Studiul Privind Unele Posibilitati de Imbunatatire a Utilizarii Resurselor Financiare la Primaria Comunei Rosia

Cuprins

Introducere

Cap.1 Unitățiile administrative – teritoriale, abordări conceptuale

Introducere

Delimitări conceptuale

Misiunea administrației publice

Organizarea administrației publice

Rolul și semnificația descentralizării administrativ territoriale – abordări conceptuale

cap.2 Bugetele locale – expresie a autonomiei financiare a comunelor

2.1. Bugetele locale

2.2. Sfera de cuprindere a bugetului local

2.3. Resurse publice locale

2.4. Autonomia financiară a comunităților locale

2.5.

cap.3 Cheltuielile comunelor – component structural a bugetului acestora

3.1. delimitări conceptuale privind cheltuielile comunei

3.2 structura cheltuielilor comunei

3.3 angajarea, lichidarea, ordonarea si plata cheltuielilor comunei

3.4 constrangeri si dificultati in dimensionarea si finantarea cheltuielilor comunelor

cap.4 Studiul de caz la primaria privind unele posibilități de îmbunătățire a utilizării resurselor financiare la Primăria Comunei Roșia din Județul Sibiu

4.1. Prezentarea comunei

4.2. Analiza nivelului, structurii si dinamicii cheltuielilor comunei Roșia in perioada 2013-2015

4.3. posibilitați de îmbunătățirea a utilizăriiresurselor financiare la primăria

pentru a prezenta concluziile, propunerile si opiniile legate de tema lucrarii .

Bibliografie…………………………………………………………………

Introducere

În zilele noastre, auzim des vorbindu-se despre dezvoltare locală, ce înseamnă ea defapt, pe ce se bazează această dezvoltare? … în lucrarea mea intitulată “Studiul privind unele posibilități de îmbunătățire la utiliării resurselor la comuna ….” am încercat să raspund la cateva întrebări privind dezvoltarea locală.

Lucrarea mea este structurată pe trei capitole teoretice, iar un al patrulea capitol l-am dedicate studiului de caz, încheind prin a-mi spune concluziile, propunerile si opiniile personale.

Problema resurselor și a utilizării lor, respectând criteria de eficență economică, este esențială pentu orice comunitate. În cadrul unui stat, finanțele publice se ocupă de colectarea resurselor gestionate la nivelul administrației publice și de distribuirea lor.6

Politica regională

Capitolul 1 Administrația publică locală

Delimitări conceptuale

Din punct de vedere etimologic, termenul de administrație provine din două cuvinte de origine latină “ad” care înseamnă “la” și “mister”, care se traduce prin “slujitor”, “supus”. Astfel prin administrație se înțelege un slujitor supus cuiva, iar prin “a administra" se înțelege acțiunea de a servi la ceva, a ajuta, a conduce, a cârmui, activitate înfaptuită la ordinele cuiva, un fel de slujitor al socetații.

Termenul de administrație publică, în literatura de specialitate are două accepțiuni, astefel noțiunea de administrație este concepută în sens funcțională (activitate), iar în alta accepțiune administrația este privită sub aspect organizatoric (sistem de organe de stat). 1

Ca și definiție, putem spune că administrația publică este reprezentată de sistemul autorităților publice și agenților investiți cu prerogative de putere public, ce exercită atribuțiuni și competențe în domeniul organizării și executării nemijlocite a legiilor, a actelor administrative normative și individuale.2

Administrația publică, în literature de specialitatea fost clasificată în 3 categorii: administrație activă (în cazul în care execută legea sau atunci când este adoptată o măsură de utilitate publică), administrație consultativă (aceasta apare când se dau avize administrației active), administrația deliberativă (aceasta apare în situația în care un organ ia decizii care sunt obligatorii pentru administrația activă). 8

Din punct de vedere administrative, teritoriul României este organizat în comune (comunele pot cuprinde unul sau mai multe sate), orașe ( orașele mai importante pot fi declarate municipii) și județe ( județul este unitatea alcătuită din orașe și comune, în prezent teritoriul României este alcătiut din 41 de județe). Conform Legii administrației publice locale, “comunele orașele și județele sunt personae juridice de drept pubic, având deplină capacitate juridică”.

Organele administrației publice locală, reprezintă acele verigi ale structurii organizaționale, care potrivit legii, au personalitate de drept public și acționează pentru executarea legii, sunt reprezentate de consiliul local (ca autoritate deliberativă) și primarul (ca autoritate executivă).

Consiliile locale sunt sunt conpuse din consilieri. Consilierii sunt aleși pe o perioadă de 4 ani, dar mandate lor poate fi prelungit prin lege organic,pet imp de război sau catastrofă. Numărul membriilor fiecărui consiliu este variabil, fiind stabilit în funcție de numărul louitorilor comunei, orașului sau municipiului. Consiliul local are inițiativă și hotărăște în toate problemele comunității, în condițiile legii.

Primarul are funcție de auoritate publică, mandatul lui fiind de 4 ani. Acesta reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice, juridice dar și în justiție. Primarul este obligat să participle la ședințele coniliului local, având dreptul de ași exprima opinia asupra tuturor problemelor ce se discută la ședința la care el participă.

Prefectul este considerat “reprezentantul guvernului pe plan local”. În fiecare județ este numit câte un prefect, de către Guvern, la inițiativa Ministerului Administrației și Internelor. Activitatea prefectului are la bază următoarele principii : legalitate, imparțialitate, obiectivitate, transparență, eficență, responsabilitate, orientare către cetățean.1

Comnitatea locală reprezintă o structutăa administrației publice, cu o natură juridică aparte, datorită faptului că puterea sa nu provine din puterea de stat, ci își trage „forța sa din voința alegătorilor locali, în numele cărora ele acționează”. 50

Constituția României legitimează consiliile județene, consiliile locale și primarul ca fiind autoritățiile administrației publice prin care se realizează autonomia locală.

Autonomia locală este definită ca fiind dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona treburile publice, conform legii.4

Misiunea administrației publice

Princilala misiune a administrației publice este aceea de a satisface nevoile cetățeniilor și ale societății, de a fi permanent la dispoziția locuitorilor pentru a le rezolva problemele legal, transparent, eficent prin furnizarea de servicii la standarde înalte de calitate.

Misiunea administrației publice variază în funcție de nivelul de dezvoltare și de cerințele comunității.

Pentru o scurtă clasificare a misiunilor administrație publice, luăm în calcul scopul tehnic și specific ce este urmărit pentru îndeplinirea fiecărei misiuni.

Astfel din punct de vedere geografic putem clasifica misiunile în două categorii: misiuni îndeplinite de organele centrale (misiuni realizate pe tot teritoriul statului) și misiuni realizate de organele locale ( aceste misiuni se raportează la un anumit oraș sau comună ).

În funcție de activitatea instituțiilor putem spune că regăsim misiuni generale ( acestea au în vedere mijloacele financiare șimateriale ale adminisrației publice) și misiuni tehnice (de specialitate) .

O altă clasificare a misiunilor, se face în funcție de tipul lor, avem misiuni permanente și misiuni secundare.

Organizarea administrației publice locale

Administrația publică în unitățiile administrativ-teritoriale funcționează și se organizează pe baza principiilor autonomiei locale, descentrării serviciilor publice, eligibilității autoritățiilor administrației publice locale, legalității, al cercetării și soluționării problemelor locale și ale cetățeniilor. 5

Sistemul administrației publice este organizat sub forma unei strucuri mixte (ierarhic-funcțional).

Structura ierarhică este reprezentată de criteriul teritorial. Acest criteriu stă la baza împărțirii autorităților administrației publice în autorități centrale (acționează în interesul la nivelul statului) și autorități locale (au la bază soluționarea intereselor comunității locale) .

Criteriu funcțional presupune autorități cu competență generală și autorități cu competență specială (de specialitae) .

Aceste două structuri (organizatorică și funcțională) sunt formate prin subordonarea a diverselor autorități care realizează activitatea administrativă a statului sau a colectivitățiilor locale față de un organ de vârf.

Rolul și semnificația descentralizării administrativ territoriale – abordări conceptuale

Descentralizarea administrativ-teritorială reprezintă transferul de responsabilitate, autoritate și resurse în privința luării decizilor și a managementului general și financiar către autoritățiile comunitățiilor locale. 51

Descentralizarea administrativ-teritorială reprezintă procesul de transfer al competențelor decizionale de la nivelulurile central către cele locale și / sau orgaziționale, pentru a apropia decizia de beneficiarii serviciilor publice locale.În procesul de luare a deciziilor, participă și factorii non-administrativi.

Descentralizarea administrativ-teritorială are menirea creări unui sistem al administrației publice locale organizat, finanțat și administrat conform rigorilor europene în ceea ce privește asigurarea calității serviciilor publice locale.

Transferul de decizie de la nivelul central la cel local s-a desfășurat într-un cadru legislativ în care persistă prevederi contradictorii, care generează unele incoerențe și funcționalități în sistem.

Referitor la procesul de descentralizare, s-au implementat un set de reguli: 15

Să existe o abordare integrată

Finanțarea să urmeze funcțiunea (astfel spus în priml rând se repartizează responsabilitatea cheltuielilor către autoritățiile locale și abea după aceea se determină responsabilitatea veniturilor)

Se impune abilitatea autoritățiilor centrale de a monitoriza și evalua descentralizarea

Guvernul ar trebui să respecte regulile pe care le face

Simplificarea procedurilor

Transferul intraguvernamental trebuie să urmărească obiectivele reformei

Existența planificării necesare

Recunoașterea că sistemele interguvernamentale sunt în totdeauna în tranziție

Impunerea de constrângeri bugetare pentru autosusținere

În țara noastră, rezultatele așteptate ale procesului de descentralizare administrative-teritorială, au vizat următoarele: 51

Eficentizarea activității și creșterea performanțelor comunităților locale;

Democretizarea sistemului administrației publice;

Asigurarea transparenței și nediscriminării în luarea decizilor și gestionarea fondurilor publice;

Asigurarea accesului și a echității în procesul administrativ;

Creșterea relevanței și consistenței ofertei publice;

Stimularea inovației, a responsabilitățiilor profesionale și a răspunderii publice.

Descentralizarea poate fi

Descentralizare politică își propune acordarea atât cetățenilor și aleșilor locali mai multă putere în procesul decisional.

Descentralizare administrativă permite comunitățiilor locale să se administreze ele însele, sub controlul statului.

Descentralizare financiar-fiscală esteo component importantă a procesului de descentralizare, deoarece autoritățiile publice locale dețin informații complete pe baza cărora pot lua decizii .

Descentralizare economică o putem desemna ca fiind “cooperarea, în diferite forme, intre autoritățiile publice și mediul de afaceri, în scopul aigurării, finanțării, construcției, reabilitării, mențineri unei infrastructuri sau furnizării unui serviciu public”.

Avantaje alea descentralizării administrative-teritoriale pentru evoluția dezvoltărilor economico-socială a comunitățiilor locale ale unei țări:52

Asigură climatul prielnic ca interesele lacale să se dezvolte în mod natural, în concordanță cu obiceiurile și cerințele localnicilor;

Generează spiritul de inițiativă individuală;

Generează sentimentul de libertate locală;

Stimulează punerea în valoare a tradițiilor și a potențialului de dezvoltare și ocupare a forței de muncă.

Cap 2 Resurselor financiare ale unităților administrației publice locale

2.1.Bugetul local

Problema resurselor și a utilizării acestora, respectând criteriile de eficență economică, este esențială oricărei comunități. În cadrul unui stat, finanțele publice au rolul de a colecta și distribui resursele gestionate de administrațiile publice.7

Termenul de buget, provine din limba latina, de la cuvântul „bulgo”, acest cuvânt definindu-se ca “sac” sau “pungă de bani”.

Astfel, definim termenul de buget ca fiind un program economic pe durată determinată, carese reflectă într-unprogram financiar ce o sa cuprindă veniturile și cheltuielile unei anumite perioade. Bugetul este un program de lucru în domeniul economic-financiar.9

În țara noastră, bugetul de stat este organizat pe două paliere astfel: bugetul administrației centrale de stat și bugetul administrației locale. Conform Legii finanțelor publice, sistemul bugetar în România, este reperezentat de un sistem unitar de bugete, și anume : bugetul de stat, bugetul asigurăriilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale, bugetele instituțiilor cu caracter autonom și bugetul trezoreriei statului. 9

În statele federale, lucrurile stau altfel, sistemul federal este structurat pe trei nivele, și anume bugetul federației, bugetul statelor membre, provinciilor și bugetele locale.

Bugetul local, este definit prin lege 10, un document prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unitățiilor administrativ-teritoriale.

Putem spune că bugetul local este format din veniturile proprii, veniturile din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, subvenții primite de la bugetul de stat și alte bugete, donații și sponzorizări.

Principiile bugetare care stau la baza elaborării, aprobări și executării bugetelor publice: 53

Anualitatea bugetară – se referă la durata de timp pentru care puterea legislativă aprobă veniturile și cheltuielile statului, iar pe altă parte se referă la perioada de timp puterea executivă realizează veniturile și efectuează cheltuielile aprobate de parlament

Echilibrarea bugetară – conform acestui principiu volumul total al veniturilor ordinare ( curente sau obișnuite ) dintr-un an trebuie să acopere în totalitate volumul total al cheltuielilor din anul respectiv;

Universalitatea și unitatea bugetului – conform acestui principiu toate veniturile și cheltuielile statului trebuie să figureze în buget cu sumele lor totale, nu numai cu diferența dintre venituri și cheltuieli;

Realitatea bugetului – acest principiu impune ca toate veniturile și cheltuielile să pornească de la starea reală a economiei naționale;

Neafectarea veniturilor bugetare – presupune că un venit odată încasat se administrează global, fiind destinat acoperirii cheltuielilor privite în amsambulu lor; astefel spus veniturile bugetare tebuie depersonalizate;

Specializarea bugetară – acest principiu presupune că veniturile și cheltuielile nu se cuprind în sumă globală ci și defalcat, adică cheltuielile pe destinații și veniturile pe tipuri de impozite, contrubuții, taxe și alte venituri bugetare;

Publicitatea bugetară – conform acestui principiu, după aprobarea bugetului, acesta trebuie publicat în buletinul oficial și în presă pentru a fi adus la cunoștiință opiniei publice.

2.2. Sfera de cuprindere a bugetului local

Sfera de cuprindere a bugetului public, poate fi apreciată în două sensuri: un sens larg și unul restrains. 11

În sens larg, în țara noastră, bugetul public este definit ca fiind “ansamblu documentelor din sectorul public, care împreună formează sistemul de bugete”12 în componența acestuia sunt incluse următoarele:

Bugetul de stat;

Bugetu asigurărilor de stat;

Bugete locale;

Bugetele fondurilor speciale;

Bugetele instituțiilor publice autonome;

Bugetul trezoreriei statului;

Bugetul instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetele menționate anterior;

Bugetele instituțiilor finanțate integral din veniturile proprii;

Bugetele fondurilor provenite din credite externe garantate de stat, rambursate din fondurile publice.

În sens restrâns, bugetul public este format din trei componente, acestea formând bugetul public național. Cele trei component sunt:

Bugetul de stat;

Bugetul asigurărilor sociale de stat;

Bugetele locale.

Bugetul de stat deține cel mai important loc în cadrul sistemului bugetar din țara noastră, având un rol major în raport cu celălalte bugete, deoarece, la dispoziția bugetului de stat, se concentrează cea mai mare parte a veniturilor publice și se finanțează cele mai importante activități sociale, culturale, servicii și obiective economice, apărarea țării și a ordinii interne.13

Bugetul asigurărilor sociale de stat este un buget autonom, acesta se elaborează de către Guvern și se adoptă de către parlament printr-o lege distinctă. Statul garantează că veniturile provenite la acest buget, vor utilizate pentru plata pensiilor, a indemnizațiilor și ajutoarelor sociale.13

Bugetele locale sunt elaborate, adoptate și executate de către organele locale ale puterii și administrației de stat. Bugetul local este dependent de bugetul administrației centrale de stat; bugetul local primește trasferur, subvenții și sume defalcate de bugetul administrației centrale de stat.13

Datorită faptului că atât la nivel central, cât și la nivel local, există mai multe bugete, pentru obținerea unei imagini de ansamblu în privința veniturle atrase și cheltuielile realizate, a fost necesară o operațiune de agregare a valorii acestora.

2.3. Resurse publice locale

Resursele publice locale, reprezintă fonduri bănești ce provin de la contribuabili, din plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor.

Bugetele locale sunt formate în principal din veniturile realizate pe plan local și venituri primite de la nivel central. O altă sursă importantă reprezintă împrumuturile și odată cu integrarea României în Uniunea Europeană fondurile nerambursabile europene.

Factorii care pot conlucra la creșterea nivelului resurselor financiare publice sunt grupați astfel: 16

Factori economici – creșterea economică va influența baza de impozitare, rezultând creșterea veniturilor fiscale;

Factori monetari – creșterea dobânzii, va influența creșterea prețurilor, rezultând astfel creșterea resurselor provenite din impozite și taxe;

Factori sociali – creșterea necesităților cu caracter social (educație, cultură, sănătate, protecție socială) va produce creșterea resurselor financiare publice, deoarece cetățenii vor plăti mai multe impozite pentru a beneficia de aceste măsuri sociale;

Factori demografici – creșterea populației active poate influența creșterea veniturilor fiscale;

Factori politici și militari – anumite necesități militate sau de politică economică, poate influența creșterea impozitelor și taxelor;

Factori de natură financiară – sintetizează influențacelorlalți factor prin dimensionare cheltuielilor publice, comparată cu nivelul resurselor posibil de mobilizat, rezultă mărimea deficitului bugetar. Acoperirea acestuia necesită resurse financiare publice suplimentare.

Cele mai folosite criterii de clasificare a resurselor financiare publice sunt:16

În funcție de ritmicitatea încasării resurselor la bugetul local, avem două categorii:

Resurse ordinare – acestea sunt resurse permanente și obligatorii (venituri curente, venituri fiscal, venituri nefiscale);

Resurse extraordinare – aceste resurse la care colectivitățiile locale apelează mai rar ( împrumuturi interne și externe, emisiunemonetară, ajutoare, donații, sponsorizări, transferuri nerambursabile.

După conținutu lor economic, resursele financiare se grupează astfel:

Resurse curente , acestea se impart în două categorii:

Resurse fiscale (impozite directe și indirect, taxe);

Resurse nefiscale (vărsăminte ale instituțiilor publice).

Resuese de capital – provin din valorificarea unor bunuri, privatizări;

Subvenții și transferuri de la bugetul de stat.

După proveniența resurselor, avem:

Resurse interne – taxe, impozite, contribuții sociale, venituri nefiscale, împrumuturi interne, emisiune de obligațiuni;

Resurse externe – împrumuturi externe, ajutoare, donații, sponsorizări, transferuri nerambursabile.

2.4. Structura resurselor publice locale

2.4.1. Veniturile proprii

Veniturile proprii ale unei instituții publice, sunt formate în general din impozite și taxe locale.

Impozitele locale reprezintă cea mai imortantă sursă a bugetului local. Impozitele locale, se definesc astfel prelevări obligatorii, cu titlu definitiv, nerambursabil și fără contraprestație direct din partea statului. Astfel, plata impozitelor este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice și juridice care realizează venit sau posedă un anumit gen de avere.

Elementele impozitelor sunt : subiectul (plătitorul), suportătorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota impozitului, termenele de plată, asieta.

Subiectul impozitului este reprezentat de persoana fizică sau juridică, care este obligată prin lege la plata acestuia.

Suportătorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă efectiv impozitul.

Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii (venitul, averea, produsul care face obiectul vânzării, serviciul prestart, bunul importat).

Sursa impozitului ne arată din ce anume se plătește impozitul (din venit sau din avere).

Cota impozitului (cota de impunere) reprezintă impozitul aferent unei unități de impunere. Impozitul poate fi stabilit în cotă fixă sau cotă procentuală (proporțională, progresivă sau regresivă).

Termenul de plată ne indică data la care trebuie impozitul achitat.

Asieta este reprezentată de toate măsurile premise de lege pe care le iau organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil, identificarea obictului impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile și determinarea impozitului datorat.

Rolul impozitelor se manifestă pe mai multe planuri ( financiar, economic și social ) : 20

Plan financiar – putem spune că acesta este cel mai important rol de manifestare a impozitelor, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice locale.

Plan economic – rolul impozitelor este reprezentat de folosirea impozitelor de către administrația public locală într-o anumită direcție.

Plan social – rolul impozitelor este de a reduce sarcinile fiscale anumitor categori ale populației.

Principiile impunerii reprezintă cerințele esențiale pe care trebuie să le îndeplinească un sistem fiscal rațional și eficent. Din punct de vedere politic se urmărește ca fiecare impozit să răspundă anumitor cerințe să fie în concordanță cu anumite principii. Economistul englez Adam Smith a enunțat principiile (maximele) fundamentale ale impunerii după cum urmează: 21

Principiul justeții impunerii (echității fiscale) – din acest principiu reiese că fiecare contribuabil contribuie la banul public, cu impozite în funcție de veniturile pe care le obțin.

Principiul certitudinii impunerii presupune ca legiile care reglementează impozitele și taxele să fie clare, concise, lipsite de echivoc și să fie cunoscute de către contribuabil.

Principiul comodității impunerii impozitului, cere ca modalitatea și termenele de plată a taxelor și impozitelor să fie cât mai convenabile pentru contribuabil.

Principiul randamentului impozitelor presupune impunerea cu cote mici pentru impozitare, dar condiția de încasare fiind în totalitatea obligațiilor fiscale.

Taxele locale reprezintă sumele plătite de persoanele fizice sau juridice, pentru utilizarea unui serviciu public, neindustrial, prestart de organelle central sau locale ale adinistrației, suma plătită nefiind proporțională cu seviciul utilizat. Astfel taxa este o plată față de autoritățiile publice locale cu contraprestație, în schimbul unui serviciu cu character neindustrial.

Contribuabili care beneficează de un serviciu public ce este în conformitate cu următoarele principii, sunt obligați să plătească taxe locale:

Principiul legalității – toate impozitele și taxele au la bază un act normative central sau local, din care să reiese modul de așezare al acestora;

Principiul justeței impunerii – contribuția contribuabilului se face în fucție de averea sau venitul fiecărui contribuabil;

Principiul certitudinii impunerii – suma datorată să fie certă, iar contibuabilului să-i fie precizat locul și termenul plății;

Principiul comodității fiscale – statul trebuie să folosească cele mai accesibile metode de plată, pentru ca contribuabilul să își poată plăti comod contribuțiile;

Principiul eficenței sau randamentului fiscal – costurile cu administraria și colectarea taxelor și impozitelor, trebuie să fie cât mai reduse;

Principiul colaborării între organelle fiscal și contribuabil – prin acest principi se încearcă eliminarea conflictelor de natură fiscal.

Alte venituri proprii

Un loc important, în cadrul venitorilor proprii, îl ocupă veniturile de la întreprinderile și proprietățiile de stat, sau la care participă statul. Acestea reprezintă prelevări cu caracter nefiscal. Astfel încăsările de la domeniile și întreprinderile publice au la bază calitatea statului de proprietar.

Veniturile nefiscale –def 134

În țara noastră, ponderea veniturilor proprii în cadrul veniturilor la bugetele locale a crescut în ultimii ani, ca urmare a modificării făcute în domeniul legislației.

134

2.4.2 Tranferuri de la bugetul de stat

2.4.3. Împrumuturile

2.4.4. Fonduri externe nerambursabile aceste fonduri europene sunt de două feluri, fonduri europene pre-aderareși fonduri europene post-aderare .

2.4.5. Donații și sponsorizări

2.5. Autonomia finanțelor publice locale

Autonomia locală este definită astfel “dreptul și capacitatea efective ale administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a trburilor publice considerând că exercițiul responsabilităților publice, trebuie de manieră generală, trebuie să revină, de preferință, acelor autorități care sunt cele mai apropiate de cetățeni”.17

Cartea Europeană a Autonomiei Locale, în articolul 9, enumeră mai multe principii generale pe care statele, inclusiv România, trebuie să le respecte:17

Colectivitățiile locale au dreptul, în cadrul politicii economice naționale la resurse proprii adecvate, de care să poată dispună liber, în vederea exercitării atribuțiilor lor;

Resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să fie proporționale cu responsabilitățile stabilite prin lege sau prin constituție;

Cel puțin o parte din resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să provină din impozite și taxe locale, nivelul acestora stabilându-se în limitele legii;

Sistemul financiar din care fac parte resursele de care dispun comunitățiile locale, trebuie să fie de natură suficent de diversificată și dinamică, încât să le permită să urmărească evoluția reală a costurilor exercitării competențelor proprii;

Protecția comunitățiilor locale mai slabe din punct de vedere financiar impune instituirea unor proceduri de ajustare sau a altor măsuri echivalente care să corijeze efectele repsrtiției inegale a potențialelor surse de finanțare, cât și sarcinafinanciară care le revine acestora. Asemenea proceduri sau măsuri nu trebuie să reducă libertatea de opinie a colectivității locale în cadrul propriului lor domeniu de responsabilitate;

Colectivitățiile locale trebuie să fie consultate, într-o manieră adecvată, asupra modalitățiilor în care le vor fi alocate resursele redistribuite;

Subvențiile acordate colectivitățiilor locale nu trebuie să fie destinate, în măsura în care este posibil, finanțării unor proiecte expres specificate. Acordarea subvențiilor nu trebuie să aducă atingeri libertătii a autorităților locale de a-și stabili politiciproprii în domeniul de competență;

În scopul finanțării proprilor obiective de investiții, colectivitățiile locale trebuie să aibă acces, conform legii, la piața națională de capital.

În România, teritoriu este organizat sub aspect administrativ în comune, orașe și județe. Reprezentantul Guvernului pe plan local, este prefectul. În fiecare județ și în municipiul București este numit de către Guvern câte un prefect. 18

Autonomia locală este numai admiistrativă și financiară. Autonomia locală se exercită în limitele și în baza legii și privește funcționarea, organizarea, competențele, atribuțiile și gestionarea resurselor care aparțin comunei, orașului sau județului.19

Din punct de vedere al dreptului administrativ, avem următoarea clasificare a sistemelor organizării locale: 17

Autonomia copletă – comunitățiile locale au libertate deplină în administrarea intereselor lor fără a fi controlate de autoritățiile centrale;

Autonomia limitată – pe plan local, se realizează principalele problem curente, acestea fiind supuse controlului din partea autorității centrale;

Tutela – problemele locale sunt rezolvate de către autoritățiile centrale, autoritățiile locale având competențe doar în acțiuni de mică importanță.

În baza prevederilor legale, în prezent în țara noastră se aplică autonomia limitată.

Autonomia locală poate fi restrânsă următoarelor principii:

Existența unor organe proprii de administrare, reprezentând interesele cetățenilor

Statul poate percepe impozite în cadrulcomunității numai în virtutea legii

Comunitatea poate angaja sau antrena, pe teritoriul său, orice activitate considerară dezirabilă, care să nu fie interzisă prin lege.

Gradul de autonomie rezultă din:

Independența deplină sau parțială în formarea veniturilor;

Competența atribuită pentru contractarea și gestionarea împrumuturilor;

Asigurarea echilibrului bugetar și gestionarea excedentului sau a deficitului anual;

Competența organelor administrație publice locale de a introduce impozite și taxe locale;

Corelarea financiară a bugetelor locale cu bugetul local.

2,6. Rolulu autonomiei locale, asupra dezvoltării economic sociale a comunitățiilor locale

Pag 100 motoc

Cap 3 Cheltuielile comunelor

Delimitări conceptual privind cheltuielile comunelor

Cheltuielile publice exprimă relații economic-sociale în formă bănească, ce se manifestă între stat, pe de o parte și persoanele fizice sau juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării și utilizării resurelor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcțiilor sale. Practic, cheltuielile publice, reprezintă relații de repartizare a fondurilor financiare către instituții publice, agenți economici și populație. 22

Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate în sectorul public prin intermediul instituțiilor publice, acestea sunt acoperite din bugetul statului sau din bugetele proprii.

Cheltuielile bugetare reprezintă cheltuieli publice care se acoperă din resursele prevăzute în bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele instituțiilor publice autonome. Cheltuielile bugetare sunt aprobate de către Parlament sau consiliile locale. 22

Clasificația cheltuielilor publice se face în funcție de următoarele criterii:23

Administrativ – cuprinde cheltuieli ale ministerelor, cheltuieli ale instituțiilor publice autonome sau subordinate, cheltuieli ale unităților administrative-teritoriale

Economic – cheltuieli curente (de funcționare), cheltuieli de capital (investiții), împrumuturi acordate, rambursări de credite și plăți de dobânzi și comisioane la credite, cheltuieli privind plata bunurilor și srviciilor, cheltuieli de transfer cu caracter economic (subvenții) sau social (burse, pensii, ajutoare, indemnizații)

Funcțional – cheltuieli pentru servicii publice generale (autorități publice), cheltuieli pentru apărare, ordine publică, și siguranță națională (apărare și ordine publică), cheltuieli social-culturale (învățământ, sănătate), cheltuieli pentru servicii, dezvoltare public, locuințe, mediu, ape, cheltuieli pentru acțiuni economice ( Industrie, Agricultură , Silvicultură, Transport și Comunicații),

Financiar ( în funcție de momentul în care se efectuează cheltuielile publice)

Cheltuieli definitive – se finalizează cu plăți la scadențe certe și atestă lichidarea completă a angajării statului

Cheltuieli temporare și/sau de trezorerie, acestea sunt urmate de plăți la la scadențe certe

Cheltuieli virtuale, sunt acele cheltuieli pe care statul se angajază să le efectueze în anumite condiții

Financiar ( în funcție de forma de manifestare)

Cheltuieli cu/fără contraprestație

Cheltuieli definitive/provizorii

Cheltuieli speciale/globale

În funcție de rolul cheltuielilorpublice în procesul reproducției sociale

Cheltuieli reale (negative) – cheltuieli cu întreținerea aparatului de stat, acestea reprezintă un consum definitive de produs intern brut

Cheltuieli economice ( pozitive), acestea se referă la investițiile efectuate de stat ( pentru înfințarea de noi întreprinderi, dezvolatrea și modernizarea întreprinderilor existente, construirea de drumuri, poduri, e.t.c.) au ca effect crearea de venit național.

Indicatori ai cheltuielilor publice

În literatura de specialitate se cunosc următoarele categorii de factori care influențează cheltuielile publice: 23

Factori demografici se referă la ceșterea populației și la modificarea structurii acesteia pe vârste, pe categorii socio-profesionale. Acest factor determină creșterea cheltuielilor publice legate de plata salriilor funcționalilor publici, a cheltuielilor cu caracter socio-cultural, chiar și sporirea locurilor de muncă în sectorul privat.

Factori economici privesc dezvoltarea și modernizarea economiei pe baza cercetărilor ștințifice.

Factori sociali – creșterea venitului mediu pe locuitor, crește cheltuielile

Urbanizarea – dezvoltarea centrelor urbane și a unitățiilor publice, duc la creșterea cheltuielilor publice

Factori militari – cheltuielile militare, duc la creșterea cheltuielilor publice

Factori de ordin istoric – împrumuturile publice, trebuie suportate pe o perioadă mai lungă de timp

Factori politici

Structura cheltuielilor comunei

Cheltuielile comnei sunr divizate astfel

Cheltuieli pentru servicii publice generale autorități publice și acțiuni generale – în aceste categorii intră: cheltuieli de personal, bunuri și servicii, fonduri de rezervă, asistență social.

Cheltuielile socio-culturale, sunt structurate astfel:

Cheltuieli pentru învățămân – sunt destinate finanțării activităților desfășurate de către învățământul preșcolar, primar, învățământului secundar.

Cheltuieli pentru sănătate – sunt destinate întreținerii și funcționării instituțiilor sanitare, finanțării unor acțiuni de prevenire a îmbolnăvirii.

Cheltuieli pentru cultură și religie – servicii cultural și cămine culturale.

asigurări și asistență social – asistență social în caz de boli și invalidități, prevenirea excluderii sociale, ajutor social, alte cheltuieri în domeniul asigurărilor și asistenței sociale.

Servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape – în această categorie intră cheltuieli privind privind dezvltarea comunale, iluminat public, canalizare și tratarea apelor reziduale, servicii pentru protecțiamediului, servicii în domeniul locuințelor.

Cheltuieli publice pentru obiective și acțiuni economice și alte activtăți – sunt destinate cheltuiellor cu agricultura, silvicultura, transport, turismului, comunicațiilor.

Angajarea, lichiditatea, ordonarea și plata cheltuielilor comunei

Constrângeri și dificultăți în dimensionarea și finanțarea cheltuielilor comunei

Dupa aderarea romaniei la Uniunea Europeană, dezvoltarea economieilocale, trebuie sa aiba la baza principiile Cartei europene a autonomiei locale

Odată cu aderarea României la UE, rolul și importanța dezvoltării comunităților locale, a crescut considerabil. Mai mult prin tratatele ue (amstardam 1997 și nisa 2000) se aplică gradul de integrare, accentual sporit find pus asupra comunităților locale din regiunile mai puțin dezvoltate sau destructurate economic

Descentralizarea reprezintă trecerea unor atribuții de conducere care reveneau organelor centrale, în competența organelor locale. Altfel spus, descentralizarea, dă posibilitatea autoritățiilor locale dreptul de a lua decizii în ceea ce privește cheltuielile locale, acoperirea lor, dar și stabilirea veniturilor proprii sub forma taxelor, impozitelor locare sau contractarea de împrumuturi locale. În procesul descentralizării un element esențial îl reprezintă autonomia financiară. 14

Capitolul 4 Studiul de caz privind unele posibilități de îmbunătățire a utilizării resurseloe financiare la Primăria Comunei Roșia din Județul Sibiu

Prezentarea comunei

Comuna Roșia este situată în partea de est a Municipiului Sibiu, la o distanță de 17 km de Sibiu. Din punct de vedere geografic, comuna Roșia se află în artea de sud a podișului Transilvaniei, respective al podișului Hârtibaciului, aproape de limita cu depresiunile Făgărașului și Cibinului.

Comuna Roșia este alcătuită din 6 sate: Roșia – reședința comunei, Daia, Cașolț, Cornățel, Nucet, Nou. Comuna Roșia se învecinează la Nord cu comunaVurpăr, la Est cu comunaNocrich, la Sud-Est cu orașul Avrig, la Vest cu municipiul Sibiu, iar la Nord-Vest cu cu comuna Șura Mare.

Suprafața comunei este de 161,64 km2, reprezentând 2,9% din suprafața județului Sibiu, aceasta este considerată a fi una din comunele mari a județului Sibiu. Accesul în comună se face pe drumul județian 106 Sibiu – Agnita, dar și pe drumul communal DC 53. De asemenea, pe aceeași direcție cu drumul județean, trece și calea ferată îngustă Sibiu-Agnita.

Comuna este străbătută de râul Hârtibaci, de pârâurile Valea Vurpărului, Valea Dăii, Valea Noului.

Relieful comunei este variat, predominând relieful deluros.lunca Hârtibaciului reprezintăcea mai joasă ca altitudine de pe teritoriul comunei. Predominant în ceea ce privește tipurile de soluri, este solul brun roșcat de pădure. În păduri predomină stejarul, carpenul, plopul, teiul și rareori fagul și alunul, pe o arie restrânsă se întâlnește pinul și molidul.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Roșia se ridică la 5.241 locuitori. După anul 1989, populația în mediu rural începe să scadă, acest lucru fiind datorat natalității tot mai scăzute, dar și îndreptarea populației spre așezările urbane, Sibiu sau Agnita. Gradul de sărăcie generează și el depopulare, împingâng populația tânără să părăsească meleagurile natale, îndreptânduse spre stăinătate pentru un trai mai bun.

Rețeaua școlară din Comuna Roșia cuprinde 4 grădinițe, 4 școli primare și 2 școli cu clasele I-VIII. Fiecare localitate beneficează de microbus școlar asigurându-se transportul elevilor. Pe lângă acestea copiii comunei, după terminarea ciclului gimnazial pot opta să urmeze cursurile școlii de arte și meserii de pe teritoriul comunei. Cetățenii localității se pot mândri cu un procent de promovabilitate a examenului de capacitate cuprins între 50%-80%, dar cu toate astea, promovabilitatea la liceu este redusă. Școala din Roșia a fost recent reabilitată și modernizată, acordându atenție și centrului de documentare școlară din comună. Chiar dacă școlile nu sunt racordate la gaz, acestora li se asigură o cantitate suficentă de lemne pentru încălzire în sezonul rece. O problemă serioasă o reprezintă lipsa personalului calificat și a cabineteleor școlare.

Zona are o bogăție excepțională a obiceiurilor legate de diferite moment din viață. Cântecele și dansurile populare tradiționale și obiceiurile moștenite fac din unele manifestări populare consecrate adevărate festivaluri de etnografie și folclor.

Locuitorii comunei sau îndeletnicit, din timpuri străvechi cu creșterea animalelor și cultivarea pământului. În prezent o problemă însemnată o reprezintă sufrafețele agricole foarte mici, fragmentate în urma partajului succesoral și a unor practici de restituire dezavantajoase. În general, locuitorii au mai multe terenuri, de sufrafețe mici, amplasate negrupat îngreunând munca locuitorilor și utilizarea eficentă a tehnologiilor moderne sau a mașinilor agricole. Cultura de bază a comunei fiind cartoful, cerealele și legumele.

Mai sunt și alți factori care împidică în prezent dezvoltarea agriculturii: costurile pentru înscrierea, conform legii, a suprafețelor înregistru funciar sunt mult prea mari, media de vârstă ridicată a populației, dar și relația dezavantajoasă între costuri și profit în ceea ce privește agricultura. Capacitatea administrativă redusă de absorție a fondurilor europene, este un handicap major simțit de locuitorii comunei.

Comerțul era dezvoltat organizându-se la Roșia târguri periodice care atrăgeau localnicii satelor vecine, în prezent se mai organizează ocazional târguri, dar acestea nu mai au același succes.

Puterea economică a comunei se situează sub media pe județ, principalul motiv fiind lipsa structurilor economice suficent de stabile cu perspective de creștere a ofertei locurilor de muncă.

Dezvoltarea economic cunoscută de comună este datorată așezării georgrafice pe Valea Hârtibaciului, pe unde trece șoseaua care face legătura între municipiul Sibiu și orașele Sighișoara și Făgăraș.

Valea Hârtibacilui este atractivă pentru turiști, dar în zonă lipsesc locurile de cazare, astfel posibilitatea de petrecere a timpului liber și de relaxare în zonă fiind scăzut. Turismul cultural nu este explorat în zonă. Un obiectiv turistic aflat în comună este Biserica Evanghelică-Lutherană, în zonă este amplasat și “Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial ”, construit în 1923 din bronz și fier forjat, ridicat în cinstea eroilor căzuți pe aceste locuri între anii 1916-1918.

Valorificarea turistică în zonă oferă șansa creării locurilor de muncă și surselor de venit în spațiul rural.

La capitolul alimentare cu apă potabilă, comuna Roșia stă relativ bine, acestă comună dispune de un sistem propriu de alimentare cu apă brută, semicentralizat format din 5 surse subterane, acestea fiind situate în spațiul intravilan al coumei, patru surse având o vechime de peste 50 de ani.

În satul Roșia apele uzate din gospodări sunt evacuate în sol cu ajutorul puțurilor absorbante, iar în celălalte sate care aparțin comunei, evacuarea apelor uzate se face necontrolat, în pânza freatică sau direct în cursurile apelor ce străbat localitatea.

Toate localitățile comunei sunt racordate la rețeaua electrică S.A Electrica Transilvania Sud, astfel toate localitățile comunei dispun de rețeau de alimentare și distribuție cu energie electrică. Localitățile comunei nu folosesc gazele naturale, principalul combustibil folosit pentru încălzire și prepararea apei calde fiind lemnul.

În ceea ce privesc telecomunicațiile, în satul Roșia există centrală telefonică, iar locuitorii comunei au acces la rețeau de telefonie fixă. Rețelele de telefonie mobilă variază, gradul de acoperire este bun. Rețeaua de televiziune prin cablu există doar prin intermediul antenelor individuale.

În comună este un cabinet de medicină generală și un cabinet stomatologic, iar fiecare localitate dispune de câte un spațiu sanitar. Personalul este calificat acesta fiind format din doi medici și o asistentă. Personalul este insuficent pentru toate localitățiile comunei, făcând astfel grea comunicarea între medici și locuitori. În comună găsim un punct farmaceutic. Anual se alocă fonduri pentru rețele compensate și gratuite, dar și pentru campanile devaccinare și eucație sanitară.

Locuințele și-au păstrat aerul tradițional specific zonei. Pe teritoriul comunei sunt câteva sate isolate, fără căi de acces, neacordate la utilități. O mare problem este faptul că unele case nu au acte de proprietate. În comunitatea de rromi nu există electricitate, apă, drumuri condițiile de trai fiind impropri.

Proiectele de viitor sunt multiple și diversificate. Există numeroase programe de susținere a investițiilor pentru protecția mediului, căilor de comunicații, reabilitarea și extinderea căilor de comunicații, a sistemelor de alimentare, a canalizării. Se discută și problema dezvoltării turismului în zonă.

Analiza nivelului, structurii și dinamicii cheltuielilor comunei Roșia în perioada 2013-2015

Posibilități de îmbunătățire a utilizării resurselor financiare la primăria comunei Roșia

Bibliografie

Tatiana Moșteanu – Finanțe publice Editura universitară 2008, ediția III;

Iulian Văcărel – Finanțe publice, Ediduta didactică și pedagogică 2007;

Mihai Aristotel Ungureanu – Finanțe publice Editura Corphys 2002.

Tatiana Moșteanu -Buget si trezorerie publica,Ed. Universitara, 2004;M.

Profiroiu-Managementul strategic al colectivitatilor locale Ed.Economică, 1999;

Eugen Popa- Autonomia locala în România, Ed. All Beck, 1999;

Marcu Gabriela Dezvoltarea economica locala in contextul regionalizarii. Efecte, constrageri si semnificatii, Sibiu, 2009 (teza de doctorat );

Adrian Otovescu (coordonator) Comunicarea în administrația publică, Editura Pro Universitară, București 2012;

Ioana Slagiana Moțoc, Studiul privind modalitățile de îmbunătățire a finanțării dezvoltării economico-sociale a comunitățiilor locale din România, în contextul integrării acesteia în Uniunea Europeană, Sibiu 2011 (teză de doctorat).

Legea nr 273/2006 privind finanțele publice locale;

Legea administrațiilor locale nr 215 din 2001, publicată în Monitorul Oficial;

Constituția României republicată în Monitorul Oficial nr 767, 2003

Home 2023