Studiul Si Proiect Tehnic Privind Realizarea Mobilierului de Gradina

=== Studiul si proiect tehnic privind realizarea mobilierului de gradina ===

Cap.IStudiul actual privind mobilierul de grădină

Grădinile marilor civilizații

Grădinile au figurat adesea în miturile despre originea lumii ale vechilor civilizații. Aceasta înseamnă că grădinăritul a însemnat pentru om mult mai mult decât un simplu act de cultivare ci o manifestare a spiritului creator.

In trecut grădinile ornamentale, unde plantele sunt crescute pentru aspectul lor și nu în scopuri utilitare se întîlneau doar la regi și nobilime.

Ca orice operă de artă grădinile sunt expresia unei anumite mentalități, sensibilități pe care creatorul, artistul nu le poate ascunde. Ele sunt expresia unui mod de viață, de gândire, educație și chiar credință religioasă.

Astfel în funcție de timp și spațiu grădinile au luat diferite aspecte, de la cele geometrice pâna la cele în stil peisager ce inspiră prosperitate și prospețime.

Amenajarea grădinilor s-a transformat în Japonia într-o originală formă de artă care a devenit parte a culturii japoneze .

Din vechime s-au păstrat diferite aranjamente de roci folosite pentru ritualuri religioase în Akita și Hokkaido.Mai târziu aceste obiecte de venerație sunt suplinite, se transformă într-o forma de artă. Foloseau pietre naturale, fără nici o procesare artificială.

Aceasta reprezintă fundația filosofică a design-ului din arta japoneza a amenajarii spațiului.

O trăsătura carecteristică modului de gândire japonez este respectul pentru natură și predilecția pentru reprezentările abstracte a unei lumi utopice derivată din religie sau filozofie.

Modul de gândire asiatic diferă foarte mult de cel european iar acest mod de gândire se regăsește și în artă.

Astfel grădinile japoneze au diferite teme, mesaje fiind influențate de-a lungul evoluției de concepții filozofice și religioase (Shinto, Tao, Budism).

Aceste diferențe de mentalitate au dus la diferite forme de manifestare artistică de-a lungul timpului. Iar în această „varietate” stă frumusețea studierii operelor de artă fie ele statui, poezii sau grădini.

Cele mai vechi grădini japoneze datează din perioada dinastiei Asuka (593–710) și Nara (710–794). În Yamato arhitecții peisageri ai familiei imperiale au creat un ocean în miniatură cu mici insule și căluti de mare.

Este perioada în care budismul a fost adus în Japonia din Korea. Imigranții de acolo au adus influențele continentale grădinilor japoneze cum ar fi fântânile din piatră sau podurile de origine chineză.

În Heijokio s-a descoperit Nibo no Miya, o grădină ce datează din timpul dinastiei Nara. Este rar ca o grădină din acea perioadă să fie intr-o stare aproape perfectă. S-au descoperit niște roci prelucrate în diferite forme de-a lungul râului și o mare piatră centrală gravată de linii curbe ce imita o insulă. Nibo no Miya a avut o mare influență asupra stilurilor de grădini ale generațiilor următoare.

Grădinile din stilul Shinden – zukuri au apărut în timpul dinastiei Heian (794 – 1185 ) când capitala Japoniei a fost mutată de la Nara la Kyoto.

Mai multe râuri se uneau în Kyoto și canalele acestora erau lăsate să se reverse în anumite zone ale orașului. Verile sunt fierbinți la Kyoto așa că oamenii au amenajat cascade pentru a da senzația de răcoare. Între clădirile principale și „pond” era o zona întinsă acoperită cu nisip alb, o zona pitorească unde se țineau diferite ceremonii.

Grădina ceaiului, poate una dintre cele mai cunoscute grădini japoneze, evită întru totul artificialitatea cu scopul de a menține o aparență cât mai naturală.

Ceremonialul ceaiului ocupa un rol important în cadrul obiceiurilor tradiționale japoneze. Băutul ceaiului implică un act de meditație iar rolul grădinii special amenajate este acela de a potența această stare.

Astăzi grădinile japoneze au preluat diferite elemente întâlnite în grădinile ceaiului (aleile de piatră).

Aceste grădini se întâlnesc de obicei în apropierea unor case special amenajate pentru desfășurarea ceremoniei ceaiului.

In dinastia Edo au fost sintetizate diferite tipuri, stiluri de grădini rezultând Kaiyu, o gradină construită în special pentru lorzii feudali. Acestea cuprindeau copaci și pietre ce reproduceau în miniatură diferite scene celebre.

Oamenii mergeau de la o grădină la alta și admirau „pond” aflat în centru.

Grădina palatului Katsura este specifică stilului Kaiyu și prezintă un „pond” central înconjurat de câteva case ale ceaiului.

Grădinile japoneze tinâd să surprindă acea dezordine naturală eliminând formele geometrice prin distrugerea simetriei curbelor și liniilor perfecte.

Pentru amenajarea grădinilor arhitecții japonezi preferă în special: rocile, nisipul, „pond”, movilele artificiale, apele curgătoare (etc).

În contrast cu dispunerea geometrică a copacilor și rocilor în stilul Western, grădinile japoneze tradiționale reprezintă o compoziție scenică ce imită pe cât posibil natura.

Sunt două principii de bază pe care arhitecții japonezi le urmează atunci când compun o grădină: reducerea scalei și simbolismul.

Primul principiu se referă la minimalizarea unei priveliști naturale (fântâni, lacuri, etc.)

Simbolizarea implică abstractizare, un exemplu în acest sens fiind folosirea nisipului alb pentru a sugera marea.

Rocile și aranjamentul lor ocupă un rol central în arhitectura grădinilor japoneze. Astfel vechii japonezi credeau că un loc înconjurat de roci este unul sacru deoarece este locuit de către zei.

În Europa antică se remarcă doua mari civilizații, cea greaca și cea romană mult avansate atât din punct de vedere politic cât și cultural.

În Imperiul Roman datorită interacțiunilor culturale s-a dezvoltat o cultură de tip mozaic. Pe lângă evidentele influențe grecești asupra artei romane se remarcă și elemente grecești și persane.

Datorită numeroaselor cuceriri, romanii beneficiau de imense bogații, terenuri, forțe de muncă. Astfel, în lipsa grijii de zi cu zi, încep să-și ridice case și grădini din ce în ce mai mari și mai luxoase.

Tullius Cicero susținea că fiecare cetățean are două case: una care vine de la natură și alta dată de statul roman.

Construcțiile aveau o importanță inferioară grădinilor, cum spunea Cato: „întâi plantează și apoi construiește”.

Seneca , în ultimii ani de viață s-a stabilit la Liternum , lângă Cumae într-o casă de piatră cu aspect de castel medieval în jurul căreia era o grădină mare înconjurată de un zid înalt de piatră și un lac situat în spatele casei.

Odată cu apariția marilor proprietari care cumpărau terenuri de la săraci, grădinile încep să piardă din caracterul lor utilitar. De aceea se spunea că: „Italia a fost ruinată de marile proprieătăți”.

În aceste grădini, după modelul grec, sculpturile aveau o importanță foarte mare, fântânile erau minuțios construite, înconjurate de vegetație bogată.

În descrierile lui Strabon asupra Romei, acesta remarcă faptul că majoritatea grădinilor se aseamănă nepermis de mult între ele (fiind toate după model grecesc).

Un oraș pe care nu trebuie să- l uităm este Florența, ale cărei frumuseți s-au extins și în împrejurimi, splendorile sale constând în vile înconjurate de parcuri și grădini încântătoare.

Villa di Castilo și La Pietra, situate pe cele mai înalte coline ale Monte Morello au fost construite de familia de Medici ca locuri de odihnă și liniște. Grădinile se remarcau printr-un aranjament geometric al aleilor, glastrelor cu flori, tufișurilor, în perfectă armonie cu arhitectura clădirilor, potențându-le astfel frumusețea.

Există și o grădină secretă (giardino secreto) cu priveliști minunate, fostul sediu al Academiei Platonice a lui Casino.

Villa de Medici are terase grațioase tăiate într-un deal stâncos, oferind vederi panoramice asupra râului Arno și al Florenței.

Deși alterata de trecerea anilor, ea rămâne un exemplu clasic al grădinii italiene tipice decorată cu plante și flori rare, fântani grote încrustate cu scoici și stalactite.

Primele parcuri publice în urbele romane au fost construite în timpul lui Pompei, Lucullus și Cezar.

Celebru este parcul lui Pompei de pe Câmpul lui Marte sau grădinile de pe Grotta Ferrata.

Grădinile din Roma antică erau locuri de agrement, de distracție și relaxare unde cetățenii romani se relaxau participând la anumite activități sociale precum: jocul de sah, picnicuri grătare etc. Concepția japonezilor despre grădini este în contrast cu cea romană. Grădinile Japoniei erau dedicate total spiritului, erau un loc de meditație și de împăcare cu sinele. Se remarcă la japonezi interesul acordat amănuntelor, simbolurilor spre deosbire de arta peisageră europeană care urmărește în special frumusețea formelor în ansamblul lor.

Astfel grădina semnifică întreaga natură în omnipotența sa. Parcurile romane posedau izvoarele și fântânile arteziene specifice tipului baroc de grădină. In mijlocul grădinii se sapă adesea un canal lung, cu poduri și pavilioane grațioase sau pergole.

La procesul îndelungat de transformare a Romei dintr-o capitală insalubră într-una demnă de admirat au participat mai multe personalități din lumea romană: Papa Nicolae al 5-lea, Papa Iulius al 2-lea , arhitectul Bromante (care a construit palatul Belvedere), Rafael etc.

Grădinile suspendate ale Semiramidei erau compuse din șapte terase din dale de piatră așezate precum grinzile pe tavanul unei pivnițe. Deoarece terasele se aflau la 5 m una deasupra alteia se crea impresia de scări uriașe. Intrarea în grădină îți lăsa impresia că urci un deal, în timp ce părțile structurii păreau că ies una din cealaltă. Existau fructe și flori din belsug, animale exotice, copaci de toate felurile care erau de o frumusețe rară.

Astfel, grădinile suspendate din Babilon erau unice pe plan arhitectonic, având și un sistem unic de irigații alcătuit din canale, mici lacuri, jocuri de apă, fântâni adânci. Cele 7 etaje ale grădinii erau legate între ele prin împletituri ornamentale.

Grădinile din Babilon au reprezentat și prima colecție de plante din lume, fiind un fel de grădină botanică deoarece cuprindeau tot felul de plante aduse din toate colțurile lumii de către soldații regelui Nabucodonosor, creatorul grădinii.

Cel mai mare mister care se învârte în jurul acestei minuni a lumii antice este acela legat de numele său, mister care probabil nu va fi rezolvat niciodată.

1.Mobilierul de gradină

Mobilierul de grădină a reintrat în atenția publică, datorită nevoilor omului modern de a trăi cât mai mult în mijlocul naturii pentru a se relaxa și a se bucura de libertate și sănătate, mai ales acolo unde natura a fost generoasă cu acesta.

Mobilierul de grădină este astăzi tot atât de variat ca și mobila de interior, cu câteva limitări datorate expunerii la mediul exterior. Dacă locul destinat grădinii este unul de proporții, în componența acesteia poate intra și un foișor, o piscina sau băncuțe așezate la umbră, leagăn din lemn, balansoar etc.

În ziua de astăzi magazinele cu articole pentru terase și grădini sunt bine dotate cu diverse corpuri de mobilier de gradină, unele foarte practice și arătoase, de mobilier pentru exterior.

Cererea pentru mobilierul de grădină a crescut în ultimii ani, asta și pentru ca mulți oameni de la oraș au decis să se mute în localitățile rurale sau localități din jurul capitalelor, unde și-au construit case.

Când vine vorba despre mobilier de grădină, posibilitățile sunt multiple, această piață fiind una bogată atît în ceea ce privește modelele, cît si materialele din care acestea sunt confecționate.

Mobilierul de grădina este destinat relaxării, odihnei și poate fi executat sub diverse forme și structuri.

Potrivit dezvoltătorilor din domeniu, mobilierul de grădină este alcătuit din foișoare, jardiniere, băncuțe cu jardiniere și spaliere.

Mobilierul de grădină poate spori foarte mult bucuria relaxării și satisfacția realizării unui spațiu de relaxare și confort în aer liber la care s-a muncit cu greu. Când se caută un refugiu de la ritmul frenetic al vieții moderne, ne putem bucura de câteva momente de relaxare balansându-ne pe un scaun de răchită, sau poate vrem sa tragem un “pui” de somn într-un foișor.

Armonie, formă, culoare și rezistență. Asta își dorește orice om când își alege mobilierul de grădină.

Grădina trebuie să devină oaza de relaxare așa că putem adăuga balansoare sau hamace pentru a completa invitația la desfătare în aer liber.

Ținând cont de faptul că mobilerul de grădina din lemn este expus foarte mult riscului de umflare, contragere, atacului ciupercilor și insectelor, iar cel din fier ruginirii, acesta trebuie să fie protejat și bine întrținut fiind necesară și depoziatrea pe timp de iarnă sau ploi consecutive, trebuie tratat împotriva acestor factori.

Lemnul este prin excelență un material viu, adică lucrează în timp, fiind

sensibil mai ales la condițiile de umiditate, la acțiunea razelor solare, la ciclul îngheț-dezgheț etc. Fiind un material natural, frumos și ușor de prelucrat în cele mai variate forme, este una dintre materiile prime folosite cu preponderenta pentru modilierul de grădină, de la pergolă, chioșcuri pâna la supoturile pentru flori (jardiniere).

Pentru amenajarea grădinii se optează pentru un mobilier rezistent la frig și umezeală, cum ar fi cele din lemn de teak, cele din plastic, din materiale textile impermeabile sau cele din fier sau, dacă se poate retrage mobilierul din calea ploii, există pernele din materiale textile naturale sau mobilierul cu schelet din lemn natur, nelăcuit, care se poate îmbiba cu apă și strica. Unele materiale se deteriorează dacă sunt lăsate în plin soare, așa că pentru scaunele sau fotoliile care sunt așezate într-o zonă cu mai mult soare este de preferat ca acestea sa fie realizate din plastic, lemn tratat și fier.

2. Materiale din care poate fi fabricat mobilierul de grădină

Cel mai ieftin material din care pot fi confecționate obiectele de mobilier este plasticul (PVC). Cel mai la îndemână, dar și cel mai pretențios este, desigur, lemnul. Cel mai rezistent este cel din metal sau fier forjat, din ce în ce mai des folosit inclusiv pe terasele restaurantelor de lux.

Materialul din care se execută mobilerul de grădină se alege în functie de dorința benficiarului, de stiul amenajării grădinii, de tipul construcției mobilierului etc.

Există o gamă largă de materiale din care se execută mobilierul de grădină, de aceea este foarte ușor să se realizeze corpuri de mobilier care să satisfacă gusturile oricărui beneficiar astfel încât orice grădină să poată fi amenajată corespunzător cerințelor.

Cele mai scumpe, dar si cele mai elegante sunt cele din impletitura de ratan, bambus, iarbă de mare sau zambilă de apa. Des intalnite sunt si mobilele cu schelet din bare de aluminiu și pânză impermeabilă (umbrele, scaune) sau impletitură de fibre din plastic. Masa poate avea blat din sticla, lemn sau metal, în funcție de model.

Fie că este din piatră, metal, sticlă, plastic sau lemn tratat, mobilierul de grădină este destinat să satisfacă toate gusturile.

Atât lemnul cât și piatra de munte sunt materiale foarte folosite în construcții și după cum se vede dau spațiului amenajat un aspect fermecător, integrându-se atât de bine în peisaj.

Alegerea mobilierului de grădină, mai ales a "materialului" potrivit este de o importanța majoră. Trebuie stabilit ce tip de material va pune în evidență peluza sau grădina, se va alege acela care se potrivește cel mai bine, care dă un aspect echilibrat grădinii respective.

Lemnul face parte din categoria materialelor de construcție tradiționale, deși, puțini sunt cei care îl valorifică în adevăratul sens al cuvântului. Accesibile din punct de vedere financiar, construcțiile din lemn oferă siguranță și confort indiferent de sezon. În amenajarea grădinii, astfel de construcții sunt mult mai practice și mai ușor de realizat.

Lemnul și construcțiile din lemn nu trebuie să lipsească din amenajarea grădinii ! Gândiți „ecologic” și descoperiți avantajele lemnului ca material de construcție.

Aspecte care trebuie să fie luate în calcul în vederea executării mobilierului de grădina:

• Materialul din care acesta este fabricat și durabilitatea în timp;

• Rezistența la ploi, murdărie și foc;

• Finisajul;

• In cazul foișoarelor și al balansoarelor acoperite, este bine să se aibe în vedere materialul din care este realizat acoperișul;

• Posibilitatea de deplasare sau demontare pe timpul iernii;

• Posibilitatea de detașare și spălare a huselor;

• Nevoi speciale în privința mediului sau a spațiului de montare.

Grădinile, destul de neglijate până nu demult la capitolul mobilare, încep să-și schimbe fața, veșnicele scaune și mese realizate integral din plastic, absolut convenționale, părând niște “soldăței obosiți”, fiind înlocuite de ceva vreme de diversele scaune pe structură metalică, cu șezutul din lemn sau materiale compozite, materiale plastice speciale, cu forme studiate pentru a fi ergonomice și interesante, linii curbe, însă simple. Pentru grădinile cu un spațiu mare destinat amenajării acesteia cu corpuri de mobilier și alte decorațiuni, canapelele, taburete mari și fotoliile tapițate, pe structură din lemn, bambus și rattan, cu linii simple și de culori deschise, reprezintă o alegere mai sofisticată.

2.1. Mobilierul din lemn

Lemnul este un material natural care absoarbe și elimină umiditate în decursul anotimpurilor.

Mobilierul de grădină din lemn are un mare avantaj față de restul materialelor din care se execută mobilierul, deoarece este călduros și se prelucrează foarte ușor. În plus, dacă se scapă ceva într-un foisor din PVC, spre exemplu un cutit, acesta sigur se va zgîria. Se va zgîria și foișorul din lemn, dar cu o peliculă de lac se poate acoperi acea zgârietură.

În vederea asigurării unui mobilier de elită și a conferirii unei durate de viață lungă, mobilierul de grădină din lemn este supus unui tratament special. Urmarea acestui proces natural, există posibilitatea apariției de mici crăpături la suprafața lemnului. Aceste fisuri nu influențeză durabilitatea mobilierului de grădină, dar aplicând ulei pentru lemn sau alte produse recomandate prevenim adâncirea acestora.

Pe de altă parte, mobilierul de grădină din lemn oferă căldură, confort și, în plus, este ușor de întreținut. „Lemnul este mai elegant decît orice alt material.

2.2. Mobilierul din fier forjat

Mobilierul de grădină făcut din fier forjat arată cel mai bine dacă este făcut de un artizan, manual, pentru că astfel va avea acel aspect de unicat.. Principalele dezavantaje ale fierului sunt greutatea mai mare a construcției, precum și timpul mai mare de intrare în posesie, comparativ cu celelalte soluții. Un alt dezavantaj al fierului forjat este că atunci când plouă, sau iarna (dacă nu se bagă la adăpost) sunt foarte greu se mutat. În plus, fierul ruginește, astfel că scaunele și mesele din fier forjat trebuie foarte bine tratate cu o vopsea anticorozivă.

Metalul folosit la aceste produse este tratat și acoperit printr-o tehnologie speciala. Tratamentul aplicat pentru protecție asigură mobilierului o mare rezistență la expunere îndelungată în condițiile speciale și dificile de exterior, la intemperii și la atmosfera sărată de pe litoral, precum și la temperaturi extreme, fie frig sau cadură.

Mobilierul din fier forjat aduce personalitate oricărui spațiu, cu precădere unei grădini. Este ușor de asortat și adaptabil oricăror accesorii. Dacă este bine îngrijit, acesta poate rezista ani de zile în timp sub razele soarelui.

2.3. Mobilierul din plastic

Mobilierul din plastic este cel mai ușor de întreținut, este confortabil și accesibil la preț. Din păcate nu suportă o greutate foarte mare, astfel încât poate ceda cu ușurință. De asemenea, plasticul își schimbă structura dacă stă foarte mult timp sub razele soarelui.

Mobilierul din plastic are și dezavantajul major că se poate deteriora foarte ușor, zgârieturile care se fac foarte ușor vizibile pe suprafețele de plastic dau un aspect foarte inestetic corpului de mobilier.

2.3. Mobilierul din materiale combinate

Mobilierul de gradina din materiale combinate este ușor de asortat și foarte confortabil pe lângă faptul că dă o estetică foarte plăcută grădinii.

Se găsesc deseori seturile de tipul masă și scaune în combinații de lemn cu metal.

Astfel de combinații șic dintre materiale moderne (aluminiul,fier forjat etc.) și cele tradiționale (lemn sau piatră) dau o notă de eleganță grădinii și îmbină utilitatea cu durabilitatea și au un aspect plăcut.

Mobilierul de grădină realizat prin combinații de material cum ar fi: sticlă cu lemn, fier forjat cu lemn, sticlă cu metal, este foarte căutat și foarte elegant. Aceste corpuri de mobilier dau o notă foarte înaltă de plăcere, eleganță, confort chiar și pretenții. Deși sticla este foarte pretențioasă prin faptul că trebuie foarte des curățată și se poate sparge destul de ușor, aceasta este foarte folosită in costrucția mobilierului de grădină, mai ales în grădinile sau terasele exterioare care au vedere spre mare, sau se mai folosește des în amenajarea teraselor cu multe plante verzi.

Foarte frumoasă și de actualitate este combinația împletitura de ratan cu sticlă și material textil.

3. Clasificarea mobilierului de gradină

Corpurile de mobilier de grădină se calsifică astfel:

1 – demontabile – au avantajul că sunt ușor de depozitat și de deplasat.

2 – rabatabile sau pliabile – sunt recomandate în localurilor publice și teraselor sezoniere. Mobilierul de grădină pliabil sau rabatabil cu lemn de salcâm rezistă foarte bine la intemperii și condiții speciale de exploatare.

 Mobilierul pliabil este foarte practic deoarece este foarte ușor de împachetat și luat în excursii, la picnic sau la pescuit.

3 – in constructie fixa.

4.Stiluri de mobilier

Dacă stilurile existente azi în lume sunt destul de variate și pot să difere destul de mult de la o zonă geografică la alta, există pe perioade de câțiva ani, tendințe și influențe la nivel global, creionate de designeri, care sunt urmate mai mult sau mai puțin, în funcție de intențiile proprietarilor. În tările cu tradiție în amenajarea grădinilor, lăsând loc imaginației și fanteziei, lucrurile sunt mult mai ordonate, în funcție de categoria locației, de stilul ales, de multele oferte de produse de mobilier și, nu în ultimul rând, de mai mulții decoratori profesioniști; în Romania, în schimb, industria amenajării grădinilor este încă în perioada ei de dezvoltare.

Se detașează patru mari stiluri: rustic, sportiv, elegant și somptuos, precum și stiluri intermediare.

4.1 Stilul rustic

Stilul rustic folosește ca material de bază lemnul natur, părțile componente fiind fixate cu ajutorul cuielor din fier. Pentru unele corpuri de mobilier este caracteristică nefinisarea lemnului și neîndreptarea nodurilor și neregularităților fibrei lemnoase. Stilului rustic îi este propriu și setul de bancuțe simple, cu sau fără spătar, cu masa de aceeași lungime din bârne de lemn. Le poți recunoaște foarte ușor, pentru că picioarele sunt susținute de bârne așezate în cruce, care le face să fie foarte rezistente.

4.2.Stilul sportiv

Stilul sportiv este cel în care aproape toate piesele sunt rabatabile și pliante.

Reprezentative îi sunt scaunele pliante cu care se iese la pădure sau la pescuit, măsuțele de voiaj rabatabile cu tăblie din plastic și aluminiu sau umbrelele asortate la culoare, pe schelet de aluminiu sau, cel mai adesea, plastic. Nu sunt foarte rezistente, dar sunt practice și, fiind rabatabile, ocupă foarte puțin spațiu de depozitare și pot fi transportate cu ușurință.

Stilul sportiv este des întâlnit la terasele de pe plajă, locurile și zonele unde mobilierul este cel mai adesea expus în razele soarelui.

4.3.Stilul elegant

În stilul sportiv predomină lemnul și țesăturile din fibre naturale (pânză, iarbă de mare, ratan, zambila de apă), dar și fierul forjat bătut în forme clasice (pătrat, rotund, fără multe onduleuri). Întotdeauna, pentru confortul ocupanților, canapelele și scaunele elegante sunt dotate cu perne de burete cu husă detașabilă deasupra. Deși sunt culori pretențioase, pernele sunt de obicei albe sau crem deschis ceea ce face ca aspecul mobilierului să fie cât se poate de elegant, frumos și luminos.

4.5.Stilul somptuos

Stilului somptuos îi corespund materiale scumpe și nobile, cum ar fi pielea, fireturi din metale prețioase, diverse intarsii și decorații din lemn nobil și exotic și formele complicate, împletiturile elaborate.