Studiul Privind Invățarea Jocului de Volei la Clasa Avi a în Lecția de Educație Fizică

=== b5d0d272ce0d23a6dcfb44b0d6024c964ad480f5_72249_1 ===

CAPITOLUL IV

REZULTATE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA ACESTORA

4.1. Probe de control

Pentru realizarea experimentului s-a folosit un set de teste care au fost efectuate o dată la începutul perioadei de desfășurare a experimentului și a doua oară la sfârșitul acestei perioade. S-a urmărit reacția grupului experimental la seturile de exerciții specifice și nespecifice din jocul de volei, utilizate în lecție.

În cele ce urmează vor fi descrise probele de control incluse în aceste teste, atât cele impuse de federația de specialitate, cât și cele alese de noi. La sfârșit vă vom prezenta și rezultatele acestei prime testări, sub formă de tabel.

PROBE DE CONTROL CU CARACTER SPECIFIC.

1. Săritură în înălțime de pe loc (detenta). Se execută de pe loc, cu elanul membrelor superioare și flexia genunchilor. Se măsoară diferența în centimetri,cu ajutorul unui panou gradat.

2. „Detenta” cu trei pași elan. Se execută săritură în înălțime, cu elan de trei pași. Se măsoară diferența în centimetri.

3. Deplasare laterală pe distanța de 3 m. Se execută pe distanța delimitată de linia de atac și linia de centru a terenului. Executantul va atinge cele două tușe la fiecare execuție cu o mână. Timpul de lucru este de 30 secunde.

4. Serviciul. Se execută serviciul de la 6 m. distanță de fileu, mingea trebuie să cadă intr-un spațiu de 4/6 m în terenul advers. Barem 8 din 10 repetări.

5. Mingea în pătrat. Se trasează pe perete la înălțimea de 1.75 m un pătrat cu latura de 50 cm. Executantul este plasat în fața pătratului la distanța de 1 m și execută pase cu două mâini de sus, dirijate în pătrat. Timpul de execuție este de 30 sec. Se acordă o singură încercare. Se consemnează numărul de execuții.

Proba are caracter specific prin implicarea obiectului de joc, testând viteza și precizia execuției în condiții limitate.

PROBE CU CARACTER GENERAL

1. Alergrea de viteză- 50 m cu start din picioare. Se cronometrează intervalul de timp scurs de la prima mișcare (start liber) până la trecerea liniei de sosire și se consemnează rezultatul în secunde și zecimi de secundă. Proba este comună ambelor sexe (băieți și fete). Se acordă două încercări și se înregistrează cel mai bun rezultat. Pauza dintre alergări este de 15 minute.

2. Săritura în lungime de pe loc. Se realizează pe o suprafață care trebuie să fie netedă și nealunecoasă. Se măsoară distanța de la vârfuri (poziția inițială), la călcâie (poziția de aterizare). Proba este comună ambelor sexe (băieți și fete). Se acordă două încercări și se înregistrează cea mai bună. Se permite o singură pendulare a brațelor pentru elan. Rezultatele se înregistrează în centimetri și se punctează conform tabelelor.

3. Aruncarea mingii de oină. Se execută de pe loc cu o singură mână. Se acordă două încercări și se înregistrează cea mai bună aruncare. Proba este comună ambelor sexe (băieți și fete), iar rezultatul se exprimă în metri și centimetri și se punctează conform tabelelor.

4. Forța abdominală. Pentru testarea forței abdominale se execută ridicări de trunchi din culcat în șezând. Executantul se află inițial culcat pe spate, cu mâinile la ceafă, coatele pe saltea, genunchii îndoiți, tălpile pe saltea, vârfurile picioarelor fixate sub scara fixă sau de către un coleg. La semnal executantul ridică trunchiul la verticală în poziția șezând îmbrățișând genunchii cu coatele, după care revine imediat în poziția inițială pentru a repeta execuția. Se numără execuțiile corecte (numai acelea în care s-au atins genunchii cu coatele în poziția șezând și salteaua la revenirea în poziția culcat), în intervalul de 30 secunde.

5. Triplu salt. Se execută 3 sărituri din ghemuit în ghemuit, fără oprire. Se măsoară lungimea. Proba va fi susținută de două ori. Se va lua în considerare cea mai bună performanță.

TESTAREA FINALĂ

Pentru a putea aprecia obiectiv evoluția clasei pe perioada desfășurării experimentului am utilizat la sfârșit aceleași probe la fel ca și la prima testare. Rezultatele au fost întabelate pentru o vizualizare mai bună și pentru a fi accesibile la realizarea formei grafice.

La fel ca și în cazul primei testări, probele finale au fost susținute pe perioada a trei zile pentru a evita obosirea excesivă a elevilor, altfel putând să apară posibilitatea ca rezultatele să nu fie concludente.

S-a avut în vedere ca elevii să fie odihniți înaintea susținerii testelor, în ziua respectivă nemaifiind programată nici o altă probă de control. În cele ce urmează vă prezentăm tabelul cu rezultatele finale, subcapitolul următor expunându-vă și interpretarea grafică.

4.2. Înregistrarea și prelucrarea datelor

Prezentarea, prelucrarea și interpretarea datelor rezultate în urma experimentului s-au efectuat prin metoda statistico-matematică. Indicatorii statistici care au fost utilizați în prelucrarea și interpretarea statistică a rezultatelor au fost: media aritmetică, abaterea standard și coeficientul de variabilitate.

Media aritmetică

Media aritmetică a fost calculată la toate probele atât după testarea inițială, cât și în urma testării finale.Valorile acestor indicatori statistici se regăsesc în tabelele 1 – 2 pentru probele inițiale și în tabelele 3 – 4 pentru probele finale. Reprezentările grafice privind modificările parametrilor luați în calcul sunt prezentate în graficele anexate. Am considerat că este mai relevant să reprezint grafic valorile mediei aritmetice la probele fizice generale.

Alergare de viteză

S-a constatat o omogenitate mare a clasei în urma celor două testări (inițială și finală),coeficientul de variabilitate situându-se intre 0 și 15%.În cadrul acestei probe performanțele sunt cuprinse între 8,2 și 9,4 secunde,la testarea inițială, cu media aritmetică 8,7 secunde și între 8,0 și 9,0 secunde la testarea finală, cu media aritmetică de 8,5 secunde (graficul nr.1).

Graficul nr.1

Mediile probei – alergare de viteză pe 50 m.

Săritura în lungime de pe loc

La săritură în lungime de pe loc performanțele sunt cuprinse între 135 și 185 cm pentru testarea inițială cu media aritmetică de 145 cm și performanțe între 140 și 175 cm, cu media aritmetică de 157 cm după testarea finală. Se constată un ușor regres al elevului nr. 10 (vezi tabelul nr.4)

Graficul nr.2

Mediile probei – săritura în lungime de pe loc

Aruncarea mingii de oină

La această probă se inregistrează un coeficient de variabilitate relativ mare, respectiv 20,4 la testarea inițială si 24,3 după testarea finală, ambele rezultate indicând o omogenitate medie (împrăștiere moderată), dar mediile aritmetice fiind destul de apropiate. Considerăm că împrăștierea moderată este determinată de micile diferențe de ordin biomotric dintre băieți și fete.

Graficul nr.3

Mediile probei – aruncarea mingii de oină

Ridicarea trunchiului din culcat dorsal

Se observă la această probă o diferență mai mare între coeficientul de variabilitate de la testarea inițială și cea finală, deși se situează în intervalul 0 – 15%, deci omogenitate mare, dar diferența dintre cele două medii aritmetice este foarte mică. Se înregistrează, totuși, un progres general.

Graficul nr.4

Mediile probei – Ridicarea trunchiului din culcat dorsal

„Triplu salt”

Diferența dintre cele două medii aritmetice (4,74 și respectiv 4,85) arată o îmbunătățire a capacității motrice, iar din punct de vedere al coeficientului de variabilitate este cea mai echilibrată probă, încadrându-se în pragul de 0 – 15%.

Graficul nr.5

Mediile probei – triplu salt

Abaterea standard (S)

În cazul nostru, am exemplificat prin rezultatele obținute la săritura în lungime de pe loc (tabelul nr.2) testare inițială în care abaterea standard calculată este de S=+0,26m Distribuirea datelor de o parte și alta a mediei aritmetice, precum și forma curbei va arăta în felul următor (vezi figura nr.9).

Figura 9

Y(frecvența)

-2S -1S X +1S +2 S

Se poate aprecia astfel că, abaterea de la media aritmetică + 26 cm se înscrie în standardul calculat pentru eșantionul respectiv, valorile situându-se între 135cm și 185 cm, ceea ce înseamnă că cel puțin 94,5 % din cazuri se află în acest interval, în afara celor două abateri situându-se celelalte cazuri (1)

În urma testului final abaterea standard calculată tot în cazul săriturii în lungime de pe loc este S = ± 27 cm. Se apreciază că, abaterea de la media aritmetică cu ± 27cm se înscrie în standardul calculat pentru eșantionul respectiv, valorile situându-se între 140 cm și 175 cm, ceea ce înseamnă că 99,9% din cazuri se află în acest interval. Distribuirea datelor de o parte și alta a mediei aritmetice, precum și forma curbei va arăta în felul următor:

Figura nr.10

Y(frecvența)

-2S -1S X +1S +1S

Coeficientul de variabilitate

După cum se poate observa în tabelul nr.2, la testele inițiale, s-au obținut următoarele valori ale coeficientului de variabilitate la probele: viteză (7,5%), ridicarea trunchiului din culcat dorsal(7,34%), și triplu salt(5.90%) care au un grad de omogenitate mare (împrăștiere mică), iar celelalte valori, respectiv, săritură în lungime de pe loc (17,9%) și aruncarea mingii de oină(24,3%) cu un grad de omogenitate mediu (împrăștiere moderată).

În urma testării finale doar două probe au coeficientul de variabilitate situat în zona medie (împrăștiere moderată), celelalte valori având un grad de omogenitate mare (împrăștiere mică).

De asemenea, coeficientul de variabilitate calculat la probele tehnice înregistrează valori cuprinse intre 0 și 15% în urma ambelor testări (inițială și finală), ceea ce arată că la aceste probe gradul de omogenitate este mare (împrăștiere mică).

CAPITOLUL V – CONCLUZII ȘI PROPUNERI

CONCLUZII:

Pe baza rezultatelor obținute în cadrul probelor sportive, a prelucrării și interpretării datelor am ajuns la următoarele concluzii:

prin jocul de volei se poate îmbunătăți atât capacitatea motrică generală, cât și cea specifică, mijloacele specifice jocului de volei oferind posibilitatea atingerii în mare măsură a obiectivelor prevăzute de programa școlară;

rezultatele obținute în urma administrării probelor de control arată o creștere a performanțelor elevilor care se datorează pe de o parte procesului de creștere și dezvoltare specific vârstei, dar și datorită eficienței mijloacelor specifice voleiului utilizate în lecție;

grupul de subiecți nu a avut în general o evoluție spectaculoasă și considerăm că aceasta se datorează faptului că s-a lucrat cu mijloace din volei în lecția de educație fizică și nu în antrenament sportiv, unde timpul alocat pregătirii specifice ar fi fost mult mai mare, dar se observă pe baza rezultatelor din tabele, că după perioada de pregătire grupa a devenit mai omogenă, doar două rezultate din zece, ale coeficientului de variabilitate, depășind pragul de 15%.

inițierea în jocul de volei presupune o atenție deosebită din partea profesorului, cu privire la primele exerciții utilizate în lecție, mai ales dacă elevii care vin în clasa a V-a nu au beneficiat de o pregătire minimă privind jocurile sportive – în cazul nostru voleiul, ceea ce poate duce la crearea unei atitudini de respingere și înlăturare a elevilor de joc, tocmai datorită faptului că voleiul nu este un joc foarte accesibil cum am constatat că este descris și prezentat în majoritatea lucrărilor de specialitate.

PROPUNERI:

În urma studiului efectuat și pe baza concluziilor propunem următoarele:

în prima parte, a inițierii și pregătirii în jocul de volei, să se țină seama de particularitățile de vârstă, bagajul motric de care dispune elevul, disponibilitățile sale pentru selectarea adecvată a exercițiilor specifice;

în procesul de pregătire să se respecte cele patru nivele de exigență, fără a fi decalate sau din diferite motive „sărite”, și astfel rezultatele nu vor întârzia să apară;

trebuie acordată o atenție deosebită pe tot parcursul pregătirii, formării și dezvoltării la elevi a capacității de practicare a voleiului și în afara lecției de educație fizică, tocmai pentru a se continua procesul de consolidare a elementelor și procedeelor învățate și prin aceasta realizându-se dezvoltarea capacității motrice sub toate aspectele sale.

BIBLIOGRAFIE

Balint, L. – Teoria educației fizice și sportului-Sinteze, Editura Universității Transilvania din Brașov, 2003.

Balint, L. – Didactica generală a educației fizice și sportului, Editura Universității Transilvania din Brașov, 2003.

Cârstea, G. – Teoria și metodica educației fizice și a sportului, Editura AN-DA, București, 2000.

Croitoru, D. – Volei, Editura ANEFS, București, 2000.

Dragnea, A., Bota, A. – Teoria activităților motrice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999.

Dragnea, A. – Teoria și metodica dezvolării calităților motrice (compendiu), A.N.E.F.S., București, 1991.

M.E.C. – Ghid metodologic de aplicare a programei de educație fizică și sport în învățământul gimnazial, București, 2001.

Mateev, N., Novicov, A. – Teoria și metodica educației fizice, Editura Stadion, București, 1980.

Păcuraru, A.,Iacob, I.,Balaiș, F.,Braharu, O. – Manualul profesorului de volei, Editura Helios, Iași, 2000.

Programe școlare pentru clasele a V–VIII, M.E.N. București, 1999.

Scarlat, E. – Volei – Pregătirea echipelor școlare, Editura Stadion, București, 1973.

Stroie, Ș. – Pregătirea fizică a jucătorilor de volei, Editura Sport-Turism, București, 1976.

Turcu, I. – Metodologia cercetării în educație fizică și sport, Editura Universității Transilvania, Brașov, 2007.

Turcu, I. – Volei – Sisteme de acționare de la inițiere la perfecționare, Editura Universității Transilvania, Brașov, 2009.

ANEXE

TABEL CU REZULTATELE PROBELOR FIZICE SPECIFICE ȘI TEHNICE

– testare inițială –

Anexa 1

TABEL CU REZULTATELE PROBELOR FIZICE GENERALE

-testare inițială-

Anexa 2

TABEL CU REZULTATELE PROBELOR FIZICE SPECIFICE ȘI TEHNICE

-testare finală-

Anexa 3

TABEL CU REZULTATELE PROBELOR FIZICE GENERALE

-testare finală-

Anexa 4