Studiul Si Proiectarea Sistemului DE Inserare A Firului DE Batatura PE O Masina DE Cusut Covoare Tip Tufting

CUPRINS:

Capitolul I. Generalitatii despre fabricarea covoarelor…….3

Tendințe de dezvoltare in producerea covoarelor……..3

Clasificarea covoarelor din punct de vedere al calității …

Clasificarea covoarelor după caracterul desenaturii….14

Capitolul II. Obtinerea covoarelor prin procedeul Tufting…19

2.1. Covoare cu smocuri cusute……………………………19

2.2. Covoare cu smocuri cusute cu un singur ac……………19

2.3. Tehnologia de fabricare a covoarelor Tufting…………20

2.3.1.Caracteristicele tehnice ale materialele prelucrate……23

2.4. Caracteristicile tehnice ale mașinilor utilizate…………26

2.5. Metode de desenare a covoarelor Tufting………………41

2.6. Comparația tehnico-economica ………………………..46

Capitolul III. Inserarea cu graifere…………………………..48

3.1. Sisteme de inserare a firului de bătătura………………..48

3.2. Inserarea cu graifere pe mașina de țesut de tip Tufting…50

3.3. Reglajele mașini pentru sistemul buclat………………..55

Capitolul.IV. Memoriu justificativ de calcul…………………59

4.1.Calculul transmisiilor prin curele trapezoidale ………….59

4.2.Generalitati despre cuplajelor intermitente………………65

4.3. Calculul unui cuplaj intermitent cu gheare………………66

Capitolul V. Studiu economic…………………………………70

5.1. Factorii care influențează producția………………………70

5.2. Producția realizata pe mașina ……………………………72

Bibliografie……………………………………………………77

1.1.Tendinte de dezvoltare in producerea covoarelor

Fabricarea covoarelor constituie azi pe plan mondial o ramură importantă din industria textilă. In fig.1.1. este reprezentata producția mondiala de covoare .

În ultimi ani s-au putut remarca trei tendințe de dezvoltare în producerea și utilizarea covoarelor.

Fig.1.1. Productia mondiala de covoare

Trecerea de la un element cu caracter pur decorativ de lux, la unul de necesitate generală. Azi, pentru acoperirea totală a pardoselii, covoarele obișnuite sunt înlocuite tot mai mult cu produsele textile de tipul covoarelor obținute după tehnologiile moderne de fabricație de mare productivitate.

Dezvoltarea tehnicii de fabricație a covoarelor. În completarea tehnicii de înnodare și de țesere a covoarelor s-au extins metode noi de fabricație. Se remarcă în mod deosebit tehnica de realizare a covoarelor Tufting, care s-a extins într-o măsură foarte mare.

În tabelul 1.1. se poate urmări importanța mare pe care o au covoarele Tufting în S.U.A. în celelalte țări și în special în țările din Europa, dezvoltarea tehnici de fabricație a acestui tip de covor nu este așa de evidentă. Covorul clasic înnodat sau țesut și-a menținut importanța. Covoarele fabricate după tehnologia Tufting au fost introduse doar in completare, pentru a acoperi cererea mare de consum.

Tabelul 1.1.

Producția de covoare in diferite țări

Tendința de înlocuire a lânii și a bumbacului (materie primă elastică) cu fibre chimice și sintetice

Lâna a fost până nu de mult fibra dominantă în fabricarea covoarelor. În completare se mai poate utiliza bumbacul, vâscoza, celofibra și iuta în cantități destul de reduse, mai ales pentru fabricarea calităților inferioare și ieftine de covoare.

În ultimi ani a crescut tot mai mult ponderea fibrelor sintetice ca material de efect în covoare. Această dezvoltare se atribuie în special proprietăților tehnologice deosebite pe care le au aceste materiale, cât și stabilității lor valorice pe piață.

Azi fibrele chimice și sintetice se utilizează în pondere foarte mare la fabricarea covoarelor în amestec cu fibre naturale sau pure.

În tabelul 1.2 se poate urmări aportul diverselor tipuri de fibre folosite la fabricarea covoarelor in S.U.A.

Tabelul 1.2

Materia prima utilizată pentru in S.U.A.

Cel mai mare consum, în prezent îl au fibrele și firele poliamidice și în special cele texturate.

Un interes crescând se manifestă pentru utilizarea fibrelor polinitrilacrilice, polipropilenice și poliesterice Reprezentat in fig.1.2.

Fig.1.2. Consumul de fire pentru plus

Urmărind nivelul producției de covoare în diversele etape ale dezvoltării societății omenești se poate vedea că tendința permanentă a fost aceea de a mări producția covoarelor, pentru a scădea prin acesta prețul lor de cost, în vederea creării unor posibilități de desfacere tot mai largi. S-a ajuns în decursul anilor o dată cu progresul treptat al tehnicii să se fabrice pe cale mecanică cu ajutorul unor utilaje speciale covoare „imitație” a celor orientale înnodate manual.

Primele mașini utilizate, au căutat să imite exact principiul înnodării smocurilor de pluș folosit la metoda manuală. După aceea, s-au elaborat mereu noi procedee de țesere cu randamente și productivitate mereu crescândă, îndepărtându-se astfel tot mai mult tehnica de lucru, de la principiul original de fabricație.

Se pot distinge următoarele etape mari în dezvoltarea producției de covoare:

o dezvoltare ascendentă a producției de covoare înnodate manual, până în jurul anului 1900, perioada de înflorire maximă, determinată de dezvoltarea rapidă a manufacturilor.

În secolul al XIX-lea se începe producția de covoare plușate executate pe cale mecanica. În decurs de 150 de ani s-au dezvoltat procedeele de fabricație care tindeau să realizeze copii cât mai apropiate de covoarele înnodate manual, considerate ca fiind cele mai veritabile.

S-a dezvoltat principiul de țesere a covoarelor Axminster cu chenille și covoare Tornay țesute cu vergele.

La începutul secolului al XX-lea, pentru a crește și mai mult producția de covoare, s-a adaptat din industria catifelelor metoda de țesere dublu-pluș. Totodată s-a conceput o tehnica complet nouă, cea a covoarelor Gripper Axminster.

Aceste tehnologii, pe lângă producția crescută, au creat și posibilități deosebite de obținere a desenelor pe baza dispozitivului Jaquard, adaptat special pentru fabricarea acestor covoare.

Tipurile de covoare arătate mai sus acopereau la un moment dat nevoia de covoare cu caracter pur decorativ, necesare pentru împrejurări de mare confort.

Cele mai apreciate și mai scumpe covoare, excluzând pe cele înnodate manual, sunt covoarele dublu-pluș, lucrate cu fire din 100% lână pieptănată. Principiul de lucru dublu-pluș permite realizarea unei desimi mari ce poate depăși chiar 600 000 smocuri/m2.

După importanța și ordinea de apariție în industrie există următoarele tehnologii de covoare:

covoare Tufting

covoare Raschel

covoare lipite

Apariția covoarelor nețesute a influențat mult în ultimul timp ponderea producției covoarelor lucrate după tehnologiile clasice(Axmister, Tornay, Dublu-Pluș). Totuși, niciodată nu se vor exclude aceste covoare din circuitul comercial de către covoarele nețesute. Se poate constata că în prezent covoarele clasice își recâștigă din nou importanța pe piață.

Analizând la actualul nivel de dezvoltare tehnică diversele tehnologii de fabricare a covoarelor, vom ajunge la concluzia ca nu este posibilă o comparație tehnico-economică, din care să rezulte care este cel mai bun tip de covor fabricat la ora actuală în industrie. Toate procedeele de lucru au avantajul și dezavantajul lor, dar nici unul nu exclude pe celălalt, ci ele se completează reciproc.

Este important ca dorințele consumatorilor să poată fi satisfăcute atât din punct de vedere estetic, adică in ceea ce privește coloritul, desenul și realizarea unei senzații de confort corespunzătoare,cât și din punct de vedere al rezistenței în exploatare. Totodată, foarte important este ca liniile tehnologice utilizate sa lucreze economic, adică cu un consum tot mai mic de materie primă.

Pentru a face lumină în varietatea mare de tipuri de covoare existente, care consumatorului îî apar toate sub denumirea de „covoare plușate sau covoare persane” vom face o clasificare a produselor de acest gen, existente azi pe piața mondială.

Se vor analiza în continuare următoarele criterii de clasificare:

după tehnologia de fabricație

din punct de vedere al calității și contexturii

din punct de vedere al mărimii suprafeței

după caracterul desenaturii utilizate.

Ordinea de apariție a diverselor principii tehnologice de fabricație a covoarelor.

Se poate face o primă împărțire mare:

covoare executate manual sau mecanic. Covoarele lucrate manual, cât și cele mecanice pot fi covoare netede sau plușate;

covoare executate pe cale mecanică; se pot împărții în covoare țesute și covoare nețesute.

Aceste două grupe mari se subîmpart fiecare în funcție de principiile tehnice aplicate în vederea realizării covorului. Astfel există:

1. Covoare executate manual, netede denumite Kelim și executate manual plușat, înnodate cu nodul persan sau Smyrna.

2. Covoarele netede executate mecanic se lucrează pe războaie obișnuite cu mașină cu ițe sau dispozitiv Jaquard.

3. Covoare plușate lucrate mecanic, țesute după tehnologiile clasice se împart în:

Covoare Axminster lucrate cu chenile, care permite realizarea unui produs cu consum minim de materie primă și o combinație nelimitată de culori.

Covoare Gripper, Jaquard și Royalaximinster, numite și Smyrna mecanice, dacș desenul este vizibil pe dosul covorului.

La Gripper, Jaquard, Axminster se lucrează cu un număr maxim de 16 culori, pe când la Royalaxminster numărul culorilor este nelimitat.

Nu se pot realiza după aceste principii de lucru desimi prea mari în pluș, deoarece smocurile se introduc in țesătura de bază cu ajutorul unor pensete(Greifer-Gripper) sau a unor tubușoare a căror dimensiuni nu pot fi realizate sub oarecare limită.

covoarele țesute cu vergele se produc după următoarea metodă de lucru: după ce s-a format țesătura de bază din urzeală și bătătură, firele colorate așezate în direcția urzelii, formează bucle în jurul vergelelor introduse în direcția bătăturii.

Dacă vergelele nu au lamă la capăt, la scoaterea lor din buclele formate, acestea vor fi tăiate, realizându-se astfel covoare velur(plușate).

Dacă vergelele nu au lamă la capăt, la scoaterea lor vor rezulta bucle.

covoarele dublu-pluș se realizează pe un război special, lucrând două țesături de bază deodată, suprapuse și legate intre ele cu firele de pluș active în desenul de realizat. Ulterior, aceste fire de legătură sunt tăiate la mijloc rezultând două covoare plușate identice.

Se pot lucra desene cu desene complicate, deoarece principiul de lucru permite o desime mare a smocurilor.

4. Covoarele nețesute se obțin după procedee de lucru mai noi, prin care se realizează covoare buclate și velur mai ușoare, mai ieftine, utilizate de obicei pentru mochetări, având posibilități reduse de realizare a desenelor.

La toate covoarele de acest gen, fixarea-ancorarea plușului într-un suport textil sau sintetic se face cu ajutorul unor materiale liante speciale.

Industrial, covoarele nețesute nu prezintă importanță, deoarece tehnic se realizează foarte greu, utilajul fiind destul de complicat. Deocamdată există numai două-trei patente pentru producerea acești gen de covoare.

Pentru valorificarea cât mai completă a bazei de materie primă existentă în prezent, se mai fabrică și o serie de pâsle speciale, care prelucrate și cașerate corespunzător, se pot utiliza tot ca pardoseli textile.

1.2. Clasificarea covoarelor din punct de vedere al calității și contexturii.

Covoarele pot fi considerate ca fiind țesături cu destinație pur decorativă, îndeplinind însă totodată și o serie de funcțiuni care contribuie la mărirea confortului unei încăperi.

Pentru a satisface condițiile necesare, se impune ca aceste produse să îndeplinească o serie de condiții care prezintă indicii de calitate ce se urmăresc la analiza în comerț sau în producție.

Astfel, un covor trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să aibă însușiri dermo-izolatoare bune;

senzația vizuală să fie liniștitoare, odihnitoare;

rezistența la smulgere și uzură prin frecare a plușului, să se încadreze în anumite limite prescrise.

Abia in ultimul timp s-a reușit să se perfecționeze o serie de analize de laborator, care să permită evidențierea comparativă și normarea acestor indici de calitate la un covor nou sau la calitate la un covor nou sau la unul în timpul uzurii.

Din analizele făcute s-a ajuns la concluzia că pe primul loc privind calitatea stă covorul înnodat manual sau nod persan, care în proiectarea contexturilor este luat ca etalon în ceea ce privește încadrarea în indicii de calitate prescriși. Covoarele executate cu nod Smyrna au tendința de a culca plușul, ceea ce în anumite împrejurări generează o serie de avantaje.

Covoarele lucrate manual au o duritate și o moliciune superioară, prezintă o varietate nelimitată de culori, permite realizarea celor mai mari variații în desimea plușului.

Din acest punct de vedere aceste covoare se grupează în trei mari categorii, grupate care se mai utilizează și pentru celelalte tipuri de covoare, lucrate mecanic:

calități inferioare de covoare cu aproximativ 15 000 noduri/m2;

calități medii, cu aproximativ 40 000 noduri/m2;

calități superioare de covoare cu aproximativ 300 000 – 750 000 noduri/m2.

Covorul Șahului Abbas din secolul al XVI-lea, executat din mătase naturală are 1000000 noduri/m2.

Nivelul indicilor de calitate este influențat în cea mai mare parte de înălțimea plușului utilizat. Acest element, la covorul înnodat manual, nu este condiționat de anumite restricții tehnice ca la celelalte tipuri executate mecanic.

Prin înnodarea smocurilor de pluș, acestea sunt așa de bine ancorate încât nu pot fi smulse. Vom vedea că la celelalte tipuri de covoare pentru a se realiza o oarecare rezistență la smulgere a smocurilor se recurge la utilizarea unor rapoarte de legătură, urzeală-bătătură, destul de complicate, pentru a mări prin aceasta forța de frecare(rezistență), care crește cu numărul îndoiturilor firului.

Covorul executat manual cu plușul numai din lână pură, care și în prezent mai constituie materialul ideal pentru pluș, este elastic, călduros și foarte rezistent la uzură prin frecare.

Trebuie reținut că fibrele și firele smocurilor de pluș, pe lângă că se pot smulge din țesătura lor de bază, ele se mai pot rupe la repetatele frecări în urma uzurii pe timpul exploatării. Rezistența la aceste frecări de uzură este în funcție în primul rând de materialul utilizat pentru pluș.

Urmează în ordinea calității, covorul dublu-pluș și covorul lucrat cu vergele tip Tornay cu desenul vizibil pe dosul covorului.

Covoarele Axminster sunt țesute cu chenile, cu un proces tehnologic foarte complicat, din care cauză scade în continuu ponderea lor pe piață.

Covoarele nețesute, cu toate că ponderea lor pe piață crește foarte mult datorită productivității lor mari, din punct de vedere calitativ nu se pot compara cu covoarele arătate mai sus. Sunt covoare ușoare, ieftine, lucrate în general din fibre artificiale și sintetice, cu posibilități de desenare foarte reduse.

În această lucrare se pot urmări cele mai răspândite articole de pe piața mondială cu denumirea comercială, legătura, firele, desimea, amestecul de materiale/m2, preț/m2.

După mărimea suprafeței lor, covoarele se împart astfel:

covoare propriu-zise

carpete mari și mici

preșuri și mochete

Se respectă de obicei proporția dintre laturi de 2/3, mai ales la covoare. Păstrând această proporție se obișnuiește să se exprime mărimea covorului nu numai în m2 ci și în așa numitele „sferturi” adică ¼=17 cm.

Preșurile sunt covoare înguste și lungi. Se precizează de obicei numai lățimea, lungimea fiind metraj și se procură după dorința clientului.

Normal se fac preșuri de 46, 58, 67, 70, 90, 120 cm lățime.

Pentru covoarele cu lățimi mai mari (metraj) până la 4 – 5 m se utilizează de obicei denumirea de mochetă.

În anumite împrejurări , când se mochetează încăperi mai mari, care depășesc dimensiunile uzuale de lucru, se recurge la înnădirea mai multor fâșii pentru a putea ajunge la dimensiunea finală dorită.

Clasificarea covoarelor după caracterul desenaturii

Este cel mai important criteriu în vederea desfacerii covoarelor. Numai atunci cumpărătorul se hotărăște pentru un anumit covor, dacă acesta îl satisface din punct de vedere estetic, adică în ce privește desenul, coloritul și realizarea unei senzații de confort corespunzătoare.

Analizând acest criteriu de clasificare se disting în primul rând două grupe mari de covoare:

covoarele cu desenatură clasică, al căror principiu de lucru permite realizarea unei desenaturi bogate;

covoare cu desenatură modernă cubistă, simplă.

La prima categorie de covoare se poate spune că, chiar de la apariția primelor exemplare obținute pe cale mecanică, se observă tendința de imitație a modelelor orientale.

Pentru covoarele executate mecanic după aceste modele orientale s-au păstrat denumirile, indiferent de principiul tehnologic de fabricație utilizat.

În funcție de caracterul desenaturii, covoarele s-au grupat în opt mari categorii și anume:

1. covoare cu desene turco-anatole;

2. covoare cu desene caucaziene;

3. covoare cu desene persane, chinezești, cu același caracter;

4. covoare cu desene caracteristice Asiei Centrale;

5. covoare cu motive animale sau de vânătoare;

6. covoare tip grădină, care prezintă ornamentarea împărțită în parcuri dreptunghiulare ce cuprind plante și animale de tot felul, frumos stilizat.

7. covoarele de rugăciune sunt o categorie aparte de covoare, care au fost foarte mult răspândite la popoarele Islame.

8. covoarele cu desene moderne.

Dacă desenatura la covoarele popoarelor nomade este geometrică, colțuroasă, rigidă, ca la covoarele turco-anatole, caucaziene și mai ales cele ale Asiei Centrale și Mijlocii, desenatura covoarelor executate de popoarele stabile este fină, motivele de flori și animale frumos stilizate.

Covoarele chinezești mai au caracteristica foarte interesantă: bordurile de la capete nu sunt totdeauna egale și motivele dau impresia de relief, datorită faptului că marginile dinspre fond ale motivelor sunt tăiate mai scurt decât restul, adică se conturează cu un șanț de circa 3 mm în jurul motivului. Secretul succesului tuturor acestor covoare este pe lângă frumusețea motivelor, armonia coloritului bogat.

Cu toate că desenatura covoarelor orientale a rămas aproape neinfluențată timp de 1500 de ani, totuși apar unele tendințe de concepții noi în prezentarea desenelor, de exemplu grupul covoarelor Yemen.

Desenatura covoarelor după această linie se abate complet de la imaginea obișnuită, cu toate că folosește exclusiv motivele clasice vechi orientale. Deci, aceste covoare ca desenatură sunt curate în privința stilului, numai că motivele orientale sunt aranjate într-o formă asimetrică.

S-a renunțat la bordura obișnuită a covoarelor tipic cazace, pentru ca aceasta să nu mai determine obligatoriu și coloritul restului suprafeței covorului. Aceasta a mărit mult posibilitatea utilizării unor nuanțe moderne de culori.

Deoarece și în momentul de față încă marea consumație de covoare este îndreptată tot spre covoarele cu motive orientale vechi, cu toate că nu mai corespund nici pe departe pretențiilor arhitecturii interioare moderne, această linie nouă a covoarelor Yemen, caută să creeze o cale de mijloc între ornamentația veche și noua arhitectură a interioarelor.

La stilul epocii noastre joacă un rol foarte important coloritul armonios pe suprafețe întinse, acestea neîncărcându-se cu prea multe elemente decorative.

Ca o problemă esențială din teoria culorilor aplicată în domeniul covoarelor este armonia culorilor de fond cu cele ale figurilor. Această armonie nu este supusă unor legi rigide. În general, orice nuanțe și combinații de nuanțe plăcute ochiului pot fi considerate armonioase.

Este cunoscut faptul că perceperea culorii este diferit dezvoltată la oameni, ceea ce pare armonios și frumos pentru unii oameni, poate fi nearmonios pentru alții.

De aceea, la alegerea combinațiilor de culori pentru un covor, trebuie studiată întâi influența acestor culori asupra omului prin studiul anticipat al teoriei culorilor.

Respectând principiile de bază ale acestei teorii, se poate dezvolta la consumatori o linie de percepere unică în ceea ce este frumos în combinațiile coloristice ale unui model.

În general se consideră nearmonioase culorile pure.

Armonioase sunt combinațiile din culorile complementare.

Pentru a obține rezultate bune în combinațiile coloristice ale unui model de covor, necesită experiență și cunoaștere amănunțită a cercului cromatic și poziția fiecărei culori pe acesta.

Pentru a ordona într-o oarecare măsură bogata gamă de culori utilizată în desenatura covoarelor, se utilizează în practică o grupare zecimală a culorilor și anume:

cifra zecilor arată grupa de culoare

cifra unităților indică numărul variantei(nuanței).

Se folosește în practică următoarea grupare pe culori:

10 – 19 = alb cu variante până la gris și negru;

20 – 29 = crem cu variante până la bej, havan și abir;

30 – 39 = roz cu variante până la frez și portocaliu;

40 – 49 = albastru cu variante până la bleumarin;

50 – 59 = vernil până la verde;

60 – 69 = galben până la muștar;

70 – 79 = variante de marouri;

80 – 89 = roșu cu variante până la bordo, grena;

Pe lângă denumirea comercială a desenelor, după originea lor se folosește și o clasificare zecimală unde fiecare desen poartă câte un număr, de exemplu: 272/21 unde 272 înseamnă caracteristica modelului, 21 înseamnă varianta de culori nr.1, în tot felul de combinați cu fondul dintr-o culoare, aparținând grupei 20 arătată înainte.

Modul nostru de viață în cadrul locuinței are ca atribuție principală comoditatea și igiena.

În acest sens în locuințele noastre covoarele și carpetele ne sunt necesare pentru calitatea lor de a atenua curenții supărători de aer, de a amortiza sunetele și de a procura vederii impresia de căldură și intimitate.

În alegerea covoarelor va trebui deci să ne gândim mai întâi la acești factori de confort și abia apoi la valoare lor decorativă. Cu cât covoarele vor fi mai neutre în culori și mai liniștite in desen, cu atât vor fi mai potrivite pentru crearea senzației de confort.

Plasarea carpetelor și covoarelor va trebui să urmărească în primul rând, să marcheze centrele de interes ale încăperii și zonele destinate circulației.

Întrucât zonele de circulație se întrepătrund în spațiul încăperii, este de preferat un covor mare, o acoperire generală a pardoselii, deci numeroase carpete presărate mai mult sau mai puțin ordonat.

Covoarele mai mari sau mochetele prezintă calitatea de a lăsa privirea să cuprindă fără efort continuitatea întregii pardoseli, fapt favorabil impresiei spațiale.

Dacă totuși se dorește folosirea covoarelor cu dimensiuni mai reduse decât suprafața liberă a pardoselii, va trebui să facem alegerea cu deosibită atenție.

2.1. Covoare cu smocuri cusute

Sunt produse la care materialul de efect, plușul sau bucla nu sunt prinse în țesătura suport cu ajutorul tehnicii de țesere sau înnodării. Pentru formarea plușului în acest caz servesc ace ca la mașina de cusut obișnuită, care într-o țesătură suport deja existentă coase firele de efect în așa fel încât să dea naștere la o suprafață compactă, deasă cu efect de velur, bucle,frise, în relief, cu efect de culoare ca și la covoarele clasice țesute. Deosebirea este că posibilitățile de desenare sunt mai reduse în prezent, marfa rezultată mai ușoară, fiind nevoie de o ancorare suplimentară prin lipirea plușului.

2.2. Covoarele cu smocuri cusute cu un singur ac

Acest principiu dă posibilitatea să se obțină covoare cu desene clasice orientale, la formate după dorință. Mașina pentru fabricarea acestor covoare seamănă cu o mașină obișnuită de cusut. În țesătura de bază se poate coase orice contur de model și orice culoare. Se pot executa totodată exemplare unice de covoare.

Pe dosul țesăturii de bază se imprimă de obicei modelul sau se desenează cu mâna liberă folosind creta multicoloră. Țesătura de bază se întinde după aceea într-o ramă de felul celei utilizate la broderii, însă mult mai mare.

Mai întâi se brodează, se cos contururile și după aceea se completează mijlocurile. Acul străpunge suportul și un cârlig dedesubtul lui reține la retragere bucla introdusă de ac în țesătura de bază.

Sunt covoare care seamănă foarte mult cu cele înnodate manual, numai o analiză a dosului covorului poate indica că într-adevăr nu este vorba de covoare înnodate. La aceste mărfuri trecerile de a un smoc la altul se fac în diverse direcții, pe când la covoarele înnodate manual, trecerile sunt numai în direcția bătăturii.

2.3. Tehnologia de fabricare a covoarelor cu smocuri cusute cu ace multiple numite covoare Tufting

Plecând de la principiul de lucru arătat înainte, care s-a extins foarte puțin în industrie datorită productivității reduse, s-a ajuns la construcția unor utilaje moderne de mare productivitate care astăzi execută covoarele denumite Tufting.

Procedeul de lucru se deosebește de cel anterior descris doar prin aceea că în loc de un singur ac se folosește un rând de ace dispuse pe toată lățimea de lucru, care uneori poate depăși chiar 5 m.

Denumirea derivă de la cuvântul „Tuft”, ce înseamnă coaserea unei cantități de fir după principiul brodării de la partea inferioară spre cea superioară a procesului.

In fig. 2.3. se poate urmări principiul de realizare a mărfii bucle și velur.

Fig.2.3.Principiul de realizare al covoarelor bucle si velur pe mașina Tufting

Deasupra unei țesături de bază 6, ce se deplasează în sensul de lucru al mașinii, se află un rând de ace așezate într-o fontură comună care execută o mișcare constantă alternativă în direcția verticală. Fiecare ac introduce în țesătura de bază o buclă din fire pentru pluș 7, debitate constant de la rastelul de bobine printr-o conductă de masă plastică 5.

Înainte de a se retrage acul din țesătura de bază pentru a introduce o nouă buclă, un graifer 3, reține bucla formată. La înaintarea mărfii 8 graiferul se retrage și eliberează bucla.

Pentru a realiza marfa velur se inversează poziția graiferului 3 și se înlocuiește cu cuțitul 4. cuțitul prin mișcarea sa taie tot a doua buclă formată.

Marfa crudă trece la operația de latexare pentru a fixa poziția plușului și a da stabilitate dimensională mărfii. Prin cașerări speciale se poate da o plinătate și elasticitate suplimentară.

Este primul procedeu de lucru care permite executarea unor covoare ieftine. Pentru pluș se pot folosi celofibră în amestec cu lână, celofibră pură ondulată, fire sintetice și texturate voluminoase, care dau un tușeu mai plin mărfii.

Acest gen de covoare a fost executat pentru prima dată în 1895 în Georgia – S.U.A. S-a ajuns în 1997, ca după acest principiu să se lucreze cca 50% din totalul covoarelor americane.

Mașinile Tufting se construiesc cu lățimi de lucru de la 1 – 6 m. Pasul de înaintare a mărfii este în funcție de pânza suport utilizată, precum și desimea mărfii dorite.

Atât pasul de înaintare a mărfii cât ți înălțimea plușului au domenii destul de largi de variație.

Viteza mașinii, adică numărul de împunsături/min, este în funcție de lățimea de lucru, la mașinile late variază între 550 – 750 împunsături /min.

Teoretic o mașină de 5 m lățime cu 35 pași/10 cm la marfa bucle poate produce 4800 m2/8 ore, randamentul normal al mașinii fiind de circa 30%, se poate realiza practic aproximativ 1400 m2/8 ore.

Producția practică este în funcție în primul rând de calitatea firelor utilizate, cât și de pasul de înaintare a mărfii. La marfa velur producția va scădea cu circa 40%. Trebuie avut în vedere un flux tehnologic de așa natură încât să se poată manipula cantități uriașe de material, deoarece o mașină de 4,5 m lățime cu o viteză de lucru 2,35 m2/min, consumă în 90 ore de lucru circa 10500 kg material, aceasta la o marfă cu greutate medie de 1220 g/m2 și un randament al mașinii 30%.

Obținerea pânzei suport necesara la coaserea covoarelor se realizează pe 2 pana la 5 mașini de țesut

2.3.1.. Caracteristicile tehnice ale materialelor prelucrate.

După cum s-a arătat mai înainte procedeul de fabricație a covoarelor Tufting se poate impari in 3 faze mari de lucru:

Țeserea pânzei suport (țesătura de baza )

Coaserea plusului in țesătura de baza ,ceea ce reprezintă procesul Tufting propriu-zis

Fixarea prin lipire a plusului de țesătura de baza.

Materialele utilizate in aceste faze de lucru sunt foarte diferențiale de la o întreprindere la alta.

a). Pânza suport se țese pe războaie de mare latime. Se folosesc atât in urzeala cat si in bătătura fire de iuta , mai rar de hârtie. In ultimul timp s-a dezvoltat producția de pânza suport obținuta din filamente groase , sintetici .Cel mai mult se folosește o țesătura ușoara de iuta , care prezintă insa probleme de import , iar in vopsirea in bucata trebuie sa fie degresata.

Suportul din polipropilena se introduce in industrie in proporție tot mai mare , atât presata cat si țesuta .Este mai ușoara ,nu trebuie degresata, provoacă foarte puține ruperi de ace in timpul lucrului si nu este influențata de intemperiile .atmosferice.

Ca noutate tehnica se indica si folosirea substanțelor termoplastice. De exemplu o combinație cu o țesătura din nailon denumita Cjemack, imbracata in spuma de poliuretan.

Se încearcă in prezent a se folosi in cadrul țesăturii suport fibre sintetice ,cu punctul de topire scăzut , de exemplu fire de polietilena.

O alta metoda folosește praful de polietilena pus pe covorul întors cu plusul in jos .In timpul trecerii prin mașina ,la temperatura ridicata polietilena devine la fel de termoplastica , ancorând puternic plusul.

Cu aceste noutati covoarele Tufting se apropie foarte mult de covoarele lipite.

Unei pânze suport corespunzătoare se impun următoarele:

Din punct de vedere al calității mărfii de realizat sa fie rezistenta, trainica, sa aibă stabilitate dimensionala , tușeu plin , sa nu fie receptiva de murdărie,deci cu un conținut redus de uleiuri

Pentru a putea fi prelucrata corespunzător sa fie uniforma , curata, sa menajeze acele in timpul coaserii, sa dea aderenta smocurilor inca încleiate din marfa cruda ,respectiv la vopsire , sa nu se deformeze in timpul coaserii plusului.

b). In privința fineții firelor se recomanda un Nm mediu 1.7(minim 1.5-maxim 2.5) simplu sau răsucit in 2 si 3 ,exemplu Nm 7.5/3=2.5.

In ceea ce privește consumul se considera in medie 800 – 1500 g/m² fir.

Se recomanda ca firul sa se torsioneze mai puțin si sa se răsucească mai mult.Torsiunea la bucle sa fie” Z” la firul simplu si „S” la firul răsucit ,la marfa velur invers.

Inițial pentru covoarele Tufting s-au folosit fire de bumbac pentru formarea plusului. Astăzi circa 70-80 % mărfurile acestea se realizează cu plusul din fire poliamidice texturate ..Restul se lucrează cu amestecuri din lâna cu nailon, lâna cu viscoza sau viscoza 100 %.

In ultimul timp s-a observat si tendința de a trece la realizarea covoarelor din 100% lâna .Studiul actual de dezvoltare al tehnologiei acestor covoare permite realizarea unor produse destul de valoroase , astfel incit se apreciază ca ar merita sa se folosească si fire 100% lâna , care altădată erau consumate numai la covoarele clasice..

Condiția principala impusa firelor este sa aibă o rezistenta corespunzătoare la rupere pentru a putea suporta procesul de coasere a plusului in țesătura de baza . sa fie pe cat posibil fara noduri : se va utiliza in cazul eventualelor ruperi lipirea capetelor.

In cercurile de specialitate se considera ca dezvoltarea producției covoarelor Tufting a favorizat perfecționarea fibrelor chimico-sintetice. Prima data impus de tehnologia Tufting s-a urmărit a se obține o fibra rezistenta , apoi s-au impus filamentele pentru a nu mai avea noduri, iar pe urma s-au căutat fibre cu caracteristici speciale ale fibrelor de lâna.

c). Apretarea dosului covoarelor Tufing are o importanta mult mai mare decât apretarea covoarelor clasice , deoarece la covoarele Tufting fixarea plusului se obține exclusiv numai prin apretul aplicat. Cantitatea de apret necesara este de circa 1000 g/m².

Depunerea apretului se poate realiza cu covorul in poziție normala sau cu plusul in jos, in funcție de caracteristicile mașinii.

Principalele apreturi pentru covoarele Tufting sunt:

Pe baza de latex natural

Pe baza de latex sintetic

Dispersii ale substanțelor sintetice de ex. acetat de polivinil

Substanțe termoplastice

Cașerări cu materiale cum sunt : poliuretanul, cauciucul spongios etc.

Latexul natural (cauciucul natural) fiind supus alterării prin oxidare se folosesc ca adaosuri de stabilizare antioxidante, de întărire. Calitățile bune ale latexului se realizează numai printr-o vulcanizare corespunzătoare .

Latexul sintetic câștiga in ultimul timp mult ca importanta din cauza nestabilității preturilor pe piața de latex natural .Are calității antiderapante si elastice mai reduse. S-au folosit cu succes amestecurile de latex natural si sintetic.

Dispersiile substanțelor au avantajul ca necesita mai putini componenți , se pregătesc ușor, se usuc afara vulcanizare Prezintă dezavantajul unui tușeu mai puțin elastic , nu are efect antiderapant devenind chiar casant la temperaturi scăzute

Folosirea substanțelor termoplastice se afla inca in faza de experimentare ca si cea utilizând diversele cașerări.

2.4. Caracteristici tehnice ale mașinilor utilizate.

Mașinile Tufting se construiesc in diverse latimi si pentru produse cu utilizare foarte diferențiata. De exemplu , casa constructoare Siger Cobble realizează:

Mașini de 100-115 țoli latime folosite la cuverturi de pat

Mașini de 61 țoli latime utilizate pentru materiale de imbracaminte , stofe decorative etc.

Presurile si covoarele se produc pe mașini de 40, 61, 120, 162, 202 țoli iar o mașina de 30 țoli construita de aceasta firma este destinata numai pentru mostre de covoare , pentru a nu întrerupe din producție mașinile mari in cazul executării unor probe.

Mașinile vor avea mai multe locuri de ace decât necesare latimilor nominale de lucru, pentru a putea tine cont de eventualele intrării ale țesăturii de baza.

Schema de principiu a unei masinii Tufting este ilustrata in fig.2.4.1.

Toate mașinile pot fi utilizate si la latimi de lucru mai mici decât cele standard , dar nu se practica prea mult deoarece este neeconomic.

Mult mai utilizata este metoda de a lucra cu doua sau mai multe fasii pe aceeași mașina. Pentru aceasta se pot introduce in mașina fasii înguste separate de pânza suport , dar de cele mai multe ori se utilizează o pânza normala si se elimina unul pana la doua ace ; după formarea plusului in acest loc se aplica un dispozitiv corespunzător de taiere.

Fig.2.4.1.Mașina Tufting (schema de funcționare)

Impartirea, adică distanta dintre acele mașinii este un element care se fixează deja prin comanda la constructori si poate fi foarte greu schimbata .daca se impune o asemenea schimbare trebuie înlocuite toate segmentele din fontura acelor , lamelele, graiferele si cuțitele.

Din aceasta cauza au fost standardizate câteva impartiri din care doar 2 se lucrează mai mult la covoare , si anume : 3/16 țoli si 5/32 țoli sau 21 si 26 ace/10cm .

De obicei desimea plusului este condiționata de desimea posibila a celor, adică impartirea lor care nu poate trece sub o anumita limita; in funcție de greutatea mărfii este necesara o grosime limita minima la ace. Pentru a putea creste totuși desimea fara a scădea sub aceasta limita admisibila s-a trecut la aranjarea lor in diagonala sau pe doua rânduri in loc de rectiliniu.

Elementele care au ca domeniu larg de variație sunt:

Inaltimea plusului ;

Numărul si mărimea pasului de înaintare a mărfii.

Schimbarea acestor elemente făcându-se foarte repede permite realizarea ușoara a unei game mari de produse , atât din punct de vedere al greutății mărfii/m², al aspectului, cat si al calității in general.

Pasul de înaintare este in primul rând in funcție de diversele categorii de fire utilizate , cat si de viteza cu care pânza suport lucrează la diverse categorii de mărfuri Tufting practic cu un număr de 4-14 pași/țol, iar pentru covoare se utilizează cel mai des numărul de 7-8 pași/țol

Lățimea plusului este determinata de distanta intre pânza suport si cârligul de susținere a buclei (graifer) 2 după cum rezulta din figura 2.4.2..Distanta intre aceste doua elemente poate fi schimbata prin ridicarea plăcii 3. La fiecare schimbare trebuie reglata din nou foarte precis alimentarea firelor pentru a corespunde noii lungimi de bucla. In acest fel se poate varia lungimea de bucla inițiala cu circa 3/16 țoli.

Pentru a mari si mai mult mărimea de bucla se impune schimbarea cursei acelor , majoritatea mașinilor având pentru acest scop came pe axul principal ce permit reglarea a doua mărimi de cursa a acelor. Fiecărei curse reglata , după cum s-a arătat mai sus, ii corespund anumite limite intre care se poate schimba inaltimea plusului , prin schimbarea poziției plăcii 3. Reglând in afara acestor limite inaltimea plusului prin schimbarea poziției plăcii 3, marfa rezultata va fi de calitate necorespunzătoare.

Inaltimea minima a plusului este in funcție de grosimea cârligului graiferului. Se construiesc graifere de diferite forme , iar unele din ele la care s-a micșorat grosimea cârligului permit trecerea la inaltime de bucla si mai mica.

Principiul de formare a buclelor si al plusului la aceste mărfuri este simplu si poate fi urmărit amănunțit inca o data in fig.2.4.2.

Rezulta ca pentru ambele genuri de marfa , afara de mecanismul de formare a plusului , restul mașinii este neschimbat. Având elementele principale de formare a plusului diferite , nu se poate obține pe aceeași mașina covoare bucle si velur fara a transforma mecanismul de formare a plusului.

Este posibila schimbarea unei mașini de la marfa velur pe bucle si invers, dar nu este economic , deci nu se recomanda.

Trecerea de la o marfa la alta este legata de mari pierderi de producție deoarece schimbarea acelor, cuțitelor si graiferelor necesita circa 3 zile de lucru inclusiv reglajele necesare după schimbarea elementelor de formare a plusului.

Foarte important pentru reușita mărfii este ca după ce graiferul a eliberat bucla nou formata, alimentarea necesarului de fir pentru bucla următoare sa se reducă cu 1/16 țoli pentru a forța bucla anterioara sa se așeze strâns in țesătura de baza.

Graiferul si cuțitul din fig. 2.4.2. au forma lamelara si se mișca in timpul tăierii ca fălcile unei foarfece. Aceste elemente sunt fabricate din oteluri speciale deosebit de elastice. Firma Cobble folosește otelul 1-8-4-1 având in compoziție 18% metale grele. Este un aliaj realizat după îndelungate încercări

Lățimea muchiei de taiere a cuțitelor este de 6 țoli si poate fi mereu ascuțita. la un regim de lucru ,durata medie de folosire intre doua ascuțiri este de 100 ore. Ciocul graiferului trebuie si el reascuțit dar la un interval dublu de funcționare fata de cuțit..

Se utilizează ascuțitoare speciale de tipul polizoarelor cu cadre de susținere aparte pentru cuțite si pentru graifere. Cea mai buna ascuțire se face insa manual.

Fiecare graifer si cuțit se poate scoate separat fara a deranja restul de elemente ale mașinii. Poziția corecta a elementelor de formare a plusului este marcata printr-o crescatura astfel nu necesita reglaje suplimentare după operația de ascuțire. Demontarea , ascuțirea si montarea din nou in mașina a unui cuțit sau graifer necesita 3-4 minute.

La trecerea de la un tip de materie prima la alta se recomanda reascuțirea generala a tuturor cuțitelor. In acest sens se tine cont de rezistenta la taiere a materialelor.

Fig.2.4.3 Mecanismele principale ale mașinii Tufting

Cu ajutorul fig. 2.4.3. in baza celor arătate anterior se poate urmări principiul de funcționare in amănunt al întregii mașini Tufting, reprezentata la fig. 2.4.2.

Mașina are următoarele parți componente:

dispozitiv de alimentare a firului pentru plus 3, cat si dispozitiv de alimentare a pânzei suport 5.

dispozitivul de debitare , control si infasurare a mărfii crude 4

3. mecanism pentru acționarea acelor 1, graiferelor si cuțitelor 2Acest mecanism intr-o forma mai speciala a fost transformat înlocuind acele normale cu tuburi foarte subțiri cu care firul este introdus in țesătura de baza, pneumatic .După alta construcție s-au inversat pozițiile elementelor principale de lucru , marfa cruda se formează pe verticala , iar tuburile sau acele sunt dispuse sa acționeze orizontal.

Fig.2.4.4. Mașina Tufting cu coasere pneumatica a plusului

rastelul cu bobine poate fi de diferite feluri si se construiește de obicei după spațiul disponibil. Poate fi simplu sau etajat. Bobinele se aseaza in serie de 2 sau 4 pentru fiecare ac.

Fig.2.4.5. Rastelul de bobine de la mașina Tufting

Conducerea firului de la rastel pana la dispozitivul de alimentare al mașinii se face in tuburi lungi de masă plastică. Introducerea firului in aceste tuburi necesita pistoale pneumatice la fiecare rând de rama, ceea ce înseamnă ca mașina necesita si un compresor. De felul rastelului depinde randamentul mașinii. bobinele in cruce folosite au o conicitate de 15º , diametru de 25 cm si greutatea de circa 4 kg.

dispozitive ajutătoare pentru susținerea si alimentarea pânzei suport, de control a mărfii crude si de rulare a ei. Daca marfa cruda nu se depozitează si se taie direct după apretat se va lucra tablat. In caz contrar, daca se trece si la operația de tundere după apretare se va lucra rulat. Un sul de marfa cuprinde circa 30 cm.

Repansarea se face cu ajutorul unor pistoale pneumatice cu un singur ac reprezentate in fig.2.4.6.

Pentru fiecare mașina este necesara o rampa de control, si un număr de pistoale egal cu numărul culorilor folosite(daca se lucrează pe fasii). După vopsirea si latexarea mărfii se mai recomanda inca o rampa de control, mese pentru cuponari si ambalare. Tunderea nu este obligatorie ci in funcție de pretențiile clientului.

Fig.2.4.6. Pistol pneumatic de repansare

Din cauza ca țesătura de baza nu are marginea dreapta atunci când se intra in mașina nu se poate coase plusul, pana la margine, pentru ca acele sa nu lucreze in gol; astfel se va lăsa la ambele margini circa 1 țol pânza suport libera care se va tăia după finisat.

Pentru taiere se utilizează un fierăstrău circular. Daca marfa nu este destinata pentru mochetări ci pentru covoare, atunci se fastoneaza si se aplica franjurile , uneori jur împrejur.

Fig.2.4.7. Pistol pentru conducerea pneumatica a firului

de la rastel

Foarte important la montarea unei mașini Tufting este faptul sa nu fie pornita fara material, adică pânza suport si fire pentru plus, aceasta pentru a evita o uzura prematura a organelor de lucru.

Pentru deservirea mașinii, de regula se instruiesc barbati care ulterior sa poată executa reglaje mărunte. Pentru reglaje si schimbări mari necesita un mecanic de întreținere. Se folosește un muncitor la realizarea mărfii , unul la rampa de control, un al treilea muncitor va deservi rastelul cu bobine. Daca se lucrează de pe formate mari acest muncitor poate deservi rastelul pentru 2 si 3 mașini In medie se considera necesar 3 muncitori.

Factorii principali care influențează viteza de lucru a mașinii sunt:

tipul de construcție

mărimea si impartirea acelor

mărimea pasului de înaintare a mărfii

îndemânarea personalului de deservire

principala condiție de realizare a parametrilor proiectați este calitatea firelor cat si a țesăturii de baza.

Din cauza multiplelor elemente care determina viteza de lucru este greu de a da o cifra concreta privind producția

La aceeași latime de lucru si impartire a acelor se va putea dubla producția de marfa bucle fata de velur , cu cat este mai mica impartirea adică mai des numărul de ace, cu atât ruperile de fire sunt mai frecvente. Lichidarea ruperilor de fire influențează cel mai mult producția.

In general se considera optima viteza de 720 rotații /min la mașinile de 300 cm latime. La mașinile de 4-5 m se lucrează cu viteza mai mica de 550 rotații /min. La articolele ușoare de tipul cuverturilor se poate lucra cu 1100 rotații /min. Acestea sunt cifre orientative , influențate de calitatea mărfii dorite si de felul firelor utilizate.

Producția realizata in 8 ore la mașini cu înaintarea mărfii de 8 pași/ țol, la articolele velur si bucle este la mașina de 202 " – 5m si 5/32 impartiri este de 925 yard pătrat/ 8 ore velur si 1750 yard pătrat/ 8 ore buclat.

In funcție de firma constructoare reglarea parametrilor de lucru ai mașinii se face diferit.

Instalația pentru apretarea dosurilor covoarelor se poate vedea in fig.2.4.8. Este necesara pentru a fixa plusul de țesătura suport , deoarece acest principiu de lucru nu fixează prin interțesere plusul cum a fost cazul la covoarele clasice.

Fig.2.4.8.Instalatie de apretat covoarele Tufting

Prin apretare se da mărfii țesute tușeu , greutate si se protejează țesătura de baza contra influentelor umezelii. Se asigura , de asemenea, mărfii un caracter antiderapant. După apretare covorul poate fi tăiat după dorința fara pericol de destrămare, ceea ce prezintă un avantaj foarte mare in cazul mochetării.

Apretarea consta in îmbibarea dosului covorului cu o soluție din cauciuc natural sau sintetic arătat la capitolul anterior. Marfa trece cu dosul peste un cilindru rotitor intr-o baie cu soluție de latex.

Dozajul si uniformitatea depunerii se reglează cu ajutorul unui raclu, sau prin schimbarea vitezei de rotație a cilindrului de depunere in raport cu cea de inaintare a mărfii

Covoarele bucle necesita un strat mai gros de latex deoarece la desfacerea unei bucle din țesătura de baza se deșira si buclele următoare

Uneori se aplica si o cașerare , lipind pe dosul covorului o țesătura suplimentara foarte rara , pâsla sau material sintetic gravat cu figuri in relief. Prin aceasta se mărește grosimea țesăturii de baza propriu-zise, se mărește rezistenta si stabilitatea pe pardoseala a covorului. Este o problema pur economica daca se va aplica acest procedeu sau nu , ținând cont ca trebuie cantitati foarte mari din asemenea suporturi si soluție de lipire.

Instalația de uscare produce abur care înviorează plusul format.

In instalația de uscare se transporta marfa suspendata intr-un curent de aer cald cu ajutorul a doua lanțuri laterale de ace si clupe. Uscătorul poate fi înzestrat si cu dispozitive de periere, batere si absorbție a scamelor. Mărimea uscătorului se stabilește in funcție de viteza de parcurgere a mărfii si a numărului pasajelor.

O instalație de acest gen de construcție engleza are circa 70 m lungime si realizează 20 000 000 m² pe an.

Vitezele de lucru indicate sunt: 8m/min pentru latexare simpla , 2 m / min latexare cu spuma si cofrarea dosului si 3-4 m/min latexarea si cașerarea cu pânza suport suplimentara.

Aceasta operație nu are numai scopul de a fixa definitiv poziția smocurilor , ci aburindu-le in faza de uscare a latexului deschide smocurile rezultând astfel îndreptarea si uniformizarea plusului pe toata suprafața

Latexul se aplica sub forma de emulsie ce conține latex de vulcanizat, un material aglutinant si alți componenți in funcție de rețeta specifica fiecărei întreprinderi.

Important este ca emulsia sa fie așternuta in mod egal pe dosul covorului, iar grosimea stratului sa fie ușor reglabila; pentru aceasta vâscozitatea masei trebuie sa corespunda cu cea a unei smântânii mijlocii. Emulsia trebuie sa permită o reglare a gradului de vâscozitate in funcție de grosimea stratului dorit.

Temperatura camerei de uscare si viteza de trecere a materialului trebuie sa fie reglabila astfel incit sa permită coacerea corecta. O uscare prea rapida poate da un strat de latex cu crăpături sau invers, lipicios.

Pentru a putea obține aburirea este important ca in timpul uscării o parte din umezeala sa poată fi eliminata prin suprafața plusata. Uscarea se face la 120-150 º C . Uneori urmează si o camera de răcire.

Aplicarea unui strat de liant pe dosul covorului mai are si avantajul ca nu aluneca covorul si este impermeabil la apa , totodată se poate lucra metraj care se taie ulterior la dimensiunile cerute. Stratul de liant va fi mai gros la covoarele buclate care necesita o fixare mai buna.

Aceste covoare nu se vor curata nici o data cu benzina , deoarece aceasta dizolva liantul.

Pentru tăierea covoarelor la dimensiunile necesare, se folosesc mese platforma atașate instalației de apret. Tăierea se face cu aparate speciale montate pe aceasta platforma sau transportabile ca in fig.

2.5. Metode de desenare a covoarelor Tufting

Posibilitățile de desenare ale acestor covoare sunt si azi in continua perfecționare. Pe aceasta mașina nu se realizează desene clasice orizontale cu borduri si medalioane direct pe mașina ci numai lucrând marfa alba care ulterior sa fie imprimata. Instalația de imprimare fiind foarte costisitoare iar materialul neridicându-se la inaltimea pretențiilor actuale privind calitatea , acest procedeu de desenare se utilizează deocamdată destul de puțin , studiindu-se in continuare perfecționarea.

Mai mult utilizate sunt procedeele de vopsire in bucata cu efect de rezervare.

Pe mașina Tufting presupunând materialul vopsit in fir sau puf mai sunt o serie întreaga de posibilitati de desenare care nici una nu poate realiza deocamdată desenatura obținuta in celelalte tehnologii de fabricare a covoarelor. Se utilizează tot mai mult procedee de imprimare locala a firelor înainte de prelucrare pe mașina Tufting.

Se mai poate lucra marfa sub forma de bucle sau velur, cu efecte de culoare, melanjarea firului, utilizând fire muline, mele sau lucrând in dungi colorate. Se mai pot folosi si fire supratorsionate.

Printr-o instalație speciala de transport al fonturii acelor in zigzag sau al pânzei suport, se pot obține zig-zaguri si in marfa rezultata, folosind un raport de 2 sau mai multe fire colorate diferit.

Mișcarea in zigzag a fonturii acelor se realizează cu ajutorul unor came speciale, putând lucra cu rapoarte de la 8-12 pași. Cele mai utilizate sunt rapoartele 8,10,12,16,20,24 pași.

Fig.2.5.1. Model de realizare in zig-zag a covoarelor tufting

Desenarea in relief prin bucle lungi si scurte combinate cu desenarea in culori, evidențiind o anumita culoare prin bucle lungi si acoperind alta care formează bucle scurte, este astăzi procedeul de desenare care se considera ca merita a fi perfecționat.

Aplicând mașinii dispozitive speciale pentru alimentarea firelor, care la aceeași lungime de cursa a acelor alimentează după comanda lungimi de fire diferite, se pot obține inaltimi de bucla diferite. Acest procedeu de desenare se poate aplica insa numai la marfa bucle.

In fig. 2.5.2., se prezintă principiul de formare a buclelor lungi si scurte după cum urmează:

Fig.2.5.2. Principiul de desenare prin bucle lungi si scurte

Lungimea de fir necesara la coborârea acelor este debitata de dispozitivul de alimentare si corespunde lungimii de fir necesara unei bucle lungi.

Debitând mai puțin fir ca la buclele I-IV si anume CB pentru ca acul sa-si poată efectua cursa CA el isi retrage firul prin compensare de la bucla precedenta, realizând o bucla scurta la lungime CB

Desenul realizat astfel in relief este cu atât mai bogat cu cat mașina lucrează cu mai mulți cilindri de alimentare, care fiecare debitează porțiunea de fir comandata electric de către un cilindru mostra , compus din porțiuni izolate pentru bucle scurte si porțiuni neizolate pentru bucle lungi.

Acest principiu de desenare a fost dezvoltat de firma Cobble in 1962, realizându-se o serie de desene geometrice.

Dezvoltând mai departe principiile arătate s-a ajuns in prezent la posibilitatea de a obține desene florale inițiale Jaquard prin comandarea individuala a debitării fiecărui fir. Acest procedeu poara numele de procedeu de desenare Scrool.

Daca firele cu soț sunt dintr-o culoare si cele fara soț de alta culoare, prin comandarea la unele numai de bucle lungi, la altele numai cu bucle scurte se pot obține diverse efecte de culoare prin acoperire , lucrându-se similar ca la o marfa realizata cu dispozitiv Jaquard in doua coruri, unde bucla lunga corespunde cu corul activ, iar bucla scurta cu corul mort.

Fig.2.5.3.Masina Tufting cu dispozitiv de desenare Slat Patterns

Principiul de desenare acoperind bucla scurta prin bucle lungi prezintă același dezavantaj din punct de vedere economic pe care îl prezintă marfa realizata după tehnologiile clasice cu coruri moarte incluse in țesătura de baza.

Cu toate ca buclele lungi cat si corurile moarte prezintă un consum de material inactiv, se poate aprecia totuși ca atât corurile moarte din tehnologia clasica, cat si buclele scurte acoperite cu cele lungi din aceasta tehnologie contribuie la realizarea unei mărfii mai pline cu caractere elastice deosebite in exploatare.

Cele arătate mai sus au frânat la un moment dat oarecum dezvoltarea principiului de desenare imitație Jaquard la covoarele Tufting, căutând sa se dezvolte mai mult principiile vopsirii in bucata, cat si cele de imprimare. Astăzi se poate aprecia ca ambele principii se dezvolta in continuare cu același interes.

Dezavantajul principiului de desenare arătat este ca se poate realiza direct pe mașina numai marfa bucle. Daca se dorește marfa velur după aceasta desenatura covoarele trebuie tunse .Prin tundere se taie vârfurile buclelor lungi.

In ultimul timp s-au conceput graifere speciale pentru a putea lucra aceeași mașina concomitent bucle si velur.

2.6. Comparația tehnico-economica intre covoarele țesute clasice si covoarele Tufting.

De la început trebuie precizat ca o astfel de comparație nu se poate face in bune condiții din următoarele condiții:

Covorul clasic pe langa celelalte calitati prezintă in primul rând o importanta ca obiect pur decorativ in înfrumusețarea interioarelor

Covorul Tufting va deveni in viitor un obiect ce necesitate vitala pentru înlocuirea pardoselilor clasice(cherestea , linoleum, parchet )

Covorul clasic nu va fi înlocuit de covorul Tufting din cauza utilizărilor diferite pe care le are. Din aceasta cauza se va înregistra in continuare o dezvoltare concomitenta a ambelor tipuri de covoare.

Trebuie precizat ca la covoarele clasice se executa numai dimensiuni standard, pe când la covoarele Tufting se pot croi pentru orice dimensiune si mai ales pentru necesitatule de mochetat, fara pericol de destrămare.

Covoarele Tufting au ca obiectiv principal, pe langa înfrumusețarea interioarelor, mai ales

Imbunatatirea condițiilor fono-izolante, reducând ecourile acustice cu cel puțin 50%

Aceste covoare imbunatatesc condițiile termoizolante si igienice ale încăperilor de lucru si de locuit, reducând consumul de energie termica pentru încălzit

Sub forma de pardoseala textila menajează sănătatea datorita unor proprietati elastice foarte apreciate, totodată mărește prin aceasta randamentul muncii, mărește productivitatea in domeniu construcțiilor, necesita o baza de materie prima mai ieftina , se reduc cheltuielile de întreținere si achiziție etc.

Făcând totuși in linii mari o comparație intre covoarele Tufting si cele clasice se pot arata următoarele:

Consumul de materie prima este mai mic la aceste covoare

Se reduce consumul de chimicale si energie electrica

Productivitatea muncii este foarte mare in raport cu realizarea covoarelor clasice

Suprafața industriala necesara pentru producerea aceluiași volum de producție este mult mai mica la covoarele produse după acest procedeu.

3.1. Sisteme de inserare a firului de bătătura

Inserarea efectiva a bătăturii prin rost se poate realiza cu ajutorul graiferelor prin câteva moduri in funcție de:

numărul de graifere utilizate

forma firului de bătătura in momentul transferului

tipul transferului

Astfel se disting 4 tipuri de inserare:

sistemul Dewas: care utilizează doua graifere care intra in rost din ambele pârti simultan

sistemul indirect:este asemănător cu cel anterior insa transferul firului de bătătura se realizează direct cu pensa purtătoare

sistemul Ancet-Fayolle: utilizează un singur graifer care pătrunde in rost fara fir din partea opusa alimentarii cu bătătura ,apuca firul de bătătura de pe prezentator după care se retrage cu firul introducându-l in rost.

sistemul Gabler:firul de bătătura este introdus sub forma de bucla , de unul dintre graifere ,este preluat la mijlocul rostului de celalalt graifer urmând ca bucla sa fie desfăcuta fara ca firul sa se mai desfășoare de pe bobina de alimentare.

Cel mai utilizat este sistemul Dewas , deoarece are un gabarit mai mic fata de celelalte, transferul se realizează fara probleme pentru orice tip de fir de bătătura si prezintă posibilitati tehnice variate de obținere a mișcarilor graiferelor.

3.2. Inserarea cu greifere pe masina de tesut tip tufting

Pe mașina de țesut de tip Tufting inserarea firului de bătătura se realizează diferit fata de o mașina de țesut obișnuita .La aceasta mașina exista un mecanism cu excentric care controlează mișcarea graiferelor si a cuțitelor formându-se astfel bucla pe pânza suport.

Elemente componente:

1. motor electric : puterea motorului: P=2,2 Kw

turatia motorului : n=900 rot/min

2. cuplaj intermitent comandat:

3. transmisie prin curele trapezoidale

4. arborele principal Ap

5. excentric

Funcționarea mecanismului:

Mișcarea transmisa de la motorul electric 1 , trece prin cuplajul intermitent 2, si prin curele trapezoidale 3, mișcarea ajungand la arborele principal 4 . Pe arborele principal se afla toate celelalte mecanisme ale mașinii. Pe arborele principal se găsește un mecanism cu dublu excentric care preia mișcarea de la arborele principal si realizează comandarea atât a graiferelor si a cuțitelor cat si a acelor de cusut. In momentul in care excentricul se afla zona cu raza mare se produce prinderea buclei de câtre graifer iar când se afla in zona cu raza mica bucla este lăsata si se trece la preluarea celeilalte bucle.

Mecanismul cu dublu excentric prezintă la nivelul lui si o serie de liniare si reglaje de aceea de aici se vor executa o serie de reglaje pentru sistemul de covor dorit , fie vorba de plus tăiat sau de bucla plina.

Mecanism cu dublu excentric:

Fig.3.2.1. Mecanismul cu excentric

Elementele componente ale mecanismului:

cuzinet

liniar

reglaj micrometric

butuc

carcasa

excentric

10. disc

11. cuzinet

12. surub M8

13. piulita

14.saiba

Pe excentric se afla reglajul micrometric de unde se poate modifica poziția cuțitului fata de graifer si poziția graiferului fata de poziția acului de cusut.

Aceste reglări nu trebuie confundate cu schimbarea lungimi șurubului si de asemenea nu trebuie confundate cu reglajul timpului care poate face ca graiferul sau cuțitul sa pornească mai devreme sau mai târziu in comparație cu mișcarea acului.

Avantajul oferit de reglajul micrometric este eficienta in ceea ce privește mișcarea cuțitului. Cuțitul si graiferele sunt reglate in așa fel incit când graiferul prinde firul cuțitul este aproape in poziția de taiere ca in fig. 3.2.2.Dupa ce graiferul prinde complet bucla si se reîntoarce in poziția sa inițiala cuțitul este in poziție de taiere deci are loc tăierea propriu-zisa.

Fig.3.2.2. Reglajul acului

Exista posibilitatea de a schimba firul sau modelul covorului si este necesara modificarea distantei dintre cuțit si graifer.

Fig.3.2.3. Reglajul micrometric pentru reglarea graiferului si cuțitului

3.3. Reglajele masinii Cobble St 77 pentru sistemul buclat

Toate mașinile Cobble St 77 sunt dotate cu reglaj micrometric al tijelor oferind o facilitate pentru a putea modifica poziția cuțitului fata de graifer , si poziția graiferului fata de acul de cusut.

Produsul cu fluor tăiat sau bucla este fabricat prin utilizarea unui graifer si a unei lamele elastice care înlocuiește graiferul iar pentru fluor tăiat a unei entitati din placa de baza.

Fig.3.3.1. Reglaj la mașina Tufting

Principiul este ca lamela elastica retine bucla de fir pentru taiere sau permite buclei de fir sa fie împinsa si trecuta de capătul lamelei si sa formeze o bucla. Ca si pentru 2 sau 3 inaltimi de bucla variația in alimentare firului pe pas – care determina inaltimea florului este furnizata printr-un dispozitiv auxiliar de desenare.

Dispozitivele auxiliare de desenare potrivite pentru utilizarea plus tăiat sau bucla sunt:

desen plan

dispozitiv auxiliar mostra plan

desen pe placa

U.T.P.A- împreuna cu rola randalinata si placa.

Reglarea pentru cursa graifer si cuțit utilizata va fi normala la fel ca pentru fluor tăiat

Depinzând totuși de natura firului si inaltimea florului atât pentru graifer cat si pentru cuțit reglarea poate fi ușor modificata de la fixarea nominala .Fixarea plăcii de baza este ca pentru fluor tăiat .

Inaltimea buclei joase este complet determinata de cantitatea de fir alimentat de către dispozitivul auxiliar de desenare.

Deci inaltimea dintre fluor tăiat înalt si bucla joasa trebuie sa fie minim ¼”(6,3 mm) pentru ca sub aceasta vor apărea probleme datorita sensibilității cerute de sistemul plus tăiat sau bucla in detectarea plusului înalt si jos.

Aceasta va duce la bucle in domeniul plus tăiat sau la plus tăiat in domeniul buclei.

Reglarea acului: este fixata la fel ca la fluor tăiat , dar se cere o reglare suplimentara a acului deasupra pânzei suport in cazul când se utilizează un dispozitiv de mișcare a pânzei suport Daca se utilizează un dispozitiv de mișcare a pânzei suport , mișcarea realizata este supusa la aceleași restricții ca la covorul cu fluor tăiat, pentru ca buclele de fir reținute de graifer se opun mișcarii pânzei.

Tabelul 3.3.

Limitele de reglaj ale inaltimii plusului

Mișcările zig-zag de jumătate de pas a dispozitivului de mișcare a pânzei suport carte ondulează linia tufted sunt limita mișcarii pentru finețea obișnuita 5/32”, 1/8”si 3/16” unde inaltimile plusului sunt relativ joase.

Reglarea graiferului: este fixata in raport cu acul .Mișcarea

graiferului la ac este la fel după cum este descrisa in fig.3.3.2.

Fig.3.3.2. Reglarea graiferului fata de cuțit

Cursa graiferului atât înainte după ce ia firul de pa ac cat si înapoi când sunt eliberate buclele joase , selectate, este de prima importanta.

Începând cu graiferele in poziția complet in spate , cu acele penetrând pânza suport si coborând către punctul de ridicare al firului , graiferele vor începe sa se miște către preluare si in acest timp buclele joase vor fio împinse de lamele elastice. Aceasta distanta dintre linia de centru a acelor si capătul graiferului – când graiferele sunt in poziția in spate – trebuie fixata critic.

Cu cat distanta aceasta este mai mare cu atât diferența dintre doua inaltimi de fluor va fi mai slaba si acestea vor fi bucle de inaltime intermediara in domeniul schimbării de la tăiat la buclat.

Modul in care aceasta distanta este fixata sa aibă dispozitivul auxiliar de desenare pe bucla constanta si sa înceapă cu o cursa înapoi de aproximativ ¼” de la centrul acului la capătul graiferului descrescând aceasta distanta atât cat e posibil pana când fata covorului buclat începe sa arate poroasa. Aceasta înseamnă ca buclele tocmai încep sa fie tăiate. In aceasta poziție va fi obținuta cea mai buna definire.

Mișcare înainte a graiferului trebuie sa le aducă destul de înainte astfel incit lamela elastica sa cuprindă acul când acul se retrage.

Daca mișcarea este prea scurta graiferul se va opri , acul se va retrage de la lamela si lamela se va închide nereușind sa prindă corect bucla de fir.

Poziția cuțitului fata de graifer trebuie fixata cu graiferele in poziția complet in spate la fel ca la fluor tăiat.

Cu graiferele in aceasta poziție , vârful cuțitului este la același nivel cu vârful graiferului si 1/32” (0,8-1,6mm) mai departe de începutul teșiturii de prindere a vârfului de graifer .

4.1. Calculul transmisiilor cu curele trapezoidale la arborele principal

Date de proiectare inițiale:

– Puterea motorului

– Turația motorului

n = 900 [rot/min]

– Raportul de transmitere i1,2;

i1,2=

i1,2=1,34

– Materialul curelei: -cauciuc

Diamerul roții conducătoare,

Adopt din…………Dp1= 260[mm]

Diamerul roții conduse,

Adopt din…………. Dp2=350[mm]

Distanța preliminară dinre axe,

Adopt

Unghiul dintre ramurile curelei,

Unghiul de înfășurare pe roata mică,

Unghiul de înfășurare pe roata mare,

Lungimea primitivă a curelei,

Adopt

Distanța dintre axe recalculată,

4.1.1.Calculul cinematic

Viteza periferică a curelei,

Verificarea vitezei periferice,

– la curele trapezoidale clasice

Vt – viteza periferică teoretică

Coeficientul de alunecare specifică,

Adopt

Raportul de transmitere efectiv, ief

ef

ief

Puterea efectivă,

– curea tip B din bibliografia [10] tab. 130 pag. 272

din bibliografia [10] tab. 129 pag. 269

din bibliografie [10] tab. 128

z=numărul de curele

Adopt

Numărul de roți al transmisiei

4.1.2.Calculul de rezistență

Frecvența de încovoiere a curelei,

x – numărul roților de curea

Forța periferică utilă

Lățimea curele,

din bibliografia [10] tab. 131 pag. 277

Forța transmisă pe arbore,

Forța de întindere a curelei

Coeficientul de frecare,

Lățimea roții de curea,

Adopt – B=55[mm]

Momentul de torsiune,

4.2. Generalitati despre cuplajele intermitente

Cuplajele intermitente comandate se folosesc , pe scara larga, la sistemele de acționare necesita cuplări si decuplări repetate modificarea regimurilor de funcționare ,schimbarea sensului de mișcare (autovehicule, mașini –unelte, prese , laminoare)

Cuplajele intermitente rigide:

Din aceasta categorie fac parte cuplajele cu gheare frontale si cu dinți –dantura radiala sau frontala – a căror cuplare poate fi comandata.

Cuplajele intermitente rigide se caracterizează prin capacitate mare de transmitere a momentului de torsiune-la dimensiuni reduse-si simplitate constructiva;se remarca insa apariția șocurilor la cuplare- in condițiile mișcarii nesincrone a elementelor legate prin cuplaj-si necesita centrări precise a semicuplajelor.

Viteza relativa la care poate avea loc cuplarea se limitează la 0,7-0,8 m/s datorita șocurilor care apar in transmisie, in procesul de cuplare.

Unghiul de inclinare activ este limitat, astfel incit sa nu fie necesara –in timpul funcționarii-o apăsare relativ permanenta.

Se recomanda ca materialul semicuplajelor sa aibă o duritate de 56-62 HRC, in zona profilelor conjugate.

Privitor la adoptarea unui sistem de comanda a cuplajelor intermitente se precizează următoarele :

trebuie cunoscute necesitatiile de comanda ale operatorului(daca cuplajul poate fi acționat cu mana , cu piciorul sau necesita un agent suplimentar de forța)

trebuie luat in considerare modul de alimentare cu energie a mașini respctive.

Trebuie luat in considerare si frecventa ciclurilor de funcționare,temperatura mediului ambiant

4.3.Calculul unui cuplaj intermitent cu gheare:

Cuplajul se calculează in funcție de momentul necesar de a fi transmis:

Date inițiale :

D=diametrul exterior=57 mm

d= diametrul interior=34 mm

dm=diametrul mediu=40 mm

c=coeficient de siguranța; c=1

tc=timpul de cuplare; tc=2 sec

=momentele de inerție redus la arborele semicuplajului

k=coeficient; Adopt k=1

=coeficient de frecare pe flancul activ

=coeficient de frecare dintre butucul semicuplajului mobil si pana

Calculul vitezei relative,

–OLC =370 Mpa => =0,5.370=185 Mpa

–pentru fonta =200 Mpa =>=0,5 . 200=100 Mpa

Calculul momentelor de inerție, :

; unde dA = element de suprafața

r = raza arborelui

==

Calculul momentului de torsiune, M

Mtc=

Mtc=

Mtc=

Mtc=1406,16

Mtc=14,06

Calculul numărului de gheare, z:

z=0,041=>Adopt z=6 dinți

Calculul unghiului de inclinare a flancurilor active,

Adopt =13

Calculul forței de cuplare ,

Calculul forței necesare pentru decuplare,

5.1. Factorii care influențează producția

Dintre factori cei mai importanți se poate enumera:

Calitatea firului

Procesul de fabricare propriu-zis

Testele executate in laborator

Condițiile mediului ambiant

Standardele manageriale

Toți acești factori pe langă mulți alți factori pot avea o influenta importanta asupra frecventei cat si a duratei de stopare a mașinii.

In următorul tabel 5.1. bazat pe condițiile specifice operațiilor cu privire la producție, viteza si specificul de realizare a mașinii arata influenta acestor factori asupra eficientei mașinii, care sunt reprezentate la valorile minime in acest tabel.

Nivelul producției bazat pe eficienta nivelelor cate poate fi determinat după cum urmează:

900(rot /min)* 60(min) * 50 % = 75 yard liniar/ora

10(S.P.I.) * 30 (Ins) *100

Tabelul 5.1.

Eficienta realizata pe diferite mașini Tufting

Aceasta valoare poate fi multiplicata pentru a putea obține yard producție pe ora. Tot aceasta valoare poate fi multiplicata de orele lucrate pe un schimb, pe zi, pe saptamana pentru a putea determina cea mai apropiata valoare de adevăr.

Fig.5.1. Producția realizata in funcție de viteza mașini

5.2. Producția realizata pe mașina:

Teoretic o mașină de 5 m lățime cu 35 pași/10 cm la marfa bucle poate produce 4800 m2/8 ore, randamentul normal al mașinii fiind de circa 30%, se poate realiza practic aproximativ 1400 m2/8 ore.

Producția practică este în funcție în primul rând de calitatea firelor utilizate, cât și de pasul de înaintare a mărfii. La marfa velur producția va scădea cu circa 40%. Trebuie avut în vedere un flux tehnologic de așa natură încât să se poată manipula cantități uriașe de material, deoarece o mașină de 4,5 m lățime cu o viteză de lucru 2,35 m2/min, consumă în 90 ore de lucru circa 10500 kg material, aceasta la o marfă cu greutate medie de 1220 g/m2 și un randament al mașinii 30%.

In continuare se poate urmări producția realizata in 8 ore la mașini cu înaintarea mărfii de 8 pași/țol, la articolele velur si bucle.

La mașina de 202 " – 5m si 5/32 impartiri este de 925 metri pătrat/ 8 ore velur si 1750 metri pătrat/ 8 ore buclat.

La mașina de 61” – 1,5 m si 5/32 impartiri 825 metri pătrat/8 ore –velur si 1275 metri pătrat/ 8 ore bucle.

Protecția muncii

Reguli de protecția muncii

Pentru a feri personalul de deservire a utilajelor de accidente, persoane autorizate trebuie să instruiască personalul în ceea ce privește regulile de tehnica securității muncii.

Mașinile de țesut trebuie să fie prevăzute cu apărătoare împotriva accidentelor la roțile de angrenaj, curele de transmisie și motor.

Țesătoarele și tot personalul din țesătorie trebuie să cunoască și să respecte cu strictețe regulile de protecție și securitate a muncii.

Cele mai importante reguli de protecție și securitate a muncii sunt următoarele:

spațiile dintre mașini sau culoarele de trecere trebuie să fie suficient de mari pentru ca muncitorul care deservește mașina să se poată deplasa ușor în jurul acesteia;

muncitorul care deservește mașina trebuie să fie instruit în legătură cu normele generale și specifice locului de muncă;

îmbrăcămintea folosită în timpul lucrului să fie adecvată evitându-se agățări de organele în lucru ale mașinii;

Nu este permisă îmbrăcarea, dezbrăcarea, încălțarea, descălțarea și pieptănarea lângă mașinile în funcționare;

Nu este admisă aruncarea în jurul utilajelor a resturilor de alimente, coji deșeuri și altele;

Este strict interzisă ștergerea, curățarea sau ungerea utilajului în timpul funcționării;

Nu se admite repararea sau reglarea utilajului în timpul funcționării;

în timpul staționării mașinii va fi desfăcută legătura fișă-priză;

eventualele depanări la instalațăa electrică se execută numai de personal calificat în acest sens și după scoaterea de sub tensiune a instalației;

Nu se admite scurgerea uleiului în jurul utilajului sau stropirea cu apă, deoarece există pericol de alunecare; uleiul sau apa scurse trebuiesc imediat șterse;

în cazul producerii unui incendiu se va folosi stingătorul numai după scoaterea rețelei electrice de sub tensiune;

În fiecare secție trebuie să existe un punct de prim ajutor. În acest scop se va fixa, într-un loc ușor accesibil, un dulăpior prevăzut cu materiale pentru acordarea primului ajutor.

Măsuri de protecție împotriva incendiilor

În țesătorii se prelucrează materie primă inflamabilă, de aceea există în permanență pericol de incendiu.

Regulile principale ale protecției contra incendiilor în țesătorii sunt următoarele:

Este cu desăvârșire interzis aprinderea focului, fumatul sau folosirea aparatului de sudură;

Deșeurile trebuie depozitate în cuti metalice;

Nu se admite depozitarea, în țesătorie, de benzină, petrol sau alte materiale ușor inflamabile.

Personalul din țesătorie trebuie să cunoască cu precizie locul cel mai apropiat unde se găsesc mijloacele pentru combaterea incendiilor(stingătoare, instalații de semnalizare), precum și modul de folosire a acestora.

BIBLIOGRAFIE

Ciocoiu, M. – Mașini de țesut Editura Team, Iași 1998

Ciocoiu, M. – Noi tehnologii, utilaje și aparate textile Editura Performantica, Iași 2002

Dale, C. – Desen tehnic industrial pentru construcția de mașini Editura Tehnică, București 1990

Drăghici, I. – Calculul și construcția cuplajelor Editura Tehnică, București 1978

Drăghici, I. șa – Îndrumar de proiectare în construcția de mașini

Vol I, Editura Tehnică, București 1981

Florea, V. – Angrenaje Institutul de Invatamint Superior, Sibiu 2002

7. Florea, V. – Bazele proiectării mașinilor Vol I Editura ULBS, Sibiu 1998

8. Harpa, R. – Tehnologie mecanică textilă Editura Timpul, Iași 2000

9. Iosif, E. șa – Tehnologii textile și de confecții Editura didactică și pedagogică, București 1987

10. Vurpărean, A. – Fabricarea mecanică a covoarelor

Editura Tehnică, București 1981

11. * Cobble tufting machine –service manual—Iunie 1989

BIBLIOGRAFIE

Ciocoiu, M. – Mașini de țesut Editura Team, Iași 1998

Ciocoiu, M. – Noi tehnologii, utilaje și aparate textile Editura Performantica, Iași 2002

Dale, C. – Desen tehnic industrial pentru construcția de mașini Editura Tehnică, București 1990

Drăghici, I. – Calculul și construcția cuplajelor Editura Tehnică, București 1978

Drăghici, I. șa – Îndrumar de proiectare în construcția de mașini

Vol I, Editura Tehnică, București 1981

Florea, V. – Angrenaje Institutul de Invatamint Superior, Sibiu 2002

7. Florea, V. – Bazele proiectării mașinilor Vol I Editura ULBS, Sibiu 1998

8. Harpa, R. – Tehnologie mecanică textilă

Editura Timpul, Iași 2000

9. Iosif, E. șa – Tehnologii textile și de confecții Editura didactică și pedagogică, București 1987

10. Vurpărean, A. – Fabricarea mecanică a covoarelor

Editura Tehnică, București 1981

11. * Cobble tufting machine –service manual—Iunie 1989