Studiul Teoretic Experimental al Rasucirii Barelor de Sectiune Circulara. Evaluarea Functiunii Activitatii Financiar Contabile a S.c. Airgroup Industries S.r.l. Bacau

CUPRINS

PARTEA I

Introducere 5

Capitolul I Studiul teoretic experimetal al răsucirii barelor de secțiune circulară 7

Generalitati 7

1.1.1 Momente de răsucire 7

Calculul momentului de rasucire 8

Răsucirea barelor de secțiune circulară sau inelară 8

1.4.Deformații la răsucire 13

1.5. Calculul practic la solicitarea de răsucire 14

1.6. Tensiuni tangențiale de lunecare. Tensiuni principale. Moduri de rupere 14

Capitolul II Tensometria Electrica 17

2.1. Traductoarele Electrotensometrice 17

2.2. Tipuri de traductoare rezistive 19

2.2.1 Caracteristicile traductoarelor rezistive 19

2.3. Confecționarea traductoarelor tensometrice rezistive 20

2.4. Principii de masurare 23

2.5. Măsurarea prin metodă de zero (puntea echilibrată) 24

2.6 Captoare pentru măsurarea mărimilor mecanice 25

2.7 Incercarea la rasucire 32

Capitolul III. Traductorul pentru măsurarea momentului de răsucire 36

3.1 Descrierea traductorului 36

3.2 Principiul de determinare al momentului de răsucire 38

3.3 Modul de utilizare 40

3.4 Calculul de verificare al arborelui (1) și al penelor de asamblare la motor și la consumator 41

Partea A II-A

Capitolul I : Aspecte teoretice privind diagnosticul financiar 44

1.1. Pregătirea diagnosticului 44

1.2. Documentarea preliminară 45

1.3. Analiza – diagnostic și managementul curent al afacerii (Diagnosticul activității economice) 46

1.3.1. Analiza activității economice 47

1.3.1.1. Diagnosticul activității de producție și comercializare 47

Capitolul II: Evaluarea functiunii / activitatii financiar contabil la SC Airgroup Industries SRL Bacău 49

2.1. Prezentare generala a SC Airgroup Industries SRL Bacău 49

2.2. Diagnosticul poziției financiare 51

2.2.1 Construcția bilanțului financiar 51

2. 3. Analiza ratelor de caracterizare a structurii pasivului 52

2.4. Analiza ratelor de structură din pasiv 57

2.5. Analiza ratelor de lichiditate 63

2.6. Analiza ratelor de solvabilitate 65

2.7. Analiza indicatorilor echilibrului financiar contabil 66

2.8. Analiza indicatorilor de gestiune 69

III. Bonitatea agentului economic 71

Concluzii 73

Bibliografie 76

Introducere

Lucrarea de licență este constituită din două părți componente. Prima parte poartă denumirea de: Studiul teoretic experimetal al răsucirii barelor de secțiune circulară ,iar a două: Evaluarea funcțiunii/activității financiar contabil al SC.Airgroup Industries.Srl. Bacău. Lucrarea prezintă două studii de caz (fiind parte a analizei unor fenomene care apar pe o scară mai largă). Primul studiu de caz poate fi inclus în contextul studiului teoretic experimetal al răsucirii barelor de secțiune circulară. Al doilea studiu de caz poate fi integrat în evaluarea funcțiunii/activității financiar contabil.

Scopul studiului răsucirii barelor este cel de a vedea cum se comportă bară în timpul răsucirii ei. Studiul poate evidenția deasemenea importantă modificărilor ce pot apărea prin alegerea managerilor adecvați și dezvoltarea atributelor de lideri.

În ceea ce privește obiectivele cercetării privind studiul experimental al barelor pot fi formulate la nivel teoretic precum: momentul de răsucire, deformațiile răsucirii, calculul practic la solicitarea de răsucire, tensiuni tangențiale de lunecare, tensiuni principale, moduri de rupere etc.

Obiectivele cercetării privind „Evaluarea funcțiunii/activității financiar contabil al SC.Airgroup Industries.Srl. Bacău” Informațiile contabile care trebuie furnizate de o întreprindere diferă în funcție de modul specific de organizare. Cu cât o întreprindere este mai "deschisă"participării publicului, cu atât informațiile contabile diseminate vor fi mai cuprinzătoare.

Informația contabila dintr-o întreprindere se poate clasifică în două mari categorii: informație contabila financiară și informație contabila de gestiune.Informația contabila financiară este destinată utilizatorilor externi, cum sunt investitorii, salariații, creditorii, guvernul sau publicul larg și este desemnată prin situațiile financiare de sinteză sau, pe scurt, situațiile financiare.

Principalele metode de cercetare folosite în realizarea acestei lucrări de licență au fost observația și simularea. Observația duce de regulă la descoperirea a ceva nou, prin observație cunoaștem mai bine ceea ce ne înconjoară, iar experimentația înseamnă modificarea controlată în vederea îmbunătățirii unei tehnologii, experimentând controlăm mai bine atât cât putem controla

Prima partea a lucrării de licență conține o tema de actualitate. Studiul teoretic experimetal al răsucirii barelor de secțiune circulară. Această parte a lucrării este structurată în trei capitole.

Primul capitol definește noțiunea Răsucire (momente de răsucire, deformațiile răsucirii, tensiuni principale, moduri de rupere).

În al doilea capitol arătăm metode de măsurare a deformatiilor și a alungirilor corpurilor și aparate de măsurare (traductorul rezistiv,capacitiv, inductiv etc.)

Capitolul trei avem un traductor pentru măsurarea momentului de răsucire în care arătăm descrierea aparatului.

Partea a două a lucrării de licență are că tema „Evaluarea funcțiunii/activității financiar contabil al SC.Airgroup Industries.Srl. Bacău.” Cercetarea acestei teme este necesară deoarece firmele românești mari au făcut modificări de succes, ce au condus la creștrea cifrei de afaceri, a cotei de piață sau a profitului.

Partea a două a lucrării este structurată tot în trei capitole.Primul capitol conține câteva aspecte teoretice privind diagnosticul financiar.Al doilea capitol cuprinde cadrul general al firmei SC.Airgroup Industries.Srl. Bacău, privind și contabilitatea acesteia.Capitolul trei cuprinde bonitatea firmei , concluzii și recomandări.

Capitolul I

STUDIUL TEORETIC EXPERIMENTAL AL RASUCIRII BARELOR DE SECTIUNE CIRCULARA.

1.1 Generalitati.

Definitie:

Răsucirea este solicitarea predominantă în arborii mașinilor. Răsucirea este prezența în multe piese de mașini sau construcții (șasiuri de autovehicule, construcția metalică a autovehiculelo etc).

Efectul produs în barele astfel solicitate este rotirea reciprocă a secțiunilor transversale, în jurul axei (x) (care trece prin centrele lor de greutate).

Această solicitare este produsă de forțele care nu întâlnesc axa barei,care nu sunt paralele cu ea. Efortul care produce solicitarea de răsucire este momentul de răsucire, având vectorul dirijat pe axa barei.

Studiul solicitării de răsucire este simplă pentru secțiunea circulară sau inelară, de aceea se începe cu acest caz și mai complicat pentru alte forme de secțiuni.

1.1.1 Momente de răsucire

Barele cilindrice care preiau solicitări de răsucire se numesc, în mod obișnuit, arbori (organe de mașini care preiau și transmit putere, sub formă de mișcare de rotație). Antrenarea arborilor se face, în principiu, prin intermediul unor motoare electrice, iar pentru a se putea determina momentul de răsucire care solicită un arbore, pe baza caracteristicilor tehnice ale motorului, se pornește de la relația, cunoscută din fizică, dintre putere, moment și viteza unghiulară:

Ultima fracție reprezintă exprimarea vitezei unghiulare (măsurată în radiani pe secundă), în funcție de turația n (în rotații pe minut), iar calculul momentului de răsucire produs de un motor cu puterea nominală P (în Watt) și turația n se va face cu formula următoare

1.2.CALCULUL MOMENTULUI DE RĂSUCIRE

Pentru calculul momentelor de răsucire, problemele practice se întâlnesc sub câteva forme,care vor fi examinate în cele ce urmează.

Uneori,pe un arbore se găsesc o serie de roți de curea,că în figura 1.1. Dacă roata mare este motorul și dacă S1>S2, momentul de răsucire transmis de ea este

Mt=(S1-S2)R

Condiția de echilibru trebuie să fie egală cu cel preluat de roată mică, la care trebuie că S4>S3.

Mt=(S1-S2) R=(S4 -S3)r

Fig.1.1 Condiția de echilibru

Condiția de echilibru cere că momentul de torsiune preluat de către roată condusă să fie egală cu cel transmis astfel:

MtA  MtB ,

MtB  S3  S4  r.

1.3. Răsucirea barelor de secțiune circulară sau inelară

Relația dintre efortul unitar și momentul de răsucire din secțiune

“O bară dreaptă de secțiune circulară incasrată la o extremitate și acționata la capătul liber de un moment de torsiune Mt. “

Fig.2

“Dacă se trasează pe suprafață laterală a barei, înainte de solicitarea acesteia, o rețea alcătuită dintr-un sistem de linii-paralele cu axa longitudinală (generatoare) și dintr-o serie de cercuri ce cosnstituie conturul exterior al secțiunilor transversale ale barei, se va constată că după răsucirea barei (în cazul unor deforamatii mici), generatoarele drepte se transformă în curbe helicoidale, conturul secțiunilor transversale-( circulare și plane înainte de deformatie) rămâne același și după deformatie, distanțele dintre secțiuni rămânând aceleași; in urma secțiunii, o secțiune oarecare a barei s-a rotit față de altă cu un anumit unghi de torsiune, transformând dreptunghiurile rețelei de referință în paralelograme (vezi ficura de mai jos).”

Fig.3

Ipotezele care stau la baza torsiunii barelor cu secțiune circulară sunt următoarele:
– secțiunile transversale ale barei, plane și normale la axa acesteia înainte de deformare, sunt plane și normale și după deformare,(ipoteza secțiunilor plane), ele rotindu-se cu un anumit unghi în jurul axei;

razele-secțiunii-rămân-drepte-și–de-aceeași-lungime-și–după-deformație;

distanțele (în lungul axei) între diferitele secțiuni transversale nu se modifică în urmă solicitării.
Se consideră bară de secțiune circulară de rază R încastrată la o extremitate și acționată la capătul liber de momentul liber de torsiune Mt (vezi figura de mai jos).

Fig.4

În urma deformației, generatoarea AB de pe suprafața laterală a barei ocupă pozitia AB, secțiunea 1-1 situată la distanța x de capătul încastrat se rotește cu unghiul ϕ fata de sectiunea din incastrare, iar sectiunea 2-2, situata la distanta  x +dx  , se roteste fata de incastrare cu unhiul ϕ+dϕ.

Se cosideră separat un element de lungime dx, element delimitat de secțiunile 1-1 și 2-2, presupunând secțiunea 1-1 fixă pentru evaluarea unghiului de rotire dϕ al secțiunii 2-2 în raport cu 1-1 (figura de mai jos).

Fig.5

Generatoarea ab va ocupă poziția ab1 după deformare, cele două segmete formând unghil γ 0 între ele, unghi ce reprezintă deformatia unghiulară pe suprafață cilindrică exterioară a barei și care, în ipoteza micilor deformații se poate scrie :

Pentru o suprafață cilindrică interioară de rază r, deformația unghiulară va fi :

mărimea d =  se numește rasucire specifica și reprezintă rotirea dintre două

dx

secțiuni situate la o distanță egală cu unitatea una față de cealaltă.

Condiția de elasticitate (studiul fizic) este exprimată prin legea lui Hooke scrisa pentru torsiune , astfel:

=G=Gr;

max  G R  .

rezultă că tensiunile tangențiale, datorate solicitării de torsiune, variază liniar cu distanță până la axa (sunt nule la nivelul longitudiale și maxime pe contur, vezi figura de mai jos).

Fig.6

Acest studiu face apel la relația de echivalentă dintre momentul de torsiune de la nivelul secțiunii și momentul eforturilor unitare dA  eforturi conținute în suprafață secțiunii transversale în discuție, momentul fiind exprimat în raport cu axa longitudinală a barei (vezi figura de mai jos)

Fig.7

Astfel, se poate scrie:

Rezultă:

Astfel:

Produsul GIp poartă numele de (modul de) rigiditate la torsiune a barei de secțiune circulară sau inelară.

Știind că (legea Hooke), =Gr, se inlocuieste din relația de mai sus, obținându-se expresia tensiunii tangențiale datorate momentului de torsiune Mt :

Se definește drept modul de rezistență polar și se notează cu Wp raportul:

prin urmare se poate scrie :

relație ce reprezintă condiția de rezistență pentru bara supusă la torsiune.

1.4.Deformații la răsucire

Răsucirea specifică se calculează conform relației:

ținându-se seama de:

Rotirea relativă între două secțiuni aflate la distanța l una față de alta este:

Pentru consola din figura de mai jos, ϕ reprezintă unghiul de torsiune la capătul liber al barei.

Fig.8

În situația în care se dorește limitarea rotirilor (depășirea deformațiilor limită la torsiune putând afecta funcționarea normală a arborilor), intervine condiția de rigiditate (de deformație):

θ≤θa.

1.5. Calculul practic la solicitarea de răsucire

A. Condiția (criteriul) de rezistență – max≤a

formula de verificare:

formula de dimensionare:

formula de calcul a efortului capabil (moment de torsiune capabil):

B. Condiția (criteriul) de rigiditate sau deformație – max≤a

formula de verificare:

formula de calcul a efortului capabil: Mt cap =GIp ef a .

1.6. Tensiuni tangențiale de alunecare. Tensiuni principale. Moduri de rupere

Considerându-se o bară de secțiune circulară solicitată la torsiune, pe o secțiune longitudinală, în baza legii dualității tensiunilor tangențiale apar tensiuni τ de lunecare, tensiuni ce au aceeași lege de distribuție cu a tensiunilor τ de pe secțiunea transversală (vezi figura de mai jos).

Fig.9

Cele două tensiuni tangențiale , din punctul considerat, alcătuiesc un plan tangent la cilindrul de rază r ; elementul din vecinătatea punctului este supus unei stări de tensiune plană (vezi figura de mai jos), prin urmare tensiunile principale și poziția direcțiilor principale de tensiune din punctul considerat se pot găsi cu relațiile corespunzătoare paragrafului variația tensiunilor în jurul unui punct, în care:x=0; y=0; ≠0, prin înlocuire:

Fig.10

În figura de mai sus au fost trasate traiectoriile direcțiilor principale pe o suprafață cilindrică de rază r; acestea reprezintă două familii de curbe helicoidale, înclinate la 450 față de generatoare.

Studiul stării de tensiune efectuat permite explicarea diferitelor moduri de rupere, funcție de rezistența la diferite tipuri de solicitare la care este supus materialul din care este confecționată piesa în discuție, astfel:

– o bară din oțel moale se rupe datorită tensiunii din secțiunea transversală;

– o bară din lemn verde cedează datorită tensiunilor din secțiuni longitudinale, prin lunecare în lungul fibrelor;

– o bară din fontă sau beton se rupe datorită tensiunii principale σ1(de întindere), după o elice la 450 față de generatoare – vezi figura de mai jos.

Fig.11

Capitolul II

TENSOMETRIA ELECTRICĂ

Tensometria electrică este metodă de măsurare a deformatiilor și a alungirilor unui corp solicitat, prin intermediul unor traductoare care transformă variațiile deformatiilor mecanice în variații ale unei mărimi electrice.

Traductoarele utilizate în tensiometrie pot fi clasificate în funcție de marimiea elastică în care este arătată mărimea mecanică (traductoare rezistive, capacitive,inductive) sau în funcție de marimiea mecanică măsurată (traductoare de deplasare de deformație specifică,de viteză,de accelerație).Aceste criterii de clasificare nu se exclud între ele, ci pentru măsurarea unei deformații pot fi folosite atât traductoare inductive cât și capacitive iar cu un traductor inductiv se pot măsură fie deplasări fie accelerații.

2.1. TRADUCTOARELE ELECTROTENSOMETRICE

Traductorul Rezistiv

Traductorul rezistiv folosit în tensiometrie este un rezistor constituit din unul sau mai mulți conductori.
– Legați în serie, diametru foarte mic (0,015… 0,02 mm), având având o rezistență electrică ale cărei valori sunt între:

R= 50 si R= 1000

Principiul de funcționare al traductorului rezistiv :

Traductorul, lipit pe piesă supusă cercetării astfel încât să urmărească deformațiile acesteia, suferă prin deformare, o variație a rezistenței sale electrice. S-a constatat că variația specifică a rezistenței traductorului este, între anumite limite, practic proporțională cu deformatia specifică suferită de această odată cu piesă pe care este aplicat.

Aceste fenomen de variație a rezistenței electrice a unui conductor prin deformatia să mecanică stă la baza utilizării TER.

Se știe că rezistență electrică R a unui fir de secțiune constanța este:

R=

s

în care este rezistivitarea materialului firului, î n m; lungimea firului, m; s secțiunea firului m2.

Logaritmând și diferentiind, rezultă relația

dR d d ds

= + –

R s

Care, pentru o variație finită a mărimilor, devine

R s

= + – .

R s

s

In aceasta relatie, = iar = -2, este coieficientul lui Poisson

s

Pentru evaluarea termenului se aplica, în mod curent,asa numita lege a lui Bridgam

V

= c (1.1)

V

în care c este o constanța a materialului a cărei valoare este determinată experimental,prin încercări de întindere a firelor; V volumul firului (V = s )

V s

Ținând seama că = + = (1- 2 ) , relatia (3.3) devine = c (1- 2 ) ; (1.1’)

V s

Relația (1.1’) este aproximativă , deoarece nu depinde numai de volum, ci și de orientarea cristalelor materialului.

În cazul unui fir, solicitarea fiind monoaxiala, se obține

= πT = π = πE (1.2)

unde π este coieficientul de piezorezistivitate, E modulul de elasticitate.

Comparand relatia (1.2) cu (1.1’), rezulta ca c (1- 2) = πE (1.3)

R

Prin urmare raltia (1.2) poate fi scrisa sub forma = (1 + 2 + πE) . (1.4)

R

Raportul dintre variația specifică a rezistenței și deformatia specifică se notează cu k și este denumit coieficientul de tensosensibilitate al firului și are valoarea

R 1 (1.5)

k = = 1 + 2 + πE

R

De asemenea, valoarea coieficientului se modifică, în acest caz, coieficientul k este

1 R

definit prin relatia k = la care este denumita constanta traductorului . (1.6)

R

2.2. Tipuri de traductoare rezistive

Pentru utilizarea în diferite condiții au fost create numeroase tipuri de TER, care diferă atât prin materialul rezistorului, cât și al suportului și adezivului.

Pentru condiții normale de lucru, că temperatura și umiditate, se utilizează traductoarele tensometrice din sârmă sau folie de constantan, advans sau izoelastic, pe suportde hârtie sau material sintetic.

2.2.1 Caracteristicile traductoarelor rezistive

Principalele caracteristici ale traductoarelor tensometrice rezistive sunt:

– tipul retelei: fir sau folie.

– dimensiunile retelei, in special lungimea avtiva 0 care reprezinta baza de masurare atraductorului

– materialul suportului: hartie, rasina epoxidica, acrilica, fenolica etc.

– dimensiunile suportului: sunt de 1,5….2 ori mai mari decat ale retelei

– rezistenta electrica a traductorului: care este cuprinsa pentru diverse tipuri de traductoare, intre 50 si 1000 de ohmi, valori uzuale sunt: 120, 300 si 600 ohmi.

– constanta k a traductorului, care, functie de tipul traductorului, poate avea valori intre 1,6 si 3,6 ; uzual k 2,0. Pentru traductoarele din acelasi lot valoarea lui k nu trebuie sa difere fata de valoarea indicata cu mai mult de 1 .

– domeniul de temperatura in care se poate utiliza traductorul; acest domeniu depinde atat de adeziv si de materialul suportului, cat si de felul solicitarii (constanta sau variabila in timp).

2.3. Confecționarea traductoarelor tensometrice rezistive

Tehnologia de fabricație a traductoarelor tensometrice diferă foarte mult în funcție de tipul traductorului:felul rețelei (din fir sau din folie), felul suportului, al adezivului folosit la fixarea rețelei de suport, dimensiuni, etc.

Una din condițiile cele mai importante și mai greu de îndeplinit la un lot de TER confecționarea din fir rezistiv este asigurarea aceleiași valori a constanței k pentru întregul lot.

I figura 12 este prezentat, că exemplu, dispozitivul construit și folosit Institutul de cercetări și proiectări tehnologice din transportutri (ICPTT) din bucurești pentru confecționarea traductoarelor cu fir rezistiv.

El este compus dintr-un bloc-suport 1,pe care se fixează masă rotativă 2, cu ajutorul unui ax 3, și al unui sistem de rezemare format din piesele 4,5 și 6. Într-o scobitură din masă rotativă poate culisă lama 7, pe care se fixează hârtia suport a rețelei tensosensibile.Lama 7 se poate fixă pe masă cu ajutorul axului cu came 8 și al unor lame de presare. Axul cu came intră într-un locaș special în corpul principal 9 a dispozitivului. Acesta susține pe ghidajele sale capetele portlamele 10, care se fixează pe ghidajele respective cu ajutorul plăcilor 11 și al suruburilor 12; aceste capete se pot fixă la distanță dorită, permițând astfel confecționarea unei rețele cu baza cuprinsă între 6 și 40 mm.Pe capetele portlamele se fixseaza lamele cu ciocuri 13 și șaibă de distanțare. Ciocurile acestor lamele pot sprijini pe hârtia întinsă pe lama 7, fixând astefel buclele rețelei tensosensibile. Aducerea lamelelor în această poziție de sprijin cu ciocurile pe hârtie se face succesiv, prin intermediul unei piese 14, special profilată, care se rotește stânga dreapta pe un ax montat în corpul principal. Avansul necesar piesei profilate se obține prin intermediul unui arc elicoidal.

Firul rezistiv se fixează pe masă cu ajutorul unui sift și al unui arc (piesele15,16); în poziția extremă, firul este oprit de un al doilea sift 17.

Prin rotații alternative de aproximativ 200 într-un sens și altul și coborârea pe rând a ciocurilor lamelelor se realizează rețeaua.

Fig. 12

2.4. PRINCIPII DE MĂSURARE

Pentru realizarea unei măsurări de precizie, în tensometria electrică se folosește montajul în puncte al traductoarelor. Relațiile de baza din tensometria electrică ce exprimă legătură liniară dintre deformații și variația parametrului electric și dată de traductorul de măsură, pune susor în evidență elementele componente ale circuitului de măsură.

Astfel,în cazul utilizării traductorului rezistiv rezultă conform relației (1.6) pentru a fi posibila măsurarea unei alungiri = 10 -6…10-3, cu un traductor cu rezistență electrică R= 100 ohmi si constanța k = 2, este necesar că circuitul de măsură să sesizeze variații de rezistență:

R = k R = 2 102 (10-6….10-3)= 0,0002…0,2.

Practic este foarte dificil să se măsoare, cu suficientă precizie, asemenea variației de rezistență cu ohmmetre obișnuite,fapt care impune utilizarea unui montaj electric în puncte, montaj ce poate să asigure precizia dorită. Cel mai simplu tip de montaj în punte este puntea Wheatstone (fig. 13).

Fig. 13.

În montajul clasic această punte este alimentată de la o sursă de curent continuu iar pe diagonală de măsură este conectată un galvanometru.

Dacă rezistentele punții satisfacd condiția: R1R3 = R2R4 (1.7)

prin galvanometru nu trece curent (Ig = 0), puntea este echilibrată.Orice modificare suferită de una dintre cele patru rezistente va afecta starea de echilibru a punții, având că urmare trecerea

unui curent prin galvanometru (Ig ≠ 0), current a cărui valoare va caracteriza această modificare de rezistență.

R

Pastrarea liniaritatii relatiei = k si evitarea deteriorarii traductorului tensometric

R

aplicat pe piesă de măsurat sunt asigurate atâta timp cât intensitatea curentului care trece prin traductor nu provoacă o încălzire excesivă a acestuia. De aceea, practic se limitează această intensitate la valoarea It = 20…30 mA,ea determinând:

– funcție și de valorile rezistențelor din brațele punții

– mărimea tensiunii U aplicate la bornele A,C ale diagonalei de alimentare.

2.5. Măsurarea prin metodă de zero (puntea echilibrată)

Pentru că puntea să fie echilibrată (prin galvanometru nu circulă curent), trebuie că diferența de potențial între bornele de B și Dale diagonalei de măsură (fig.13) să fie nulă, rezultând relația (1.7).

Deci,că puntea să fie echilibrată nu este necesar că rezistentele tuturor brațelor punții să fie egale între ele, fiind posibilă utilizarea unor traductoare de diferite rezistente, în funcție de condițiile și posibilitățile concrete de măsurare.

Din relația (1.7) se vede că se poate află una din rezistente în funcție de celelalte trei, de exemplu:

R2

R1 = R4 .

R3

Modificând raportul rezistențelor R2 și R3 și variind în mod corespunzător rezistență R4, se poate obține cu precizie valoarea rezistenței R1 în domenii foarte laergi de măsură.

Dacă R1 este rezistență traductorului de deformație, iar R4 este o rezistență variabilă calibrată,ale cărei valori pot fi cunoscute în orice moment,rezultă că variațiile R1 pe care le capătă traductorul, că o consecință a deformației piesei supusă cercetării pot fi ușor măsurate prin intermediul a două echilibrări succesive ale punții: una înainte de deformarea piesei și cealaltă, după deformare.

Astfel, din cele două condiții de echilibru:

– înainte de deformare R1 R3 = R2 R4 și

– după deformare,deci după dezechilibrare și echilibrarea punții

(R1 + R1)R3 = R2 (R4+R4)

R2

rezultă, după reducere R1 = R4 si acum, in virtutea relatiei fundamentale a te

R3

R2

tensiometriei electrice R1 = kR1 se obține valoarea deformației specifice = R4 .

kR1R3

Deoarece k, R1 , R2 ,R3 sunt cunoscute , relația de mai sus devine = K R4

Această expresie arată că, în locul etalonării aparatului în unități de rezistență electrică,este posibilă etalonarea lui pentru citirea alungirilor.

2.6 Captoare pentru măsurarea mărimilor mecanice

Generalitati

Prin termenul de captor se definește un aparat care transformă o variație a unei mărimi mecanice într-un semnal electric proporțional cu variația mărimii ce se studiază.

Captoarelence se utilizează pentru măsurarea mărimilor mecanice au o mare varietate de tipuri constructive, formă și dimensiuni, destinate unor domenii foarte variate ale tehnicii și științei, în care se impun, uneori, condiții foarte severe privind dimensiunile de gabarit, temperatura de lucru, presiunea,etc. Ele se întâlnesc în aviație și medicină, în industria petrolieră și în biomecanică, în industria feroviară și cea energetică, în cercetare și în învățământ.

Se află în uz captoare de înalta precizie fabricate de firme specializate, dar se întâlnesc tot mai frecvent construcții originale,ralizate în diverse laboaratoare și ateliere, pentru rezolvarea unor probleme proprii de cercetare sau de producție.

O clasificare a captoarelor după principiul fizic de transformare a variației mărimii mecanice în variația a unei mărimi electrice este dată în tabelul 3.5.

II.2.6. ÎNCERCAREA LA RĂSUCIRE

Analiză comportării unui material supus la forfecare pură, se poate realiza pe baza încercării la răsucire a unei epruvete cilindrice executate din acel material.

Fig.1

Distribuția tensiunilor tangențiale în secțiunea transversală a epruvetei cilindrice solicitate la răsucire cu momentul M t este neuniformă (fig.1.a), pe o rază oarecare OA tensiunile variază liniar ( în domeniul elastic) și valoarea maximă este:

(2.0)

Starea de tensiune din punctul A este prezentată în figura.1.b, iar direcțiile principale ale tensiunilor din punctul A sunt precizate în figura.1.c. Planul hașurat este tangent la suprafață cilindrică a epruvetei, direcția 2 este perpendiculară pe acest plan, iar direcțiile 1,3 sunt conținute în acest plan și cu generatoarea fac unghiuri de 45 suprafeței cilindrice a epruvetei.

Tensiunile principale au valorile următoare:

(2.1)

Deformatia specifică unghiulară în punctul A între direcțiile 1 și 3 este:

(2.2)

Dar și rezultă: (2.3)

Dacă epruvetă supusă la răsucire este tubulară și are peretele subțire, atunci se poate consideră că starea de tensiune în epruvetă este omogenă, pentru că variația tensiunilor pe grosimea peretelui este neglijabilă.

Tensiunea tangențială maximă care apare într-o epruvetă cu secțiunea inelară, solicitată în domeniul elastic, se calculează cu relația următoare:

(2.4)

În timpul încercării la răsucire se poate măsură momentul de torsiune aplicat epruvetei și unghiului de rotire , între două secțiunii aflate la distanță .

În figura 2.2 se propune o schemă pentru realizarea încercării la răsucire.

Fig 2.2

Graficul care exprimă legătură între Mt și se numește curbă caracteristică la răsucire a materialului.

Aspectul acestei curbe (fig.2.3) este asemănător cu al curbei caracteristice la tracțiune .

Zona liniară OA corespunde deformatiilor elastice, iar zona AB corespunde deformatiilor elasoplastice ( o parte a secțiunii se află în domeniul elastic și cealaltă în domeniul plastic).

Fig.2.3

În domeniul plastic, tensiunea tangențială maximă ce apare într-o epruvetă cu diametrul d se calculează cu relația:

(2.5)

Expresia din paranteză se poate obține din grafic, ducând tangență în C la linia AB , luând de trei ori segmentul CC1 și adunând segmentul CC2 . Dacă punctul C se află pe zona OA , paranteză devine 4Mt și se obține expresia tensiunii din domeniul elastic.

Tensiunea corespunzătoare momentului de rupere (din punctul B ) se numește rezistență la răsucire r.

De obicei, aspectul curbei caracteristice face că punctul B să se situeze pe o zona aproximativ orizontală, deci :

(2.6)

Ținând cont de relația (2.6), din expresia (2.5) se obține : (2.7)

Relația (2.7) corespunde situației când, pe întreagă secțiune, tensiunea tangențială este r .

Pentru secțiunea inelară se stabilește următoarea expresie a rezistenței la răsucire:

(2.8)

În privința limitei de curgere la răsucire se consideră, de obicei, în cazul oțelurilor, că tensiunea la care deformatia specifică unghiulară permanentă are valoarea de 0.003 radiani.

În legătură cu modul de rupere a epruvetelor solicitate la răsucire se remarcă mai multe particularități:
– Dacă epruvetă este tubulară și este executată dintr-un material tenace, atunci acesta nu se rupe prin răsucire, deoarece își poate pierde stabilitatea.

– Dacă epruvetă este executată dintr-un material fragil, se poate produce ruperea.
– Epruvetă cilindrică plină se rupe la răsucire indiferent dacă materialul este tenace sau fragil; ea își poate pierde stabilitatea numai dacă este foarte lungă

– În cazul materialelor foarte fragile (oțeluri călite, fonte) ruperea apare, de obicei, în apropierea capului epruvetei și se obține o valoare mai mică a rezistenței la rupere decât cea reală. În astfel de cazuri se recomandă utilizarea epruvetelor cu loc de rupere predeterminat (fig.2.4).

Modul în care se rupe o epruvetă supusă la răsucire diferă de ruperea la tracțiune prin faptul că micșorarea secțiunii este foarte redusă

Fig 2.4.

În privința aspectului suprafeței de rupere, materialele tenace se rup după secțiunea transversală a epruvetei (adică în planul cu tensiunea tangențială maximă), iar materialele fragile se rup după o suprafață elicoidală (din cauza tensiunilor normale maxime) .

Capitolul III. Traductorul pentru măsurarea momentului de răsucire

3.1 Descrierea traductorului

Traductorul, prezentat în figura 3.1 este construit din următoarele părți componente principale:

– Carcasa 5;
– Arborele intermediar, montat pe rulmenții radiali 6;
– Placă de baza 10, în care sunt montați rulmenții radiali 6;
– Capacul 7, prins cu șuruburi de prindere 8;
– Distanțierele 9;
– Supoer cu perii 3, montat pe placă de baza 10, cu ajutorul șurubului de prindere 12;
– Suport cu inele 4, montat pe arborele 1, cu ajutorul șurubului de prindere 11.

3.2 Principiul de determinare al momentului de răsucire

Pentru a stabili modul în care se poate determina momentul de răsucire prin utilizarea traductorului electric rezistiv, se consideră un corp supus unei stări plane de tensiune din care se izolează un element infinit de mic fig 3.2. Se presupune că pe fetele elementului de volum acționează o tensiune tangențială, situație corespunzătoare stării de forfecare pură care se dezvoltă într-un arbore solicitat la răsucire.

Fig.3.2. Corp supus unei stări plane de secțiune

Separând elementul OAD, se poate scrie ecuațiile de echilibru ale forțelor elementare după direcțiile tensiunilor și care se dezvoltă pe o secțiune plană OD înclinată cu unghiul fata de sectiunea plana OA:

d

()┇ – 1 d sin -1 d tan cos = 0

cos

d

()┇ – 1 d cos + 1 d tan cos = 0 (3.1)

cos

Se obtine : = 1 sin cos +1 sin cos = 21 sin cos

{ = 1 cos2 – 1 sin2 (3.2)

Sau : { = 1 sin2

{ = 1 cos2

Pentru = 45 (secțiunile O’A’ si C’B’):

45 = 1 ;

45 = 0.

Pentru = 135 (secțiunile A’B’ si C’O’):

135 = – 1 ;

135 = 0 .

Rezultatele obținute se pot observă în figura 3.3.

Fig. 3.3

Conform figurii 3.3, mărcile tensometrice pot fi aplicate pe suprafață arborelui că în figura 3.4, pe direcții paralele cu laturile O’A’ sau C’B’ si A’B’ sau O’C’.

Fig 3.4

Cu ajutorul acestor mărci solicitate la întindere,respectiv compresiune, se măsoară experimental tensiunile = 1 sau = – 1.

Cunoscând tensiunile tangențiale 1 , din relația :

Mt

1 = (3.3)

Wp

rezultă: Mt = 1 wp (3.4)

d3

Notând cu Wp = modulul de rezistență paralel al secțiunii transversal a arborelui (d=
16
diametrul secțiunii arborelui), se poate obține:

d3

Mt = 1 (3.5)

16

3.3 Modul de utilizare.

Traductorul este cuplat prin intermediul a două pene paralele, la motorul electric și respectiv, la consumator. Prin răsucire, mărcile tensometrice (2) produc un semn electric (o variație de rezistență electrică), care este transmis prin intermediul sportului cu perii și a suportului cu inele la puterea Wheatstone care permite să determine alungirile specific după direcțiile mărimilor tensometrice, () și (-).

Se determină = 1 = E, astfel că din relația (3.5) rezultă momentul de torsiune Mt.

3.4 Calculul de verificare al arborelui (1) și al penelor de asamblare la motor și la consumator

Verificarea arborelui:
Pentru un arbore cu diametrul d= 40 mm, acționat de un motor cu putere Nm =10 kW și turația n = 1500 rot/min rezultă:

Mt

ef =

Wp

Nm 10

Unde: Mt = 9550 = 9550 = 63,66 N m = 6,36 104 Nmm

n 1500

d3 3,14 403

Calculând : Wp = = = 1,256 104mm3

16 16

6,36 104 5,06N

Rezultă: ef = = < a

1,256 104 mm2

N

Unde a 68 – 82 pentru materialul arborelui.

mm2

Verificarea penei plan – paralele:
Până plan paralele are dimensiunile 8 x 8 x 40.
– Pentru solicitarea de forfecare:

T

=

A

În care figura 3.5:

Fig. 3.5

d

Mt = T ,

2

d 2

Rezultă: T = Mt = 6,36 104 = 318N

2 40

A= 8 x 40 = 320 mm2

3180 N

Rezultă: ef = = 9,93 ,

320 mm2

Valoarea sub tensiunea de forfecare administrativă.

T 3180 N

-Pentru presiunea de contact: P = = = 19,96 ,

Ac 4,40 mm2

Valoare sub limita admisibilă.

Diagnosticul financiar al

S.C Airgroup Industries SRL Bacău

Capitolul I : Aspecte teoretice privind diagnosticul financiar

La baza dificultăților cu care se confruntă întreprinderea contemporană se află frecvent o

inadaptare la contextul concurențial.

Lipsa unei strategii coerente generează dificultăți suplimentare, implică costuri superioare și sacrificii inutile și de aceea se consideră că succesul,în ultimă instanță, este o problemă de voință reală, de gândire globală, nelimitată de considerente legate de structura de funcționare, de capacitate de adaptare, de eliminare a barierelor artificiale în calea dezvoltării 43. Luarea unor decizii strategice, cu incidență pe termen lung, cere o analiză completă a întreprinderii și a mediului său pentru a limita riscul de eroare.

Analiza – diagnostic caută să identifice soluțiile de armonizare între acțiunile contrare ale

diferitelor forțe concurențiale dar și soluțiile prin care firma, bazată pe „competența sa” (puncte

tari și puncte slabe), poate să valorifice oportunitățile și să ocolească restricțiile din mediul său

ambiant.

Cu alte cuvinte dacă analiza reprezintă instrumentul care asigură suportul informațional

necesar diagnosticării, diagnosticul oferă imaginea de ansamblu asupra activității firmei necesar

fundamentării și corelării strategiilor.

Diagnosticul se realizează prin parcurgerea următoarelor etape:

Pregătirea diagnosticului

Etapă în care au loc o serie de lucrări pregătitoare:

1. – cunoașterea preliminară a firmei cu scopul de a stabili împreună cu conducerea

firmei aspectele esențiale și modalitățile de abordare a acțiunii de diagnosticare. Sunt realizate

următoarele operațiuni:

– se evidențiază problemele cu care se confruntă managerul în realizarea politicii generale

a firmei;

– sunt studiate rapoartele și procesele verbale încheiate cu ocazia controalelor făcute de

către auditorii interni și externi;

– sunt stabilite dimensiunile diagnosticului (global sau parțial)

– se convine asupra responsabilităților ce revin părților implicate în diagnosticare, asupra

modului de colaborare, pentru a se evita paralelismele și, implicit, diluarea de responsabilitate;

2. – se stabilesc obiectivele diagnosticului (în funcție de dimensiunile convenite):

determinarea punctelor forte și slabe, evidențierea componentelor procesuale și/sau structuralorganizatorice cu potențial ridicat, mediu sau scăzut, depistarea factorilor de susținere și/sau de rezistență la schimbare, evidențierea cauzală a stadiului realizării unor obiective etc.

3. – se stabilește echipa de diagnosticare care, în mod obligatoriu trebuie să fie

multidisciplinară, alcătuită din specialiști din afara și din cadrul firmei, fiecare îndeplinind roluri

bine definite pe parcursul diagnosticării, în funcție de care au sarcini, competențe și

responsabilități specifice. Specialiștii proveniți din interiorul firmei investigate au rol consultativ,

furnizează datele și informațiile solicitate referitoare la trecutul și prezentul firmei și al

componentelor sale, participă la conturarea punctelor forte și slabe și la explicarea cauzelor

generatoare, participă la elaborarea recomandărilor strategico-tactice. Specialiștii din afara firmei

sunt, de regulă, consultanți în management și contribuția lor în cadrul echipei de diagnosticare se

referă la faptul că impun metodologia de elaborare a studiului de diagnosticare, respectarea sa

riguroasă, definesc, cauzal, împreună cu specialiștii interni punctele forte și slabe, formulează

principalele recomandări de ameliorare a situației firmei.

Documentarea preliminară

– reprezintă etapa în care echipa de diagnosticare analizează toate documentele și

informațiile convenite a fi puse la dispoziția sa de către firmă.

Informațiile ce constituie obiect de studiu se grupează astfel:

– informații juridice: informații generale referitoare la istoricul firmei (contractul de

societate, statutul, registrul adunărilor generale, registrul acționarilor etc), informații legate de

dreptul comercial (acte și contracte privind drepturi de proprietate ale imobilizărilor corporale,

necorporale, financiare, terenuri), dreptul muncii,legi și reglementări fiscale;

– informații comerciale: informații asupra elementelor care condiționează piața: produse,

clienți, furnizori, concurența, rețeaua de distribuție, etc;

– informații privind activitatea firmei din perspectivă procesuală: procesele de fabricație

sau prestări de servicii, calitatea produselor, cercetarea – dezvoltarea, necesitățile de restructurare

și investiții, perspectivele tehnice, economice și comerciale etc;

– informații privind gestionarea resurselor: materiale, umane (în special) și

organizaționale;

– informații financiar-contabile: bilanțul contabil și contul de profit și pierdere, anexele la

bilanț, contabilitatea analitică a exploatării;

– informații furnizate de terți: date statistice, publicații legale etc.

Pentru obținerea unor informații suplimentare, stabilirea unor situații de fapt sau pentru confirmarea unor date, corelări de date sau concluzii, efectuarea unor descrieri, calcule sau

comentarii, se utilizează tehnica interviului (prin chestionare dinainte stabilite).

Analiza – diagnostic și managementul curent al afacerii (Diagnosticul activității economice)

Acest demers metodologic se impune datorită faptului că ciclul de funcționare al unei

întreprinderi seamănă mai mult cu o buclă decât cu un proces liniar, în sensul că faza finală –

obținerea rezultatelor – constituie punctul de reflexie și de plecare pentru un nou ciclu de

funcționare. Ca urmare, rezultatele obținute în perioada care a trecut vor servi ca bază pentru

fixarea unor noi obiective, putând determina reformularea politicilor, strategiilor pe termen scurt,

o modificare a mijloacelor sau o schimbare a metodelor de gestiune.

Transformările din mediu determină, din partea firmei, o anume capacitate de

transformare proprie, de autoreglare și o anumită sinergie (prin sinergie înțelegând posibilitatea

mobilizării resurselor disponibile în vederea îndeplinirii unui anumit obiectiv). Această

capacitate este necesară pentru că, în intervalul de timp dintre momentul când transformarea din

mediu este cunoscută, și momentul când sistemul economic este pregătit să facă față, mediul

economic nu stă pe loc, este într-o continuă evoluție. Apar noi transformări, astfel încât, atunci

când noul sistem este gata să funcționeze, datele sunt din nou modificate iar organismul

economic (agentul economic) riscă să fie tot atât de neadaptat și de nepregătit. În acest amplu proces un rol deosebit revine identificării, prin analiză economică, a condițiilor de supraviețuire,

de consolidare sau dezvoltare a activității, după caz.

Mediul intern al firmei cuprinde două cicluri (activități) care se suprapun în realizarea

acelorași obiective ale firmei:

– ciclul de exploatare (economic) căruia îi corespunde analiza economică (analiza

activității, analiza resurselor materiale și umane, analiza consumurilor/cheltuielilor);

– ciclul financiar, căruia îi corespunde analiza financiară (analiza structurii financiar –

patrimoniale, a rezultatelor, analiza riscurilor).

1.3.1. Analiza activității economice

1.3.1.1. Diagnosticul activității de producție și comercializare

Producția (în sens general) reprezintă activitatea de combinare a factorilor de producție

(resurse economice) și de transformare a acestora în bunuri materiale și servicii. Rolul ei într-o

întreprindere este de a furniza bunuri corespunzătoare cererii de pe piață prin această combinare

(eficace) de factori de producție care să permită atingerea obiectivelor exprimate în termeni de

cantitate, calitate, durată și costuri.

Dimensiunea strategică a acestei funcții a suferit modificări esențiale față de anii ’60 fiind

eclipsată de logica financiară și comercială. Deciziile strategice care implică direct producția se

referă la45:

– dilema “a face” sau “a determina să se facă” (make or buy). Logica de a produce prin

intermediul altor întreprinderi s-a dezvoltat în cea mai mare parte a domeniillor funcțiunii de

producție atunci când costurile coordonării comerciale (de tranzacție) sunt inferioare costurilor

de coordonare managerială.

– localizarea producției, ținând cont de proximitatea piețelor sau a resurselor, de costul

factorilor de producție, de natura producției și de constrângerile proprii fiecărei firme.

Funcția de producție într-o firmă, în dimensiunea sa operațională, are în compunere:

– activitatea de fabricație, la nivelul careia se obțin produsele ce constituie obiect de

activitate al firmei ;

– activitatea de întreținere și reparații echipamente de producție;

– activitatea de furnizare de utilități;

– activitatea de programare, lansare și urmărire a producției;

– controlul calității “CTC-AQ”;

– metrologie

În acest domeniu se culeg date și informații privind: gradul de îndeplinire a planului

producției fizice și de utilizare a capacităților de producție, nivelul stocurilor de producție

neterminată, raționalitatea procesului tehnologic și a fluxului tehnologic, eficacitatea

transportului intern și a formelor de organizare a producției în secții și ateliere, corelarea

capacității de producție cu cererea și a capacităților diferitelor verigi organizatorice,

productivitatea muncii (fizică și valorică), performanța proceselor tehnologice, controlul tehnic

de calitate, etc.

Diagnosticul producției ar trebui să plece, conform noilor abordări în domeniu46, de la

două criterii47:

(1) caracterul produselor

(2) tipurile de “savoir – faire” (oameni, metode, mașini) utilizate pentru a le produce.

Legat de caracterul produselor sunt identificate patru categorii de produse:

– de supraviețuire, ca bază a activității unei întreprinderi, cu costuri complete considerate

competitive de către comercianți, pentru care se caută maximizarea fabricației cu toate

mijloacele disponibile din întreprindere;

– produse sensibile la productivitate, care nu ridică prebleme de aprovizionare sau de

fabricație, și care, dacă ar fi posibil să se modifice o caracteristică tehnică sau să se mărească

puțin cantitățile fabricate ar deveni produse interesante, posibil a fi clasate în categoria

produselor de supraviețuire;

– produse complementare de saturație, care ar putea fi fabricate fără probleme plecând de

la resursele și capacitatea de producție existente pentru acoperi eventualele diferențe de

capacitate care ar atrage și o reducere a costului unitar al produselor;

– produse noi, în dezvoltare a căror fabricație este legată de planul de investiții și de reacția noilor clienți, necesitând o supraveghere deosebită.

Capitolul II Evaluarea functiunii / activitatii financiar contabil la

SC Airgroup Industries SRL Bacău

2.1. Prezentare generala a SC Airgroup Industries SRL Bacău

SC Airgroup Industries SRL este o companie olandeză, înființată în anul 2010. Compania produce articole sportive preponderent: saltele pentru gimnastică pneumatice, pereți de tenis pneumatici, surfboard-uri, paddle board-uri etc.

Inflatable floors (airtracks) Tennis Walls Sea rafts Inflatable SUPs

and gymnastic modules

Misiunea companiei S.C. Airgroup Industries SRL Bacău:

Structura organizatorică a societății comerciale reprezintă unul din rezultatele activității de organizare prin care se desemnează anumite finalități ale mijloacelor materiale precum și regulile de funcționare ale societății.

S.C. Airgroup Industries SRL Bacău prezintă o structură organizatorică de tip ierarhic-funcțională. Ierarhică deoarece prin declanșarea unor acțiuni sau decizii, puterea executivă exprimă ce și când trebuie realizat. Funcțională fiindcă se materializează în proceduri și indicații metodologice. Structura de producție și concepție (operațională) este concretizată prin faptul că elementele componente ale acesteia participă direct la realizarea principalelor activități ale obiectivului de activitate.

Figura nr. 1 Organigrama societății

Cunoașterea profundă a evoluției performanțelor economico-financiare ale întreprinderii, al procesului formării lor, însușirea unui ansamblu de metode și tehnici de analiză, și mai ales, identificarea măsurilor pentru evoluția normală a fenomenelor și proceselor economice și reducerea riscului operațional și financiar, presupune o analiză economico – financiară permanentă și temeinică.

O analiză orientată spre studiul riscurilor de faliment sau de solvabilitate se face cel mai adesea prin studierea bilanțului (analiză statică) și a tabloului de finanțare (analiza fluxurilor). Bilanțul prescurtat al societății analizate arată astfel:

Capitolul II Diagnosticul poziției financiare

2.2. Construcția bilanțului financiar

Bilanțul financiar se elaborează prin gruparea elementelor de activ în funcție de lichiditate iar a elementelor de pasiv în funcție de exigibilitate. Analiza lichiditate-exigibilitate pune în evidență riscul de insolvabilitate. Pentru construcția bilanțului financiar este folosit bilanțul contabil însă este nevoie de o tratare a posturilor din bilanț în funcție de lichiditate și exigibilitate.

Tabelul nr. 1 Construcția bilanțului financiar la SC Airgroup Industries SRL

Concluzii:

Activele imobilizate scad fapt ce denotă că firma nu face investiții.

Capitalurile proprii cresc în primii doi ani iar acest fapt este datorat firmei pentru reținerea unei părți din câstiguri iar pentru 2013 capitalurile se reduc la jumătate față de anul 2012, fapt ce rezultă investiția lor.

2. 3. Analiza ratelor de caracterizare a structurii pasivului

Pe baza elementelor patrimoniale, voi determina ratele pentru fiecare componentă a activelor firmei.

Rata activelor imobilizate

Reflectă ponderea elementelor patrimoniale aflate permanent în patrimoniu și reprezintă gradul de investire a capitalului în întreprindere.

Tabelul nr. 2 Rata activelor imobilizate

Rata activelor imobilizate a scăzut cu 2,93 % pentru 2012 ceea ce determină un grad scăzut de investire a capitalului urmată de o creștere pentru 2013.

Figura nr. 2 Evoluția ratei activelor imobilizate

Comparând rata activelor imobilizate cu creșterea cifrei de afaceri, se vede că ritmul de creștere a cifrei îl depășește pe cel al activului imobilizat rezultând o eficiență mai mare a utilizării imobilizărilor cu efecte pozitive asupra creșterii vitezei de rotație a activelor imobilizate (de văzut viteza de rotație a activelor imobilizate).

Întrucât, societatea nu deține imobilizări necorporale și financiare, nu se poate calcula rata imobilizărilor nete.

Rata imobilizărilor necorporale este 0% deoarece societatea nu are o activitate de cercetare-dezvoltare.

Rata imobilizărilor financiare este 0% deoarece nu dezvoltă o politică de investiții financiare.

a1. Rata imobilizărilor corporale

Valoarea calculată a ratei imobilizărilor coporale pentru 2011 este 6.74%.

Valoarea calculată a ratei imobilizărilor coporale pentru 2012 este 3.81%.

Valoarea calculată a ratei imobilizărilor coporale pentru 2013 este 4.04%.

Rata activelor circulante

Arată ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic în totalul patrimoniului și depinde mult de domeniu de activitate al firmei iar nivelul minim este de 40% din totalul activelor.

Tabelul nr. 3 Rata activelor circulante

Rata activelor circulante în 2013 a scăzut cu aproximativ 5 procente față de 2012 fiind un aspect negativ întrucât este cea care creează profit firmei.

Societatea, per ansamblu, are o pondere extrem de ridicată a activelor circulante în totalul activelor ei (peste 80%).

Comparativ cu creșterea cifrei de afaceri, creșterea activelor circulante este mai mică. Rezultatul e favorabil, când cu mijloace circulante mici, se obțin rezultate mai mari.

Figura nr. 3 Evoluția ratei activelor circulante

Pentru această rată am ales să împart principalele componente care o formează pentru a obține mărimi relative de structură.

b1. Rata stocurilor

Tabelul nr. 5 Rata stocurilor

Stocurile sunt mai puțin lichide. Nivelul echilibrat tinde spre 30% , iar faptul că rata stocurilor au o valoarea inexistentă este un avantaj pentru că firma nu înregistrează pierderi.

b2. Rata creanțelor

Creanțele sunt drepturi ale societății față de terții ei, adică sunt datorii asupra cărora societatea are drepturi.

Tabelul nr. 6 Rata creanțelor

Este situația în care creanțele sunt încasate cu întârziere față de normal afectând negativ încasările firmei.

b3. Rata investițiilor pe termen scurt

Tabelul nr. 7 Rata investițiilor pe termen scurt

Societatea nu investește.

b4. Rata disponibilităților bănești

Măsoară lichiditatea internă a firmei.

Tabelul nr. 8 Rata disponibilităților bănești

Nivelul disponibilităților unei întreprinderi arată și virtuți organizatorico-manageriale, dar și vicii. Un nivel ridicat înseamnă echilibru financiar consolidat, dar și resurse insuficient utilizate. Rata disponibilităților trebuie apreciată cu multă prudență și din motivul prezentat, dar și datorită fluctuațiilor rapide și posibilităților multiple de operare cu date eronate. La nivelul unei întreprinderi sunt considerate normale următoarele rate ale disponibilităților bănești:

3 – 5% pentru ponderea disponibilităților bănești total active circulante;

Rdb2011=8.61%

Rdb2012=0.98%

Rdb2013=10.35%

1,5 – 2% pentru ponderea disponibilităților bănești în total activ.

Rdb2011=8.03%

Rdb2012=0.94%

Rdb2013=9.94%

Rata disponibilităților bănești are un nivel situat mult peste nivelul optim acceptat, totuși indicele de creștere al disponibilităților nu devansează indicele de creștere al activelor circulante (Idb< Iac – 18%<160% pentru 2012). Acest nivel foarte ridicat se poate datora faptului că întreprinderea nu a apelat la credite și nu a realizat plăți substanțiale în acești ani.

Tabelul nr. 4 Rata elementelor din activele circulante

2.4. Analiza ratelor de structură din pasiv

Analiza ratelor de structură a bilanțului permite studiul structurii financiare a firmei prin examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanțare a activelor între capitaluri proprii și aporturile externe, de unde rezultă independența financiara a acesteia.

a. Rata stabilității financiare

Reflectă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent față de total resurse de finanțare. Aceste capitaluri permanente sunt formate din capitalul propriu și capitalul împrumutat cu durată mai mare de un an, motiv pentru care se mai numesc și surse stabile de finanțare.

Tabelul nr. 10 Rata stabilității financiare și a datoriilor pe termen lung

Rata stabilității financiare a crescut de la 43.71% în anul 2011 la 67.43% și arată creșterea capitalului permanent al firmei. Înregistrează un nivel ridicat de stabilitate financiară pentru anul 2012, acesta situându-se peste nivelul minim acceptat de 50% iar pentru 2013 aceasta scade sub nivelul acceptat.

Figura nr. 4 Evoluția ratei stabilității financiare

Rata autonomiei financiare

b1. Rata autonomiei globale

Această rată arată cât din patrimoniul firmei este finanțat pe baza resurselor proprii. Reflectând ponderea capitalurilor proprii în total surse de finanțare, este dorit ca nivelul ratei să fie cât mai mare.

Tabelul nr. 11 Rata autonomiei globale

Rata autonomiei globale s-a majorat substanțial, creștere datorată dublării capitalului propriu.

În anul 2012, rata a luat cea mai mare valoare, deoarece indicele de creștere a capitalului propriu a devansat indicele de creștere al pasivului total (238.82% > 155.39%) iar pentru 2013 situația este inversă, firma nu dispune de autonomie financiară și nu poate garanta plata unor eventuale credite pe termen lung.

Figura nr. 5 Evoluția ratei autonomiei globale

Pentru 2011 rata autonomiei globale este inclusă cuprinsă între 30 și 50%,

riscurile în cazul acordării creditelor sunt mai mari, dar compania poate beneficia mai departe de credite

Pentru 2012 rata autonomiei globale reprezintă cel puțin 2/3 din capitalul total,

compania dispune de o autonomie financiară ridicată, prezentând garanții aproape

certe pentru eventualii creditori;

Pentru 2013 rata autonomiei globale este mai mică decât 2011.

b2. Rata autonomiei financiare la termen

Reflectă măsura în care datoriile pe termen mediu și lung pot fi acoperite din capitaluri proprii.

Tabelul nr. 12 Rata autonomiei financiare la termen raportată la capital permanent

Firma dispune de o autonomie la termen bună pentru cei trei ani, valoarea indicatorului are un nivel foarte ridicat.

Tabelul nr. 13 Rata autonomiei financiare la termen raportată la datorii > 1

Autonomia financiară este asigurată când capitalul propriu este mai mare sau egal cu datoriile pe termen lung (Raft(2)>100%).

Rata datoriilor pe termen scurt

Tabelul nr. 14 Rata datoriilor pe termen scurt

Rata datoriilor pe termen scurt a scăzut simțitor pentru 2012, este un aspect pozitiv întrucât apare o scădere a datoriilor curente dar cu o creștere semnificativă pentru 2013. Valoarea nominală a acestui indicator este în jurul la 33%.

Figura nr. 6 Evoluția ratei datoriilor pe termen scurt

Rata îndatorării

d1. Rata îndatorării globale

Măsoară ponderea datoriilor totale în patrimoniul firmei. De asemenea arată în ce măsură sursele împrumutate și atrase participă la finanțarea activității.

Tabelul nr. 15 Rata datoriilor totale

Pe perioada anilor 2011 și 2012, rata îndatorării globale s-a situat sub valoarea maximă admisă (66%) atingând acest nivel doar în 2013. În anul 2012, valoarea ratei este minimă, indicele de creștere al pasivului total depășește ritmul de creștere al datoriilor totale situația fiind inversă pentru 2013.

Figura nr. 7 Evoluția ratei datoriilor totale

d2. Rata îndatorării la termen

Reflectă măsura în care datoriile pe termen mediu și lung participă la formarea resurselor permanente.

Tabelul nr. 16 Rata îndatorării la termen raportată la capitalul permanent

Pentru cei 3 ani rata îndatorării la termen este cu mult sub valoarea maximă acceptată de 50%, acest lucru arată ca datoriile pe termen mediu si lung participă într-o proporție redusă la formarea resurselor permanente.

Tabelul nr. 17 Rata îndatorării la termen raportată la capitalul propriu

2. 5. Analiza ratelor de lichiditate

Lichiditatea este calitatea activelor de a putea fi transformate ȋn bani cu intenția de a obține cea mai operativă recuperare a capitalurilor investite și o rentabilitate ridicată.

Lichiditate generală

Este considerată a fi un bun indicator al capacității companiei de a-și achita facturile

și de a rambursa creditele contractate.

Tabelul nr. 18 Lichiditate generală

Valoarea optimă se află între 1.5-2, în acest caz firma are capacitatea de a-și onora datoriile curente.

Lichiditate curentă

Măsoară capacitatea societății de a plăti datoriile pe termen scurt utilizând activele cu cel mai mare grad de lichiditate din bilanț.

Tabelul nr. 19 Lichiditate curentă

Valoarea optimă pentru acest indicator este în jur de 2, însă ea poate varia în funcție de sectorul de activitate. Astfel, există sectoare unde lichiditatea optimă este de 2 sau chiar mai mare, dar și sectoare care funcționează foarte bine cu 1.5 sau chiar cu 1. Astfel, compania are o capacitate mai mare de a-și plăti datoriile curente fără să apeleze la resurse pe termen lung sau la împrumuturi.

Lichiditate imediată

Reflectă capacitatea firmei de a achita datoriile curente, pe baza disponibilităților bănești (inclusiv a investițiilor pe termen scurt).

Tabelul nr. 20 Lichiditate imediată

Se consideră că nivelul acestei rate este normal între 0,2 si 0,3. Un nivel redus al ratei lichidității imediate, arătă o valoare redusă a lichidității, ilustrează o situație care poate fi comparabilă cu menținerea echilibrului financiar, și numai dacă întreprinderea minimizează valoarea disponibilităților.

Acest indicator este unul dintre cele mai stricte și conservatoare din cele trei rapoarte de lichiditate pe termen scurt. Lichiditatea rapidă are în vedere doar acele active care pot fi convertite cel mai ușor în lichidități, excluzând stocurile și creanțele.

Este rar utilizat în raportarea financiară sau de către analiști în analiza fundamentală a unei societăți. Nu este realist pentru o companie să mențină premeditat un nivel ridicat de active în numerar pentru a acoperii datoriile curente. Motivul fiind că aceasta este văzută ca o utilizare slabă a activelor, în sensul că nu este relevant ca o companie să dețină sume mari de bani în bilant în timp ce acestea ar putea fi utilizați în altă parte pentru a genera profituri mai mari.

2.6. Analiza ratelor de solvabilitate

Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face față scadențelor pe termen lung și mediu și depinde de mărimea datoriilor cu asemenea scadențe și de cheltuielile financiare (costul îndatorării).

Rata solvabilității generale

Arată măsura în care activele totale ale firmei pot acoperi datoriile totale ale firmei.

Valoarea critică a acestei rate este 1.5%. O valoare mai mare decât 1.5% semnifică faptul că firma are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești față de terți. Cu cât valoarea este mai mare decât 100% cu atât situația financiară este mai bună. În cazul prezentat, pentru anul 2012 ajunge și la 300%.

Rata solvabilității patrimoniale

Este un indicator care se determină prin raportarea capitalului social la totalul elementelor patrimoniale, inclusiv capitalul social.

Băncile calculează acest indicator pentru a se vedea bonitatea în cazul solicitărilor de credite. Valoarea minimă trebuie să se încadreze în limitele 0.3-0.5. O rată sub 0.3 este consideratăde către finanțatori ca fiind riscantă.

După cum se observă, anul 2011 se încadrează în referința dată iar anul 2012 depășește limita normală. Dacă societatea alege să apeleze la un credit bancar este foarte eligibilă. Acest lucru este benefic deoarece creditorii sunt interesați de o valoare mai mare a raportului, garanția lor fiind constituită din activul companiei.

Tabelul nr. 21 Ratele solvabilității

2.7. Analiza indicatorilor echilibrului financiar contabil

Analiza fondului de rulment

Fondul de rulment reprezintă o marjă de siguranță a întreprinderii, impusă de diferențele existente între sumele de încasat și cele de plătit, precum și de decalajul ce poate să apară între termenul de transformare a activelor în bani și durata medie în care datoriile devin exigibile.

Tabelul nr. 22 Fondul de rulment (I)

Tabelul nr. 23 Fondul de rulment (II)

Fondul de rulment reprezintă o marjă de siguranță a întreprinderii, impusă de diferențele existente între sumele de încasat și cele de plătit, precum și de decalajul ce poate să apară între termenul de transformare a activelor în bani și durata medie în care datoriile devin exigibile.

Fond de rulment propriu

Tabelul nr. 24 Fond de rulment propriu

Reprezintă excedentul capitalurilor proprii față de imobilizările nete și apreciază

gradul de autonomie al întreprinderii în luarea deciziilor de investiții.

Fond de rulment împrumutat

Tabelul nr. 25 Fond de rulment împrumutat

Evidențiază măsura îndatorării pe termen lung pentru finanțarea nevoilor pe termen

scurt.

Analiza necesarului de fond de rulment

Reflectă valoarea activelor pe termen scurt, indiferent de natura stocurilor și creanțelor, ce

nu sunt finanțate din surse atrase pe termen scurt.

Tabelul nr. 26 Analiza necesarului de fond de rulment

Dacă nevoia de fond de rulment este pozitivă, ea semnifică un surplus de nevoi temporare, în raport cu resursele temporale posibile de mobilizat. Situația în care nevoia de fond de rulment este pozitivă, poate fi considerată normală numai dacă este rezultatul unei politici de investiții privind creșterea nevoii de finanțare a ciclului de exploatare, adică dacă firma își extinde operațiunile și are nevoie temporară de surse de finanțare pe termen scurt pentru capitalul de lucru. În caz contrar, nevoia de fond de rulment poate evidenția un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor și creanțelor, pe de-o parte, și exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de altă parte, respectiv încetinirea încasărilor și urgentarea plăților. Acest lucru semnifică o ieșire a numerarului din companie iar dacă această tendință este constantă, firma se va confrunta cu probleme de lichiditate.

Analiza trezoreriei nete

Trezoreria netă permite reflectarea corelației dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment, identificând situația financiară a agentului economic analizat, atât pe termen lung, cât și pe termen scurt.

Tabelul nr. 27 Trezoreria netă

Trezoreria netă pozitivă e rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinderii. Deoarece trezoreria netă e pozitivă, compania va genera fluxuri pozitive de numerar din operațiunile efectuate.

2.8. Analiza indicatorilor de gestiune

Rate de gestiune ale capitalului

Viteza de rotație a capitalului propriu

Viteza de rotație a capitalului permanent

Viteza de rotație a datoriilor totale

Tabelul nr. 29 Ratele de gestiune ale capitalului

Societatea a refolosit resursele proprii de câte 4 ori în fiecare an într-o perioadă de 79 de zile pentru 2011, respectiv 82 zile pentru 2012 iar pentru 2013 de aproape 10 ori la fiecare 36 de zile.

Se observă în decursul celor 2 ani creșterea numărului de rotații și, respectiv reducerea duratei în zile a unei rotații, pe fondul unei creșteri rapide a CA față de capitalul permanent. Deci, în 2011 se rotea de 4.51 ori, recuperându-se în formă bănească inițială în 80 de zile iar in 2012 se roteau de 4,36 ori recuperându-se în 83 zile iar pentru 2013 se rotea de 9 ori într-un decurs de 37 zile.

Indică intervalul mediu în care firma are datorii în raport cu cifra de afaceri iar o durată normală este de până la 60 zile.

Rate de gestiune ale activelor

Viteza de rotație a activului

Viteza de rotație a activelor imobilizate

Viteza de rotație a activelor circulante

Tabelul nr. 30 Ratele de gestiune ale activelor

pune în evidență eficiența cu care o firmă își valorifică toate activele pe care le deține, respectiv eficiența cu care utilizează întreg capitalul și se consideră normal un număr de 2-3 rotații pe an

Valoarea recomandată pentru acest indicator trebuie să fie cât mai superioară lui 1, deci se constată o situație favorabilă societății având în vedere că valoarea înregistrată, pentru cei trei ani este în creștere.

o durată normală ar fi 60-90 zile iar în cazul firmei exemplificate, durata a crescut și înseamnă că recuperarea capitalului investit în activele circulante este mai lentă.

III. Bonitatea agentului economic

Bonitatea reprezintă performanța financiară a agentului economic care atestă încrederea pe care acesta o inspiră băncii în momentul solicitării unui credit, de a restitui la scadență, creditele contractate împreună cu dobânzile aferente.

Tabelul nr. 33 Indicatori financiari și formule de calcul

Tabelul nr. 34 Punctajul indicatorilor

În funcție de punctajul obținut, fiecare agent economic cu personalitate juridică va fi

încadrat într-una din următoarele categorii de bonitate, astfel:

2011 – 55 puncte 2012 – 95 puncte 2013 – 55 puncte

Tabelul nr. 35 Categorii de bonitate

Tabelul nr. 36 Interpretarea încadrării pe categorii de bonitate

CONCLUZII

Societatea Airgroup Industries se comportă după regulile generale trecând de la o stare de echilibru către una de proces sub impulsul unor factori interni și externi, iar starea de proces se deteriorează sub forma unor evenimente vizibile.

Creșterea gradului de complexitate a activității economice a acestei societăți nu se poate realiza pe bază de rutină sau pe baza altor firme cu același domeniu de activitate, ci pe studierea atentă a rentabilității, pe o analiză stiințifică, care să faciliteze adaptarea deciziilor corespunzătoare și de a evidenția cauzele și factorii care determină nivelul prezent dar și pe cel viitor, realizându-se astfel diagnosticul acesteia.

Diagnosticul se poate realiza atât de un organism competent, de compartimentul financiar din cadrul firmei, de specialiști interni sau externi, oferind soluții pentru stabilirea unor decizii corespunzătoare astfel încât rezultatul să fie unul scontat.

Diagnosticul financiar are ca obiect stabilirea capacității de profit a întreprinderii, starea echilibrului financiar, a lichidității financiare, a capacității de autofinanțare, totalul veniturilor și al cheltuielilor.

Diagnosticul financiar se bazează pe informațiile contabile și financiare furnizate de orice societate potrivit reglementărilor legale în vigoare (bilanțul contabil, contul de profit și pierdere și anexă).

Indicatorii de structură a activului urmărește să reflecte modul de construire a patrimoniului. Ratele de structura ale activului relevă informații cu privire la destinația economică a capitalurilor, gradul de lichiditate a capitalului.

Comparând rata activelor imobilizate cu creșterea cifrei de afaceri, se vede că ritmul de creștere a cifrei îl depășește pe cel al activului imobilizat rezultând o eficiență mai mare a utilizării imobilizărilor cu efecte pozitive asupra creșterii vitezei de rotație a activelor imobilizate.

Comparativ cu creșterea cifrei de afaceri, creșterea activelor circulante este mai mică. Rezultatul e favorabil, când cu mijloace circulante mici, se obțin rezultate mai mari.

Societatea, per ansamblu, are o pondere extrem de ridicată a activelor circulante în totalul activelor ei (peste 80%).

Indicatorii de structură ai pasivului permit aprecierea politicii de finanțare proprie a unității și înregistrează un nivel ridicat de stabilitate financiară pentru primii 2 ani, iar pentru următorul an aceasta scade sub nivelul acceptat.

Rata autonomiei financiară prezintă o tendința permanentă de creștere în primii 2, situație datorată creșterii capitalului propriu și reducerii datoriilor pe termen mediu si lung. Următorul an prezintă o scădere a ratei fiind determinat de contractarea unor împrumuturi pe termen mediu și lung.

Pentru cei 3 ani rata îndatorării la termen este cu mult sub valoarea maximă acceptată, acest lucru arată ca datoriile pe termen mediu si lung participă într-o proporție redusă la formarea resurselor permanente.

Indicatorii folosiți pentru aprecierea situației financiare a agenților economici sunt numeroși.

Trezoreria caracterizează cuantumul mijloacelor bănești de care aceasta dispune la un moment dat. În decursul celor 3 ani, trezoreria înregistrează valori pozitive iar acest lucru permite firmei să genereze fluxuri pozitive de numerar din operațiunile efectuate.

Fondul de rulment reprezintă o marjă de siguranță a întreprinderii, impusă de diferențele existente între sumele de încasat și cele de plătit. Pentru primii 2 ani, fondul de rulment crește iar acest lucru înseamnă creșterea marjei de siguranță a firmei Airgroup Industries iar pentru următorul an, fondul de rulment se diminuează la jumătate, este tras un semnal de alarmă dar nu există probleme dar fiind faptul că nu este negativ.

Starea financiară a firmei Airgroup Industries este dată de indicatorii de lichiditate și solvabilitate. În privința indicatorilor de lichiditate, firma are capacitatea de a-și onora datoriile curente fără să apeleze la resurse pe termen lung sau la împrumuturi. Nu prezintă probleme nici în vederea solvabilității. Pentru toți cei 3 ani, indicatorii au o valoare mai mare de 100% și semnifică faptul că firma are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești față de terți. Cu cât valoarea este mai mare decât 100% cu atât situația financiară este mai bună iar dacă aceasta alege să apeleze la un credit bancar este foarte eligibilă. Acest lucru este benefic deoarece creditorii sunt interesați de o valoare mai mare a raportului, garanția lor fiind constituită din activul companiei.

Situația financiară a societății analizate este destul de bună și prezentă un bun potențial de dezvoltare viitoare chiar dacă bonitatea pentru ultimul an prezintă performanțe satisfăcătoare cu o oarecare tendință de înrăutățire.

BIBLIOGRAFIE

[1] Gheorghe Buzdugan, Rezistenta materialelor ,Editura Tehnica Bucuresti, 1980

[2] Mircea Rades – Editura Printech – 2010

[3] Rezistența materialelor Mocanu, Dumitru Remus; Editura Tehnică, 1980

[4] Solicitarea de torsiune ,http://www.rm.utilajutcb.ro/curs_12.pdf

[5] Traductoare rezistive , http ://www. rasfoiesc.com/inginerie/ electronica /traductoare rezistive.php

[6]Tensometria electrica http://www.ct.upt.ro/users /RaulZaharia/ Curs_Tehnic i_ Experimentale.pdf

[7] Traductoarele Electrice, http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/ TRADUCTOARE-ELECTRICE55445.php

[8] Rasucirea barelor , Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu 2006

[9] Traductorul pentru măsurarea momentului de răsucire , http://www.ctanm.pub.ro/ Club/Prezentari/CNIV%202004/pdf/03-14%20L%20Arsenoiu.pdf

[10] Captorul Tensometric: http://www.scrigroup.com/tehnologie/electronica-electricitate/ CAPTORUL-TENSOMETRIC74735.php

[11] Coman, N., D. Ciolpan, Contabilitate financiară I – Caiet de lucrări practice Editura ASE, București, 2004

[12] Dumbravă, M., Economie teoretică și aplicată – Model de analiză a performanței firmei, Editura ASE, București, 2010

[13] Niculescu, M., Diagnostic financiar, vol. 2, Ed. Economică, București, 2005

[14] Păvăloaia, W., Păvăloaia, D., Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, Editura Tehnopress, Iași, 2006

[15] Păvăloaia, W., Paraschivescu, M. D., Lepădatu, Ghe., Pătrașcu, L., Radu, F., Bordeianu, D. G., Darie, A., Analiza economico – financiară. Concepte și studii de caz, Editura Economică, București, 2010

[16] Păvăloaia, W., Păvăloaia, D., Analiza economico – financiară, Editura Tehnopress, Iași, 2009

[17] Petrescu, S., Diagnostic economic – financiar. Metodologie. Studii de caz, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004

[18] Ristea, M., C. G. Dumitru, Contabilitate financiară, Biblioteca digitală www.ase.ro

[19] Vâlceanu, Ghe., Robu, V., Georgescu, N., Analiză economico – financiară, Ediția a II a revizuită și adăugită, Editura Economică, București, 2005

[20] http://www.airgroup-industries.com/