STUDIUL PRIVIND REȚELELE HIDROEDILITARE ÎN LOCALITĂȚILE MICI ȘI MIJLOCII Conducător științific, s.l.dr.ing.HĂDĂREAN ADRIANA Masterand: NEGREA BOGDAN… [306652]

FACULTATEA DE INSTALAȚII

LUCRARE DE DISERTAȚIE

STUDIUL PRIVIND REȚELELE HIDROEDILITARE ÎN

LOCALITĂȚILE MICI ȘI MIJLOCII

Conducător științific,

s.l.dr.ing.HĂDĂREAN ADRIANA

Masterand: [anonimizat]

____________________ 2012________________________

CUPRINS

TERMINOLOGIE 4

LISTA PRINCIPALELOR ABREVIERI UTILIZATE ÎN LUCRARE 9

LISTA PRINCIPALELOR SIMBOLURI UTILIZATE ÎN LUCRARE 10

1 INTRODUCERE 12

1.1 Alegerea temei de disertație 12

1.2 Scopul lucrării 12

1.3 Necesitatea lucrării 12

1.4 Actualitatea în domeniu 13

2 REȚELE HIDROEDILITARE 16

2.1 Alimentări cu apă 16

2.1.1 Noțiuni generale 16

2.1.2 Rețeaua de alimentare cu apă 16

2.1.3 Nevoile de apă 16

2.1.4 Tipologia nevoilor de apă 17

2.1.5 Variația nevoilor de apă 17

2.1.6 Calitatea apei 20

2.1.7 Sisteme de tratare a apei 20

2.2 Rețele de canalizare 21

2.2.1 Sisteme de canalizare 21

2.2.2 Procese unitare pentru epurarea apelor 21

2.2.3 Tehnologii de epurare a apelor 22

2.3 Alimentarea cu apă pe plan național și internațional 23

2.4 Stadiul actual al alimentării cu apă 24

2.5 Obiectivele cercetării 24

2.6 Concluzii parțiale 24

3 MANAGEMENTUL DE PROIECT ÎN INVESTIȚII 26

3.1 Noțiuni generale 26

3.2 Managementul resurselor 26

3.3 Programarea resurselor și optimizarea acestora 26

3.4 Proiectarea lucrărilor hidroedilitare 27

3.4.1 Activitatea de proiectare 27

3.5 Planificarea lucrărilor de execuție 28

3.5.1 [anonimizat] 28

3.5.2 Sisteme informatice utilizate în programarea lucrărilor de construcții 29

3.6 Eficienta economică în domeniul construcțiilor hidroedilitare pentru localități mici și mijlocii 29

3.6.1 Conținutul și etapele procesului investițional 29

3.6.2 Evaluarea investițiilor în domeniul lucrărilor hidroedilitare 29

3.6.3 Trăsăturile eficientei economice a investițiilor 30

4 STUDIU DE CAZ: Îmbunătățirea rețelelor hidroedilitare din orașul JIBOU 31

4.1 Noțiuni generale. Descrierea proiectului 31

4.1.1 Necesitate, scop, oportunitate 31

4.1.2 Amplasament 32

4.1.3 Principalele obiective ale activității de îmbunătățire a rețelelor hidroedilitare 32

4.1.4 Durata de funcționare 33

4.2 Calcule de proiectare și dimensionarea principalelor structuri. Date de proiectare principale 33

4.2.1 Date hidraulice 33

4.2.2 Încărcări apă uzată 34

4.2.3 Stație pompare la intrare SE 35

4.2.4 Stația grătare fine 35

4.2.5 Decantoare finale 37

4.2.6 Bazine de aerare 40

4.2.7 Sistemul de aerare 44

4.2.8 Sistem intern de canalizare 48

4.3 [anonimizat], stațiile de pompare și rețelele de distribuție 49

4.3.1 Reabilitarea Sursei Jibou/Someș – Odorhei și a Conductei de Transport a Apei (CS-JI-WSa-01) 49

4.3.2 Reabilitarea Stației de Tratare a Apei (ST) 50

4.3.3 Reabilitarea Rezervoarelor Existente 50

4.3.4 Reabilitarea Stației de Pompare (SP) existente 51

4.3.5 Înlocuire rețea de distribuție și conducte deteriorate 52

4.3.6 Extinderea rețelei de distribuție 52

4.4 [anonimizat] 53

4.4.1 Extinderea și reabilitarea rețelei de canalizare existenta 53

4.5 [anonimizat] a apelor uzate 54

4.5.1 Scurtă descriere a fluxului tehnologic existent în stația de epurare actuală: 55

4.5.2 Construirea unei noi Stației de Epurare a apelor uzate 56

4.6 [anonimizat] 59

5 CONTRIBUTII PROPRII. Impactul Potențial, Inclusiv Cel Transfrontalier, Asupra Componentelor Mediului Și Masuri De Reducere A Acestora 60

5.1 Condițiile hidrogeologice ale amplasamentului 60

5.2 Alimentare cu apă 61

5.3 Managementul apelor uzate 62

5.4 Prognoza impactului 62

5.5 Prognoza impactului în perioada de execuție 62

5.6 Prognoza impactului în perioada de exploatare a lucrărilor 64

5.7 Concluzii parțiale. Măsuri de diminuare a impactului 66

5.8 Măsuri de diminuare a impactului în perioada de execuție 66

5.9 Măsuri de diminuare a impactului în perioada de exploatare a lucrărilor 66

6 CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII 68

6.1 Recomandări privind îmbunătățirea proiectării și optimizarea costurilor 69

6.2 Direcții de cercetare ulterioară 73

6.3 Recomandări la studiul de caz în localitatea Jibou 77

6.3.1 Situația existentă – descriere cu toate componentele 77

6.3.2 Propuneri și recomandări de îmbunătățire 81

7 BIBLIOGRAFIE 83

TERMINOLOGIE

LISTA PRINCIPALELOR ABREVIERI UTILIZATE ÎN LUCRARE

LISTA PRINCIPALELOR SIMBOLURI UTILIZATE ÎN LUCRARE

SIMBOLURI CU CARACTERE LATINE

SIMBOLURI CU CARACTERE GRECEȘTI

INTRODUCERE

Alegerea temei de disertație

Tema de cercetare propusă ca lucrare de disertație se axează pe necesitatea dezvoltării infrastructurii privind asigurarea alimentării cu apă, în special în localitățile mici și mijlocii.

Conform legislației în vigoare, alimentarea cu apă a unei localități impune cu necesitate asigurarea evacuării apelor uzate menajere și industriale, prelucrate astfel încât sa nu contribuie la poluarea receptorului.

Scopul lucrării

Scopul lucrării de disertație este de a arăta importanța asigurării apei potabile în procesul de consolidare a capacității unei comunități și de reducere a sărăciei și a îmbolnăvirilor, dat fiind că apa devine din ce în ce mai problematică pe măsură ce populația crește.

Necesitatea lucrării

Construirea (sau reabilitarea) unui sistem de alimentare cu apă, nu reprezintă un consum ci o investiție.

Raportat la populația actuală a țării, resursa specifică utilizabilă în regim natural este de 1.840 mc/loc. și an, luând în considerare aportul râurilor interioare, situând din acest punct de vedere țara noastră în categoria țărilor cu resurse de apă relativ reduse în raport cu resursele altor țări (locul 13 în Europa), media europeana fiind de 4000 mc/loc. Din punct de vedere al utilizării resursei de apă brută (pentru populație, industrie și agricultură) se constată o scădere de la 20,4 miliarde mc în anul 1990 la 6,98 miliarde mc în 2007 datorită diminuării activității industriale, reducerii consumurilor de apă în procesele tehnologice, reducerii pierderilor și aplicării mecanismului economic în gospodărirea apelor.

În regimul actual de amenajare, resursele de apă utilizate ale României sunt constituite atât din ape de suprafață, cât și din ape subterane. O serie de particularități ale resurselor de apă (repartiție geografică neuniformă, debite variabile în cursul anului, poluarea unor râuri interioare, poziția excentrică a Dunării în cadrul țării) creează dificultăți în alimentarea cu apă potabilă a populației, în special într-o serie de localități și zone urbane. Aceste disfuncții, cu consecințe grave în plan social și economic, s-au accentuat mai ales în ultimii ani, datorită fenomenului de secetă care afectează grav Romania.

Studiile efectuate în scopul îmbunătățirii alimentării cu apă au scos în evidență existența a cel puțin 25 de zone și orașe deficitare în ceea ce privește aceasta resursă. Sunt menționate în acest sens zonele Zalău – Șimleul Silvaniei, Sighișoara – Mediaș – Dumbrăveni – Copșa Mică, Azuga – Breaza etc., precum și o serie de municipii, între care: Timișoara, Craiova, Ploiești, Brașov, Drobeta Turnu Severin ș.a. Toate acestea se regăsesc detaliate și în anexele Legii nr.171/1997, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a II-a – APA. Este vorba de zonele cu disfuncționalitate în alimentarea cu apă și/sau canalizare a municipiilor și orașelor, care necesită lucrări hidroedilitare de reabilitare și dezvoltare, de zonele cu localități rurale având resurse reduse de apă, care necesită lucrări prioritare de alimentari cu apă în sistem centralizat, precum și de comunele care solicită astfel de lucrări (Monitorul Oficial nr. 325, 1997).

În momentul de față, soluțiile pentru rezolvarea alimentarii cu apă la nivelul întregii țări au în vedere atât stabilirea surselor potențiale și realizarea de stații de tratare a apei, cât și reabilitarea și modernizarea sistemelor de distribuție pentru eliminarea pierderilor de apă din rețea.

Modalitatea de alimentare cu apă potabilă a localităților și populației din țara noastră implică două aspecte distincte, și anume:

• alimentarea cu apă în sistem centralizat;

• alimentarea cu apă din surse proprii (fântâni, izvoare).

Actualitatea în domeniu

Conform Institutului National de Statistica din comunicatul de presa Nr. 153 din 18 iulie 2011, cantitatea de apă potabilă distribuită consumatorilor din toata țara s-a cifrat la sfârșitul anului 2010, la 1024239 mii mc, cu 40619 mii mc mai puțin decât în anul 2009.. Din aceasta cantitate, apa potabilă pentru uz casnic s-a ridicat la 689395 mii mc, reprezentând 67,3 % din total.

În anul 2010, consumul mediu zilnic de apă potabilă pentru uz casnic a fost de 127,7 litri/ locuitor în municipii și orașe, cu o creștere de 2,8 litri/ locuitor, reprezentând 2,20 % față de anul 2009.

Tabel 1.1

Din analiza datelor respective se poate deduce nivelul încă nesatisfăcător în ceea ce privește accesul populației la alimentarea cu apă potabilă în sistem centralizat, România situându-se și din acest punct de vedere în urma majorității țărilor din Europa.

În anul 2010, activitatea de evacuare a apelor uzate din gospodăriile populației și din unitățile economice și sociale, precum și tratarea lor în stații de epurare, s-a desfășurat în 309 municipii și orașe și 489 comune. Lungimea totală a rețelei de canalizare din România, la sfârșitul anului 2010, a fost de 21977,5 km, din care 18890,4 km în municipii și orașe.

Fig.1.1.Locuitorii cu locuințele conectate la sistemele de canalizare și epurare

a apelor uzate, în anul 2010

În anul 2010, un număr de 9.354.902 locuitori aveau locuințele conectate la sistemele de canalizare, aceștia reprezentând 43,7% din populația României cu 103.075 persoane mai mult decât în anul 2009.

Fig.1.2.

În ceea ce privește epurarea apelor uzate, populația cu locuințele conectate la sistemele de canalizare prevăzute cu stații de epurare, în anul 2010, a fost de 6.582.104 persoane, reprezentând 30,7% din populația țării.

Fig.1.3.

Cercetările au pus în evidență faptul că, alături de deficiențele cantitative în alimentarea cu apă a localităților urbane, există și mari deficiente calitative (fizice, chimice și bacteriologice) ale apei potabile, cu sau fără repercusiuni evidențiabile imediat asupra sănătății populației. Factorii de risc ai contaminării apei din rețea sunt:

lipsa de protecție sanitară a surselor de apă;

eficiența scăzută a procedeelor de tratare;

lipsa de calificare adecvată a personalului operațional la nivelul stațiilor de tratare a apei;

rețelele de distribuție uzate și neadecvate controlului calității apei de către producător.

REȚELE HIDROEDILITARE

Alimentări cu apă

Noțiuni generale

În vederea protejării carosabilului de eventuale defecțiuni datorate construcției sau remedierilor necorespunzătoare, dar și pentru a nu fi împiedicată circulația vehiculelor în timpul reparațiilor, pozarea cablurilor și conductelor subterane se va face, în general, sub trotuare sau sub zonele verzi ce mărginesc carosabilul. De asemenea, trebuie avută în vedere dezvoltarea rețelelor hidroedilitare în viitor, asigurându-se spațiul necesar pentru suplimentarea rețelelor existente. În cazul în care amplasarea rețelelor hidroedilitare este întârziată din diferite motive, se recomandă realizarea structurii rutiere din pavaj provizoriu care poate fi desfăcut și refăcut cu ușurință ulterior.

Rețeaua de alimentare cu apă

Alimentarea cu apă (în cantitate suficientă și de calitate) reprezintă unul dintre cele mai apreciate servicii într-o localitate.

Lungimea rețelei publice de distribuție a apei potabile totalizează la nivelul țării aproximativ 40.000 km, fiind mult subdimensionata în raport cu necesitățile.

În mediul urban există instalații centralizate pentru producerea și distribuirea apei potabile în toate municipiile și orașele, dar rețeaua de distribuție este asigurată numai pentru 70% din lungimea străzilor.

În mediul rural, jumătate din comune (50,4%) au rețea publică de distribuire a apei potabile, dar numai 55% din populația rurală are acces la această rețea.

În ultimii ani, rețeaua de apă s-a extins cu aproximativ 45% (comparativ cu 1990), în special în zonele rurale.

Numărul localităților cu instalații de alimentare cu apă potabilă a crescut. Consumul mediu de apă potabilă se situează sub necesități și mult sub standardele internaționale.

Nevoile de apă

Apa reprezintă o resursă naturală vitală pentru buna funcționalitate a sistemelor antropice și tehnogene datorită multiplelor sale utilizări și combinații chimice în care intră în procesul de producție. Are caracter inepuizabil și o anumită frecvență de refacere a stocului, aceasta fiind direct dependentă de factorul climatic.

Definirea nevoilor de apă se realizează prin intermediul unor termeni și definiții, care alături de legile, STAS-urile și normativele în vigoare se constituie în componente operaționale în domeniu.

Tipologia nevoilor de apă

Nevoile de apă ale sistemelor antropice și tehnogene sunt foarte variate și depind de gradul de dezvoltare a acestora.

Nevoile de apă ale așezărilor

Prin componenta demografică, așezările reprezintă cele mai mari consumatoare de apă, nevoile grupându-se în următoarele categorii:

• nevoi gospodărești ale populației;

• nevoi publice;

• nevoi industriale locale;

• nevoi pentru combaterea incendiilor;

• nevoi tehnologice ale sistemului de alimentare cu apă.

Nevoile de apă ale unităților industriale

Unitățile industriale din cadrul așezărilor și cele din cadrul platformelor industriale situate în afara așezărilor, reprezintă a doua mare componentă teritorial-antropică consumatoare de apă, nevoile de apă ale acestora grupându-se în următoarele categorii:

• nevoi de producție cu caracter tehnologic;

• nevoi de întreținere a unității industriale și igienico-sanitare ale muncitorilor;

• nevoi de combatere a incendiilor;

• nevoi tehnologice ale sistemului de alimentare cu apă.

Nevoile de apă ale unităților agrozootehnice

Unitățile agrozootehnice din cadrul așezărilor și cele situate în afara așezărilor, reprezintă a treia mare componentă teritorial-antropică consumatoare de apă, nevoile de apă ale acestora grupându-se în următoarele categorii:

• nevoi de producție cu caracter tehnologic;

• nevoi de întreținere a unității agrozootehnice și igienico-sanitare ale muncitorilor;

• nevoi de combatere a incendiilor;

• nevoi tehnologice ale sistemului de alimentare cu apă.

Variația nevoilor de apă

Cantitățile de apă utilizate în centrele populate și în cadrul platformelor industriale nu sunt constante în timp. Necesarul de apă este maxim la anumite ore din zi și minim noaptea.

Valori orientative ale debitelor orare din cadrul așezărilor.

Procente din debitul zilnic al orei respective

Tabel 2.1.

Diferențe însemnate se pun în evidență comparând necesarul de apă pentru așezări cu diverse mărimi demografice. Astfel, variația cea mai însemnată a debitului apare în cadrul așezărilor rurale, în care ritmul vieții și al activităților economice este asemănător pentru majoritatea locuitorilor, iar o scădere a variației necesarului de apă apare odată cu creșterea numărului de locuitori ai așezării (cazul așezărilor urbane) unde, datorită fluxului continuu al activităților economice, consumul are oscilații mici între zi și noapte.

Figura 2.1. Variația orară a debitelor în cadrul așezărilor rurale și urbane cu diferite mărimi demografice (procente din debitul zilnic al orei respective)

Calitatea apei

Apa provenită din diversele surse de suprafață și subterane prezintă stări calitative diferențiate, aceasta depinzând de structura geochimică a substratului geologic din cadrul bazinului hidrografic colector, gradul de umanizare și poluare a acestuia. În general, se constată ca sursele de suprafață (cursuri hidrografice, lacuri de acumulare) au o calitate mai scăzută a apei în raport cu sursele subterane, unde apa stocată în cadrul pânzelor freatice suportă un proces natural de filtrare prin diversele straturi și formațiuni geologice pe care le străbate.

În vederea folosirii apei captate din diverse surse pentru consumul populației și în cadrul activităților industriale, aceasta este supusă unor procese fizice (filtrare) și chimice (neutralizare) de corectare a calității, în conformitate cu normativele în vigoare referitoare la calitatea apei.

Cerințele de calitate a apei depind de scopul în care aceasta urmează a fi folosită.

Sisteme de tratare a apei

Configurația sistemului de tratare a calității apei depinde de caracteristicile fizice, chimice, organoleptice și bacteriologice ale acesteia, de sursa din care se obține (subterana și de suprafață) și de cerințele de calitate (conform normativelor în vigoare) pentru diverșii consumatori (casnici, industriali, agricultură), utilizând în acest sens soluțiile tehnice cele mai economice și durabile.

Pentru corectarea calității apei din diverse tipuri de surse, se folosesc configurații diferite ale sistemului de tratare:

• pentru corectarea calități apei de râu – sistemul de tratare se compune din deznisipator, stație de tratare cu coagulant, decantor, filtru și instalație de dezinfectare. În cazul în care sursa de apă este folosită doar în scop tehnologic industrial, sistemul de tratare se rezumă la instalația de decantare;

• pentru corectarea calități apei din lac – sistemul de tratare se reduce la filtre și instalație de dezinfectare;

• pentru corectarea calității apei din sursele subterane ușor infestabile – sistemul de tratare se va compune doar dintr-o stație de dezinfectare;

• pentru corectarea calității apei din sursele subterane feruginoase – sistemul de tratare se va compune din bazine de oxidare și contact, stație de decantare cu filtre;

• pentru corectarea calității apei din sursele subterane cu duritate mare – sistemul de tratare se va compune dintr-o stație de reducere a durității (dedurizare);

• pentru corectarea calității apei din sursele subterane cu un conținut ridicat de CO2 – sistemul de tratare se va compune dintr-o stație de dezacidare, ce cuprinde un bazin de aerare și un filtru de marmură ce conține granule de CaCO3.

Rețele de canalizare

Rețeaua de canalizare reprezintă ansamblul de construcții, amenajări și instalații care colectează apele murdare, le evacuează spre stațiile de epurare și apoi le deversează într-un bazin natural. Se compune din canale de diferite secțiuni, stații de pompare și instalații accesorii pe rețea.

Sisteme de canalizare

Pentru buna sa funcționare, un sistem de canalizare este format din:

• rețeaua interioară a clădirilor cu recipientele respective;

• cămine de vizitare – destinate activității de întreținere și control;

• rețeaua exterioară – cuprinde toate canalele și conductele care conduc apa murdară către stația de epurare;

• stația de epurare –calitatea apei se aduce la un nivel care să permită deversarea în efluent fără pericol de poluare. Acest procedeu se desfășoară prin procese specifice tipului de ape (metode mecanice, mecano-chimice și metode biologice, acestea deosebindu-se prin eficientă, complexitate și cost);

• canalul și gura de vărsare.

Procese unitare pentru epurarea apelor

Orice tehnologie de transformare este constituită dintr-o serie de operații succesive, continue sau ciclice, de natură mecanică, fizică, chimică sau mixtă. Oricât de complicată ar fi o tehnologie, ea constă dintr-un număr limitat de operații simple, distincte, care se realizează în instalații și aparate corespunzătoare, comune pentru diverse variante de tehnologii.

Pentru fiecare operație sau proces unitar sunt importante următoarele aspecte:

• studiul principiilor științifice de bază;

• experimentarea la scara de laborator sau pilot, urmată de prelucrarea datelor experimentale, pentru stabilirea de relații care să permită dimensionarea instalațiilor (stabilirea parametrilor optimi);

• alegerea instalațiilor și utilajelor adecvate pentru realizarea în condiții optime a transformărilor dorite.

Între procesele unitare prin care se realizează tratarea apei naturale (pentru obținerea apei potabile) și cele de epurare a apelor uzate (pentru curățarea apei murdărite) nu există deosebiri esențiale, diferența constând în natura apei brute supuse tratării și în calitatea efluentului final care trebuie obținut. În ambele cazuri, substanțele nedorite sunt îndepărtate din apă și transformate în substanțe acceptabile. Exista totuși unele procese unitare care, din considerente economice sau tehnologice, își găsesc aplicare curentă numai în tratarea sau numai în epurarea apei.

În cele ce urmează, se adoptă termenul de proces unitar pentru toate transformările care intervin într-o schemă tehnologică de epurare a apelor, indiferent dacă sunt de natură fizică, chimică sau biologică.

Produsul unei stații de tratare este o apă de calitate superioară, care corespunde cerințelor unei folosințe, în timp ce produsul unei stații de epurare este un efluent acceptabil, care nu înrăutățește calitatea resurselor naturale de apă.

Cele mai multe procese de tratare și de epurare a apelor aduc schimbări ale concentrațiilor unor substanțe care fie sunt scoase, fie sunt introduse în apă, intervenind astfel un transfer de fază între cele trei faze existente: gazoasă, lichidă, solidă.

Tehnologii de epurare a apelor

O multitudine de metode fizice, biologice și chimice sunt utilizate pentru îndepărtarea contaminanților din apele uzate. Pentru obținerea nivelului de epurare dorit, procedeele individuale de tratare a apelor sunt combinate într-o varietate de sisteme clasificate de obicei ca sisteme de epurare primară, secundară și terțiară. Cerințele actuale de calitate a apei includ, de asemenea, îndepărtarea contaminaților specifici, precum și îndepărtarea nutrienților (azot și fosfor). Sisteme naturale de tipul iazurilor sunt utilizate pentru epurarea apelor uzate, în special a apelor uzate menajere și a celor provenite din industria alimentară sau agricultură. Nămolurile rezultate în urma operațiilor de epurare sunt tratate prin diverse procedee, în vederea reducerii conținutului de apă și de materii organice, pentru a putea fi depozitate sau reutilizate.

Metodele de epurare a apelor uzate pot fi clasificate în procese fizice, chimice și biologice. În tabelul 2.2 se prezintă operațiile unitare incluse în fiecare dintre aceste categorii.

Tabelul 2.2

Operații și procese unitare de epurare a apelor uzate

Alimentarea cu apă pe plan național și internațional

În momentul de față, asigurarea apei potabile în sistem centralizat pentru populația din România se face din:

surse de suprafața (râuri, lacuri și fluviul Dunărea) în proporție de 18,7%;

surse subterane – 19,5%;

surse mixte (de suprafață și subterane) – 61,8%.

În anul 2008, consumul mediu zilnic de apă potabilă pentru uz casnic a fost de 126,6 litri/locuitor în municipii și orașe, cu o creștere de 2,3% fata de anul 2007.

Situația alimentării cu apă în România arată ca proporția apei potabile distribuită consumatorilor care au instalate apometre, din totalul distribuit, este de 81,4 %, diferență de cantitate de apă potabilă distribuită fiind înregistrată în sistem “paușal”.

Conform datelor respective se poate deduce nivelul încă nesatisfăcător în ceea ce privește accesul populației la alimentarea cu apă potabilă în sistem centralizat, România situându-se și din acest punct de vedere în urma majoritării țărilor din Europa.

În Europa, cu toate eforturile depuse în ultimul deceniu, calitatea apei nu corespunde încă nivelului dorit. Raportul prezentat de Agenția Europeana de Mediu (EEA), care descrie starea mediului în 44 de țări europene, arată că, în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, starea mediului acvatic nu este satisfăcătoare. Deși utilizarea apei este diferită, aproape toate țările europene se confruntă cu aceeași problemă privind calitatea apei: eutrofizarea (creșterea algelor), din cauza concentrațiilor mari de nitrați proveniți din agricultură. La aceasta se adaugă poluarea produsă de industrie și de marile aglomerări urbane.

Și în România, ca peste tot în lume, eforturile specialiștilor se îndreaptă către găsirea de soluții care să contribuie la creșterea gradului de siguranță a apei, avându-se în vedere relația directă existentă între calitatea apei și sănătate.

Iată de ce protecția resurselor de apă trebuie să fie în atenția permanentă a factorilor de răspundere. Deversarea poluanților în apă, în baza principiului diluției și a capacitații râurilor de a neutraliza anumite substanțe, nu mai este astăzi în măsură să rezolve problema protecției mediului. Dacă în condițiile anilor ’60–’70 aplicarea diluției era posibilă, în prezent în multe râuri s-a atins, ori s-a depășit, limita capacității de suportabilitate. Acest lucru impune cu necesitate aplicarea principiului „stopării poluării la sursă”, cu scopul de a asigura creșterea gradului de siguranță al apei.

Programul Operațional Sectorial (POS) Mediu reprezintă documentul de programare a Fondurilor Structurale și de Coeziune, care stabilește strategia de alocare a fondurilor europene în vederea dezvoltării sectorului de mediu în România, în perioada 2007-2013.

POS Mediu a fost elaborat de către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD), în calitate de Autoritate de Management pentru acest program și în coordonarea Ministerului Economiei și Finanțelor, în calitatea sa de coordonator al procesului de pregătire a României pentru accesarea Fondurilor Structurale și de Coeziune pentru perioada 2007-2013.

Obiectivul global al POS Mediu vizează îmbunătățirea standardelor de viață ale populației și a standardelor de mediu și, în același timp, contribuie substanțial la îndeplinirea angajamentelor de aderare a României la UE cu privire la protecția mediului.

Stadiul actual al alimentării cu apă

În momentul de față, asigurarea apei potabile în sistem centralizat pentru populația din România se face din:

surse de suprafață (râuri, lacuri și fluviul Dunărea) în proporție de 18,7%;

surse subterane – 19,5%;

surse mixte (de suprafață și subterane) – 61,8%.

Obiectivele cercetării

Obiectivul cercetării lucrării de față este să vină în întâmpinarea nevoii sociale de a construi infrastructura rețelelor de apă atât de necesară pe plan socio-economic cu informații și date practice necesare unui plan de investiții și managementul în rețelele de alimentare și captare a apei.

Nevoia socială se formează la intersecția parametrilor existenței individuale cu existenta socială, exprimând astfel ansamblul condițiilor materiale, economice, sociale și spirituale de viață.

Proiectele de investiții au rolul de a crea sau de a amplifica baza materială aferentă producției de mărfuri și servicii.

Într-un asemenea cadru complex se poate aprecia că nevoia socială constituie factorul de bază, factorul primar de argumentare și fundamentare a necesității, oportunității și eficienței economice a proiectelor de investiții.

Concluzii parțiale

În Europa, cu toate eforturile depuse în ultimul deceniu, calitatea apei nu corespunde încă nivelului dorit. Raportul prezentat de Agenția Europeană de Mediu (EEA), care descrie starea mediului în 44 de țări europene, arată că, în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, starea mediului acvatic nu este satisfăcătoare. Deși utilizarea apei este diferită, aproape toate țările europene se confruntă cu aceeași problemă privind calitatea apei: eutrofizarea (creșterea algelor), din cauza concentrațiilor mari de nitrați proveniți din agricultură. La aceasta se adaugă poluarea produsă de industrie și de marile aglomerări urbane.

Și în România, ca peste tot în lume, eforturile specialiștilor se îndreaptă către găsirea de soluții care să contribuie la creșterea gradului de siguranță a apei, avându-se în vedere relația directă existentă între calitatea apei și sănătate.

Iată de ce protecția resurselor de apă trebuie să fie în atenția permanentă a factorilor de răspundere. Deversarea poluanților în apă, în baza principiului diluției și a capacității râurilor de a neutraliza anumite substanțe, nu mai este astăzi în măsură să rezolve problema protecției mediului. Dacă în condițiile anilor ’60–’70 aplicarea diluției era posibilă, în prezent în multe râuri s-a atins, ori s-a depășit, limita capacității de suportabilitate. Acest lucru impune cu necesitate aplicarea principiului „stopării poluării la sursă”, cu scopul de a asigura creșterea gradului de siguranță al apei.

Programul Operațional Sectorial (POS) Mediu reprezintă documentul de programare a Fondurilor Structurale și de Coeziune, care stabilește strategia de alocare a fondurilor europene în vederea dezvoltării sectorului de mediu în România, în perioada 2007-2013.

POS Mediu a fost elaborat de către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD), în calitate de Autoritate de Management pentru acest program și în coordonarea Ministerului Economiei și Finanțelor, în calitatea sa de coordonator al procesului de pregătire a României pentru accesarea Fondurilor Structurale și de Coeziune pentru perioada 2007-2013.

Obiectivul global al POS Mediu vizează îmbunătățirea standardelor de viață ale populației și a standardelor de mediu și, în același timp, contribuie substanțial la îndeplinirea angajamentelor de aderare a României la UE cu privire la protecția mediului.

MANAGEMENTUL DE PROIECT ÎN INVESTIȚII

Noțiuni generale

Obiectele de construcții prezintă, în cele mai multe cazuri, un grad ridicat de complexitate și solicită un mare volum de lucrări. Aceste particularități impun pregătirea minuțioasă a execuției obiectelor de construcții, pregătire în cadrul căreia se elaborează documentația tehnico-economică prin intermediul căreia se definitivează soluțiile tehnologice, constructive, arhitecturale, funcționale și economice specifice obiectului proiectat. La realizarea lucrărilor de construcții – montaj participa mai mulți agenți economici, cu diferite specializări și, de multe ori din ramuri diferite.

Managementul resurselor

Realizarea cu succes a unui proiect de construcții, cu maximum de eficiență, necesită planificarea, asigurarea, alocarea și urmărirea consumului resurselor disponibile. Resursele utilizate în cadrul unui proiect de construcții cuprind resursele umane, materiale, utilajele și subantreprenorii. Disponibilitatea acestor resurse poate fi rareori considerată ca fiind sigură datorită constrângerilor sezoniere, a conflictelor de munca, a defecțiunilor utilajelor, a cererilor concurente de resurse în cadrul firmei și al proiectului, a întârzierii livrărilor și a altor incertitudini conjuncturale.

Programarea resurselor și optimizarea acestora

Resursele necesare pentru realizarea unei anumite lucrări se reprezintă, de regulă, sub forma unor histograme de resurse.

Scopul elaborării histogramelor de resurse constă în punerea de acord între profilul resurselor necesare și profilul resurselor disponibile. Pentru exemplificare se prezintă situația de mai jos:

Histograma de resurse

12

10

8

6

4

2

0

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12t (zile)

Practica demonstrează că programarea lucrărilor de construcții, utilizând drept criteriu de bază timpul, conduce la obținerea unor histograme de resurse care pot prezenta variații destul de mari. Faptul că resursele sunt limitate în timp impune realizarea programelor de execuție astfel încât să se optimizeze consumul de resurse. Deoarece nu toate resursele intervin cu aceeași pondere în desfășurarea lucrărilor, apare necesitatea stabilirii unor priorități în acțiunea de optimizare, în funcție de efectul economic asupra proiectului.

Îmbunătățirea programării resurselor se face prin acțiuni de alocare și/sau nivelare.

Proiectarea lucrărilor hidroedilitare

Activitatea de proiectare

Analiza sistematică a întreprinderilor și, în mod deosebit, a sistemului lor de conducere relevă funcțiile multiple și tot mai importante pe care le are structura organizatorică în calitate de subsistem organizatoric principal.

Chiar o sumară cercetare a literaturii de specialitate dă posibilitatea să concluzionez că definițiile structurii organizatorice diferă sensibil între ele. Astfel, pentru o seamă de specialiști recunoscuți, structura organizatorică este "structura conducerii care caracterizează elementele și legăturile sale. Elementele structurii sunt organele de conducere, componentele acestora sau lucrătorii considerați separat"; un cunoscut profesor american definește structura organizatorică drept "planul organizării, prin care întreprinderea este condusa; el include, în primul rând, liniile de autoritate și comunicațiile între compartimente și cadrele de conducere și, în al doilea rând, datele și informațiile care circulă prin aceste linii".

Literatura de specialitate din țara noastră prezintă, de asemenea, un tablou variat al definițiilor date de specialiști. Cu toate acestea, se poate accepta o definiție reprezentativă pentru punctul nostru de vedere, respectiv: prin structura organizatorică înțelegem ansamblul persoanelor și compartimentelor întreprinderii, precum și al relațiilor dintre ele, plasate într-o configurație coerentă care asigură premisele organizatorice ale atingerii obiectivelor planificate.

Alegerea unei forme de organizare

Organizarea funcțională este adecvată pentru proiectele care necesită investiții mari în echipamente și utilizarea unor tehnologii speciale.

Dacă proiectul nu solicită folosirea cu normă întreagă a specialiștilor din cadrul compartimentelor funcționale ale firmei, organizarea matriceală este cea mai indicată.

Alegerea formei de organizare nu este, de regulă, realizată de către managerul de proiect, ci de către conducerea superioară a firmei.

Având în vedere avantajele și dezavantajele specifice fiecărei forme de organizare se poate opta pentru una dintre acestea sau pentru o combinație, utilizându-se următoarea procedură:

• se definesc obiectivele proiectului;

• se determina activitățile cheie asociate fiecărui obiectiv și se identifica compartimentele funcționale din cadrul firmei care le pot realiza;

• se descompun activitățile cheie în pachete de activități;

• se stabilește ce subsisteme ale echipei de proiect vor urma să realizeze pachetele de activități și relațiile de colaborare care se vor stabili între acestea;

• se întocmește o listă cuprinzând caracteristicile proiectului – de exemplu, nivelul tehnologiei necesare, dimensiunea și durata proiectului, problemele potențiale în legătură cu personalul care va fi implicat sau conflictele ce ar putea să apară între compartimentele funcționale sau între proiectele ce se desfășoară simultan – și alte aspecte ce pot fi relevante, cum ar fi experiența firmei în organizarea proiectelor anterioare.

Ținând seama de aspectele menționate, se poate alege, folosind o metoda de decizie multicriteriala, forma de organizare cea mai adecvată.

Planificarea lucrărilor de execuție

Caracteristicile lucrărilor de construcții – montaj

În majoritatea țărilor puternic dezvoltate introducerea progresului tehnic, a inovației tehnologice, a mecanizării și automatizării proceselor de producție, precum și a unui sistem managerial performant reprezintă garanția creșterii eficienței economice.

În contextul economic românesc, trecerea de la economia centralizată la economia de piață a deschis drumul reformelor economice în toate sectoarele de activitate, inclusiv în sectorul lucrărilor de construcții.

Instituirea sistemului calității în construcții, prin reglementările legislative și administrative, este în măsură să ofere cadrul de abordare și rezolvare a acestor exigențe ce decurg din necesitățile utilizatorilor, societății și naturii.

Sistemul calității în construcții presupune structuri organizatorice, responsabilități, regulamente, proceduri și mijloace care să conducă la crearea de construcții de calitate, rezistente și stabile, sigure în exploatare și la acțiunea factorilor de mediu, pe toată durata de existență a acestora.

Sistemul producției de construcții prezintă o serie de particularități în raport cu sistemele productive industriale, care îl definesc și îl delimitează ca sector distinct al economiei. Particularitățile sistemului producției de construcții trebuie cunoscute nu ca un scop în sine, ci pentru implicațiile pe care le generează în desfășurarea activității de construcții propriu-zise și pentru înțelegerea fenomenelor și justa orientare a specialiștilor în adoptarea unor soluții și măsuri adecvate, care să contribuie la diminuarea efectelor perturbatoare produse de aceste particulărități asupra eficienței activității.

Faptul că produsul este fix, iar procesul de producție este mobil atrage după sine deplasarea tuturor elementelor procesului productiv – forța de munca, materiale, utilaje, scule și dispozitive – atât de la un obiect de construcție la altul, cât și în cadrul aceluiași obiect, fiind determinata de execuția diferitelor elemente și lucrări de construcții.

Diversitatea materialelor, meseriilor și mijloacelor mecanice, caracterul de unicat al produselor de construcții, desfășurarea proceselor productive preponderent în aer liber, pe o durată relativ mare, sunt câteva caracteristici ce definesc și individualizează sistemul producției de construcții.

Execuția producției de construcții în aceste condiții impune ca procesele componente să urmeze o desfășurare în timp și spațiu foarte complexă, dictată de soluția constructivă, tehnologia de execuție, organizarea procesului de producție adoptată, precum și de o serie de factori de conjunctură de natură tehnică, economică, administrativă, legislativă sau de mediu.

Sisteme informatice utilizate în programarea lucrărilor de construcții

Apariția și dezvoltarea unor ramuri ale matematicii, dar și perfecționarea tehnicii de calcul au creat premisele elaborării unor metode și procedee computerizate ce asigură largi disponibilități manageriale de realizare a proiectelor.

Microsoft Office Project, Primavera Project Management și Spider Project sunt unele dintre programele de managementul proiectelor ce se înscriu, prin caracteristicile lor, pe traiectoria exigentelor și performantelor impuse procedeelor moderne de conducere a proiectelor.

Eficienta economică în domeniul construcțiilor hidroedilitare pentru localități mici și mijlocii

Conținutul și etapele procesului investițional

Procesul investițional a fost și rămâne un proces complex care înglobează totalitatea activităților și operațiilor întreprinse pentru plasarea unor capitaluri proprii sau atrase, în vederea realizării și punerii în funcțiune a unor obiective economice, sociale ori de alta natură, asigurării condițiilor de funcționare/exploatare a lor, în unitatea de referință, inclusiv fructificarea resurselor bănești plasate în economia altor întreprinzători (sub forma de acțiuni, obligațiuni etc.) prin angrenarea selectiva, în timp, a factorilor implicați.

Evaluarea investițiilor în domeniul lucrărilor hidroedilitare

Evaluarea investițiilor se află, principal, în legătură cu conținutul acestora, deci cu mijloacele și scopul realizării lor.

Evaluarea investițiilor nu poate viza plasamentul de fonduri bănești în ansamblu, nici adaosul curent la valoarea echipamentului de producție și, cu atât mai mult, procesul investițional. Evaluarea are loc în formă bănească și nu poate face abstracție de natura și structura elementelor patrimoniale în care se reflecta resursele afectate investițiilor la un moment dat sau în cursul exercițiului economico-financiar.

Mutațiile socio-economice ce au loc și adaptarea la mecanismele pieței impun o nouă viziune cu privire la evaluarea investițiilor. Punctul de plecare îl constituie lărgirea sferei de cuprindere a conceptului de investiție, care înglobează structural și sintetic cele trei elemente: investiții materiale, investiții nemateriale și investiții financiare.

Evaluarea investiției nu poate ignora natura lor (investiții materiale, investiții nemateriale și investiții financiare), dar, mai ales, este dependentă de resursele care concura la alcătuirea bugetului investiției. Mai precis, evaluarea investiției rămâne la latitudinea investitorului, desigur în limitele gestionarii corecte și legale a patrimoniului, dacă finanțarea proiectului are loc din surse proprii. În cazul apelului parțial sau integral la credite, evaluarea investiției revine de asemenea investitorului, dar banca finanțatoare își aroga dreptul de a verifica evaluarea și bonitatea investiției.

Trăsăturile eficientei economice a investițiilor

Preocuparea pentru ceea ce numim "eficiența" este veche. În general, se acceptă că eficiența reflectă capacitatea unei cauze de a produce efecte și că eficiența implică drept cauză o natură organizată, de regulă omul.

P. Jica atribuie eficienței economice patru sensuri:

• sens foarte larg, ca însușire a unei acțiuni de a genera efecte pozitive;

• sens larg, prin includerea în raport a unor elemente conexe;

• sens restrâns, care implica comparații între rapoarte alternative

• sens foarte restrâns, în care caz se impune echivalarea ca natura și timp a efortului și efectelor.

STUDIU DE CAZ: Îmbunătățirea rețelelor hidroedilitare din orașul JIBOU

Noțiuni generale. Descrierea proiectului

Necesitate, scop, oportunitate

Proiectul „Îmbunătățirea rețelelor hidroedilitare din orașul Jibou” dezvoltat în orașul Jibou are următoarele obiective majore:

Realizarea unui sistem de alimentare cu apă și canalizare și a unei Stații de epurare a apelor uzate pentru orașul Jibou în conformitate cu toate directivele relevante ale Uniunii Europene, eliminarea riscurilor de sănătate pentru populație și mediul înconjurător.

Realizarea unui sistem eficient și auto-sustenabil din punct de vedere economic.

Eliminarea riscurilor de instabilitate a pământurilor/alunecărilor de teren datorate scurgerilor.

Asigurarea continuă a furnizării de apă, cu o calitate ridicată a apei potabile, pentru 11 500 locuitori echivalenți pentru Jibou.

Eliminarea poluării râului Someș și asigurarea unei bune calități a apelor de suprafață pentru localitățile situate în aval.

Eliminarea poluării solului și a apelor subterane în orașul Jibou și în zonele adiacente.

Eliminarea poluării rezultate din practicile actuale de depozitare a nămolului.

Din punct de vedere al acțiunilor, activităților și rezultatelor previzionate a fi atinse ca urmare a implementării proiectului, se pot menționa:

Înlocuirea și extinderea sistemului de alimentare cu apă (prelevare – tratare – transport – stocare – distribuție).

Modernizarea și optimizarea stațiilor de pompare existente.

Echipamente de control automate (debit, presiune și monitorizare calitate apă) și sisteme de monitorizare pentru întregul sistem.

Înlocuirea/Extinderea sistemului de canalizare (colectare) și a stațiilor de pompare a apelor uzate.

Reabilitarea și optimizarea Stației de Epurare a apelor uzate existentă, pentru a trata complet debitul care intra în stație, la parametrii ceruți de legislația în vigoare.

Managementul corespunzător al nămolului produs în stația de epurare.

Avantajele pentru comunitate pot fi succint sintetizate astfel:

Pentru reabilitarea sistemului de alimentare cu apă:

Direct, pentru locuitorii arondați sistemului și ramurile industriale conectate la sistem vor beneficia de reabilitare, precum și întreaga populație, în viitor.

Pentru înlocuirea/extinderea sistemului de canalizare și a Stației de Epurare a apelor uzate:

Direct, pentru locuitorii arondați sistemului și ramurile industriale conectate la sistem vor beneficia de reabilitare, precum și întreaga populație, în viitor.

La nivelul Agenției de Protecția Mediului Sălaj a fost realizat în cursul anului 2004 Planul Local de Acțiune pentru Mediu (PLAM). În timpul realizării acestui document au fost consultate atât autoritățile locale, cât și alte părți interesate. Un prim aspect care trebuie reținut din PLAM, respectiv din analiza SWOT, este că alimentarea cu apă, distribuția apei, canalizarea și tratarea apelor uzate pun serioase probleme de mediu. Practic, multe dintre punctele slabe identificate prin analiza SWOT se referă la aceste aspecte. De asemenea, după identificarea aspectelor de mediu prioritare la nivelul județului Sălaj, primele două probleme rezultate au fost:

poluarea apelor de suprafață (în principal din cauza evacuării apelor uzate, epurate parțial sau neepurate) și,

cantitatea și calitatea apei potabile (din cauza ariei de acoperire a rețelei sub necesități, tratării insuficiente a apei potabile și neconformităților din rețeaua de distribuție).

O alta problemă privind protecția mediului, care are legătură cu proiectul analizat și care a fost identificata în PLAM, este reprezentată de managementul deșeurilor, și anume de depozitarea improprie a nămolului provenit de la Stația de epurare a orașului Jibou.

Principalele măsuri propuse pentru a rezolva aceste probleme de mediu au fost îndreptate către îmbunătățirea/reabilitarea rețelelor de alimentare cu apă și de canalizare, extinderea ariei de acoperire a rețelelor, reducerea emisiilor în apă.

De asemenea, în ceea ce privește managementul deșeurilor, județul Sălaj are elaborat un Plan Județean de Management al Deșeurilor, realizat la nivelul anului 2002, adoptat prin Hotărâre a Consiliului Județean.

Amplasament

Toate amplasamentele și obiectele prevăzute a fi realizate în cadrul proiectului fac parte din patrimoniul orașului Jibou, aparținând intravilanului orașului Jibou. Zonele exterioare spațiului orașului sunt reprezentate de:

Sursa Jibou/Someș – Odorhei este sursa de apă subterană, formată dintr-un front de captare cu 14 puțuri din care momentan numai 5 sunt folosite. De la frontul situat între Jibou și Someș-Odorhei, o aducțiune alcătuită dintr-o conductă magistrală (Φ 400 mm) îngropată transportă apa, către orașul Jibou și bazinele de stocare până la stația de tratare. Sursa de apă subterană este situată la limita dintre Jibou și Someș – Odorhei.

Principalele obiective ale activității de îmbunătățire a rețelelor hidroedilitare

În vederea realizării obiectivului sunt prevăzute a fi executate următoarele:

Reabilitarea Sursei de apă subterană Jibou/Someș-Odorhei și a conductei de transport a apei

Reabilitarea Stației de Tratare a apei

Reabilitarea rezervoarelor existente

Reabilitarea Stației de Pompare (SP) existente

Înlocuire rețea de distribuție și conducte deteriorate

Extinderea rețelei de distribuție

Extinderea și reabilitarea rețelei de canalizare existenta și înlocuirea de colectoare deteriorate

Construirea unei noi Stații de Epurare a apelor uzate

Durata de funcționare

Conform graficului de implementare a proiectului, demararea lucrărilor de construcție este propusă pentru 2007, punerea în funcțiune a tuturor capacităților fiind previzionata pentru anul 2013.

Sistem de alimentare cu apă – lucrări în perioada 2007 – 2010;

Sistem de canalizare – lucrări în perioada 2007 – 2011;

Stație de epurare a apelor uzate – lucrări în perioada 2007 – 2013.

Durata normala de viață a echipamentelor ce urmează a fi puse în funcțiune este de minimum 20 de ani.

Calcule de proiectare și dimensionarea principalelor structuri. Date de proiectare principale

Date hidraulice

Cantitătăți zilnice apă uzată

Media zilnică de apă uzată Qzi,avg = 4,300 2,500 m³/zi

Maximul zilnic de apă uzată Qzi,max = 4,980 2,980 m³/zi

Debite orare fără apă uzată provenită din procesul de epurare

Debit maxim orar – vreme secetoasă Qor,max = 237 145 m³/h

Debit maxim orar – vreme secetoasă Qor,max = 66 40 l/s

Debitul maxim pentru tratare – precipitații abundente Qmax = 475 290 m³/h

Debitul maxim pentru tratare – precipitații abundente Qmax = 132 81 l/s

Debit mediu in condiții de vreme secetoasă Qor,24 = 179 104 m³/h

Debit mediu in condiții de vreme secetoasă Qor,24 = 50 29 l/s

Apa uzată provenită din procesul de tratare

Surse: apă provenită de la spalarea gratarelor, de la spalarea nisipului, filtrat de la deshidratarea nămolului

Apa uzată provenită din proces Qinternal =29 29 m³/h

Qinternal =8 8 l/s

Debite orare inclusiv apă uzată provenită din procesul de epurare

=> Debit orar de vârf – vreme secetoasă Qor,max,+ =266 174 m³/h

Qor,max,+ =74 48 l/s

=> Debitul maxim incl. canalizare proprie Qmax,+ =503 319 m³/h

Qmax,+ =140 89 l/s

Încărcări apă uzată

Capacitatea adoptata SE 11,400 9,700 P.E.

Încărcări specifice apă uzată

Încărcare specifică CBO5 adoptată bd,BOD5 =60 60 g/P.E.*zi

Încărcare specifică CCO_Cr adoptată bd,COD =120 120 g/P.E.*zi

Încărcare specifică Ntotal adoptată bd,N =12 12 g/P.E.*zi

Încărcare specifică Ptotal adoptată bd,P =2.8 2.8 g/P.E.*zi

Încărcare specifică MS adoptată bd,SS =70 70 g/P.E.*zi

Încărcări zilnică apă uzată

Încărcare zilnică CBO5 Bd,BOD5 =684 582 kg/zi

Încărcare zilnică CCO_Cr Bd,COD =1,368 1,164 kg/zi

Încărcare zilnică NTotal Bd,N =138 117 kg/zi

Încărcare zilnică PTotal Bd,P =31 27 kg/zi

Încărcare zilnică MS Bd,SS =798 679 kg/zi

Încărcare*) zilnică NO3-N Bd,NO3-N =7 4 kg/zi

*) considerând o concentrație medie de 1.50 mg/l NO3-N

Concentrații de calcul apă uzată

Concentrație CBO5 c0,BOD5 =137 195 mg/l

Concentrație CCO_Cr c0,COD =275 391 mg/l

Concentrație NTotal c0,N =28 39 mg/l

Concentrație PTotal c0,P =6.3 9.0 mg/l

Concentrație MS c0,SS =160 228 mg/l

Concentrație NO3-N c0,NO3-N =1.5 1.5 mg/l

Descrierea procesului tehnologic propus, pentru sursele de apă, stațiile de pompare și rețelele de distribuție

Opțiunea aleasă stabilește alimentarea cu apă potabilă a întregii zone a orașului Jibou, numai din sursa subterană Jibou/Someș – Odorhei, deoarece cantitatea de apă brută este suficientă, iar calitatea este apreciată ca fiind bună. Debitul previzionat a fi exploatat din aceasta sursă este de 46 l/s.

Reabilitarea Sursei Jibou/Someș – Odorhei și a Conductei de Transport a Apei (CS-JI-WSa-01)

Regenerarea forajelor (deznisipare) și reabilitarea a 14 puțuri, incluzând instalarea înăuntrul și în afara puțurilor a echipamentelor electrice și mecanice precum debitmetrele, sisteme de control și tuburi pentru controlul nivelului apei subterane, cu scopul de a monitoriza evoluția acestora;

Testarea pompelor, echipament nou cu 14 pompe, cabluri și panou electric, 14 capace de put, zone de protecție, achiziționare de teren;

Asigurare calitate apă brută în conformitate cu standardele europene;

Asigurare extragere de apă în ritm susținut;

Modernizare echipament existent uzat și asigurare protecție;

Minimizare costuri de producere a apei (energie, chimicale, personal, etc.)

Reabilitarea Unității de Dezinfecție împreuna cu o linie separatăă de alimentare cu energie;

Prevederea unui generator pentru a preveni penele de curent și pentru a preveni astfel întreruperile în alimentarea cu apă;

Delimitarea zonei de protecție

Sistem automat. de supraveghere a zonei

Reabilitarea Conductei de Transport în ceea ce privește echipamentul mecanic (în principal vane de aerisire) și căminele de vizitare (construcții civile).

Cerința medie necesara de apă pentru Jibou este calculata la 100 l/s (maxim 300 l/s). Deși starea actuala a puțurilor poate fi considerată ca fiind bună, pentru a garanta o alimentare cu apă sigură este recomandată reabilitarea puțurilor.

Echipamentele mecanice sunt în stare bună, dar reabilitarea este necesară pentru a monitoriza evoluția puțurilor, prin introducerea debitmetrelor și a piezometrelor în interiorul și în afara puțurilor cu senzori de nivel pentru a monitoriza continuu nivelul apei subterane.

De asemenea Unitatea de Dezinfecție existentă trebuie să fie reabilitată în concordanță cu standardele internaționale și necesită măsurători în timp real în ceea ce privește conductivitatea, turbiditatea și pH-ul.

Pentru a preveni penele de curent și pentru a preveni astfel riscul apariției loviturii de berbec în conducta de transport a apei, va fi instalat un generator Diesel.

Implementarea unui sistem de control conectat informațional la rezervoarele din partea nordică a orașului (rezervoare de stocare a apei) este necesar pentru a opera pompa submersibilă în concordanță cu cererea de apă. Sistemul de control va fi instalat în clădirea administrativa. De asemenea, laboratorul actual trebuie optimizat pentru a putea efectua analize asupra calității apei conform standardelor ISO 17025.

În prezent pierderile de apă sunt de aproximativ 51% pentru orașul Jibou. Cum în viitor alimentarea cu apă a orașului Jibou se va realiza tot din sursa de apă subterană Jibou/Someș-Odorhei, conducta existentă de transport a apei va trebui să fie reabilitată pentru eliminarea pierderilor (exfiltrații) observate în principal la căminele de vizitare. Astfel pierderile vor fi reduse la mai puțin de 25% și vor asigura o alimentare cu apă de bună calitate.

Pentru a monitoriza debitul prin conducta de transport a apei și pentru a facilita calcularea pierderilor, este necesară instalarea debitmetrelor la ieșirea din frontul de puțuri și intrarea în orașul Jibou. În plus este necesară instalarea de debitmetre, incluzând manometre, pentru ramurile din sate (este vorba despre localitățile rurale alimentate din aceasta sursă), unde în prezent nu există instalat nici un astfel de dispozitiv.

Reabilitarea Stației de Tratare a Apei (ST)

CL-JJ-WSb-01: Reabilitarea și echiparea stației de clorinare de la Jibou

Reabilitarea și echiparea stației de clorinare;

Dispozitivul de floculare și decantorul necesită reabilitare;

Reabilitarea dispozitivelor electromecanice: pompe de apă brută, agitatori pentru coagulare și floculare, pod pentru îndepărtarea nămolului, pompe pentru apă din spălarea în contracurent, pompe de dozare și echipamentul corespunzător, pompe de apă tratată.

Reabilitarea stației de reactivi, inclusiv echipamente de dozare pentru sulfatul de aluminiu, acidul sulfuric, polielectroliți și var;

Noua unitate de clorinare (pre- și postclorinare);

Construirea unei unități de filtrare;

Noua stație de suflante și o stație de pompare pentru spălarea filtrelor;

Garduri, iluminare, etc.

Reabilitarea Rezervoarelor Existente

În prezent, rețeaua de distribuție a apei în orașul Jibou este alimentată de 2 rezervoare. Evaluarea acestor structuri arată că în principiu structurile civile și echipamentele electrice ale majoritarii rezervoarelor sunt în stare de deteriorare.

Rezervoarele care trebuiesc reabilitate prezintă în general aceleași deficiențe din punct de vedere al structurilor civile, al echipamentelor electrice și al echipamentelor mecanice. Măsurile pentru reabilitarea și optimizarea rezervoarelor sunt următoarele:

Reabilitarea structurilor civile:

Închiderea crăpăturilor prin injecția de mortar și etanșarea îmbinărilor construcțiilor care prezintă scurgeri;

Repararea zonelor de coroziune vizibile ale oțelurilor armate;

Reabilitarea tencuielii și realizarea unor tencuieli hidroizolante în interiorul rezervoarelor de apă;

Realizarea izolațiilor termice și hidraulice ale acoperișurilor;

Înlocuirea capacelor căminelor de vizitare, a scărilor de acces și a balustradelor pentru a fi în conformitate cu standardele internaționale de siguranță;

Îmbunătățirea tencuielii (dacă este necesar) și izolarea (vopsirea) pereților exteriori ai rezervoarelor;

Îmbunătățirea ventilației pentru rezervoarele de apă;

Îmbunătățirea ventilației camerei vanelor prin demolarea parțială a tavanului.

Reabilitarea echipamentului mecanic:

Curățarea conductelor de oțel, verificarea grosimii pereților cu ultrasunete și vopsirea cu material anticoroziv;

Înlocuirea țevilor corodate care nu mai pot fi reabilitate;

Înlocuirea tuturor vanelor nefuncționale și/sau corodate;

Instalarea tuturor instalațiilor de măsură necesare în interiorul rezervoarelor de apă;

Instalarea debitmetrelor electronice la admisie și la evacuare (vor trebui să fie plasate în camere în afara rezervoarelor).

Reabilitarea echipamentelor electrice/de control:

Instalarea de noi echipamente electrice cuprinzând cabluri, comutatoare, iluminare etc.;

Instalarea unui panou de comandă pentru sistemul local de control;

Instalarea senzorilor de nivel în fiecare cameră de stocare a apei;

Instalarea unui sistem automatizat de monitorizare-SCADA

Instalarea unui nou sistem de iluminare (înăuntrul și în afara camerei de pază, la intrarea pe amplasament etc.);

Instalarea de noi echipamente de telecomunicații;

Instalarea unui sistem de alarmă conectat la sistemul local de control.

Reabilitarea Stației de Pompare (SP) existente

În prezent, rețeaua orașului Jibou este alimentată de o stație de pompare (SP).Evaluarea acestor facilități a arătat ca structurile civile ale Stației de pompare care va fi reabilitată sunt în stare de funcționare acceptabilă și pot fi folosite în viitor, în timp ce echipamentele mecanice și electrice sunt supradimensionate și trebuie sa fie înlocuite cu pompe având o eficiență mai ridicată și o rată mai mică, în concordanță cu cererea de apă previzionată. Pentru a reduce costurile de exploatare prin introducerea pompelor cu eficiență mai ridicată și a unui sistem de control conectat cu rezervorul de primire și pentru asigurarea unei alimentari cu apă sigure, reabilitarea Stației de pompare existente este imperios necesară și este identificată pentru Faza I.

Măsurile necesare pentru reabilitarea Stației de pompare din orașul Jibou pot fi rezumate astfel:

Structuri civile:

reconstrucția clădirii existente;

realizarea unor noi ferestre și uși pentru izolație termică și fonică în concordanță cu noua configurație a Stației de pompare;

construirea unei noi unități de clorinare;

implementarea unei camere de control;

Masuri privind echipamentele mecanice:

instalarea de noi echipamente mecanice, incluzând vane și fitinguri;

instalarea de debitmetre la intrarea și la ieșirea din Stația de pompare;

instalarea echipamentelor de dozare a clorului;

înlocuirea pompelor de apă brută;

înlocuirea pompelor pentru apă din spălarea în contracurent;

înlocuirea pompelor de dozare și echipamentul corespunzător;

înlocuirea pompelor de apă tratată;

Masuri privind echipamentele electrice și de control:

instalarea de noi echipamente electrice constând în comutatoare, cabluri, iluminare etc.;

instalarea unui panou de comandă pentru sistemul de control (SCADA);

instalarea unui sistem automatizat conectat cu rezervorul corespunzător;

instalarea unui panou de control pentru unitatea de clorinare;

un nou sistem de alarmă conectat la sistemul local de control.

Înlocuire rețea de distribuție și conducte deteriorate

Înlocuire rețea

Înlocuirea conductelor deteriorate, inclusiv racordurile individuale;

Înlocuirea de apometre

În orașul Jibou, pierderile fizice de apă din rețea sunt în principal legate de scurgerile de la conductele de oțel și fontă și sunt estimate la 51%. În Faza I a acestui proiect, înlocuirea va avea loc în prima etapa în zonele probabile de presiune înaltă chiar și după restructurare (≥ 5 bar).

De asemenea, va fi instalat un mare număr de apometre necesare pentru înlocuirea celor existente (înlocuirea apometrelor din sectorul industrial deoarece sunt supradimensionate, instalarea de apometre pentru Asociațiile de Locatari și înlocuirea celor deteriorate).

Tabel 4.1. Înlocuire rețele apă în orașul Jibou

Extinderea rețelei de distribuție

Extinderea rețelei

Instalarea de apometre în zona de extindere a rețelei.

Unul dintre obiectivele proiectului constă în reducerea pierderilor ridicate de apă din rețeaua de distribuție. O restructurare a rețelei este urgent necesară pentru ca sistemul să funcționeze într-o plajă adecvată de valori ale presiunii, cuprinsă între 1,5 bar (minim) și 6 bar (maxim).

Măsurile de extindere a rețelei în Faza I includ și instalarea hidranților și a unor racorduri individuale.

Tabel 4.2. Extindere rețele apă în orașul Jibou

Descrierea procesului tehnologic propus, pentru rețelele de canalizare

Luând în considerare obiectivele proiectului și situația existentă a sistemului de canalizare, au fost identificate măsurile care trebuie realizate pe termen scurt în orașul Jibou.

Principalele probleme identificate în ceea ce privește rețeaua de canalizare sunt legate de gradul insuficient de acoperire, de sectoarele nefinalizate, secțiunile colmatate și sub-dimensionate.

Extinderea și reabilitarea rețelei de canalizare existenta

Îmbunătățire condiții tehnice rețea de colectare;

Reducere ex-filtrații apă uzată în apa subterană;

Reducere infiltrații apă subterană în rețeaua de canalizare;

Reducere deversare de apă uzată din sistemul de colectare;

Îmbunătățire performante hidraulice sistem de colectare;

Stoparea inundațiilor străzilor în timpul ploilor abundente din cauza înfundării conductelor;

Îmbunătățirea sistemelor de colectare a apei uzate în zonele unde populația este alimentată cu apă potabilă din rețea;

Furnizarea de servicii de colectare a apei uzate în zonele unde se vor dezvolta construcții rezidențiale;

Înlocuirea colectoarelor existente cu 3,660 km de conducte din PVC și GRP, cu diametrul cuprins între 300 – 400 mm;

Extinderea rețelei de canalizare cu 44,685 km de țevi din PVC având diametre cuprinse între 250 – 300 mm dispuse astfel:

Extinderi realizabile pe termen mediu și lung:

1,75 km în partea de nord a orașului, pe străzile: 1 Mai, Vladimirescu, Cireșilor și 22 Decembrie;

5,835 km pe străzile: Izvorului, Amurgului, Horea, Cloșca, Odorheiului și Agrișului;

Extinderi realizabile pe termen lung:

Extinderea rețelei de canalizare cu 3,3 km până în 2021;

Înlocuirea pe o lungime de 3 km canalizare până în 2021;

Înlocuirea pe o lungime de 3,8 km canalizare în perioada 2021 – 2026;

Îmbunătățirea calității apei uzate la intrarea în stația de epurare;

Extinderea rețelei de conducte de canalizare;

Decolmatarea de conducte de canalizare (înlăturarea depunerilor);

Înlocuirea de conducte de canalizare sub-dimensionate.

Primul pas pentru a îmbunătăți rețeaua actuală de canalizare constă în curățarea principalelor colectoare colmatate. Înlăturarea depunerilor trebuie făcută cu ajutorul unor metode speciale, iar apoi trebuie evacuate în Stația de epurare.

Lungimea totală a conductelor ce necesită reabilitare a fost estimata la 7,5 km în Faza I, adică aproximativ 21,8 % din lungimea totală a rețelei de canalizare. Printre masurile prevăzute pentru reabilitare se numără: înlocuirea capacelor deteriorate la căminele de vizitare, realizarea de bașe pentru colectarea nisipului în căminele de vizitare, repararea defectelor conductelor.

Conform analizelor hidraulice, unele dintre conductele de canalizare nu au capacitatea hidraulică necesară (sunt sub-dimensionate), ceea ce duce la inundarea străzilor în cazul ploilor puternice. Aceste linii trebuie să fie înlocuite cu linii mai mari. De asemenea și conductele deteriorate și care nu mai pot fi reparate necesită înlocuire.

Tabel 4.3. Înlocuire rețele canalizare în orașul Jibou

Tabel 4.4 Extindere rețele canalizare în orașul Jibou

Descrierea procesului tehnologic propus, pentru stația de epurare a apelor uzate

Coordonatele geodezice ale amplasamentului stației de epurare existentă a orașului Jibou sunt:

N: 47028.911”

E: 23027.215”

Scurtă descriere a fluxului tehnologic existent în stația de epurare actuală:

Apa pompată de pe strada RONEI (bazin de acumulare) ajunge în stația de epurare. Stația de epurare are în componență 2 module identice cu o capacitate de 120 l/s din care funcționează unul, celalalt nu este echipat.

Stația funcțională (modul funcțional) are în componență:

deznisipator –2 compartimente – decantarea suspensiilor granulare

separator de grăsimi – colectarea grăsimilor și uleiurilor

decantor primar – decantarea părților granulare și nămol trecut prin deznisipator

bazin de aerare – aerarea continuă a apei în vederea epurării biologice

decantorul secundar – reținerea nămolului și a materialelor solide și evacuarea lor prin pompare în bazinul de aerare

evacuarea apelor epurate

stabilizatorul de nămol – colectează nămolul din decantorul primar și îl introduce în concentratorul de nămol de unde este pompat pe paturile de nămol (platforme de uscare )

Platformele de uscare – platforme betonate cu S = 2 x 120 m2 prevăzute în canale drenante pentru apa în exces care este reintrodusă în circuitul stației de epurare

Inventarierea și o scurtă descriere a disfuncționalităților problemelor existente la stația de epurare actuala:

Alimentarea cu apă: intermitentă, alimentarea nu este continuă și nu are debit constant

Deznisipator: funcționarea necorespunzătoare a sistemului de aerare și a sistemului de colectare și evacuare a suspensiilor granulare mari

Decantorul primar: funcționare necorespunzătoare a podului raclor, fiind uzată rama de raclare pe fundul (radierul) bazinului și funcționarea necorespunzătoare a colectorului de spumă , uleiuri și produse petroliere

Bazin de aerare: funcționarea greoaie și necorespunzătoare a aeratoarelor (paleți uzați, ulei lipsă în reductoare, cuplaje elastice necorespunzătoare și chiar lipsă aerator

Decantor secundar: funcționează

Debitmetrul de evacuare: lipsă

Alte precizări care pot fi făcute în legătură cu actuala stație de epurare ape uzate:

Calitatea apelor uzate la intrarea în stația de epurare este redată în buletinul de analiza în care se redă media apelor uzate intrate în stația de epurare Jibou în cursul anului 2006 și care este atașat la capitolul anexe; în continuare este redat un tabel care ilustrează afirmațiile.

Calitatea apelor uzate la deversarea din stația de epurare în receptorul natural este redată în buletinul de analiză care, arată media apelor uzate deversate în râul Someș în cursul anului 2006; în continuare este redat un tabel care ilustrează afirmațiile.

Debitul orar mediu, de ape uzate intrate în stația de epurare este de 50 m3/h – la o intrare intermitentă;

Debitul orar mediu, de ape uzate evacuate în receptorul natural este de 48 m3/h – la o intrare intermitentă;

Calitatea apelor receptorului natural în amonte de deversarea apelor uzate epurate nu se monitorizează;

Calitatea apelor receptorului natural în aval de deversarea apelor uzate epurate nu se monitorizează;

Apele uzate sunt evacuate în râul Someș după o tratare mecanică și biologică în cadrul actualei stații de epurare.

Consum total de energie electrică, în cadrul stației actuale de epurare este de: circa 3500 kWh/luna.

Construirea unei noi Stației de Epurare a apelor uzate

Se prevede, prin proiectul actual construirea unei noi stații de epurare standard, modulare – amplasată pe teritoriul actualei stații, în spațiul existent liber – și ale cărei caracteristici sunt redate în continuare:

Analog cu alte stații de epurare având aceeași mărime consultantul recomandă construirea unei stații de epurare mecanico-biologice, bazată pe schema de aerare extinsă (stabilizarea aeroba a nămolului în bazinele de aerare). Această schemă nu necesită decantare primară.

Procesul de aerare extinsă cuprinde un timp mare de retenție a nămolului activat în interiorul bazinului de aerare în condiții aerobe, pentru a ajunge la stabilizarea simultană a nămolului. Din aceasta cauză concentrația efluentului în azot și fosfor este destul de joasă pentru a îndeplini cerințele epurării terțiare (2 mg/l din fosforul total și 15 mg/l din azotul total în conformitate cu tabelul 2 din anexa I a Directivei 91/271/EEC).

Detaliile referitoare la schema de epurare adoptată vor fi determinate pe parcursul Studiului de Fezabilitate și la final în etapa de achiziționare.

Noua Stația de epurare a fost dimensionată pentru 12 200 locuitori echivalenți (P.E.) în 2015 cu următorii impurificatori specifici:

CBO5 60 g/P.E. zi

CCO 120 g/P.E. zi

N total 12 g/P.E. zi

P total 2,8 g/P.E. zi

MTS 70 g/P.E. zi

Dimensionarea tehnologică a stației de epurare s-a realizat astfel încât apele epurate să se încadreze calitativ în limitele admise de legislația actuală (Hotărârea Guvernului României nr. 352/2005, privitoare la “Valorile-limită de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și urbane evacuate în receptori naturali” și Hotărârea Guvernului României nr. 352/2005, cu privire la “Prescripțiile referitoare la evacuările provenite din stațiile de epurare a apelor uzate urbane”) aliniată la directivele CEE.

Treapta mecanică

Noua treaptă mecanică va fi compusă din:

Cameră grătare (1 grătar rar și 2 grătare dese)

Dispozitiv măsură debit de intrare în stație

Deznisipator cuplat cu Separator grăsimi

În camera grătarelor vor fi incluse atât instalațiile de transport și compactare-spălare a reținerilor de pe grătare, cât și sita de nisip și containerul de colectare a depunerilor din deznisipator. Clădirea va fi protejată contra înghețului fiind dotată cu sisteme de încălzire și ventilație. De asemenea, amplasarea acestor utilaje în clădire va asigura reducerea zgomotului generat de echipamentele electro-mecanice.

Dispozitiv pentru măsurarea debitelor

Dispozitivul de măsurare a debitelor (Ex: debitmetru electromagnetic) va fi instalat pe conductă de refulare dintre stația de pompare ape brute și camera grătarelor. Nu este necesară execuția unei construcții separate pentru acest dispozitiv.

Deznisipator – Separator grăsimi

Procesul de deznisipare-separare grăsimi va fi compus din:

Canal distribuție debite

Deznisipator longitudinal cu insuflare de aer

Bazin colectare grăsimi

Sita nisip și spălare

Stație suflante

Deznisipatorul va fi prevăzut cu două linii tehnologice și va fi echipat cu un sistem de aerare cu bule mari. Grăsimile vor fi evacuate într-un bazin de colectare ce va fi vidanjat periodic.

Treapta biologică

Pentru treapta biologică s-a adoptat procesul de aerare extinsă ce presupune stabilizarea aeroba a nămolului în bazinele de aerare.

Schema cuprinde bazine de aerare circulare cu denitrificare intermitentă și reducerea concomitentă a fosforului precum și decantoare secundare cu stație pompare nămol. Adițional, reducerea fosforul se va face și prin tratare chimica.

În dimensionarea decantoarelor secundare s-a adoptat o încărcare hidraulica maxima de 0,8 m3/h rezultând un diametru de 17 m x 2 bucăți.

Bazinele de aerare vor fi în număr de două, fiecare având un diametru de 26 m.

Evacuarea apelor uzate

Înainte de evacuare, apa uzată epurată va fi trecută printr-un dispozitiv de măsură și control a debitelor (poate fi canal Parshall, debitmetru electromagnetic, etc.). De asemenea, pe conducta de evacuare va fi montat un dispozitiv automat de colectare a probelor de apă în vederea analizei parametrilor fizico-chimici și biologici.

Tratarea nămolurilor

O mare parte din nămolul provenit de la decantoarele secundare va fi reintrodus în procesul de epurare biologic (nămolul activ recirculat). Surplusul (nămol activ în exces) va fi pompat în două bazine de stocare nămol și de aici va fi direcționat spre iazurile de compostare.

Perioada de utilizare a iazurilor de compostare va fi, în prima etapă, de aproximativ opt ani. Supernatantul drenat de la aceste iazuri va fi colectat de rețeaua de canalizare a incintei Stației de Epurare și transportat în stația de pompare ape brute.

Procesul de compostare necesită un anumit grad de stabilizare a nămolului astfel încât, bazinele de stocare vor fi echipate cu sisteme de mixare și aerare.

După cele descrise mai sus, tratarea nămolului va constă în:

Stație pompare nămol recirculat și în exces

Doua bazine de depozitare a nămolului în exces cu echipament de mixare și aerare (V = 550 m3; Ø = 11,30 m)

Iazuri de compostare

Elementele care stau la baza etapei de proiectare a noii stații de epurare, sunt redate în Anexa I.

Activități de dezafectare, la sfârșitul procesului tehnologic propus

După închiderea finală a activității pe unul din segmentele activităților amintite, refacerea amplasamentului va constă în demolarea și dezafectarea instalațiilor și redarea suprafeței ocupate de activități, circuitului inițial.

Închiderea activității trebuie să urmeze următoarele etape:

să protejeze sănătatea și siguranță publica;

să reducă și unde este posibil, să elimine daunele ecologice

să redea terenul într-o stare potrivită utilizării lui inițiale, sau acceptabilă pentru o altă utilizare.

Îngrijirea pasivă impusă imediat după încetarea operațiunilor, trebuie să îndeplinească trei condiții:

stabilitate fizică – toate structurile rămase nu trebuie să prezinte pericol neacceptabil pentru siguranță și sănătatea publică, sau mediul înconjurător;

stabilitate chimică – toate materialele rămase nu trebuie să prezinte un pericol pentru viitorii utilizatori ai amplasamentului, sănătatea publică, sau mediul înconjurător;

amplasamentul reecologizat trebuie să fie adecvat pentru o folosință corespunzătoare a terenului, considerată compatibilă cu zona înconjurătoare

CONTRIBUTII PROPRII. Impactul Potențial, Inclusiv Cel Transfrontalier, Asupra Componentelor Mediului Și Masuri De Reducere A Acestora

Condițiile hidrogeologice ale amplasamentului

Orașul Jibou este reprezentat de o suprafață de teren situat în subbazinul râurilor Apă Sărată și Agrij, afluenți de stânga ai râului Someș.

În continuare, sunt redate câteva dintre caracteristicile hidrologice ale acestora:

Raul Someș:

lungimea cursului de apă: 376 km;

amonte: 1 280 m;

aval: 119 m;

panta medie: 3 ‰;

coeficientul de sinuozitate: 2,12;

suprafața bazinului hidrografic: 15 740 km2;

suprafața lacurilor de acumulare: 10 ha;

suprafața lacurilor de acumulare permanente: 2 358 ha;

suprafața fondului forestier : 468 841 ha;

Râul Apă Sărată:

lungimea cursului de apa: 14 km;

amonte: 334 m;

aval: 181 m;

panta medie: 5 ‰;

coeficientul de sinuozitate: 1,66;

suprafața bazinului hidrografic: 11 340 km2;

suprafața fondului forestier: 336 421 ha;

Râul Agrij:

lungimea cursului de apa: 48 km;

amonte: 580 m;

aval: 13 m;

panta medie: 8 ‰;

coeficientul de sinuozitate: 1,22;

suprafața bazinului hidrografic: 382 km2;

suprafața fondului forestier: 10 439 ha.

Someșul izvorăște din Carpații Orientali (Munții Rodnei), lungimea albiei sale pe teritoriul românesc fiind de 376 km. Bazinul de recepție cuprinde un număr de 403 cursuri de apă, lungimea totală a rețelei hidrografice codificate fiind de 5 528 km (7 % din lungimea totală a rețelei hidrografice codificate în țară și o densitate de 0,35 % km/km2, față de 0,33 km/km2 media pe țară). Suprafața bazinului hidrografic Someș, de 15 740 km2 reprezintă 6,6 % din suprafața țării. Bazinul hidrografic al Someșului este situat în partea de nord-vest a țării (orientare generala NE – NV). Cursul superior al Someșului este delimitat de Munții Rodnei și Bârgăului, cursul mijlociu traversează dealurile Clujului și Dejului. Depresiunea Baia Mare, cursul inferior traversând Câmpia Someșului și teritoriul Ungariei.

Someșul se formează prin unirea Someșului Mare (130 km/5 033 km2) cu someșul Mic (178 km/37 773 km2), primul având afluent principal Șieul (71 km/1 818 km2). După confluența celor două râuri mai culege apele următorilor afluenți principali: Almaș (68 km/813 km2) și Lăpuș (119 km/ 1 875 km2).

Bazinul hidrografic al Someșului cuprinde parțial județele Bistrița – Năsăud, Cluj, Maramureș, Sălaj, Satu Mare și se învecinează cu bazinele de ordinul 1: Tisa, Siret, Mureș, Crișuri, Crasna.

Fondul forestier ocupă o suprafață de 4 688 km2 (29,8 % din suprafața bazinului hidrografic și 7,4 % din suprafața fondului forestier al țării).

Alimentare cu apă

Toate amplasamentele și obiectele prevăzute a fi realizate în cadrul proiectului fac parte din patrimoniul orașului Jibou, aparținând intravilanului orașului Jibou. Zonele exterioare spațiului orașului sunt reprezentate de:

Sursa Jibou este sursa de apă subterană, formată dintr-un front de captare cu 14 puțuri din care momentan numai 5 sunt folosite. De la frontul Jibou, o aducțiune alcătuită dintr-o conducta magistrală îngropată transportă apa, către orașul Jibou și bazinele de stocare.

Opțiunea aleasă stabilește alimentarea cu apă potabila a întregii zone a orașului Jibou, numai din sursa de apă subterană, situata în lunca râului Someș, deoarece cantitatea de apă brută este suficientă, iar calitatea este apreciată ca fiind bună.

Cerința medie necesară de apă pentru Jibou este calculată la 100 l/s (maxim 300 l/s). Deși starea actuala a puțurilor poate fi considerată ca fiind bună, pentru a garanta o alimentare cu apă sigură este recomandată reabilitarea puțurilor.

Echipamentele mecanice sunt în stare bună, dar reabilitarea este necesară pentru a monitoriza evoluția puțurilor, prin introducerea debitmetrelor și a piezometrelor în interiorul și în afara puțurilor cu senzori de nivel pentru a monitoriza continuu nivelul apei subterane.

De asemenea Unitatea de Dezinfecție existentă trebuie să fie reabilitată în concordanță cu standardele internaționale și necesită măsuratori în timp real în ceea ce privește conductivitatea, turbiditatea și pH-ul.

Pentru a preveni penele de curent și pentru a preveni astfel riscul apariției loviturii de berbec în conducta de transport a apei, va fi instalat un generator Diesel.

Implementarea unui sistem de control conectat informațional la rezervoarele din partea nordică a orașului (rezervoare de stocare a apei) este necesar pentru a opera pompa submersibilă în concordanță cu cererea de apă. Sistemul de control va fi instalat în clădirea administrativă. De asemenea, laboratorul actual trebuie optimizat pentru a putea efectua analize asupra calității apei conform standardelor ISO 17025.

În prezent pierderile de apă sunt de aproximativ 51% pentru orașul Jibou. Cum în viitor alimentarea cu apă a orașului Jibou se va realiza tot din sursa de apă subterană Jibou, conducta existentă de transport a apei va trebui să fie reabilitată pentru eliminarea pierderilor (exfiltrații) observate în principal la căminele de vizitare. Astfel pierderile vor fi reduse la mai puțin de 25% și vor asigura o alimentare cu apă de bună calitate.

Pentru a monitoriza debitul prin conducta de transport a apei și pentru a facilita calcularea pierderilor, este necesară instalarea debitmetrelor la ieșirea din frontul de puțuri și intrarea în orașul Jibou. În plus este necesară instalarea de debitmetre, incluzând manometre, pentru ramurile din sate (este vorba despre localitățile rurale alimentate din aceasta sursa), unde în prezent nu exista instalat nici un astfel de dispozitiv.

Managementul apelor uzate

Primul pas pentru a îmbunătăți rețeaua actuală de canalizare constă în curățarea principalelor colectoare colmatate. Înlăturarea depunerilor trebuie făcută cu ajutorul unor metode speciale, iar apoi trebuie evacuate în stația de epurare.

Lungimea totală a conductelor ce necesită reabilitare a fost estimata la 7,5 km în Faza I, adică aproximativ 21,8 % din lungimea totală a rețelei de canalizare. Printre măsurile prevăzute pentru reabilitare se numără: înlocuirea capacelor deteriorate la căminele de vizitare, realizarea de bașe pentru colectarea nisipului în căminele de vizitare, repararea defectelor conductelor.

Prognoza impactului

Activitatea propriu-zisă nu emite, atunci când se respectă tehnologia de lucru, substanțe poluante care să afecteze calitatea apelor din pânza freatică și a celor de suprafață. Se poate aprecia ca impactul acestei activități asupra apelor de suprafață și subterane este nesemnificativ.

Surse de poluare, care pot genera poluarea apelor de suprafața și subterane sunt:

deversări necontrolate de ape uzate, care pot apărea numai în unele situații accidentale;

apariția unor fisuri pe traseul conductelor;

neetanșeități ale unor zone de racord.

Prognoza impactului în perioada de execuție

Lucrările propuse în cadrul proiectului sunt localizate în bazinele hidrografice ale râului Someș (toate obiectivele aparținând spațiului urban Jibou) și sursa subterană (fronturi de captare Jibou/Someș Odorhei).

Bazinul hidrografic al râului Someș drenează prin intermediul afluenților săi o parte din suprafața județului.

Sursele de alimentare a apelor de suprafață în acest bazin sunt de tipul pluvial-moderat și subteran moderat. Comparativ, râurilor din câmpie le sunt caracteristice surse de tip ploaie și zăpadă și subteran moderat.

Râul Someș aparține grupării sistemelor geografice din Vestul României, sistem caracterizat de debite constante, accentuate primăvara pe fondul precipitațiilor și topirii zăpezii.

Apele de suprafață din zona orașului Jibou sunt:

Râul Apă Sărată, afluent de stânga al râului Someș;

Râul Agrij, afluent de stânga al râului Someș;

Cu excepția râului Someș, care prezintă un debit de apă important, debitele afluenților menționați mai sus nu prezintă mare importanță, fiind determinate de regimul pluvial al zonei.

Concluzia generală a activității de monitorizare a calității apelor de suprafață în zona orașului Jibou o reprezintă degradarea accentuată a calității apei râului Someș aval de evacuarea apelor uzate epurate în stația de epurare orășenească.

Sarcina poluantă însă, nu trebuie pusă numai în seama insuficientei epurări a apelor uzate orașenești.

Lucrările de realizare a investiției privind extinderea rețelelor de alimentare și canalizare a apelor uzate nu vor afecta semnificativ factorul de mediu apă. Eventualele poluări pot fi favorizate de precipitațiile sezoniere ce duc la antrenarea de suspensii în apele de suprafață.

Ca urmare a acțiunii fenomenelor meteorologice sezoniere (ploi, vânturi puternice), materialele rezultate în urma excavării și cele aduse pentru realizarea utilităților pot influența calitatea apelor de suprafață, prin materiile în suspensie ce sunt dislocate și transportate în acestea.

Reabilitarea stației de epurare este o lucrare care presupune o organizare de șantier de mare anvergură, cu lucrări de execuție mai numeroase și diversificate, care necesita un număr ridicat de utilaje și materiale de construcție pentru execuția proiectului.

În aceste condiții, în urma executării fazelor de construcție specifice, poate rezulta un număr mare de substanțe, materii prime și finite care, în lipsa unui control temeinic efectuat prin organizarea șantierului pot duce la afectarea apelor freatice și a celor de suprafața. Dintre aceste substanțe sau materii se pot enumera:

materiale de construcții primare: ciment, var, ipsos, filer, materiale lemnoase, nisip, pietriș;

materiale de construcții secundare: lapte de var, lapte de ciment, resturi de ciment, rumeguș și alte materiale lemnoase;

alte materiale și substanțe folosite în organizarea de șantier: uleiuri minerale pentru parcul auto, combustibil auto, carbid sau butelii cu acetilenă, lacuri și vopsele.

În intervalul de timp aferent realizării lucrărilor de reabilitare a obiectelor componente, stația de epurare va fi menținută în funcțiune. Desfășurarea proceselor de epurare se va realiza prin exploatarea parțială a obiectelor stației.

În perioada actuală stația de epurare Jibou funcționează realizând următorii indicatorii chimici ai apelor evacuate în emisar – luna martie 2007:

Tabel 5.1.

SLD=sub limita de detecție

Q-mediu evacuat =24,2 l/s

În comparație cu situația actuala a SEAU, situație reflectată de eficiența scăzută în epurarea apelor uzate ce intra în SEAU, impactul datorat lucrărilor de reabilitare este considerat ca fiind nesemnificativ.

În scopul reducerii/eliminării riscurilor de poluare a apei, se impun următoarele măsuri:

Deșeurile solide, combustibilii sau uleiurile nu se vor deversa în cursurile de apă. Se recomandă colectarea selectivă a acestora și evacuarea de pe amplasament în vederea valorificării/eliminării prin firme autorizate.

Instalarea de grătare, în special pentru lucrările executate în locurile în pantă și în albiile cursurilor de apă, ca protecție contra eroziunii.

Menținerea în funcțiune și exploatarea cât mai mult posibil a obiectelor stației de epurare existente pe perioada construirii noilor obiecte.

Constructorul va aplica proceduri și măsuri de prevenire a poluărilor accidentale.

Prognoza impactului în perioada de exploatare a lucrărilor

În perioada de exploatare a obiectivelor, în cazul stației de epurare, efluentul acesteia constituie o sursă permanentă de descărcări de poluanți în apele de suprafață, dar în mod controlat, astfel încât să poată fi eficientă capacitatea de regenerare naturală a apelor de suprafață.

Punerea în funcțiune a obiectelor reabilitate și construirea noilor obiecte în stația de epurare vor determina creșteri succesive ale eficienței de epurare și reducerea proporțională a concentațiilor de poluanți în apele descărcate în emisar (râul Someș).

Parametrii de proiectare pentru stația de epurare propusă întrunesc cerințele stabilite de legislația română și a UE. Tehnologia propusă implică o eficiență a procesului de epurare superioară celei impuse pentru unii parametri.

Din punct de vedere al asigurării folosințelor proprii obiectivelor analizate, proiectul, prin măsurile sale, nu modifică situația actuală.

În perioada de implementare a proiectului (etapa lucrărilor de construcții și șantier) folosințele de apă vor fi asigurate din sursele actuale. O specificație aparte trebuie făcută cu referire la zona rețelelor (de alimentare și canalizare) unde pentru punctele de lucru vor trebui asigurate, pentru personalul de lucru, grupuri sociale.

Cea mai importantă parte a proiectului, sub aspectul managementului resurselor de apă (cantitativ și calitativ) se referă la obiectivul general al acestuia, respectiv alimentarea cu apă și canalizarea întregului spațiu al orașului Jibou.

Dacă pentru fluxul de alimentare viitor nu sunt de făcut precizări importante comparativ cu situația actuală, colectarea și epurarea apelor uzate reprezintă măsură de bază a proiectului în relația cu mediul înconjurător.

Cantitățile de ape uzate se bazează pe cerințele de apă, necesare pentru a satisface nevoile populației. Acestea din urmă se bazează pe o evaluare a consumului mediu de apă pe cap de locuitor și pe rata de creștere a populației în perioada de planificare.

Cantitățile de apă uzată menajeră, comercială și industrială sunt în general mult mai reduse decât consumul de apă. În tabelul următor sunt prezentate cantitățile specifice de ape uzate, clasificate în funcție de proveniența grupurilor de utilizatori așa cum au fost ele evaluate în cadrul proiectului.

Tabel – 5.2. Debitele de apă uzată actuale și previzionate

Consultantul recomandă reducerea ratei de infiltrație, prin măsurile propuse, la un nivel acceptabil pentru dimensionarea rețelelor pluviale și de canalizare, ca și pentru dimensionarea proceselor de tratare.

Pornind de la cerințele legale, respectiv atingerea cerințelor Directivei 91/271/CEE și respectiv HG 188/2002 modificata cu HG 352/2005 randamentul mediu de epurare raportat la CBO5 este de 80%.

Punerea în funcțiune a obiectelor reabilitate și construirea noilor obiecte în stația de epurare vor determina creșteri succesive ale eficienței de epurare și reducerea proporțională a concentrațiilor de poluanți în apele descărcate în emisar (râului Someș)

Parametrii de proiectare pentru stația de epurare propusă întrunesc cerințele stabilite de legislația română și a UE. Tehnologia propusă implică o eficiență a procesului de epurare superioară celei impuse pentru unii parametri. În condiții normale de funcționare se apreciază ca se va asigura epurarea apelor uzate preluate de canalizarea orășeneasca în condițiile prevăzute de Hotărârea Guvernului României nr. 325/2005, cu privire la “Prescripțiile referitoare la evacuările provenite din stațiile de epurare a apelor uzate urbane” iar concentrațiile de poluanți, pentru principalii indicatori se vor situa în general sub valorile limită prevăzute de Hotărârea Guvernului României nr. 325/2005, privitoare la “Evaluările limita de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și urbane evacuate în receptori naturali”.

Proiectul va determina reducerea considerabilă a descărcării de poluanți în emisar (râului Someș) raportat la situația existentă, evidențiindu-se astfel un impact pozitiv. Se așteaptă modificări pozitive semnificative a calității râului Someș în aval de zona de evacuare a SEAU, schimbări ce vor putea fi evidențiate, mai ales de determinările referitoare la biologia sedimentului.

Concluzii parțiale. Măsuri de diminuare a impactului

În cazul în care datorită neetanșeității la lucru sau din alte cauze, se poate produce – potențial -, poluarea apelor de suprafață, trebuie luate următoarele măsuri:

închiderea imediată a sursei de poluare, pentru limitarea întinderii zonei poluate;

colectarea poluantului, în măsură în care aceasta este posibil;

limitarea întinderii poluării, prin mijloace specifice.

Se poate concluziona și aprecia, că în cazul unei exploatări normale, în care se respectă procesul tehnologic și ansamblul de măsuri de protecție, impactul acestei activități asupra acestui factor de mediu este nesemnificativ.

Măsuri de diminuare a impactului în perioada de execuție

În scopul reducerii/eliminării riscurilor de poluare a apei, se impun următoarele măsuri:

Deșeurile solide, combustibilii sau uleiurile nu se vor deversa în cursurile de apă. Se recomandă colectarea selectivă a acestora și evacuarea de pe amplasament în vederea valorificării/eliminării prin firme autorizate.

Instalarea de grătare, în special pentru lucrările executate în locurile în pantă și în albiile cursurilor de apă, ca protecție contra eroziunii.

Menținerea în funcțiune și exploatarea cat mai mult posibil a obiectelor stației de epurare existente pe perioada construirii noilor obiecte.

Constructorul va aplica proceduri și măsuri de prevenire a poluărilor accidentale.

Măsuri de diminuare a impactului în perioada de exploatare a lucrărilor

La punerea în funcțiune a obiectivului se vor actualiza Regulamentele de funcționare – exploatare, întreținere și planurile de prevenire și combatere a poluărilor accidentale pentru toate obiectele componente (rețele alimentare cu apă, rețele canalizare și colectoare, stație de epurare) pentru a diminua și evita riscul declanșării unor evenimente cu impact asupra calității apelor.

Operatorul sistemului de canalizare va accepta în rețeaua de canalizare numai ape uzate conforme cu valorile limita stabilite de “Normativul NTPA 002 privind condițiile de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților și direct în stațiile de epurare”. În cazurile în care inventarul sus-menționat al efluenților indică riscul depășirii valorilor limita admisibile, operatorul va aplica măsuri speciale respectivei surse de poluare (condiții de acceptare a apelor uzate în rețeaua de canalizare: realizarea de instalații de preepurare, monitorizare etc.).

Atât pe durata execuției lucrărilor, cât și după punerea în funcțiune a obiectivelor propuse se va avea în vedere respectarea prevederilor legislației în domeniul gospodăririi apelor privind zonele de protecție sanitară.

Se vor delimita zonele de protecție sanitară cu regim sever, zonele de protecție sanitară cu regim de restricție și după caz perimetrele de protecție hidrogeologică. Este necesară promovarea unor Hotărâri ale Consiliilor Locale pe raza cărora se afla respectivele obiective care să materializeze în planurile de urbanism regimul permis de utilizare al terenurilor respective.

Pentru instalațiile de tratare a apei din stații, aducțiuni, rezervoare etc. limitele minime prevăzute sunt:

100 m amonte pe direcția amonte, 25 m aval față de priză și 25 m lateral de o parte și alta a prizei pentru captările din râuri;

25 m radial pe malul unde este amplasată priza în cazul captării din lacuri;

10 m față de zidurile exterioare ale clădirilor în cazul stațiilor de pompare a apei;

20 m față de zidurile exterioare ale clădirilor în cazul instalațiilor de tratare și a rezervoarelor îngropate;

30 m față de orice sursă potențială de poluare în cazul conductelor de aducțiune (distanța de protecție sanitară poate fi redusă până la 10 m dacă traseele aducțiunilor se situează în amonte, în raport cu direcția de curgere a apei subterane, față de zona impurificată).

CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII

În momentul de față asigurarea apei potabile în sistem centralizat pentru populația din România se face din:

• surse de suprafața (râuri, lacuri și fluviul Dunărea) – 18,7%;

• surse subterane – 19,5%;

• surse mixte (de suprafață și subterane) – 61,8%.

Situația alimentării cu apă în România arată ca proporția apei potabile distribuită consumatorilor care au instalate apometre, din totalul distribuit, este de 81,4 %, diferența de cantitate de apă potabilă distribuită fiind înregistrată în sistem “paușal”.

Conform datelor se poate deduce nivelul încă nesatisfăcător în ceea ce privește accesul populației la alimentarea cu apă potabilă în sistem centralizat, România situându-se și din acest punct de vedere în urma majoritarii țărilor din Europa.

La sfârșitul anului 2008, lungimea simplă a rețelei de distribuție a apei potabile era de 56.809,2 km, cu 4.231,1 km mai mare pe total țară față de situația existentă la sfârșitul anului 2007.

Nevoia socială constituie un concept complex care exprimă generic parametrii trebuințelor individuale ale unei colectivități umane definite de cadrul geopolitic, demografic, nivelul de civilizație și cultură, structura pe vârste și de alți factori.

Nevoia socială apare ca rezultantă a nevoilor individuale ale membrilor societății. Ea include, în afara nevoilor individuale de consum, o serie de nevoi generate de organizarea socială a existenței colectivităților umane. Amploarea și intensitatea nevoii sociale se află în corelație cu nivelul general al dezvoltării națiunii. Între nevoile specific sociale se cuprind cele ce privesc protecția mediului ambiant, ocrotirea sănătății publice, organizarea și funcționarea administrației de stat, centrale și locale.

Mecanismul formării și manifestării nevoii sociale este complex, întrucât nevoile au natură variată:

• nevoile potențiale sunt încă puțin definite; ele reprezintă aspirații, doleanțe, nefiind concretizate și nici cuantificate;

• nevoile reale constituie efectul devenirii nevoilor potențiale, pe măsură apariției motivației, respectiv produsului sau serviciului respectiv.

Nevoile reale formează sau generează cererea potențială care se transformă în cerere efectivă atunci când poate fi susținută de venitul corespunzător satisfacerii sale.

Principalii factori care influențează nevoia socială sunt:

• dezvoltarea producției care, în principiu, dinamizează sistemul nevoilor individuale și sociale;

• evoluția demografică sub aspect numeric, structural, pe vârste, sexe, pe medii (urban-rural), ca și din punct de vedere ocupațional și cultural;

• mediul geoeconomic (cadrul natural, condițiile climaterice, natura și structura resurselor naturale);

• nivelul de trai, de civilizație, de cultură, ca și factorii de ordin psihic și sociologic.

Potrivit legislației în vigoare, autoritățile locale au următoarele atribuții principale:

• aproba statutul comunei sau al orașului, precum și regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local;

• avizează sau aprobă, după caz, studii, prognoze și programe de dezvoltare economico-socială, de organizare și amenajare a teritoriului, documentații de amenajare a teritoriului și urbanism, inclusiv participarea la programe de dezvoltare județeana, regională, zonală și de cooperare transfrontalieră;

• aprobă bugetul local, împrumuturile, virările de credite și modul de utilizare a rezervei bugetare; aprobă contul de încheiere a exercițiului bugetar; stabilește impozite și taxe locale, precum și taxe speciale;

• administrează domeniul public și domeniul privat al comunei sau orașului;

• hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei sau orașului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local;

• înființează instituții publice, societăți comerciale și servicii publice de interes local;

• hotărăște asupra înființării și reorganizării regiilor autonome de interes local; exercită, în numele unității administrativ-teritoriale, toate drepturile acționarului la societățile comerciale pe care le-a înființat; hotărăște asupra privatizării acestor societăți comerciale; numește și eliberează din funcție, membrii consiliilor de administrație ale regiilor autonome de sub autoritatea sa;

• analizează și aprobă documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților, stabilind mijloacele materiale și financiare necesare în vederea realizării acestora; aproba alocarea de fonduri din bugetul local pentru acțiuni de apărare împotriva inundațiilor, incendiilor, dezastrelor și fenomenelor meteorologice periculoase;

• aproba, în limitele competentelor sale, documentațiile tehnico-economice pentru lucrările de investiții de interes local și asigura condițiile necesare în vederea realizării acestora;

• acționează pentru protecția și refacerea mediului înconjurător, în scopul creșterii calității vieții; contribuie la protecția, conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de arhitectura, a parcurilor și rezervațiilor naturale;

• hotărăște cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, cu organizații neguvernamentale și cu alți parteneri sociali, în vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local;

Recomandări privind îmbunătățirea proiectării și optimizarea costurilor

Configurația sistemului de tratare a apei depinde de caracteristicile fizice, chimice, organoleptice și bacteriologice ale acesteia, obținută din diverse surse (subterane și de suprafața) și cerințele de calitate (conform normativelor în vigoare) pentru diverși consumatori (casnici, industriali, agricultură), utilizând în acest sens soluțiile tehnice cele mai economice și durabile.

În cadrul sistemului de alimentare cu apă, transportul acesteia de la sursele de captare spre stațiile de tratare și mai departe spre rețeaua de distribuție, se realizează cu ajutorul construcțiilor și instalațiilor de transport a apei. Acest ansamblu se compune din infrastructura de transport a apei (conducte, canale, aparate de măsurare și control) și respectiv, instalațiile de control a presiunii apei necesare distribuirii în condiții optime a acesteia în rețea (stații de pompare cu rol de asigurare a presiunii de serviciu).

Definirea configurației spațiale a rețelelor hidroedilitare și alegerea traseului se realizează ținând cont de următorii factori:

• configurația generală a sistemului de alimentare și cota de nivel a captării, stației de tratare, rezervoarelor;

• configurația reliefului, pentru a se putea alege traseul cu cel mai mic consum energetic și lucrări suplimentare de susținere respectiv protecție a aducțiunilor, iar în cazul rețelelor de canalizare să se asigure scurgerea gravitaționala a apelor către stația de epurare;

• debitul de calcul pentru realizarea rețelei hidroedilitare ținând cont de centrul populat, activități industriale, nevoi speciale (stingerea incendiilor, spălarea rezervoarelor etc.) și extinderea rețelei prin creșterea numărului de locuitori și dezvoltarea industriei;

• profilul longitudinal al traseului propus, care va determina caracteristicile de funcționare a acesteia (prin gravitație sau prin pompare);

• calitatea apei transportate, care va determina tipul de material ales pentru construcția rețelei;

• caracteristicile geologice și geotehnice ale terenului, care vor determina: eventualele modificări ale traseului (pentru evitarea terenurilor instabile și umede), alegerea materialului de construcție, stabilirea tipului și a necesitaților de protecție împotriva coroziunii;

• indicii de cost și preturile unitare pentru piesele componente, energia electrică necesară, pentru a se defini necesitățile financiare ale investiției;

• în cazul lucrărilor ce compun sistemele de epurare a apelor uzate se va ține cont de eșalonarea investiției, pe trepte de epurare.

Este necesară detalierea caietelor de sarcini și descrierea articolelor de lucrări în vederea cuprinderii tuturor acțiunilor necesare realizării.

Introducerea tehnologiilor moderne de alimentare cu apă și canalizare conduce la reducerea costurilor de exploatare prin creșterea duratei de viață a investiției, prin reducerea cheltuielilor de mentenanță și a disfuncționalităților din sistem, datorate întreruperilor accidentale sau planificate.

Managementul calității proiectului include procesele necesare pentru asigurarea faptului ca proiectul va satisface necesitățile pentru care a fost întreprins. Managementul calității proiectului include atât procesul (managementul proiectului), cat și produsul (obiectivul de construcții), deoarece eșecul în realizarea cerințelor de performanță în ambele domenii poate avea consecințe negative pentru toate părțile implicate.

Calitatea este ansamblul caracteristicilor unei entități (produs sau serviciu), referitoare la măsură în care aceasta este capabilă să satisfacă nevoile explicite și implicite ale beneficiarului. Una dintre problemele esențiale ale managementului proiectelor este tocmai transformarea nevoilor implicite ale beneficiarului în nevoi explicite, cât mai devreme pe parcursul realizării proiectului (încă din faza de concepție). Prin satisfacerea nevoilor beneficiarului se înțelege realizarea acestora conform așteptărilor (specificațiilor) – proiectul trebuie sa producă ceea ce s-a spus că va produce – și chiar depășirea acestora – rezultatul proiectului trebuie să satisfacă nevoile reale ale clientului.

Problematica privind calitatea este reglementată de standarde internaționale elaborate de Organizația Internaționala de Standardizare (ISO) prin seriile de standarde ISO 9000 și 10000, care au fost adoptate și de Institutul Roman de Standardizare.

În România calitatea în domeniul construcțiilor este reglementata prin Legea nr.10/1995 „privind calitatea în construcții”. Pentru a obține o construcție de calitate corespunzătoare sunt obligatorii realizarea și menținerea pe întreaga durata de existență a construcțiilor a următoarelor cerințe esențiale:

• rezistență și stabilitate;

• siguranță în exploatare;

• siguranță la foc;

• igienă, sănătatea oamenilor, refacerea și protecția mediului;

• izolație termica, hidrofugă, fonică și economie de energie.

Una dintre particularitățile asigurării calității în construcții este aceea că aceste obligații revin unor organizații diverse implicate în conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor (investitori, cercetători, proiectanți, verificatori de proiecte, fabricanți și furnizori de produse pentru construcții, executanți, proprietari, utilizatori, experți tehnici, autorități publice și asociații profesionale de profil).

Managementul calității proiectului constă din următoarele trei procese, care se intercondiționează și se suprapun:

• planificarea calității – identificarea standardelor de calitate relevante pentru proiect și stabilirea modalităților de a le satisface;

• asigurarea calității – evaluarea pe baze regulate a performanțelor înregistrate în realizarea proiectului, pentru asigurarea satisfacerii standardelor de calitate considerate relevante;

• controlul calității – monitorizarea rezultatelor proiectului pentru a verifica dacă acestea corespund standardelor considerate relevante și identificarea modalităților de a elimina cauzele generatoare de abateri negative.

Planificarea calității

Planificarea calității constă în identificarea standardelor de calitate relevante pentru proiect și stabilirea modalităților de a le satisface. Ea trebuie realizată în paralel și corelată cu celelalte componente ale planificării proiectului. De exemplu, realizarea calității dorite poate solicita modificări la nivelul costurilor sau al programului de execuție sau poate necesita o analiză de risc detaliată a unei anumite probleme care a fost identificată.

Pentru planificarea calității se utilizează următoarele surse de informații:

• politica în domeniul calității. Aceasta constă în ansamblul intențiilor unei organizații referitoare la calitate, așa cum sunt ele exprimate de către managementul de vârf al acesteia. În cazul în care organizația care realizează proiectul nu are o politică în domeniul calității sau la realizarea proiectului urmează să fie implicate mai multe organizații (ceea ce reprezintă regula în domeniul construcțiilor), echipa managerială a proiectului (care include reprezentanți ai părților interesate în proiect) trebuie să conceapă o politică a calității pentru proiectul respectiv;

• scopul proiectului și descrierea produsului. Acestea includ documentația tehnico-economica (contracte, proiectul, detalii de execuție, specificațiile tehnice, caietul de sarcini, etc.). Sunt foarte importante deoarece cuprind rezultatele majore care se așteaptă, obiectivele părților implicate privind proiectul, detalii tehnice;

• standardele și legislația care se aplică. Se includ prevederile legislației naționale și internaționale (pentru proiectele de acest tip) referitoare la proiect.

Principalele metode și tehnici utilizate în planificarea calității sunt:

• analize cost/beneficiu. Principalul beneficiu al respectării specificațiilor privind calitatea constă în diminuarea volumului și valorii lucrărilor care trebuie refăcute, ceea ce înseamnă o creștere a productivității, a satisfacției părților implicate și diminuarea costurilor. Principalul cost al respectării specificațiilor privind calitatea este cel ocazionat de activitățile de management al calității proiectului. Desigur, pentru ca o anumită măsură privind calitatea sa fie considerată acceptabilă, trebuie ca beneficiile pe care le generează să depășească costurile;

• analize comparative. Se compară practicile curente sau planificate cu cele din alte proiecte similare, pentru a se genera idei de perfecționare și pentru a avea un standard față de care să se evalueze performanțele;

• diagrame de flux. Se pot utiliza diagrame cauza-efect (diagrame Ishikawa – diagrama oaselor de pește), care ilustrează modul în care diferite cauze și subcauze se relaționează pentru a produce un anumit efect și diagrame de proces sau de sistem, care arată modul în care se relaționează diferitele elemente ale unui sistem. Diagramele de flux pot ajuta echipa de proiect să anticipeze unde și când pot apărea probleme referitoare la calitate și, pe această bază, sa identifice modalități de a le preveni sau rezolva;

• experimente și simulări. Acestea se pot utiliza pentru a identifica impactul pe care îl au anumite variabile asupra proceselor și produsului proiectului.

Planificarea proiectului se concretizează în următoarele rezultate:

• planul de management al calității – descrie modul în care echipa de proiect va operaționaliza politica sa în domeniul calității, obiectivele, structurile, responsabilitățile, procedurile, procesele și resursele necesare pentru implementarea managementului calității (controlul calității, asigurarea calității, îmbunătățirea calității). Acest plan se poate concretiza în următoarele documente: manualul calității, procedurile de asigurare a calității și planul de control al calității, verificări și încercări;

• definiții operaționale – descriu, în termeni specifici, elementele proiectului (de proces sau produs) și modul în care acestea sunt măsurate în procesul de control al calității. De exemplu, nu este suficient să spunem că respectarea termenelor planificate este o măsură a managementului calității; trebuie indicat de asemenea dacă fiecare activitate trebuie să înceapă conform planului sau să se finalizeze conform acestuia;

• liste de control sunt utilizate pentru a verifica dacă un set obligatoriu de pași a fost respectat și realizat.

Direcții de cercetare ulterioară

Asigurarea calității

Asigurarea calității constă în evaluarea pe baze regulate a performantelor înregistrate în realizarea proiectului, pentru asigurarea satisfacerii standardelor de calitate considerate relevante. De regulă aceste activități sunt realizate de către un compartiment de Asigurare a Calității.

Conform “Regulamentului privind conducerea și asigurarea calității în construcții” părtile implicate în realizarea proiectelor de construcții au următoarele obligații:

• să elaboreze și să aplice sistemul de conducere și asigurare a calității în unitatea proprie;

• să înființeze compartimentele de Asigurare a Calității;

• să elaboreze procedurile aferente sistemului;

• să pregătească și să califice personalul.

Legea privind calitatea în construcții prevede următoarele drepturi și obligații pentru participanții la realizarea obiectelor de construcții:

• investitorul:

o stabilește nivelul calitativ pentru proiectare și execuție;

o obține avizele și acordurile necesare;

o verifică execuția prin diriginți de specialitate sau consultanți;

o soluționează neconformitățile, defectele în exploatare, deficientele de proiectare;

o propune expertizarea construcției pentru realizarea intervențiilor.

• proiectantul:

o precizează categoria de importanță a construcției;

o asigura prin proiecte și detalii de execuție calitatea construcției;

o prezintă proiectele specialiștilor verificatori atestați, stabiliți de investitor și soluționează neconcordanțele constatate;

o elaborează caietele de sarcini, instrucțiunile tehnice pentru execuție, exploatare, întreținere, reparații și urmărire a comportării construcției în timp;

o stabilește fazele de execuție și participă la verificarea calității acestora;

o elimină deficiențele de calitate încă din faza de proiectare.

• executantul:

o sesizează investitorul asupra neconcordanțelor sau deficiențelor proiectului;

o începe construcția numai pentru proiecte verificate și construcții autorizate;

o asigură realizarea nivelului calitativ prevăzut al construcției;

o convoacă factorii responsabili la verificarea diferitelor stadii fizice executate;

o soluționează neconformitățile pe baza soluțiilor proiectantului;

o sesizează Inspectoratul de stat în construcții în legătură cu producerea accidentelor tehnice pe durata execuției;

o readuce terenurile folosite pentru organizarea de șantier la starea inițială.

• verificatorul de proiecte și experții tehnici au aceeași răspundere ca proiectantul pentru proiectele acceptate și răspund pentru soluțiile date.

• proprietarul:

o efectuează la timp lucrările de întreținere și reparații;

o completează și actualizează cartea tehnică a construcției;

o executa modificări la construcții numai pe bază de proiecte verificate și autorizate.

• administratorul și utilizatorul:

o folosesc construcția conform instrucțiunilor din cartea tehnica;

o executa lucrări de întreținere și reparații (dacă se prevede acest lucru prin contractul cu proprietarul), urmăresc comportarea în exploatare;

o sesizează Inspecția de stat în construcții în legătura cu accidentele tehnice înregistrate.

Informațiile de intrare în sistemul de asigurare a calității se preiau din:

• planul de management al calități;.

• rezultatele masurătorilor de control al calității;

• definițiile operaționale.

Metodele și tehnicile folosite în asigurarea calității sunt următoarele:

• metodele și tehnicile de planificare a calității;

• auditurile calității. Au ca obiectiv identificarea învățămintelor legate de îmbunătățirea performanței în cadrul proiectului curent sau în proiecte viitoare.

Auditurile pot fi programate la date prestabilite sau aleatoare. Ele pot fi realizate de către specialiști interni sau consultanți externi.

Rezultatul activităților de asigurare a calității este îmbunătățirea calității. Aceasta include adoptarea de măsuri și acțiuni pentru creșterea eficacității și eficienței proiectului, astfel încât să se genereze beneficii sporite pentru părțile implicate .

Controlul calității

Controlul calității presupune monitorizarea rezultatelor proiectului (pentru a verifica dacă acestea corespund standardelor considerate relevante) și identificarea modalităților de a elimina cauzele generatoare de abateri negative.

Informațiile de intrare pentru controlul calității sunt:

• rezultatele realizării proiectului. Acestea includ atât rezultatele care țin de proces, cât și pe cele care țin de produs. Alături de aceste rezultate efective sunt necesare rezultatele planificate;

• planul de management al calității;

• definițiile operaționale;

• listele de control.

Principalele metode și tehnici utilizate în controlul calității includ:

• inspecția. Presupune activități de măsurare, examinare, testare pentru a stabili dacă rezultatele corespund specificațiilor planificate. Inspecții se pot efectua în:

o faza premergătoare execuției lucrărilor de construcții (examinarea și verificarea documentației tehnico-economice, verificarea calității materialelor de construcții și a prefabricatelor, verificarea calității utilajelor, verificarea capabilității subantreprenorilor);

o în faza executării lucrărilor de construcții (verificarea calității lucrărilor de structură și de finisaj);

o în faza recepției, a exploatării sau postutilizării obiectelor de construcții.

• diagramele de control. Acestea sunt reprezentări grafice ale rezultatelor înregistrate, cu dinamica lor în timp. Sunt utilizate pentru a decide când abaterile rezultatelor depășesc limitele considerate acceptabile și se impune luarea unor măsuri de corecție. Ele pot fi utilizate, spre exemplu, în monitorizarea costurilor și programului de execuție al proiectului sau a erorilor în documentația proiectului.

• diagramele Pareto. Sunt histograme care pun în evidență frecvența de apariție, în ordine descrescătoare, a anumitor rezultate, în funcție de cauzele care le-au generat. Echipa de proiect ar trebui să acționeze cu prioritate asupra cauzelor care au generat cel mai mare număr de defecte (legea lui Pareto: un număr relativ redus de cauze generează cea mai mare parte a problemelor).

• diagrame de flux. Sunt utilizate pentru a analiza modul în care au apărut problemele referitoare la calitate.

• analiza tendinței. Se utilizează pentru monitorizarea performantelor tehnice și a performantelor referitoare la încadrarea în buget și program (câte activități într-o anumită perioadă au fost realizate cu abateri semnificative).

Rezultatele aplicării controlului calității sunt:

• îmbunătățirea calității;

• decizii de acceptare. În urma controlului anumite lucrări vor fi acceptate, altele vor fi respinse și vor trebui refăcute;

• refacerea unor lucrări. Anumite lucrări, respinse la efectuarea controlului calității, trebuie refăcute. Aceasta antrenează depășiri de costuri și termene de execuție, deci trebuie evitate sau minimizate;

• completarea listelor de control. Listele de control se completează pe măsură utilizării lor și este util să fie arhivate împreună cu celelalte documente ale proiectului;

• ajustarea proceselor. Ca urmare a controlului este necesar, în anumite situații, să se adopte acțiuni corective și preventive.

Optimizarea costurilor

Optimizarea costurilor cuprinde un complex de activități prin care să realizeze cel mai avantajos compromis între performanțe, termene și costuri. Acest compromis rezultă după multiple negocieri între actorii implicați în proiect, mai ales pe relația client/furnizor precum și în urma unor analize comparative între diferitele soluții funcționale și tehnice.

Optimizarea costurilor comportă patru etape de negociere:

• compromisul nevoie/funcțiune → utilizatorul își exprima dorințele în termeni de performanțe, termene și cost de achiziție și utilizare, iar furnizorul formulează o propunere cu cel mai bun cost global;

• compromisul funcțiune de serviciu/concepția produsului → proiectantul căuta soluții tehnice conceptuale mai puțin costisitoare pentru performanțele dorite de utilizator;

• compromisul proiectant – executant/furnizori → se obține din partea furnizorilor (subcontractori, materiale, echipamente) prețul cel mai competitiv posibil;

• compromisul concepția produsului/realizare → executantul se străduiește să optimizeze costurile de producție prin planificarea sarcinilor și gestionarea economică a resurselor.

Analiza detaliată a devizelor generale evidențiază faptul că, atât în cazul sistemului de alimentare cu apă, cât și al celui de canalizare, ponderea rețelei pe locuitor echivalent este factorul care influențează decisiv valoarea investiției.

Se deosebesc 2 situații specifice:

1. localități amplasate în zona de câmpie și podiș;

2. localități amplasate în zonele deluroase și de munte.

În primul caz, elementul caracteristic este reprezentat de dispunerea localităților în lungul căilor principale de comunicație, în timp ce în al doilea caz dispersia gospodăriilor prezintă un grad mult mai ridicat.

Concluzionând, în cel de-al doilea caz va rezulta o rețea de distribuție mult mai dezvoltată și, respectiv, cu o pondere mult mai mare în costurile investiționale.

Prețul apei furnizate (apă potabilă + apă uzată) variază între 7,04 și 16,84 lei/mc și înglobează costurile de amortizare și costurile de exploatare ale celor două sisteme.

Consumul lunar de apă potabilă pe cap de locuitor echivalent este de cca. 1,41 mc, rezultând o valoare de 9,92 – 23,74 lei, ce va fi suportată de consumator.

Având la baza aceste evaluări, autoritatea locala va decide asupra oportunității investiției, ținând seama de puterea economică a populației locale.

Analiza socio-economică a autorităților locale poate stabili solvabilitatea populației potențial consumatoare în vederea deciziei de promovare a investiției în condițiile particulare locale și în funcție de posibilitățile de accesare a unor fonduri nerambursabile care determină procentul de amortizare impus utilizat în stabilirea prețului final.

Recomandări la studiul de caz în localitatea Jibou

Situația existentă – descriere cu toate componentele

Puțurile de captare

în frontul de captare există 14 puțuri din beton cu diametrul D=3,00 m cu adâncimi cuprinse între 8 m și 12 m.

conductele de aspirație din puțurile de captare sunt din OL Dn 200 mm, iar conducta de aspirație la puțul colector nr. 2 este OL Dn 300 mm.

de la puțul nr. 14 până la puțul nr. 6 inclusiv apele sunt colectate prin vid în puțul colector nr. 2 cu o pompă de vid Cerna 200 iar prin intermediul stației de pompare nr. 2 se pompează în puțul colector nr. 1 prin intermediul unei conducte OL Dn 400 mm.

puțul colector nr. 2 nu mai este funcțional și se află în paragină.

Puțul colector nr. 2

Material – beton

Adâncime – H=10,0 m

Diametru – D=6,0 m

Puțul colector nr. 2 nu este funcțional.

Stația de pompare nr. 2

Puțul colector nr. 1

Material – beton

Adâncime – H=11,2 m

Diametru – D=6,0 m

Puțul colector nr. 1 colectează apa de la puțul nr. 1 până la puțul nr. 5 inclusiv prin intermediul unei conducte OL Dn 300 mm.

Puțul colector nr. 1 este funcțional.

Stația de pompare nr. 1

Propuneri și recomandări de îmbunătățire

Puțurile de captare

Lucrări de construcții:

Reparații la zonele deteriorate cu beton

Tencuieli la pereții de beton armat

Vopsitorii de protecție la confecții metalice: capac, scări, accesorii

împrejmuire cu plasă de sarmă pe stâlpi din beton și poarta de acces la fiecare puț.

Înlocuire capac și ramă acces în puț, și în căminele de vane.

Decolmatare puțuri

Lucrări de terasamente pentru scoatere conductă veche și pozare conductă nouă,

Lucrări la instalația hidraulică:

Înlocuire completă echipament de pompare inclusiv carcasa de protecție

Înlocuire completă conducte hidraulice, inclusiv armături, fitinguri și accesorii anexe,

Înlocuire completă conductă colectoare puțuri inclusiv armături , fitinguri și accesorii anexe,

Echiparea fiecărui puț cu contor ultrasonic, vană acționată electric,

Echiparea cu sistem de dezaerare montat înainte de contor,

Îndepărtarea tuturor conductelor și a materialelor rezultate în urma lucrărilor

Toate lucrările legate de conductă, în legătură cu diferite structuri vor fi înlocuite în totalitate, inclusiv conducta existentă ce leagă diferite structuri și va fi înlocuită în total; chiar și acele porțiuni ale conductei care nu sunt afectate de lucrări.

Lucrări la instalația electrică și de automatizare:

Panou electric de comandă, control și protecție pentru fiecare puț,

Cabluri electrice și accesorii pentru fiecare puț,

Iluminat exterior la fiecare puț, inclusiv corpuri de iluminat.

Camera de comandă a pompelor

Lucrări de construcții:

desfacere faianță de pe perete și tencuială neaderentă,

demontare ferestre și uși metalice,

desfacere acoperiș din azbociment,

montare tablă tip Lindab la acoperiș,

montare tâmplărie PVC cu geam termopan,

montare gresie și faianță la interior în grupul sanitar,

turnare șapă de egalizare la pardoseala de beton existentă,

montare strat de uzură din parchet,

tencuieli interioare și exterioare la pereți și tavane

zugrăveli lavabile la interior și exterior

Trotuare perimetrale etanșe din beton sau dale din beton cu rosturi închise cu mastic de bitum, cu pantă 5% spre exterior

Lucrări la instalația hidraulică:

refacerea branșamentului de apă din grupul sanitare

înlocuirea sifonului de pardoseală,

instalarea unui lavoar, și accesorii anexe

realizarea unui sistem de încălzire și apă caldă menajeră

Lucrări la instalația electrică și de automatizare:

refacerea instalației interioare de iluminat și prize,

sistem SCADA de control și monitorizare a debitului extras, și accesoriile anexe

BIBLIOGRAFIE

[1] Mănescu, Al., Sandu, M., Ianculescu, O. – Alimentări cu apă, Ed. Didactică și Pedagogică, 1994.

[2] Racovițeanu G. – Teoria decantării și filtrării apei, Editura Matrixrom, 2003. Sandu M.,

[3] Racovițeanu G. – Manual pentru inspecția sanitară și monitorizarea calității apei în sistemele de alimentare cu apă, 2005

[4] Negulescu, M. – Epurarea apelor uzate orășenești, Editura Tehnică, 1978. Ianuli, V., ș.a. – Stații de epurare a apelor uzate orășenești. Exemple de calcul, partea a II-a, Editura U.T.C.B., 1983.

[5] Dima, M. – Epurarea apelor uzate urbane, Editura Junimea, Iași, 1998. [6]*** –

[6] Standarde și normative legate de proiectarea stațiilor de epurare și de pompare pentru apele de canalizare.

[7] Normativ pentru proiectarea construcțiilor  și instalațiilor de epurare a apelor uzate orășenești – Partea I: Treaptamecanică ,

[8] Indicativ NP 032 – 1999, aprobat cu Ordinul M.L.P.A.T. nr. 60/N/25.08.1999;

[9] Normativ pentru proiectarea construcțiilor și instalațiilor de epurare a apelor uzate orășenești – Partea a II-a: Treapta biologică ,

[10] Indicativ NP 088 – 03, aprobat cu Ordinul M.T.C.T. nr. 639/23.10.2003;▪

[11] Normativ pentru proiectarea construcțiilor și instalațiilor de epurare a apelor uzate orășenești – Partea a III-a: Stații deepurare de capacitate mică(5 < Q <= 50 l/s)și foarte mică(Q <= 5 l/s)

[12] Indicativ NP 089 – 03, aprobat cu OrdinulMinistrului M.T.C.T. nr. 640/23.10.2003;▪

[13] Legea Protecției Mediului nr. 137/1995, cu modificările ulterioare;▪

[14] Legea Apelor nr. 107/1996, cu modificările ulterioare;▪

[15] Legea privind calitatea în construcții nr. 10/1995, cu modificările ulterioare;▪

[16] NTPA 011/2002 – Norme tehnice privind colectarea, epurarea și evacuarea apelor uzate orășenești (HG nr.188/2002);▪

[17] NTPA 001/2002 – Normativ privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanț a apelor uzate industriale și orășenești la evacuarea în receptorii naturali (HG nr. 188/2002);

[18] NTPA 002/2002 – Normativ privind condițiile de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților și direct în stațiile de epurare (HG. nr. 188/2002);

[19] Normativ privind obiectivele de referință pentru clasificarea calității apelor de suprafață , aprobat cu Ordinul ministruluiM.A.P.M. nr. 1.146 din 10.12.2002

ANEXA I