate în legătură cu o anumită temă discutată, creează o stare de confuzie în rândul celor care folosesc televizorul ca singură sursă de informare. Așadar, în ceea ce privește mesajele televizate monopolul este deținut de manipulare prin informare publică.

Concluzii finale

Societatea este o construcție foarte complexă. În interiorul societății indivizii se completează reciproc. Datorită dezvoltării dar și din nevoia de evoluție au apărut mijloacele de transmitere a informațiilor. La început acestea au fost văzute ca elemente utilizate în favoarea umanității. Comunicarea la distanță, transmiterea informațiilor în timp real dar și deschiderea unor noi perspective economice și sociale, păreau să fie favorizate de mijloacele media.

În urma dezvoltării comunicării în masă s-a închegat opinia publică, aceasta fiind reprezentată de diversitate în ceea ce privește multitudinea de atitudini și comportamente. Omul este cel care a descoperit avantajele tehnologiei dar este și cel care, profitând de beneficiile acesteia, s-a îndepărtat de social. Așadar, se formează ființa socială dependentă de informație de actualitate. Televiziunile au profitat de nevoia oamenilor de cunoaștere a realității exterioare. Odată cu trecerea timpului indivizii au preluat conducerea televiziunilor naționale, foarte puține desfășurându-și în continuare activitatea independent. Pe lângă posturile de televiziune naționale care păreau să îi slujească pe cetățeni, apar televiziunile private. Și în cadrul acestora informația este monotorizată din interior de interese particulare. Manipularea este un element al societății moderne. Asocierea dintre manipulare și televiziune a crescut dorința politicienilor de putere în societate.

Concluziile referitoare la efectele negative ale televiziunii asupra minții umane pot fi tulburătoare. Televiziunile se axează pe diferite categorii de public pentru ca mesajele să aibă flux constant. Informațiile pe care le transmit sunt dintre cele mai diverse. De la divertisment inofensiv, care pare să relaxeze cortexul prefrontal, până la scene violente care induc agitație. Având în vedere că managementul de vârf al posturilor de televiziune este format din oameni influenți ai societății, televiziunile sunt nevoite să transmită un anumit tip de informație. Singurele posturi tv care nu se află sub dominația personalităților politice sunt posturile naționale, acestea fiind nevoite să comunice informații imparțiale. Jurnaliștii sunt cei pe spatele cărora revine munca cea mai respingătoare. Aceștia livrează informația prelucrată în studio, dintr-o perspectivă aparent obiectivă. De fapt, titlurile știrilor și chiar mesajul în sine sunt formulate în așa fel încât să inducă stări de disconfort. Telespectatorii devin agitați, sensibili sau chiar mai grav, hiperactivi. Pe lângă informația brută, un alt aspect negativ sunt imaginile audio-video transmise. Celor expuși constant la televizor, în timp li se induce o stare de pasivitate, de aici rezultă problemele familiale și scenele de violență socială. Din punct de vedere al manipulării televizuale, aceasta din urmă deține puterea între mijloacele de transmitere a informațiilor. Televizorul este un intrument foarte accesibil publicului larg și prin care se transmite informații de actualitate. Un al treilea element negativ se rezumă la faptul că telespectatorii se identifică cu personajele prezentate la tv. Televiziunea are capacitatea de a transmite o copie a realității în care atât povestea prezentată cât și mediul acțiunii conțin elemente fictive. Cât despre subiectele construite pe informații reale, acestea nu sunt ireale însă sunt dramatizate pentru atragerea publicului privitor.

Revenind la manipulare, trebuie să afirm faptul că tehnicile prin care aceasta se impune sunt diverse. Datorită varietății de care dispune, televiziunea folosește anumite metode pentru tipuri diferite de informații. Indiferent despre ce tip de informție se vorbește: publicitate, filme, emisiuni televizate, manipularea este prezentă. De asemenea, analizând importanța mesajului transmis, manipularea poate fi implicată violent în imaginile audio-video sau printr-un limbaj echilibrat. În concluzie, manipularea se găsește la toate nivele audio-vizuale singura problemă existentă este conștientizarea acesteia. După identificare, necesară este înlăturarea sau jonglarea cu informația pentru ca metodele manipulative să nu ne afecteze comportamentul. Așadar, manipularea televizuală este prezentă și se identifică tot mai frecvent în interiorul mesajului. Societatea trebuie să fie pregătită pentru bombardamente mediatice. Cercetarea și indiferența sunt metodele preferabile de înlăturare a manipulării.

Interpretând răspunsurile finale ale chestionarului aplicat, constat faptul că subiectului Roșia Montană nu a i s-a oferit importanța cuvenită. Datorită bombardamentului informațional s-a creat confuzie. Televiziunea este privită de către telespectatori atât ca modalitate de informare cât și de manipulare în masă. Elementele prezentate au fost selectate corespunzător. Opiniei publice i s-au oferit doar informațiile favorabile proiectului. Persoanele în cunoștiință de cauză au apelat și la alte mijloace de informare pentru o mai bună înțelegere a subiectului. Există și o a treia categorie de public, cel pasiv. Publicul activ a fost implicat indirect în problema luată în discuție, iar publicul pasiv nu deține destule informații încât să își formze o idee clară. Greșeala inacceptabilă pe care televiziunea o repetă constant este renunțarea la normele etice. Din dorința de creștere a vizualizărilor, respectiv din dorința de rating televiziunile uită care este scopul lor primordial: informare publică.

În primul capitol am abordat tema generală a televiziunii și elementele care o preced; efectele generale pe care televiziunea le-a avut asupra omului modern la puțin timp după căderea comunismului dar și influența acestuia asupra omului contemporan. De asemenea, mijloacele și legile specifice după care posturile de televiziune se ghidează în conturarea propriilor emisiuni tv. Mai mult decât atât, am evidențiat tehnicile de încadrare video și poziționare invitaților în studioul de filmare. În funcție de aceste elemente, telespectatorul poate fi acaparat de imaginile distribuite dar și de informația livrată. Indiferent de vârsta celor expuși la televizor, televiziunea presupune efecte negative care se produc asupra minții umane, în timp.

În cel de-al doilea capitol, m-am axat pe efectele manipulării asupra subconștientului uman îmbinate cu tehnicile folosite de televiziune pentru atragerea telespectatorilor. Pe parcursul primului subcapitol exemplificând câteva dintre metodele de manipulare cel mai des utilizate. Cel de-al doilea subcapitol prezintă efectele negative ale manipulării, adică difuzarea unor informații inițial procesate cu ajutorul tehnicilor tv.

Ultimul capitol este cel care încorporează studiul de caz. Prin prezaentarea generală a subiectului Roșia Montană și a jocurilor de putere ce au avut loc în intervalul de ani 1996 – 2014, am subliniat principalele elemente componente ale temei. În urma studierii acestui subiect am elaborat un chestionar pe un eșantion de persoane, la finalul căruia am tras concluziile cu privire implicațiile televiziunii în livrarea informațiilor dar și gradul de manipulare a opiniei publice.

Concluzionând, eu sunt de părere că există doi mari factori vinovați de puterea deținută astăzi de manipulare. În primul rând este vorba însăși de societatea care acceptă să fie manipulată. Nu există dorință de ieșire din zona de confort. În al doilea rând tehnologia ne oferă nenumărate posibilități de reușită, motiv pentru care oamenii o exploatează constant. Ar trebui încercată o modificare a mentalității și apoi o exploatare în sens pozitiv a tehnologiei, pentru dezvoltarea societății.

Anexa I – Chestionar: Despre televiziune și efectele acesteia în societate

Sex:

masculin

feminin

Vârstă:

între 18 și 25

între 26 și 35

între 36 – 50

51 – 65

peste 65

Zona:

rural

urban

Dețineți minim un televizor?

Da

Nu

Cât de des îl utilizați?

Deloc

Rar

Frecvent

Zilnic

Câte ore pe zi petreceți în fața televizorului?

Deloc 1-2-3-4-5 Minim 4 ore pe zi

V-ați gândit să reduceți din durata vizionării televizorului?

Da

Nu știu, nu am motive să mă gândesc la asta

Nu

Cu ce scop îl utilizați?

De informare (știri, emisiuni informative)

De divertisment (muzică, filme, sport, desene animate)

De cultură generală (documentare)

De componentă periferică (pentru console, media playere etc.)

Care considerați că este scopul televiziunii?

Informare

Divertisment

Educație

Manipulare

Altele (specificați)

Cum considerați că vă influențează mesajele TV viața cotidiană?

Orice informație o consider esențială

Sunt și mesaje informative, însă majoritatea sunt irelevante

Nu mă influențează.

Penru dumneavoastră televizorul reprezintă:

Parte din familie

Un important mijloc de transmitere a informațiilor

O modalitate de divertisment

Altele (specificați)

Dintre următoarele posturi TV pe care îl urmăriți cel mai frecvent?

Realitatea TV

Antena 3

B1 TV

Nașul TV

TVR 1

Nu urmăresc

Altele

După părerea dumneavoastră, credeți că există în România cazuri de manipulare audio-vizuală?

Da

Nu

Nu știu

Care sunt mijloacele cel mai des utilizate de dumneavoastră în procurarea informațiilor?

Televizor

Radio

Presă scrisă

Internet

Altele

Sunteți familiari cu subiectul Roșia Montană?

Da

Nu

Din ce surse ați aflat despre acest subiect?

Televizor

Radio

Presa scrisă

Internet

Cunoștințe

Ați auzit până acum despre organizația Alburnus Maior?

Da

Nu

Dar despre campania „salvați Roșia Montană”?

Da

Nu

Considerați că motivul locurilor de muncă a fost unul bine întemeiat?

Da

Nu

Nu știu

După părerea dumneavoastră demararea proiectului de exploatare putea fi:

Benefică pentru România

Benefică pentru compania privată

Dăunătoare pentru România

Benefică și pentru România și pentru compania privată

Vă sunt familiare spotul publicitare pentru promovarea mineritului la Roșia Montană ?

Da

Nu

Dar protagonista unuia dintre spoturile publicitare, Sanda Lungu?

Da

Nu

Cum vi s-a părut prima dată povestea Sandei Lungu?

Impresionantă

Emoționantă

Convingătoare

Neimpresionantă

Irelevantă

Cum vi s-a părut răspunsul Sandei Lungu în materialul audio-video realizat anterior?

Emoționant

Hotărât

Inadmisibil

Nepotrivit

Altele

Sunteți de acord cu protestele desfășurate împotriva exploatării de la Roșia Montană?

Da

Nu

Așa și asa

De ce?

Ați participat la proteste în legătură su subiectul Roșia Montană?

Da

Nu

Ați (mai) participa dacă ar viza acest subiect?

Da

Nu

Nu sunt sigur

Cum a dezbătut televiziunea proiectul Roșia Montană?

Proiectul a fost prezentat în totalitate, din multe perspective

Parțial. Nu cred că a primit atenția pe care o merita

S-a urmărit prezentarea interesului companiei private

Nu am urmărit subiectul la televizor

Care credeți că au fost elementele pe care s-a pus accentul?

Pe avantaje

Pe dezavantaje

Atât pe avantaje cât și pe dezavantaje

S-au urmărit anumite interese pentru compania privată

Care credeți că a fost scopul așa ziselor dezbateri pe tema proiectului de exploatare de la Roșia Montană de către televizor?

Informare publică

Manipulare

Atât informare publică cât și manipulare

Nu știu

Bibliografie

Bibliografie

Anexa I – Chestionar: Despre televiziune și efectele acesteia în societate

Sex:

masculin

feminin

Vârstă:

între 18 și 25

între 26 și 35

între 36 – 50

51 – 65

peste 65

Zona:

rural

urban

Dețineți minim un televizor?

Da

Nu

Cât de des îl utilizați?

Deloc

Rar

Frecvent

Zilnic

Câte ore pe zi petreceți în fața televizorului?

Deloc 1-2-3-4-5 Minim 4 ore pe zi

V-ați gândit să reduceți din durata vizionării televizorului?

Da

Nu știu, nu am motive să mă gândesc la asta

Nu

Cu ce scop îl utilizați?

De informare (știri, emisiuni informative)

De divertisment (muzică, filme, sport, desene animate)

De cultură generală (documentare)

De componentă periferică (pentru console, media playere etc.)

Care considerați că este scopul televiziunii?

Informare

Divertisment

Educație

Manipulare

Altele (specificați)

Cum considerați că vă influențează mesajele TV viața cotidiană?

Orice informație o consider esențială

Sunt și mesaje informative, însă majoritatea sunt irelevante

Nu mă influențează.

Penru dumneavoastră televizorul reprezintă:

Parte din familie

Un important mijloc de transmitere a informațiilor

O modalitate de divertisment

Altele (specificați)

Dintre următoarele posturi TV pe care îl urmăriți cel mai frecvent?

Realitatea TV

Antena 3

B1 TV

Nașul TV

TVR 1

Nu urmăresc

Altele

După părerea dumneavoastră, credeți că există în România cazuri de manipulare audio-vizuală?

Da

Nu

Nu știu

Care sunt mijloacele cel mai des utilizate de dumneavoastră în procurarea informațiilor?

Televizor

Radio

Presă scrisă

Internet

Altele

Sunteți familiari cu subiectul Roșia Montană?

Da

Nu

Din ce surse ați aflat despre acest subiect?

Televizor

Radio

Presa scrisă

Internet

Cunoștințe

Ați auzit până acum despre organizația Alburnus Maior?

Da

Nu

Dar despre campania „salvați Roșia Montană”?

Da

Nu

Considerați că motivul locurilor de muncă a fost unul bine întemeiat?

Da

Nu

Nu știu

După părerea dumneavoastră demararea proiectului de exploatare putea fi:

Benefică pentru România

Benefică pentru compania privată

Dăunătoare pentru România

Benefică și pentru România și pentru compania privată

Vă sunt familiare spotul publicitare pentru promovarea mineritului la Roșia Montană ?

Da

Nu

Dar protagonista unuia dintre spoturile publicitare, Sanda Lungu?

Da

Nu

Cum vi s-a părut prima dată povestea Sandei Lungu?

Impresionantă

Emoționantă

Convingătoare

Neimpresionantă

Irelevantă

Cum vi s-a părut răspunsul Sandei Lungu în materialul audio-video realizat anterior?

Emoționant

Hotărât

Inadmisibil

Nepotrivit

Altele

Sunteți de acord cu protestele desfășurate împotriva exploatării de la Roșia Montană?

Da

Nu

Așa și asa

De ce?

Ați participat la proteste în legătură su subiectul Roșia Montană?

Da

Nu

Ați (mai) participa dacă ar viza acest subiect?

Da

Nu

Nu sunt sigur

Cum a dezbătut televiziunea proiectul Roșia Montană?

Proiectul a fost prezentat în totalitate, din multe perspective

Parțial. Nu cred că a primit atenția pe care o merita

S-a urmărit prezentarea interesului companiei private

Nu am urmărit subiectul la televizor

Care credeți că au fost elementele pe care s-a pus accentul?

Pe avantaje

Pe dezavantaje

Atât pe avantaje cât și pe dezavantaje

S-au urmărit anumite interese pentru compania privată

Care credeți că a fost scopul așa ziselor dezbateri pe tema proiectului de exploatare de la Roșia Montană de către televizor?

Informare publică

Manipulare

Atât informare publică cât și manipulare

Nu știu