Studiul Unor Caractere Cantitative la Mazarea de Camp In Procesul Selectiei Conservative

Studiul unor caractere cantitative la mazărea de câmp în procesul selecției conservative

[NUME_REDACTAT] tabelelor și a figurilor……………………………………………………………………………………………6

Introducere ………………………………………………………………………………………………………………….9

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

Capitolul 1. Aspecte generale privind importanța culturii de mazăre……………………………10

1.1. Importanța economică și agrofitotehnică a mazărei……………………………………………………..10

1.2. Importanța alimentară a mazărei……………………………………………………………………………….11

1.3. România în clasamentul culturii de mazăre………………………………………………………………..12

1.4. Tendințe și orientări………………………………………………………………………………………………..14

Capitolul 2. Cadrul natural al zonei de experimentare…………………………………………………..16

2.1. Așezarea geografică…………………………………………………………………………………………………16

2.2. Geologia și geomorfologia………………………………………………………………………………………..16

2.3. Hidrografia și hidrologia…………………………………………………………………………………………..17

2.4. Principalele caracteristici ale climei……………………………………………………………………………17

2.4.1. Regimul termic……………………………………………………………………………………………….17

2.4.2. Regimul pluviometric………………………………………………………………………………………18

2.4.3. Regimul eolian……………………………………………………………………………………………….18

2.4.4. Alte elemente climatice……………………………………………………………………………………19

2.5. Condițiile de sol………………………………………………………………………………………………………19

2.5.1. Morfologia solului………………………………………………………………………………………….19

2.5.2. Însușirile morfologice, fizice și hidrofizice ale solului………………………………………..20

2.5.3. Însușirile chimice ale solului din câmpul experimental……………………………………….21

2.6. Aspecte ale vegetației naturale…………………………………………………………………………………..22

Capitolul 3. Stadiul actual al cercetărilor cu privire la tema propusă…………………………….24

3.1. Importanța economică a producerii de sămânță la mazăre…………………………………………….24

3.2. Aspecte privind producerea de sămânță și importanța selecției conservative…………………..25

3.3. Generalități despre factorii tehnologici în cultura mazărei de câmp……………………………….28

3.4. Stadiul actual al cercetărilor asupra soiurilor de mazăre de câmp…………………………………..29

PARTEA a II-a CONTRIBUȚII PROPRII

Capitolul 4. Materialul biologic experimentat și metoda de cercetare…………………………….33

4.1. Scopul și obiectivele cercetării………………………………………………………………………………….33

4.2. Materialul biologic experimentat………………………………………………………………………………34

4.3. Metodica experimentării…………………………………………………………………………………………..36

Capitolul 5. Rezultatele experimentale………………………………………………………………………….40

Concluzii……………………………………………………………………………………………………………………..45

Lista figurilor

Figura 1.1. Pisum sativum L. ………………………………………………………………………………………12

Figura 2.1. Profil de sol prin cernoziomul cambic de la ferma Ezăreni, Iași………………………..22

Figura 3.1. Procesul de producere al semințelor………………………………………………………………27

Figura 4.1. Aspect din câmp………………………………………………………………………………………..36

Figura 5.1. Histograma caracterului „numărul de păstăi pe plantă” la soiul Nicoleta în câmpul de alegere (C.A.) pentru anul 2013……………………………………………………………………………………..42

Figura 5.2. Histograma caracterului „numărul de păstăi pe plantă” la soiul Nicoleta în câmpul de alegere (C.A.) pentru anul 2014……………………………………………………………………………………..44

Lista tabelelor

Tabelul 1.1. Situația principalelor culturi în România (mii ha)……………………………………..13

Tabelul 1.2. Producția realizată la principalele culturi în România ( mii tone )……………………14

Tabelul 2.1. Viteza și frecvența vânturilor la stația meteo Iași……………………………………..18

Tabelul 3.1. Consumul de elemente nutritive în kg la o producție de 1 t/ha la unele leguminoase pentru boabe………………………………………………………………………………………………………………………25

Tabelul 3.2. Soiurile de mazãre create la I.N.C.D.A. Fundulea…………………………………….29

Tabelul 3.3. Caracterizarea morfologică a sortimentului de mazăre de camp………………………30

Tabelul 3.4. Producții totale obținute la sortimentul studiat…………………………………………31

Tabelul 4.1. Caracterizarea soiului Nicoleta…………………………………………………………35

Tabelul 5.1. Studiul caracterelor cantitative la soiul Nicoleta (C.A.) în anul 2013………………………40

Tabelul 5.2. Studiul caracterului „număr de păstăi pe plantă” la soiul Nicoleta

în câmpul de alegere (C.A.) în anul 2013………………………………………………………………………………..41

Tabelul 5.3. Studiul caracterelor cantitative la soiul Nicoleta în câmpul de alegere ( C.A.)

în anul 2014………………………………………………………………………………………………………………………..42

Tabelul 5.4. Studiul caracterului „număr de păstăi pe plantă” la soiul Nicoleta

în câmpul de alegere (C.A.) în anul 2014…………………………………………………………………………………43

Mazărea (Pisum sativum L.) a fost începând cu primele sale forme, una dintre cele mai importante plante utilizate în alimentația umană.

Secolul trecut, ca urmare a creșterii populației la nivel mondial, a crescut și nevoia producerii hranei. Unele din cele mai importante plante de cultură utilizate în alimentația omului precum cerealele, pomii fructiferi, plantele legumicole și leguminoasele pentru boabe printre care și mazărea au fost supuse unor studii și cercetări de mare anvergură în vederea creșterii capacității de producție și optimizării tehnologiilor de cultivare în vederea obținerii de soiuri valoroase de mare producție.

La mazăre sunt acumulate în urma cercetărilor științifice, atât pe plan national cat și internațional, un volum amplu de rezultate, care se regăsesc în diferite publicații de specialitate. La noi în țară, cercetările efectuate de [NUME_REDACTAT] pentru Cercetare și [NUME_REDACTAT] Fundulea (I.N.C.D.A.) au reușit obținerea unui sortiment de soiuri de mare producție pentru mazărea de câmp.

Lucrarea de față iși propune studiul caracterelor cantitative în procesul selecției conservative la soiul de mazăre de câmp soiul Nicoleta și se bazează pe rezultatele obținute în teren, privind elementele productivității, pe analiza și sinteza valorilor înregistrate de caracterele cantitative.

În lucrare sunt cuprinse, rezultate științifice obtinute în domeniul ameliorării și producerii de sămânță la mazărea de câmp.

Protocolul experimental a presupus organizarea unui câmp de alegere, respectiv de selecție, pe parcursul a doi ani, în cadrul câmpurilor didactice ale disciplinei de legumicultură ale [NUME_REDACTAT] Ezăreni-Iași. Lucrarea de față este organizată conform unui plan judicios și rațional, în cinci capitole. Primele trei capitole cuprind date generale privind importanța culturii, condițiile de climă și relief unde a fost organizat experimentul precum și aspecte ale progresului tehnologic înregistrat cu privire la cercetarea propusă, următoarele două prezentând metodologia experimentării, rezultatele obținute și concluziile cele mai relevante privind tematica studiate.

Rezultatele experimentale obținute sunt interpretate pe baza indicilor statistici, tabelelor și histogramelor de variație, acordându-se o deosebită atenție interpretării rezultatelor.

În redactarea lucrării am primit îndrumare științifică din partea D-lui Prof. Univ. Dr. Neculai MUNTEANU, de la catedra de Legumicultură din cadrul U.Ș.A.M.V. Iași, căruia doresc să-i multumesc și să îl asigur de toată stima și considerația mea.

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE PRIVIND IMPORTANȚA

CULTURII DE MAZĂRE

Importanța economică și agrofitotehnică a mazărei

În ultimele decade, creșterea continua a consumului de legume, atât pe plan mondial cât și național, a conferit culturii de mazăre o mare importanță economică.

Valoarea economică este dată de faptul că aceasta se clasează printre cele mai ușor de înființat și întreținut culturi. Cultura se înființează prin semănat cu semănătoarea pentru cereale păioase, terenul pregătindu-se destul de devreme în toamnă, pentru a se da posibilitatea efectuării unor lucrări de bază ale solului la nivel corespunzător.

Importanța economică a mazării pentru constă în următoarele particularități ale acestei specii : conține în boabele ei un procent ridicat de substanțe proteice necesare întretinerii vieții și asigurării producțiilor animaliere, are un însemnat procent de substanțe extractive neazotate în boabe, în special amidon, utilizat pentru asigurarea energiei necesare funcționării organismelor, au un important rol agrofitotehnic, de ameliorare a fertilității solului, este specie ecologică și economică deoarece sintetizează singură majoritatea azotul necesar, utilizând puține îngrășăminte chimice cu azot, reducând cheltuielile și poluarea solului și apelor cu nitrați și nitriți contribuind la păstrarea echilibrului ecologic al planetei noastre;

Este utilizată în alcătuirea asolamentelor raționale, fiind întotdeauna capăt de asolament.

Datorită conținutului ridicat de proteină cu valoare digestivă și energetică ridicată, mazărea poate constitui una din cele importante surse proteice pentru furajarea animalelor.

Din punct de vedere agrofitotehnic, mazărea prezintă o deosebită importanță datorită faptului ca are proprietatea de a fixa azotul atmosferic cu ajutorul bacteriilor din nodozitățile de pe rădăcini. Datorită acestui fapt este o bună plantă premergătoare, fiind preferată în cadrul asolamentelor legumicole și nu numai, lăsând solul curat de buruieni și resturi vegetale, îmbogățit în azot, bine structurat cu o umiditate optimă pentru o arătură corespunzătoare. Fiind o cultură integral mecanizată și cu o perioadă de recoltare timpurie în zona de câmpie pot fi înființate culturi succesive.

1.2. Importanța alimentară a mazărei

Mazărea (Pisum sativum L.) figura 1.1. este cultivată pentru boabe, care se pot folosi în alimentația umană sau în furajarea animalelor. În alimentația umană se folosesc boabele provenite de la soiuri care aparțin mazării de grădină, care se recoltează la maturitatea verde.

În această fază boabele se folosesc ca legumă în stare proaspătă, congelate sau în conserve si de regulă se asociază cu alte alimente.

Consumul boabelor mature de mazăre este specific pentru [NUME_REDACTAT] și de Vest, în estul Europei se folosește fasolea, iar în Orient se folosesc cu precădere năutul si lintea.

În furajarea animalelor se folosesc : boabele mature, care intră în diferite proporții în compoziția unor rețete de nutrețuri combinate pentru diverse categorii de animale crescute în sistem industrial ( pui pentru carne, găini pentru ouat, tineret porcin sau la îngrășat, bovine la îngrășat ) și se pot folosi ca atare în hrana oilor și caprelor.

Mazărea intră în compoziția borceagurilor alături de secară sau ovăz și se consumă în stare verde, fân sau siloz. Dupa recoltare vrejii sunt foarte apreciați în hrana oilor și caprelor.

Pe lângă utilizarea mazărei în preparatele culinare, se cunoaște și întrebuințarea acesteia ca remediu natural, ajutând în vindecarea și tratarea numeroaselor afecțiuni. Mazărea contribuie la tratamentul osteoporozei, hipertensiunii arteriale, constipației, diabetului etc. Mazărea verde mai este recomandată a fi utilizată și în tratarea bolilor renale sau stărilor de epuizare atât fizică cât și psihică. Mazărea uscată este și ea importantă, deoarece asigură organismului necesarul de energie.

1.3. România în clasamentul culturii de mazăre

Figura 1.1. Pisum sativum L.

(Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mazăre)

Originară din [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], mazărea a fost cultivată în Antichitate de greci și romani în sudul Europei, de unde apoi s-a răspândit în tot continentul, în țara noastră este adusă în secolul al XVII-lea.

Mazărea (Pisum sativum L.) este una dintre cele mai importante leguminoase pentru

boabe, folosită atât în hrana oamenilor, cât și a animalelor.

Pe plan mondial, este o leguminoasă de top. În S.U.A., aproximativ 90% din suprafața cultivată cu mazăre este utilizată în procesare (Webster , 2013). Canada, în ultimii ani, a devenit cel mai mare producător de mazăre, astfel, în anul 2007 a contribuit cu 29% (3 milioane de tone) din producția mondială de mazăre (Jha și colab., 2013).

Mazărea este o excelentă sursă de proteină, carbohidrați și mulți micronutrienți esențiali, prin urmare este considerată ca un nutrient complex pentru organism.

Pe lângă valoarea nutritivă deosebită, mazărea are și alte beneficii importante precum:

– păstăile imature conțin o substanța bioactivă, lipotropic-antisclerotică, substanță care are un efect anticancerigen;

– vitaminele și mineralele din mazăre joacă un rol important în prevenirea bolilor legate de deficiențe de seleniu sau acid folic (Dahl. și colab., 2012).

Importanța acestei plante este conferită și de valoarea ei agronomică: bună premergătoare pentru toate culturile, excelentă amelioratoare a solului (solul rămâne curat de buruieni și îmbogățit în azot fixat biologic), are o capacitate mai mare de a utiliza mineralele din sol care sunt dificil de asimilat de alte plante. Sistemul radicular la mazăre pătrunde la o adâncime de 1-1,5 m și de aceea poate extrage substanțele nutritive din straturile mai profunde ale solului spre deosebire de culturile de cereale (Siddik a și colab., 2013).

[NUME_REDACTAT], mazărea este o cultură de câmp la care, după anul 1989, s-a constat o diminuare considerabilă a suprafețelor cultivate. Cauza principalã fiind reducerea drastică a sectorului zootehnic. Este de remarcat că în ultimii 20 de ani suprafața medie cultivate cu mazăre a fost de cca 25000 ha (tabelul 1.2), fiind, comparativ cu perioada anterioară (1980-1989), la mai puțin de o treime, dar, în schimb, producția de boabe a fost cu 500 kg/ha mai mare față de această perioadă (Anuarul statistic, 1990, 2010).

Tabelul 1.1

Situația principalelor culturi în România (mii ha)

(Sursa: [NUME_REDACTAT] al României, 2012)

Creșterea producției la hectar s-a datorat atât îmbunătățirii tehnologiei de cultură, dar mai ales cultivării de soiuri de tip afila, rezistente la cădere și la scuturare, care permit recoltarea într-o singură fază, cu efect important în reducerea semnificativă a pierderilor de producție la recoltare.

Producțiile realizate la principalele culturi în România în perioada 1995 – 2011 sunt evidențiate în tabelul 1.3.

Tabelul 1.2

Producția realizată la principalele culturi în România ( mii tone )

( Sursa: [NUME_REDACTAT] al României, 2012 )

1.4 Tendințe și orientări

Cercetările la mazăre în România au luat start după formarea [NUME_REDACTAT] de Cercetare și [NUME_REDACTAT] (I.N.C.D.A.) Fundulea. Momentul prin care se marchează inițierea cercetărilor moderne la mazăre a fost în 1962 prin creeare și omologarea soiurilor F53-54, Miral în 1972, Corina în 1981, Dorica în 1989, Marina în 1990, Rodil în 1994, Alina în 1995, Mona în 1999, Aurora în 2005 și Nicoleta în 2012.

Noile standarde de calitate au impulsionat cercetările privind bolile și dăunătorii leguminoaselor, printre care și la mazăre, precum si tehnologiile de cultură.

Pentru rezolvare problemelor culturii de mazăre în România, în contextul situației actuale, a economiei și a schimbării condițiilor climatice se au în vedere următoarele (conform MADR, 2012):

– obținerea de noi genotipuri care să corespundă cerințelor actuale;

– utilizarea de noi metode tehnologice protective față de mediu;

– producerea de alimente mai sănătoase, de calitate superioara, pretabile agriculturii ecologice;

– îmbunătățirea calității producției, mărirea diversității și realizarea de genotipuri cu însușiri antioxidante;

– optimizarea tehnologiilor și elaborarea ghidurilor de [NUME_REDACTAT] Agricole (BPA);

– elaborarea și promovarea tehnologiilor specifice producerii de mazăre ecologică.

CAPITOLUL 2

CADRUL NATURAL AL ZONEI DE EXPERIMENTARE

2.1. Așezarea geografică

Ferma ,,Ezăreni” Iași, este o unitate cu funcționalitate multiplă, care asigură baza materială și tehnică pentru integrarea cercetărilor agricole cu producția.

Aceasta reprezintă baza materială pentru procesul de învățământ, instruirea practică a studenților, organizarea câmpurilor didactice și a activității experimentale în cadrul contractelor de cercetare științifică. Suprafața destinată amplasării câmpurilor didactice și a experiențelor este de 7 ha.

Din punct de vedere geografic, ferma Ezăreni este situată la 47˚15’ latitudine nordică și 27˚15’ longitudine estică în extremitatea sud – vestică a unității denumită ,,[NUME_REDACTAT]”, mai precis ,,[NUME_REDACTAT]” inferioare și a Bahluiului.

2.2. Geologia și geomorfologia

Structural, această unitate este amplasată în întregime pe o unitate de platformă veche denumită ,,[NUME_REDACTAT]” care este o prelungire a [NUME_REDACTAT] pe teritoriul României. Platforma cuprinde un etaj inferior, precambrian, constituit din roci cristaline cutate și un etaj superior, de cuvertură, care cuprinde depozite sedimentare necutate, cu grosime de peste 1000 m.

Relieful zonei este strâns legat de alcătuirea geologică, atât ca structură cât și ca pedografie. Eroziunea diferențiată a scos în evidență personalitatea acestor două aspecte care se înscriu în categorii specifice. În prezent, relieful teritoriului fermei Ezăreni se integrează în aspectul geomorfologic general al [NUME_REDACTAT].

Relieful structural este reprezentat de suprafețe interfluviale de eroziune, cu fragmente de rețea hidrografică. Relieful de acumulare întâlnit de-a lungul văilor, cuprinde: văi halocene de origine aluvială inundabilă reprezentate de albia pârâului Cornești și terase ce apar în partea estică a teritoriului.

Cea mai mare parte a teritoriului fermei cuprinde platouri largi, cu altitudine medie de 100 –130 m și pante de 2 – 4 %. Altitudinea cea mai mare este 170 m ([NUME_REDACTAT]), iar cea mai mică înălțime (60 m) aparține pârâului Ezăreni.

2.3. Hidrografia și hidrologia

Rețeaua hidrografică este reprezentată prin câteva forme depresionare, care constituie trasee de concentrare a scurgerilor de suprafață în urma ploilor mai mari sau la topirea zăpezii. Cel mai important curs de apă cu debit nepermanent este pârâul Ezăreni, fiind afluent al râului Nicolina. Datorită regimului hidrologic torențial, este regularizat prin două bazine de acumulare. Apele de suprafață provin din ploi și zăpezi, iar pe teren cu panta mai mare de 8 % curg cu viteză spre căile apropiate, antrenând mari cantități de pământ din stratul fertil de la suprafață.[NUME_REDACTAT] are o lungime de aproximativ 3 km și o adâncime de 0,5 – 3 m, fiind folosit pentru piscicultură și ca sursă de irigații.

Apele freatice se găsesc la adâncimi variate în strânsă legătură cu condițiile de relief și litologie. Astfel, pe văile înguste apar la 1 – 1,5 m, pe versanți la 3 – 10 m, iar pe interfluvii la adâncimi mai mari de 10 m. La cca. 10 – 20 m deasupra văilor, apare o linie de izvoare dintr-un strat freatic ce stă pe depozite de argilă soliferă. Apele sunt în general alcaline și dure, contribuind la declanșarea alunecărilor de teren.

2.4. Principalele caracteristici ale climei

2.4.1.Regimul termic

Zona geografică a Iașului se caracterizează printr-un climat continental cu particularități determinate de influența climatului stepei rusești.

Temperatura medie multianuală este de 10,6°C, minima de -5,1°C înregistrându-se în luna ianuarie, iar maxima de 22°C realizându-se în luna iulie.

Amplitudinea temperaturilor atinge valori mai mari de 70˚C determinate de valori maxime absolute (40˚C) din luna iulie. Minima absolută a fost de -30˚C (ianuarie 1997).

Primul îngheț se produce obișnuit în jurul datei de 15 – 20 octombrie, iar ultimul la 10-20 mai; depășirea temperaturilor de 0°C are loc în preajma datei de 25 – 28 februarie, iar temperatura coboară sub această valoare de la 1 – 5 octombrie.

2.4.2.Regimul pluviometric

Repartizarea precipitațiilor este neuniformă și se diferențiază în funcție de anotimp primăvara: 20 – 27 %, vara 31 – 42 %, toamna 17 –29 % și iarna 13 – 22 %.

Caracteristica regiunii Iași este repartiția neuniformă a precipitațiilor, atât pe decade, luni, cât și pe anotimpuri, cu consecințe nefavorabile asupra creșterii și dezvoltării plantelor.

Există cazuri în care cantitatea totală anuală de precipitații este excedentară, dar datorită repartizării neuniforme a ploilor, anul poate fi considerat secetos.

Vara, un fenomen periculos întâlnit este grindina, ce poate provoca pagube foarte mari prin: micșorarea densității plantelor, expunerea acestora la atacul de boli și dăunători și în cel mai nefericit caz la compromiterea culturii.

2.4.3.Regimul eolian

Dinamica atmosferică în timpul iernii se caracterizează prin preponderența vânturilor de la N – V și N, ce bat cu o viteză de 2,8 m/s.

Vara, vânturile au dispoziție sudică și sud – estică și o viteză medie de 2,5 m/s.

Vânturile cu o viteză de peste 2,5 m/s au o frecvență medie de 78,0 % activând puternic evaporarea apei din sol (tabelul 2.1). În general frecvența maximă a vânturilor coincide cu perioada cea mai ploioasă.

Tabelul 2.1

Aceste vânturi de origine continentală atrag după sine ierni în general friguroase, mai ales în lunile ianuarie și februarie. În luna iulie, calmul atmosferic reprezintă un procent de 26,6 %.

Cea mai sporită frecvență a vânturilor se înregistrează primăvara, care bate din toate direcțiile, ceea ce diminuează procesul de calm.

2.4.4. Alte elemente climatice: lumina, nebulozitatea și evapotranspirația

[NUME_REDACTAT] numărul zilelor cu cer senin este de 106 anual, frecvența cea mai mare înregistrându-se în luna august (14,6 zile) și septembrie (14,3 zile). Numărul mediu de zile cu cer noros este de 115, iar cele cu cer parțial acoperit de 144.

Durata de strălucire a soarelui este de aproximativ 2000-2150 ore pe an, ceea ce reprezintă 44,8% din strălucirea teoretic posibilă. Lunile cu cea mai lungă durată de strălucire a soarelui sunt în ordine descrescătoare: iulie, august și iunie, la care aceasta este de 294-274 ore. Durata cea mai redusă de strălucire a soarelui se înregistrează în anotimpul de iarnă, în lunile noiembrie, decembrie și ianuarie.

Nebulozitatea se caracterizează printr-un coeficient de insolație global de 5,6 ore/zi de strălucire a soarelui în cursul anului agricol și de 8,6 ore/zi în perioada de vegetație. Nebulozitatea are valoarea medie de 6 ore/zi, cu amplitudine medie anuală de 3,5 ore. Valorile minime ale nebulozității se înregistrează în lunile iunie, iulie și august, iar cele maxime în lunile decembrie, ianuarie și februarie.

Evapotranspirația potențială medie anuală, determinată pentru perioada de vegetație a culturilor agricole, este de 648,7 mm, cu valori maxime în luna august (115,7 mm) și minime în luna octombrie (65,6 mm).

Indicele de ariditate are valoarea de 26,4 aceasta corespunzând condițiilor climatice de silvostepă.

2.5. Condițiile de sol

2.5.1. Morfologia solului

Tipurile de sol formate pe teritoriul fermei Ezăreni sub acțiunea complexă a factorilor pedogenetici, conform modificărilor [NUME_REDACTAT] Român de Taxonomie a Solurilor (S.R.T.S), acestea sunt reprezentate de: cernoziomul cambic, aluvisol molic și gleisolul salinic .

Cernoziomul cambic, moderat erodat, luto-argilos, foarte profund, format pe depozite lessoide având secvența morfologică Am-Bv-Cca-Ck, cu reacție neutră+alcalină ( pH 6,9-8,4), conținutul în humus fiind mijlociu (2,78%), media în azot total (0,198%), slab aprovizionat cu fosfor mobil (1,2 mg%), mijlociu aprovizionat în potasiu mobil(11,7%). Ocupă versanți cu pante mici(3-5%), evidențiați printr-un climat mai arid fața de împrejurimi.

Aluviosolul, slab salinizat, luto-argilos, format pe depozite aluviale, morfologia fiind de tipul Ao-El-Bt-C. Sol mediu aprovizionat în humus și azot total, bine aprovizionat în fosfor și potasiu mobil, cu reacție slab alcalină, cu pH-ul cuprins între 8,1 -8,3 fiind format pe văile pâraielor cu apă freatică la mică adâncime.

Gleiosolul, luto-argilos, format pe argile, având secvența morfologică de tipul Am-Ago-Gr. Solul are un conținut de 232mg% săruri solubile și reacția slab alcalină (pH 8,3). Se găsește pe văile pâraielor cu apă freatică la mică adâncime.

2.5.2. Însușirile morfologice, fizice și hidrofizice ale solului

Solul pe care a fost amplasată experiența este un cernoziom cambic mezoalcalic, slab degradat, luto argilos, ce prezintă o morfologie de tipul Ap, Atp, Am, AB, Bv1, Bv2, Bv3k Cca1, Cca2, II Ck (fig. 2.2).

Descrierea orizonturilor din cadrul fermei

Ap 0-19 cm; lut argilos; brun cenușiu foarte închis (10YR 3/2); structură glomerulară medie; frecvent-macropori fini și medii; cervotocine rare; rădăcini frecvente, nu face efervescența cu acid clorhidric; trecere clară.

Atp 19-25; lut argilos; brun foarte închis (10YR 2/2); structura poliedrică angulară mare; moderat compact; distribuția rădăcinilor neuniformă, preferențial pe fețele elementelor structurale; cervotocine rare; nu face efervescență cu acid clorhidric; trecere clară, ondulată.

Am 25-32 cm; lut argilos; brun foarte închis (10YR 2/2); structura glomerulară mare; rădăcini frecvente distribuite relativ uniform atât pe fețele elementelor strucurale cât și în interiorul agregatelor structurale; nu face efervescența cu acid clorhidric; cervotocine rare; trecere treptată.

AB 32-40 cm; lut argilos; brun gălbui închis (10YR 3/4); structura columnoid prismatică; rădăcini frecvente în interiorul și preferențial pe suprafața elementelor structurale; cervotocine rare; nu face efervescența cu acid clorhidric; distribuția humusului uniform descrescândă; trecere treptată.

Cca2 108-138 cm; lut mediu; galben bruniu (10YR 6/6); structura masivă; efervescența foarte puternică cu acid clorhidric; eflorescențe, pete și vinișoare frecvente de carbonat de calciu ; rădăcini foarte rare; trecere difuză.

2.5.3. Însușirile chimice ale solului din câmpul experimental

Însușirile chimice ale cernoziomului cambic, din cadrul câmpului experimental al fermei Ezăreni, Iași, sunt prezentate în tabelul 2.2. Analizând aceste valori vom observa faptul că solul se evidentiază printr-un pH neutru – ușor acid în stratul lucrat de la suprafață, cu valori cuprinse între 6,68 – 7,01 unități pH. Aprovizionarea cu humus este medie pe intervalul 0-30 cm și slabă în restul profilului. Analiza azotului total ne indică o aprovizionare medie pe intervalul 0-30 cm( 1,78%) și o aprovizionare slabă în rest. În ceea ce privește conținutul în fofsor mobil, orizontul Ap (0-20 cm) are o aprovizionare mijlocie (26,00 ppm), orizontul Atp (20-28 cm) are o aprovizionare slabă (10,43 ppm), restul orizonturilor fiind foarte slab aprovizionate în fosfor mobil.

Conținutul solului în potasiu mobil este considerat ca fiind foarte bun în orizontul Ap (0-20 cm), valoarea fiind de 242 ppm, bun în orizontul Atp (20-28 cm), cu valoarea de 178 ppm, iar restul orizonturilor având un conținut mijlociu.

Figura 2.1. – Profil de sol prin cernoziomul cambic de la ferma Ezăreni, [NUME_REDACTAT] solului

Datorită pantelor pronunțate, cât și aplicării în trecut a unei agrotehnici neraționale, stratul fertil din orizontul A a fost transportat la piciorul pantelor, astfel încât pe pante, orizontul prezintă mărimi variabile, ajungând pe alocuri, la orizontul A/C; B; C sau chiar la roca mamă.

Pentru îmbunătățirea fertilității solului și creșterea producției agricole trebuiesc luate un complex de măsuri menite să stăvilească procesul de eroziune și refacerea terenurilor erodate printr-o folosire rațională.

2.6. Aspecte generale ale vegetației

Privit din punct de vedere geobotanic teritoriul fermei se încadrează în formațiunea floristică de silvostepă, situată la zona de contact dintre limita nordică a bazinului păduros din [NUME_REDACTAT] cu [NUME_REDACTAT] și Bahluiului. Acest fapt explică prezența unor elemente specifice stepei și silvostepei, caracterizate printr-o vegetație ierboasă xeromezofilă completată de prezența unor păduri de stejar.

Pe versanții înclinați și însoriți se întâlnesc asociații în care specia dominantă este Festuca valesiaca, însoțită de alte specii xerofile și xeromezofile reprezentate prin Stipa capillata, Stipa lessingiana, Agropyron pectiniforme, Medicago falcata, Medicago lupulina, Centhaurea sp. Pe versanții mai slab înclinați, cu regim mai favorabil de apă se întâlnesc asociații de Festuca pseudovina, însoțită de speciile Lotus corniculatus și Artemisia arenaria, Lolium perenne, Poa pratensis, Trifolium repens, cu valori furajere destul de ridicate. Vegetația ruderală este reprezentată de speciile Carduus acanthoides, Carduus nutans și Eryngium planum.

În componența pădurilor din această zonă întâlnim stejarul (Quercus robur), carpenul (Carpinus betulus), ulmul (Ulmus campestris), teiul (Tillia cordata) și frasinul (Fraxinus excelsior). Dintre arbuști, mai răspândiți în zonă sunt: alunul(Corylus avellana), cornul (Cornus mas), porumbarul (Prunus spinosa), măceșul (Rosa canina).

În culturi, cele mai frecvente buruieni sunt: Setaria glauca, Sinapis arvensis, Convolvulus arvensis, Capsella bursa pastoris și Amaranthus retroflexus.

CAPITOLUL 3

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR CU PRIVIRE LA TEMA PROPUSĂ

3.1. Importanța economică a producerii de sămânță la mazăre

Numeroși oameni de știință, precum și cultivatorii de plante agricole din țări cu agricultură dezvoltată, au arătat pe parcursul ultimelor decade că sporirea producției agricole este determinată direct de calitatea semințelor utilizate. Aceste opinii sunt împărtășite si de cercetătorii și deopotrivă de fermierii români. Importanța deosebită pe care sămânța de calitate o deține, este dată de caracteristici precum valoarea sa genetică și biologică, indicii ridicați de germinație, MMB, MH, vigoare precum și de puritatea varietală și fizică.

Mazărea face parte din marea familie a leguminoaselor pentru boabe, familie ce ocupă în prezent, în cultură, la nivel mondial locul al doilea, dupa graminee. Această clasificare se datorează în principal calităților excepționale pe care aceste plante le dețin, constituind principala sursă proteică vegetală cu valoare digestivă și energetică ridicată, cu rol deosebit în furajarea animalelor, îndeosebi pentru alimentația oamenilor.

Se cunoaște faptul că la nivel mondial se înregistrează un mare deficit proteic atât în alimentația animalelor cât și a oamenilor, acest deficit fiind mai pronunțat în țările sărace și în cele în curs de dezvoltare, iar în cele bogate deficitul proteic se manifestă in hrana animalelor, acestea reprezentând motivele pentru care leguminoasele pentru boabe sunt surse de schimburi comerciale (Oancea I., 2012).

[NUME_REDACTAT], pentru echilibrarea rațiilor alimentare și asigurarea consumului fiziologic de minimum 62 kg carne/an pentru fiecare individ în parte, trebuie luate o serie de măsuri care să asigure extinderea suprafețelor cultivate cu astfel de plante precum și utilizarea celor mai valoroase soiuri, cu calitate și productivitate ridicată ( Păcurar I. și colab., 2007).

Un aspect deosebit de important este reprezentat de calitatea leguminoaselor de a fixa importante de azot biologic în sol, din care circa 30% este disponibil plantei postmergătoare, aproximativ 200-300 Kg azot/ha, ramân în sol după o cultură de leguminoase (Bîlteanu, 1998 citat de Păcurar I. și colab., 2007).

În contextul necesarului de azot pentru culturile din România, utilizarea leguminoaselor ar putea reduce necesarul îngrășămintelor cu azot și o protecție sporită a mediului pe această cale. În acest sens, asigurarea potențialului de producție și calitate depind de nivelul de aprovizionare al solului în elemente nutritive, de nivelul producției planificate dar și de consumul de elemente necesare realizării acestora (tabelul 3.1).

Tabelul 3.1

Consumul de elemente nutritive în kg la o producție de 1 t/ha

la unele leguminoase pentru boabe

(după Păcurar I. și colab., 2007)

Aceste culturi joacă un rol important și în refacerea structurii solului, micșorarea consumului de apă, menținerea stabilității hidrice, reducerea poluării solului și apelor subterane.

3.2. Aspecte privind producerea de sămânță și importanța selecției conservative

Producere de sămânță cu înșușiri calitativ superioare este condiționată de o temeinică fundamentare științifică a activitătii în domeniul semințelor, care constă în cunoașterea bazelor teoretice ale geneticii, ameliorării și producerii de semințe si de cunoașterea profunda privind aplicarea unor metode moderne de selecție conservativă.

Păstrarea la un nivel cât mai ridicat a valorii genetice, biologice și agronomice, a capacității inițiale de producție și adaptare a soiurilor aparținând grupei leguminoaselor, se poate efectua prin aplicarea pe parcursului procesului de producere a semințelor , a unor tehnici specifice.

Pe parcursul a peste 50 de ani de activitate [NUME_REDACTAT] pentru Cercetare și [NUME_REDACTAT] – I.N.C.D.A. Fundulea (fostul I.C.C.P.T.), au fost demarate diverse cercetări în domeniul semințelor, contribuind la perfecționarea metodologiei și tehnologiei de producere a semințelor. Aceaste cercetări în domeniul semințelor, au fost organizate în special pentru culturile de orz, grâu și porumb, dar și pentru leguminoase anuale precum soia, mazăre și fasole (Păcurar I. și colab.,2007). La mazăre studiile au fost orientate pentru a obtine semințe de calitate sub aspectul valorii biologice, cât și a valorii culturale a acestora.

Eficacitate unui sistem de producere de sămânță, se reflectă în cantitatea și calitatea producției, principalul țel în alegerea unui sistem sau al altuia trebuie să păstrarea însușirilor ce caracterizează soiul ([NUME_REDACTAT]-Diana, 2010).

Menținerea purității biologice a soiurilor și producerea cantităților corespunzătoare de sămânță, presupune utilizarea unor metode care să țină seama de un complex de factori precum: biologia plantei, baza genetică a soiului, condițiile ecologice de dezvoltare, etc. ( [NUME_REDACTAT], 2009).

În figura 3.1 sunt reprezentate schematic etapele procesului de producere a semințelor conform unui model propus de Păcurar I. plecând de la alegerea plantelor tipice soiului, cu cele trei câmpuri de menținere, loturile prebază și bază, până la lotul de sămânță certificată 1, respectiv 2.

Figura 3.1 Procesul de producere al semințelor

(după Păcurar I,. 2007)

Principalele obiective în producerea de sămânță la plantele legumicole sunt:

Menținerea structurii genetice, a capacității de producție și a însușirilor fiziologice la nivelul omologării soiului.

Păstrarea capacității combinative și a purității genitorilor folosiți.

Obținerea unei cantități mari de sămânță la soiurile și cultivarele, omologate și admise în cultură, cu însușiri fizice și fiziologice valoroase și cu puritate biologică ridicată ( [NUME_REDACTAT] Diana, 2010).

Pe parcursul procesului de producere a sămânței, selecția conservativă deține un rol definitoriu, se poate la un moment dat confunda cu procesul în sine. Acest tip de selecție se bazează pe alegerea individuală și păstrarea raporturilor dintre biotipuri, pentru a păstra, în fapt, structura genetică inițială a soiului care reda însușirile și capacitatea de producție ale acestuia.

Cercetările din domeniul ameliorării plantelor, întreprinse în ultimele decenii (Potlog și Velican, 1971; Mureșan și colab., 1984; Munteanu, 2000) certifică relația directă a selecției conservative cu biologia speciei în cauză.

3.3 Generalități despre factorii tehnologici în cultura mazărei de câmp

Plantele de cultură cresc, se dezvoltă și realizează o anumită recoltă în anumite condiții de mediu natural sau induse artificial, clar stabilite pentru fiecare soi. Acesti factori pot influența în mod direct caracterele calitative și cantitative ale soiurilor ([NUME_REDACTAT]., 2007).

Cercetările efectuate în scopul optimizării indicilor tehnologici întreprinse în secolul trecut, au evidențiat clar utilitatea îngrășămintelor pentru sporirea producției, pe baza teoriei nutriției minerale a plantelor.

Rotația culturilor și efectul îngrășămintelor au fost studiate pentru prima dată în Franța începând cu anul 1834, de J.B. Boussungault. De reală importanță au fost studiile întreprinse în scopul obținerii de noi soiuri, ce au început din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și continuând și astăzi ( [NUME_REDACTAT]., citat de Munteanu N. și [NUME_REDACTAT]., 2007).

În cursul istoriei au urmat studiile referitoare la importanța mecanizării pentru optimizarea tehnologiilor de cultură. În acest context, multe specii de plante legumicole au fost neglijate de cercetarea științifică. Această cultură are o veche tradiție la noi în țară, fiind reprezentată de soiuri și populații locale utilizate pentru boabe verzi și uscate.

3.4 Stadiul actual al cercetărilor asupra soiurilor de mazăre de câmp

La noi în țară, cercetările efectuate la [NUME_REDACTAT] de Cercetare și [NUME_REDACTAT] (I.N.C.D.A.) Fundulea au un fond de germoplasmă bine realizat pentru cercetări în privința mazărei de câmp.

Cea mai importantă sarcină pentru ameliorarea și dezvoltarea mazărei este obținerea de soiuri de tip afila, cu productivitate ridicată și stabilă, cu diferite grupe de maturitate, cu rezistență bună la boli și la condiții nefavorabile de mediu și cu un procent mare de acumulare a materiei organice în fazele inițiale de creștere.

În programul de ameliorare la mazăre din cadrul I.N.C.D.A. Fundulea, în perioada 1962-2012 au fost create 10 soiuri (David, 2007; Păcuraru, 2007), dintre care, cele mai recente sunt de tip afila (tabelul 3.2).

Tabelul 3.2

Soiurile de mazãre create la I.N.C.D.A. [NUME_REDACTAT] crearea acestor soiuri de tip afila s-a realizat un progres genetic continuu în programul de ameliorarea mazãrei de la Fundulea pentru producția de boabe, stabilitate și calitate îmbunãtãțitã, dar mai ales pentru rezistența la condiții nefavorabile de mediu (cãdere, scuturare, secetã, arșițã) și cu o bunã rezistențã la fãinare (Erysiphae polygoni) și antracnoză (Ascochya pisi).

În urma cercetărilor întreprinse la I.N.C.D.A. Fundulea, principalele soiuri ale sortimentului au fost descrise în funcție de caracteristicile morfologice (tabelul 3.3), fiziologice și de rezistență la factorii de stres biotici și abiotici, precum și din punctual de vedere al agroproductivității.

Tabelul 3.3

Caracterizarea morfologică a sortimentului de mazăre de câmp

Aceste date au venit în sprijinul amelioratorilor și producătorilor cu date precise privind soiurile sortimentului, populațiile locale și sursele de germoplasmă.

Productivitatea recoltei este o caracteristică complex, determinate de dimensiunea păstăilor, numărul de păstăi pe plantă, masa a o mie de boabe (M.M.B.) și inserția primei păstăi. Toți acesti factori răspunzători de productivitatea unei culturi, reflectă la nivel genetic, caracterele cantitative ale soiului cultivat, a căror variabilitate influențează direct nivelul producției. Cercetările privind variabilitatea caracterelor cantitative la mazărea de câmp a anumitor caractere.

Studiile asupra principalelor elemente ale productivității soiurilor acestui sortiment au subliniat faptul ca acesta este foarte productiv (tabelul 3.4), cu o bună calitate a boabelor.

Tabelul 3.4

Producții totale obținute la sortimentul studiat

În urma acestor cercetări se remarcă că factorul soi se demonstrează a fi cel mai important factor de producție.

Din cele evidențiate în acest capitol constatăm că producția de mazăre boabe este strict condiționată atât de stabilitatea soiului privind gradul lui de adaptare la condițiile de mediu, dar și de categoria biologică de proveniență a seminței.

PARTEA A II-A

CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 4

MATERIALUL BIOLOGIC EXPERIMENTAT

ȘI METODA DE CERCETARE

4.1. Scopul și obiectivele cercetării

Eficiența economică a unei culturi este condiționată în cea mai mare parte de stadiul cercetărilor întreprinse în domeniul ameliorării plantelor și al tehnologiilor de producție.

Conform cercetărilor, rezultă că soiul se remarcă a fi cel mai important factor în ceea ce privește productivitatea culturii. O populație anume poate sfi considerată soi și folosită în cultură dacă indivizii acesteia dețin o serie de proprietăți precum:

– omogenitatea reprezintă proprietate unui soi/hibrid de a fi uniform prin ansamblul de caractere luate în considerare de reglementările în vigoare, cu excepția unui număr redus de forme atipice;

– stabilitatea reprezintă proprietatea care asigură transmiterea caracterelor esențiale ale unui soi/hibrid așa cum au fost ele descries initial;

– distinctibilitatea reprezintă însușirea unui soi/hibrid de a se diferenția prin cel puțin un caracter distinct, precis și puțin fluctuant sau prin mai mult caractere a căror combinație este de natură să-l definească;

– valoarea agronomică reprezintă proprietatea care cumulează o serie de caracteristici precum productivitatea, calitățile organoleptice și de prelucrare.

Valoarea agronomică definește agroproductivitatea unui soi și în final eficiența sa economică. Caracterele care formează aceste însușiri sunt așa numitele caractere cantitative ce sunt studiate în această lucrare.

Prin utilizarea sa în cultură sau în procesul de producere de sămânță, soiul este supus unor procese și acțiuni ale unor factori de cultură care contribuie în mod direct sau indirect la deprecierea calității acestuia inițiale prin pierderea caracteristicilor care îl definesc.

Factorii care determină aceste pierderi ale caracteristicilor soiului pot fi de natură genetică sau ecopedologică. Factorii de natură genetică sunt: mutațiile, driftul genetic, aplicarea unor metode de selecție necorespunzătoare, hibridările necontrolate. Factorii de natură ecopedologică sunt: agregatele mecanice, producerea semințelor în condiții ecologice diferite.

Păstrarea valorii agronomice în limitele specific soiului reprezintă un process ce cumulează o serie de măsuri care se reunesc sub titulatura de selecție conservativă. Pe parcursul acestui proces stabilirea limitelor de variabilitate reprezintă unul din cele mai importante aspect ce contribuie la menținerea caracteristicilor inițiale ce definesc un anumit soi.

Obiectivul final al lucrării de față este reprezentat de studiul variabilității caracterelor cantitative ale unui soi de mazăre de camp, și anume Nicoleta și stabilirea limitelor de variabilitate. Pentru realizarea acestora au necesare atingerea unor obiective intermediare reprezentate de cunoașterea și analiza sortimentului precum și a soiului studiat.

Stabilirea exacta a limitelor de variabilitate este indispensabilă în procesul de selecție conservative și de obtinerea a seminței de bază. În acest sens studiile se îndreaptă spre stabilirea unui model corect de realizare a selecției conservative pentru fiecare soi.

4.2. Materialul biologic experimentat

Studiul a fost realizat pe soiul de mazăre de câmp Nicoleta. Studile au demonstrat că acest soi este unul productiv și pretabil pentru cultura în câmp.

Nicoleta este un soi creat la I.N.C.D.A. Fundulea în anul 2012 cu destinație pentru cultura de câmp.

Este un soi de mazăre de tip afila, cu perioada de vegetație de 78-96 de zile. Tulpina prezintă creștere nedeterminată, cu înălțimea variind între 60 și 85 cm și cu poziția plantelor la maturitate erecte.

Păstăile sunt medii lungi, de culoare verde deschis, bobul cilindric, neted cu tegumentul de culoare galbenă (tabelul 4.1), având un continut în proteine ce variază între 24,5 și 26% din substanța uscată.

[NUME_REDACTAT] are rezistență foarte bună la cădere și scuturare, dar și rezistență la făinare (Erysiphe polygoni) și la antracnoză (Ascochya pisi).

Tabelul 4.1

Caracterizarea soiului [NUME_REDACTAT] 4.1 Aspect din câmp

Materialul utilizat în anul 2014 a fost reprezentat de sămânță din categoria bază al soiului descris, înființându-se un nou ciclu de selecție în câmpul de alegere. În anul 2014 s-a utilizat pentru realizarea câmpului de alegere sămânța din categoria bază, din recolta anului 2013.

4.3. Metodica experimentării

Conservarea sau menținerea unui cultivar presupun o serie de lucrări prin care periodic se obține o cantitate de sămânță oarecare, în care sunt stocate caracterele cultivarului reprezentat. Procesul de conservare sau de menținere poate fi realizat datorită metodelor selecției conservative în urma căreia se obține sămânța de bază.

Cercetările au fost efectuate în perioada 2013-2014 în câmpul experimental al disciplinei de Legumicultură de la ferma [NUME_REDACTAT] din cadrul Stațiunii didactice a U.Ș.A.M.V. Iași.

În scopul evidențierii variabilității unor caractere cantitative la mazărea de câmp, soiul Nicoleta, în procesul selecției conservative, s-a realizat selecția individuală negativă a plantelor necorespunzătoare soiului. Aceasta a fost realizată pe baza unor criterii calitative, dar și cantitative. Selecția față de caracterele calitative a urmărit eliminarea plantelor atipice pentru soiul luat in studiu pe parcursul desfășurării fenofazelor.

Criteriile calitative luate în studiu au fost: culoare tulpinii și a foliajului, culoarea florilor, culoarea păstăii, forma păstăii, forma și culoarea boabelor.

La nivelul probelor de sondaj a fost studiată variabilitatea principalelor caractere cantitative și anume: numărul de păstăi pe plantă, lungimea și lățimea păstăii, numărul de boabe in păstaie, greutatea boabelor la fiecare plantă, numărul de boabe pe plantă.

Pentru înființarea câmpului de alegere a fost respectată tehnologia de cultură a soiului studiat. Semănatul s-a efectuat primavara devreme, când la adâncimea de 6-8 cm temperatura solului este de cel puțin 1-2˚C, acesta realizându-se bob cu bob.

Fertilizarea de bază s-a realizat cu doze reduse de azot, pentru a stimula crestere plantelor atunci când activitatea bacteriilor fixatoare este redusă. Pentru stimularea fructificării,odată cu erbicidarea sau cu tratamentul contra gărgăriței (Bruchus pisorum) s-au aplicat îngrășăminte foliare care au în componeța lor pe lângă macroelemente și microelemente pe bază de molibden și cupru.

Au fost efectuate lucrări de întreținere specifice mazărei precum: purificare biologică, eliminarea plantelor de mazăre sălbatică, eliminarea plantelor mai timpurii și a celor slab dezvoltate.

Proba de sondaj asupra căreia a fost realizată experiența a fost formată din un număr de 400 de plante pentru anul 2013 și 300 pentru anul 2014, luate la întamplare din câmpul de alegere.

După stabilirea limitelor de variație x ± s, elitele au fost alese în limtele (x ±s, 2s). Selecția a fost realizată în funcție de caracterul număr de păstăi pe plantă ca fiind principalul caracter care determină productivitatea.

Păstăile plantelor elită au fost recoltate separat pentru fiecare plantă în pungi, înregistrându-se numărul de păstăi pentru fiecare pungă, recoltarea executându-se eșalonat și cumulând un numar de 10 etape de recoltare. Semințele extrase au fost tratate și separate pe clase de variație.

Pe anul 2013, în baza primei probe de sondaj au fost marcate câte 500 de elite, iar dintre acestea au fost eliminate plantele necorespunzătoare celei de-a doua probe de sondaj. Cele obținute au aparținut intervalului x ± s.

În câmpul de selecție din anul 2014, proba de sondaj a cuprins 300 de plante din cadrul tuturor liniilor și, de asemenea, a fost efectuat in două etape distincte: la maturitatea de consum și la maturitatea tehnologică.

Liniile sensibile la atacurile agenților patogeni, mai timpurii sau acele linii care nu s-au încadrat în limitele de variație standard au fost excluse, iar cele care s-au încadrat obiectivelor au format în amestec sămânța de prebază. Sămânța a fost tratată împotriva atacului gărgăriței (Bruchus pisorum) după care a fost aleasă la masă.

După sistematizarea datelor cuprinse în experiență și evidențierea aportului diferitelor surse ale variabilității prin analiza varianței, se pune problema prezentării și interpretării rezultatelor obținute.

În acest sens, unele aspecte necesită o abordare mai amănunțită pentru explicarea corectă a diferențelor intre variantele experimentale. Se au in vedere diferențele semnificative, dar nu toate acestea merită să fie analizate, dacă sunt reduse.

Interpretarea diferențelor trebuie să aibă la bază toate determinările și observațiile efectuate în acest scop. Astfel diferențele privind vigoarea plantelor, gradul de manifestare a elementelor de productivitate, etc., pot fi ajuta in mare măsură la explicarea unor diferențe intre variantele experimentale și împreună cu acestea pot duce la unele concluzii și recomandări.

Variabilitatea caracterelor cantitative a fost determinată utilizând indicatori statistico-matematici și histograme de variație, după cum urmează:

-media aritmetică (X):

unde xi – suma valorilor unor caractere individuale; n – numărul de indivizi;

– abaterea standard a mediei (S): S =

– coeficientul de variabilitate (S%): S% =

– limitele de variație:

CAPITOLUL 5

REZULTATELE EXPERIMENTALE

În urma observațiilor înregistrate la nivelul probelor de sondaj prelevate nu au existat plante netipice soiului. Prin analiza morfologică a plantelor se pot observa cu ușurință caracterele soiului Nicoleta. Păstăile sunt medii-lungi, de culoare verde, cu semințele de culoare galbenă și cu formă cilindrică.

Valorile înregistrate în urma studiului principalelor caractere morfologice cantitative sunt prezentate în tabelul 5.1.

Tabelul 5.1

Studiul caracterelor cantitative la soiul Nicoleta (C.A.) în anul 2013

Caracterul ce definește cel mai bine variabilitatea soiului din punct de vedere al caracterelor cantitative este „numărul de păstăi pe plantă”. Acesta a fost studiat în mod deosebit, valorile obținute fiind redate în tabelul 5.2 și în histograma de variație din figura 5.1.

Tabelul 5.2

Studiul caracterului „număr de păstăi pe plantă” la soiul Nicoleta

în câmpul de alegere (C.A.) în anul 2013

Acest caracter a fost studiat în stadiul de maturitate al semințelor la nivelul întregii plante. Numărul de păstăi la nivelul plantei este extrem de important, fiind definitoriu în aprecierea productivității. Datorită acestor date se poate realiza o apreciere a productivității ( numărul de păstăi verzi pe plantă).

Tabelul de distribuție (tabelul 5.2) pe clase și histograma de variație (figura 5.1) pentru caracterul „număr de păstăi pe plantă” certifică stabilitatea soiului Nicoleta pentru acest caracter.

Figura 5.1 Histograma caracterului „numărul de păstăi pe plantă” la soiul Nicoleta în câmpul de alegere (C.A.) pentru anul 2013

Tabelul 5.3

Studiul caracterelor cantitative la soiul Nicoleta în câmpul de alegere ( C.A.)

în anul 2014

Din datele prezentate, rezultă că soiul Nicoleta a variat în limite normale pentru caracterele luate în studiu. Unele dintre dintre cele mai importante caractere precum numărul de păstăi pe plantă, numărul de boabe la nivelul plantei și cantitatea de sămânță la nivelul plantei dețin un coeficient de variabilitate destul de mare (între 20-30%), iar altele un coeficient de variabilitate redus.

În cazul caracterului număr de păstăi pe plantă, caracter principal în definirea productivității, a fost realizat studiul variabilității pe clase de variatie conform tabelului 5.4.

Tabelul 5.4

Studiul caracterului „număr de păstăi pe plantă” la soiul Nicoleta

în câmpul de alegere (C.A.) în anul 2014

Histograma reprezentativă câmpului de alegere pentru anul 2014 (figura 5.2) are forma unui clopot, cu brațe aproximativ simetrice de o parte și de cealaltă a valorii medii.

Aceste considerente subliniază faptul ca soiul de mazăre de câmp este echilibrat din punct de vedere genetic, manifestă stabilitate în cultură, indivizii fiind uniform repartizați în jurul mediei.

Figura 5.2 Histograma caracterului „numărul de păstăi pe plantă” la soiul Nicoleta în câmpul de alegere (C.A.) pentru anul 2014

Histograma ce reprezintă variația caracterului „număr de păstăi pe plantă” pentru anul 2014 în cadrul câmpului de alegere, prezintă în linii mari aceleași caracteristici ca și cea anterioară. Toate aceste rezultate conduc la ideea că și la nivelul câmpului de selecție, soiul luat în studiu a manifestat echilibru și stabilitate în natură.

Caracterele cantitative luate în studiu reflectă la nivel înalt agroproductivitatea soiului studiat. Cunoașterea nivelului variabilității acestora este foarte importantă pentru determinarea stabilității, identității și echilibrului soiului în natură. Valoarea agronomică a unui soi nu poate fi stabilită fără cunoașterea temeinică a limitelor în care principalele elemente ale productivității reprezentate de caracterele cantitative variază.

Astfel în urma studiului efectuat și a rezultatelor obținute se poate afirma faptul că principalele elemente ale productivității soiului de mazăre de câmp Nicoleta variază în limite normale, este echilibrat în cultură și are valoare agronomică.

CONCLUZII

Cultura mazărei de câmp este una importantă la nivel mondial. Importanța este dată de calitățile alimentare, agrofitotehnice și medicinale, de nenumăratele posibilități de valorificare a boabelor, tendința fiind de a crește producția pe unitatea de suprafață.

Cercetarea din câmpul experimantal, a urmărit variabilitatea de productivitate la soiul de mazăre de câmp Nicoleta, elementele productivității fiind studiate în cadrul unui proces de selecție conservativă.

Rezultatele aduc un aport de informație, atât tehnologilor din cadrul fermelor, cât și cercetătorilor din instituțiile de cercetare. De asemenea scot în evidență capacitatea de producție a soiului de mazăre de câmp Nicoleta, soi obținut la [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] în anul 2012.

În scopul evidențierii variabilității unor caractere cantitative la specia de mazăre de camp Nicoleta, în procesul selecției conservative, a fost realizată selecția individuală negative a plantelor necorespunzătoare. Aceasta s-a realizat pe baza unor criteria calitative, dar și cantitative. Selecția față de caracterele calitative a urmărit eliminarea plantelor atipice soiului.

Rezultatele au certificate în linii mari caracterul de stabilitate în cultură a elementelor productivității. Caracterul care relevă clar productivitatea este numărul de boabe la nivelul plantei. Acesta a înregistrat valoarea medie de 55,8, urmat de cantitatea de sămânță la nivelul plantei.

Din datele prezentate, rezultă că soiul Nicoleta a variat în limite normale pentru caracterele luate în studiu. Unele dintre dintre cele mai importante caractere precum numărul de păstăi pe plantă, numărul de boabe la nivelul plantei și cantitatea de sămânță la nivelul plantei dețin un coeficient de variabilitate destul de mare (între 20-30%), iar altele un coeficient de variabilitate redus.

Caracterele cantitative luate în studiu reflectă la nivel înalt agroproductivitatea soiului studiat. Cunoașterea nivelului variabilității acestora este foarte importantă pentru determinarea stabilității, identității și echilibrului soiului în natură. Valoarea agronomică a unui soi nu poate fi stabilită fără cunoașterea temeinică a limitelor în care principalele elemente ale productivității reprezentate de caracterele cantitative variază.

Rezultatele prezentate indică faptul că soiul de mazăre de câmp Nicoleta, prezintă o variabilitate a elementelor productivității care se încadrează în limite normale, soiul fiind unul de mare productivitate prezentând uniformitate și stabilitate în cultură.

BIBLIOGRAFIE

1. Axinte M., Borcean I., Roman V. Ghe., Muntean S. L., 2006. Fitotehnie. [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași.

2. Basset M. J., 1986. Breeding vegetables crop. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT], USA.

3. Beceanu D., Balint G., 2000. Valorificarea în stare proaspătă a fructelor, legumelor și florilor. [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași.

4. [NUME_REDACTAT], 2004. Tratat de legumicultură. [NUME_REDACTAT], București.

5. Meluț L., Matei V,. Perspectives for modern agriculture development in Romania. [NUME_REDACTAT] U.Ș.A.M.V. Iași- [NUME_REDACTAT], vol. 55 (1).

6. [NUME_REDACTAT], Robu T., 2005. Tehnologia păstrării produselor agricole vegetale. [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași.

7. Leonte C-tin, 2011. Tratat de ameliorare a plantelor. [NUME_REDACTAT] Române, București.

8. Leonte C-tin, 2003. Ameliorarea plantelor. [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad.

9. Oancea I., 2012. Tehnologii agricole performante–Ediția a IV-a. [NUME_REDACTAT] București.

10. Păcurar I., Oprea G., [NUME_REDACTAT], 2007. Cercetări privind producerea de semințe la cerealele păioase. Analele INCDA Fundulea, Vol. LXXV, volum jubiliar.

11. Stan N., Munteanu N., Stan T., 2003. Legumicultură. Volumul III. [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași.

12. Ștefan M., 2009 – Fitotehnie – Leguminoase pentru boabe. [NUME_REDACTAT], Craiova.

13. ***ASR, 2012. [NUME_REDACTAT] al României, București

14. *** COS, 2000-2012. Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, Elaborat de ISTIS București ( Institutul de Stat pentru Testarea și [NUME_REDACTAT].

15. *** FAO, 2006-2012. [NUME_REDACTAT] pentru Agricultură și Alimentație.

16.http://biblioteca.regielive.ro/referate/agronomie/materii-prime-vegetale-mazarea-pisum-sativum-industria-alimentara.

17.http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/agronomie/eficacitatea-unor-masuri-agrofitotehnice-aplicate-la-mazarea-tip-afila-pentru-sporirea-productiei-de-seminte-si-calitatii-acesteia-134884.html.