Studiul Privind Posibilitatile DE Dezvoltare A Agroturismului In Zona Gura Raului
Cuprins
Introducere 4
Capitolul 1 – Scurt istoric al zonei Gura Râului 5
Capitolul 2 – Prezentarea elementelor caracteristice existente 9
2.1. Cadrul fizic natural 9
2.1.1. Date privind relieful 9
2.1.2. Date privind rețeaua hidrografică 11
2.1.3. Date privind flora și fauna 12
2.1.4. Date privind clima 14
2.2. Căile de comunicație 15
2.2.1. Legăturile localității cu arterele județene 15
2.2.2. Legăturile localității cu zona montană 15
2.2.3. Avantaje oferite în acest domeniu dezvoltărilor propuse 15
2.3. Activități economice specifice în zonă 16
2.3.1. Zootehnia, posibilități de evoluție 16
2.3.2. Agricultura , posibilități de evoluție 16
2.3.3. Mica industrie , posibilități de evoluție 18
2.4. Potențialul uman 19
2.4.1. Structura populației, trecut, prezent și viitor 19
2.4.2. Învățământul 20
2.4.3. Factori de depopulare și posibilități de contracararea fenomenelor
negative 21
2.5. Pășunile montane și modul actual de exploatare a acestora 21
2.5.1. Dispunerea principalelor zone de pășunat 21
2.5.2. Dotările specifice existente 22
2.5.3. Analiza critică a eficienței acestora 23
2.6. Antecedente zonale privind activitatea de găzduire a sezonierilor 23
2.7. Concluzii asupra condițiilor existente de promovare a agroturismului în zonă 24
Capitolul 3 – Posibilități de implementare și dezvoltare a agroturismului în zonă 25
3.1. Condiții generale de dezvoltare a agroturismului în zona comunei
Gura Râului 25
3.2. Analiza factorilor favorizanți pentru dezvoltarea agroturismului în zonă 26
3.2.1. Relația sat – centru județean 26
3.2.2. Relația sat – munte 27
3.2.3. Condiții favorabile generale- cerințe în turism 27
3.3. Măsuri de îmbunătățire a rețelei de drumuri; 28
3.3.1. Modernizarea sistemului rutier existent 28
3.3.2. Asigurarea racordurilor la arterele importante din zona
montană adiacentă 28
3.3.3. Asigurarea accesului auto la obiective de mare interes
turistic din zonă 28
3.3.4. Îmbunătățirea sistemului stradal din localitate 29
3.4. Posibilități de promovare a activităților de agroturism 29
3.4.1. Situația actuală 29
3.4.2. Dezvoltarea corespunzătoare a unei gospodării existente în
vatra satului – amenajări sumare pentru adaptarea la activitatea
de cazare și alimentație – etapa a II-a 30
3.5. Strategii de marcheting agroturistic 32
3.5.1. Promovarea produsului agroturistic 33
3.5.2. Elaborarea programelor agroturistice 36
3.5.3. Managementul activității de agroturism 39
3.5.4. Rețeaua agroturistică 40
3.6. Măsuri complementare de diversificare a repertoriului de agrement
și sport din cadrul comunei Gura Râului 41
3.6.1. Modernizarea și sporirea activității căminelor culturale existente 41
3.6.2. Edificarea și dezvoltarea etapizată a unor baze sportive cu terenuri
de tenis de câmp, popicării, centre de natație 42
3.6.3. Posibilități de extindere a activității și în sezonul rece: pârtii de
schi alpin, patinoare naturale 42
Capitolul 4 – Probleme de organizare și marketing; 43
4.1. Măsuri de pregătirea populației pentru noile ocupații posibile 43
4.1.1. Popularizarea avantajelor agroturismului 43
4.1.2. Detalierea posibilităților de abordare graduală a ocupației de
găzduire și alimentare 43
4.1.3. Detalierea prevederilor „Normelor și criteriilor minime privind
clasificarea pe stele a pensiunilor turistice și a fermelor
agroturistice” aprobate prin ordinul Ministerului Turismului 44
4.1.4. Înregistrarea și instruirea doritorilor de a activa în domeniul
găzduirii, alimentației, ghidajului turistic, transportului, etc., 47
4.2. Măsuri de popularizare a posibilităților turistice nou propuse 48
Capitolul 5 – Modalitățile de finanțare și execuție a planurilor propuse 49
5.1. Finanțarea pe bază de fonduri proprii 49
5.1.1. Studiul pieței turistice interne din zone lipsite de relief muntos
ale țării 49
5.1.2. Organizarea unei „Agenții turistice” locale care să promoveze atât
acțiunile de pregătire a fondului de baze agroturistice cât și
propaganda și atragerea turiștilor 50
5.2. Finanțarea pe bază de credite bancare românești 50
5.3. Finanțări pe bază de credite externe 50
5.4. Modalități de stabilire a liniei de maximă eficiență a acțiunii , consulting,
etapizări. 51
Capitolul 6 – Eficiența economică a pensiunilor din județul Sibiu 52
Capitolul 7 – Concluzii generale 57
Anexe 58
Gura Râului- atracții turistice
Gura Râului Pensiuni
Tabele referitoare la comuna Gura Râului
Bibliografie 68
=== l ===
Cuprins
Introducere 4
Capitolul 1 – Scurt istoric al zonei Gura Râului 5
Capitolul 2 – Prezentarea elementelor caracteristice existente 9
2.1. Cadrul fizic natural 9
2.1.1. Date privind relieful 9
2.1.2. Date privind rețeaua hidrografică 11
2.1.3. Date privind flora și fauna 12
2.1.4. Date privind clima 14
2.2. Căile de comunicație 15
2.2.1. Legăturile localității cu arterele județene 15
2.2.2. Legăturile localității cu zona montană 15
2.2.3. Avantaje oferite în acest domeniu dezvoltărilor propuse 15
2.3. Activități economice specifice în zonă 16
2.3.1. Zootehnia, posibilități de evoluție 16
2.3.2. Agricultura , posibilități de evoluție 16
2.3.3. Mica industrie , posibilități de evoluție 18
2.4. Potențialul uman 19
2.4.1. Structura populației, trecut, prezent și viitor 19
2.4.2. Învățământul 20
2.4.3. Factori de depopulare și posibilități de contracararea fenomenelor
negative 21
2.5. Pășunile montane și modul actual de exploatare a acestora 21
2.5.1. Dispunerea principalelor zone de pășunat 21
2.5.2. Dotările specifice existente 22
2.5.3. Analiza critică a eficienței acestora 23
2.6. Antecedente zonale privind activitatea de găzduire a sezonierilor 23
2.7. Concluzii asupra condițiilor existente de promovare a agroturismului în zonă 24
Capitolul 3 – Posibilități de implementare și dezvoltare a agroturismului în zonă 25
3.1. Condiții generale de dezvoltare a agroturismului în zona comunei
Gura Râului 25
3.2. Analiza factorilor favorizanți pentru dezvoltarea agroturismului în zonă 26
3.2.1. Relația sat – centru județean 26
3.2.2. Relația sat – munte 27
3.2.3. Condiții favorabile generale- cerințe în turism 27
3.3. Măsuri de îmbunătățire a rețelei de drumuri; 28
3.3.1. Modernizarea sistemului rutier existent 28
3.3.2. Asigurarea racordurilor la arterele importante din zona
montană adiacentă 28
3.3.3. Asigurarea accesului auto la obiective de mare interes
turistic din zonă 28
3.3.4. Îmbunătățirea sistemului stradal din localitate 29
3.4. Posibilități de promovare a activităților de agroturism 29
3.4.1. Situația actuală 29
3.4.2. Dezvoltarea corespunzătoare a unei gospodării existente în
vatra satului – amenajări sumare pentru adaptarea la activitatea
de cazare și alimentație – etapa a II-a 30
3.5. Strategii de marcheting agroturistic 32
3.5.1. Promovarea produsului agroturistic 33
3.5.2. Elaborarea programelor agroturistice 36
3.5.3. Managementul activității de agroturism 39
3.5.4. Rețeaua agroturistică 40
3.6. Măsuri complementare de diversificare a repertoriului de agrement
și sport din cadrul comunei Gura Râului 41
3.6.1. Modernizarea și sporirea activității căminelor culturale existente 41
3.6.2. Edificarea și dezvoltarea etapizată a unor baze sportive cu terenuri
de tenis de câmp, popicării, centre de natație 42
3.6.3. Posibilități de extindere a activității și în sezonul rece: pârtii de
schi alpin, patinoare naturale 42
Capitolul 4 – Probleme de organizare și marketing; 43
4.1. Măsuri de pregătirea populației pentru noile ocupații posibile 43
4.1.1. Popularizarea avantajelor agroturismului 43
4.1.2. Detalierea posibilităților de abordare graduală a ocupației de
găzduire și alimentare 43
4.1.3. Detalierea prevederilor „Normelor și criteriilor minime privind
clasificarea pe stele a pensiunilor turistice și a fermelor
agroturistice” aprobate prin ordinul Ministerului Turismului 44
4.1.4. Înregistrarea și instruirea doritorilor de a activa în domeniul
găzduirii, alimentației, ghidajului turistic, transportului, etc., 47
4.2. Măsuri de popularizare a posibilităților turistice nou propuse 48
Capitolul 5 – Modalitățile de finanțare și execuție a planurilor propuse 49
5.1. Finanțarea pe bază de fonduri proprii 49
5.1.1. Studiul pieței turistice interne din zone lipsite de relief muntos
ale țării 49
5.1.2. Organizarea unei „Agenții turistice” locale care să promoveze atât
acțiunile de pregătire a fondului de baze agroturistice cât și
propaganda și atragerea turiștilor 50
5.2. Finanțarea pe bază de credite bancare românești 50
5.3. Finanțări pe bază de credite externe 50
5.4. Modalități de stabilire a liniei de maximă eficiență a acțiunii , consulting,
etapizări. 51
Capitolul 6 – Eficiența economică a pensiunilor din județul Sibiu 52
Capitolul 7 – Concluzii generale 57
Anexe 58
Gura Râului- atracții turistice
Gura Râului Pensiuni
Tabele referitoare la comuna Gura Râului
Bibliografie 68
Dragă călătorule,
Dacă dorești să vezi biserici de lemn și țărani în costume tradiționale,
Dacă dorești să visezi cu ochii deschiși într-o pădure deasă, adevărată, călcând cu pașii tăi iarba verde, înrourată,
Dacă dorești să-ți astâmperi setea în cel mai curat izvor cu apă rece,
Dacă dorești să vezi căprioare chiar de la fereastra casei din bârne, cu mușcate în verandă,
Atunci nu-ți rămâne decât să-ți petreci o vacanță la țară !
INTRODUCERE
Agroturismul oferă posibilitatea ca oamenii să se apropie și să cunoască condițiile de viață și cultură a celorlalți . Din experiența altor țări s-a putut constata că spațiile rurale sunt propice pentru turism și dispun din mai multe puncte de vedere , de condițiile necesare acestei activități.
Premisele dezvoltării organizate a agroturismului pornesc de la evoluția socială și tendințele privind necesitatea petrecerii timpului liber într-un mod cât mai plăcut și mai divers. Astfel turiștii pot opta în funcție de preferințe , pentru alegerea acelui loc de petrecerea vacanței care le oferă elementele specifice pentru o satisfacție maximă . De exemplu, unii turiști pot opta pentru un grad de confort mai scăzut, dar cu un cadru natural , cultural și folcloric de excepție.
Astfel, cadrul natural , oferta de cazare și servicii agroturistice sunt puse la dispoziția turiștilor , prin intermediul unor tehnici și metode sub forma ofertelor de programe agroturistice. Referitor la cadrul natural România dispune de variate resurse naturale, resurse care de-a lungul timpului au fost îmbogățite și transformate de activitatea umană.
Pornind de la caracterul complex al agroturismului în lucrare s-a ținut cont de componentele economice, sociale și ecologice. În acest context , în promovarea și dezvoltarea agroturismului în zona Gura- Râului Sibiu, s-a avut în vedere că agroturismul mult dezvoltat în economia țărilor occidentale- trebuie să devină treptat o direcție nouă de acțiune în realizarea obiectivelor strategice în astfel de zone din țara noastră, în vederea asigurării unor venituri suplimentare pentru acestea.
Fiind o activitate relativ nouă, agroturismul din zona Gura-Râului Sibiu, în lucrare s-au avut în vedere câteva cerințe majore:
-cunoașterea limitelor sociale , economice și culturale ale agroturismului
-cunoașterea situației exacte a capacității și a disponibilității exploatației agricole de a primi turiști în gospodăria lor;
-proiectarea modernizărilor ce trebuie aduse caselor și gospodăriilor pentru a se asigura condiții civilizate tuturor turiștilor;
-crearea unor microcomplexe agroturistice model în zonă;
Interesul major pentru sistemul acestui tip de gospodărie decurge din faptul că în România există peste două milioane de hectare pășuni și fânețe , importante efective de bovine , ovine , care furnizează produse animaliere cât și alimentare cu un consum redus de concentrate , apă și aer pur și un grad redus de poluare chimică
Serviciile agroturistice sunt foarte diverse , în funcție de caracteristicile zonei, de anotimp, de tradiții. În afara serviciilor de bază: cazare și alimentație, agroturismul oferă o paletă largă de servicii suplimentare de agrement cum ar fi servicii de însoțire și călăuză turistică pe anumite trasee, inițiere în diferite meșteșuguri specifice zonei, posibilitatea practicării unor sporturi.
Agroturismul nu este o ofertă de serie pentru că nici-o gospodărie nu seamănă cu alta, este o activitate cu valențe culturale și ecologice.
Ce poate fi mai minunat decât un mic dejun cu lapte proaspăt, o plimbare pe cărările munților, ulița satului, câteva clipe în fața unei expoziții artizanale, o plimbare cu sania trasă de cai, câteva ore visând în fața sobei?
Cum să nu alegi o astfel de lume minunată?!
Capitolul 1
Scurt istoric al zonei Gura Râului
Gura-Râului este cunoscută ca fiind colonia Cristianului. Diferă doar perioada fondării (după unii în 1380, după alții în secolul al XI-lea) și motivele care au determinat parte din populația Cristianului să-și părăsească satul de baștină după cei dintâi, apărarea dinspre munți a comunei mamă, după ceilalți, dimpotivă divergențele născute între cele două comunități etnice din Cristian ),” legătura de atârnare față de comuna Cristian” a noii așezări continuă și după despărțirea celor două comunități, fapt explicabil ținând seama de păstrarea în posesia Cristianului a munților comunei, toți păstrând nume românești.
Gura-Râului este situată la o altitudine de 554 m. Vatra satului se află la ieșirea Cibinului din munți, de unde și denumirea așezării : Gura Râului. Satul are patru părți: Mijloceni; Lătureni; Gălășeni și Hodrea.
După memoria colectivă, la început, satul ar fi fost răspândit pe dealurile din jurul vetrei actuale, unde se păstrează și astăzi urme de locuire și toponime ca Poiana Hanzului ( sau Dealul Hanzului), Pleșii lui Balit, Târgușor. Populația locuia în “colibe” de unde și numele de “colibari” dat locuitorilor.
După actele de dare către mănăstirile romano-catolice din Sibiu (1175) un sat din acele vremi cuprindea 20-30 de gospodării răspândite pe văile râurilor sau depresiunile înconjurate de păduri.( Villae Olachales).
Locuitorii acestora erau în totalitate țărani și trăiau o viață patriarhală, sub conducerea juzilor și cnejilor ajutați de oamenii bătrâni și buni ai acestor sate. Cea mai mare parte a pământurilor era proprietate obștească iar juzii, împreună cu oamenii bătrâni împărțeau pământul pe familii, din trei în trei ani sau, prin tragere la sorți. Lotul atribuit se numea “sorte”, cuvânt păstrat până în zilele noastre, la Gura Râului și Rășinari, cu referire la loturile de exploatare silvică din pădurea obștească. În afară de terenul agricol care , cu timpul a devenit proprietate familială, de pe vremea obștei din secolele IX-XI, se mai menține proprietatea comună asupra pădurilor, pășunilor și apelor. Menținerea noțiunilor de “sorte” cu același înțeles denotă continuitatea populației sătești și vigoarea tradiției în această zonă.
Secolul XII este marcat de puternice frământări pricinuite de colonizarea și organizarea sașilor din zonă. Cel dintâi document care privește aceste evenimente este elaborat în 1192. Apoi în anul 1224, Geza II, regele ungurilor prin “Bula de aur a sașilor” le dăruiește loc de stabilire și proprietate în sudul Transilvaniei. Un prim grup de sași au venit din Flandra și din această cauză documentul din 1192 îl menționează sub numele de “Flandereses”.
Gura Râului, împreună cu ținutul Cristianului aparținea Scaunului Săsesc al Sibiului, care la rândul lui era cuprins în Universitatea Săsească, instituție politico- administrativă superioară care cuprindea șapte scaune exterioare și scaunul central al Sibiului. Organizațiile scaunelor săsești stăpâneau, în comun, pământuri de arătură, păduri și pășuni. Acestea erau uneori folosite de mai multe sate, atât românești cât și săsești. Din această cauza au existat nesfârșite litigii și procese.
La începutul secolului al XIV-lea, patriciatul săsesc se comportă asemenea nobililor latifundiari, urmărind răpirea pășunilor obștilor românești și împiedicarea oierilor români de a paște oile pe fostele lor pășuni. Cotopirea pământurilor românești din “margine” și împiedicarea pășunatului a provocat nemulțumiri mari prin satele românești. Aceste nemulțumiri au degenerat în încăierări și revolte.
În anul 1429, judele satului Cristian se plânge regelui, în numele tuturor locuitorilor sași, din cauza neajunsurilor și daunelor provocate de gureni, pe hotarele dintre satele lor. Reclamația cere măsuri juridice maxime. Apoi în 1469 mai mulți juzi sași, printre care și cel din Cristian se plâng din nou regelui că românii care își pășunează vitele pe hotarul sașilor refuză să plătească “gloaba cuvenită”. Regele semnează un edict prin care , fosta “Țară a Almașului”, și cele din “Mărginime” intră sub stăpânirea Universității Săsești din Sibiu. Rezistența țăranilor români la această măsură este deosebit de dură: se înmulțesc conflictele și daunele pe hotar.ca urmare au fost arestați conducătorii răsvrătirii din mai multe sate, printre care și Gura –Râului, sat “pertinent “ de Cristian.
În anul 1493 invazia turcilor stinge pentru o vreme aceste conflicte. În acest an , o oaste turcească trec munții Cindrelului, prin văile dintre Rășinari și Săliște, deci, prin zona Gura Râului. Turcii jefuiesc și ard satele și apoi se retrag spre Turnu Roșu. În timpul retragerii sunt atacați de țăranii mărgineni, la care s-au alăturat unități din satele săsești sub conducerea lui Georg Hecht și nimiciți la Boița. Tezaurul descoperit la Râul Mare- lire turcești aur- are, probabil, originea în această invazie.
În culmea puterii sale politice, Mihai Viteazul impune dietei, care s-a ținut în anul 1600 la Alba Iulia, măsuri privind îmbunătățirea stării țăranilor români și a preoților acestora, măsuri de care urmau să beneficieze obștile țărănești din satele cu statul de “pertinentiae” printre care și Gura Râului (sat “pertinentiae” de Cristian).
Hotărârea dietei încuviințează unele înlesniri privind dreptul la pășunat. Satele ungurești și săsești care erau “lăzuite” (privilegiate) erau obligate să dea “loc slobod” de pășune pentru vite și porci, afară de oi pentru că, pentru oi, nici până acum nu au dat loc de pășunat una alteia. În privința preoților se precizează “să se ierte de robotă și de faspan”.
Satul Gura Râului este menționat de istorici printre localitățile de la poalele munților Cindrelului în care , în secolele XIV-XV îndeletnicirea de căpetenie a rămas , prin tradiție, creșterea bovinelor și a ovinelor. Munții, înzestrați cu pășuni și păduri întinse au asigurat condiții favorabile pentru dezvoltarea vieții pastorale pe înălțimi, a oieritului, care este atestat în aceste locuri din timpuri străvechi.
Locuitorii satului Gura Râului era liberi din punct de vedere economic față de Cristian care, încă de la colonizare a devenit proprietarul marii majorități a zonei. În afară de datorii față de stat, locuitorii aveau datorii și mai grele față de patriciatul săsesc și biserica catolică. În anul 1398, în vederea susținerii forțelor armate ale bisericilor catolice, Sigismund Bathori al Ungariei a autorizat episcopii și preoții catolici să ia decime și de la valahi, cu toate că erau de altă credință. Decimile se luau din cereale , vin și produse animaliere. Prin decretul regal din anul 1468, Mathiaș Corvinul a întărit această dare impusă numai românilor din satele sibiene pertinentiare. Preluarea abuzivă a decimelor bisericești a continuat în satele românești până în anul 1495, când regele Vladislav I, a scutit de această dare.
Datul oilor „cuincua decima ovinum”- țăranii români mărgineni erau obligați să dea annual o oaie cu miel și o mioară pentru fiecare cincizeci de oi proprietate. La începutul secolului al XV-lea această dare a crescut la o oaie la douăzeci de oi proprietate( “vigesima ovinum”) și apoi la o oaie la zece oi proprietate. ( “decima ovinum”).
Nici un nobil sau alt locuitor cu proprietate, și mai ales nici un român nu avea voie să-și trimită păstorii cu turmele de oi, de porci sau de alte animale pe teritoriile săsești împotriva voinței acestora. Cei ce nu respectau această hotărâre erau pedepsiți, prima dată cu confiscarea a doi berbeci sau a două oi, a doua oară cu patru berbeci sau patru oi. Cei care pășteau oile noaptea pierdeau doisprezece berbeci sau douăsprezece oi mari.
Situația economică devenea foarte grea pentru satele românești aservite comunelor săsești privilegiate.
La 25 iunie 1833 se depune , la Viena, o plângere cu privire la aservirea satului Gura Râului față de Cristian care a preluat abuziv mai multe hotare (de arătură, de fân și de pășunat), pădurile și bărcul pentru lemne . Locuitorii din Gura Râului amenințați cu dispariția mijloacelor de trai s-au plâns peste tot. La fiecare plângere erau trimise “cinstite comisii” care fie că lăsau lucrurile la voia lor, fie că încercau să împace părțile fără să modifice ceva. Din comisii făceau parte senatori ai magistraturii din Sibiu și împuterniciți ai sașilor. Apoi în anii următori, la un proces pentru pădurea Crăciuneasa , actele prezentate de Gureni au dispărut în mod miraculos. Plângerea arăta ca la deplasarea comisiilor , dregătoria din Cristian începea lucrul cu “de-ale mâncării și băutură din guri” unde se împărtășeau uneori mai mult decât se cuvenea și unii membri ai dregătoriei gurenilor iar “cuihele” de hotar erau așezate pe unde vroiau cristerenii.
Sub stăpânirea austriacă nu se mai respectau obiceiurile vechi, locale. Se aplica o ”dijmuială” exagerată. Pentru cea mai mică vină se aplicau pedepse aspre, în special bătaia cruntă cu biciul.
Prigonirile de ordin religios apărute din propaganda catolică au sporit și mai mult nemulțumirile, ca urmare , un număr mare de locuitori au trecut peste munți și s-au așezat în Țara Românească. În anul 1783 un raport întocmit la cererea Curții din Viena arată că 11.000 de locuitori au trecut clandestin granița de sud a Transilvaniei. În această situație Maria Tereza a format regimente de graniță. S-a urmărit înlocuirea vechiului sistem de pază a frontierei pe baza unui regulament întocmit de generalul Bucov. Instituția Grănicerească avea următoarele îndatoriri: oprirea emigrărilor masive peste munți, mai cu seamă a românilor, asigurarea frontierei de sud sub aspect economic și de contrabandă, asigurarea unei forțe combatante suplimentare.
Cu toate că era un sat de graniță, Gura Râului nu s-a înrolat în instituția Grănicerească ca fiind “liberă” și refuzând trecerea la unitarism. Ca urmare a faptului că nu a acceptat grăniceria, cincisprezece familii țărănești din Orlat au fost strămutate în Gura Râului. Aici nu au găsit pământ disponibil și și-au asigurat existența , mai întâi ca jeleri, apoi s-au integrat.
Locuitorii din Gura Râului au avut relații apropiate cu Regimentul de Grăniceri 1 Valah care își avea sediul și comandamentul la Orlat. În zona satului Gura Râului a acționat Compania V-a alcătuită din grănicerii satului Jina și, parțial, Compania a VI-a cu grăniceri din Orlat și Veștem.
În septembrie 1848 s-a răzvrătit Regimentul Grăniceresc din Orlat care hotărăște să nu mai asculte de Pesta, rămânând să se supună numai poruncii împăratului. Totodată se opuneau la încadrarea forțată a lor în armata ungurească și susțineau țăranii români pentru obținerea drepturilor sociale, naționale și civile, egale cu ale naționalităților favorite. Sunt convocați locuitorii români din optzeci de așezări în jurul Orlatului și se ține o mare adunare de protest. Alături de locuitorii satelor românești vecine participă și o mare delegație de țărani din Gura Râului condusă de preotul ortodox. Colonelul Rouben de origine austriacă, vorbește soldaților iar la adunarea țăranilor români vorbește August Treboniu Laurian.
La 28 decembrie 1848 se organizează, la Sibiu, o adunare revoluționară care marchează orientarea politică spre autonomia națională a românilor din întreg Imperiul Habsburgic ( Transilvania- Banat-Bucovina). La adunare este menționată participarea preoților din satele românești libere din jurul Sibiului. Gura Râului este menționată alături de Rășinari și Sadu.
Prin petența imperială din 26 februarie 1861 împăratul Francisc Iosif a inaugurat „era liberală” în care , instituțiile legislative și executive urmau să funcționeze pe principii apropiate de aspirațiile naționalităților negermanice din imperiu.
Alături de alte sate ( Poiana, Rod, Tilișca) Gura Râului returnează magistraturii din Sibiu actele și corespondența în limba germană și înaintează petiții privind alegerea de notari români, precum și pentru încetarea „de facto a pertinentiei” față de Cristian.
În satul Gura Râului este menționată existența unei biserici de lemn , încă din anul 1500. Biserica era construită în forma tradițională: cu pronaos, naos și altar pătrat; inscripțiile în piatră pe fundația bisericii celei mici menționează anii 1200-1220 când a fost pusă această fundație de biserică. Pe care s-au clădit și reclădit de-a lungul anilor biserici de lemn și apoi , din ziduri de piatră și de cărămidă.
În anul 1870 este elaborată o avalanșă de legi ostile și discriminatorii față de populația negermanică și nemaghiară. Legea Andrassy Gyula urmărea înlăturarea de la vot a partidelor naționale ale țărănimii și muncitorimii, prin votul “plural” prin reprezentanți apreciați ca fiind onești. Împotriva acesteia s-au organizat adunări populare de protest. Una din aceste adunări cu caracter foarte vehement a avut loc la Gura Râului, în ziua Rusaliilor și a fost condusă de Ilie Măcelar, președintele Partidului Național și de preotul Manta. Deoarece legea prevedea legarea dreptului de vot de știința de carte, învățătorii și preoții au desfășurat o intensă acțiune de alfabetizare.
În perioada primului război mondial, Gura Râului și-a adus din plin contribuția la desfășurarea luptelor, care sub comanda colonelului Traian Moșoia s-au purtat chiar în împrejurimile satului.
Una din manifestările solidarității cu România a fost voluntariatul în armata română. Unii au dezertat de pe frontul din Galiția și apoi au trecut munții; cum au fost învățătorii Hanzu Nicolae și Brad Ilie, iar alții s-au predat rușilor în speranța că v-a fi posibilă ajungerea pe frontul din Moldova, cum a fost Bârză Ion care, surprins de revoluția bolșevică și de războiul civil din Rusia a ajuns, trecând prin diferite armate albe, prin China, în America.
Capitolul 2
Prezentarea elementelor caracteristice existente
2.1. Cadrul fizic natural
2.1.1. Date privind relieful
Poziția localității: Aceasta este așezată la interferența dintre două unități de relief cu caractere diferite- Munții Cindrelului și Podișul Transilvaniei- ce a permis dezvoltarea de timpuriu a unei vieți economice intense, locuitorii acestor plaiuri știind să folosească cu pricepere și chibzuință atât resursele oferite de munte ( pășuni și păduri, ape repezi, piatră de construcții) cât și terenurile de pantă lină, cu soluri roditoare și clima mai blândă din zona depresionară.
Vatra satului se întinde chiar pe zona de contact dintre munte și depresiune, la altitudini cuprinse între 525-600 m.
Pe teritoriul localității se întâlnesc două mai unități cu structură geologică diferită:
-unitatea montană, ridicată în urma mișcărilor orogenetice alpine din roci cristaline;
-unitatea depresionară, formată în urma scurgerii lacului care a acoperit, până în pleistocen, această regiune alcătuită din roci sedimentare.
Tipurile de roci cristaline întâlnite în această zonă aparțin complexelor catamezozonale din care fac parte parașisturi de diferite tipuri (cu biotită și clorită, cu muscoviță, etc.), șisturi amfibolitice cu feldspați și granați, precum și gnaise de injecție roculare. Aceste roci sunt caracteristice întregii regiuni montane, exceptând o parte din abruptul nord-estic al munților Cindrelului, care domină localitatea.
Abruptul este alcătuit din roci cristaline aparținând complexului epizonal, mai răspândite fiind șisturile sericitoase , șisturile cu porfiro-blaste de albit și benzi foarte înguste de calcare cristaline. Rocile muntelui sunt folosite pe plan local ca piatră de construcții, fără a exista cariere organizate.
În zona depresionară, ca de altfel în întreg bazinul transilvan, rocile cristaline se scufundă brusc sub depozitele sedimentare ale fostelor mări, care au acoperit regiunea din cretacicul superior până în pleistocen. Depozitele ce apar azi în zonă aparțin pontianului, pleistocenului și holocenului.
Depozitele pontiene sunt formate din marne și marno-argile albăstrui ce formează suportul apelor freatice din zona depresionară. Acolo unde aluviunile care le acopere sunt subțiri, apar regiuni mlăștinoase. Aceste marno-argile pontiene, prezente și în zona piemontană sunt cauza alunecărilor de teren ce se petrec aici.
În continuarea procesului de sedimentare , peste marno-argile urmează pietrișuri poligene, nisipuri grosiere alb-cenușii sau gălbui, cu frecvente concrețiuni gresoase, cu stratificație încrucișată, ce denotă aporturi torențiale, și nisipuri fine micacee. Aceste roci apar la zi doar în dealurile ce închid depresiunea spre nord-vest . În vatra depresiuni, ele sunt acoperite cu o saltea groasă de nisipuri pleistocene, cu caracter deltaic, depuse în lacul ce a existat aici până la începutul holocaustului , când s-a scurs printre cheile epigenetice de la halta Sibielului.
Contactul cu cristalinul este făcut printr-o prispă piemontană bine dezvoltată, alcătuită din nisipuri și pietrișuri de vârstă holocenă. Întreaga regiune este acoperită cu un start subțire de de lehm, care formează, în majoritatea cazurilor , roca mamă de sol.
În albia majoră a râului se găsesc mari cantități de aluviuni grosiere (nisipuri, pietrișuri) exploatate pe plan local.
Zona existentă în partea muntoasă și cea deluroasă se înscrie ca o câmpie mică, câmpie ce face legătura cu depresiunea Făgărașului (Țara Oltului), cu cea a Sibiului și cu cea a Apoldului ( Secașului). Depresiunea , în nord-vestul acesteia se leagă de cheița Orlatului, de care este despărțită de culmea Beleunța (630 m., altitudine.)
Depresiunea prezintă același relief în trepte fiind dezvoltate piemonturile și câmpia piemontană. La poalele munților Cindrelului, eroziunea și acumulările de pietrișuri au individualizat un larg tăpșan premontan, cu terase întinse formate de-alungul râurilor și cu șesul aluvional mai coborât, alcătuind vatra depresiunii.
Zona premontană, cu înălțimi ce ating 800-900 m., oferă , pe tăpșanele și treptele netede, adăpost și condiții favorabile pentru fixarea așezărilor chiar în imediatul contact cu muntele. Aici se înșiră prosperele sate ale Mărginimii Sibiului.
Satul este dominat de masivul Cindrelului, alcătuit din șisturi cristaline ce-i dau un aspect mai puțin abrupt decât al masivelor calcaroase, desfășurat într-o succesiune de culmi. Vârfurile masivului ating valori de peste 2000 m.( Cindrel 2244m.,Serbota 2006 m.,). Din aceste vârfuri se desprind plaiuri întinse, prelungi ce coboară până în depresiune. Adevăratele “guri de rai”, plaiurile domoale despădurite de-a lungul secolelor pentru a crea locuri de pășunat, constituie și astăzi pășuni întinse, care au permis desfășurarea unei intense vieți pastorale, caracteristice satelor mărginimii.
Satul se mărginește la nord cu Orlatul, la vest cu dealul Gruiu Mic și dealul Feraga, la sud cu dealul Grosu Muierii și vârful Blidari (1220m.), iar la est cu dealul Măgura. Este deci o așezare situată între dealuri, la gura Cibinului, la o altitudine mai joasă decât a altor așezări mărginene ( 530m.)
Dacă urmăm cursul “Râului” ( Cibinul), ieșind din comună ajungem în “Câmp”. În spatele nostru rămân dealurile cu pădurile sau fânețele și munții.
În jurul satului , precum și mai departe spre răsărit, miazănoapte și apus se întinde câmpul cu arături și “țelini”. Arăturile în câmp cuprind un teren de 910 jugăre și 44 st2, iar țelinele cam pe jumătate , anume 448 jugăre și 55 st2 .
După cum despică râul comuna, așa despică și câmpul în două având în dreapta “Câmpul Mare”, iar în cea stângă ”Câmpul Mic”. Cel dintâi se întinde mai departe ca celălalt și se întâlnește cu hotarul sau câmpul Orlatului, Cristianului și al Poplăcii. Al doilea se învecinează numai cu Orlatul( Câmpușorul).
“Câmpul cel mare” se alcătuiește din următoarele 29 de “dricuri”, numite astfel și în foile cadastrale, și anume: “Gârdurele” cu fântâna ”Putinei”; ”Dricul Cremenii”; ”Valea lui Roman”; ”Gura Budului”- de la pârâul cu același nume) care ca și ”Părăul” și, mai jos, “Valea Lupului” și cu “Părăul Scurt” parcurge de-a lungul și se scurge de din jos de Cristian în Cibin, la “Hata”.
Pe la „Părăul Hatii” și pe la „Gura Mărăjdiei” a aflat Iacob Hanzu trunchiuri de arbori bătrâni: un brad “nemeș” și un fag de o mărime neobișnuită, în parte nămoliți și îngropați în pământ, dovadă că, pe unde acum sunt țelini, în apropierea comunei, odinioară era pădure mare de fag, ba chiar și brădet.
„Calea Scofinoasă”, cu o fântâniță a cărei apă se crede că ar avea putere vindecătoare în unele boli, “Calea Teișului”; “Între Mărăjdii”; ”Sub Chiporăl”; ”Stejăret”; ”La Zăvoiul lui Crăciun”; ”La Măgurea”; ”Pe Șanț” cu urme din iazul pomenit în alt loc; “În Plopiș”. De dricul acesta se ține și un loc de 29 iugăre și 280 st2, proprietatea comunei, un fel de islaz sau loc de pășune, unde slobod oamenii boii când vin de la Sibiu “La Plopiș”. ”În Șes”; ”Podul lui Voinic”; ”Stâlpul Popii”; ”Grădinile Bratului”; ”Calea Dulcii”; ”Dulcile cele Mici” (folosite mai mult ca curechiști); ”Din jos de Mărăjdire”; “La Curătură”; ”La Hâlm”; ”Peste Grui”; ”Delniți”; ”Mărăjdia Sacă”; ”Trestioara”; “Pe Răstoci”; și “La Curmătură”.
“Câmpul ce mic” cuprinde următoarele opt dricuri: ”Sălgtioara”; ”Între Râuri”; ”În Poieni”; ”La Butălău”; ”La Guruleu ( Guruleu- gura leului)”; ”Gurulețul lui Cătoi”; ”Șipotul Scântii” cu apă foarte bună de băut; “Stejarul Curelii”; ”Breaza” de la vâlceaua cu același nume și “La Vii”.
În apropierea comunei , pe dealurile dinspre miazăzi, apus și miazănoapte se întind pădurile și fânețele în forma : alăturea cu “Câmpu Mic”, De-a stânga “Râului” în partea apuseană se ridică deasupra comunei un deal denumit “Coasta Râului” cu țancul “Peatra Gurguiată”, pe sub care s-a făcut o potecă șerpuitoare.
Pe partea dinspre sat a “Coastei Râului” s-au plantat, printre mesteacăni; nuci și brazi.
În dosul “Coastei Râului” este “Breaza” ca loc de pășune cu tufiș mărunt (mestecăniș și aluniș).
De la Breaza peste muchie, de cealaltă parte se ridică deasupra râului și se întinde de-a lungul lui în sus până la “Pisc”, o coastă, mai mult sau mai puțin abruptă, numită “Fața Runcuri”.
Pe partea dreaptă a Râului, spre sud și sud –est, se ridică alte dealuri. Dealul cel mai aproape de sat este “Dosul Hanzului”.
Spre sud de la “Dosul Hanzului” se ridică “Blidereii”, la aceeași înălțime ca și “Runcurii” (1227 m.).
Înspre vest, de la “Blidărei” se întinde un deal numit “Grosul Muierii”. Din sus de acesta , spre vest este “Dealul Cărbunarului” care se ridică la o înălțime de 1308 m., deasupra mării. În afară de dealul “Vălari” care ține de Cristian și se ridică la 1352 m., “Dealul Cărbunarului” este cel mai înalt. Lângă acesta se găsește dealul “Plescioara”. Din sus de “Valea Cărbunarului “ se întinde dealul numit “Dosul Râului” (care aparține de teritoriul comunei Cristian). La Nord de “Plescioara” se află “Padina lui Bârsan”. La poalele ei se află “Fântâna Piscului” de unde trece drumul peste “Podul Piscului” la “Pisc”. De la “Pisc” în sus, un drum șerpuitor, făcut între anii 1875-1877 și numit , de atunci “Drumul cel Nou” duce la un deal numit “Între Sibie (1315 m.,)”.
În legătură cu dealul “Între Sibie” sunt munții “Măgura”; ”Foltea”; ”Găujoara”; ”Cindrelul” și “Niculești”. Mai aproape de “Între Sibie” este muntele “Măgura”. Muntele “Foltea” se ridică la o înălțime de 1975 m. “Vârful Găujoara” se ridică la o înălțime de 2060 m. Sub el, ca în fundul unei căldări se află “Iezerul cel Mic” având 1950 m., o baltă liniștită cu apă limpede, din care curge “Izvorul Găujoarei” ( un ram al “Râului cel Mare”). Muntele “Cindrel” cu “Vârful Cindrelului” ( 2244 m.,)- se învecinează cu muntele “Frumoasa “ de 2156 m. Ca suprafață care aparține satului, cea mai importantă este cea a muntelui “Niculești”, munte care se înalță la 2039 m.,
2.1.2. Date privind rețeaua hidrografică
În zona comunei , rețeaua hidrografică este diversă, plecând de la Cibin ( “Râul” care străbate comuna) la zeci de pârâuri și lacuri, mai mari sau mai mici. Marea lor majoritate se varsă în Râul cel Mare sau în Râul cel Mic, care apoi formează Cibinul.
Așa cum Cibinul împarte comuna, tot așa , el desparte și câmpul în două: în drepta “Câmpul cel Mare”, iar în partea stângă “Câmpul cel mic”.
Câmpul cel Mare este străbătut de pârâul “Gura Budului” care, ca și “Pârâul” și mai jos “Valea Lupului” și cu “Pârâul scurt”, parcurge câmpul și se varsă, mai jos de Cristian în Cibin.
Din “Față” izvorăsc și se varsă pe partea stângă în “Râu” o mulțime de pârâuri, dintre care începând de jos în sus următoarele: “Pârâul lui Șerb”(în capul comunei); ”Pârâul Joagărului” și “Pârâul Fânojului”. Mai sus “Părăul Prislopului”, ”Zăvoiul Larg” și “Unghiul Rădăcinii”. Mai sus de el “Părăul Zghiobului” și ” părăul Urzicei”.
Din “Runcuri” se scurg spre Cibin : “Părăul Juguiții”, și “Părăul lui Cioran”, urmează apoi “Părăul Runcurilor” și “Părăul Cășii”.
Din “Grosu Muierii” izvorăsc multe pârâuri și vâlcele. Cele mai însemnate sunt acestea : ”Valea Mare” care se “împreună” cu “Valea Mică”, curg apoi sub denumirea de “Valea Plaiului” după care se varsă în Cibin.
În “Valea Mare ” se varsă “Părăul Prelucii”; ”Părăul Plaiului”, ”Părăul cel mare”, și “Părăul între Vâlcele”, tot din “Grosul Muierii” izvorăște , curge prin comună și se varsă în Cibin, “Părăul Muntelui”, iar la ieșirea din comună “Părăul Stanciului”, față în față cu “Părăul Joagărului”.
Mai sus este “Părăul Hăciugii” , apoi “Valea Cărbunarului” față în față cu “Părăul Prislopului” din “Părăul Fața Runcuri” .
Din “Dosul Râului” se varsă în “Cibin”, mai sus de “Strâmtură”, “Părăul Strâmpurii” față în față cu “Zăvoiul Larg”, apoi, mai sus, alt pârâu numit “Padina Cloțului”.
Din sus de el, sub coastă se află o baltă nesecată cu o suprafață de aproximativ 10-12 stj 2 numită “Lacul Șerpilor”. Mai sus este “Valea rea”, apoi “Părăul Mogăi” față în față cu “Unghiul Rădăcinii” de dincolo de Râu.
Din “Pleșcioara” izvorăște “Valea Pleșcioarei” în față cu “Părăul Zghiabului” și mai în sus “Părăul Împrumutului”.
La “Pisc” se împreună, curgând laolaltă, unul din dreapta, celălalt din stânga, “Râul cel Mare” și “Râul cel Mic” și alcătuiesc “ Cibinul!
Din “Măgură” se scurge în “Râul cel Mare”- “Părăul Măgurii ,” al “Pescarilor”; al “Căsoii” și “Părăul Popii Ioan”. În “Râul cel Mic” se scurg “Părăul Ciucurlii ”și “Părăul Crâșmii”.
Din “Foltea” izvorăște “Râul cel Mic”. Acesta , în curgerea sa pe teritoriul “Foltii” mai cuprinde ducând cu sine apele“ Izvorul Mieilor”, ”Părăul Mare”. Spre “Râul cel Mare” curge izvorând tot din “Foltea”, “Izvorul Foltii”.
“Râul cel mare” sau “Țibinul” se alcătuește din mai multe izvoare: ”Izvorul Cindrelului” în care se varsă, tot pe teritoriul muntelui “Cindrel” izvorul numit “Izvorul Surupeții”.
Din “Niculești” se varsă în “Râul Mare” “Izvorul Niculeștilor cel Mic” și “Izvorul Niculeștilor cel Mare”, acestea fiind alcătuite din “Izvorul Sec”, ”Izvorul Coștesii”, ”Izvorul Beșineului” și din “Izvorul Măciucii”
Multe din păraiele înșirate până aici, seacă de tot când este o vară secetoasă, iar când ploile sunt iuți sau lungi, se umflă și ies din matcă.
Sub culmea Cindrelului, la 1992 metri deasupra nivelului mării, sau cu 256 metri mai jos ca vârful, ca un cazan uriaș împrejmuit de coastele muntelui, se extinde pe o suprafață de 7 jugăre și 600 stj.2 – “Iezerul cel Mare”
2.1.3. Date privind flora și fauna
Vegetația din zonă ca și fauna se încadrează în regiunea mai mare a depresiunii Sibiului.
Ea este repartizată în cele patru mari etaje, începând cu pajiștile alpine, până la stejăretele de la poalele munților.
Vegetația etajului alpin se desfășoară pe culmile Cindrelului și ale Niculeștilor și se compune din tufișuri de ienuperi ( Juniperus sibirica) și jnepeni târâtori (Pinus montana). Deasemenea aici pot fi întâlnite diferite ierburi ce constituie pășunea alpină presărată de colibele și stânele oierilor. Dintre acestea amintim: Țepoșica( Nardus stricta), păiușul ( Festuca ovina, F. pratense etc), rugina ( Juncus effusus), Părușca ( Festuca sp.,), Firușca cu clopoțel ( Poa laxa). Pajiștile alpine și subalpine sunt pigmentate de flori viu colorate ale campanulelor, primulelor ,și, respectiv de focul smârdarului (Rhododendron kotschyi), de exemplare de scoruș ( Sorbus aucuparia) cu fructe roșii ce contrastează cu verdele pădurii.
Pajiștile alpine alternează adesea cu cele subalpine, constituite de obicei în porțiunile despădurite. În munții Cindrel, la o altitudine cuprinsă între 800-1000 m., se întinde zona fânețelor presărate cu numeroase colibe ale oierilor din Mărginimea Sibiului, care își desfășoară aici activitatea o bună parte din an.
După pajiștile alpine și subalpine urmează etajul pădurilor de rășinoase, în care predomină molidul ( Picea abies) și bradul ( Abies alba), alături de pin( Pinus silvestris).
În munții Cindrelului și pe versanți, la altitudini mai mari , pădurile de rășinoase se întind în masive impresionante, constituind nu numai un decor de mare frumusețe, ci și un amplu rezervor destinat valorificării lemnului.
La altitudini mai mici , pădurile se caracterizează prin amestec de esențe. Alături de conifere apar fagul ( Fagus silvatica), gorunul ( Quercus petra), teiul (Tillia tomentosa), paltinul ( Acer platanoides), frasinul (Fraxinus excelsoir) ulmul (Ulmus campestris). În culoarele depresionare și pe dealurile mai joase se pot vedea și resturi de păduri de stejar ( Quercus robur) în amestec cu alte esențe cum ar fi de exemplu carpenul ( Carpinus betulus), precum și alte specii de foioase.
Etajul vegetației de deal și de podiș cuprinde arbuști , printre care putem enumera alunul ( Corylus avellana) porumba neagră ( Prunus spinossa), Măcieșul ( Rosa canina ), ferigi ( Felix mas.) etc., În văile râurilor se întinde vegetația de luncă cu pâlcuri de salcie ( Salix alba), plop (Populus alba), arin ( Alnus glutinosa), diferite specii de papură, rogoz, stuf equisetacee și unele ierbacee care formează pajiști și fânețe de luncă.
În tăieturile de pădure, la altitudini mai mari , se pot întâlni mult căutatele fructe de pădure : zmeura ( Rubus idaeus), fraga( Fragaria vesca), Mura (Morus nigra), Afina ( Vaccinium myrtillus).
Fauna din zonă se dezvoltă în corelație cu vegetația. În zona mai înaltă a munților (peste 1260 m., ) fauna este reprezentată mai cu seamă de capra neagră( Rupicarpa rupicarpa), ce poate fi văzută numai de la mare distanță, păscând în ciopoare sau făcând salturi spectaculoase peste țarcuri, stânci și prăpăstii.Tot în zona alpină poate fi văzută sau auzită cântând ciocârlia de munte (Eremophyla alpestris), fâța de munte ( Anthus spinoletta apinolleta) mierla gulerată (Turdus torquatus alpestris). În zona pădurilor își duc viața animale specifice acestui mediu: ursul brun (Ursus carpathicus) Cerbul carpatin (Cervus elaphus) Cerbul lopătar ( Cervus sp.),căpriorul (Capreolus capreolus) ,râsul ( Felis lynx) Jderul de stâncă ( Martes martes) Veverița( Sciurus vulgaris), mistrețul ( sus scrofa faeros), lupul ( Canis lupus), vulpea ( Vulpes sp.).
De asemenea , în zonă, dacă turistul are noroc, prin luna aprilie, poate admira cocoșul de munte ( Tetrao urogalus)în superbele lui jocuri nupțiale Alte păsări de pădure ce se mai pot întâlni sunt: iernuca ( Tetrastes bonasia), gaița de munte ( Nucifraga carvocatactes) Ciocârlia de pădure (Lulula arboreea) etc.
În apele de munte cristaline de limpezi și repezi, amatorii de pescuit sportiv pot avea plăcerea nu numai de a admira ci și de a prinde lostrițe (Hucho hucho), păstrăvi, (Salmo struta fario), mrene ( barbus barbus).
În zona de referință există mai multe elemente de floră și faună ocrotite prin lege. Încă din primăvară până în toamnă se are prilejul de a admira rușcuța primăvăratică ( Adonis vernalis), Laleaua pestriță (Firitillarea montana) Didițelul de primăvară ( Pulsatilla montana), Ghințula galbenă ( Gentiana lutea) , migdalul pitic ( Amigdalus nana ).
Dintre animalele ocrotite prin lege din zonă, se menționează: Capra neagră, ursul brun,.râsul, etc, precum și unele păsări cum ar fi: acvila țipătoare mică ( Aquila pomarina), acvila de munte ( aquila crysaetos), gaia roșie( Milvus milvus), gaia neagră( Milvus nigrans), Șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), Buha ( Buho-buho), Huhurezul mic (Strix aluco), huhurezul mare ( Strix uralensis), ciuful de pădure (Asio otus), Cocoșul de munte ( Tetrao sp), Șoimul călător ( falco peregrinus), barza albă ( Ciconia sp), barza neagră ( Ciconia nigra ), lostrița ( Hucho hucho) etc.
Din “împărăția “ mineralelor, stâncile din împrejurimile comunei fac parte dintre cele mai vechi formațiuni geologice. În zonă se întâlnesc “ardesia de mică”, un fel de rocă ce se desface în plăci strălucitoare și “gnais”, care se înalță până sus la cele mai înalte culmi și piscuri , unde fac loc altei alcătuiri din “pegmolit”, ce este un fel de granit mai dur.
În “Ardesia de mică” sau “sticla rusească” se află adeseori “granate” și “staurolite” (pietre prețioase) iar în “pigmalit”, cristale de mică albe, strălucitosare și mari, adeseori până la cinci centimetri în diametru.
Dintre minereuri se găsește un soi de menereu de fier și alte metale care sunt în amestec și cunoscute sub denumirea de “pirolusit” (cunoscut și sub denumirea de “ mangalul moale”)
.
2.1.4. Date privind clima
Regiunea are un climat de tip temperat continental, cu influențe oceanice manifestate prin temperaturi moderate și precipitații bogate. Pe fondul climatic general se suprapun influențele reliefului.
Gura Râului, fiind la o altitudine mai joasă față de celelalte așezări ale mărginimii beneficiază de un climat domol, cu temperaturi ce variază între 170- 230 C vara (în luna iulie) și între –20 și –30 C iarna (în luna lui ianuarie).
Se observă oscilații mai mari la mediile de vară decât la cele de iarnă, acest fapt se datorează în primul rând inversiunilor termice înregistrate pe teritoriul localității. Nu puține sunt zilele de iarnă și chiar toamnă târzie în care maximele zilnice și chiar temperaturile medii zilnice , sunt mai ridicate la Crinț decât la Gura Râului.
Toamna sunt mai frecvente inversiunile de radiație care durează puțin, începând cu prima parte a nopții și dispărând în jurul orei 10-12, odată cu ceața ce se formează din cauza lor. În timpul iernii sunt mai frecvente inversiunile de sedimentare , care se produc atunci când peste podișul Transilvaniei se instalează un regim anticiclonat stabil. Acestea pot dura mai multe zile, fiind la rândul lor însoțite de cețuri slabe în depresiune și de zile senine, călduțe la munte.
Din cauza frecventelor inversiuni termice, în depresiune se pot produce înghețuri timp de nouă luni pe an. Temperaturile medii zilnice pozitive se înregistrează după 1 martie iar mediile zilnice negative după 1 decembrie.
Ultimul îngheț se înregistrează în prima decadă a lunii mai iar primul îngheț , în prima decadă a lunii septembrie. Durata medie a intervalului fără îngheț este de aproximativ 170 de zile, ceea ce impune locuitorilor din zonă să cultive soiuri de plante cu perioadă scurtă de vegetație.
Dinamica atmosferei este foarte activă în regiunile înalte și depresiune. Vatra satului este mai ferită din calea vânturilor dominante.
Frecvența cea mai mare o au vânturile în sectorul sudic și nord- vestic ( vântul denumit “Moroșanul”), datorită atât circulației generale a atmosferei la latitudini temperate, cât și canalizării maselor de aer spre zona aceasta prin culoarul depresionar.
Dinspre sud bate vântul mare, mai frecvent și puternic primăvara. Rafalele sale produc pagube atât sectorului silvic, cât și livezilor și gospodăriilor populației, mai ales dacă se pornesc în perioada când arborii sunt încărcați cu zăpadă. Fiind un vânt cu caracter “fohnic”, contribuie la topirea zăpezilor. Sosirea lui este anunțată de vălătucii de nori ce se formează deasupra munților , fenomen specific tuturor vânturilor fohnice.
Topirea bruscă a zăpezilor, sub influența acestui vânt cald, provoacă uneori viituri atât pe râul Cibin cât și pe afluenții săi ce coboară din munte..
Între zona depresionară și munte se poate observa , de-alungul văilor și o mișcare a aerului de tipul brizelor de munte-vale, în timpul zilelor cu calm atmosferic, din perioada caldă a anului.
Precipitațiile medii anuale ating valori de 709 mm ( Sibiu- 622 mm,- Păltiniș 910 mm) Cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează primăvara și vara, iar cele mai multe în ianuarie- februarie.
Seceta nu este un fenomen caracteristic, ea înregistrându-se doar în unii ani, mai ales în lunile septembrie-octombrie, fără a avea durate mari și urmări catastrofale. În timpul verii, datorită puternicii convecții termice din unele zile toride. Se înregistrează ploi torențiale excepționale, în timpul cărora cantitatea de apă căzută în câteva ore poate depăși media lunii celei mai ploioase.
Stratul de zăpadă nu atinge grosimi foarte mari și, adesea se topește mai devreme decât în restul Podișului Transilvaniei, mai ales în depresiune datorită Vântului Mare.
Roua și bruma, fenomene frecvente și mai ales în depresiune își aduc contribuția la creșterea cantității de apă pe care o primește solul. Cazurile de brumă se semnalează la sfârșitul lui August până în mai, afectând livezile și grădinile de zarzavat.
2.2. Căile de comunicație
2.2.1. Legăturile localității cu arterele județene
Localitatea se leagă de municipiul Sibiu prin intermediul drumului Județean DJ 106 E prin Orlat, din această comună, pe drumul național prin Cristian , intrând în municipiul Sibiu pe șoseaua Alba Iulia.
Se poate intra în sat din trei părți: dinspre Poplaca, Cristian și Orlat.
Al patrulea drum duce din comună pe lângă râu în sus la munte.
Străzi mai largi, apoi ulicioare,- sunt în comună în număr de 22, din care , 18 pe partea dreaptă, iar 4 pe partea stângă a “Râului”( Cibinul).
Cele din partea dreaptă sunt : ”Piața”, sau “Târgul , cu o suprafață de 569 stj 2, la locul cel mai potrivit, în mijlocul comunei. În legătură cu “Piața” este strada “Poplăcii” din care se despart strada “Budului”, strada “Jogărean” , și strada “Strâmbă”; tot în legătură cu “Piața” se află și strada “Cristianului” cu ramurile ei : strada “Strâmbă”, strada “Bungărzan”, strada”Bisericii” și strada “Gărdurile”, iar din strada “Lungă” se despart strada “Hodrii”și strada “Hoapii”, apoi strada “Scurtă”, strada “Crucii”, strada “Roșie” și strada “Vălii ” cu pârâul muntelui.
Cele din partea stângă sunt: strada “Orlatului cea mare”, Strada “Orlatului ce mică”, strada “De sub coastă” și strada “Vârtochele”. Străzile cuprind laolaltă un loc de 15 jug. și 103 stj2.
2.2.2. Legăturile localității cu zona montană
În ceea ce privește legătura dintre sat și zona montană (dealurile, respectiv munții) se face printr-un număr important de drumuri comunale și forestiere. Dintre acestea , cu rol deosebit pentru dezvoltarea agroturismului în zonă sunt:
Legătura din sat către “Călugărul”, drum comunal care face legătura cu drumul spre Păltiniș ( DJ 106 A); apoi există drumul comunal care duce din sat la "baraj", se continuă spre “Pisc” ( Coada Lacului). De aici , drumul se desparte în două căi: un traseu urmând valea “Râului Mare” , până la bifurcația cu pârâul “Dăneasa”, de unde se continuă prin stațiunea Păltiniș, de unde are legătură spre “Valea Sadului” în aval spre cabana Gâtul Berbecului, iar în amonte prin Șaua Cindrelului cu Valea Frumoasei, Tărtărău și se întâlnește cu DN 67 C.
Pe celălalt traseu, drumul urcă la Niculești. Pe parcursul acestuia întâlnindu-se o serie de drumuri care intră în masiv și anume spre izvorul Niculești, izvorul Râului Mare, etc.
Mergând amonte de “Strâmba” și trecând pe la cantonul “Duș”, se poate accede în valea Dobrei și urmărind acest traseu se poate ajunge în valea Sebeșului care este străbătută de DN 67 C.
Tot de la Duș, urmând străvechiul drum al jinarilor se poate ajunge în stațiunea Crinț sau în comuna Jina.
2.2.3. Avantaje oferite în acest domeniu dezvoltărilor propuse
Existența rețelei de drumuri descrisă, constituie un suport solid în vederea implementării programului de agroturism și de asigurare a unui acces auto, sigur și comod în toate punctele de interes turistic ale zonei.
Trebuie menționat faptul că din multe puncte ale traseelor auto există itinerarii de continuare pietonală care permit accesul turiștilor spre zona înaltă a masivului cum ar fi:
-Din valea Râului Mare spre vârful Niculești, Cindrel sau Întresibie;
-Din valea Râului Mic spre cabana Fântânele, cantonul Duș și stațiunea Crinț;
Este de dorit ca această rețea mixtă de drumuri și poteci să fie întreținută unitar dând posibilitatea unei exploatări variate și eficiente cu posibilități prezentate prin pliante și ghiduri turistice zonale.
2.3 Activități economice specifice în zonă
2.3.1. Zootehnia, posibilități de evoluție
Zona Gura Râului , ca și întreaga mărginime este foarte cunoscută ca o zonă în care ocupația de bază a locuitorilor este creșterea animalelor. Pășunile montane asigură un cadru natural propice creșterii oilor, a vitelor și a porcilor.
În zonă există multe locuri de pășuni pentru vite , cum ar fi: pe Dosul Brezii, pe Dosul Hanzului, în Grosu Muierii, pe Râu, Întresibie, pe Vale, pe Pârâul Muntelui, în Plopiș, iar pentru porci , în Genune.
Pășunile pentru oi se întind pe coastele munților Foltea, Găunjoara, Cindrel și Niculești.
Efectivul de animale ( vaci de lapte, boi, vaci sterpe , bivoli) ,în anul 1894 se ridica la 1426 de capete, aproape toate de rasă autohtonă, ardelenească.
Tot în anul 1894, caii erau în număr de aproape 160 de capete .
Efectivul de ovine se ridica la un număr de 2400 de capete, capre aproximativ 120, porci erau aproximativ 600 (către toamnă), în urma tăierilor tradiționale din timpul iernii rămânând în jur de 50.
Situația efectivelor de animale și a producției animaliere pentru ultima decadă, este prezentată în tabelele Nr.1 și Nr. 2 ( pag).-
2.3.2. Agricultura, posibilități de evoluție
Zona beneficiind de o climă temperat continentală se pretează cultivării porumbului și a cartofilor, mai puțin a grâului, orzului sau a secării. Coastele dealurilor și ale munților fiind utilizate fie ca pășuni, fie ca fânețe.
Din cele 1200 de gospodării din comună , numai 891 dețin în total 1872 hectare de teren agricol în următoarea structură: arabil 930 Ha., și fânețe naturală 942 Ha.
După mărimea lor, exploatațiile agricole se clasifică astfel:
-Număr de gospodării care dețin 0,5 ha = 166;
-număr de gospodării care dețin 0,5ha -1 ha. = 127;
-Număr de gospodării care dețin 1ha-3 ha = 405;
-număr de gospodării care dețin 3 ha- 5 ha = 179;
-număr de gospodării care dețin 5 ha-7 ha = 14;
Din această statistică rezultă că suprafața medie pe gospodărie este de 2,1 Ha.
Terenurile agricole ale comunei sunt amplasate între 524- 1800 m., altitudine, iar pășunile ajung până în zona alpină la 2244 m. Diferențele mari de altitudine determină o mare variație a elementelor climaterice, de la cele caracteristice zonei de deal, până la cele ale zonei alpine ( a se vedea tabelul Nr. 8- pag)
Tipurile de sol sunt și ele variate -după zonă , dar în general este vorba de soluri “reci” cu fertilitate naturală redusă. Astfel în zona de la poalele munților predomină solurile “brune”, “brun acid”, ”brun de pădure”. Conținutul redus de humus al acestor tipuri de sol impune fertilizarea permanentă cu îngrășăminte organice , acestea fiind o condiție de bază pentru obținerea de recolte satisfăcătoare.
Suprafața agricolă este organizată în 12 Dricuri și anume:
Dricul 1- Delnițele care înglobează următoarele sole: Răstoci, Delnițe, Calea
Dulcii, Mărăjdia Seacă, Trestioare.
Dricul 2- Peste Gruiu;
Dricul 3- Șesul Lupului. Este cel mai mare și cuprinde zonele: Între Mărăjdii, Calea Gerșului, Valea lui Roman, Calea Scofinoasă, Dricul Cremenii, Mărăjdia, Gărdurele, Gura Budului, La Hata, La Hălm, În Șes.
Dricul 4- Gruiul Dulcii cel mic și zonele Grădina Bratului și Dulcile,
Dricul 5- Plopiș
Dricul 6- Reforma Agrară
Dricul 7- Bliderei- fânețe naturală montană
Dricul 8- Dealul Cărbunarului, Pleșcioara- fânețe naturală montană
Dricul 9- În Râul Mic- fânețe naturală montană
Dricul 10-Runcuri – fânețe naturală montană
Dricul 11- În Față și Vârtoape- fânețe naturală montană
Dricul 12- Câmpul mic- fânețe naturală;
Caracteristicile agrometeorologice ale zonei sunt următoarele:
Temperatura media anuală variază de la + 90 C la nivelul comunei până la +20 C în vârful muntelui. Cele mai scăzute temperaturi se înregistrează în luna ianuarie; media lunară fiind cu variații de la –8 0C până la –200C, iar cele mai ridicate în luna iulie –august cu valori de la +14 0C la +200 C.
Media multianuală a precipitațiilor variază între 800 ltr- 900 ltr. /m2, cele mai abundente , înregistrându-se în luna iunie iar cele mai puține în luna septembrie. Primul îngheț se produce în jurul datei de 1 octombrie iar ultimul după 1 mai. În funcție de particularitățile climatologice arătate, epoca optimă caracteristică zonei este 10-25 aprilie pentru cerealele păioase de primăvară, 25 aprilie -3 mai pentru porumb și pentru cartofi, iar 10-25 octombrie pentru cerealele păioase de toamnă ( vezi anexa Nr. 1 pag.)
Dotarea mecanică pentru efectuarea lucrărilor agricole este constituită din 91 tractoare din care 46 au o capacitate de 40-45 cai putere, 9 combine pentru cereale păioase, 10 semănători mecanice, 420 pluguri și grape cu tracțiune animală, 47 semănători cu tracțiune animală, 16 cositori mecanice.
Dacă înainte de 1947, creșterea animalelor a constituit o activitate de bază pentru locuitorii comunei, din cauza obligațiilor enorme impuse de regimul dictatorial comunist, efectivele au scăzut foarte mult iar baza materială s-a deteriorat mult.
Analiza evoluției efectivelor de animale evidențiază următoarele aspecte alarmante:
-Scăderea în 1996 a efectivului de bovine și bubaline cu 290 de capete;
-Vânzări masive de animale în târguri, către locuitorii altor comune și anume 662 de bovine și bubaline, 680 de porci și 2989 de ovine și caprine.
Principalele cauze ale acestei situații sunt următoarele:
-Deficiențele care sau manifestat în activitatea de reproducție mai cu seamă în perioada de pășunat;
-Eficiența slabă a însămânțărilor artificiale , mai ales la bivoli, specie la care s-a înregistrat o fecunditate medie de 6,6%. Din această cauză au rămas sterpe 34% din bivolițe;
-Reducerea și degradarea continuă a suprafețelor de pășuni din apropierea satului cât și a celor montane. Astfel din cele 130 hectare de pășune plană destinată bivolilor pe valea Cibinului și “Sub teiș”, au fost ocupate de baraj, lac de acumulare și organizare de șantier (administrație). Comuna este nevoită să închirieze anual 30 de hectare de pășune de la Poplaca;
În momentul de față situația pășunilor comunale este următoarea:
-Suprafața totală de pășune în administrarea primăriei = 2719 hectare
-zona montană ( peste 1400 m. altitudine = 2591 hectare
-zona submontană = 128 hectare
Pășunile montane se clasifică la rândul lor după cum urmează:
-Pășuni montane împădurite = 1417 hectare
-pășuni montane neproductive = 159 hectare
-pășuni montane utilizabile = 1016 hectare
Din suprafața totală de pășune în anii 1996/ 1997 au fost repartizate pentru pășunat 1101 hectare din care 973 hectare pășune montană.
Suprafața de 43 hectare din muntele Niculești nu s-a repartizat deoarece nu are drum de acces și este invadată de “Nardus”.
Ca urmare a faptului că de ani de zile nu s-au făcut lucrări de fertilizare, producția de masă verde este destul de slabă iar compoziția floristică deficitară.
Cea mai dificilă perioadă din punctul de vedere al pășunatului se încadrează între 15 septembrie și venirea iernii când brumele distrug pășunile montane și animalele trebuiesc coborâte ca să pășuneze pe fânețele submontane.
Total necorespunzătoare este și productivitatea animalelor și din această cauza eficiența economică a acestei activități este redusă. Astfel producția medie de lapte de vacă este de 2000 litri- 2100 litri/ cap anual, La bivolițe de 1500 litri de lapte/ cap ; la oaie de 30-35 litri lapte / cap și 1,8 – 2 kg lână, și aceea este de tip grosier , cel mult semifină degradată, în cantități foarte mici.
Este urmarea lipsei activității de ameliorare și selecție și a degradării raselor ca efect secundar. În cazul tuturor speciilor este vorba de un amestec cu produși metiși nedefiniți și îndeosebi degenerați, obținuți în special prin încrucișări nu departe de consangvinitate deci “intre ei”. Asta a dus în final la obținerea de produși lipsiți de orice vigoare productivă.
De vreme ce productivitatea sectorului vegetal este limitată de fertilitatea solului și de condițiile agrometeorologice , creșterea animalelor v-a trebui să asigure în viitor resursele necesare traiului și acest sector v-a consuma cele mai mari investiții tehnice și financiare.
2.3.3. Mica industrie, posibilități de evoluție
În ceea ce privește mica industrie , pe lângă cea legată de creșterea animalelor(preparate alimentare: caș, unt, telemea, preparate din carne, prelucrarea lână), o altă îndeletnicire a localnicilor este prelucrarea lemnului. Aceasta este o îndeletnicire mai veche a locuitorilor zonei, îndeletnicire care aducea profituri atât comunei cât și fiecăruia în parte.
Zona montană fiind atât de bogată în resurse de acest gen, a fost și mai este cadrul ideal pentru dezvoltarea acestei îndeletniciri. Încă din anii 1890 s-au stabilit (de către “Cassa Comunala”) reguli stricte de utilizare a acestor resurse astfel încât fiecare să poată beneficia de “ pădure de tăiat și bani de câștigat!”
Fiecare dintre locuitori , după priceperea lui putea să producă: osii, rude, scări, prăjini de brad, caferi, grinzi, lețuri, scânduri groase late, fostene pentru care. Odată vândute , plăteau și o taxă comunei , taxă numită ”de lemnărit”.
Datorită ocupațiilor tradiționale locale, locuitorii Gurii Râului își creează de-a lungul timpului un capital financiar superior satelor cu o economie agro-pastorală tradițională, nespecializată în producția de marfă pentru piața urbană. Acest capital a
fost investit în sectoare noi de producție care le asigurau venituri sigure prin prelucrarea materiilor prime locale , angajând în acest angrenaj un număr important de persoane calificate cu o disponibilitate deosebită pentru domeniul politehnic al epocii. Astfel au luat naștere industriile medievale: mori de cereale, vâltori și pive de postav, teascuri de fructe și ulei, fierăstraie hidraulice. Pe lângă acestea o amploare deosebită o cunoaște industria textilă precum și comerțul, crescând numărul funcționarilor datorită dezvoltării prestărilor de servicii pentru populație.
Tabloul structurii socio- profesionale a populației comunei la jumătatea secolului XX, în urma prefacerilor în economia tradițională era reprezentat de o categorie a populației agropastorale, de meșteșugari în număr de 110, muncitori în industrie , aproximativ 400, precum și de 31 de persoane ce activau în comerț și alte 30 în mediul funcționăresc.
Menținându-și continuitatea până în zilele noastre , industria textilă își găsește începuturile în secolul trecut, odată cu apariția războaielor de țesut manuale ce se găseau în multe gospodării ale comunei Gura Râului și erau folosite la fabricarea stofei. Acestea au dăinuit mai bine de un secol, după care au fost concurate de războaiele mecanice care au apărut în 1950, prin înființarea Cooperativelor Meșteșugărești Textila din localitate. La începutul anilor ’90, fabrica activa în două secții: de filatură și țesătorie.
O altă ocupație cu caracter industrial o constituia prelucrarea lemnului. Dat fiind faptul că Gura Râului dispunea , la începutul secolului de aproximativ 18.000 jugăre de pădure, industria lemnului a cunoscut un real progres, dezvoltându-se totodată și meșteșugurile direct legate de aceasta. Lemnul de la locul de tăiere era adus la joagăre unde era transformat în grinzi, scânduri și dulapi. În perioada de apogeu a joagărelor, în sat existau 13 joagăre dispuse pe cursul râului Cibin până în munte, pe Cibinul Mare și pe Cibinul Mic. Astăzi au mai rămas doar două.
Ca urmare că industrializării lemnului ia proporții și meșteșugul dulgheritului și tâmplăritului. Primele vile din Păltinis fiind opera meșteșugrilor din Gura Râului și Rășinari, care eru constituiți în echipe. Continuitatea acestei îndeletniciri se reflectă până azi prin existența, la finele deceniului trecut, a unei secții de tâmplărie ce aparținea de așa numita IOMCOP-Sibiu, la această dată existând șaizeci de muncitori angajați. Corelând situația prezentată mai sus cu dinamismul și puterea de muncă a locuitorilor din această zonă se cere într-un mod imperios introducerea de noi elemente privind revigorarea activităților neagricole existente , precum și dezvoltarea unor noi sectoare de activitate în domeniul micro-industrial.
2.4. Potențialul uman
2.4.1. Structura populației, trecut, prezent și viitor
Date foarte exacte asupra numărului populației comunei din vremurile vechi nu prea există. Cel mai vechi document datează din anul 1785 când, în comună structura populației arăta astfel:
-Numărul caselor -365
-Numărul familiilor române -381
-Numărul familiilor de corturari – 18
-oameni de rând( țărani) -276
-Familiile acestora -175
-Zilieri și alții(inclusiv țigani) -234
-preoți greco-orientali – 3
-preoți greco-catolici – 2
Structura pe sexe
-bărbați 910
din care: -însurați 357
-neînsurați 553
femei 915
Total 1825
La data de 31 decembrie 1884 populația comunei număra 510 familii cu 2880 de persoane, între care 1346 bărbați și 1540 femei. Între cei 2880 de locuitori, 2714
21
erau născuți în localitate iar 166 erau veniți de prin alte localități cum ar fi: Săcel, Aciliu, Poplaca,Tilișca, Șura Mare etc (vezi tabelele 3,4,5- pagina)
2.4.2. Învățământul
Documentele artă că în Gura Râului, încă dinaintea secolului al XIX –lea exista școală.
După cum atestă ordinul circular al episcopului Vasile Moga din 1812, cu această dată apare “prima organizare oficială a școlii pentru a se asigura învățătura de carte a copiilor”. Apoi în anul 1812 tot printr-un ordin circular se stabilește prima schemă organizatorico- administrativă a școlii.
Începând cu anul 1829 se înființează o școală confesională greco-catolică la care activează în anul 1862 ca învățător Petru Roman.
Până în 1900, neavând local propriu școala a funcționat în case particulare: în casa dascălului Damian ( 1805-1817) apoi în casele lui Dumitru Zov lângă râu și apoi mai târziu la etajul casei comunale din piața satului.
În anul 1900 se inaugurează clădirea școlii (actualmente clasele I-IV)care cuprinde patru săli de clasă și locuința omului de serviciu la parter, sală festivă , două săli de clasă și două cancelarii la etaj.
Baza materială necesară funcționării școlii, atât în privința localului cât și a personalului didactic era asigurată de biserica ortodoxă pentru școala ortodoxă și de biserica greco-catolică pentru școala greco-catolică, precum și din subvențiile acordate prin legea naționalităților din anul 1868.
În anul 1907 prin legea Aponny se impune școlilor confesionale sporirea numărului de ore și materii predate în limba maghiară. Urmarea este creșterea cheltuielilor de întreținere a școlilor la nivele greu de suportat. Ca alternativă apare disponibilitatea statului de a prelua școlile confesionale.
În acest cadru în anul 1916 se încearcă și preluarea școlilor din Gura Râului, acțiune respinsă cu hotărâre de femeile satului: bărbații fiind mobilizați.
Până în anul în care s-a dat în folosință școala cea nouă ridicată prin efortul comun al celor două biserici, al primăriei și sătenilor, școala a funcționat în case particulare. Clădirea cuprindea zece săli de clasă cu o capacitate de douăzeci și cinci de elevi fiecare, și beneficia de celelalte dotări gospodărești necesare.
La 27 iulie 1960 a început construcția unui nou local de școală, clădire modernă, proiectată și adaptată învățământului. Noul local, construit prin contribuția financiară și de muncă a sătenilor s-a terminat și s-a dat în folosință în toamna anului 1963.
Clădirea cuprinde opt săli de clasă cu o capacitate de treizeci de elevi fiecare, două laboratoare ( biologie și fizică-chimie), bibliotecă, atelier, sală de sport și dotările gospodărești necesare.
În anul 1997, învățământul primar care funcționa în acest local cuprindea 237 copii , de educația cărora se ocupau 10 învățători.
Școala era frecventată în anul 1997 de 176 de elevi și la dispoziția lor funcționa un cerc de matematică, unul de română, unul de fizică și două cercuri sportive. Sunt de menționat cercurile de circulație și de pompieri.
Dificultăți se semnalează în sectorul de învățământ preșcolar destinat celor 179 copii între patru și șase ani. Problema este rezolvată în sectorul grădiniței M-2, care dispune de patru săli de clasă cu o capacitate totală de 100 de locuri și care este frecventată de 88 de copii.
În schimb, grădinița M 1 , cu o singură sală de clasă de 25 de locuri, nu poate cuprinde cei 91 de copii din zona atribuită ei, și din această cauză este necesar ca în școala nouă să se amenajeze două săli de grădiniță.
Școala deține 0,40 hectare lot experimental agricol în care elevii sunt deprinși cu particularitățile locale ale muncii în agricultură ( vezi tabelul Nr. 6- pagina)
2.4.3. Factori de depopulare și posibilități de contracarea a fenomenelor negative
Încă din secolul trecut apar primele simptome ale dezorganizării familiei tradiționale. Se constată o cădere a familiilor fără copii în Gura Râului, cu un procent de aproximativ 20%, ceea ce pentru o comună este mult, mai ales în comparație cu trecutul. Tendința generală era spre sistemul de doi copii, apoi de un copil, această situație s-a constatat mai întâi în Banat, apoi s-a răspândit treptat și în Transilvania.
Alți factori sunt legați de structura ocupațională a oamenilor. Astfel în satele cu pondere pastorală, mulți ciobani transhumanți nu-și mai întemeiau o familie proprie datorită ocupației pe care o aveau.
Un alt factor îl constituie industrializarea zonei Sibiului care antrena, în special tineretul să lucreze în întreprinderi, factor care a avut același efect: desprinderea timpurie de familie , mai ales a celor plecați din localități, numărul muncitorilor care lucrau în industrie era de aproximativ 1800 la finele anului 1975. Situația muncitorilor industriali întrecea cu mult numărul agricultorilor și păstorilor, de fapt , procesul de involuție al păstoritului de tip tradițional nu este de dată recentă, el a început mai de mult, încă din secolul al XIX-lea.
După 1989, un factor care a influențat în mare măsură potențialul uman a fost apariția șomajului. La recensământul din 1992, numărul persoanelor în căutarea unui loc de muncă se cifra în jurul cifrei de trei sute!
O posibilitate de contracarare a șomajului ar fi reorientarea șomerilor de la sat în alte domenii. Având în vedere că majoritatea șomerilor sunt muncitori industriali, aceștia ar trebui să se întoarcă la munca pământului și creșterea animalelor, găsind astfel resurse pentru întreținere cât și pentru dezvoltarea propriei gospodării din sat, cu posibilitatea transformării acesteia într-o pensiune agroturistică, în viitorul apropiat.
2.5. Pășunile montane și modul actual de exploatare a acestora
2.5.1. Dispunerea principalelor zone de pășunat
Pășunatul s-a practicat individual sau în grup, cu diverse specii de animale, în trupurile din apropierea localităților și organizat în zonele montane înalte rezervate de obicei oilor.
Suprafața relativ mare a trupurilor de pășune, în raport cu preocupările locale
în materie și cu cuantumul efectivelor zootehnice a eliminat o serie de probleme tehnico- administrative privind reglementarea pășunatului în timp și în spațiu, ameliorarea pajiștilor prin supraînsămânțări sau amendamente fertilizante de tot felul cum ar fi spre exemplu, pentru combaterea acidității, sărăturilor etc.
Dezvoltarea continuă a zootehniei în țara noastră este legată nemijlocit de asigurarea furajelor de bună calitate și în cantități corespunzătoare cerințelor. Una dintre sursele de bază pentru producerea furajelor o reprezintă pajiștile naturale. Furajul care se obține de pe pajiștile naturale se remarcă prin însușiri calitative superioare și prin cost de producție scăzut. Pe lângă importanța lor pentru producerea furajelor , pajiștile permanente reprezintă sursa de hrană și habitatul animalelor sălbatice, precum și unul dintre cele mai importante mijloace de prevenire și combaterea eroziunii solului.
Prezentând importanța complexă a pajiștilor permanente nu se poate să nu se menționeze că ele oferă cele mai bune condiții de recreere, de refacerea forțelor oamenilor, care în număr din ce în ce mai mare își petrec orele de odihnă în mijlocul naturii.
Pajiștile permanente sunt răspândite în condiții ecopedologice foarte diferite, ceea ce explică marea lor varietate atât din punctul de vedere al compoziției floristice și producției, cât și al posibilităților de ameliorare și exploatare. Cea mai mare parte a pajiștilor permanente sunt situate în regiuni bogate în precipitații, în condiții favorabile creșterii plantelor spontane, pe terenuri care nu pot căpăta o altă utilizare pentru agricultură. Pe aceste pajiști sunt întreținute în fiecare an, timp de 3-4 luni, efective însemnate de animale , în special oi și tineret bovin, cu cheltuieli minime. Este teritoriul de care sunt legate, atât de strâns tradițiile de păstori ale neamului nostru și care revin din ce în ce mai mult în actualitate. Este teritoriul în care mai ales în timpul verii se desfășoară o intensă activitate economică și care se amplifică de la un an la altul ca urmare a unui amplu proces de umanizare a muntelui.
În cadrul acestui proces complex, păstoritul își găsește un loc aparte, bine definit. El se înscrie ca o componentă inseparabilă a tuturor activităților care se desfășoară în munte. Este greu de imaginat ce ar însemna muntele fără animale, fără o intensă viață pastorală care să pună în valoare marile resurse furajere ale acestor teritorii. În același timp, aceste pășuni sunt legate inseparabil de activitatea economică din vale. De aceea nu se poate concepe abandonarea sau minimalizarea importanței lor . Echilibrul menționat mai sus ar fi greu zdruncinat iar consecințele economice care decurg de aici greu de contracarat.
În actuala concepție modernă a statului nostru, toate activitățile economice din munte se desfășoară în strânsă legătură pentru valorificarea integrală a marilor resurse naturale, de o inegalabilă frumusețe și de o mare importanță economică, în condițiile ocrotirii solului, florei și faunei.
Pășunile situate deasupra limitei superioare a pădurilor de molid, până pe vârfurile cele mai înalte ale munților sunt denumite, în mod frecvent, “pășuni alpine”. Suprafețele lipsite de păduri, de pe culmile munților sunt cunoscute sub denumirea de “goluri de munte”, sau ”goluri alpine”
Pajiștile răspândite începând de la limita superioară a pădurilor, până pe culmile cele mai înalte ale munților se încadrează în două etaje de vegetație: etajul jnepenișurilor (subalpin) și etajul pajiștilor alpine ( alpin).
2.5.2. Dotările specifice existente
Gura Râului se înscrie în genul de dotări obișnuite ale satelor din Mărginime, dispunând de dotări dispuse în fânețele din apropierea satului și de stâne așezate la cale de circa o zi de mers, plasate în zona înaltă a masivului.
Prima categorie de dotări include colibe, grajduri și șuri amplasate în zona de fânețe aflate în administrarea comunei, cum sunt : cele din Vârful Mare, Grosu Muierii, Dealul Ursului.
Cea de a doua se întinde în lungul cursul Râului Mare, pe versantul stâng al văii acestuia , pornind cu Fața Râului, Dealul Dosu Orlatului, Dealul Curmăturii și Dealul Runcurilor.
Cea de a treia zonă importantă este cuprinsă pe suprafața delimitată de cursurile Râului Mare și Râului Mic, având potecile cele mai înalte în vârfurile Întresibie și Tomnatecu.
Trebuie menționat că, în general, colibele și anexele din zona comunei studiate, fiind folosite în mod constant de gureni se prezintă într-o stare destul de bună.
Cea de a doua categorie este reprezentată de stâne, construcții destinate ciobanilor și proceselor tehnologice de prelucrare a laptelui de oaie. Ele sunt amplasate , în general, la cota superioară a pădurii de brad (1650 m.,) , sunt mult mai puține deservind arondări teritoriale, legate de principalele vârfuri de munți ce intră în stăpânirea comunei, cum ar fi stâna din Foltea, stâna din Găujoara, cea din Cindrel, Niculești, etc.
Datorită caracterului de stăpânire comună a acestor clădiri, ele se prezintă, în general, într-o satare precară (învelitori de șiță deteriorate, structură afectată de putregai, etc), necesitând intervenții constructive, în lipsa cărora riscă să dispară.
În aceleași condiții se prezintă și bordeele de sterpe și mioare.
2.5.3. Analiza critică a eficienței acestora
În prezent , pășunile și fânețele montane nu sunt folosite în mod eficient provocând prejudicii economice proprietarilor și crescătorilor de animale, prin neglijarea unei surse valoroase de furaje, ce ar putea proveni din pajiștile naturale existente.
Astfel, pentru a menține un covor vegetal dens, încheiat, fără goluri, cu o compoziție floristică favorabilă, în primul rând ar trebui efectuată o îngrășare rațională cu compost bine maturat sau chiar mraniță, administrată anual, în cantități mai mici care acționează mult mai bine decât cantitățile mari administrate mai rar. În general, întrucât pe pășuni animalele își depun excrementele, sunt suficiente cantități de 8-10 tone la hectar pentru îngrășarea anuală.
Momentul cel mai bun pentru administrarea compostului pe pășuni se plasează după cel de al doilea sau al treilea pășunat, iar la fânețe după prima coasă, astfel operațiunea ferește covorul vegetal de uscare stimulând creșterea rădăcinilor și o reînverzire rapidă, micro-organismele active din sol prelucrând repede compostul, transformându-l în humus nutritiv stabil.
Perioada cea mai favorabilă pentru prima coasă este determinată în funcție de raportul echilibrat dintre producția cantitativă pe de o parte, calitatea furajelor adică procentul de proteină brută și fibră brută, precum și digestibilitea pe de altă parte care
se stabilește după gradul de dezvoltare a fitocenozei. Deci perioada optimă pentru prima coasă nu cuprinde decât câteva zile, o depășire însemnând o creștere de producție din punctul de vedere cantitativ, dar o scădere a calității furajului. În urma cercetărilor s-a constatat că pășunarea timp de trei ani a unei pajiști necosite a dus la extinderea ierburilor de calitate, și în special a trifolienelor de la un procent existent anterior de 32%, la unul de 80% , precum și un regres al buruienilor, al ierburilor de mică valoare și a globurilor din covorul vegetal de la 67,5% la 20%. De altfel, și calitatea furajului a înregistrat o îmbunătățire.
Legat de modul de combaterea buruienelor în pajiști, cauza principală a apariției acestora o constituie unele carențe ale solului sau unele greșeli de gospodărire, pe lângă unele deficiențe staționale. Astfel, o principală greșeală de gospodărire este coasa întârziată a fâneței: în acest caz se recomandă cosirea înaintea înfloririi buruienilor cu semințe, iar în cazul fânețelor rezistente la călcare, un pășunat pe an.
În cazul carențelor staționale ameliorarea solurilor sărace se poate face prin îngrășare și folosirea de calcar alcalin pentru a regla pH-ul scăzut al solului.
O altă metodă de contracarare a efectului negativ dat de buruieni îl reprezintă deshidratarea și compactarea brazdelor prin trecerea frecventă cu tăvălugul pe pășune și prin densitatea mare a animalelor , combinată cu coasa finală și eliminarea resturilor vegetale.
2.6. Antecedente zonale privind activitatea de găzduire a sezonierilor
Cadrul natural submontan în care se desfășoară satul, de-a lungul văii Cibinului, aerul ozonat, încărcat în esențe volatile ale pădurilor de conifere care-l mărginește precum și clima favorabilă sunt elemente care au contribuit la atingerea unui număr impresionant de călători, vizitatori ocazionali încă din secolul trecut.
Realele posibilități turistice ale zonei au fost dezvoltate de către locuitorii satului într-un mod nereprezentativ, oaspeților veniți din alte părți printr-o găzduire de scurtă durată în casele sătenilor îmbinată cu prezentarea unor elemente etnografice, fără ca aceștia să poată beneficia de o cunoaștere în amănunt a satului și a spațiului înconjurător. De altfel, și în perioada actuală, din păcate, potențialul turistic al zonei Gura Râului este exploatat insuficient față de adevărata lui valoare. Activitatea de găzduire a vizitatorilor atât în trecut cât și în prezent este constituită în casele parohiale ale preoților din comună, oameni cu orizonturi largi în domeniu și o parte din oamenii mai înstăriți.
În anul 1937 ia ființă Asociația Generală a Mărginenilor din toată țara cu sediul la București, care avea ca scop înfrumusețarea comunelor din mărginime și revigorarea zonelor montane , din punctul de vedere economic și turistic.
După revoluție, valoarea recunoscută a împrejurimilor comunei Gura Râului a dus la realizarea pe Valea Mărăjdiei a mai multor vile și case de vacanță. Prezența acestora asigurând cerințele turistice atât pentru sfârșitul de săptămână cât și pentru sezonul estival.
Găzduiri ocazionale s-au mai făcut în sat, mai ales cu ocazia demarării lucrărilor de construcție a barajului. După realizarea organizărilor de șantier, aceste situații s-au diminuat simțitor.
După 1989, mai ales în urma lansării acțiunilor de agroturism din zona Bran, în localitate au fost demarate câteva inițiative de organizare a găzduirii în curțile țărănești, acțiune care este încă în curs de organizare.
2.7. Concluzii asupra condițiilor existente de promovare a
agroturismului în zonă
În urma analizelor de detaliu efectuate în capitolele precedente se pot trage următoarele concluzii:
Din punct de vedere al cadrului natural, localitatea dispune de elemente importante, care, alături de calitățile ambientale ale așezării reușește să închege o bogată ofertă turistică primară. În ceea ce privește condițiile economice, datele cuprinse în proiect surprind elemente caracteristice unei așezări montane vitale, dar care sub influența lungilor ani de administrație comunistă a ajuns la limita de subzistență. Parcurgând istoria tumultoasă a Mărginimii Sibiului se vor găsi suficiente perioade similare în care satele din această regiune erau la limita dezafectării. Ca de-atâtea ori, și de această dată, o mână providențială a oprit , exact la timp procesul aparent inexorabil al anihilării multor localități montane românești.
În zonele muntoase ale Europei de vest există destule exemple de localități așezate în condiții similare cu cele românești, care, totuși au în prezent o existență înfloritoare;
Pornind de la nivel de guvern și terminând cu organele de administrație locală, localitățile românești de munte vor trebui să facă o cotitură radicală în evoluția lor și să se îndrepte către o etapă nouă care să le asigure o existență normală,
În rezumat, acest proces se bazează pe ridicarea parametrilor agro-zoo-pastorali, operațiune bazată și pe un suport de stat, inaugurând o nouă eră de acumulări care să permită, apoi reinvestirea banilor într-o activitate încă necunoscută pe aceste meleaguri- agroturismul;
Desigur, acest proces nu este nici simplu, nici ușor dar, având în vedere, pe de o parte specificul montan care duce spre asemenea decizii, iar pe de alta multiplele condiții locale care pledează pentru această soluție, zona comunei Gura Râului, merită să-și încerce puterile în această nouă cale spre o viață mai bună;
Capitolul 3
Posibilități de implementare și dezvoltare a agroturismului în zonă
3.1. Condiții generale de dezvoltare a agroturismului în zona comunei Gura Râului
Agroturismul poate fi definit în funcție de următoarele criterii:
-din punct de vedere al activităților care gravitează în jurul gospodăriei țărănești, agroturismul include un ansamblu de bunuri și servicii oferite de localnici , spre consumul turiștilor care vin în mediul rural, pe o perioadă determinată și din diverse motive: serviciile oferite turiștilor sunt: Servicii de bază ( cazare , alimentație ) și servicii turistice și de agrement.
-din punct de vedere al spațiului de cazare, agroturismul reprezintă o activitate capabilă să valorifice spațiile de cazare existente în gospodăria țărănească, pregătite și amenajate special pentru primirea de oaspeți. Aceste spații sunt puse a dispoziția turiștilor pe diferite perioade de timp în funcție de dorințele și posibilitățile gazdei.
În realizarea unui grad sporit de confort se are în vedere și orientarea spațiilor de cazare oferite turiștilor în raport cu mediul înconjurător. În principal se v-a urmări orientarea camerelor față de zonele de maximă însorire și orientarea față de direcția vântului dominant.
Preferabil ca orientarea ferestrelor și a accesului principal să fie pe direcție opusă vântului dominant. Efectele vântului pot fi diminuate și prin obstacole naturale (plantații, forme de relief) sau artificiale (construcții).
O altă cerință care trebuie respectată este aceea că locuința trebuie să fie separată de anexele gospodărești, generatoare de mirosuri sau zgomote;
În principiu demararea activității de agroturism este bine să se bazeze, în perioada incipientă , pe resursele existente în gospodărie.
Pentru a promova această activitate, statul prin administrația locală și regională urmează să ofere, după caz, următoarele înlesniri:
a.- asistență tehnică de specialitate , sub toate formele , din partea Ministerului Turismului și a asociațiilor profesionale pentru cuprinderea ofertei turistice a
pensiunilor și fermelor agroturistice în materialele de promovare turistică editate de Ministerul Turismului;
b.- promovarea ofertei turistice a pensiunilor și fermelor agroturistice în acțiunile de promovare întreprinse de birourile de informare turistică din străinătate;
c.- acordarea de facilități la instalarea de linii de comunicații(telefon, telex, fax );
d.- includerea în programele instituțiilor de învățământ cu profil de turism sau agricol a problemelor specifice pensiunilor și fermelor agroturistice;
e.- scutirea de plata impozitului pe venit pentru o perioadă de zece ani a pensiunilor și a fermelor agroturistice care au ca obiect de activitate, înscris în autorizația de funcționare, servicii turistice;
f.- în situații speciale, Consiliile Locale pot pune la dispoziție, din terenurile disponibile, pe cele necesare construirii, dezvoltării și exploatării de pensiuni și ferme agroturistice;
Pentru sprijinirea gospodăriilor și a fermelor, cu precădere în zona de munte, intervenția statului se impune prioritar;
Ținând seama de condițiile generale în care se găsesc satele submontane românești (starea fondului construit, venituri aferente din alte activități, starea infrastructurii, etc) implementarea agroturismului se va putea face respectând, în general trei etape principale:
Etapa I – echiparea gospodăriilor doritoare să participe la acțiuni cu spații de cazare și alimentație amplasate în încăperile existente cărora li se vor aplica lucrări minimale de întreținere, igienizare sau modernizare, realizându-se, printr-un minim de transformări, decomandarea spațiilor și celelalte dotări cerute prin lege. Este normal ca în această etapă, ținând seama de faza incipientă a activității, găzduirea să se orienteze majoritar pe cazarea copiilor sau a turiștilor autohtoni.
Etapa II-a- Va surveni în urma unei activități premergătoare pozitive, va presupune acumulări atât de experiență cât și de bani și va permite realizarea următoarelor deziderate:
– construirea unor spații de cazare și alimentație noi, bazate pe dimensionări și principii de funcționare din hotelurile moderne: accese complect decomandate, camere echipate cu grup sanitar propriu, spații de preparat și luat masa realizate conform normelor actuale, echipamente individuale sau colective (pentru comună) privind sportul și agrementul. În această a II-a fază, este bine ca gazdele să fi parcurs un curs minimal de hotelărie și să stăpânească minimal o limbă străină de mare circulație. În aceste condiții se v-a putea tinde la includerea în program a unor turiști proveniți din afara țării.
– În cadrul acestei etape este imperios necesară rezolvarea problemelor legate de asigurarea întregii infrastructuri a localității ( instalații de apă potabilă, instalații de canalizare, modernizarea integrală a străzilor, telefonie integrală, etc.,) Este de asemenea necesar ca în această fază să fie rezolvate principalele elemente de agrement ale localității, care să asigure un sejur plăcut din toate punctele de vedere.
Etapa III-a – corespunde cu măsurile finale de echipare agroturistică a zonei. Este vorba de realizarea de ferme agroturistice amplasate în zona de colibe deja menționată. În acest sens este nevoie de modernizarea căilor de acces spre zonele de fânețe din Grosu Muierii- Dealul Ursului; cele din Dosul Orlatului- Runcuri, precum și Întresibie. Aceste amenajări impun condiții similare de confort igienic cu cele din localitate și, în consecință vor implica lucrări și valori mai importante.
Tot în această etapă se vor asigura legături rutiere comode care să permită accesul în zonele de colibe învecinate ale satelor Fântânele și Orlat.
Având în vedere cele de mai sus trebuie menționat că, în comuna Gura Râului, activitatea agroturistică a fost deja demarată existând un număr de 22 de gospodării care au format un prim nucleu de activitate, aflându-se în principiu în cadrul fazei I-a de echipare menționată. Aceste gospodării sunt grupate sub egida A.N.T.R.E.C. Sibiu, societate de profil, activitatea lor, parcurgând , în principiu , următoarele faze:
1.-Complectarea listei cu alte gospodării ce doresc încadrarea în această activitate
2.- Formarea unei asociații de profil în Gura Râului, asociație care să fondeze o agenție de activitate turistică care să se ocupe atât de acreditarea noilor gospodării cât și de relațiile turistice din capitală și alte orașe de câmpie din care se vor recruta viitorii turiști;
În sarcina acestei agenții va intra și stabilirea programului de agrement, de iarnă și de vară, oferite în comun, precum și relațiile cu primăria locală. Consiliul Județen și orice alte instituții care pot să contribuie la realizarea programului agenției.
Este de dorit ca agenția să ajute membrii săi în desfășurrea unei activități echilibrate care să permită înscrierea în etapele generale de dezvoltare a cât mai multor membri ai agenției.
3.2. Analiza factorilor favorizanți pentru dezvoltarea
agroturismului în zonă
3.2.1. Relația sat – centru județean
Pe lista principalilor parametri ce joacă un rol în implementarea agroturismului în comuna analizată, un rol de bază îl are asigurarea unor legături rutiere cât mai lesnicioase spre centrul administrativ și cultural al zonei- municipiul Sibiu. În acest sens , pe lângă legăturile existente prin Orlat și Cristian ar fi de dorit modernizarea legăturilor Gura Râului – Poplaca care ar oferi posibilitatea unui acces mai rapid în Sibiu, precum și legătura la multiple obiective cultural– educative ale acestei localități cum ar fi :Complexul Național Muzeal Astra, obiectivele turistice din pădurea Dumbrava, Muzeul Bruckenthal.
În afară de aceasta s-ar scurta semnificativ drumurile de aprovizionare cu produse a orașului.
Localitatea se leagă de Sibiu prin intermediul DJ 106 E prin Orlat la Cristian iar pe DN 1 înapoi la Sibiu.
3.2.2. Relația sat – munte
Pentru evoluția noilor condiții preconizate pentru Gura Râului, de o importanță capitală este asigurarea unui acces cât mai viabil spre zona montană.
În acest sens este de dorit materializarea următoarelor deziderate:
-Modernizarea legăturilor rutiere Gura Râului- Călugăru (traseu existent), care ar asigura un acces nestingherit, în orice anotimp, la drumul județean 106 A, Sibiu- Rășinari- Păltiniș, cu toate racordurile și poziția oferită de acesta;
-Modernizarea traseului Gura Râului- Baraj- La Pisc- Cheile Cibinului- Valea Benesei- Păltiniș, itinerar ce ar asigura un drum suplimentar și scurt din Gura Râului direct la Păltiniș, permițând localnicilor comunei să beneficieze de toate facilitățile sportive, de iarnă și vară, ale stațiunii Păltiniș:
-Reprofilarea ș repararea macadamului de pe traseul drumului forestier ce întovărășește Râul Mic cu etapele: La Pisc- canton Strâmba- Valea Comenzii- Cantonul Duș- Valea Dobrei, traseu ce ar asigura o legătură de mare importanță între Gura Râului– și Valea Sebeșului (DN 67 C), precum și a unei legături de la Duș la Crinț- Săliște.
-Legătura din sat către Călugăru- Păltiniș , se realizează prin DJ 106 A
-Din gura Râului la Baraj- La Pisc (coada lacului)este un alt traseu.
Un alt traseu este pe Valea Râului Mare până la bifurcația cu pârâul Dăneasa- până în stațiunea Păltiniș- șaua Muncelul de unde are legătură cu drumul forestier din Valea Sadului în aval de cabana Gâtul Berbecului, în amonte prin șaua Cindrelului cuValea Frumoasei , Tărtărău, pe DN 67 C.
Alte drumuri care intră în masivul Niculești- izvorul Niculeștilor și altul pe la izvorul Râului Mare.
Tot de la Pisc, pe Râul Mic , până se înfundă în Valea Comenzii, culegând drumuri din izvorul Foltii și drumuri din Valea Dușilor.
3.2.3 Condiții favorabile generale- cerințe în turism,
În vederea transpunerii cât mai rapide în practică a acestor obiective considerăm că principalele direcții de acțiune vor fi următoarele;
-Elaborarea de programe regionale de dezvoltare;
-Amenajarea teritoriului montan, a infrastructurilor necesare, dezvoltarea și modernizarea exploatațiilor agricole montane;
-Dezvoltarea ramurilor industriale de prelucrare a produselor agricole , a meșteșugurilor și a artizanatului;
-Organizarea aprovizionării producătorilor agricoli din zona montană cu factori de producție și bunuri de consum;
-Revigorarea industriilor extractive și a altor industrii ( servicii și activități neagricole existente în zona montană) pentru redobândirea locurilor de muncă pierdute în cursul recesiunii economice din ultimii ani;
-Organizării și funcționării organizațiilor profesionale agricole prin crearea unui nou tip de relații între specialiștii agricoli și agricultori;
3.3. Măsuri de îmbunătățire a rețelei de drumuri
3.3.1. Modernizarea sistemului rutier existent
Ținând cont de faptul că , majoritatea arterelor existente în zonă sunt supuse unor condiții climaterice mai dure decât cele de la câmpie, se impune ca lucrările de modernizare întreprinse să fie făcute respectând principiile științifice și tehnice cele mai potrivite drumurilor de munte. Aplicând aceste metode se va putea conta pe economii serioase, lucrările odată executate prezentând garanția unei durate mai lungi de exploatare.
În acest sens este de dorit ca Primăria să înființeze și să asigure funcționarea unui serviciu de drumari permanenți, care a existat înainte de 1944 și a dat rezultate foarte bune.
3.3.2. Asigurarea racordurilor la arterele importante din zona montană adiacentă
După cum s-a spus la paragrafele 2-a; 2-b; zona comunei studiate este tributară unor racorduri rutiere deosebit de importante pentru viitoarele dezvoltări.
Este important ca aceste relații să fie cu prioritate modernizate și să asigure cât mai devreme legăturile scontate. În această grupă intră:
-legătura Gura Râului-șaua Călugăru
-legătura Gura Râului- Pisc- bifurcația cu valea Dănesei- stațiunea Păltiniș;
-legătura Gura Râului- Pisc- canton Strâmba- Izvorul Comenzii- canton Duș- Valea Dobrei.
-canton Duș-Pripoane-Stațiunea Crinț
3.3.3. Asigurarea accesului auto la obiective de mare interes turistic din zonă
Pe lângă cele prezentate la punctul anterior, în lumina considerentelor expuse în prezentul studiu ar fi de dorit întreprinderea unei misiuni de lucrări care să facă carosabile mai ales pentru autoturisme următoarele itinerarii:
-La Pisc- Întrecibie- Cantonul Niculești
-accesul din valea Râului Mic spre zona de colibe din regiunea Runcuri
-accesul de pe racordul Gura Râului- Călugăru, în zona văii Mărăjiei la construirea de case de vacanță ce sunt în curs de execuție;
3.3.4. Îmbunătățirea sistemului stradal din localitate
Pe lângă toate măsurile preconizate pentru rețeaua de drumuri exterioară este imperios necesară modernizarea sistemului stradal al localității. În acest sens Primăria urmează să se îngrijească în vederea asfaltării sau pavării cu piatră cubică a întregului fond stradal existent, cu prioritate a străzii pe care sunt amplasate gospodării afiliate sistemului agroturistic al localității.
3.4. Posibilități de promovare a activităților de agroturism
3.4.1. Situația actuală
Condițiile de desfășurare a activităților turistice în zona Gura Râului pot fi considerate ca fiind dintre cele mai bune, cu nimic mai prejos celor majorității zonelor cu specific geografic asemănător, în măsură pentru a putea satisface cele mai mari pretenții referitoare la peisagistică, floră, faună, sporturi de iarnă, etc.
O rețea suficient de dezvoltată de șosele și drumuri practicabile asigură accesul spre locuri de mare interes turistic. Numărul mare de izvoare, râuri și pârâuri, înclinația moderată a pantelor, posibilitățile de aprovizionare din ce în ce mai bune, relieful și vegetația mozaicate, vânatul și pescuitul sportiv, fructele de pădure concură la întregirea unui ansamblu ce înglobează o deosebită valoare turistică.
În primul rând această activitate poate fi dezvoltată și extinsă în această zonă, cu concursul efectiv al crescătorilor de animale, în folosul acestora, al turismului și, în general, ale economiei, acesta dispunând de suficiente posibilități pentru a asigura, nu numai cazarea , ci și o mare parte a alimentelor pentru consum, de cea mai bună calitate.
Din ce în ce mai mulți turiști, mare parte din țară, oameni ai muncii aflați în concediu de odihnă, în majoritate locuitori ai orașelor, muncitori, tehnicieni, intelectuali, își doresc condiții de liniște, de odihnă și reală recuperare, într-un cadru agreabil, cu program independent. Avantajul, în acest domeniu îl reprezintă faptul că se pot organiza excursii în zonă, atât în grupuri de mai mulți turiști cât și individuale sau familiale.
Posibilitățile pe care le pot oferi gospodăriile acestei comune se pot aprecia ca fiind atractive, întrucât cumulează atât elemente necesare odihnei propriu-zise cât și aspecte de agrement , sport și de alimentație din resursele proprii, gospodărești de bună calitate.
Este oportun să se precizeze că atunci când se folosește expresia “Turism rural” sau cuvântul “agroturism” nu se face referire doar la tipul de petrecere al timpului liber prin deplasarea de la o cabană la alta (de exemplu: Gura Râului- Stațiunea Păltiniș; Stațiunea Păltiniș- Cabana Trecătoarea Cerbilor; Gura Râului- Cabana Fântânele etc.) sau utilizând cortul propriu și alimentele din rucsac, ci la un turism cu caracter prelungit, stabil, cu scop de odihnă și reconfortare fizică-psihică prin valorificarea cadrului natural, schimbarea de mediu și relaxare, într-un context mai apropiat de natură de firescul lucrurilor, mai puțin artificial , adică tocmai acele elemente pe care omul zilelor noastre le caută din ce în ce cu mai mare asiduitate, dar, nu trebuie exclus faptul că , în cadrul acestui turism cu caracter prelungit nu se pot face excursiile pe care le-am menționat mai sus.
Pantele cu înclinație, zăpezile abundente oferă condiții de extindere a agroturismului dincolo de sezonul estival, cu nenumărate soluții de practicare a sporturilor de iarnă, eventual cu transport în stațiunea Păltiniș.
Situația actuală a acestui tip de turism este caracterizată doar de câteva nuclee , cu un centru național( A.N.T.R.E.C.- Agenția Națională de Turism Rural, Economic și Cultural) având biroul județean în Sibiu, care a început să se ocupe de satele din Mărginime. Din păcate, condițiile locale sunt insuficient organizate și valorificate , nebeneficiind de o popularizare executivă.
Pe aceste meleaguri , posibilitățile de a aduce agroturismul la un nivel ridicat evolutiv sunt efective, deși acesta nu poate fi realizat decât acceptând o perioadă preparatorie minuțioasă și cu o integrare treptată.
Din punct de vedere social, agroturismul este un act de cunoaștere, de cultură. Dacă, în trecut reprezenta, înainte de toate, o plimbare, un divertisment, astăzi înseamnă un act de instruire și educație. Călătoriile în mediul rural dau oamenilor posibilitatea să-și îmbogățească mintea și sufletul, să îndrăgească natura, să învețe să aprecieze, la adevărata valoare, comorile pământului țării. În acest fel, oamenii au posibilitatea de a cunoaște și înțelege, locuri și oameni, cu altă cultură, alte obiceiuri , alt mod de viață.
Gospodăriile țărănești sunt de o mare diversitate și ele pot fi clasate după mai multe criterii: din punct de vedere al utilității și destinației, al serviciilor oferite turiștilor și din punct de vedere al organizării. În comuna Gura Râului întâlnim gospodării țărănești construite pentru nevoile proprii, În momentul construirii acestora nu s-a avut în vedere integrarea lor într-o rețea turistică sau de cazare. În această grupă se încadrează gospodăriile care doresc să-și completeze veniturile și aderă la rețeaua de agroturism. Acestea oferă condiții minime de cazare pentru acest tip de activitate, încadrându-se în clasa a III-a oferind camere cu 1-3 paturi ( 10-20 m2) cu posibilități de încălzire asigurate și un grup sanitar comun cu alți turiști și cu proprietarul, cu toaletă, lavoar, eventual duș cu apă rece, eventual și apă caldă.
Un alt tip de gospodării întâlnite în Gura Râului sunt acele gospodării țărănești construite pentru nevoile proprii și pentru alternativa turistică, de regulă, aceste gospodării păstrează o parte din arhitectura locală și au condițiile minime pentru practicarea agroturismului. Acest tip de gospodărie se încadrează în clasa a doua oferind camere cu 1-2 paturi (10-16 m2 cu posibilități de încălzire asigurate și grup sanitar comun cu alți turiști și cu proprietarul, cu toaletă, lavoar, duș cu apă rece, eventual cu apă caldă (vezi anexa Nr 2 și tabelul Nr.7)
Oferta agroturistică din această zonă este determinată de ansamblul atracțiilor (naturale, istorice, etc) care pot determina vizitarea anumitor zone de către turiști precum și capacitatea rețelei (baza tehnico-materială, infrastructura) de a satisface, în anumite condiții, cererea populației. Oferta agroturistică este formată dintr-un grup de elemente, existente la un moment dat, numai parțial, pe care o vom numi “ofertă parțială” și un grup de elemente prin intermediul cărora aceasta este pusă în valoare și, împreună cu care formează “oferta reală” (vezi anexa nr.2)
3.4.2. Dezvoltarea corespunzătoare a unei gospodării existente în vatra satului- amenajări sumare pentru adaptarea la activitatea de cazare și alimentație- etapa a II-a
Oferta agroturistică include totalitatea resurselor naturale (peisaje geomorfologice, climatologice, faunistice etc.) și cultural istorice (monumente istorice de artă, arhitectură, religioase, elemente de etnografie , folclor , artă populară, case memoriale- casa memorială a profesorului Nicolae Hanzu) împreună cu baza materială aptă să le valorifice prin programe agroturistice.
Baza materială a agroturismului este formată din totalitatea gospodăriilor țărănești amenajate pentru primirea turiștilor , atestate în acest sens și racordate la o anumită formă de organizare. O gospodărie atestată, este acea gospodărie care îndeplinește condițiile necesare pentru practicarea agroturismului și este încadrată într-o clasă de confort, în conformitate cu criteriile stabilite de Ministerul Turismului prin Hotărârea Guvernamentală Nr.56 din 1995.
Gospodăria țărănească reprezintă celula așezării umane de tipul satului. Funcțional, ea se compune dintr-o mică platformă agroeconomică alcătuită din locuința propriuzisă, spațiile auxiliare (bucătărie de vară, magazii) și din anexele gospodărești (grajduri, cotețe, fânare etc).
Componentele gospodăriei se pot grupa în spații închise (locuința, bucătăria de vară, magazia, grajdurile, cotețele) și spații semideschise (prispa casei, poiata, șopronul) .Aceste spații se grupează în jurul unui teritoriu strict delimitat din suprafața lotului general, care este ograda propriu-zisă. Gospodăria țărănească se poate defini ca o succesiune de spații închise și semideschise grupate în jurul ariei active a ogrăzii.
În cadrul gospodăriei, locuința se amplasează, de regulă, spre stradă sau retrasă la câțiva metri. Sunt, însă frecvente și cazurile de amplasare a locuinței spre adâncimea loturui, anexele fiind amplasate lateral, cu latura îngustă către stradă.
În cadrul gospodăriei mixte agrozootehnice, ograda se zonează funcțional, alături de latura aferentă locuinței, bucătăriei de vară și magaziei, delimitându-se curtea de păsări și cea a animalelor mari.
Zonele cultivate ale lotului se dispun întotdeauna adiacent sistemului funcțional locuințe anexe, neschimbând această unitate.
Pentru a putea intra în circuitul agroturistic, orice gospodărie trebuie să fie atestată și să dețină un certificat de conformitate, certificat obținut ca urmare a îndeplinirii condițiilor cerute.
Evaluarea se face pe baza unei “Fișe de evaluare” a potențialului agroturistic al gospodăriei, iar dacă gospodăria se încadrează în anumiți parametri , ea primește un certificat de conformitate ( vezi anexa nr.3, pagina)Acest certificat îi conferă dreptul de a practica agroturismul.
În vederea obținerii certificatului de clasificare , agentul economic care administrează pensiuni turistice sau ferme agroturistice va întocmi și transmite la Ministerul Turismului, cu 30 de zile înaintea începerii activității pensiunii sau fermei agroturistice următoarea documentație:
-Cererea tip;
-Fișa de prezentare a unității cu prezentarea modului de îndeplinire a criteriilor aferente numărului de stele solicitate;
-Copia autorizației de funcționare pentru agenții economici ca asociații familiale sau persoane fizice autorizate conform Decret lege Nr 54/ 1990;
-Copie după statutul sau după hotărârea judecătorească de înființare, din care să rezulte obiectul de activitate(numai pentru agenții economici constituiți ca societăți comerciale potrivit legii);
-Copia certificatului de înmatriculare la Registrul Comerțului (numai pentru agenții economici constituiți ca societăți comerciale potrivit legii)
-Autorizația sanitară de funcționare,
-Autorizația sanitar veterinară,
-Avizul PSI;
-Schița privind structura , amplasarea și nominalizarea camerelor,
-Avizul specific privind amplasamentul și funcționalitatea unității emis de Ministerul Turismului în conformitate cu prevederile Legii Nr 50 din 1991 privind autorizația executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor ( pentru obiectivele nou construite, situate în stațiuni turistice).
În cazul agenților care desfășoară activitate agroturistică, certificatul de clasificare se afișează la loc vizibil pentru a fi cunoscut de turiști.
Pentru a oferi turiștilor confortul necesar desfășurării activității agroturistice trebuie ținut cont , în primul rând de cazare și alimentație publică.
Cazarea: în agroturism se pot organiza și amenaja mai multe tipuri de cazare:
-Camere mobilate (pentru oaspeți) de categorii diferite, în locuințele gospodarilor, aceștia locuind în aceeași casă sau în apropierea, cu acces separat;
-Case de vacanță, altele decât cea locuită de gospodar, construite ad-hoc sau eliberate în sezonul turistic;
-spații pentru amenajarea unui loc de campare (cu cortul sau rulota), în grădină sau livadă, gospodarul locuind în apropiere pentru a asigura securitatea turiștilor;
-spații secundare în gospodăria sătească(fânare, colibe)
-spații cu destinație specială pentru turiști, construite de către grupuri de locuitori sau asociația turistică sătească (vile, cabane, mini hoteluri);
Toate aceste spații de cazare (mai puțin cele secundare) vor fi mobilate ca să corespundă normelor de clasificare elaborate de Ministerul Turismului care le v-a omologa, iar tarifele percepute se vor stabili în conformitate cu legislația în vigoare, vor fi negociabile și nu vor depăși limitele maxime corespunzătoare categoriei de confort.
Alimentația publică: în satele turistice servirea mesei pentru turiști se poate realiza în mai multe modalități:
-pensiune completă la gospodarul gazdă
-demipensiune
-mic dejun inclus în tariful de închirierea camerei sau a casei;
-pensiune completă sau demipensiune acordată de o familie unui grup de turiști care locuiesc în gospodării diferite;
-pensiune completă sau demipensiune la o unitate de alimentație publică din localitate ( restaurant, pensiune, etc)
-pregătirea mesei de către turiști cu produsele gospodarului și cu ustensilele acestuia
Toate spațiile de alimentație publică vor fi omologate în conformitate cu normele prevăzute de Ministerul Turismului, iar tarifele vor fi stabilite și aplicate pe baza normelor legale în vigoare.
3.5. Strategii de marketing agroturistic
În organizarea și desfășurarea activității de turism în satele turistice, un loc important îl ocupă abordarea acestei activități într-un sistem de marketing- mixt, pornind de la formarea “procesului turistic” pe componentele ansamblurilor până la stabilirea tarifelor, a canalelor de distribuție, a căilor și mijloacelor de promovare, publicitate, și promovarea vânzărilor. În acest sens trebuie să se țină seama de:
-valoarea și varietatea resurselor turistice montane, ocupațiile agropastorale și tradițiile etno-folclorice din zonă;
-poziția favorabilă pe o arteră turistică importantă și în apropierea unor centre turistice și stațiuni montane renumite;
-apropierea de masive montane de mare atractivitate și circulație turistică,
-dezvoltarea socio-economică ridicată a satelor care conduce la un trai confortabil al gospodăriilor, cu efecte benefice pentru primirea și găzduirea turiștilor, inclusiv din străinătate;
-trăsăturile psihostructurale ale populației ce-i conferă un grad mare de ospitalitate, cinste și moralitate;
-gradul mai înalt de emancipare a locuitorilor din sate (cunoscători și de limbi străine)
Inventarierea resurselor turistice naturale și socio-economice se continuă cu analiza detaliată privind posibilitățile de valorificare și de construire a produsului turistic. Este vorba de :
-amenajări pentru dezvoltarea infrastructurii generale (alimentarea cu apă, încălzire, canalizare, epurarea apelor uzate, repararea și modernizarea drumurilor de acces la obiectivele sau de legătură cu magistralele rutiere);
-ridicarea gradului de confort al gospodăriilor ce primesc turiști;
-dotări tehnico- edilitare și comerciale;
-dotări pentru agrement sportiv (pârtii de schi, transport pe cablu, terenuri de sport, poteci turistice, echitație, etc)
Toate aceste amenajări și dotări sunt necesare în toate satele turistice.
Realizarea investițiilor de programe se poate face : cu forțe proprii, prin credite de la bancă, prin asociere cu societăți comerciale românești sau străine, fie prin sprijin financiar din partea statului , fie de la anumiți agenți economici interesați ( mai ales pentru dotările de agrement)
Succesul activității de turism constă nu numai în dotările realizate , ci mai ales în calitatea serviciilor oferite de gospodari. Aceasta presupune profesionalism din partea gazdelor, al celor care acordă servicii turistice. În acest sens formarea și specializarea forței de muncă, în profesii de bază (recepție, bucătărie, patiserie, ospătărie, animație, ghid, etc.) . Trebuie să constituie o preocupare importantă pentru Asociația Turistică Sătească.
3.5.1. Promovarea produsului agroturistic
Atât în turism cât și mai ales în agroturismul din România se face acut resimțită lipsa unei reclame organizate pe plan intern și internațional. O activitate de promovare a produsului turistic bine făcut este “cheia succesului”. Nu se pune problema necesității acțiunilor promoționale. Se pune problema repartizării bugetului destinat acțiunii de promovare a produsului. Pentru a fi bine făcută și pentru a da rezultatele dorite și așteptate, o activitate promoțională trebuie să fie totală. Deci pentru a atinge obiectivele strategice propuse, firma sau întreprinderea de turism trebuie să utilizeze toate acțiunile promoționale, să uzeze de toate tehnicile promoționale și să folosească toate mediile de transmitere a mesajului publicitar. De acțiunea lor în timp și de caracterul lor complementar trebuie să aibă în vedere – nu trebuie folosite izolat ci într-o acțiune îndelungată și operațională în așa fel încât să asigure succesul.
Mediile majore de transmitere a mesajului publicitar în ordine:
1.Presa
2.Radioul
3.Televiziunea
4. Cinematograful
5. Publicitatea exterioară și cea directă;
6.- Publicitatea prin tipărituri – care include:
-afișul,
-catalogul
-prospectul
-pliantul , broșura
-agendele și calendarele
-scrisori de publicitate
În cadrul marketingului agroturistic, promovarea activității agroturistice ocupă un loc aparte, ea fiind o componentă deosebit de complexă și importantă în dezvoltarea agroturismului, componentă ce trebuie să fie prezentată la toate nivelurile.
A. La nivelul gospodăriilor, dacă există posibilități financiare este bine ca ficare din acestea să posede propriul ghid sau pliant în care să fie prezentată atât gospodăria respectivă cât și împrejurimile cu zonele de atracție
În materialul publicitar respectiv, v- fi prezentat:
-satul, comuna din care face parte gospodăria;
-situația gospodăriei în vatra satului;
-terenuri de sport și agrement în apropiere sau în zonă;
-câte mese pot fi asigurate (mic dejun, prânz, cină) și felul meselor ce pot fi asigurate ( aniversări, banchete, mese liniștite în familie, mese oficiale, mese pentru evenimente familiale- nunți, botezuri, onomastice ) ;
-informații despre bucătăria familiei ( mâncăruri și produse specifice);
-pajiști pentru jocuri și șezlonguri;
-dacă sunt admise animalele turiștilor;
-informații despre gospodărie
-condiții de cazare și confort;
-informații privind prețul cazării, al mesei și al serviciilor, etc.,
-schița cu amplasarea gospodăriei față de șosele, drumuri și căi de acces cu toate informațiile necesare pentru identificarea gospodăriei în funcție de mijloacele de transport cu care se deplasează turistul;
-alte elemente specifice de reclamă a gospodăriei (artizanat, meșteșuguri, produse agroalimentare specifice).
În situația în care o gospodărie nu dispune de resurse financiare suficiente pentru întocmirea unui astfel de material, ea se v-a înlocui cu o fișă, care însoțită de o prezentare grafică, sugestivă, v-a fi inclusă într-un material de promovare mai amplu, la nivel de zonă, de județ etc.
B.- La nivel de sat, comună sau zonă geografică promovarea se poate face prin intermediul unui ghid turistic sau sub forma unei casete video care să prezinte imagini sugestive din zona respectivă.
Indiferent de prezentare , materialul trebuie să inventarieze totalitatea gospodăriilor care sunt amenajate pentru agroturism, deasemenea va include informații referitoare la ansamblul teritoriului, elemente de inedit ce pot fi întâlnite, etc.
C .- La nivel regional se va avea în vedere elaborarea unui material mai amplu care să surprindă mai multe elemente caracteristice ale ansamblului respectiv.
D.- La nivel național se poate concepe un ghid , un îndrumar agroturistic și o broșură motivațională.
Acest ghid agroturistic va cuprinde lista agențiilor teritoriale cu adrese și numere de telefon. Ghidul are rolul de a orienta un potențial turist, informațiile oferite vor fi de ordin general, urmărind ca amănuntele să fie oferite de agențiile specializate prin lucrătorii acestora.
Broșura promoțională are scopul de a stimula interesul oaspeților de a petrece vacanțele în gospodăriile țărănești. Imaginile pot fi însoțite de descrierea frumuseților naturale, a peisajelor liniștite, a acțiunilor ce se pot desfășura în cadrul gospodăriei. Broșura poate cuprinde informații despre comunitatea sau, atunci când există posibilități , ea se poate concepe la nivelul fiecărei gospodării. Broșurile pot fi distribuite în cadrul unor târguri, expoziții, sau prin intermediul unor agenții specializate. Un proiect de acest gen este benefic pentru orice comunitate care dispune de o bază materială adecvată și care v-a fi dispusă să facă un efort în vederea dezvoltării zonei respective.
E.- La nivel internațional este necesară realizarea unui catalog de prezentare în detaliu a ofertei agroturistice la nivel județean cât și național.
Includerea locuinței sau a gospodăriei montane în acest catalog necesită realizarea unei documentații asigurate în întregime de experți ai Comisiilor Județene din Zona Montană și a Federației Române pentru Dezvoltarea Montană și anume:
-Formularea unei cereri din partea gospodarului dornic să-și ofere spațiul de cazare și serviciile;
-Expertiza locuinței pentru determinarea gradului de confort al spațiilor de cazare, precum și natura serviciilor oferite;
-Eliberarea certificatului de atestare agroturistică;
-Prezentarea grafică și descriptivă a cadrului natural și a posibilităților de agrement (turism, sport, monumente istorice, obiceiuri tradiționale, etc.) din zona de plasarea gospodăriei agroturistice;
-Tipărirea în culori în condiții grafice deosebite a cataloagelor județene cât și a celui național precum și difuzarea acestora.
Dacă în privința materialelor cuprinzând informații generale, originalitatea, creativitatea, inventivitatea , pot fi avute în vedere pentru ca alături de elementele concrete să contribuie la realizarea unui material atractiv și interesant în cadrul materialelor incluzând informații de detaliu, situația este diferită. Acest gen de materiale publicitare trebuie să fie foarte concrete și cât mai sugestive. Ele trebuie să conțină în mod obligatoriu:
-Prezentarea cât mai amănunțită a gospodăriei agroturistice, număr de camere, numărul de locuri de cazare în fiecare cameră, amplasarea gospodăriei, posibilități de alimentare cu apă (caldă și rece, dotări, amenajări, posibilități de încălzire, alte informații despre gospodărie- număr de animale, felul acestora, suprafața gospodăriei, etc)
-Prezentarea modului în care se poate ajunge în satul respectiv în zona respectivă: mijloace de transport, felul acestora, durata călătoriei, distanța față de cele mai apropiate orașe;
-Prezentarea celor mai interesante elemente ale programului agroturistic (acele aspecte care să trezească interesul turistului)
Există și o serie de modalități specifice de promovare a agroturismului:
-organizarea unor mese, pe anumite trasee frecventate ( la hanuri, moteluri) cu mâncăruri tradiționale cu degustări de vinuri, fructe sau alte mâncăruri specifice, prilej cu care vor putea fi distribuite și pliante reprezentând zona și posibilitățile de practicare a agroturismului;
-publicitate făcută cu prilejul unor târguri, sărbători locale, prilejuite de anumite obiceiuri ( agricole în special)
-organizarea unor expoziții din diferite gospodării care la rândul lor pot fi considerate expoziții în miniatură pentru că dispun de o varietate de produse de artă populară tradițională ( cusături, împletituri, vase de lut, etc)
Difuzarea materialelor poate fi făcută astfel:
-prin intermediul agențiilor de turism specializate;
-prin participarea unui agent de agroturism la târgurile zonale ce au loc în diferite momente ale anului și cu diverse prilejuri;
-publicitate de masă. Această modalitate poate fi utilizată în momentul în care agenția de agroturism va fi bine consolidată și constă în distribuirea de mici afișe sau pliante în cutiile poștale ale cetățenilor, ceea ce presupune însă cheltuieli foarte mari.
Sintetizând toate acestea , ajungem la concluzia că turistul respectiv consumatorul de programe și servicii agroturistice- intră în posesia unor informații referitoare la agroturism (ofertă de cazare, programe și servicii agroturistice) în principal prin intermediul următoarelor căi (canale) de promovare a agroturismului:
-Agenții de turism specializate;
-Rețele și forme de organizare a agroturismului;
-Mijloace publicitare (mass-media), publicații specifice: pliante, ghiduri, panouri de prezentare în locuri publice;
-prin reclama făcută de turiștii care au beneficiat de această formă specifică de turism și au rămas impresionați;
-prin distribuitorii de produse agroturistice
În cadrul activității complexe de promovare a agroturismului, un rol important poate fi jucat de promovarea agroturismului, un rol important poate fi jucat de promovarea unor produse agricole.
În acest sens se v-a analiza un exemplu concret:
Presupunând că într-o zonă este bine reprezentată producția pomicolă, se pot constitui două- trei grupe de gospodării, care se vor specializa într-o anume direcție de valorificare:
-Una din grupe v-a fi sprijinită în prelucrarea industrială cu rețete specifice tradiționale, tipice zonei respective( gemuri, dulcețuri) pentru care se vor obține prețuri corespunzătoare unui produs obținut după metoda țărănească în condiții manufacturiere;
-Într-un alt grup de gospodării ce dispun de o suprafață mai mare , se va sprijini organizarea prelucrării mecanizate a fructelor cu mici mașini frigorifice. Vor fi ambalate mici cantități de fructe proaspete, aspectuoase. Prin această metodă se v-a face indirect , publicitate zonei montane;
-O altă grupă se v-a specializa în efectuarea curelor de fructe, agențiile ce se ocupă de agroturism preocupându-se să facă reclamă acestor gospodării pentru a aduce turiști în vederea degustării fructelor. Bineînțeles că aceasta este o activitate care va aduce venit.
3.5.2. Elaborarea programelor agroturistice
Alături de pregătirea ofertei de cazare , elaborarea programului agroturistic constituie o latură esențială a activității agroturistice.
În elaborarea oricărui tip de program agroturistic vor fi parcurse următoarele etape: 1.- Prezentarea ofertei de cazare;
2.- Inventarierea atuurilor zonei;
3.- Posibilitatea practicării de către turist a unor activități specifice zonei sau sezonului;
4.- Prezentare activităților recreative posibil de realizat;
5.- Stabilirea elementelor de atracție din zonele limitrofe;
6. Includerea în program a atelierelor meșteșugărești și de industrie mică din zonă:
Prezentarea ofertei de cazare
În cadrul acestei etape se vor urmări aspectele referitoare la prezentarea capacității de cazare și a serviciilor ce pot fi asigurate la nivelul gospodăriei sau a comunității rurale.
Capacitatea de cazare v-a fi exprimată pe categorii și clase de confort, precizând cu exactitate și în detaliu toate elementele caracteristice spațiului de locuit:
-dimensiunea încăperilor
-numărul acestora
-intrarea comună cu proprietarul sau separată
-grupul sanitar;
-posibilități de alimentare cu apă rece și caldă
-posibilități de încălzire, etc.
Se v-a face o prezentare atât a încăperilor pentru odihnă cât și a camerelor de zi și a bucătăriei ( dotarea acesteia în detaliu)
Camerele de zi , bucătăria și baia pot fi destinate exclusiv turiștilor sau pot fi utilizate de către aceștia în folosință comună cu proprietarul.
Dacă spațiul de cazare se concretizează în camere ce fac parte integrantă dintr-o locuință, atunci se va prezenta locuința în ansamblul ei.
Servicii ce pot fi asigurate include
-prepararea și servirea mesei.
-posibilitatea procurării unor alimente nepreparate sau semipreparate
-ghid turistic sau călăuză
-supravegherea copiilor;
-posibilități de parcare;
-închirierea unor echipamente și accesorii
-dotarea gospodăriei cu radio, televizor, frigider, etc
Este de preferat ca toate serviciile ( atât cele de bază- cazare, masă și agrement; cât și cele opționale) să aibe precizat prețul pentru fiecare în parte.
Atuurile zonei
Aceste atuuri reprezintă punctele forte în atragerea turiștilor și se pot concretiza între altele:
-cadrul natural: peisaj, fenomene geologice deosebite, floră, faună, calitatea aerului, etc;
-cadrul construit: arhitectura tradițională, specificarea materialelor de construcție utilizate, modul de finisare, aspectul exterior, forma, etc,
-obiective istorice cu însemnătate deosebită;
-obiceiuri etno- folclorice, etc
Practicarea ( opțională ) unor activități specifice zonei sau sezonului
În acest cadru putem să includem activități de genul:
-cositul și strânsul fânului;
-culesul fructelor de pădure;
-fabricarea vinului ( cules, preparare, fabricare, degustare)
-fabricarea țuicii ( cules, preparare, fabricare, degustare)
-prelucrarea laptelui și a cărnii;
-hrănirea și îngrijirea animalelor din gospodărie (mulsul oilor sau al vacilor manual sau mecanic)
-activități artizanale ( cusut, împletit, modelat lut, cioplit piatră și lemn etc)
Toate acestea pe lângă caracterul lor inedit pentru un orășean au și un caracter educativ, mai ales pentru copii.
Bineînțeles că turistul va participa la aceste activități numai atunci când îi va face plăcere acel lucru.
Prezentarea activităților recreative posibil de realizat
În funcție de specificul zonei și de posibilitățile fiecărei gospodării, se pot desfășura diverse activități recreative:
-activități sportive specifice sezonului( drumeții, schi)
-masă câmpenească
-vânătoare ( cu sau fără împușcarea animalului “vânat”)
-pescuit
-sporturi acvatice;
-turism ecvestru;
Prezentarea acestor activități, care pot fi realizate , constituie un motiv în plus pentru atragerea turiștilor într-o anumită zonă.
Elementele de atracție ale zonelor limitrofe
În vederea organizării unor acțiuni , programe sau excursii turistice sunt inventariate și atracțiile turistice din zonele limitrofe, respectiv:
-forme de relief și peisaje atractive;
-oglinzi de ape cu posibilități de înot;
-sporturi nautice sau plajă;
-locuri de pescuit;
-localități sau stațiuni cu izvoare de ape minerale;
-monumente ale naturii sau rezervații;
-locuri istorice
-monumente istorice sau arheologice;
-muzee sau case memoriale;
-sate cu originale creații etno- folclorice;
-manifestări etno-folclorice, sau orice alte atracții ce ar prezenta interes pentru turiști.
Includerea în program a atelierelor meșteșugărești și de mică industrie din zonă
Este posibil ca unii turiști să dorească să se inițieze într-un anumit domeniu al artei populare sau într-un anumit meșteșug., iar majoritatea vor achiziționa produsele rezultate dintr-o astfel de activitate.
De asemenea în orice program agroturistic trebuie să fie precizate următoarele elemente:
-Adresantul: turistul individual sau grupuri de turiști;
-Responsabilul de program: cel care poate da informații suplimentare care rezervă locurile și primește turiștii;
-Durata programului și perioada de timp pentru care este valabil
În rezumat acțiunile care se succed pentru asamblarea unui program agroturistic, în funcție de nivelul de organizare, se grupează după prezenta schemă funcțională:
Nivel Program Nivel
local Agroturistic global
Pregătirea ofertei de cazare Baza de date zonală; Integrarea
-evaluarea gospodăriei/fermă microentităților cu elemente
-atestare și atuuri zonale; pachete de servicii;
instruire, formare de servicii; promovarea zonală
și servicii agroturistice
Promovare ofertă cazare
catalogare, includere și
formare rețea locală
Promovare ofertă colectivă la
nivelul de microentități
agroturistice locale
Elaborare, Promovare, Implementare,
Programe agroturistice
Schema programului agroturistic la nivel local și zonal
( după Șt. Mitrache în “Agroturism rural” -–București , 1996)
Programele turistice pot fi elaborate și îmbunătățite în comun cu oficiile de turism. Solicitând consultații și sprijin din partea inspectoratului școlar ( pentru elevi), comitetului județean de cultură, ele vor fi diferențiate după împrejurări în funcție de:
-durata sejurului
-condițiile meteorologice,
-vârstă,
-sex,
-țara de origine a turiștilor, etc
Geografic în funcție de posibilitățile programelor agroturistice se pot realiza și în alte județe, obiectivele și itinerarele lor, rămânând la latitudinea organizatorilor.
Programele turistice vor fi aduse la cunoștința turiștilor pe diverse căi, audiovizuale(anunțuri, afișe, fotomontaje )
1.-Potențialul de cazare în gospodăriile atestate care au primit certificatul de conformitate;
2.- Pliantul de prezentare a potențialului agroturistic la nivelul zonei;
3.- Programul agroturistic cu precizarea serviciilor puse la dispoziția turiștilor;
4.- Prețuri și tarife de cazare , masă servicii de bază și prețuri orientative pentru activitățile opționale.
Această ofertă reprezintă de fapt instrumentul de intrrea în circuitul agroturistic național și internațional.
3.5.3. Managementul activității de agroturism
Pentru facilitarea intrării în corespondență cu partenerii interni și externi, la toate nivelurile, pe orizontală și pe verticală, este nevoie de adoptarea unor standarde în ceea ce privește criteriile de evaluare , modul de realizare a reclamei și publicității, însemnele folosite, etc.
Rolul managementului este acela de a reuni toate inițiativele individuale în vederea racordării acestora la o rețea națională și internațională de a asigura transpunerea acestora în standarde care să devină ușor accesibile, atât pentru conducere cât și pentru oferta agroturistică.
Pentru a crea o rețea națională, managementului îi revine sarcina standardizării următoarelor activități:
-managementul local
-procedura de identificare a potențialului zonal și global;
-procedura de formare a agenților locali;
-procedura de asistență și consultanță în vederea pregătirii ofertei de cazare și programe agroturistice;
-procedura de catalogare a potențialului agroturistic;
-realizarea programelor de marketing.
Managementul global trebuie realizat de către un agent cu atribuțiuni de master care să supervizeze întreaga activitate pornind de la identificarea inițiativei individuale, a formării entității agroturistice locale până la crearea unei rețele zonale sau naționale.
În cele ce urmează se prezintă schematic problematica managementului agroturistic , după Șt. Mitrache , prezentată în lucrarea “Agroturism rural”- București 1996.
MANAGEMENTUL AGROTURISTIC
MANAGEMENTUL LOCAL MANAGEMENTUL GLOBAL
-Evaluarea globală a zonei -Identificarea operatorilor
-Atestarea zonei; – Elaborarea procedurii de selecție;
-Formarea operatorilor și crearea -Formarea și atestarea operatorilor
agentului local și a agenților economici
-Identificarea și atestarea gospo- –Elaborarea criteriior de clasificare
dăriilor agroturistice – Crearea rețelei zonale, regionale
-Catalogarea gospodăriei în -Crearea rețelei naționale
zona agroturistică ; – Program de marketing;
– Realizarea programului agroturistic –Ghiduri și cataloage
– Pregătirea ofertei agroturistice ; – Promovare și publicitate
3.5.4. Rețeaua agroturistică
Dacă se dorește să se prezinte la modul general o rețea agroturistică, atunci trebuie neapărat de făcut referire la trei elemente , și anume:
1.-Agentul local
2.-Programul agroturistic
3.-Managementul corespunzător unui anumit nivel de organizare.
Prin intermediul rețelelor agroturistice se pot efectua schimburi de turiști(pe plan extern); concretizându-se astfel mai ușor contractele între diferiți parteneri.
În cadrul agroturistic, promovarea produsului agroturistic se va realiza în mai multe etape:
1.- Etapa de organizare și instruire a personalului ce-și va desfășura activitatea în acest domeniu. Tot în cadrul acestei etape va avea loc și procesul de consolidare a regulilor și procedurilor care vor fi urmate în viitor. Pe această bază se formează logistica de agroturism.
2.- Etapa de formare a bazei de date pe seama relațiilor contractuale stabilite. Această bază de date va cuprinde:
-oferta de cazare;
-produse agroturistice oferite;
-rețeaua locală și zonală.
3.- Etapa de promovare și realizare a circuitului turistic. Aceasta este de fapt etapa care corespunde realizării ofertei agrotehnice.
Atribuțiile serviciilor (organismelor) care au ca obiect de activitate agroturismul sunt următoarele:
a.- La nivel național
-elaborarea strategiei privind agroturismul;
-elaborarea metodologiilor , procedurilor și inițiativelor legislative;
-elaborarea standardelor și criteriilor de practicare a agroturismului;
-formarea specialiștilor care se vor ocupa de atestarea bazei materiale agroturistice;
b.- La nivel zonal sau județean:
-identificarea și atestarea gospodăriilor;
-instruirea și formarea gospodarilor în vederea adoptării unei ținute la nivelul criteriilor în baza cărora au obținut certificatul de conformitate;
-acordarea de asistență tehnică în construcția de locuințe noi și modernizarea celor existente, astfel încât să devină compatibile cu cerințele practicării agroturismului;
-menținerea sub observație a gospodăriilor certificate;
-elaborarea documentației necesare catalogării gospodăriilor agroturistice și racordării acestora la circuitul agroturistic;
-realizarea de trasee turistice pentru zonele în care există o bază materială agroturistică corespunzătoare;
c.- La nivel local
Specialistul agricol trebuie să devină consilier care să poată promova în sens larg conceptul de agroturism. Trebuie să consilieze gospodarul, atât din punct de vedere al capacității de cazare cât și al capacității de acordare a condițiilor de pensiune și organizarea unor activități recreative. Pentru aceasta el trebuie să vină în sprijinul gospodarului cu amendamente și soluții corespunzătoare în vederea creșterii producției vegetale și animale, ameliorarea unor rase de animale, obținerea unor produse bio, pentru a realiza o concordanță între nivelul condițiilor naturale cu cele de hrană.
Se va prezenta în continuare un model de rețea agroturistică produs al Federației Române pentru Dezvoltarea Montană ( F.R.D.M.)
1.- La nivelul Federației Române pentru Dezvoltare Montană au loc următoarele activități:
-elaborarea rețelei naționale agroturistice cu un dispecerat în București
-elaborarea baze de date privind concentrarea ofertei de cazare;
-promovarea agroturismului intern și extern;
-realizarea de servicii de reclamă și publicitate prin: pliante, cataloage, mass–media, etc.
-prezentarea națională a cererii și ofertei agroturistice organizată pe județe, zone, trasee;
-organizarea unor rețele de transport pentru grupuri organizate.
2.- La nivelul filialelor Federației Române pentru Dezvoltare Montană
-gospodăriile expertizate și certificate vor dobândi calitatea de membru FRDM;
-se definește agentul economic cu rol de dispecerat teritorial (județ, zonă, comună), în funcție de baza materială certificată și de zona de deservire;
-Se definește forma juridică a agentului economic în funcție de implicarea acestuia în circuitul agroturistic;
-Se realizează preluarea turistului sau a grupului de turiști din momentul intrării în zona de influență și se ocupă ca acesta să ajungă la spațiul de cazare pentru care a optat;
-Se stabilește împreună cu gospodarii modul de formare al prețurilor practicate pe zonă sau bazin;
3.- la nivel de gospodărie se asigură pe variante:
-servicii de cazare;
-servicii de cazare și pensiune
-servicii de cazare, pensiune și servicii recreative.
Sintetizând cele prezentate anterior, schematic orice rețea agroturistică trebuie să fie prezentată la trei nivele:
1.-pe plan local: un agent agroturistic
2.-pe plan zonal- o agenție agroturistică;
3.-pe plan național: un dispecerat care să concentreze cererea și oferta întregii activități agroturistice a rețelei și să dispună de programe promoționale;
3.6. Măsuri complementare de diversificare a repertoriului de agrement
și sport din cadrul comunei Gura Râului
3.6.1. Modernizare și sporirea activității căminelor culturale existente:
Animația și agrementul au un loc important în ocuparea unui sejur turistic. Resursele turistice variate ale unui sat turistic pot genera numeroase forme de petrecere a timpului liber prin amenajarea a diverse dotări sau organizarea unor acțiuni turistice corespunzătoare celor mai diferite motivații și pentru cele mai diferite segmente de turiști.
Pentru perioadele de iarnă, mai reci și mai umede se pot amenaja săli de club (biliard, tenis de masă, popicărie, video, discotecă), biblioteci.
Acțiunile pot fi foarte diverse, pornind de la cele cultural artistice, la cele ocupaționale specifice satului sau la excursii în împrejurimi.
La căminul cultural din Gura Râului se poate organiza discotecă, videotecă, popicărie, spectacole de dansuri populare cu formația de dansuri populare locală, corul bărbătesc, corul de femei și junii satului, toate acestea contribuind la petrecerea timpului liber într-o ambianță inedită.
3.6.2. Edificarea și dezvoltarea etapizată a unor baze sportive cu terenuri de tenis de câmp, popicării, centre de natație
Cu ajutorul Consiliului Local se pot organiza, pe unele terenuri, spații de agrement cum ar fi: terenuri de tenis de câmp, (care se pot folosi și ca patinoare pe timp de iarnă), terenuri de baschet, fotbal, volei sau alte jocuri sportive. Cu ajutorul unor societăți comerciale sau a asociațiilor locale se pot asigura unele dotări de agrement. În general, agenții economici împreună cu asociația locală pot organiza contribuind cu o cotă parte la amenajarea unor dotări în această zonă, diferite sporturi: alpinism, drumeții montane, cooperând astfel cu deținătorii bazei de cazare, formând asociații mixte care pot suporta mai ușor concurența.
Toate dotările precum și ocupațiile tradiționale care pot atrage turiști, vor fi trecute în oferta fiecărei locuințe, ofertă care se inserează în catalogul general de publicitate.
În cadrul asociației turistice sătești se organizează un colectiv de animatori care se ocupă cu problemele de agrement și divertisment.
Totodată se mai pot organiza centre de închiriere a diferitelor articole sportive și de agrement cum ar fi: biciclete, articole sportive de schi și articole de pescuit sportiv.
Tot în cadrul acestor centre se pot organiza și puncte de reparații ale acestor articole sportive și de agrement.
3.6.3. Posibilități de extindere a activității și în sezonul rece : pârtii de schi alpin, patinoare naturale
În această zonă se pot amenaja pârtii de schi iar, cu timpul acestea vor putea fi dotate cu Baby schi, teleschi și chiar telescaune. Așa cum am menționat mai sus, se pot amenaja patinoare, pe terenurile de tenis de câmp deja amplasate. O variantă viabilă ar fi transportul zilnic al doritorilor la Altiniș, unde vor putea folosi dotările de specialitate existente.
Pentru o bună desfășurare a acestor activități se pot organiza cursuri de inițiere pentru schi și patinaj. Este preferabil ca, cu ajutorul Federației Române de Schi, să se inițieze ca instructori pentru acele cursuri localnicii comunei, pentru început predând alături de instructori calificați, după care aceștia urmând a-și desfășura singuri activitatea
Capitolul 4
Probleme de organizare și marketing
4.1. Măsuri de pregătire a populației pentru noile ocupații posibile
4.1.1. Popularizarea avantajelor agroturismului
Agroturismul și implementarea acestuia implică un considerabil volum de muncă pentru realizarea unei strategii concrete, care să individualizeze atât modalitățile în organizare, cât și aspectele pozitive și potențiale ale comunei Gura Râului.
Agroturismul are ca efect reducerea șomajului prin reconversia populației în meserii care să includă activitatea turistică. În această situație pot fi incluși copiii și soția casnică a gospodarului care închiriază camere turiștilor, aceștia având o serie de sarcini în a deservi activitatea turistică, cum ar fi: realizarea diverselor servicii solicitate de turiști, întreținerea curățeniei, servitul mesei, etc.
Dezvoltarea agroturismului în plan socio-cultural, reprezintă un factor de creșterea calității vieții, a nivelului de trai, prin crearea unei infrastructuri moderne prin intermediul turiștilor.
Dobândirea unui nivel, cel puțin , mediu de cunoaștere a unei limbi străine, comportamentul civilizat conduc la o ameliorare sensibilă a condiției morale a locuitorilor din Gura Râului.
Agroturismul reprezintă o puternică motivație pentru dezvoltarea învățământului în direcția turismului. Pentru populație această activitate poate constitui o sursă de venituri care , la rândul lor permit investiții în domeniul agriculturii, a micii industrii locale. În același timp este o piață pentru produsele nealimentare și alimentare obținute în sectorul privat, cât și pentru desfășurarea unor activități productive, adiacente celei turistice. Se justifică în plan economic rolul turismului de multiplicator al activității economice.
Agroturismul poate fi considerat o sursă importantă de venituri, în condițiile unei legislații care să permită administrației locale să dispună de taxe și impozite încasate din activitatea turistică și din cea productivă a comunei.
Dezvoltarea excesivă și necontrolată a agroturismului în regiune ar putea să conducă la dezechilibre naturale, la compromiterea spațiilor naturale prin extinderea amenajărilor turistice.
Expansiunea turismului, dacă nu se desfășoară rațional poate conduce la reluarea activității economice preexistente. Noua activitate turistică trebuie să se insereze corect în economia locală și să favorizeze și activitățile tradiționale.
În concluzie amenajarea turistică a acestei comune, ca parte componentă a amenajării teritoriului zonei Mărginimii Sibiului trebuie considerată ca o soluție de îmbunătățire a spațiului care să se subsumeze unui obiectiv de deschidere generală a amenajării teritoriului, evitând dezechilibrele ecologice, cu riscuri materiale și economice mari. Dimensionarea corectă a acestor activități, în contextul ecologiei v-a conduce la o dezvoltare durabilă a zonei montane.
4.1.2. Detalierea posibilităților de abordare graduală a ocupației de găzduire și alimentare
Marketingul agroturistic reprezintă ansamblul activităților privind crearea și adaptarea produselor și serviciilor , strategia comercială și utilizarea mijloacelor necesare pentru aplicarea acestei strategii.
În cadrul pieței interne, un loc aparte deține piața turistică, piață care se constituie , în același timp ca un segment distinct al pieței serviciilor, fiind , de fapt, o componentă de bază a acesteia,
Conceptul de piață turistica nu diferă, în esență, de cel al pieței în general, putând fi definită ca sferă economică de confruntare a ofertei cu cererea de servicii turistice, a realizării acestora prin intermediul operațiunilor de vânzare- cumpărare..
Piața agroturistică este supusă acelorași legi ca orice piață turistică, în general , manifestându-se la nivelul acesteia și unele particularități pe care le vom trece în revistă, în continuare. Cele două laturi ale pieței agroturistice aflate în confruntare continuă sunt separate în spații, ceea ce face ca realizarea actelor de vânzare- cumpărare să fie posibilă printr-o deplasare a cererii spre zonele de interes turistic. Aceste deplasări sunt determinate , în esență de necesitatea satisfacerii unor nevoi turistice.
Satisfacerea nevoii turistice este însoțită în mai toate cazurile și de cumpărarea unor mărfuri, unele aflate în legătură directă cu produsul agroturistic, fiind integrate acestuia, altele ocazionate de acesta. Luând în considerare obiectul pentru care se manifestă cererea, distingem piața serviciilor agroturistice propriu-zise și piața mărfurilor. Aceste piețe se află, de regulă, în raporturi de complectare, putându-se găsi, însă, și în raporturi de concurență sau indiferență.
Piața agroturistică evoluează sub influența a numeroși factori: volumul, structura și calitatea resurselor agroturistice, gradul de amenajare agroturistică, nivelul de dezvoltare a infrastructurii, etc.
Volumul , structura și calitatea resurselor agroturistice exprimă potențialul agroturistic al unui anumit teritoriu. Un potențial turistic ridicat determină o capacitate scăzută. Această capacitate poate fi numai potențială, ea trebuind să fie pusă în valoare prin lucrări de amenajare.
Gradul de amenajare agroturistică influențează, la rândul lui piața agroturistică. Un teritoriu amenajat insuficient oferă posibilități mari de extindere a pieței, în timp ce un teritoriu amenajat integral, oferă posibilități de creștere pe cale intensivă a pieței.
Nivelul de dezvoltare a infrastructurii oferă posibilități mai mari sau mai reduse de valorificare a unor resurse turistice: astfel un teritoriu cu o ofertă potențială va fi mai ușor de valorificat în condițiile unei infrastructuri dezvoltate și ca urmare posibilitățile de extindere a pieței sunt mai ridicare.
4.1.3. Detalierea prevederilor “Normelor și criteriilor minime privind clasificarea pe stele a pensiunilor turistice și a fermelor agroturistice” aprobate prin ordinul Ministerului Turismului.
Pentru dezvoltarea turismului și promovarea inițiativei private , statul român sprijină persoanele fizice și asociațiile familiale ( autorizate potrivit legii) care asigură servicii turistice, în pensiuni sau ferme agroturistice.
Amplasarea pensiunilor turistice trebuie realizată în locuri ferite de surse de poluare și de orice alte elemente ce pot pune în pericol sănătatea sau viața turiștilor.
În funcție de nivelul de dotare și calitatea serviciilor oferite, pensiunile agroturistice se clasifică pe “stele” de la “1” la “4”, potrivit unor criterii bine stabilite.
În continuare se prezintă unele criterii minime privind clasificarea pe stele a pensiunilor agroturistice:
Criterii privind construcțiile , instalațiile și spațiile de folosință comună, pentru pensiunile încadrate la “1 stea”:
-Clădirile și anexele gospodărești să fie în bună stare , curat întreținute și cu aspect general corespunzător,
-Căile de acces proprii și spațiile înconjurătoare (din raza vizuală a turiștilor) să fie întreținute corespunzător:
-Bucătăria dotată cu echipamente moderne de preparare și conservare a alimentelor: mașină de gătit sau reșou electric cu minimum două ochiuri, vase pentru prepararea alimentelor și ustensilele de bucătărie de dimensiuni și cantități corelate cu numărul locurilor de cazare, echipamente pentru păstrarea prin frig a alimentelor;
-Instalație de apă curentă rece;
-Racord la rețeaua publică de canalizare sau la mijloacele proprii de colectare și epurare a apei;
-Clădirea să fie racordată la rețeaua electrică;
-Accesul în camerele de dormit și grupurile sanitare să se facă direct, fără a se trece prin alte camere folosite de către gazdă.
Criterii privind construcțiile, instalațiile și spațiile de folosință comună pentru pensiunile încadrate ca “2 stele” mai introduc următoarele:
-Spațiile aflate mai sus de etajul IV, să fie deservite de lift;
-Instalație de apă curentă caldă și rece;
-Spații pentru servirea mesei dotate cu mese, scaune și inventar de servire.
Criterii privind construcțiile instalațiile și spațiile de folosință comună pentru pensiunile încadrate la “3 stele” trebuiesc să dispună, suplimentar față de celelalte categorii de clasificare , de următoarele:
-Clădirile, inclusiv anexele gospodărești să fie în stare foarte bună, perfect întreținute și cu arhitectură specifică zonei;
-Căile de acces proprii și spațiile înconjurătoare (din raza vizuală a turiștilor cazați) să fie perfect întreținute;
-Plită electrică sau cu gaze;
Criterii privind construcțiile , instalațiile și spațiile de folosință comună pentru pensiunile încadrate la “4 stele” vor conține în plus pe lângă celelalte categorii de clasificare , următoarele:
-Hol de primire în suprafață minimă de 12 m2 mobilat și decorat corespunzător;
-Spațiile aflate mai sus de etajul II să fie deservite de lift;
-Bucătăria să conțină cuptor cu microunde, vase pentru prepararea alimentelor și ustensile de bucătărie din inox sau alt material de calitate superioară, de dimensiuni și în cantități corelate cu numărul locurilor de cazare;
-Sufragerie dotată cu mobilier adecvat, de calitate superioară și inventar de servire , de cea mai bună calitate;
-Aer condiționat;
-Garaj sau parcare proprie- numărul locurilor de parcare va fi de cel puțin 30% din numărul camerelor.
Criterii privind spațiile de cazare pentru pensiunile agroturistice încadrate în categoria de clasificare de “1 stea”:
-Numărul maxim de locuri ( paturi) într-o cameră “4”;
Suprafața minimă a camerelor:
-Camere de un loc 8 m2;
-Camere de 2 locuri 11 m2;
-Camere de 3 locuri 14 m2;;
-Camere de 4 locuri 16 m2;
-Dormitorul din apartamente 11 m2;
-Salonul din apartamente 11m2
Grup sanitar comun compus din :
– O cabină WC la 10 locuri;
-Un spălător cu un lavoar , cu apă curentă rece, la 10 locuri;
-Cabină duș cu apă caldă și rece, la 15 locuri;
-Încălzire cu sobă de teracotă sau alte echipamente admise de PSI;
-Pe timp de iarnă va fi asigurată în camerele de dormit, spațiile pentru servirea mesei și în băi, o temperatură minimă de 180C.
Criterii privind spațiile de cazare pentru pensiunile agroturistice încadrate în categoria de clasificare de “2 stele” , mai conțin în plus față de cealaltă categorie de clasificare, următoarele:
-Număr maxim de locuri (paturi)într-o cameră este de “3”
Suprafața minimă a camerelor (m2)
-Camere de un loc 9 m2;
-Camere de 2 locuri 12 m2;
-Camere de 3 locuri 16 m2;
-Dormitorul din apartamente 12 m2;
-Salonul din apartamente 12 m2;
-Pardoselile sunt acoperite integral sau parțial de covoare sau carpete;
-Televizor în spațiu comun;
-Radio în spațiu comun.
Criterii privind spațiile de cazare pentru pensiunile agroturistice încadrate în categoria de clasificare de ”3 stele” mai conțin în plus față ce cealaltă categorie de clasificare , următoarele:
-Numărul maxim de locuri (paturi) într-o cameră este de “2”;
Suprafața minimă a camerelor (m2):
-Camere de 1 loc 10 m2;
-Camere de 2 locuri 13m2;
-Dormitorul din apartamente 14 m2;
-Salonul din apartamente 14m2;
-Camerele dispun de grup sanitar propriu, încălzire centrală sau cu gaze, la sobă de teracotă;
-Pe timp de iarnă va fi asigurată, în camerele de dormit, spațiile pentru servirea mesei și în băi o temperatură minimă de 180C;
-Sursă proprie de încălzire în camerele de baie (încălzire centrală sau alte mijloace admise de PSI);
-Televizor în camere sau apartamente;
-Telefon la dispoziția turiștilor.
Criterii privind spațiile de cazare pentru pensiunile agroturistice încadrate în categoria de clasificare “4 stele” mai conțin în plus față de cealaltă categorie de clasificare , următoarele:
-Numărul maxim de locuri ( paturi ) într-o cameră este de “2”
Suprafața minimă a camerelor (m2):
-Camere de un loc 15 m2;
-Camere de 2 locuri 18 m”;
-Dormitorul din apartament 18m2;
-Salonul din apartament 18 m2;
-Pardoselile sunt acoperite cu covoare sau mochetă de bună calitate care atenuează zgomotul ( pardoselile din parchet, marmură și alte materiale similare pot fi acoperite parțial);
-Televizor color în cameră sau apartamente;
-Radio în cameră sau apartamente,
Dotarea cu mobilier , lenjerie și alte obiecte din pensiunile agroturistice de categoria de clasificare de “1 stea”:
-Pat cu saltea;
-Masă și scaune;
-Cuier;
-Oglindă sau toaletă la dispoziția turiștilor;
-Plapumă, pled sau pătură de calitate superioară(pătură sau pled- câte două bucăți de persoană). La această categorie se admit și pleduri din țesături în amestec;
-Perne mari;
-Cearceaf pentru pat și cearceaf plic, pled, pătură sau plapumă;
-Fețe de pernă;
-Prosop pentru față ( o bucată/ persoană);
-Perdele obturante sau alte mijloace estetice de obturarea luminii;
-Perii pentru haine și pantofi;
-Scrumiere (opțional);
-Pahare ( 2 buc/ persoană).
Dotarea cu mobilier , lenjerie și alte obiecte din pensiunile agroturistice de categoria de clasificare de “2 stele”
-Perne mari cu fulgi;
-Prosoape plușate pentru baie (1 buc/ persoană);
-Veioză sau aplică la capătul patului.
Dotarea cu mobilier , lenjerie și alte obiecte din pensiunile agroturistice de categoria de clasificare de “3 stele”:
-Mobilier uniform ca stil și calitate;
-Pat cu somieră, cu saltea sau pat cu saltea relaxa;
-Husă de protecție din material absorbant și lavabil (molton, țesătură matlasată sau pânză absorbantă) care se interpune între saltea și cearșaf având ca scop protejarea saltelei de îmbibarea cu transpirație, etc;
-Dulap sau spațiu amenajat pentru haine și umerașe;
-Perdele transparente.
Dotarea cu mobilier, lenjerie și alte obiecte din pensiunile agroturistice de categoria de “4 stele”:
-Saltea cu grosimea de 5 cm., din lână;
-Halat de baie;
-Vază pentru flori.
Garsonierele și apartamentele vor avea în plus:
Pentru categoria “1 stea”:
-Scaune tapițate,
-Masă sau măsuță,
-Perdea,
-Covor, etc. de calitatea celor din dormitor;
Pentru categoria “2 stele”
-Demi-fotolii;
Pentru categoriile de “3 stele” și “4 stele”:
-Fotolii sau canapea,
-Frigider,
-Servantă bar cu pahare de apă , vin, coniac.
4.1.4. Înregistrarea și instruirea doritorilor de a activa în domeniul găzduirii, alimentației, ghidajului turistic, transportului, etc.
Modernizarea și dezvoltarea activităților de agroturism depind într-o proporție ridicată, de nivelul de dezvoltare al gospodăriei țărănești, de posibilitățile acesteia.
Sprijinirea turismului rural, trebuie să-și găsească corespondență în sprijinirea tuturor factorilor care concură la realizarea acestuia și, în primul rând, la sprijinirea gospodăriei țărănești, în jurul căreia gravitează întreaga activitate.
În sprijinirea gospodăriei țărănești care aderă la forma organizată a agroturismului trebuie pornit atât de la formarea educațională cât și de la dotarea materială a acestora.
Gospodăria țărănească agroturistică are nevoie de consultanță, asistență și formare, pe tot parcursul implementării noii activități.
Participarea gospodăriei țărănești la programe educaționale și de instruire va conduce la conștientizarea rapidă a acesteia , la pregătire din punct de vedere calitativ și dezvoltarea ofertei de cazare, a patrimoniului agroturistic.
Fundațiile , asociațiile cu rol și scop profesional care sprijină dezvoltarea și implementarea agroturismului dispun de un management propriu, de pachete de instruire și formare a gospodăriei țărănești care trebuie să devină capabilă a oferi servicii de calitate.
Un mare rol în domeniul pregătirii și conștientizării îl joacă și emisiunile radio și de televiziune, prin promovarea celor care au reușit în acest domeniu sau prin prevenirea unor situații nedorite.
Forma organizatorică sub care se poate desfășura o activitate de agroturism poate fi:
-o asociație profesională sau de întreprinzători privați;
-asociație non profit;
-societăți comerciale cu rol de dispecerat, care pot forma o rețea proprie de agenții sau filiale locale, specializate în astfel de servicii.
4.2. Măsuri de popularizare a posibilităților turistice nou propuse
În cadrul comunii Gura Râului, în anul 1997 este înființată “Asociația prof. Nicolae Hanzu” care are ca scop desfășurarea activităților umanitare, cultural – artistice și nu în ultimă măsura activitatea agroturistică. Începând din anul 1997, cu ajutorul A.N.T.R.E.C., s-a reușit autorizarea și omologarea a 22 de case pentru desfășurarea activității agroturistice.
De la data atestării acestora s-au perindat mai multe serii de turiști care au rămas încântați de ospitalitatea localnicilor și frumusețile naturale oferite de această zonă. Tot în această perioadă au fost găzduiți și turiști străini care, de asemenea au plecat cu o impresie foarte bună despre modul de organizare, cazare și alimentație.
Se poate preciza aici, ceea ce înseamnă un lucru foarte mare pentru comuna Gura Râului, că la data de 21 mai 1998, prin A.N.T.R.E.C. au fost găzduiți zece președinți ai unor agenții agroturistice din Franța. Se speră ca , pe viitor să se întocmească contracte ferme de primire a turiștilor francezi dornici de liniște și frumos.
Capitolul 5
Modalități de finanțare și execuție a planurilor propuse
Având în vedere că este vorba de o activitate economică, specifică relațiilor economiei de piață, agroturismul v-a cere, de la demarare și până la faza finală investirea unor fonduri care se vor obține din acumulările realizate,din ocupațiile tradiționale.
Din capitolele precedente (al posibilităților în domeniul zootehnic și al agriculurii) se constată existența unor activități care pot aduce sporuri de venituri în cazul folosirii abile și pricepute a terenurilor și a efectivelor de animale existente.
Deoarece această activitate este propusă spre implementare după o lungă perioadă a relațiilor economice de tip socialist care nu a permis realizarea unor acumulări corespunzătoare se cere imperios găsirea unor modalități de finanțare.
5.1. Finanțare pe bază de fonduri proprii
5.1.1.Studiul pieței turistice interne din zone lipsite de relief muntos ale țării;
În România , cazarea , la cetățeni, a persoanelor care vizitau așezările rurale s-a practicat mult timp în mod neoficial și neorganizat.
În 1973, printr-un Ordin al Ministerului Turismului au fost declarate sate turistice 13 localități.
În 1974 a fost interzisă cazarea cetățenilor străini în locuințe particulare, punându-se punct preocupărilor pentru dezvoltarea turismului rural. După 1989 aceste preocupări au fost reluate și agroturismul a devenit o formă de turism oficializată.
În România anului 2000 erau peste 8.000 de gospodării țărănești corespunzătoare practicării turismului rural, număr forte mic dacă se are în vedere faptul că numai în zonele montane și submontane există peste 600.000 de case care după unele amenajări ar putea fi utilizate pentru cazarea turiștilor.
În diferite regiuni și state ale lumii s-au dezvoltat diverse forme particulare de turism rural.
În Germania și Austria , predominant este tipul de vacanță la fermă, pentru turiștii care doresc să participe nemijlocit la activitățile zilnice ale fermei: mersul la stână, mulsul vacilor, culesul strugurilor, uscarea fânului, etc.
În S.U.A. și Canada, turismul rural îmbracă o altă formă: turiștii sunt cazați la ferme din Idaho, Texas și Montana, trăind pe viu mitul american al Cowboy-lor- mânatul vacilor. Obișnuiți cu confortul de la orașe, americanii plătesc sume importante pentru un sejur de 7-14 zile, în condiții incomode, dormind în corturi, spălându-se în apele reci ale râurilor, făcând eforturi de adaptare fizică și psihică la un alt mod de viață, pentru a-și regăsi, în mijlocul naturii , adevărata identitate.
În Franța există programul “ Vacanța vârstei a III-a – satele turistice”.
Turismul ecvestru a devenit o mișcare proprie turismului rural, afirmându-se în spațiile rurale cu infrastructuri specifice sau acolo unde s-au găsit soluții de utilizare a cailor și în afara sezonului turistic.
5.1.2. Organizarea unei „Agenții turistice” locale care să promoveze atât acțiunile de pregătire a fondului de baze agroturistice cât și propaganda și atragerea turiștilor
Această modalitate de finanțare se bazează pe resurse proprii provenite din gospodăria fiecărui sătean doritor de a desfășura activitatea de agroturism.
O gospodărie din zona Mărginimii Sibiului , implicit cea a Gurii Râului poate să dețină resurse financiare proprii necesare desfășurării acestei activități. Aceste resurse provin tocmai din activitățile agrozootehnice derulate până în prezent. Dar , pentru a crește acest indice economic ar fi oportun ca familiile rurale să aibă o dublă sau triplă dependență economică, reorientându-se și spre alte activități, având în vedere că păstoritul prezintă o decădere constantă. Prin această reorientare se pot mări resursele financiare ale unei gospodării, resurse care se pot capitaliza, cu scopul precis de a fi folosite la finanțarea activității de turism rural.
5.2. Finanțarea pe bază de credite bancare românești
Acest tip de finanțare impune , în primul rând o credibilitate morală și materială a persoanei care dorește să obțină credite de la o bancă românească.
Persoana în cauză este obligată să depună un dosar care să conțină toate actele necesare creditării și să aștepte avizul favorabil al băncii. Pe lângă acestea trebuie avut în vedere faptul că banca practică o dobândă de creditare foarte ridicată; persoana solicitantă a creditului bancar trebuind să asigure un girant sau chiar și doi, și deasemenea trebuie să declare bunurile în care dorește să investească, la valoarea de piață, pe întreaga perioadă a ipotecării lor.
Aceste elemente denotă gradul mare de rigiditate al sistemului bancar românesc și duce la lipsa de interes în promovarea unor asemenea activități de către micii întreprinzători.
La ora actuală ar fi necesară existența pe piața bancară românească a unor instituții care să vină cu programe realiste și în interesul micilor întreprinzători, programe caracterizate printr-o mai mare flexibilitate în acordarea de credite, gajarea creditului realizându-se nu prin bunurile existente ci pri cele propuse a fi realizate , termene de scadență mai lungi precum și o dobândă atractivă.
5.3. Finanțări pe bază de credite externe
În acest sens este necesar sprijinul material și financiar al Ministerului Turismului și al programului PHARE în cadrul căruia există o strategie și o politică clară de promovare a turismului pe piața internă sau externă a României.
De asemenea , Ministerul Turismului ar trebuie să găsească modalități de atragere a capitalului investițional al organizațiilor și instituțiilor internaționale interesate în integrarea României în Uniunea Europeană prin turism în general, promovând, unele forme noi de turism cum ar fi: turismul rural, cel ecologic și cel cultural.
O modalitate viabilă de a intra în posesia capitalului necesar este aceea a găsirii unor persoane sau a unor instituții din străinătate care să dorească o cooperare pe tărâmul turismului în România, sponsorizând demarajul acțiunilor.
Este de la sine înțeles că natura provenienței capitalului și obligativitatea returnării lui la termenele scadente implică o activitate susținută, serioasă și responsabilă de care locuitorii satelor românești vor trebui, în permanență să țină cont.
5.4. Modalități de stabilire a liniei de maximă eficiență a acțiunii,
consulting, etapizări
Eficiența economică este exprimată prin relația dintre rezultatele obținute într-o anumită activitate cu caracter economic și cheltuielile efectuate pentru derularea activității. Astfel, activitatea de turism rural, este pe de o parte consumatoare de resurse, iar pe de altă parte- producătoare de servicii. În acest sens, și activității de turism rural îi revin sarcini multiple pe linia eficienței economico –sociale.
Câteva dintre elementele care concură la obținerea unei cât mai mari eficiențe economice, pornind încă de la faza de studiu a posibilităților locale, până la cea de implementare și cea de perpetuare vor fi prezentate în continuare, astfel:
-în primul rând crearea unui cadru local de activități specifice: găzduire, alimentație publică, prestări de servicii, desfaceri de produse naturale, transporturi turistice, etc.,
-inventarierea resurselor naturale , antropice și culturale ce pot fi utilizate ca potențial turistic și analiza informațiilor obținute;
-alcătuirea unor echipe de lucru cu populația locală , cu organizațiile regionale guvernamentale interesate în dezvoltarea turismului;
-identificarea valorilor și posibilităților ce pot sta la baza unui turism durabil;
-propuneri de lansare a unor noi forme turistice , care să includă și turismul educațional pe diverse teme: științific, cultural, de mediu înconjurător;
-crearea unei strategii de stabilire a căilor și mijloacelor de circulație și de dezvoltare a unor sisteme de transport durabile;
-aprecierea tuturor nevoilor de exploatare a resurselor existente, care să includă măsuri de instruire și educare a populației, încă de la nivelul școlar.
Astfel studiul de eficiență, în toată complexitatea lui urmărește să definească gradul de mulțumire a turistului față de mijloacele funcționale puse la dispoziție precum și, să stabilească modalități concrete de creștere a satisfacției acestuia , cu investiții cât mai reduse și într-un termen cât mai scurt, element ce duce la creșterea încasărilor și, implicit la creșterea profitului.
În acest sens , pornind de la primele ore de inițiere, factorii de găzduire vor fi înștiințați de faptul că, prețurile exagerate, comportamentul nepotrivit față de turiști, precum și nerespectarea elementelor minimale de omologare sunt factori ce concură la crearea unei faime proaste și respectiv, la declinul afacerii.
Factorii de găzduire trebuie să fie conștienți de faptul că activitatea de agroturism este rentabilă dacă se întinde pe perioade cât mai lungi și că au tot interesul ca , prin activitatea desfășurată și prin oferta propusă să creeze simpatii acestea constituind cea mai bună reclamă în mediul din care provine turistul.
Din cele de mai sus rezultă că printr-o activitate rodnică, la nivel de comună, cei care oferă servicii trebuie să mențină un contact permanent , să stabilească și să dezbată tarifele, să lupte mereu pentru lărgirea și diversificarea atât a serviciilor individuale cât și a celor comune ce sunt posibile de oferit.
În acest sens este de mare importanță existența și mărirea repertoriului de trasee turistice marcate, de dotări de agrement comune: bowling, ștrand, terenuri de sport aferente sezonului cald , cât și cele aferente sezonului rece, amenajarea corectă a unei pârtii de schi, a unei instalații de transport pe cablu, săniuș sau patinoar natural.
Capitolul 6
Eficiența economică a pensiunilor agroturistice
din județul Sibiu
Activitatea turistică prin modul de organizare și desfășurare urmărește obținerea unor rezultate economice pozitive concomitent cu satisfacerea în condiții superioare a cerințelor turiștilor. Obiectivul activității turistice este obținerea de profit, deci creșterea continuă a eficienței activității economico sociale , oferă posibilitatea reluării procesului de producție cât și dezvoltarea bazei materiale.
Ținând cont că relansarea economică la nivelul gospodăriei familiale în general nu se poate face numai pe seama agriculturii și creșterii animalelor, se poate întocmi un model simplu( antecalculat) de determinare a rezultatelor economice în aceste gospodării.
Venit antecalculat Tabel 1
Gospodăria localitatea tarif tarif nr. perioada venit total*)
Caz./loc masă/ loc loc (cazare +
masă)
(în $) (în $) mii lei
Pensiunea Gura Râului 5 7 4 100 159.840
Bischin
Pensiunea Gura Râului 5 7 6 100 239.760
Peană
Pensiunea Gura Râului 5 7 8 100 319.680
Câmpean
Pensiunea Gura Râului 5 3 ( mic 8 100 213.120
Țepeș dejun)
Pensiunea
Căpățână Gura Râului 5 7 15 100 599.400
Pensiunea Gura Râului 5 3(mic 4 100 106.560
Tăban dejun)
Pensiunea Gura Râului 5 7 4 100 159.840
Forț
Cursul de schimb 1 $ = 33.300 lei, la cursul zilei de la BCR.(la data de 27.05.2002)
Din tabel putem observa că veniturile din activitatea de bază diferă de la caz la caz. Trebuie de avut în vedere faptul că în județul Sibiu , agroturismul a luat ființă doar de câțiva ani.
Cheltuielile aferente acțiunii de agroturism pe gospodărie
(Notă: cheltuielile cu impozitul pe teren și clădiri s-au rotunjit în plus sau în minus cu 50.000 lei.)
Cheltuieli antecalculate Tabel 2
Nr Pensiunea Localitatea Nr *cheltuieli cu *Cota che. *Cota Chelt total chelt
crt loc impozit pe zi și loc pe zi și deductibile
pe teren+ de cazare masă (în mii
clădiri (lei) (lei) lei)
1 Bischin Gura Râului 4 500.000 6.000 20.000 10.900
2 Peana Gura Râului 6 scutit ve- 6.500 25.000 18.900
teran
de război
3 Câmpean Gura Râului 8 750.000 5.500 30.000 29.150
4 Țepeș Gura Râului 8 750.000 5.000 30.000 28.750
5 Căpățână Gura Râului 15 1.250.000 5.000 45.000 76.250
6 Tăban Gura Râului 4 Scutit ve- 6.000 20.000 10.400
teran
de război
7 Forț Gura Râului 4 500.000 5.000 15.000 8.500
Notă: * impozitul pe clădiri teren – se calculează în funcție de suprafața (m.p), tipul de clădire (ciment, lemn) iar pentru comune, se au în vedere zonele de amplasare (A,B) , cât și vechimea clădirii (la T> 15 ani se au în vedere calculații de scăderi de cote după anumite baremuri), se iau în considerație toate îmbunătățirile existente ca de exemplu apa curentă, canalizarea etc.
*Cotele de cheltuieli zilnice pentru locul de cazare presupune luarea în considerație a
-cotei de amortizare a mobilierului și a dotărilor;
-cota parte din costul lenjeriei de pat;
-costul curățeniei;
-cât și alte cheltuieli aferente ( satelit, telefon , curent etc)
Exemplu: un pat + salteaua = 2.000.000 lei considerat a se amortiza în cinci ani ( perioada de timp din an- 100 zile) ;
Cota de amortizare = 2.000.000 = 4.000 lei / zi
5 ani x 100 zile
Lenjeria de pat ( 2 seturi per pat) 2x 200.000 = 400.000 lei (utilizată 2 ani – 100 de spălări. )
Cota de cheltuieli indusă în costuri = 200.000 = 1.000 lei
2 ani x 100 zile
Cota de curățenie = 1.000 lei / loc și zi.
Totalul cheltuielilor pentru un loc de cazare
= 4.000+1.000+1.000 = 6.000 lei
Notă:
Pentru calcularea profitului brut se consideră egal cu profitul net , deoarece activitatea de agroturism momentan este neimpozabilă
În această situație, rezultatul activității, se prezintă astfel:
Profit antecalculat Tabel 3
Nr Pensiunea Localitatea Total venit Total cheltuieli Profit
c rt (mii lei) (mii lei) (mii lei)
1 Bischin Gura Râului 159.840 10.900 148.940
2 Pena Gura Râului 239.760 18.900 220.860
3 Câmpean Gura Râului 319.680 29.150 290.530
4 Țepeș Gura Râului 213.120 28.750 184.370
5 Căpățână Gura Râului 599.400 76.250 523.150
6 Tăban Gura Râului 106.560 10.400 96.160
7 Forț Gura Râului 159.840 8.500 151.340
În practica economică – rata rentabilității ca indicator de eficiență, se poate calcula corelativ la diferite mărimi cum ar fi:
Rr- fonduri consumate ( totalul costurilor)
Rr* rezultatele obținute ( totalul veniturilor încasate )
Rr = profit x 100 (%)
Total cheltuieli
Rr* = profit x 100 %
Total venituri
Rata rentabilității “Rr” în funcție de costuri, exprimă sintetic calitatea activității desfășurate , deoarece ține seama de nivelul de dotare diferit al gospodăriilor;
Rata rentabilității Rr* în funcție de venituri ( sau cifra de afaceri) nu ține seama de dotări ci numai de tarifele practicate.
Față de aceste aspecte situația se consideră că se prezintă astfel:
Nr Pensiunea Localitatea Rr (rata rentabili- Rr* (rata rentabili-
crt. tății- costuri) tății – venituri )
% %
1 Bischin Gura Râului 1366 93
2 Peană Gura Râului 1168 92
3 Câmpean Gura Râului 996 90
4 Țepeș Gura Râului 641 86
5 Căpățână Gura Râului 686 87
6 Tăban Gura Râului 924 90
7 Forț Gura Râului 1780 94
Această situație reprezentându-se grafic, datele problemei în discuție se prezintă astfel:
1366%
1168%
Rr 1780%
în mii 1155%
10 996%
9 924%
8
7 686%
6 641%
5
4
3
2
1
0 1 2 3 4 5 6 7 8
pensiuni
Rr*
10 93% 92% 90% 86% 87% 92% 90% 94%
9…
8..
7
6
5
4
3
2 unități
1
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Calculele prezentate anterior arată că această activitate este deosebit de rentabilă deși agroturismul în județul Sibiu nu pare atât de atractiv ca și în alte județe cu potențial turistic mai ridicat.
Ratele rentabilității indică o eficiență ridicată a acestei activități, din mai multe motive: Cheltuielile sunt relativ mici în comparație cu veniturile; Activitatea de agroturism este în prezent scutită de impozitare (deci o minimalizare a costurilor) S-a remarcat că activitatea este cu atât mai rentabilă cu cât numărul de locuri este mai ridicat; Taxele percepute sunt atractive pentru turiști cât și pentru gospodari ( fiind mult mai mari decât costul efectiv calculat pe loc / zi/ cazare), fapt care a dus la rentabilitatea ridicată a activității; Un alt aspect este și un alt mod de minimalizarea costurilor , (punerea la dispoziție a gospodăriei proprii, produsele alimentare sunt de asemenea din producție proprie și nu din achiziție – astfel nu sunt afectate de Taxa pe Valoarea Adăugată.)
Deci aici tarifele practicate pot fi mai mari ( acționează legea cerere-ofertă- în conformitate cu situația “pieții”) numărul de turiști fiind mai mare decât în alte zone.
Fiind o activitate deosebit de eficientă și adeseori singura sursă de venit, este recomandabil ca agroturismul să se extindă în județ. Pentru realizarea acestui lucru este nevoie de o mai amplă mediatizare, atât în rândul potențialilor turiști cât și al gospodăriilor țărănești.
Capitolul 7
Concluzii generale
Ca un punct forte rezultat din desfășurarea activităților de turism rural în Gura Râului și în satele din Mărginime care se pretează la astfel de activități se v-a contura, în mod clar , o zonă de interes amplu, pe versantul nord- estic al masivului Cindrel, zonă care v-a dispune de atracții turistice variate care pot satisface, în egală măsură, preferințele turistului sosit la odihnă și recreere, a drumețului, schiorului sau alpinistului.
O dezvoltare accentuată a urbanismului satului va fi resimțită în comună prin îmbunătățirea aspectului clădirilor de locuit, rezolvarea problemelor instalațiilor comunale de alimentare cu apă curentă, canalizare, gaze naturale, precum și de regularizare a cursurilor de apă din zonă și de igienizare a acestora;
O altă consecință cu caracter pozitiv pentru zona ce face obiectul acestui studiu, măsurile vizate presupunând punerea în valoare a unor zone de colibe amplasate în perimetrele de pășuni și fânețe ale comunei, folosite în prezent doar pentru zootehnie, zone care printr-o orientare abilă pot deveni baze turistice intens solicitate;
O problemă care își găsește rezolvarea tocmai în buna desfășurare , pe plan local, a activităților nou propuse. În acest sens fiind necesară, după cum am amintit și în capitolele anterioare, o reorientare a populației din localitate , o trecere trepată de la ocupațiile de tip tradițional la cele meșteșugărești, artizanale, prestări de servicii în domeniul turismului, toate acestea culminând cu crearea unei
microindustrii de turism rural în zonă, factor cu rol hotărâtor în fixarea forței de muncă în plan local.
Diversificarea ocupațiilor va avea , în timp, efecte pozitive asupra localității, în sensul că, odată cu dezvoltarea turismului rural pe scară largă, în comună, familia rurală va fi pusă în imposibilitatea de a satisface complexul de cerințe și nevoi
exprimate de turiști, fenomen care va duce , în mod cert, la apariția unor noi locuri de muncă, care să preia cererea excedentară.
Prin măsurile preconizate pe plan macroeconomic se prevede o disponibilizare a forței de muncă angrenată până în prezent în industrie, astfel că, prin orientarea cât mai rapidă pe noile direcții schițate, turismul rural va dispune , pe de o parte , de personal calificat iar pe de altă parte va oferi celor eliberați din industrie posibilitatea începerii unor noi activități, în cadrul satului de baștină.
Este de la sine înțeles că un asemenea amplu proces în care , în comună vor pătrunde în mod gradat grupuri de oameni proveniți din alte regiuni ale țării sau, în faza finală, chiar din străinătate va avea un impact important asupra calității vieții cultural spirituale a satului.
Aceasta va spori , în primul rând, prin pretențiile autompuse de către localnici, doritori să asigure un ambient cât mai plăcut și original vizitatorilor, dar va comporta și contribuții valorice din partea turiștilor care, ca și în multe situații similare au adus contribuții interesante , specifice zonelor din care proveneau. Este de dorit faptul ca, în decursul acestei simbioze, nota specifică satului (port, folclor, arhitectură, artă populară) să rămână nealterată.
Întregul program prezentat trebuie să se bazeze în realizarea lui, pe conștientizarea și adeziunea tuturor locuitorilor , toate acțiunile importante urmând a fi realizate în comun. Este de dorit ca pe parcursul realizării acestor deziderate, fiecare gospodar să înțeleagă că păstrarea filonului tradițional de bază, atât în construcții, în echipare și comportament constituie elementul principal de atracție a turiștilor, contribuind în procentul cel mai înalt , la valorificarea ofertei primare.
ANEXE
O prezentare mai modernă a acestei zone cu toate obiceiurile și punctele ei de atracție sună cam așa:
“Pe linia orizontului, chiar în locul de îngemânare a câmpiei cu dealurile împădurite ce urcă spre munți, se înalță o catedrală albă.
Mergând spre ea, ți se pare că pe indicatorul așezat pe șosea scrie:
“Gura Râului”.
Să nu crezi că ești departe de adevăr: tocmai ai ajuns într-un loc în care splendorile naturii se împletesc cu frumusețea oamenilor, cu tradițiile și credința păstrate din moși strămoși.
Situat la 16 km de Sibiu, Gura Râului ( o adevărată gură de rai) se întinde între Depresiunea Sibiului și munții Cindrel. Ulițele sale se înșiruiesc pe malul râului Cibin, ce deschide cărare printre dealuri. Sus păduri de pin, brad, foioase; jos – case în stil săsesc, ca niște adevărate cetăți, unele vechi mai bine de 100 de ani, cu porți mari, curți interioare umbrite de viță de vie, șuri înalte pline de fân, grădini frumoase și vite în grajd.
Pe ulițe, unde localnicii îți dau binețe ca unui vechi cunoscut, odinioară colindau George Topârceanu, George Coșbuc ( se pare că "Nunta Zamfirei“ și “Numa’ una” au fost scrise aici), Mihai Eminescu, Lucian Blaga și multe alte mari personalități culturale “prinse” de vraja locului.
Oaspeții de astăzi ai satului au parte de alte condiții: un autobuz ce face la câteva ore ruta Sibiu- Gura Râului, acces la serviciile telefoniei mobile și la rețeaua televiziunii prin cabu.
Uneori însă, la Gura Râului tabloul pastoral pare neatins, cu oamenii ce merg duminică dimineața la biserică în costum popular, cu ciurdele de vaci ce oupă seara ulițele satului, întorcându-se de la păscut, cu cei doi ciobani în șube uriașe , ce stau noaptea de pază în fața bisericii…
Atracții turistice
Barajul de pe râul Cibin
Cu o înălțime de 70 de metri și o lungime de 330 de metri, barajul se ridică impunător la 3 km., distanță de sat, la ieșirea spre Munții Cindrel. Drumul continuă neasfaltat, iar la 2-3 km., de baraj, la “coada lacului”, priveliștea este încântătoare, cu lacul șerpuind printre înălțimi împădurite.
Drumeții
Dealurile ce străjuiesc Gura Râului constituie o primă invitație la drumeție. Muntele Cindrel ( 2244 m) este de asemenea aproape. Puțin mai sus de “coada lacului”, Cibinul curge din munți, împărțindi-se în două brațe numite de localnici “Râul Mare” și “Râul Mic”. Pe râul Mic se ajunge , după 15 km., la cabana Strâmba,
în vreme ce Râul Mare curge printre spectaculoasele Chei ale Cibinului. De asemenea, prin Gura Râului se poate ajunge , parcurgând 15-20 km., în renumita stațiune montană Păltiniș (pentru autoturisme, drumul cel mai bun este prin Sibiu,- 50-60 de km., până la Păltiniș).
Colecția de ”ii”
Tradiția spune că, înainte de nuntă, mireasa trebuie să ofere soacrei o ie. Doamna Maria Hanzu, membră a Academiei Meșteșugarilor și Tradițiilor din Sibiu, a adunat, de-alungul anilor 200 de “ii” numai din Gura Râului, cea mai veche fiind
62
din anul 1801. Pe lângă aceasta, la doamna Hanzu pot fi admirate mai multe obiecte nelipsite pe vremuri dintr-o casă din Gura Râului: perdele cusute cu danteluță, patul cu perini, ștergare, roata de tors cu fuior, cât și diplome ( “D’apăi diplome, am o mie ș-o sută!”) primite de doamna Hanzu ca țesătoare și poetă.
Piua de haine
Un utilaj complicat, masiv, care, în ciuda vechimii de peste 100 de ani (“de anii anilor”- cum spune șefa locului venerabila d-na Stanciu Ana) , adună încă oameni din trei județe, ce vin să-și curețe hainele la piua ce se bazează și acum pe forța apei. Iubitorii de atichități pot admira și Piua de ulei, la fel de veche și de maivă. Ea este folosită de săteni, în special în preajma Paștelui, pentru extragerea uleiului din semințe.
Tradiție și credință
Mândria “gurenilor”, cum își spun sătenii din Gura Râului, sunt cele două biserici și costumul românesc, în alb și negru, pe care îl îmbracă mândrii duminica și de sărbători. Ba, mai sunt și câțiva bătrâni care nu se despart de el decât noaptea. Dacă dăm crezare numărului înscris pe frontispiciu, pe care Nicolae Iorga îl considera autentic, Biserica Mică din Gura Râului ar fi fost construită în anul 1202 cu 178 de ani înainte de prima atestare documentară a satului.
Biserica, numită acum “Unită”,după ce o perioadă a fost ortodoxă și o perioadă greco catolică, are , datorită frumueții sale și vechimii picturilor , rangul de monument istoric. Biserica Mare , impunătoare ca o catedrală, a fost ridicată în 1887 la îndemnul mitropolitului Andrei Șaguna sub hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Biserica îmbină stilul bizantin cu cel gotic și păstrează în funcțiune și acum, după 115 ani , ceasul din turn.
Pensiuni
Gura Râului, este o destinație turistică de excepție, și datorită numărului mare și a calității pensiunilor ce vă așteaptă aici. Pe lângă aerul rustic, “sănătos”, ce-l au satele din Mărginimea Sibiului, cele peste douăzeci de pensiuni din Gura Râului oferă turiștilor un confort la standarde internaționale: multă curățenie, apă caldă, grupuri sanitare cu duș și cadă.
Pensiunea Țepeș Nicușor
Pasiunea pentru turism a gazdelor a transformat-o într-o pensiune model. Are o casă cu intrare specială pentru turiști și cu trei dormitoare: două mari și unul mic. Un corp nou de clădire a fost ridicat special pentru oaspeți: o sală de mese pentru 10-15 persoane, un WC de serviciu și, din luna august, două dormitoare de lemn la etaj.
Curtea interioară este o desfătare pentru cei ce iubesc florile (petunii, cercelași, ortensii, trandafiri japonezi, mușcate, hărnicuțe, regina nopții), iar prin șură se ajunge în grădina mare, unde-i loc destul pentru corturi. În plus, mama Mia este cunoscută ca una din cele mai pricepute bucătărese din sat.
Pensiunea Hanzu Petru
Are trei camere, un antreu cu televizor și combină stereo, șura , grădina cu pruni, posibilități de campare, vedere superbă spre râu.
Pensiunea Luca
Vă întâmpină cu grădina de zarzavaturi, grădină mare cu meri, pruni, vișini,viță de vie, loc pentru corturi, cuptor de pâine și… o șură plină de pisici. Un loc ideal și pentru zile ploioase: în cele două camere și un antreu se găsesc trei televizoare și două combine muzicale.
Pensiunea Lăpădat
Trei camere ( două cu câte două paturi, cealaltă un pat), grădină foarte frumoasă, cu floarea soarelui, meri pruni și un mini muzeu cu obiecte de meșteșugit. Loc pentru corturi.
Cabana Bobițiu Vasile
Se află deasupra satului, într-o zonă cu vile și cabane, așa numita Mărăjdie, pe drumul spre Păltiniș ( 15 km.). Patru camere curate, intime, cu paturi duble, grup sanitar (ce lasă puțin de dorit)- ca la cabană. Altfel, o priveliște frumoasă de pe deal, de la marginea pădurii.
Pensiunea Fort Ștefan
O gospodărie ce iese din tiparul fortărețelor săsești: o casă nouă, intimă, o curte cochetă mică, brodată cu petunii și zorele. Două camere pentru oaspeți, spațioase și extrem de curate.
Pensiunea preot Peana
O casă frumoasă, special amenajată pentru oaspeți și turiști, cu trei camere și un antreu. O șură, o curte interioară și o grădină ( meri, vișini, pruni, corcoduși), toate de dimensiuni mari. Perfect pentru două- trei familii, un loc construit parcă special pentru joaca, alergătura și râsetele copiilor.
Pensiunea Bischin Constanța
Această casă nouă, tip vilă, cu o curte rustică, răcoroasă, plină de flori este comandamentul turismului rural din Gura Râului. Are două camere pentru turiști și o imensă antenă parabolică.
Tot spre ieșirea din sat, înspre munte, se mai află pensiunile Macrea ( 3 camere dintre care 2 sunt decomandate, antreu, șură, ieșire la râu) și Hanzu Nicolae (vilă cu patru camere, ală de mese, cuptor de pâine)
Alte pensiuni omologate în Gura Râului :
Câmpean Dumitru ( două camere, o curte interioară imensă, șură)
Contiu Ilie ( două camere ne decomandate, sufragerie cu televizor, grădină mare cu loc pentru corturi, grajd cu animale, între care și doi cai)
Țepeș Nicolae ( trei camere mari țărănești) Aici , la foștii proprietari “trăjea”,
cu un secol în urmă, George Coșbuc, când venea în vizită la preotul satului ( “…Mergem la popa Manta/ Ca săbem vinul cu canta…”);
Dancea ( două camere nedecomandate, o grădină superbă)
Capătana Vasile( trei camere, șură, curte cu stupi)
Conțiu Ioan ( Două camere , una cu pat mare, alta cu patru paturi vechi, poate cât secolul, cuptor de pâine, )
Prețul unic, practicat de A.N.T.R.E.C. în Gura Râului este de 21 de dolari de persoană, preț în care intră cazarea, trei mese pe zi (meniul se stabilește de comun acord cu gazda), plus vinul și țuica de rigoare. La cererea turiștilor, se pot oferi și alte servicii: mese festive, spectacole folclorice, primire cu călăreți în costume populare, plimbări cu sania trasă de cai, etc.
Prețurile pentru taberele de copii organizate aici sunt mai mici , în jur de 100.000 lei / zi.
Tabel anexă
ce cuprinde gospodăriile din localitatea Gura Râului care au primit
Certificatele de clasificare(omologare) și pot găzdui turiști
Nr Numele și prenumele Adresa Număr de Număr de
Crt. Str. Nr. camere locuri
1. Bischin Constanța Principală 477 2 4
2. Câmpean Dumitru Principală 833 2 4
3. Căpățână Vasile Principală 1093 2 4
4. Damian P. Petre Budului 83 2 4
5. Dancea Victor Principală 980 A 2 4
6. Forț Ioana Părăul Muntelui 362 1 2
7. Hanzu Nicolae Principală 455 3 6
8. Gâță Iacob Budului 24 2 4
9 .Jinaru Vasile Principală 549 2 4
10. Jurcă Petru Principală 600 2 4
11. Macrea Ion Principală 447 3 6
12. Moloman Vasile Cristianului 714 2 4
13 . Pampu Ana Principală 277 1 2
14 Pampu Nicolae Principală 820 2 4
15. Pampu Nicolae Principală 384 2 4
16. Peană Ion Budului 623 3 6
17. Popa Dumitru Principală 1004 2 4
18. Tăban Ion Cristianului 727 2 4
19 Țepeș Nicolae Principală 947 1 2
20. Țepeș N.Nicolae Principală 958 2 4
Total sunt omologate 20 de familii cu 40 camere și 80 locuri de cazare. Toate gospodăriile au apă curentă, baie cu toaletă și sunt racordate la rețeaua de canalizare.
Tabel anexă
Cuprinzând situația populației active în comuna Gura Râului
Ocupată Neocupată Total
În căutarea unui În căutarea primului
loc de muncă loc de muncă
Nr % Nr % Nr % Nr %
2.001 89,29 % 128 5,71% 112 5,00% 2241 100%
Tabel anexă
Cuprinzând situația populației inactive din comuna Gura Râului
( Nr / % din total inactivi)
Elevi Pensionari Casnice Întreținute Întreținute inactivi Total
și stud. de alte pers. de stat
935/30,12 1015/32,69 406/13,07 631/20,32 40/1,29 78/2,51 3105
Tabel anexă
Cuprinzând efectivele de animale în comuna Valea Râului
în perioada 1989- 1999
Specia
/ ani 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Bovine 580 587 589 306 302 337 387 384 459 587 584
Porcine 592 621 654 662 372 228 144 175 218 333 517
Ovine 15410 15918 16018 16340 10525 12346 13536 13840 15804 18890 21350
Cabaline 423 418 393 382 204 235 248 290 342 368 372
Păsări 7366 7654 9539 10125 10843 10502 2723 3010 4614 3852 3300
Tabel anexă
privind situația producției animaliere în localitatea Valea Râului
în perioada 1989- 1999
Denumirea
produsului /
Ani 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Carne /
tone 305 295 373 373 678 810 780 751 673 548 471
Lapte vacă/
hl 4697 7005 6889 6545 4320 4050 6540 8210 11340 11028 10800
Lapte oaie /
hl 4055 4354 4003 4890 3200 3090 3120 3210 3500 4203 10441
Lână/
Kg 41768 53121 48779 43431 3550 26850 30000 50000 46000 48000 50000
Ouă /
mii buc 1018 1035 1310 1163 405 420 525 572 625 590 547
Tabel anexă
cuprinzând situația culturilor principale la nivlui anului 1999
specificare/ Plt. Viță Livezi
cultură Grâu Orzoaică Ovăz Porumb Cartofi Legume perene vie Livezi rod
Suprafața 10 100 10 100 162 65 60 x 232 209
Media
kg/ ha 1400 1500 1000 1212 10000 19738 17917 x x x
Total /tn. 14 150 10 1212 1620 600 1075 20 x x
Tabel anexă
A.- Evoluția ritmului de construire
în perioada 1900- 1991
1900 1901- 1915- 1930- 1945- 1961- 1971- 1976- 1981- 1986 1987 1988 1989 1990
1914 1929 1944 1960 1971 1975 1980 1985
276 61 91 163 384 351 188 135 86 20 19 20 21 15/5
Tabel anexă
B- Situația echipării cu instalații tehnice
a gospodăriilor la nivelul anului 1992
Instalații de Instalații cu Instalații de Bucătării cu Centrale
alimentare apă caldă canalizare aragaz termice
cu apă
995 120 1020 875 9
Domnule Președinte,
Subsemnatul (a)……………domiciliat (ă) în localitatea…………… satul……….. strada…………. Nr……. județul…………….telefon……….., solicit evaluarea potențialului agroturistic al gospodăriei mele , situată în localitatea……… satul…..strada………Nr…… județul……….telefon………. , în vederea executării activității de agroturism conform prevederilor di “ Regulamentul pentru practicarea
agroturismului montan”
Data…………… Semnătura………
Domnului președinte al Comisiei Zonei Montane a județului……………
Comisia zonei montane a județului…………………..
Fișa
De evaluare a potențialului agroturistic al gospodăriei situate în zona montană
A.- Date de identificare a gospodăriei:
1 .- Numele și prenumele proprietarului…………………. ,Buletin de identitate ( carte de identitate) seria……. Nr…………, eliberat de…………………….., la data de…………………….-
2.- Adresa gospodăriei:
Județul …………cod…………..; Oraș/ comuna………………..; cod…………… Satul…………… cod…………., strada …………Nr………. ,telefon……………..-
B.- Caracteristicile generale ale gospodăriei:
1.- Date referitoare la gospodărie:
a)……………….. camere a ……………….. locuri;
-cu ( fără )grup sanitar propriu / comun……………….-
-cu ( fără) posibilități de încălzire asigurată……………….
b) ……………… camere a ………………… locuri
cu( fără) grup sanitar propriu / comun……………
-cu ( fără) posibilități de încălzire asigurată……….
2.- Capacitatea de asigurate a condițiilor igienico sanitare:
-grup sanitar compus din : W.C. , lavoar, baie, duș,
-apă curentă rece și caldă……… – latrina uscată în stare de funcționare…………
3.- Spații destinate pregătirii și servirii meselor:
-camera de servit masa și de recreere , dotată și cu un loc pentru prepararea hranei, în folosință exclusivă a turiștilor……………
-camera de servit masa și de recreere , în folosință comună cu proprietarul, cu acces la bucătăria proprietarului………………….-
-fără cameră de servit masa și de recreere, dar cu acces la bucătăria proprietarului…………
4.- Posibilități de asigurarea hranei: mic dejun………- prânz–––– cină………..-alimente nepreparate…………
5 .- Dotări facultative în camerele de cazare:- televizor în camere sau în comun cu alți turiști……..
radio în camere………………, telefon în gospodărie…………., -frigider, congelator……………., mașină de călcat……………, aspirator………………,-
6.- dotări facultative în gospodărie: – parcare în incinta gospodăriei,………., spații de
odihnă și recreere : grădină cu flori, livadă, pajiști………; terenuri de sport, tenis, volei, etc………..- trăsură cu cai, sănii……ponei, cai de călărie……., echipament de drumeție, turistic sau sort…..,
7.- servicii ce pot fi asigurate turiștilor: asigurarea meselor în localitate ( pensiuni, restaurant, etc); călăuză ghid turistic local……., -supravegherea copiilor turiștilor…….. alte servicii………………………………………………………………………………………………..,
C.- Concluzii: Gospodăria se încadrează în clasa ……….. de confort agroturistic montan.
Întocmit, Verificat, proprietar ( am primit certificatul de conformitate, Nr….din…….însoțit de un exemplar din prezenta fișă. Semnătura……………….,
CERTIFICAT DE CONFORMITATE
PENTRU AGROTURISM MONTAN Nr……….
DIN ANUL ………LUNA…………..ZIUA………………….
ELIBERAT DOMNULUI ( DOAMNEI) ………..
Domiciliat (ă) în județul………………., orașul / comuna …………….
Satul…………Strada……………..Nr……………
Pentru gospodăria situată în județul ,……………….. orașul / comuna……………………
Satul………………… strada…………………….Nr…….
Primit, predat,
…………………………………………………………………………………………
MINISTERUL AGRICULTURII ȘI ALIMENTAȚIEI
Comisia Zonei Montane din România
Comisia Zonei Montane a Județului………………….
CERTIFICAT DE CONFORMITATE
Pentru agroturism montan
COMISIA ZONEI MONTAN A JUDEȚULUI…………………… în baza atribuțiilor prevăzute în Hotărârea guvernului nr 688 / 1990 și a Ordinului nr 43 / 1990 , emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației și Comisia Zonei Montane din România , în urma evaluării posibilităților de practicare a agroturismului de către:
D-nul ( D-na)………………………………… domiciliat (ă) în județul ……………… oraș / comuna………………….str…………………… nr………….., certifică faptul că gospodăria D-lui ( D-nei) ……………….domiciliată în județul………………oraș / comuna…………….. strada……………. Nr……….., îndeplinește condițiile necesare pentru practicarea agroturismului și se încadrează în clasa……….de confort agroturistic conform criteriilor de evaluare în “ Standardul C.Z.M.R. de evaluare a potențialului agroturistic din gospodăriile situate în zona montană.”
PREȘEDINTE,
Nr…………
Data……………
………………………………………………………………………………………….
BIBLIOGRAFIE
1. Balaure și colaboratorii, Marcheting, Editura Uranus, București, 2000
2. C. Bărbulescu, Gh. Motică, Pășunile munților înalți, Editura Ceres, București, 1983
3. Cornel Irimie, Nicolae Dunăre, Mărginenii Sibiului, Editura Enciclopedică,1985
4. Dr. ing. Nicolae Brașoveanu, Economia agriculturii montane,
Editura Academiei Române, București, 1995
5. Daniela Morariu, Tehnici promoționale, Deva, Ed. Biblifor, 2001
6. Florina Bran, Tamara Simion, Turismul rural Model european,
Editura Economică, București, 1977
7. Foltean F., Marketing, Timișoara, Ed. Brumar, 2001
8. Ioachim Munteanu, Monografia comunei Gura Râului
9. Ion Istrate, Florina Bran, Economia turismului și a mediului înconjurător
Editura Economică, 1986
10. Ion Istrate , Florina Bran, Munții dintre Olt și Jiu, Cindrel,
Editura Sport Turism București 1985
11. Kotler Ph., Managementul Marketing-ului, Ed. Teora, București, 1998
12. Radu Rey, Viitor în Carpați, Scrisul Românesc, Craiova, 1979
13. Sabin Nica, Economia rurală, Editura Artprint, București, 1995
14. Victor V. Vedea, Ghid Turistic al Județului Sibiu, Editura Sport-Turism, București,1985
www.agrotur.ro
www.google.com
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiul Privind Posibilitatile DE Dezvoltare A Agroturismului In Zona Gura Raului (ID: 168389)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.