Studiul proceselor inflamatorii și metabolice la un lot de pacienți cu deficit cognitiv [623446]

Studiul proceselor inflamatorii și metabolice la un lot de pacienți cu deficit cognitiv

1. CARACTERISTICI CLINICOpEVOLUTIVE ALE
DRFICITULUI COGNITIV

Unul dintre aspectele mult discutate în ultimul tim p se referă la îmbătrânirea
populației. Există studii ale OMS care arata ca în anul 2050 numărul persoanelor de peste
60 de ani va reprezenta un procent important din po pulația lumii, fapt ce a dus la creșterea
interesului în ceea ce privește calitatea vieții și îmbunătățirea calității vieții la persoanele
de vârsta a IIIha.
Unul din cele mai importante aspecte ale calității vieții îl constituie menținerea unui
status mental nedeteriorat. În acest sens identific area precoce a declinului cognitiv cu
scopul de a interveni imediat dacă acest lucru se p etrece, a devenit în ultimii ani o
preocupare permanentă a multor cercetători dar și a medicilor practicieni.

1.1. FUNCȚIILE CEREBRALE SUPERIOARE

Funcțiile cerebrale superioare pot fi definite ca p rocese cerebrale complexe care
apar la nivelul creierului și care oferă individulu i uman posibilitatea de a excede cele cinci
simțuri elementare, putând în acest fel să stabilea scă conexiuni între cunoștințele dobândite
în cursul vieții. O dată stabilite aceste conexiuni devine posibilă înțelegerea experiențelor
și fenomenelor trăite și în același timp oferă posi bilitatea unei cunoașteri raționale a
existenței umane.
Aceste funcții cognitive superioare au ca element c entral memoria. Acesta permite
individului sa rețină și să evoce permanent experie nțe anterioare, ea contribuind decisiv la
buna funcționare a celorlalte fenomene psihice.
Memoria joacă un rol central în desfășurarea normal ă a activităților cotidiene. Deha
lungul timpului au fost făcute diferite clasificări ale tipurilor de memorie. Una din aceste
clasificări împărțea memoria în funcție de timpul c ât informațiile erau stocate deosebind
astfel o memorie pe termen scurt (secundehminute), o memorie intermediară (zileh
săptămâni) și o memorie pe termen lung (ani).

Studiul proceselor inflamatorii și metabolice la un lot de pacienți cu deficit cognitiv
Un alt model folosește termenul de memorie senzoria lă ca fiind primul tip de
memorie implicat în învățare. Din memoria senzorial ă informațiile sunt apoi transmise
către memoria de scurtă durată și de aici doar o pa rte a informațiilor merg în memoria de
lungă durată. Autorii acestui model au definit memo ria de scurtă durată și memoria de
lungă durată ca stări ale aceluiași sistem, un sist em în care memoria de scurtă durată este
partea activată a memoriei de lungă durată. (Atkins on R.C., Shiffrin R.M., 1968)
Un alt proces cognitiv major este reprezentat de gâ ndire, aceasta constă dintrho
serie de raționamente și judecăți ce au ca rezultat procesarea profundă a realității.
Prin gândire este posibilă desfășurarea celorlalte funcții superioare, permițând atât
decriptarea cât și interpretarea informațiilor și o punere în context a realității
înconjurătoare. Ea presupune o relaționare strânsă cu limbajul și atenția.
Limbajul este aceea funcție cognitivă care ne permi te dezvoltarea intelectului
realizând practic înlocuirea obiectelor reale (ce p ot fi percepute cu ajutorul organelor de
simț) atât cu reprezentări mentale cât și cu simbol uri verbale (cuvinte).
Dezvoltarea limbajului duce la dezvoltarea intelect ului și nu se poate face în afara
unui mediu social sau fără interacțiune umană.
Atenția este un proces distinct care selectează inf ormațiile provenite din mediul
extern și intern (senzitivhsenzoriale dar și psihic e) fiind un determinat major pentru
memorie și gândire.

1.2 ARIILE CORTICALE

În decursul timpului au existat numeroase preocupăr i pentru a realiza o legătură
directă între o anumită zonă corticală cu o anumită funcție cerebrală. Au fost desenate
adevărate hărți ale creierului pentru aceasta fiind folosite metode diverse de la stimularea
electrică până la studiul pacienților ce suferiseră anumite intervenții neurochirurgicale cu
îndepărtare unor zone cerebrale. Au fost astfel des crise arii corticale motorii și senzitive
precum și arii de asociație.
Dacă ariile primare motorii au legături cu sistemul muscular putând determina
mișcarea anumitor mușchi iar ariile senzitive sunt în relație directă cu analizatorii periferici
specifici, ariile de asociație nu pot fi încadrate în aceste categorii stricte ele primesc
informații din multiple zone atât de la nivelul ari ilor primare cât și de la diferite structuri
subcorticale.

Studiul proceselor inflamatorii și metabolice la un lot de pacienți cu deficit cognitiv
A fost descrisă astfel o arie în care se face anali za coordonatelor spațiale ale
corpului, ea se extinde de la nivelul cortexului pa rietal până la nivelul cortexului occipital
superior, și prin intermediul ei se realizează o in tegrare a corpului în spațiul înconjurător.
Alte arii de asociație specifice se referă la limba j fiind definită aria Wernicke ce se
întinde din spatele cortexului auditiv primar până în partea posterioară a girusului superior
al lobului temporal, unde se face înțelegerea limba jului și aria Broca care este o regiune a
cortexului frontal în care se formează cuvintele. E ste localizată în partea posterioară și
laterală a cortexului prefrontal și lucrează în str ânsă asociere cu aria Wernicke.
Tot în legătură cu limbajul au fost descrise alte d ouă arii și anume aria girusului
angular, în regiunea anterohlaterală a lobului occi pital, este zona în care se face înțelegerea
cuvintelor citite (afectarea acestei arii face ca o persoană să poată înțelege limbajului auzit
dar nu și limbajul citit), precum și aria denumirii obiectelor situată în porțiunea laterală a
lobului occipital anterior și a lobului temporal po sterior (învățarea denumirii obiectelor se
face diferit astfel numele obiectelor sunt învățate după auz iar proprietățile fizice ale
acestora sunt învățate folosind analizatorul vizual ).
În aria de asociație prefrontală sunt elaborate ”pl anurile” mișcărilor motorii
complexe, aceasta fiind în strânsă legătură atât cu aria cortexul motor cât și cu aria
temporohparietohoccipitală prin intermediul căreia primește informații despre coordonatele
spațiale ale corpului. Această arie de asociație ar e un rol foarte important în elaborarea
gândirii abstracte și participă la stocarea datelor din memoria imediată.
Memoria de lucru este definită ca posibilitatea de a urmării mai multe informații
simultan și de a putea rememora aceste informații a tunci când este nevoie pentru a emite
anumite raționamente. Locul unde funcționează aceas tă memorie de lucru este aria
prefrontală și există date care sugerează că există chiar zone separate unde se stochează
diferite tipuri de informații (referitoare la mișca re, la formă etc.).
Prin intermediul ariei de asociație prefrontale exi stă astfel posibilitate planificării
unor acțiuni ca desfășurare în timp și spațiu și po sibilitatea analizării consecințelor
acțiunilor desfășurate în raport cu norme legale și morale.
O altă arie de asociație cu mare importanță este ar ia de asociație limbică care
cuprinde polul anterior al lobulii temporal, porțiu nea ventrală a lobului frontal și a
girusului cingulat și ajunge până la fisura longitu dinală a suprafeței mediale a fiecărei
emisfere cerebrale. Aici au loc procese cognitive l egate de emoție, motivație și
comportament.

Studiul proceselor inflamatorii și metabolice la un lot de pacienți cu deficit cognitiv
Sha descris la nivelul emisferelor cerebrale o zonă , ce se găsește la nivelul regiunii
mediale și inferioare a lobilor occipitali și la ni velul regiunii mediohventrale a lobilor
temporali, care atunci când este afectată produce o anomalie caracterizată de
imposibilitatea de a recunoaște fețe (numită prosop agnozie). Existența acestui tip de deficit
arată importanța deosebită pe care o au aceste arii cu funcții specifice, în funcționarea
normală a unui individ.
De o importanță deosebită în dezvoltarea inteligenț ei îl are o așa numită arie de
asociație terțiară în care are loc confluarea difer itelor arii interpretative. Dezvoltarea ei ține
cont și de dominanța emisferică ea fiind mai dezvol tată la nivelul emisferei stângi la
dreptaci și la nivelul emisferei drepte la stângaci . Dacă are loc distrugerea acestei arii
atunci individul deși aude bine și chiar recunoaște anumite cuvinte nu poate emite un
raționament coerent. De asemenea poate citi cuvinte le fără a recunoaște însă legături între
ele. Atunci când în studiile de cercetare sha folos it stimularea electrică a acestei arii a
apărut în mintea subiecților o gândire complexă ce includea scene complicate reamintite
din copilărie și halucinații auditive.
Funcționarea creierului se bazează foarte mult pe l imbaj astfel încât chiar și
experiențele senzoriale înainte de a fi memorate su nt transformate întrhun echivalent de
limbaj. Așa de exemplu atunci când un individ citeș te el nu reține imaginea vizuală a
cuvintelor scrise ci memorează înțelesul cuvintelor . Inițial aria ce răspunde de înțelegerea
limbajului este strâns legată cu aria audutivă prim ară, ceea ce face ca limbajul să fie inițial
învățat prin auz și mult mai târziu după învățarea cititului învățarea să se facă prin
transferul informației din girusul angular spre ari a înțelegerii limbajului ce este deja
dezvoltată.
Există însă diferențe în ceea ce privește funcționa rea acelorași zone corticale
dispuse pe emisfere diferite. Astfel distrugerea de exemplu a ariei limbajului înțeles (aria
Wernike) din emisfera dominantă duce la pierderea a bilităților de citire, de calcul
matematic și logic. Pe de altă parte dacă este afec tată aria Wernike de la nivelul
emisferului non dominant se pierde înțelegerea muzi cii, se pierde semnificația limbajului
nonhverbal (tonul vocii, limbajul corporal) iar per soana ce suferă de această afecțiune poate
pierde relațiile spațiale cu mediul înconjurător. Î n concluzie atunci când este afectată
emisfera dominantă ne referim la pierderea funcțiil or superioare bazate pe logică și limbaj
pe când dacă vorbim de emisfera non dominantă se pi erd funcții cognitive bazate pe funcții
mai puțin analizabile prin logică (se pierd funcții ”artistice”).

Studiul proceselor inflamatorii și metabolice la un lot de pacienți cu deficit cognitiv

1.3 TULBURAREA COGNITIVĂ MINORĂ

În mod normal declinul cognitiv urmează declinul ge neral al organismului dar
există numeroase variații individuale ale performan țelor intelectuale. Aceste variații sunt
legate atât de factorul genetic cât și de statusul anterior cognitiv ce a rezultat prin utilizarea
mai mult sau mai puțin intensă a proceselor cogniti ve superioare (gândire, atenție, limbaj,
memorie, învățare).
Există în literatură numeroase studii care au arăta t că există un important
determinism genetic al funcțiilor cerebrale superio are. Unii autori remarcă o influență de
aproape 50% a componentei genetice în diferențele d intre indivizi. O dată cu înaintarea în
vârstă apare o neurodegenerare cerebrală care poate fi încadrată ca una fiziologică în care
apare o afectare principală a memoriei și atenției, sau una patologică în care sunt afectate
pe lângă memorie și atenție și limbajul și funcția executivă.
A fost mult discutată și dovedită în ultimele decen ii legătura dintre deficitul
cognitiv și anumite bolii fie ele psihice sau somat ice. Există factori care duc la o accelerare
a declinul cognitiv cum ar fi boala cardiovasculară , tipul de personalitate, susținerea
economică dar și socială.
În acest sens declinul cognitiv îmbracă forme varia te de la îmbătrânirea fiziologică
la demență trecând prin ceea ce se numește tulburar e cognitivă ușoară (mild cognitive
imparment).
Având în vedere creșterea accentuată a incidenței d emențelor, atât a celor
degenerative dar și a celor vasculare, este evident că în scurt timp ne putem confrunta cu o
criză dacă acest fenomen nu este măcar încetinit da că nu chiar stopat.
Termenul de tulburare cognitivă ușoară sau mild cog nitive impairment (MCI) a fost
definit ca o stare intermediară între îmbătrânirea fiziologică și demență.
Devine astfel evident de ce există o preocupare foa rte mare pentru definirea acestei
stări intermediare, diagnosticarea precoce putând p revenii handicapuri ulterioare.
Conceptul de mild cognitive impairment a evoluat fo arte mult în ultima perioadă. Încercări
de definire a sa au existat de mai bine de o jumăta te de secol astfel în 1962 Kral a utilizat
termenul de ”benign senescent forgetfulness” pentru a descrie tulburările de memorie care
apar o dată cu îmbătrânirea.

Studiul proceselor inflamatorii și metabolice la un lot de pacienți cu deficit cognitiv
După mai bine de 20 de ani un grup de lucru al Nati onal Institute of Mental Health
propune un alt termen și anume ”tulburare de memori e asociată vârstei” care se referă la
tulburările de memorie apărute la vârstnici și cons iderate o variantă a îmbătrânirii normale.
Acest termen se referea doar la tulburările de memo rie, aprecierea acestora fiind făcută
prin compararea cu persoanele tinere, lucru care a creat mai multe neajunsuri printre care
imposibilitatea delimitării îmbătrânirii normale de deteriorarea cognitivă patologică. În
efortul de a evita aceste probleme a fost descris t ermenul de ”declin cognitiv asociat
vârstei” care se referă la mai multe domenii cognit ive iar aprecierea declinului este făcută
ținând cont de vârstă și de nivelul de educație.
Conceptul de ”tulburare cognitivă ușoară” a fost pe ntru prima dată folosit de
Reisberg și colab. pentru a descrie persoanele ce a veau un scor 3 pe ”scara de deteriorare
globală” (Global Deterioration Scale, GDS) sau un s cor de 0,5 pe ”scala clinică de
demență” (Clinical Dementia Rating Scale, CDR).
Petersen și colab au publicat în anul 1999 un prim studiu care se referea la
identificare clinică și la urmărirea progresiei dec linului cognitiv la persoane cu MCI,
permițând astfel ca după câțiva ani adoptarea de că tre Academia americană de Neurologie
a unor criterii folosite pentru a caracteriza stadi ile incipiente ale demenței Alzheimer.
Acești parametrii inițial au fost folosiți pentru a caracteriza tulburările de memorie dar în
scurt timp sha observat ca erau pacienți la care de ficiențele apăreau și în alte domenii ale
funcțiilor cerebrale superioare.
Au fost astfel descrise două subtipuri de MCI și an ume amnestichMCI (caracterizat
de tulburări de memorie) și nonamnestichMCI (caract erizat de tulburări în alte domenii
cognitive).
Evaluarea unui pacient cu tulburare cognitivă ușoar ă este adeseori o provocare
pentru clinician și aceasta pentru că anumite fenom ene cum ar fi pierderea unor lucruri sau
o dificultate de remomorare a unor nume pot repreze nta doar procesul normal de
îmbătrânire fiziologică.
În ceea ce privește pacienții cu amnestic MCI acest e tulburări de memorie sunt mai
importante și se referă la anumite informații mai i mportante (o convorbire telefonică, o
întâlnire cu o anumită persoană apropiată). Aceste episoade nu sunt adesea remarcate decât
de cei foarte apropiați, care observă un declin al memoriei.
În același timp și pentru pacienții ce prezintă o t ulburare cognitivă de tip
nonamnestic MCI există particularități ce sunt prim a dată observate de cei din anturaj.

Studiul proceselor inflamatorii și metabolice la un lot de pacienți cu deficit cognitiv

1.3.1 EVALUAREA TULBURĂRII COGNITIVE UȘOARE.

Istoricul și anamneza – trebuie clarificat modul de debut al simptomatolo giei,
antecedentele heredohcolaterale și personale, evide nțierea factorilor de risc; este indicat să
se obțină date de anamneza și de la aparținători ca re pot furniza date comparative despre
nivelul anterior de funcționare cognitivă ca și evo luția în timp a simptomelor acestuia.
Aceste date sunt foarte importante pentru că de exe mplu un declin cognitiv foarte rapid
este atipic pentru tulburarea cognitivă ușoară și o rientează atenția mai degrabă către alte
cauze precum neoplaziile sau tulburări metabolice.
Examenul clinic general este obligatoriu, poate pune în evidență semne care să
orienteze către patologii ce cresc riscul de apariț ie al tulburării cognitive ușoare sau să
identifice o patologie ce poate masca sau mima MCI.
Examenul neurologic este obligatoriu, se caută semne neurologice specif ice care să
orienteze diagnosticul către boli neurodegenerative în care apare tulburare cognitivă ușoară
ce va evolua spre demență. Examenul neurologic este foarte important și pentru patologia
neurovasculară pentru că și în acest caz evoluția p oate fi spre demență vasculară.
Examenul psihiatric se face pentru a evidenția eventuale simptome psihi atrice sau
tulburări de comportament (depresie, psihoze, delir ium)ce pot masca tulburarea cognitivă.
Examinarea cognitivă clinică
La un pacient ce este examinat pentru diagnosticare a unei tulburări cognitive ușoare
evaluările funcției cognitive ar trebui făcute în d inamică. O recentă analiză sistematică a
„United States Preventive Services Task Force ” (USPSTF) privind screeninghul pentru
tulburarea cognitivă la adulții în vârstă a concluz ionat că evaluările cognitive rapide pot
detecta cu succes demența în asistenta primara, dar sensibilitatea acestor instrumente
pentru detectarea MCI este mai mică și este încă ne clar dacă diagnosticarea precoce a
tulburărilor cognitive îmbunătățește rezultatele im portante ale pacienților sau ale celor care
îi îngrijesc.
Examinarea neuropsihologică , este o parte esențială a procesului de evaluare cu
aplicarea de teste și scale specifice pentru evalua rea deficitului cognitiv. Cele mai folosite
și în aceleași timp utile teste sunt MinihMental St ate Examination și Montreal Cognitive
Assessment Scale. Există și alte teste care șihau d ovedit fiabilitatea deha lungul timpului iar
aici amintim testul desenării ceasului sau testul M inihCog.

Studiul proceselor inflamatorii și metabolice la un lot de pacienți cu deficit cognitiv

MinihMental State Examination (MMSE) a fost introdu s de către Folstein în 1975,
este test ce presupune răspunsul la anumite întrebă ri simple și rezolvarea unor probleme
pentru a verifica orientarea în timp și spațiu, mem oria imediată, atenția și calculul mintal,
memoria pe termen scurt, limbajul și abilități moto rii de bază. (F OLSTEIN M.F., ET AL , 1975)
În tabelul 1.I este reprezentat testul MMSE adaptat după Burns.

Punctaj
maxim
Orientare
În ce (an), (anotimp), (zi a săptămânii), (zi din l ună), (lună) suntem? 5
Unde ne aflăm – (țara), (județul), (orașul), (spita lul), (etajul) ? 5
Înregistrarea informațiilor
Rostiți numele a trei obiecte obișnuite (de ex. „lă mâie”, „cheie”, „monedă”).
Între fiecare cuvânt faceți o pauză de câte o secun dă.
Cerețihi pacientului să le repete pe toate 3.
Acordați câte un punct pentru fiecare răspuns corec t. Repetați până le învață
pe toate trei. 3
Atenție și calcul
Numărare inversă de la 100 scăzând câte 7. Oprițihl după 5 răspunsuri corecte.
Test alternativ: rostirea cuvântului „avion” în sen s invers.
Punctajul este în funcție de numărul de scăderi sau de litere așezate în ordie
corectă. 5
Reproducerea informațiilor
Întrebațihl cele trei nume de obiecte pe care leha auzit anterior.
Acordați câte un punct pentru fiecare răspuns corec t. 3
Limbaj
Denumirea unui „creion” și a unui „ceas” 2
Repetarea propoziției: „fără dacă și sau dar” 1
Înțelegerea unei comenzi:
„Luați o foaie de hârtie, împăturițiho în două și a șezațiho pe podea” 3
Citirea și executarea comenzii: „Închide ochii” 1
Scrierea unei propoziții. 1
Copierea următorului desen:

1
Scor maxim total 30
Tabelul 1.I Chestionarul MinihMental State Examinat ion

Studiul proceselor inflamatorii și metabolice la un lot de pacienți cu deficit cognitiv
Testului desenării ceasului (Clock Drawing Test) a fost folosit pentru prima oară în
la jumătatea anilor 80 pentru a identifica apraxia constructivă și deficitele vizuohspațiale.
Există mai multe metode de efectuare, una din cele mai folosite este metoda Shulman
(tabelul 1.II) în care pacientul primește o coală d e hârtie pe care este desenat un cerc ce
reprezintă un ceas (se indică partea de sus a acest uia). Se cere pacientului să noteze în cerc
orele și apoi să indice ora 11 și 10. Scorul se cal culează pe un sistem de șase puncte. Un
scor mai mare sau egal cu trei indică un deficit co gnitiv. (S HULMAN KI ET AL , 1993)

Punctaj Descriere Exemple
1 „Perfect” Cifrele desenate corect
Două semne care arată ora 11:10
Spațiile dintre cifre nu sunt egale
Desenează cifre în afara cercului
Întoarce pagina când scrie astfel încât
unele cifre apar invers 2 Erori vizuohspațiale minore
Trasarea limbilor arată o anumită
orientare
Minutarul arată ora 10
Scrie 11 și 10 3 Reprezentare greșită a orei
(11:10) când organizarea vizuoh
spațială este bună sau există doar
greșeli mici Nu este desenată nicio oră precisă
Uită cifre
Cifrele nu sunt în ordine
Scrie cifrele în sens invers
Repetă cifrele sau continuă să scrie 13,14
după 12. 4 Dezorganizare vizuohspațială
moderată astfel încât este
imposibilă reprezentarea orei
Disgrafie: nu poate scrie numere corect
5 Dezorganizare vizuohspațială
severă Se descriu cele patru cadrane dar prost
împărțite
Nu poate desena nicio oră
Ceea ce scrie nu are nicio legătură cu
ceasul 6 Nu există nici un fel de regulă a
orei
Poate scrie un cuvânt sau un nume

Tabelul 1.II Calculul scorului la CDT prin metoda S hulman

Studiul proceselor inflamatorii și metabolice la un lot de pacienți cu deficit cognitiv
Pentru tulburările psihiatrice și de comportament s e utilizează scale specifice cum
ar fi „Neuropsychiatric Inventory” (NPI). Esențial pentru diagnostic este și folosirea unor
chestionare privind desfășurarea activităților ziln ice „Activities of Daily Living” (ADL) ce
urmărește capacitatea persoanei investigate de a re aliza igiena personală (îngrijirea
unghiilor și a părului, igiena orală), menținerea c ontinenței sfincteriene (folosirea băii în
mod corect), capacitatea de ahși alege corespunzăto r hainele și de a le îmbrăca, evaluează
dacă persoana respectivă se poate hrănii singură (p repararea și administrarea hranei) și
apreciază dacă existî independență pentru deplasare (posibilitatea de a se deplasa singură).
O altă scală folosită pentru evaluarea independențe i funcționale ți care are legătură
și cu gradul deteriorării cognitive este indexul AD L sau ADL instrumental ce cuprinde 8
itemi care se referă de fapt la desfășurarea normal ă a unor activități ce survin în mod curent
și anume capacitatea de a folosi telefonul, capacit atea de a face cumpărături, prepararea
alimentelor, menajul, spălatul rufelor, utilizarea mijloacelor de transport în comun,
capacitatea de a folosii banii și responsabilitate în urmarea unui tratament prescris de
medic.
Examinarea paraclinică de laborator , presupune în primul rând efectuarea testelor
uzuale (hemoleucogramă, uree, creatinină, VSH, glic emie, transaminaze) dar și a unora
mai specifice ca ionograma, investigarea funcției t iroidiene, teste serologice pentru boli
infecțioase, teste imunologice, probe toxicologice sau alte dozări (nivelul seric de vitamină
B12 sau homocisteină).
Examenul lichidului cefalorahidian nu este indicat în mod uzual fiind rezervat doar
unor cazuri selecționate.
Examinarea paraclinică imagistică trebuie să fie inclusă întrhun protocol
obligatoriu fiind necesară pentru excluderea altor patologii cerebrale (de exemplu tumorile
cerebrale). Presupune cel puțin efectuarea unei tomografii computerizate cerebrale fără
contrast. În anumite situații se impune și adăugare a unei examinări prin rezonanță
magnetică cerebral. Poate evidenția atrofia cerebr ală ce poate fi predominantă la nivelul
hipocampului și a lobului temporal (sugestivă pentr u boala Alzheimer), sau să predomine
la nivelul lobilor frontali și temporali ca în deme nța frontotemporală. Sunt însă și situații în
care examinarea imagistică este normală.
Examenul electrofiziologic (electroencefalograma) în cazuri selecționate aduce
informații necesare pentru diagnosticului etiologic , putând stabili o suspiciune de boală
CreutzfeldthJakob sau de encefalită).

Studiul proceselor inflamatorii și metabolice la un lot de pacienți cu deficit cognitiv

1.3.2 TIPURI CLINICE DE TULLBURARE COGNITIVĂ UȘOARĂ

O dată stabilit diagnosticul de MCI se poate trece la etapa următoare și anume
stabilirea subtipului clinic, acest lucru se bazeaz ă pe existența sau inexistența tulburărilor
de memorie, precum și prezența tulburărilor în alte domenii cognitive (funcțiile executive,
abilități vizuohspațiale).
Se realizează astfel clasificare completă a tulbură rii cognitive în cele patru subtipuri
și anume: amnestic MCI întrhun singur domeniu (exis tă doar tulburare de memorie),
/head2right amnestic MCI în mai mute domenii (pe lângă tulburar ea de memorie
apar modificări în cel puțin alt domeniu cognitiv)
/head2right nonhamnestic MCI întrhun singur domeniu (există o t ulburare cognitivă
doar întrhun singur domeniu excluzând memoria)
/head2right nonhamnestic MCI în mai multe domenii (există tulbu rări în mai multe
domenii ale cogniției excluzând memoria)

1.3.3 EVOLUȚIA TULBURĂRII COGNITIVE UȘOARE

Mai multe studii efectuate în ultimii ani au evalua t rata de progresie a tulburării
cognitive ușoare spre demență. Deși au existat dif erențe între aceste studii, poate și prin
prisma folosirii unor criterii neunitare, totuși în ceea ce privește amnestic MCI se apreciază
o rată de evoluție spre demență ce merge de la 6% ( întrhun studiu al cercetătorilor de la
Harvard) până la 10h15% pe an (întrho comunicare a unor experți internaționali).
În studiul lui Petersen publicat în urmă cu 10 ani a fost realizată o legătură de
evoluție între cele patru tipuri de tulburare cogni tivă ușoară și forme de demență. Astfel
tulburarea cognitivă de tip amnestic MCI cu unic do meniu afectat evoluează spre boala
Alzheimer, în timp ce tulburarea cognitivă de tip a mnestic MCI cu multiple domenii
afectate poate evolua atât către demența Alzheimer cât și către demența vasculară.
În același timp dacă ne referim la tulburarea cogn itivă de tip nonamnestic MCI
aceasta evoluează spre demență frontohtemporală în cazul nonamnestic MCI cu unic
domeniu afectat sau către demență cu corpi Lewy în cazul nonamnestic MCI cu multiple
domenii afectate.