Studiul Privind Nivelul Si Dinamica Cheltuielilor Publice In Domeniul Educatiei In Romania Si O Alta Tara Membra a U.e

=== 1 ===

STUDIU PRIVIND NIVELUL ȘI DINAMICA CHELTUIELILOR PUBLICE ÎN DOMENIUL EDUCAȚIEI ÎN ROMÂNIA ȘI ÎNTR-O ALTĂ ȚARĂ MEMBRĂ A UNIUNII EUROPENE

CUPRINS

CAPITOLUL 1. EDUCAȚIA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

CAPITOLUL 2. EDUCAȚIA ÎN ROMÂNIA

CAPITOLUL 3. CHELTUIELILE PUBLICE ÎN DOMENIUL EDUCAȚIEI DIN ROMÂNIA

CAPITOLUL 4. ANALIZA COMPARATIVĂ A CHELTUIELILOR PUBLICE ÎN DOMENIUL EDUCAȚIE ROMÂNIA – REGATUL UNIT AL MARII BRITANII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1. EDUCAȚIA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Considerată a fi un domeniu primordial în cadrul vieții sociale, un proces constant și de lungă durată care determină formarea celor mai importanți factori ai unei națiunii, oamenii, educația nu poate să permită eșecuri, oricare ar fi forma îmbrăcată de acestea. Tocmai din acest considerent se impune ca la nivelul educație să se impună în permanență nu doar competența, ci mai ales eficiența, ambele fiind direct influențate și de dinamica specifică cheltuielilor realizate în acest domeniu.

În ultimii ani, la nivelul tuturor statelor Uniunii Europene, s-a remarcat o preocupare deosebită pentru realizarea unei educații de calitate în așa fel încât întregul proces al pregătirii generației viitoare să garanteze o nouă perspectivă la nivelul întregii comunități. În acest context, se impun a se menționa faptul că acest concept al calității la nivel educațional deseori este perceput ca fiind o excelare în cadrul eforturilor depuse pentru obținerea unor performanțe, dar și ca pregătirea realizată la nivelul cel mai înalt în cadrul unui anumit domeniu.

La nivelul Uniunii Europene, cadrul strategic ce vizează cooperarea în domeniul educației și al formării profesionale este reprezentat de E.T. 2020 (respectiv „Educație și formare 2020”), ce a fost elaborat și dezvoltat pe baza anteriorului program E.T. 2010.

Prin intermediul acestui program s-a reușit definirea obiectivelor strategice comune pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, incluzând și setul principiilor avute în vedere pentru realizarea acestor obiective, ca și metodele comune de acțiune, cu diversele domenii prioritare dedicate fiecărui ciclu periodic de lucru.

E.T. 2020 a fost conceput avându-se în vedere diversele realizări ale programului anterior „Educație și formare 2010”, printre scopurile principale poziționându-se:

Răspunderea într-un mod adecvat la numeroasele provocări ale societății contemporane în domeniul creării unui spațiu european ce are la bază cunoașterea, ca și transformarea învățării pe toată perioada vieții

Sprijinirea statelor membre ale Uniunii Europene în domeniul dezvoltării continue a sistemelor proprii de educație și de formare – se impune ca aceste sisteme să le asigure tuturor cetățenilor diversele mijloace ce sunt necesare în vederea atingerii potențialului, în paralel cu asigurarea unei prosperități economice durabile, ca și capacității de integrare profesională.

Astfel, s-a reușit definirea a patru obiective strategice, respectiv:

Realizarea în practică a procesului de învățare pe întreaga perioadă a vieții și mobilității – în acest scop se impun:

Realizarea diverselor progrese în vederea punerii în aplicare a diverselor strategii de învățare pe întreg parcursul vieții

O dezvoltare a cadrelor naționale pentru calificări, avându-se în vedere Cadrul european la calificărilor

Stabilirea parcursurilor educaționale caracterizate de flexibilitate

Extinderea mobilității, cu aplicarea Cartei Europene a calității pentru mobilitate

O îmbunătățire a calității și eficienței educației și a formării – cetățenii trebuie să aibă capacitatea de a dobândi diverse competențe-cheie, în paralel cu impunerea eficienței la toate nivelele de educație și de formare profesională

O promovare a echității, a coeziunii sociale, ca și a cetățeniei active – se impune ca atât educația, cât și formarea să le permită cetățenilor dobândirea și dezvoltarea diverselor abilități, ca și a competențelor ce sunt necesare în vederea ocupării unui loc de muncă, precum și a continuării procesului de învățare. În ceea ce privește dezavantajul educaționale se impune remedierea acestuia prin intermediul asigurării unui învățământ de tip preșcolar de o calitate superioară

O stimulare a creativității, ca și a inovării, incluzând și spiritul întreprinzător – acest obiectiv are în vedere toate nivele educaționale și de formare, cu promovarea dobândirii competențelor de tip transversal de către cetățeni, în paralel cu garantarea unei bune funcționări a conceputului educație/cercetare/inovare. În acest scop se impune promovarea diverselor parteneriate între instituțiile de învățământ și societăți, ca și a comunităților extinse de cursanți, în vederea implicării diverșilor reprezentanți din cadrul societății civile, ca și a altor potențiale părți ce s-ar putea declara a fi interesante

În vederea cuantificării progreselor ce sunt înregistrare în cadrul procesului de îndeplinire al acestor obiective au fost definiți diverși indicatori și criterii de referință, ca și un set de principii ce se impun a fi respectate.

De asemenea, până în anul 2020 au delimitate mai multe seri ale ciclurilor de lucru, în perioada inclusă în intervalul 2016-2020 identificându-se de asemenea un set de priorități în domeniul educației și al formării profesionale, ce a fost adoptat de Comisia Europeană, dar și de Consiliul miniștrilor educației.

În domeniul educației și al formării profesionale au fost definite domenii de prioritate noi, respectiv:

Dobândirea cunoștințelor, a aptitudinilor și a competențelor relevante și de o calitate superioară în cadrul procesului de învățare pe întreg parcursul vieții – cu accentuarea importanței rezultatelor învățării, în vederea:

Dezvoltării capacității de inserție profesională

Stimulării inovării, stimulării bunăstării, stimulării cetățeniei active

O educație care să fie favorabilă incluziunii, egalității, nedescriminării, echității, cu promovarea diverselor competențe civice

Educația, ca și formarea profesională de tip deschis, respectiv inovator, inclusiv prin intermediul valorificării maxime a noilor tehnologii în domeniu

Acordarea sprijinului adecvat cadrelor didactice, formatorilor, directorilor instituțiilor de învățământ, ca și diverșilor membri din cadrul personalului inclus în sistemul de învățământ

Impunerea transparenței și a recunoașterii diverselor aptitudini și calificări în vederea facilitării mobilității în scop educațional, ca și o mobilitate a forței de muncă

CAPITOLUL 2. EDUCAȚIA ÎN ROMÂNIA

În România, sistemul național de învățământ (învățământul de stat, învățământul particular și învățământul confesional) este reglementat prin Legea Educației Naționale, lege ce asigură și reglementarea structurii, a funcțiilor, a organizării și funcționării învățământului.

Principalul obiectiv urmărit constă în formarea, prin intermediul educației, a unei infrastructuri mentale în rândul societății românești, infrastructură ce se dorește a fi în deplin acord cu cerințele ce derivă din statului țării noastre de membru al Uniunii Europene, în paralel cu o funcționare în actualul context al globalizării.

Prin lege, statul român le asigură tuturor cetățenilor săi drepturi egale de a accede la toate formele și nivelurile de învățământ superior și preuniversitar, fără nici un fel de discriminare, de aceste drepturi beneficiind și cetățenii statelor membre ale U.E. ca și cei ce aparțin Spațiului Economic European (S.E.E) și Confederației Elvețiene (C.E.).

În ceea ce privește finanțarea educației naționale, aceasta se realizează anual din cadrul bugetului de stat și al bugetelor autorităților publice locale, valoarea finanțării reprezentând cel puțin 6% din P.I.B. al respectivului an. Instituțiile și unitățile de învățământ pot să obțină și să utilizeze și venituri proprii, activității de cercetare științifică fiindu-i alocat anual, tot de la bugetul statului, un procent minim de 1% din P.I.B.

Finanțarea învățământului preuniversitar românesc se realizează, prin lege, după mai multe principii, respectiv :

Principiul transparenței fundamentării și a alocării fondurilor

Principiul echității distribuirii fondurilor ce sunt destinate învățământului de calitate superioară

Principiul adecvării volumului resurselor, avându-se în vedere obiectivele ce sunt urmărite

Principiul predictibilității prin folosirea unor mecanisme de tip financiar, stabilite și coerente

Principiul eficienței utilizării de resurse

Învățământul românesc de stat este gratuit, finanțarea de bază în cadrul învățământului preuniversitar fiind realizată în conformitate cu principiul „resursele financiare urmează elevul”, respectiv alocația bugetară ce este dedicată unui elev/preșcolar este transferată unității de învățământ unde acesta învață, alocația bugetară aferentă (costul standard anual/elev/preșcolar) fiind stabilit anual de către M.E.C.T.S. (Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului).

În România, educația se guvernează după mai multe principii, respectiv principiul:

Echității – accesul la procesul de învățământ se realizează fără nici un fel de discriminare

Calității – toate activitățile derulate în cadrul procesului de învățământ sunt raportate la înalte standarde de referință, ca și la practicile naționale și internaționale

Relevanței – educația derulată în cadrul procesului de învățământ are capacitatea de a răspunde tuturor nevoilor dezvoltării personale, dar și social – economice

Eficienței – are în vedere obținerea unor rezultate educaționale cât mai bune, prin intermediul gestionării eficiente a resurselor existente

Descentralizării – vizează luarea deciziilor principale ce se impun direct de către actorii cu implicare directă în cadrul procesului de învățământ

Răspunderii publice – ce prevede că toate instituțiile și unitățile din sistemul de învățământ răspund în mod public pentru toate performanțele obținute

Garantării identității culturale, ca și a dialogului de tip inter-cultural

Asumării identității naționale, a promovării și păstrării acesteia, ca și a valorilor culturale naționale

Recunoașterii drepturilor persoanelor ce aparțin diverselor minorități naționale, ca și garantarea acestora, respectiv: dreptul la păstrarea identităților etnice, lingvistice, culturale și religioase, dreptul la dezvoltarea acestora, ca și dreptul la exprimarea acestora

Asigurării egalității șanselor

Autonomiei universitare

Transparenței – asigurarea unei vizibilități totale atât asupra deciziilor, cât și asupra rezultatelor, deziderate realizate prin intermediul unei comunicări periodice și adecvate ale acestora

Libertății de gândire, al independenței în raport cu ideologiile, dogmele religioase, doctrinele politice

Incluziunii sociale

Centrării educației

Participării părinților și responsabilității acestora

Promovării educației prin intermediul sănătății – educație fizică și practicarea diverselor activități sportive

Organizării învățământului de tip confesional – în conformitate cu cerințele specifice fiecărui cult

Fundamentării deciziilor – pe baza dialogului și al consultării

Respectării dreptului la opinie al fiecărui elev / student, în calitatea acestuia de beneficiar în mod direct al sistemului românesc de învățământ

În cadrul tuturor instituțiilor de învățământ din România, ca și în spațiile ce sunt destinate prin lege educației, ca și formării profesionale, toate activitățile ce încalcă normele moralității ori pun în pericol sănătatea fizică și psihică și integritatea copiilor/tinerilor/personalului didactic/personalului didactic auxiliar/personalului nedidactic, ca și activitățile ce au natură politică ori prozelitism religios, sunt interzise.

În România, sunt obligatorii 10 clase, învățământul obligatoriu incluzând învățământul primar și învățământul gimnazial, cel liceal urmând să devină obligatoriu până în anul 2020.

De buna desfășurare a organizării și funcționării învățământului de tip preuniversitar sunt responsabile, prin lege, autoritățile din cadrul administrației publice locale (în cadrul localităților de exercitare), orice neîndeplinire a obligațiilor stabilite prin lege fiind sancționată în conformitate cu prevederile legislative.

În țara noastră, Legea 87/10.04.2006 reprezintă cadrul instituțional prin care se asigură calitatea în educație și formarea profesională, aceasta formulând diverse domenii de competență :

La nivelul furnizorilor – așa cum sunt definiți de legea anterior menționată – cu menționarea responsabilității de evaluare internă a calității educației

La nivelul sistemului – fiind înființată A.R.A.C.I.P. – Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar – căreia îi revine responsabilitatea de a realiza o evaluare externă a calității educației

În conformitate cu prevederile legale, A.R.A.C.I.P. are un rol deosebit în cadrul dezvoltării și a aplicării cadrului național al asigurării calității în educație, la nivelul dedicat asigurării calității diverselor programe de educație și de formare profesională ce sunt conferite pe calea formală – la nivelul unităților școlare.

În vederea punerii în aplicare a diverselor prevederi incluse în Legea 87/2006, în cadrul național al asigurării calității în educație sunt prevăzute diverse alte structuri, respectiv aranjamente de tip instituțional în vederea asigurării calității la nivelul educației și formării profesionale, structuri și aranjamente ce implică diverse instituții cum ar fi :

C.N.D.Î.P.T – Centrul Național pentru dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic, ce are diverse atribuții în domeniul:

Dezvoltării metodologiilor vizând asigurarea calității la nivelul educației și formării profesionale, respectiv la nivelul învățământului profesional și a celui tehnic

Coordonării monitorizării interne, ca și a monitorizării externe privind aplicarea diverselor proceduri în vederea asigurării calității la nivelul furnizorului, în cadrul rețelei de învățământ profesional și învățământ tehnic

Coordonării metodologice a procesului validării externe prin inspectarea rapoartelor de autoevaluare elaborate de către furnizori în cadrul rețelei de învățământ profesional și învățământ tehnic

C.N.F.P.A. – Consiliul Național pentru Formarea Profesională a Adulților, ce are diverse atribuții în domeniul :

Dezvoltării diverselor metodologii vizând autorizarea, care și evaluarea externă a calității în domeniul formării profesionale continue, respectiv în domeniul formării adulților

Coordonării metodologice a procesului autoevaluării interne / procesului evaluării interne de la nivelul diverșilor furnizori de formare profesională de tip continuu

Coordonării monitorizării externe a modului de aplicare a diverselor proceduri privind acreditarea programelor de formarea profesională continuă, semnalate la nivelul diverșilor furnizori de formare profesională continuă

Direcția Generală a Învățământului Preuniversitar ce funcționează la nivelul Ministerului Educației, prin intermediul Direcțiilor specializate, ce au diverse atribuții în domeniul:

Monitorizării

Inspecției școlare

Evaluării instituționale la nivelul aferent sistemului de învățământ național

A.N.C. – Autoritatea Națională pentru Calificări, ce are diverse atribuții specifice în:

Monitorizarea modului de conformitate a diverselor programe de formare profesională la nivelul standardelor ocupaționale

Pregătirea profesională

Certificarea diverselor calificări naționale

La nivelul furnizorilor de educație, în conformitate cu prevederii Legii 87/2006, este reglementată înființarea structurii interne în vederea asigurării și evaluării calității – Comisia pentru evaluarea și asigurarea calității.

În situația particulară dedicată unităților de învățământ din cadrul rețelei de învățământ profesional/tehnic, s-a reușit dezvoltarea instrumentelor de asigurarea și evaluarea calității în domeniul dedicat procesului de educație și de formare, precum:

Manualul de autoevaluare – pe baza acestuia este realizată evaluarea de tip intern a calității, ca și a autoevaluării, ce stă la baza realizării evaluării interne a calității

Manualul de inspecție – pe baza acestuia este realizată validarea calității ori evaluarea externă a acesteia

Aceste manuale sunt împărțire în mai multe arii de asigurarea și evaluarea calității (în număr de opt), denumite și principii de calitate, ele fiind standardizate și cuantificate prin intermediul unui număr variabil al descriptorilor de performanță.Atât concepția, cât și principiile aferente manualelor s-au aflat la baza elaborării Ghidului de Autoevaluarea furnizorilor de Educație/Formare Profesională, ghid ce a fost conceput de către T.W.G. (Grupul Tehnic de lucru), la nivelul Comisiei Europene.

Este cunoscut faptul că asigurarea calității educației reprezintă o parte determinantă în cadrul procesului dedicat dezvoltării instituționale, motiv pentru care unitățile de învățământ includ la nivelul P.A.S. (Planul de Acțiune al Școlii) o componentă primordială de asigurarea calității.

Toate rapoartele de auto-evaluare ce sunt validate de către inspecție sunt însoțite de planurile anuale pentru îmbunătățirea calități, diversele acțiuni specifice fiind incluse și implicit evaluate și avându-se în vedere diversele obiective strategice generale privind creșterea performanțelor instituției de învățământ în raport cu așteptările elevilor, ale părinților ca și ale altor diverse părți ce sunt interesante.

Diversele evoluții recente ce au fost semnalate nu doar la nivel internațional ci și la nivel național au evidențiat necesitatea elaborării și dezvoltării unui sistem național de managementul calității, dezvoltarea cantitativă a ofertei educaționale nemaiavând capacitatea de a satisface diverselor nevoi ale societății contemporane.

În vederea unei dezvoltări intensive a sistemului educațional național, sistem ce pune în prim plan calitatea, se impune ca complexul elementelor dedicate asigurării (criteriile, indicatorii, standardele, descriptorii) să fie corect înțeles și utilizat la nivel unitar.

Totalitatea instrumentelor și a metodelor, incluse în cadrul sistemului educațional coerent, ce sunt folosite în vederea menținerii, ca și a dezvoltării calității educației ce este conferită de către unitățile de învățământ reprezintă sistemul managementului calității.

Principala funcție a acestui sistem de management și asigurarea calității constă în orientarea privind dezvoltarea diverselor unități de învățământ în direcția unei creșteri semnificative a calității educației ce le este conferită tuturor membrilor unei comunități, respectiv comunității privită ca un ansamblu.

Managementul calității presupune generarea diverselor sisteme și proceduri prin intermediul cărora se reușește asigurarea calității, calitate ce este elaborată și implementată la nivelul întregii instituții de învățământ.

Mecanismul se remarcă :

La nivelul tuturor etapelor de proiectare și de planificarea dezvoltării unei instituții de învățământ

În cadrul proceselor de implementare ale acestor proiecte, respectiv programe, acțiuni, planuri, etc.

În cadrul activității de funcționare zilnică a instituțiilor de învățământ

În diversele modalități ce vizează evaluarea activității, ca și a modului de îndepliniri a diverselor obiective și scopuri ce sunt propuse

Sistemele, ca și procedurile privind asigurarea calității au în vedere:

Proiectarea, ca și planificarea de dezvoltare a unei instituții de învățământ, respectiv :

În ce mod sunt stabilite țintele strategice

Care este modul de stabilire a diverselor strategii de dezvoltare

Care sunt mecanismele, responsabilitățile, procedurile decizionale

Cine se implică în procesul de luare al deciziilor diverse

În ce mod aceste decizii sunt ulterior făcute cunoscute la nivelul comunităților

Cum se poate reuși crearea unui consens privind respectivele ținte strategice

O implementare a programelor, ca și a acțiunilor ce sunt stabilite, în paralel cu monitorizarea modului de funcționare al instituției de învățământ, respectiv:

Persoanele ce sunt responsabile

Persoanele ce sunt implicate

Diversele metode și instrumente utilizate în cadrul monitorizării, ca și al feed-back-ului

Modul de asigurare, în cadrul procesului de monitorizare, al așa numiților „purtători de interese”

Cum se realizează preluarea feed-back-ului

O evaluare a modului de funcționare și respectiv de dezvoltarea instituției de învățământ –implicând și o revizuire a proiectelor, o revizuire a programelor, o revizuire a planurilor (cu optimizarea constantă a modului de funcționare curentă a acestora), respectiv:

Definirea metodelor de evaluare

Definirea instrumentelor de evaluare

Definirea diverselor proceduri de evaluare

Desemnarea persoanelor implicate în evaluare

Modul de realizare al acestei evaluări

Stabilirea procedurilor privind revizuirea documentelor de tip programatic – cu desemnarea persoanelor responsabile de acestea

Identificarea diverselor mecanisme dedicate „avertizărilor timpurii”

Managementul calității educației (incluzând sistemele, procedurile, ca și mecanismele) este considerat a fi componentă integrantă, respectiv inseparabilă din cadrul procesului de funcționare și de dezvoltare a instituției de învățământ, motiv pentru care se impune ca dezvoltarea calității educației să fie monitorizată de către toate resursele umane ale instituției de învățământ, în cadrul tuturor activităților ce sunt derulate.

Este deja bine cunoscut faptul că un sistem de asigurarea calității educației asumat și conștient are capacitatea de a genera la nivelul instituției de învățământ diverse efecte ce sunt ușor sesizabile, el influențând în mod decisiv întreaga activitate școlară de la nivelul instituției, respectiv:

Totalitatea resurselor educaționale ce sunt procurate – incluzând și diversele proceduri de achiziție – avându-se în vedere o regândire a raportului calitate/preț, cu punerea accentului pe calitate în cazul diverselor produse ce sunt achiziționate

Toate resursele umane de la nivelul instituției de învățământ – incluzând directorul acesteia și terminând cu ultimul elev ce este nou inclus în sistemul de învățământ al instituției

Totalitatea proceselor și a activităților ce sunt realizate la nivelul instituției de învățământ – incluzând orele de cursuri, activitățile de tip extra-curricular, diversele alte activități ce sunt derulate cu elevii și/sau cu părinții acestora, activitățile derulate cu cadrele didactice, incluzând și activitățile diverse de formare, respectiv de dezvoltare profesională

Totalitatea produselor ce sunt realizate la nivelul instituției de învățământ – incluzând materialele didactice ce sunt realizate pentru orele de cursuri, materialele vizuale ce se află expuse la vedere în spațiul public al instituției de învățământ

Totalitatea documentelor curriculare și a documentelor manageriale ce sunt produse la nivelul instituției de învățământ – pornind de la proiectul instituției de învățământ și finalizând cu diversele planuri de cursuri și/sau planurile instituției de învățământ

Prin intermediul sistemului de asigurarea calității în educație se pot identifica cu destul de multă ușurință diversele zone în cadrul cărora calitatea nu este la nivelul dorit, cum ar fi :

Gradul de pregătire al cadrelor didactice

Gradul asigurării accesului la educație în cadrul diverselor grupuri ce sunt considerate a fi dezavantajate

Gradul dotării instituției de învățământ cu diverse echipamente

Totalitatea acestor zone pot fi îmbunătățite, astfel ele putându-se constitui în cadrul procesului de dezvoltarea unității de învățământ în adevărate ținte strategice. În acest fel, atât evaluarea calității educației, cât și asigurarea acesteia se constituie în componentă integrantă din cadrul ciclului de proiectarea dezvoltării instituționale, respectiv pot fi generate diverse modificări la nivelul instituției de învățământ, dar și al comunității din care aceasta face parte prin intermediul diverselor proiecte ce privesc dezvoltarea școlară, asociate cu planurile anuale ale instituției de învățământ.

Evaluarea acestor modificări are rolul de a determina modalitatea în care s-a reușit dezvoltarea calității educației oferite la nivelul instituției de învățământ, ca și a zonelor în care se impune o dezvoltare suplimentară. Așa cum s-a menționat, aceste zone pot să constituie atât în cadrul proiectelor viitoare, cât și în planurile de dezvoltare ale instituției de învățământ, adevărate ținte strategice.

CAPITOLUL 3. CHELTUIELILE PUBLICE ÎN DOMENIUL EDUCAȚIEI DIN ROMÂNIA

Conform Comisiei Europene, în țara noastră este implementată o programă de învățământ ce are la bază diversele competențe aferente învățământului școlar, în vederea predării programei de învățământ modernizată fiind în cursul elaborării o serie întreagă de planuri privind instruirea profesorilor.

În acest moment, conform surse anterior menționate, România se remarcă la nivelul restului statelor Uniunii Europene prin ponderea deosebit de ridicată a elevilor ce au performanțe diminuate în domeniul dedicat competențelor de bază, acesta datorându-se numeroșilor factori de natură educațională, ca și provocărilor din materia echității. Nu în ultimul rând, așa cum remarca și Comisia Europeană, accesul la o educație de masă de o calitate superioară se dovedește a fi o adevărată provocare pentru elevii ce provin din mediul rural, ca și pentru elevii romi.

De asemenea, în urmă cu un an, Comisia Europeană atrăgea atenția țării noastre cu privire la faptul că nivelul finanțării în educație este unul extrem de redus, situație în care nu mai reprezintă se justifică și nivelul ridicat al riscului părăsirii timpurii a școlii, acesta determinând, la rândul său, numeroase consecințe nu doar la nivelul pieței forței de muncă, ci și la nivelul creșterii economice.

În condițiile unui nivel al cheltuielilor dedicate educației în România foarte scăzut, se remarcă și faptul că diversele mecanisme privind direcționarea fondurilor spre diversele unități școlare dezavantajate se dovedesc a fi insuficiente.

Nivelul cheltuielilor publice generale dedicate educației în țara noastră, în raport cu procentul intern brut, sunt cele mai reduse din Uniunea Europeană, respectiv în cursul anului 2015 acestea au fost de doar 3,1% din PIB, în condițiile în care media la nivelul Uniunii Europene a atins valoarea de 4.9% din PIB.

Trebuie precizat faptul că în acest an, se remarcă o creștere reală a cheltuielilor dedicate educației (valoarea acestora ajungând la +5,6 %), însă, cu toate acestea, ele reprezintă numai un procent de 8,6 % din valoarea totală a cheltuielilor publice, cu mențiunea că la nivelul Uniunii Europene, media atinge valoarea de 10,3 %.

De asemenea, chiar dacă în cursul lunii februarie a anului 2017 s-a remarcat faptul că pentru fiecare elev din România a crescut costul standard, subfinanțarea continuă să fie evidențiată în special de imensa povară financiară sesizată la nivelul gospodăriilor din țara noastră, ce cheltuiesc aproape 40% din totalul cheltuielilor pe care guvernul le face pentru educația din țara noastră.

În condițiile în care Comisia Europeană atrăgea atenția asupra faptului că nu se regăsesc programe special dedicate canalizării resurselor suplimentare spre unitățile școlare dezavantajate, s-a remarcat faptul că formula dedicată finanțării per elev, ce a fost introdusă în cursul anului 2011, a contribuit la creșterea gradului de previzibilitate, în paralel cu îmbunătățirea transparenței în domeniu, diverșii coeficienți corectori existenți la ora actuală dovedindu-se a fi insuficienți pentru a face față cu brio diverselor necesități ale unităților școlare din cadrul zonelor defavorizate, ca și diverselor cheltuieli ce sunt specifice programelor de educație, respectiv de formare profesională.

Organismul Uniunii Europene a atras atenția și asupra faptului că o creștere a volumului cheltuielilor realizate în educație poate să contribuie la o îmbunătățire considerabilă a diverselor rezultate educaționale, în paralel cu creșterea nivelului susținerii dezvoltării capitalului uman, inclusiv a dezvoltării economice:

Figura 1. Performanța P.I.S.A. în anul 2015 – sursa D.G. E.A.C.

Sursa capturii https://ec.europa.eu/education/sites/education/files/monitor2017-ro_ro.pdf, graficul fiind realizat de D.G. E.A.C., având la bază datele din Eurostat și P.I.S.A. 2015

Așa cum se remarcă din anterioara figură, rezultate educaționale deosebite nu sunt realizate în condițiile unui volum al cheltuielilor diminuat, acest aspect fiind valabil și pentru țara noastră.

De altfel, conform unui studiu al UNICEF, publicității în cursul anului 2014, lipsa investițiilor în educația determină o serie întreagă de pierderi semnificative, după cum remarcă și Comisia Europeană, condițiile dedicate creșterii și dezvoltări economice putându-se dezvolta în situația alocării educației unor resurse adecvate.

Conform sursei citate, din graficele anterioare se remarcă faptul că în statele cu venituri reduse, finanțarea se află în raport direct cu rezultatele învățării, în restul statelor atenția fiind îndreptată spre modalitățile prin care se reușește alocarea resurselor, ca și diferențele calitative existente între diversele politici educaționale, între practicile profesionale, ca și între normele culturale.

Imaginea pe care a reușit să o surprindă Comisia Europeană în Monitorul educației și formării 2017, Educație și formare România, se regăsește și în acest an, la nivelul finanțării educației din România, bugetul ce a fost alocat pentru anul 2018 educației, în raport cu produsul intern brut, poziționând țara noastră pe ultimele locuri în rândul statelor din Uniunea Europeană.

Așa cum a menționat și Comisia Europeană, țara noastră reușește să se remarce prin insuficiența finanțării, nivelul acesteia în raport cu media europeană fiind conform următoarei reprezentări grafice:

Figura 2 –Raportarea nivelului investițiilor în educație, România versus media europeană (% din Produsul Intern Brut) – Sursa capturii Monitorul educației și formării 2017, pagina 47

În condițiile unei finanțări insuficiente, așa după cum a avertizat și Federația Coaliția pentru Educație, aceasta are capacitatea de a asigura, în mare, plata tuturor salariilor dedicate menținerii cadrelor didactice în sistem, și nicidecum realizarea unei investiții reale în educația românească, în condițiile în care s-ar impune acordarea unei atenții speciale formării inițiale și continue a cadrelor didactice, ca și sprijinirea diverselor unități de învățământ din mediul rural, mai ales în cazul celor în care se constată că elevii nu dețin accesul la serviciul public de educație, caracterizat de calitate.

În ceea ce privește bugetul conferit educației din România pentru acest an, remarcăm că:

Nivelul alocării bugetare se menține la cel mai mic nivel din Uniunea Europeană, respectiv de doar 2.98% din produsul intern brut

Planificarea bugetară nu a luat în calcul nici fenomenul analfabetismului funcțional și nici rata deosebită a fenomenului părăsirii timpurii a școlii

Se menține lipsa de transparență, la nivelul principalilor decidenți din educație, în privința diverselor mecanisme dedicate finanțării.

Astfel, pentru anul în curs, s-a alocat suma de 27 miliarde de lei, aceasta fiind cu trei miliarde mai mare decât bugetul alocat educației în anul 2017. În ciuda faptului că oficialii din învățământ susțin că suma alocată este cea mai mare din ultimele două decenii, aceasta este doar cu 0.12% mai mare față de anul trecut.

Din totalul acestei sume, puțin peste jumătate este alocat învățământului preuniversitar (aproape 15.9 miliarde lei), din aceasta 90% reprezentând doar drepturile salariale ale cadrelor didactice (cu mențiunea că la nivelul Uniunii Europene media se situează în jurul valorii de 60%).

Restul cheltuielilor ce sunt necesare în vederea asigurării gratuității reale a învățământului sunt acoperite din valoarea de 0.5 miliarde de lei, acestora putându-li-se adăuga contribuțiile diverselor autorități locale, dar și proiectele din fonduri structurale.

Conform datelor date publicității de Comisia Europeană, în cursul anului 2015 s-a remarcat o creștere reală a cheltuielilor dedicate educației (respectiv cu un procent de 5.6%), acestea reprezentând însă numai 8.6 % din totalul sumei aferente cheltuielilor publice (cu mențiunea că, la nivelul Uniunii Europene, aceasta a atins valoarea medie de 10.3%).

În România, se remarcă faptul că serviciul public educațional, asemeni celui medical, determină periodic o serie de nemulțumiri și de frustrări din partea marii majorități a beneficiarilor, oricare ar fi tipul instituției de învățământ, situația financiară a beneficiarilor ori mediul de rezidență al acestora.

Se remarcă faptul că statul român își continuă obiceiul de a finanța instituțiile de învățământ și nu elevii, în condițiile în care nevoile acestora (mai ales ale celor ce provin din mediul rural) sunt deosebite.

În vederea recuperării diverselor decalaje de calitate sesizate în sistemul de învățământ din România se impune necesitatea unor cadre didactice bine pregătite:

Care să aibă stabilitatea posturilor deținute

Care să dețină capacitatea de a-și susține și încuraja elevii de la casă, oricare ar fi statutul social al acestora

Care să fie motivați să le ofere elevilor informații de cea mai bună calitate

Care își respectă rolul social, aferent profesiei alese

plus, la o simplă analiză a sistemului de finanțare a educației din țara noastră, se remarcă necesitatea:

Elaborării și implementării unor mecanisme de tip transparent și participativ, atât în domeniul bugetării, cât și al raportării

O eficientizare deosebită a modalității dedicate utilizării resurselor ce sunt deja în sistem, prin intermediul redefinirii modului de implementare a mecanismului cost real/elev, avându-se în vedere nu doar nevoile reale ale elevilor, ci și profilul comunității din care acesta provine, respectiv profilul instituției de învățământ

CAPITOLUL 4. ANALIZA COMPARATIVĂ A CHELTUIELILOR PUBLICE ÎN DOMENIUL EDUCAȚIE ROMÂNIA – REGATUL UNIT AL MARII BRITANII

În cadrul acestui capitol al prezentei lucrări de diplomă, se va încerca realizarea unei paralele între cheltuielile publice în domeniul educației din țara noastră și cele din Regatul Unit al Marii Britanii, stat ce s-a dovedit a fi în ultimii ani un adevărat „magnet” pentru tinerii români, ce au accesat într-un volum covârșitor programele educaționale oferite de acesta, numărul studenților U.K. ce provin din România fiind în continuă creștere.

Conform datelor date publicității de Eurostat, cheltuielile publice dedicate educației, în raport de procentul alocat din produsului intern brut, au avut în ultimii ani următoarea formă:

Remarcăm astfel următoarele reprezentări grafice, realizate în baza datelor date publicității de Eurostat:

La nivel comparativ, conform datelor Eurostat, avem următoarea reprezentare grafică:

Așa cum se poate sesiza cu facilitate, nivelul cheltuielilor publice în educație este în Regatul Unit al Marii Britanii aproape dublul cheltuielilor publice în educație înregistrate în România (pe perioadele de timp aferente datelor disponibile Eurostat).

Conform Eurostat, la nivelul marii majorități a statelor membre ale Uniunii Europene, domeniul educației este finanțat într-o proporție majoritară de guvernele statelor, finanțările din sursele private reprezentând doar un procent redus, cele mai multe venind din partea Băncii Mondiale sau O.N.U.

Se impune a se remarca faptul că o parte dintre aceste cheltuieli guvernamentale vizează transferul, ca și plățile dedicate domeniului educației, spre sectorul privat non-pedagogic, în componența căruia sunt incluse:

Diversele subvenții dedicate studenților, dar și gospodăriilor

Plățile realizate spre entități de tip privat non-pedagogic

Din acest considerent aceste sume apar în reprezentare dublă, mai precis în reprezentarea aferentă cheltuielilor guvernamentale, ca și în reprezentarea cheltuielilor aferente gospodăriilor, ca și diverselor alte entități de tip privat non-educațional.

Pentru o reprezentare cât mai bună a diferențelor existente între cele două state alese spre comparație, se impune a se realiza prezentarea, la nivel de stat, a numărului elevilor implicați în diverse nivele de învățământ, raportarea cheltuieli/elevi fiind astfel edificatoare.

Astfel, în cazul nivelului preșcolar și primar, se remarcă următoarea reprezentare a numărului elevilor, la nivel de stat:

Reprezentarea grafică a numărului de elevi înscriși în ciclul preșcolar/școlar în statele membre ale Uniunii Europene – EUROSTAT

Demn de remarcat este diferența uriașă dintre numărul elevilor din învățământul preșcolar și școlar din România și numărul elevilor înscriși în același nivel educațional din Regatul Unit al Marii Britanii.

Dintre aceștia, numărul celor care nu sunt încă la școală sunt conform graficului de mai jos, cu sesizarea diferențelor existente între România și Regatul Unit al Marii Britanii:

Sursa capturii – EUROSTAT

La numărul de copii, anterior reprezentați grafic, pe stat al Uniunii Europene, le corespunde un număr al cadrelor didactice, caz în care, de asemenea, se remarcă diferența enormă dintre România (85,7 mii) și Regatul Unit al Marii Britanii (403,8 mii):

Repartiția/stat a numărului de cadre didactice din învățământul preșcolar și primar – EUROSTAT

În ceea ce privește rata elevilor/cadru didactic, se remarcă din nou diferențele dintre România și Regatul Unit al Marii Britanii, respectiv de la 36.7 la 16, 2, diferență ce se reflectă în mod direct asupra calității educației la acest nivel:

În ceea ce privește raportul dintre elevi și cadrele didactice (numărul elevilor/cadru didactic), se remarcă aceleași diferențe semnificative dintre cele două state:

În aceste caracteristici, cheltuielile publice la nivelul statelor, cu reprezentarea în raport de produsul intern brut, este conform graficului:

În ceea ce privește repartiția la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene a elevilor din învățământul secundar, se remarcă decalajul enorm dintre România și Regatul Unit al Marii Britanii, raportul aproximativ fiind de 1/3, după cum se remarcă și în cadrul reprezentării grafice următoare:

Reprezentarea grafică a numărului de elevi din învățământul secundar, la nivelul statelor europene – EUROSTAT

Legat de numărul cadrelor didactice din învățământul secundar, cu delimitarea pe statele membre, se remarcă faptul că în acest caz raportul dintre numărul cadrelor didactice din țara noastră și cele din Regatul Unit al Marii Britanii este mai mare de ¼:

De asemenea, se impune a se remarca și diferențele deosebite dintre cheltuielile publice dedicate învățământului secundar (procent din produsul intern brut) în Regatul Unit al Marii Britanii și cele din țara noastră:

Trebuie sesizat faptul că în cazul în care, în conținutul cheltuielilor guvernamentale se regăsesc plățile, dar și transferurile destinate educației în sectorul privat de tip non-pedagogic, acestea sunt încadrate în categoria cheltuielilor publice:

Reprezentarea grafică a distribuției cheltuielilor pentru educație, la nivel de sector (% din totalul cheltuielilor publice combinate, incluzând finanțări guvernamentale, finanțări entități private non-educaționale și inanțări organizații internaționale) – sursa Eurostat

Urmărind reprezentarea cheltuielilor relative la educație (cu excluderea transferurilor și a plăților) din sursele principale de cheltuieli (respectiv finanțările de la guvern, finanțările din surse private de tip non-educațional, ca și finanțările de la organizații internaționale), așa cum se poate sesiza și în graficul anterior, ponderea cheltuielilor guvernamentale realizate de Regatul Unit al Marii Britanii a fost de 72%, în vreme ce în România aceasta a ajuns la valoarea de 95%.

În ceea ce privește distribuția cheltuielilor dedicate educației (exclusiv privind educația timpurie a copiilor), realizată la nivele de educație (reprezentată în mod procentual din cheltuielile dedicate educației), se remarcă următoarea reprezentare:

Reprezentarea grafică a distribuției cheltuielilor dedicate educației (exclusiv privind educația timpurie a copiilor), realizată la nivele de educație (procentual din cheltuielile dedicate educației) – sursă EUROSTAT

Se remarcă faptul că spre deosebire de România, Regatul Unit al Marii Britanii a preferat să aloce mai puține resurse nivelului „pre-primary”, sume cu mult mai importante (prin raportare cu cele alocate de țara noastră) fiind destinate învățământului primar și celui gimnazial.

În ceea ce privesc restul nivelelor de învățământ, la o simplă vizualizare a graficului anterior, se poate sesiza faptul că în ambele state cheltuielile dedicate educației sunt aproximativ egale.

Reprezentarea grafică a cheltuielilor publice pentru educație (cu excluderea dezvoltării educaționale timpurii a copilului), reprezentată ca pondere în PIB, la nivel procentual, în parte din statele Uniunii Europene,este următoarea:

Cheltuielile publice pentru domeniul educației (cu excluderea dezvoltării educaționale timpurii a copilului), în raport cu P.I.B. – EUROSTAT

Se poate sesiza cu ușurință, din reprezentarea grafică anterioară, faptul că România se poziționează la coada clasamentului în domeniul cheltuielilor publice aferente educației, în vreme ce statul ales spre comparație, Regatul Unit al Marii Britanii, este inclus între statele cu cele mai mari cheltuieli în acest domeniu.

În ceea ce privesc cheltuielile realizate de instituțiile de învățământ diverse ale statelor din Uniunea Europeană (cheltuieli ce sunt realizat în mod direct de către acestea, sau realizate de către guverne, în numele acestor instituții) Comisia Europeană a reușit să realizeze o statistică deosebit de interesantă:

Situația cheltuielilor pentru instituțiile de învățământ la nivelul unor state ale Uniunii Europene (exceptând dezvoltarea educațională precoce) – EUROSTAT

Astfel, s-a remarcat faptul că în șase din statele Uniunii Europene (dintr-un total de 26, ce au pus la dispoziție datele necesare), valoarea cheltuielilor de capital a depășit cu un procent de 10% totalul capitalurilor, ca și al cheltuielilor curente dedicate instituțiilor de învățământ, maximul fiind atins de Letonia (cu un procent de 19,0%) și de alte două state baltice, mai precis de Estonia (cu un procent de 15,2%) și respectiv de Lituania (procentul în cazul acestui stat fiind de 14,3%).

La polul opus se poziționează Regatul Unit al Marii Britanii, în care cheltuielile de capital s-au constituit într-un procent de 3,3% din totalul cheltuielilor, în cazul unor state precum Belgia, Cipru sau Croația procentul ajungând la valoarea de 4,% din totalul cheltuielilor diverselor instituții de învățământ.

În plus, s-a remarcat faptul că în marea majoritate a statelor membre ale Uniunii Europene, cele mai multe dintre cheltuielile curente s-au reprezentat în salarii ale cadrelor didactice.

Astfel, cele mai mari procente au fost înregistrate în state precum Franța, Suedia, Finlanda, Slovacia sau Lituania (state în care salariile destinate cadrelor didactice reprezintă între 40-50% din totalul cheltuielilor curente ale respectivelor instituții de învățământ existente), urmate de Republica Cehă (unde procentul a variat între 30-40%), Estonia (30%) și Slovenia (procentul ajungând la valoarea de 23.7%).

Conform raportului EUROSTAT, diminuarea ratei natalității la nivelul mai multor state va determina, în câțiva ani, reducerea populațiilor de vârstă școlară în interiorul sistemelor de învățământ ale acestor state.

Pe cale de consecință, se vor remarca, în scurt timp, diverse efecte la nivelul ratelor aferente, cel mai important constituindu-se în cheltuielile medii/elev, mai ales în contextul în care valoarea acestora este menținută la un nivel constant.

La o simplă analiză a volumului cheltuielilor anuale (fie acestea din surse publice ori din surse private) se poate sesiza faptul că la nivelul tuturor instituțiilor de învățământ media înregistrată/elev a fost în valoare de 12.708 euro în Suedia, valoare ce a scăzut dramatic în cazul Ungariei, unde pentru fiecare elev s-a cheltuit anual suma de 2.343 euro.

Cele mai mari cheltuieli au fost înregistrate în Luxemburg, unde a fost cheltuită suma de 20.025 euro pentru un elev, la polul opus situându-se Bulgaria, dar și România, unde valoarea cheltuielilor alocate/elev a fost de doar 1.500:

Cheltuieli pentru instituțiile de învățământ (exceptând dezvoltarea educațională timpurie) per elev, sectorial (reprezentare în euro/student) – EUROSTAT

În privința cheltuielilor dedicate instituțiilor de învățământ, exceptând dezvoltarea școlară timpurie, la nivel educațional/elev, se remarcă diferențele majore dintre Regatul Unit al Marii Britanii, ce se poziționează în topul statelor cu cele mai mari cheltuieli, și România, situată pe ultimul loc din totalitatea statelor Uniunii Europene:

Reprezentarea grafică a cheltuielilor pentru instituțiile de învățământ (cu excluderea dezvoltării școlare timpurii) per elev, la nivel de educație (euro/student, în echivalentul normei întregi) – EUROSTAT

Conform Eurostat, în 16 state din totalul celor 26 care au oferit date în vederea realizării statistice, s-a remarcat faptul că volumul cheltuielilor per elev erau cu mult mai mari în cadrul instituțiilor publice, în raport cu restul instituțiilor.

Iar din totalul celor zece state membre în cadrul cărora s-a remarcat faptul că diversele cheltuieli/elev au fost mai reduse la nivelul instituțiilor publice, cea mai mare diferență absolută s-a înregistrat între Regatul Unit al Marii Britanii și Estonia.

Exceptând Ciprul, se remarcă, de asemenea, că diversele cheltuieli dedicate instituțiilor de învățământ publice, dar și instituțiilor de învățământ private per elev sunt cu mult mai mari la nivelul instituțiilor de învățământ de tip terțiar.

Cele mai multe dintre statele ce fac parte din Uniunea Europeană au înțeles să raporteze un nivel redus al cheltuielilor/elev în cazul învățământului preșcolar, exceptând câteva excepții în care se încadrează Suedia, Finlanda, Ungaria, Slovenia, Polonia, Croația și Bulgaria.

De asemenea, exceptând Bulgaria, nivelul cel mai redus al cheltuielilor per elev s-a înregistrat în cazul învățământului secundar superior, ca și învățământului postliceal non-terțiar.

Așa cum au sesizat și oficialii europeni, modelul remarcat în statele europene a fost cel al creșterii cheltuielilor/elev de la minimul nivelului educațional spre nivelul aferent învățământului terțiar.

În domeniul dedicat ajutorului financiar pentru studenți și gospodării, se remarcă faptul că din totalul celor 25 de state ale Uniunii Europene, aproape 9% din totalul cheltuielilor publice destinate educației au fost utilizate în vederea acordării asistenței financiare studenților ori gospodăriilor, această asistență putând îmbrăca diverse forme, de la împrumuturi publice, la burse ori indemnizații diverse:

Reprezentarea grafică a ajutorului financiar ce le este acordat studenților, prin ponderea cheltuielilor publice, la nivelul tuturor nivelelor educaționale (exceptând dezvoltarea educațională precoce) – EUROSTAT

În ceea ce privește ajutorul financiar ce le este acordat studenților, ca parte a cheltuielilor publice la fiecare nivel de învățământ, se remarcă faptul că exceptând cazul Cehiei și al Bulgariei, cea mai mare pondere se remarcă în cadrul învățământului terțiar, cu defavorizarea învățământului secundar superior, ca și a învățământului postliceal non-terțiar.

De asemenea, se poate sesiza în reprezentarea grafică de mai jos faptul că ponderea cheltuielilor publice dedicate asistenței financiare acordate studenților din învățământul secundar superior, ca și a celor din învățământului postliceal non-terțiar este mai mare în raport cu ponderea cheltuielilor în învățământul primar, ca și în învățământul secundar inferior, exceptând cazul Bulgariei, al Poloniei, al Ungariei, ca și al României:

Reprezentarea grafică a ajutorului financiar alocat studenților, ponderea cheltuielilor publice/nivel educațional – EUROSTAT

Se remarcă, de asemenea, că ponderea cheltuielilor publice dedicate învățământului terțiar ce sunt folosite pentru acordarea diverselor ajutoare financiare elevilor este de peste 25,0% în cazul Suediei, ca și al Regatului Unit al Marii Britanii.

În ceea ce privește învățământul secundar superior, ca și învățământul postliceal non-terțiar, ponderea cheltuielilor publice au depășit valoarea de 15 % în cazul Suediei, al Irlandei, al Olandei, ca și al Germaniei, învățământului primar și celui secundar inferior fiindu-le alocare, în medie, un procent de 5% (exceptând Ungaria, dar și Bulgaria, unde ponderea cheltuielilor alocate a ajuns la valoarea de 26%).

În această situație, se impune a se remarca, de asemenea, diferența enormă dintre valoarea ajutoarelor financiare acordate studenților din Regatul Unit al Marii Britanii și valoarea ajutoarelor primite de studenții din țara noastră.

Concluzionând, la nivelul țării noastre se remarcă următoarea evoluție a cheltuielilor publice totale pentru educație:

În Regatul Unit al Marii Britanii s-a remarcat următoarea evoluție:

La nivel comparativ, cheltuielile publice cu educația dintre cele două state au următoarea reprezentare, pe perioada unui deceniu:

BIBLIOGRAFIE

Autori:

V. Anghelache, Managementul schimbării educaționale, Editura Institutul European, 2012

Elena Lia Chelaru, Asigurarea calității procesului educațional – condiție esențială pentru un învățământ modern, EdituraVladimed Rovimed, București, 2011

Ioan Pânzaru Ioan, Asigurarea calității în învățământul superior din țările UE, 2012

Ioan Toca, Lorena Elena Spuza, Managementul calității pentru învățământul preuniversitar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2010

http://www.legex.ro/Legea-87-2006-70373.aspx

http://www.edu.ro/index.php/articles/5117

http://www.edu.ro/index.php/articles/5117

https://ec.europa.eu/education/sites/education/files/monitor2017-ro_ro.pdf

https://ec.europa.eu/education/sites/education/files/monitor2017-ro_ro.pdf

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=educ_uoe_fine06&lang=en

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=educ_uoe_enra10&lang=en

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=educ_uoe_fine06&lang=en

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=educ_uoe_fini01&lang=en

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=educ_uoe_fini04&lang=en

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=educ_uoe_fini04&lang=en

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=educ_uoe_fine02&lang=en

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=educ_uoe_fina01&lang=en

Site-uri consultate:

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV%3Aef0016

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN.TXT/?uri=celex:52015XG1215(02)

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV%3Aef0016

Alte documente consultate:

Raportul comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei Europene vizând punerea în aplicarea Cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și al formării profesionale (ET 2020), 2015/C 417/04

Legea nr. 1/5.01.2011, publicată în M.O. nr. 18/10.01.2011

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/2005 vizând asigurarea calității educației

Monitorul educației și formării 2017 Educație și formare România, noiembrie 2017