STUDIUL PRODUCTIVITATII INTR-O LIVADA DE CIRESI DIN SATU NOU, CONSTANTA PROF.UNIV.DR. GAVAT CORINA IORDACHE RADU-CRISTIAN IULIE 2020 Cuprins… [308738]

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANTA

FACULTATEA DE STIINTE ALE NATURII SI STIINTE AGRICOLE

HORTICULTURA

LUCRARE DE LICENTA

PROF.UNIV.DR. [anonimizat] 2020

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANTA

FACULTATEA DE STIINTE ALE NATURII SI STIINTE AGRICOLE

HORTICULTURA

STUDIUL PRODUCTIVITATII INTR-O [anonimizat].UNIV.DR. [anonimizat] 2020

Cuprins

Capitolul I(Introducere)

Date generale despre cultura de cires

Importanta culturii ciresului

Date statistice pe plan mondial si la nivelul Romaniei

Verigi tehnologice in livada de cires de tip clasic

Capitolul II(Studiul de caz)

[anonimizat], soiuri, coroana, echipamente, imprejmuire

Date privind productia de fructe

Comercializarea

Capitolul III(Concluzii+bibliografie)

Cireșul (Prunus avium L.) este un pom fructifer care face parte din genul taxonomic Prunus familia Rosaceae. Termenul avium provine din cuvântul latin avis (pasăre), denumire care se datorează faptului că cireșele sunt o hrană preferată de ele.

Cireșul este un arbore ce atinge înălțimea de 6-8 metri, mai rar ajungând să aibă 10 metri înălțime. Pomul are o [anonimizat], crengile sunt în general scurte și groase. [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], zimțate pe margini și ascuțite la capăt. Lungimea frunzelor este între 6 – 15 cm, iar lățimea de 3,5 – 7 cm. Florile, [anonimizat], o floare având un diametru între 2,5 – 3,5 cm. [anonimizat], [anonimizat] 6 – 25 mm; [anonimizat] 7 – 9 mm.

Importanta culturii ciresului

Cultura cireșului prezintă o [anonimizat],terapeutice și comerciale a fructelor.[anonimizat], elemente ce justifică cultura din punct de vedere economic.

Valoarea alimentară ridicată este dată de compoziția chimică a fructelor. Ele conțin 7,7-18,8% zahăr total, 0,49-1,37% acizi organici,0,06-0,39% substante pectice, 0,54-1,63% [anonimizat] (C, B1,B2, E, provitamina A), [anonimizat], K, P, apa 75,4-89,2 %.

Cireșele se pot consuma în stare proaspătă sau prelucrată(dulceață, compoturi, gemuri,[anonimizat], siropuri, lichioruri, produse de cofetărie etc.).

Cura de cireșe timp de olună de zile ajută la slăbirea persoanele supraponderale.[anonimizat].

[anonimizat], la amplasarea plantatiilor este necesar sa avem in vedere faptul ca ciresul creste si fructifica bine pe portiunea de mijloc a [anonimizat] 10-15 %, [anonimizat].

Se vor evita astfel vaile inguste sau depresiuni cu orizont mic. Ca altitudine a terenului, ciresul poate valorifica bine zonele de deal (600-700 m) [anonimizat]-estica, [anonimizat]trivit Ghidului „Pomi, arbusti fructiferi, capsun – Ghid tehnic si economic”, realizat de Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru pomicultura si Societatea Nationala a Pomicultorilor din Romania.

Pentru cires se recomanda doua sisteme de cultura, cultura clasica cu pomi altoiti pe portaltoi de vigoare mai mare (ex. Mahaleb, Semavium, cu distante de plantare orientative de 5 x 4 m sau 6 x 5 m), fara mijloace de sustinere a pomilor, si cultura intensiva cu pomi altoiti pe portaltoi de vigoare medie (P-HL-C, IP-C5) la distante de plantare de 4 x 3 m, sau portaltoi de vigoare mica (GiSelA 5), la distante de plantare de 4 x 2 m, cu mijloace de sustine a pomilor cu spalieri si sarme, sau tutori individuali care se instaleaza din anul plantarii.

Date statistice pe plan mondial si la nivelul Romaniei

La nivel mondial, Romania este pe locul 3 in ce priveste randamentul obtinut (119425 Hg/ha), pe locul 8 in ce priveste productia (81842 tone) si pe 18 in ce priveste suprafata recoltata (6853 ha).

In unele zone cultura de cirese aduce venituri peste media veniturilor agricole din zona respectiva. Chiar si in aceste zone, cultura de cires nu este corespunzator exploatata, ciresele fiind comercializate la poarta fiecarui satean si nu in supermarket.

Cum fac cei de pe primele locuri? Elvetienii produc apa de cirese, din procesarea cireselor cu tot cu samburi, astfel ca, se obtine un produs translucid, usor aromat. Ce face acet produs atat de vandut, nu este la fel de dulce ca celelalte.

O alta metoda folosita de elvetieni consta in dezvoltarea livezii de cires pe plan turistic.

Turistii pot petrece o saptamana, o luna in livada in perioada de inflorire a pomilor, mai-iunie. Livada functioneaza ca metoda de terapie, unii psihologi recomanda terapia cu flori de cires.

Cireșul este o specie foarte veche, cunoscută în China și Europa de peste 5000 de ani.

În cultura a fost introdus in urmă cu 2500 de ani, mai intâi in Asia apoi în Europa, de către romani. În SUA a fost introdus în mijlocul secolului al XVII-lea.

După date medii FAO producția mondială de cireșe este de aproximativ 1.500.000 de tone din care peste 60% se realizează în Europa, cca. 15% în America de Nord, 10% în Asia și aproximativ 1% in America de Sud. Principalele țări producătoare din Europa sunt: Italia, Germania, Spania, Bulgaria, România etc.

În țara noastră suprafața ocupată cu cireș reprezintă aproximatix 3% din suprafața pomicolă. Cele cca. 4 milioane de pomi se cultivă în județele Iași, Vaslui, Botoșani, Neamț,Vrancea, Cluj, Argeș.

Tehnica formarii coroanelor la cires

Imediat dupa plantare, se proiecteaza forma de coroana stabilita pentru plantatia respectiva. Daca pomii plantati au ramuri anticipate pe trunchi pe portiunea de 60-80 cm de la sol, acestea nu se taie (eventual se raresc daca sunt mai mult de 6-7 ramuri). Daca pomii nu au ramuri anticipate, varga se scurteaza la 80-90 cm de la sol. Viitoarele ramuri care vor forma coroana vor fi cele crescute pe portiunea de 60-90 cm de la sol. In primul rand este bine de mentionat ca si la specia cires sunt necesare taieri anuale in uscat si in verde, indiferent de sistemul de cultura si de vigoarea pomilor. Dintre formele de coroana cunoscute, pentru plantatii altoite pe portaltoi mai vigurosi se recomanda piramida etajata sau Vasul intarziat, iar pentru plantatii altoite pe portaltoi de vigoare mai mica se recomanda f usul tufa sau tufa-vas. Caracteristicile si modul detaliat de formare a coroanelor pentru piramida etajata si fusul tufa sunt similare celor prezentate la specia mar, iar vasul intarziat se formeaza asemanator cu interventiile precizate la specia prun, inand cont de particularita ile de cre stere si fructificare ale diferitelor soiuri de cires.

Forma de coroana Tufa–vas are urmatoarele caracteristici: are 4-5 sarpante pe un trunchi mic de 30-35 cm; fiecare sarpanta are 7-8 ramuri de semischelet, dispuse altern, la 20-30 cm distanta intre ele; semischeletul se scurteaza la 40-50 cm lungime pentru activarea mugurilor dorminzi si formarea de noi plete; coroana se limiteaza la 1,8-2,0 m inaltime si 2-2,5 m in diametru.

Anul I: Primavara se scurteaza varga la 30 – 35 cm inaltime de sol, in vederea ramificarii si realizarii numarului necesar de lastari pentru viitoarele 5-6 sarpante specifice acestui tip de coroane. In perioada de vegetatie, cand lastarii au 40-50 cm, se aleg cate1-2 lastari anticipati pe fiecare sarpanta, la 20 – 30 cm distanta intre ei, pentru formarea primelor ramuri de semischelet. Ceilalti lastari se ciupesc la 10 – 15 cm, pentru a-i determina sa evolueze in ramuri de rod.

Anul II: In perioada de repaus, inainte de pornirea in vegetatie a pomilor (luna martie), se scurteaza prelungirea sarpantelor, la 20-30 cm distanta fata de ultima ramura de semischelet, pentru obtinerea de noi ramificatii. In timpul vegetatie, in luna mai, se aleg lastarii destinati formarii semischeletului, formati in urma scurtarii sarpantelor, astfel incat distanta intre ei sa fie de 20 – 30 cm. Lastarii de garnisire se ciupesc la 10 – 15 cm.

Anul III: Se continua in mod asemanator pentru formarea semischeletului pe toata lungimea sarpantelor pana la atingerea inaltimii dorite. Se va avea in vedere eliminarea lastarilor porniti din trunchi sau care au pozitii nedorite, indesesc coroana, mai ales lastarii lacomi din centrul acesteia.

Specia cires raspunde favorabil la fertilizarea cu gunoi de grajd. Dozele si felul ingrasamintelor minerale se stabilesc corect numai dupa analiza chimica a solului din plantatia respectiveefectuata la infiintarea plantatiei, completata anual de diagnoza foliara.

Pentru irigarea prin microaspersiune, furtunurile de udare de sub randuri pot fi echipate cu microaspersoare cu debite de 35-45 l/h, cu raza de udare egala cu ½ din distanta intre randuri, sau mai mica, in functie de aria de explorare a suprafetei solului de catre radacinile portaltoiului folosit.

Particularitati privind taierile de intretinere si fructificare

Tăierile de formare a coroanelor se aplică începând din anul plantării prin scurtarea vergilor la o înălțime dată de inălțimea trunchiului la care se adaugă distanța pe ax între primele două șarpante corespunzătoare formei de coroană realizată. Detalii privind formarea fiecărui tip de coroană sunt prezentate în lucrarea Pomicultură aplicată (V. MITRE și colab., 2001). Volumul tăierilor de rărire și fructificare la cireș este mai mic decât la celelalte specii, dar cu toate acestea în lipsa acestor tăieri, pomii se degarnisesc repede și își reduc substanțial potențialul de creștere și rodire. Tăierile de întreținere presupun iluminarea coroanei prin tăieri de reducție în semischelet, îndepărtarea ramurilor dezbinate, rupte sub greutatea rodului sau bolnave, limitarea înălțimii pomilor până la înălțimea optimă permisă de lucrările de stropit contra bolilor și dăunătorilor și în special recoltat. Tăierile de fructificare se referă la normarea rodului. În primii ani de fructificare acest tip de tăiere este foarte redus sau nici nu este necesar. Însă pe măsura îmbătrânirii semischeletului și alungirea monoaxiale a buchetelor de mai trebuie aplicate tăieri de reducție pentru a favoriza apariția de noi buchete de mai în puncte noi de creștere pentru a menține la optim echilibrul dintre creștere si fructificare. Tăieri de regenerare se recomandă la pomii îmbătrâniți, cu creșteri reduse. În aceste situații se intervine în lemn bătrân (3-6 ani) fără a îndepărta mai mult de 1/3 din volumul coroanei, acțiune susținută puternic de fertilizări la sol și foliare. Rănile provocate se vor proteja cu vopsea în ulei sau mastic. Tăierile in verde sunt benefice pentru cireș această specie având peste vară capacitatea de a-și cicatriza rănile. Acest tip de tăieri sunt benefice și în perioada formării coroanelor.

Este falsa ideea ca in plantatiile de cires interventiile prin taieri in coroana pomului sunt mai reduse decat la alte specii ca marul, parul, prunul, etc. Atat pentru formarea coroanelor si grabirea intrarii pe rod, cat si pentru intretinere si fructificare, taierile sunt anuale si obligatorii. Ciresul creste bine inca din primii ani dupa plantare, fapt pentru care se evita pe cat posibil taierile, in aceasta perioada efectuandu-se mai mult dirijari ale lastarilor pe pozitii favorabile. Taierile anuale in uscat se recomanda sa se faca primavara inaintea pornirii in vegetatie. Patrunderea luminii in toate zonele coroanei cu formatiuni fructifere intensifica fotosinteza, care determina sporirea calitatii fructelor. Taierile in verde sunt indicate si la aceasta specie pomicola, acestea micsorand volumul taierilor in uscat si evitand cresterile inutile. Ciresul are in general o crestere etajata si formeaza natural coroane rare si aerisite, motiv pentru care volumul taierilor este mai redus comparativ cu celelalte specii pomicole. Soiurile de cires fructifica in general pe buchete de mai si ramuri mijlocii care prin evolutia lor asigura fructificare pentru o lunga perioada de timp. Normarea incarcaturii se face, de regula, prin scurtarea semischeletului in lemn de 3-4 ani in momentul cand s-a garnisit excesiv cu buchete de mai. In afara de tipul de ramuri pe care fructifica fiecare soi, taierile de intretinere si fructificare trebuie sa tina cont si de particularitatile de crestere si rodire. Astfel, la soiurile mai viguroase cu cresteri anuale mai lungi, cresterea puternica in detrimentul fructificarii, slaba garnisire in partea bazala a sarpantelor si subsarpantelor, au ca efect supraincarcarea cu fructe catre varful ramurilor, arcuirea acestora si aparitia de ramuri viguroase in zona de curbura.

Pentru a evita aceste neajunsuri se recomanda:

o mai frecventa ciupire a lastarilor inca din primii ani de la plantare in scopul garnisirii uniforme cu semischelet si ramuri de rod;

o preocupare permanenta de deschidere a unghiului de ramificare prin transferarea cresterii elementelor de schelet pe ramificatii laterale cu pozitie exterioara;

ridicarea directiei de crestere la ramurile arcuite prin scurtarea deasupra unei cresteri anuale cu pozitie apropiata de verticala , din zona de curbura.

La pomii tineri este de preferat ca formarea coroanelor sa se faca pe cat posibil prin taieri in verde, reducandu-se in acest mod timpul de formare a coroanei si favorizandu-se intrarea mai rapida pe rod. Dupa intrarea pe rod, in prima parte a perioadei de vegetatie, cresterile fiind viguroase, se vor evita scurtarile, intretinerea se va face prin rarirea acestora. In perioada de rodire insa sunt necesare taieri pentru a stimula cresterea si a norma rodul.

Ciresul formeaza in mod natural pe ax si pe fiecare sarpanta etaje naturale, de obicei la distante prea mari (80-100 cm). Pentru a micsora distantele dintre etaje, se recomanda ca ramurile anuale viguroase rezervate pentru formarea scheletului sa se ciupeasca la 50 – 60 cm, pentru a ramifica. Din lastarii care vor creste in urma interventiei, cel mai viguros se lasa pentru prelungirea cresterilor viitoare, iar restul lastarilor vor forma ramificatiile laterale.

Taierea se realizeaza inainte ca pomul sa inmugureasca, primavara sau iarna tarziu cand intra in repaus vegetativ. Suprimarea lastarilor se va face cu unelte specifice, dezinfectate inainte pentru a nu transmite si alte boli. Se vor taia crengile bolnave sau firave, deasupra unui nod. Pentru o coroana echilibrata si pentru ca pomul sa primeasca in mod egal lumina, se vor taia si crengi din mijlocul coroanei.

Ciresul este mult mai sensibil decat celelalte specii de pomi la taierile severe efectuate in perioada de repaus. Din acest motiv, taierile in perioada de repaus sunt inlocuite tot mai mult cu taieri si interventii aplicate in verde adica in perioada de vegetatie.

Un cires care a primit taieri corecte are cresteri anuale de 40-60 cm. Daca cresterile sunt mai reduse inseamna ca sunt necesare taieri severe.

Raportul optim intre volumul de muguri vegetativi ( care produc frunze) si muguri floriferi trebuie sa fie de 3:1. Daca mugurii vegetativi sunt mai numerosi pomul va produce prea putin. Daca raportul tinde spre egalizare productia va fi excesiva dar de calitate inferioara.

Spre deosebire de alte specii de pomi fructiferi, mugurii de rod la cires se formeaza chiar din anul in care apare ramura roditoare.

Astfel o ramura de semischelet nou aparuta va rodi chiar din al doilea an de la aparitia sa.

Fructificarea anuala la cires depinde de mugurii terminali sau axiali care se formeaza pe noile cresteri de unde rezulta ca rodirea anuala este conditionata pe langa aparitia ramurilor florifere tipice ciresului si de alungirea in fiecare vara a ramurilor florifere existente.

Buchetele de mai au o durata de viata mai mare ceea ce asigura o degarnisire lenta a ramurilor de semischelet.

Cand sunt tineri (6-8 ani de la intrarea pe rod) taierile trabuie sa se rezume doar la intretinerea coroanei, taierile de fructificare trebuind sa fie reduse sau chiar pot lipsi.

Este suficienta o scurtare pana la jumatate a cresterilor anuale ale semischeletului pentru a obtine un numar cat mai mare de ramuri de rod viguroase.

Daca sunt reduse ca numar ramurile actuale care apar pe sarpante si subsarpante nu se scurteaza daca sunt mai scurte de 25-30 cm.

Lumina

Cireșul este o specie foarte pretențioasă fața de lumină fapt demonstrat și de particularitațile sale de creștere (coroana rară, etajare naturală). Fructele obținute în interiorul coroanei deși roșii sunt cele mai acide.

Soiurile timpurii sunte cele mai pretențioase fațta de lumină. Insuficiența luminii determină apariția de scurgeri cleioase, boli criptogamice și creșterea este mult diminuată.

În cultură cireșul preferă expoziții bine luminate, respectiv treimea mijlocie și superioară a pomilor.

Umiditatea

Cerințele față de apă sunt moderate și influențate de portaltoi. Astfel, în cazul altoirii pe Mahaleb, un nivel al precipitațiilor anuale de 550 de mm este suficient pentru aprovizionarea cu apă a cireșului. Altoit pe franc sau vegetativ, cireșul necesită un nivel al precipitațiilor de 650-700 mm anual. Umiditatea atmosferică ridicată (peste 75%) în perioada maturării fructelor favorizeză atacul ciupercilor Monilinia laxa și Concomyces hiemalis. Prima ciupercă, în cazul unor atacuri puternice, poate duce chiar la pierirea pomilor. Precipitațiile abundente în perioada coacerii fructelor determină crăparea acestora, în special la soiurile târzii cu pulpa pietroasă.

Caracteristici morfologice și de producție

Sistemul radicular

Arhitectonica sistemului radicular depinde în mare măsura de modul de ramificare al soiului și de portaltoi. V.Cireașă (1974), găsește că la soiurile cu coroană piramidală, altoite pe mahaleb, sistemul radicular este mai profund respectiv mai superficial la soiurile cu coroana globuloasă alotite pe cireș sălbatic. Sistemul radicular la cireș este relativ superficial, peste 70% din rădăcini găsindu-se la adâncimea de 0-40 cm.

Raza sistemului radicular depășește de 2,5-3 ori raza proiecției coroanei. Rădăcinile înregistrează două valuri de creștere: primul în aprilie-mai și al doilea în octombrie-noiembrie.

Partea aeriană

După plantare, in primii ani de viață, cireșul are o creștere lentă după care se comportă ca o specie cu creștere viguroasă. Majoritatea soiurilor au la început un port dresat care după intrarea pe rod se deschide coroanele devenind invers piramidale sau chiar pletoase (Ramon Oliva). Ramificarea la cireș este de intensitate redusă, caracteristic aceste specii fiind fenomenul de etajare naturală.

Specificul fructificării

În cadrul acestei specii există soiuri care fructifică preponderent pe buchete de mai (Van, Cerna, Bigarreau Morreau), însă majoritatea soiurilor fructifică atât pe buchete de mai cât și pe ramuri mijlocii și lungi.

Mugurii floriferi se formeayă în procent de 75% pe ramurile buchet și numai 25% pe ramuri mijlocii sau lungi(FLORICA ROȘU, citat de M.POPESCU și colab., 1993).

Înfloritul

Cireșul înflorește după migdal, cais și piersic și aproape în același timp cu majoritatea soiurilor de prun și păr. Din fiecare mugur florifer se formeazăa o inflorescență cu 2-4 flori. Înfloritul durează cca. doua săptămâni, iar in perioadele mai reci chiar trei.

Polenizarea și fecundarea

Majoritatea soiurilor de cireș sunt autosterile (mai puțin soiul Stella) ceea ce obligă gruparea in parcele a 3-4 soiuri interfertile cu aceeași epocă de înflorit (tabel 12.1). Realizarea unei recolte bune este determinată de polenizarea a 30-50% din flori (T.Gozob, 1971; Grojer, 1976). La cireș polenizarea este entomofilă.

Polenizatorii soiurilor de cireș

(M.POPESCU, 1982)

Vârsta intrării pomilor pe rod

Cireșul este o specie precoce, apariția primelor fructe semnalându-se in anul III-IV de la plantare. Rezultate economice se obțin incepând din anul V (Van, Roșii de Bistrița, Germesdorf, Jubileu 30).

Productivitatea este cuprinsă între 6-8 t/ha (Ramon Oliva, Armonia, Germesdorf), 9-10 t/ha (Früheste der Mark, Bigarreau, Morreau) și peste 11 t/ha (Timpurii de Bistrița, Uriașe de Bistrița, Stella).

Longevitatea economica a soiurilor de cireș viguroase este de 30-40 ani , iar a celor de vigoare mijlocie și mică altoite pe portaltoi de vigoare medie este de 20-30 ani.

Întreținerea solului

În livezile intensive, amplasate în zone plane sau cu pantă mică, cu până la 550 mm precipitații, terenul se întreține sub formă de ogor negru. În zonele cu precipitații peste 600 mm se poate recurge la înierbarea alternativă a intervalelor cu prelucrarea solului pe rândul de pomi. În zonele în care precipitațiile depășesc 700 mm și pe terenuri în pantă se poate aplica înierbarea totală cu întreținerea pomilor sub coroană în terase individuale.

În plantațiile pe rod, începând cu anul V de la plantare se pot folosi erbicide. Se utilizează Simazin 2+ 4kh/ha + Devrinol 50 – 4 kg/ha, ambele substanțe amestecate în 200 l apă și aplicate preemergent (M. POPESCU și colab., 1982), apoi amestecul Fagotoxin 2l+ Icedin 1 l/100 l apă pentru un hectar de livadă (Cornelia Parnia, 1980). Rezultate foarte bune se obțin folosind substanțe erbicide pe bază de glifosfat (Roundup, Glifogan, Glialka – 3-4 kg/ha, în 100 l apă) etc.

Aplicarea îngrașămintelor

Cireșul este o specie pretențioasă la aprovizionarea solului cu macro- și microelemente. Consumul specific al acestei specii este de 40 kg/ha azot, 11 kg/ha fosfor, 30 kg/ha potasiu, 55 kg/ha calciu pentru o producție de 14 t/ha (M.POPESCU și colab., 1993).

În plantațiile tinere se recomandă administrarea sub proiecția coroanei a 5-6 kg gunoi de grajd, 10-15 g/m2 N, 5-8 g/m2 P2O5, 5-8 g/m2 K2O.

În plantațiile pe rod, în zonele cu precipitații sub 600 mm anual și în cultură neirigată se administrează 20-30 t gunoi de grajd la 2-3 ani și anual 80 kg N, 80 kg P2O5 și 60 kg K2O anual (CORNELIA PARNIA ȘI MARIA NEGOIȚĂ, 1982). Pe solurile cu reacție acidă pronunțată se aplică 120 kg de nitrocalcar (M POPESCU și colab., 1993).

Sursa foto: https://agrointel.ro/

Tehnica irigarii plantatiilor de cires

Ciresul este una dintre speciile cele mai sensibile la excesul de umiditate din sol, iar solurile cu textura argiloasa, sau argilo-lutoasa, care retin mai multa apa si au aeratie redusa, nu sunt recomandate pentru cultura ciresului. Deci irigarea ciresului trebuie sa nu provoace baltiri temporare pe sol, recomandandu-se norme bine corelate cu umiditatea momentana a solului.

Portaltoii ciresului pot fi de vigori diferite si pot avea un sistem radicular care patrunde in sol pana la adancimi de 20-40 cm (GiSelA 5), la adancimi de 30-50 cm (P-HL-C, Colt), sau la 50-60 cm adancime (Mahaleb).

Ca metode de irigare, se recomanda atat irigarea prin picurare cat si irigarea prin microaspersiune sub coroana pomilor. Pentru furtunurile de distributie a apei la fiecare rand de pomi, legate de prima sarma a spalierilor, se pot utiliza picuratoare cu debite de 4-8 l/h cu unu sau doua furtunuri/rand.

Este necesară mai ales în fazele critice din cultura cireșului : cu o săptămână înainte de înflorit, în perioada întăririi sâmburilor și după recoltarea fructelor.

În plantațiile tinere se recomandă 2-3 udări cu 200-250 m3/ha în lunile de vară.

În plantațiile pe rod se recomandă 4 udări cu 300-400 m3/ha.

Cantitatea de apa absorbita a fost de ~40-50 l/pom, aceasta fiind afectata de puterea de absorbtie a solului si a marimii ligheanelor facute in jurul tulpinii pomului.

Sursa foto: arhiva personala

In aceasta poza se poate observa cum au fost create ligheanele in jurul tulpinii pomului. Ele au rolul de a mentine apa provenita din irigatii si precipitatii, pentru a mentine umiditatea in sol si a evita evaporarea apei intr-un timp mai scurt. Acestea s-au realizat manual cu ajutorul unor cazmale si lopeti.

Sursa foto: arhiva personala

Irigarea in livada s-a efectuat cu ajutorul unei cisterne asezate pe remorca tractorului, avand la capat o iesire confectionata de noi cu doua iesiri, una pe stanga si una pe dreapta pentru a putea racorda doua furtune de 10 metri fiecare. Am confectionat acest racord special pentru a eficientiza munca si a putea iriga cate doua randuri de pomi in acelasi timp.

Prezentarea soiurilor prezente in livada

Van

Pomul are o vigoare medie spre mare, prezinta cresteri moderate si formeaza o coroana larg piramidala, permeabila pentru lumina spre interior. Ramurile de semischelet sunt bine garnisite cu formatiuni fructifere scurte. Infloritul este de intensitate medie spre mare; face parte din grupa a doua de intensitate, fiind polenizat de Stella, Lambert, Hedelfinger. Este un soi precoce, rodeste abundant, fiind considerat cel mai productiv soi din cultura.

Fructul este mare, 7,5-8,3 g in primii ani de rod si 6,5-7,0 g in perioada de plina rodire, de culoare rosie stralucitoare, cu pulpa pietroasa, suc slab colorat, gust dulce – acidulat. Este sensibil la crapare.

Maturitatea de recoltare: sfarsitul celei de a doua decade a lunii iunie.

Observatii si recomandari: odata cu inaintarea in varsta a pomilor, pentru pastarea unui calibru mare al fructelor, trebuie prevenita tendinta accentuata de supraincarcare pe buchete de mai prin stimularea cresterilor vegetative si mutarea rodului pe ramuri mijlocii prin masuri agrotehnice specific(taiere mai severa, irigare si fertilizare suplimentara).

Stella

Pomul este viguros și formează o coroană largă, ramificată, bine garnisită cu ramuri de rod. Este un soi rezistent la ger, această însușire fiind superioară soiurilor Van, Sam și Lambert. Înflorirea se produce relativ timpuriu și se suprapune cu aceea a majorității soiurilor, pe care le polenizează. Fiind autofertil, nu necesită polenizare încrucișată obligatorie,fiind în schimb un bun polenizator pentru celelalte soiuri. Produce peste

media celorlalte soiuri.

Fructul este mare, de 8 -9 g în primii ani de rod și 6,5 – 7,0 g în plină perioadă de rodire, de formă cordiformă, de culoare roșie strălucitoare, cu pulpa de fermitate medie, roșie, cu gust dulce, acidulat. Soiul este sensibil la fenomenul de crăpare a fructelor.

Maturitatea de recoltare: a doua decadă a lunii iunie, respectiv în a patra săptămână a sezonului de cireșe.

Observații și recomandări: poate fi utilizat ca polenizator universal pentru soiurile cu epoca de inflorire medie.

Boambe de Cotnari

Pomul este de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana larg piramidala, cresteri moderate, luminoasa, bine garnisita cu buchete de mai in interior si ramuri mijlocii la periferie. Lemnul si mugurii floriferi au o mare rezistenta la ger. Infloritulm de intensitate medie, dureaza 10-14 zile, suprapunandu-se cu cel al altor soiuri, interpolenizarea fiind perfect posibila.

Fructul este mare de 7,0-8.0 g in primii an de rod si 6,5-7,0 g in plina perioada de rodire, de forma scurt cordiforma si culoare bicolora, galben cu rosu, cu pulpa alb-galbuie, pietroasa, dulce, acidulata. Pedunculul este de marime medie, iar samburele este mare. Soiul este de sensibilitate medie la fenomenul de crapare al fructelor. Fructele constituie o excelenta materie prima pentru industria alimentara, in special pentru prelucrarea sub forma de compot.

Maturitatea de recoltare: ultima decada a lunii iunie, respectiv in a 5-a saptamana a sezonului de cirese

Clima Dobrogei

Cea mai mare parte a Dobrogei are un climat de ariditate, cu alpatory medii mari (10°-11°C), alpatory ridicate vara (22°-23°C), precipitații reduse (în jurul valorii de 400mm/an), zile tropicale si secete frecvente; bate frecvent Crivătul, geros iarna și uscat vara. Spre litoral există un climat cu influențe pontice, mai moderat termic, brize diurne și insolație puternică.

Influența creșterii altitudinii este alpator redusă. La altitudini de peste 300m (in nordul Dobrogei) exista un climat de dealuri joase, cu o alpatory medie mai scăzută (9°-10°C) si precipitații mai bogate (500-600mm/annual).

Temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) este pe cea mai mare întindere de -1°– -2°C, dar în extremitatea sud-estică (zona Mangalia) este pozitivă: acest areal din apropiere de Mangalia este așadar cea mai călduroasă regiune iarna.

Amplitudinea termică anuală este destul de diferențiată; 23°-24°C in jumatatea “dunăreană” a Dobrogei și 21°-22°C  în jumătatea “alpator” a climatului litoral. În mod similar se ajunge pe litoral la 10-20 zile tropicale, fața de 30-40 zile spre Câmpia Română.

O particularitate climatică a Dobrogei este ca zona litorală (alături de Delta Dunarii) este cea mai secetoasă regiune din țară, cu precipitații mai mici de 400mm/annual în interiorul podișului.

Sursa: https://thepresentation.ru/uncategorized/clima-romaniei

Solul

Cernoziomurile sunt caracteristice stepei și silvostepei, constituind areale însemnate în Câmpia Română, Dobrogea și în Câmpia Tisei, dar și în Podișul Moldovei, unde ocupă dealurile cu altitudini de până la 200 ‐ 250 m, din partea de est și sud‐est (fostele cernoziomuri cambice). În Câmpia Română se întâlnesc în Câmpia Tecuciului, în Bărăgan, continuându‐se ca o fâșie prin alpator vest. În Dobrogea(fostele cernoziomuri) ocupă cea mai mare parte a Podișului Dobrogei Centrale și de Sud (insular apar în Dealurile Tulcei și în Depresiunea Taiței). În vestul țării, aceste soluri se întâlnesc în vestul Câmpiei Banatului și în vestul Câmpiei Aradului (fostele cernoziomuri), dar apar și sub forma unei fâșii discontinue pe aliniamentul Carei‐vest Oradea‐Salonta‐Arad‐Timișoara‐Deta (fostele cernoziomuri cambice de pe treapta piemontană a câmpiei). Unele areale insulare (fostele cernoziomuri cambice) se regăsesc în Podișul Secașelor, în Podișul Bârladului, în Podișul Sucevei, pe terasele joase ale Șiretului, în aval de Pașcani, în Depresiunea Cracău‐Bistrița, în Depresiunea Ozana‐Topolița, în Depresiunea Brașov ș.a.

Condițiile de formare aparțin treptei joase de relief: Tm=8,5‐11°C; Pm=400~600 mm; ET‐600 ‐700 mm; vegetație de stepă și silvostepă. Profilul tipic al cernoziomului cuprindeam orizont Am, urmat de un orizont intermediar (AC, Bv, Bt) și un orizont C sau Cca. Pe profil apar numeroase neoformații minerale(de carbonați) sau biogene (coprolite, conivine , ceivotocine, crotovine). Textura este predominant mijlocie și nediferențiată pe profil (cernoziom tipic), structura glomerulară sau grăunțoasă, remarcânduse conținutul bogat în humus (3‐6%), solul fiind saturat în baze, cu o reacție de la slab alcalină până la neutră. Are o fertilitate foarte ridicată în anii climatici normali, necesitând însă corectarea deficitului de umiditate prin irigații.

Se pretează la cultura cerealelor, plante tehnice, vii și livezi. Sunt un important component al fondului edafic pentru grânarele României. Subtipurile principale sunt: tipic (alpatory varietatea vermic) în sud‐estul și sudul țării; gleic în Câmpia de Vest; vertic pe marnele argiloase din nordul Câmpiei Moldovei.

Local, se mai întâlnesc subtipurile: litic, salinic și sodic, precum și varietățile subrendzinic și marnic.

Cireșul manifestă pretenții ridicate față de sol, evident în funcție de soi și portaltoi. În general, el preferă soluri mijlocii sau ușoare, revene, permeabile, profunde, calde, fertile, cu un conținut de calciu de 4-6% și cu apă freatică sub 1,5-2,0 m.

Pe terenuri grele suferă incă de la plantare și piere prematur.Cireșul prefera soluri cu un conținut maxim de argilă de 20-30%, pH 5-6,5, iar salinitatea zero (M.POPESCU și colab., 1982).

Mașini și utilaje folosite în plantație

tractor U650M – pentru toate lucarile mecanizate alpatory in livada

alpator tractat 1200 litri – pentru efectuarea tratamentelor la pomi

cultivator 3.5 metri – pentru a marunti solul dupa arat

plug PP3 – pentru a aerisi solul si a putea incorpora ingrasamintele in sol

remorci basculante – pentru transportul a diferite obiecte si a crengilor provenite dupa taieri

TIH-445 – pentru a incarca crengile in remorci

freză cu alpatory – pentru buruienile aflate intre pomi

pompa submersibila – pentru a scoate apa din put

pompa apa murdara – pentru a incarca pompa de stropit

Mașina pentru stropit tractată

Mașina se utilizează pentru lucrări de stropit în livezi de pomi plantate pe teren șes.

Mașina este echipata cu o pompa in partea din fata, care este angrenata prin intermediul cardanului de la tractor si care este de asemenea legata direct de rotorul cu pale din partea anterioara, care se invarte si produce curentul de aer necesar stropirii pomilor.

Alimentarea mașinii se face prin intermediul unei pompe electrice care pompeaza apa in bazin cu un debit de 11.000 l/h, astfel incarcarea acesteia nu dureaza mai mult de 15 minute.

Reglări:

Debitul de soluție

se reglează prin intermediul robinetului de reglare, în funcție de viteza de deplasare și distanța dintre rânduri.

2. Poziția dispozitivului de pulverizare

se reglează prin rotirea lor astfel încât să asigure stropirea uniformă a întregii plante.

Rezervor 1200 litri

Pompa 121l/min

In aceasta imagine putem observa principiul de functionare al masinii de stropit. In spatele masinii se afla un rotor cu pale ce se invarte si care produce un curent de aer centrifugal.

In jurul acesteia se afla un suport metalic in forma de semicerc pe care sunt pozitionate diuzele pentru stropit, si anume in numar de 14, 7 pe stanga si 7 pe dreapta. Acestea se regleaza prin rotirea lor si in acest fel putem regla directia in care se pulverizeaza solutia sau putem opri anumite diuze in cazul in care nu stropesc in directia dorita.

In aceasta imagine putem observa procedura de incarcare a masinii de stropit. Aceasta se realizeaza cu ajutorul unei pompe electrice aflate in bazinul principal de apa, cu o cantitate de 36 tone, umplut cu apa provenita din putul de apa aflat in incinta livezii. Procedura de incarcare a pompei de stropit

dureaza aproximativ 15 minute datorita debitului mare al acesteia(11.000 l/h).

Plugul PP-3

Părțile componente:

În funcție de rezistența specifică a solului și puterea tractorului, plugul poate lucra cu 2,3 și 4 trupițe, având lățimea de lucru: 600 mm,900 mm,1200 mm.

Trupițele plugului sunt de tip combinat(cultural-semielicoidal), brăzdarele cu vârf în formă de daltă, prevăzute cu cormane suplimentare, iar aripa cormanelor se termină cu un prelungitor. Trupița din spate este prevăzut cu plaz și călcâi reglabil.

Bârsa este fixată pe cadrul plugului printr-un suport cu ajutorul a două șuruburi, din care unul este de siguranță. Prin intermediul unei tije filetate și a unui orificiu oval se poate regla unghiul de pătrundere în sol a trupiței, în funcție de compactitatea solului.

Poziția cuțitului disc și a roții de sprijin este determinată de numărul trupițelor cu care se lucrează. Cuțitul disc se va monta întotdeauna în fața ultimei trupițe.

La formarea agregatului tractor-plug se vor avea în vedere următoarele:

Ecartamentul tarctorului va fi reglat la 1560 mm

Tiranții laterali se vor monta la puntea din spate, pe bolțul intermediar

Tirantul central se va monta în orificiul din mijloc

Cultivatorul pentru livadă CPRL-2.5(3.5)

Părți componente:

Secțiile de lucru se compun dintr-un suport și un organ activ de afânare montat articulat, prin intermediul unor bare și a două arcuri spirale, care formează dispozitivul de siguranță. Acest dispozitiv asigură cuțitului posibilitatea de a se rabate în plan verical atunci când întâlnește un obstacol ți de a reveni la poziția normală de lucru, după ce a trecut de obstacol.

Cheltuieli

Cartarea agrochimică= 200 lei/ ha => 1200 lei

Deviz de elaborare a documentației =100 lei/ha=> 600 lei

Eficiența economică

Din datele prezentate în table rezultă faptul că produc iile medii la specia cires, care sunt cuprinse între 10.000 kg/ha la o densitate de 500 pomi/ha i 18.000 kg/ha la densitatea de 1.250 pomi/ha, se realizează cu un cost de productie cuprins intre 2,36 lei/kg la densitatea de 1.250 pomi/ha si 2,50 lei/kg la densitatea de 500 pomi/ha.

In cadrul cheltuielilor de infiintare a plantatiei de cires, ponderea cea mai mare este detinuta de costurile cu materii si materiale(68-88.6%), fiind urmate in ordine de costerile cu lucrarile mecanizate(5,1-22,1%) si de cele cu lucrari manual(6,4-9,9%).

In cadrul cheltuielilor de intretinere a plantatiei pana la intrarea pe rod, ponderea cea mai mare este detinuta de costurile cu materii si materiale(43,3-53%), fiind urmate in ordine de costurile cu lucrarile mecanizate(27,7-42,3%) si de cele cu lucrari manual(13,4-19,3%).

Dupa intrarea pe rod, ponderea cea mai mare in cadrul cheltuielilor de exploatare ese detinuta de costurile cu lucrarile manual(64,7-66,4%), fiind urmate in ordine de costurile cu materii si materiale (16,0-17,8%), si de costurile cu lucrarile mecanizate(17,5%).

Prin valorificarea productiilor la preturi de piata interne, estimate intre 3,5-4,0 lei/kg, se realizeaza un profit anual net cuprins intre 8.401 lei/ha la densitatea de 5000 pomi/ha si 24.754 lei/ha la densitatea de 1.250 pomi/ha, precum si o rata a profitului anual net cuprinsa intre 34-58% care este direct proportionala cu densitatea la hectar.

Utilizand metodologia Productiei Standard, conform Regulamentul CE 1242/2008, s-a transformat valoarea profitului net in Euro si s-a putut determina clasa de marime economica a plantatiei de cires pentru fiecare densitate in parte, astfel: pentru densitatea de 500 pomi/ha a rezultat clasa I de dimensiune economica si pentru densitatea de 1.250 pomi/ha a rezultat clasa III de dimensiune economica.

Pentru intreaga durata de exploatare a plantatiei de cires, profitul obtinut creste proportional cu densitatea la hectar a plantatiei, aceasta fiind de 168.029 lei la o densitate de 500 pomi/ha si 272.295 lei la densitatea de 1.250 pomi/ha.

Durata de recuperare a investitiei este cuprinsa intre 5-5,8 ani. Densitatea de 1.250 pomi/ha conduce catre cel mai mare profit, dar gradul ridicat de investitii face ca termenul de recuperare a investitiei sa fie mai mare, si anume 5,8 ani.

Bibliografie

https://agrointel.ro/8026/ciresul-cultura-la-care-romania-este-pe-locul-3-ca-productivitate/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cire%C8%99

https://www.pestre.ro/blog/ciresul-tot-ce-trebuie-sa-stii/

http://www.fao.org/faostat/en/#search/cherries

https://ro.scribd.com/doc/143565924/Infiintarea-unei-plantatii-de-cires

Livada intensiva de cires: tehnologia recomandata de specialisti pentru o recolta de top

https://www.madr.ro/docs/agricultura/legume-fructe/Ghid-Pomicultura-final.pdf