Studiul Privind Imbunatatirea Metodicii de Invatare a Tehnicii de Atuncare Peste Sold Koshi Waza la Judoka 11 13 Ani

CUPRINS

CAP. I – INTRODUCERE

Scopul si motivația alegerii temei

Importanta si actualitatea temei

Formularea ipotezei

CAP. II – FUNDAMENTAREA TEORETICA A TEMEI

2.1. Particularitatile morfo-functionale si psihice ale perioadei
pubertare si prepubertare

2.2. Caracteristicile Judo-ului

2.3. Rolul si locul Judo-ului ca mijloc de pregătire fizica si
dezvoltare a calitatilor motrice

Necesitatea pregătirii timpurii

Obiectivele instruirii metodice la copii

Etapele formarii si consolidării deprinderilor motrice in Judo

Succesiunea metodica a predării tehnicii Judo-ului la începători

2.8. Metodica invatarii tehnicii Judo-ului, complexe de exerciții
pentru învățarea procedeelor tehnice

CAP. III – METODICA INVATARII TEHNICILOR DE SOLD -KOSHI WAZA

3.1. Clasificarea procedeelor tehnice din Judo

Clasificarea procedeelor tehnice de aruncare peste sold – koshi waza

Metodica invatarii procedeelor de aruncare peste sold

Succesiunea fazelor; indicații metodice; greșeli de execuție;

Documente de planificare

CAP. IV – DESFASURAREA EXPERIMENTULUI

Organizarea experimentului , subiecti, condiții.

Metode de cercetare folosite in realizarea experimentului.
CAP. V – REZULTATELE CERCETĂRII

Intabelarea datelor si analiza statistica

Reprezentarea grafica

CAP. VI – ANALIZA REZULTATELOR – CONCLUZII

CAP. I – INTRODUCERE

Scopul și motivația alegerii temei

Importanța și actualitatea temei

Formularea ipotezei

l.l.Scopul și motivația alegerii temei

Judoul este un sport ce a înregistrat, in ultimii ani, o dezvoltare extraordinară având practicanți pe toate continentele lumii. Acest sport cu originea in Japonia, si-a câștigat popularitatea atât datorita spectaculozitatii sale, dar mai ales a valențelor sale formative.

Practicarea judo-ului poate constitui o modalitate plăcuta de influențare a calitatilor fizice, in special cele legate de îndemânare, forța si rezistenta. Efectele asupra dezvoltări somatice sunt cele mai vizibile, insa sunt indiscutabile efectele asupra dexterității, a echilibrului sau a capacității de coordonare a segmentelor corpului. Nu sunt lipsite de importanta influenta exercitata asupra dezvoltării unor trasaturi psihice sau de caracter.

Opțiunea pentru aceasta tema este legata in primul rând de dragostea mea pentru judo, sport pe care îl practic de peste zece ani.

Mai apoi am fost impresionat întotdeauna de ușurință si siguranța cu care mari campioni au executat unele procedee, iar acest lucru m-a făcut sa mă întreb ce sta in spatele acestei siguranțe.

Nu in ultimul rând, am dorit sa contribui cu experiența mea la imbogatirea bagajului de cunostinte si la popularizarea acestui sport atât de frumos, ce mi-a adus atâtea satisfacții.

Lucrarea își propune sa facă o investigare, ce privește calea optima de învățare si perfecționare a tehnicii judou-ului, in așa fel încât tinerii judoka sa fie capabili de a realiza performante cat mai ridicate.

De asemenea, prin aceasta lucrare se finalizează o etapa importanta a pregătirii proprii, reprezentând o buna modalitate de aplicare a cunoștințelor însușite si a metodelor de cercetare învățate, permițându-mi sa fac o analiza a activitatii desfasurate in ultimul an cu grupa de elevi cu care am lucrat.

1.2. Importanta si actualitatea temei

Când tinerii sunt apți si dotați, activitatea de practicare a unei ramuri sportive, in cazul nostru judo, ii va ajuta la invatatura sau la locul de munca mărindu-le potențialul fizic, încrederea in sine, ambiția, dârzenia si alte asemenea calitati, imbunatatindu-le de fapt întreaga capacitate fizica si psihica.

Tinerii au nevoie crescută de activitate fizică, de preferat organizată, deoarece este o necesitate biologică și socială, prin intermediul căreia aceștia învață să se cunoască pe sine, să comunice eficient cu partenerii și să colaboreze pentru obținerea de beneficii proprii, contribuie la creșterea dorinței de munca si afirmare, influențând astfel formarea caracterului si dezvoltarea personalității, pregătindu-i incontestabil pentru viata.

Pregătirea moderna in judo presupune desfășurarea unei activități planificate, care sa tina seama de cuceririle științei. Pentru creșterea performantelor in sport sunt depuse eforturi însemnate de către toți cei implicați in activitatea sportiva (antrenori, ingineri, tehnicieni, medici, s.a.).Tot in scopul creșterii nivelului instruirii este necesara valorificarea experienței practice a unor sportivi sau foști sportivi.

1.3. Formularea ipotezei

S-a pornit de la premisa ca o cale metodica adecvata poate spori șansele de realizare a marii performante, contribuind la creșterea nivelului de instruire si ducând la scurtarea timpului necesar formarii deprinderilor si priceperilor motrice.

De aici am extras ipoteza specifica:

Găsirea unui sistem algoritmic optim de invatare a procedeelor de KOSHI – WAZA , ce va permite ușurarea procesului de invatare si măririi eficientei acestuia, in scopul creșterii capacității de aplicare a procedeelor tehnice în condiții de angajament.

2.1. Particularitățile morfo-functionale si psihice ale perioadei

pubertare

In această categorie sunt incluse fetele si băieții având o vârsta cronologică diferită , însă există un criteriu principal care-i unește într-o singură categorie și anume pubertatea, caracterizată de marile transformări pe care le aduce în întregul organism al copilului.

Fenomenul central al pubertății este maturizarea sexuala produsa de fluxul crescut al hormonilor sexuali, care determina apariția caracterelor sexuale secundare concomitent cu profunde modificări somato-vegetative si psihice. Daca până în jurul vârstei de 11 ani, secrețiile endocrine erau bogate în hormoni de creștere, după aceasta vârsta se instalează „furtuna vegetativa", caracterizată de abundente secreții de hormoni sexuali.

Evenimentul este precis marcat, fiind reprezentat la fete de apariția primei menstruații, iar la baieti de primele polutiuni nocturne.

a) Particularitățile morfo – funcționale

Oasele se dezvolta la aceasta vârsta mai ale in urma creșterii lor in lungime prin depunerea de structuri funcționale intime. Ele devin mai rezistente ia acțiunea factorilor mecanici de presiune, tracțiune si răsucire in detrimentul elasticității lor anterioare. Articulațiile in schimb sunt slab dezvoltate iar ligamentele nu asigura in suficienta măsură rezistenta la tracțiune, la răsucire. Mușchii se dezvolta mai ales prin alungirea fibrelor si nu in grosime, din aceasta cauza suprafața lor de secțiune fiziologica este mica si in consecința si foita unica. Lungimea fibrelor arc si un avantaj in sensul ca determina rezistenta valorii lucrului mecanic cu obligația ca sa nu existe îngreunare peste forța globala a mușchiului.

Viteza de reacție si de repetiție sunt dezvoltate, insa forța si rezistenta sunt mult ramase in urma fata de adult. De aceea nu sunt admise antrenamentele in vederea obținerii performantele la eforturile de forța si rezistenta orice folosire nejudicioasă a mijloacelor care dezvolta forta si rezistenta are urmări negative asupra creșterii.

Dezvoltând forta se va lucra in mod gradat, exercițiile vor fi utilizate cu intensitate medie si submaximala, deoarece procesul de consolidare a aparatului locomotor nu este încă terminat.

Creșterea in lungime a oaselor si alungirea mușchilor dau aspect pubertului: înalt si slab cu toracele îngust, indicele Erissmann negativ, plămânii cu volum mic, vocea schimbata la baieti datorita creșterii rapide a laringelui, tonusul muscular scăzut, predispunând la deformări ale coloanei vertebrale, apariția sau accidentarea piciorului plat, apariția acneei juvenile.

Sistemul nervos se dezvolta rapid si practic se încheie maturizarea arici cordicale a analizatorului motor. Funcția de analiza si sinteza a scoarței se dezvolta, creste procesul inhibiției interne. Pe aceasta baza viteza formarii diferențierilor acreste, iar reflexele condiționate formate se sting mai lent. Funcția celui de al doilea sistem de semnalizare domina asupra primului sistem.

Trebuie arătat ca la pubertate mai persista inca intr-o oarecare măsura insuficienta proceselor de inhibiție condiționata fata de puterea proceselor de excepție. Datorita acestui fapt, mișcările copiilor la aceasta vârsta au un caracter brusc, cu precizie scăzută.

Excitabilitatea și mobilitatea ridicata activitatii nervoase in perioada pubertară explica rapiditatea reacțiilor motrice in general, insa, întrucât echilibrul proceselor nervoase este instabil, coordonarea si viteza de deplasare nu beneficiază de condiții favorabile do dezvoltare si de multe ori dezvoltarea vitezei stagnează.

Sistemul cardio-vascular: cordul este voluminos comparativ cu toracele, mecanismele de reglare ale circulației sunt frecvent tulburate (predominanta simpatica) care se exagerează la efort. Se întâlnesc la inima sufluri funcționale: aritmii si crize de hipertensiune.

Deși aparatele circulator si respirator sunt mult solicitate din cauza creșterii rapide a masei corporale, efortul fizic nu este contraindicai decât in cazul unor leziuni organice. Experiența a arătat ca tulburările funcționale dispar prin practicarea raționala a sportului.

La nivelul organelor vegetative cea mai izbitoare diferența fata de vârsta antepubertate este dezvoltarea intensa a organelor endocrine.

Glanda hipofizica si in special lobul sau anterior a-si intensifica activitatea, se mărește secreția de TSH, ACTH si hormoni gonadotropi. Creste activitatea tiroidei si a suprarenalei, determinând o hiperreactivitate a sistemului nervos si o instabilitate si o labilitate neuro-vegetativă accentuata.

Modificările endocrine nervoase si nuro-psihice accentuează discrepanta dintre dezvoltarea fizica si capacitatea funcționala reala a organismului, lucru ce se manifesta prin mișcări nesigure, stângace, greutate sau chiar tulburări in coordonarea mișcărilor si in menținerea hemostazei organismului prin tulburări neurovegetative vasomotorii (tendința la transpirație, la lipotimie, rosata emotive a fetei) irascibilitate, atitudini explozive, etc. .

Cu toate acestea, la aceasta vârsta, exista substratul nervos si locomotor necesar invatarii deprinderilor motrice complexe si pentru eforturi de viteza. Ținând seama insa de faptul ca fiecare copil a-si face propria lui pubertate trebuie avut grija deosebita pentru individualizarea efortul ui.

Nu sunt recomandate eforturile maxime cu încadrări mari ale aparatului locomotor. Se poate folosi insa in pregătirea copiilor de aceasta vârsta un număr mare de exerciții fizice cu o structura diferita a mișcărilor si cu un caracter variat al efortului neuro-muscular. Ele contribuie ia dezvoltarea stereotipurilor dinamice, la obținerea urau bagaj motric bogat si la dezvoltarea capacității funcționale a organismului.

In concluzie, la vârsta pubertară. metodele de pregătire fizica trebuie aplicata in mod creator, in funcție de natura eforturilor si de solicitările specifice flecarei ramuri sportive.

Cunoașterea aprofundata particularităților morfo-functionale si psihice ale fiecăruia copii cu care lucram este singura cale care permite evitarea celor doua greșeli mai frecvent întâlnite in viata sportiva. Una dintre ele este suprasolicitarea organismului prin eforturi exagerate, iar cealaltă este excesul de prudenta datorita căreia pregătire este menținuta la un nivel inferior posibilităților copilului.

B PARTICULARITĂȚI PSIHICE

Pubertatea este etapa începutului maturizării psihice a copilului. In strânsa legătura cu importantele modificări morfo-functionale apar însemnate transformări și în viața psihică. Percepțiile devin mai depline, capătă un pronunțat caracter de selectivitate, orientarea statiala si temporara este îmbunatatita considerabil, suferind influenta proceselor gândirii. In activitatile cognitive se manifesta net predominarea celui de al doilea sistem de semnalizare. Puberul este capabil sa opereze cu noțiuni cu un grad tot mai mare de abstractizare. Se ameliorează capacitatea de concentrare a atenției deși in unele faze ale pubertatii este deosebit de instabila si fluctuabila. Apar importante modificări pe plan afectiv. Ele sunt determinate nu numai de transformările biologice, dar si de implicațiile ce decurg din integrarea sociala. Datorita disconfortului biologic, puberul se caracterizează printr-o conduita irascibila, relativ conflictuală, prin labilități efective, stări de excesive, stări de excesivă timiditate sau exuberanta, stări capricioase ce se dezvolta pe un fond de independenta fluctuant Creste interesul pentru propria persoana pentru lumea sa interioara, apar relativ frecvent stări de neîncredere in propriile posibilități.

Se dezvolta calitatea voinței, manifesta dorința de autoafirmare, de impunere a propriilor hotărâri. Apar forme de autoeducare in scopul cultivării capacităților considerate ideale.

Este vârsta când se poate invata tehnica se poate si este indicat sa se facă apoi apel la explicarea elementelor si implicațiilor fiecărui act motric a sensului si necesitații sfaturilor date.

Mișcările trebuie învățate conștient, aceasta presupunând insa expunerea clară, precisă, a principiilor exercițiilor.

Comportamentul fata de copii sa fie plin de tact pentru a contracta crizele de timiditate, de anxietate, rezultate din execuția incorecta a exercițiilor. Încurajarea, lauda, descompunerea exercițiilor complicate în elemente mai simple, ce pot fi efectuate cu succes, sunt câteva procedee concrete de lucru.

Antrenamentele trebuie sa se desfasoare intr-o atmosfera de optimist, înțelegere prietenie si sinceritate.

Pubertatea este vârsta canei se pune cu deosebita acuitate problema selecției copiilor potrivit aptitudinilor fizice si psihice. Lucrul este posibil deoarece aptitudinile si însușirile psihice sunt in mare parte cristalizate. O latura importanta a activitatii consta in orientarea corecta spre practica acelor ramuri sportive lata de care copilul manifesta interes, dar care corespunde in același timp si aptitudinile lui. Este un principiu pedagogic dar si de probabilitate etica, întrucât înlătura posibilitatea nerealizarii in sportul ales care poate sa provoace mai târziu deziluzia speranțelor neîmplinite.

Pentru a întregii profilul tinarului caracterizat ia vârsta pubertara am efectuat măsurătorile antropometrice la cele doua grupe cu care am lucrat, măsurând înălțimea. greutatea, perimetrul toracic în expirație si inspirație, aloja lungimea brațelor, si lungimea picioarelor necesare practicanților acestei discipline sportive: judo.

În urma acestor măsurători am ajuns la concluzia ca elevii sunt bine dezvoltau. sănătoși si pot face fata eforturilor solicitate.

Alături anexez cele doua tabele și prelucrarea statistică:

TABEL

Cuprinzând măsurile antropometrice în grupa A copii, componenții cercului de judo

TABEL

Cuprinzând măsurile antropometrice în grupa b copii, componenții cercului de judo

Metodologia executării măsurătorilor antropometrice

Înălțimea corpului – talia

Este distanta dintre tălpi si creștetul capului, măsurat in poziția stand. Comparativ cu nivelul mijlocului de dezvoltare fizica pe tara raportul ar fi 142 cm fata de subiectii testate 143, 3 cm.

Greutatea

Rezultatele obținute le-am prelucrat statistic si le-am comparat cu nivelul mijlocului de dezvoltare fizica pe tara calculate pe vârsta si sex. Astfel greutatea medie pe tara este 35. 5 Kg. subiectii cercetați au 36. 9 Kg deci un plus de 1, 400 Kg.

Perimetrul toracic

Aceasta măsurătoare s-a efectuat cu banda metrica sub relieful pectoralilor in dreptul bazei apendicelui xifoidian in lata iar in spate sub unghiul interior al omoplaților evitând cuprinderea masei musculare. Cu ajutorul indicelui FRISSMANN Pt = T/2 = 143. 3/2 = 71,6 cm, ne putem da seama de gradul de dezvoltare o toracelui, de proporția dintre lungimea si grosimea trunchiului, de robustețea corpului întreg Din măsurătorile efectuate si calculând indicele ERISSMAN am ajuns la concluzia ca subiectii mai sunt in perioada numita sugestiv vârsta toracelui îngust care se caracterizează prin dimensiuni si creșteri scăzute ale perimetrului toracic dintr-o disproporție intre lungime si grosimea trunchiului.

Anvergura sau alonja

Reprezintă distanta dintre punctele digitale când brațele sunt deschise larii in lateral. Subiectul se afla in poziția stand cu brațele la perete, pe care l-am gradai in cm pe orizontala. In urma acestei măsurători raportate la talie am observai ca anvergura este de 146, 6 cm fata de 143, 3 cm cal are talia, deci copiii sunt normal dezvoltați.

Lungimea membrelor superioare

Am măsurat-o cu o panglica gradata in cm de la acromion la vârful degetului mijlociu Aceasta lungime este de 59,1 cm

Lungimea membrelor inferioare

Aceasta măsurătoare am efectuat-o in poziția stand de io sol la punctul superior trohnterian. Aceste valorii medii sunt 82.0 cm.

2.2 Caracteristicile judoului

Judoul este un sport de mare spectaculozitate, atrăgând tot mai mulți tineri spre practicarea lui, bucurându-se de o popularitate în continuă creștere.

Este un sport de lupta solicitant, dar totodată dezvolta multilateral organismul psiho-motric cat si moral volitiv. Deoarece tehnica judoului este foarte complexa, cuprinzând un număr foarte mare de procedee tehnice si combinații tehnico-tactice, pentru insusirea ei corecta si pentru formarea unor judoca de valoare, este necesara o perioada de pregătire de aproximativ 10 ani.

Acest sport poate fi practicat la toate vârstele atât de către bărbați cat si de către femei, mijloacele specifice lui putând fi ușor adaptate la particularitatile de vârsta si sex. Poate fi practicat începând de la vârsta foarte frageda, de la 9-10 ani sau chiar mai repede.

Datorita valențelor sale educative judoul contribuie din plin la formarea si consolidarea personalitatii practicanților, dezvoltând trasaturi de caracter dintre cele mai frumoase: corectitudinea, cinstea, spirit de întrajutorare respect fata de partener si adversar, precum si calitati moral-volitive ca: dârzenia, curajul, stăpânirea de sine, încrederea in forțele proprii, etc.

Caracteristicile efortului in judo

Judoul face parte din sporturile in care efortul este de intensitate sub maximala, întâlnind insa numeroase momente in care efortul este de intensitate maxima. Desigur aceste contracții maximale sunt de scurta durata in cadrul tehnicilor din picioare (1-3 secunde) putându-se prelungi pana ia 10 secunde in cadrul luptei la sol (mobilizări, strangulări sau luxări).

Eforturile de intensitate sub maximala sunt intercalate cu multe momente de relaxare in care eforturile sunt medii sau mici si chiar cu pauze (determinate de prevederile regulamentare) in care organismul are posibilitatea de a se reface.

în cadrul tehnicilor din picioare (Nage-Waza) eforturile au un caracter dominant de viteza – îndemânare in regim de forta si rezistenta si se caracterizează printr-un grad înalt de dificultate iar in cadrul tehnicilor de la sol (Ne-Waza) de forta – viteza in regim de rezistenta.

Lupta la sol se mai caracterizează si prin numeroase contracții izometrice, executate in condiții de apnee, ceea ce creează uneori mari "datorii de oxigen" pentru rezistenta.

In judo efortul variază in funcție de volum, intensitate si complexitatea mijloacelor folosite.

Volumul de lucru se modifica prin varianta numărului de antrenamente, a duratei antrenamentelor, a numărului de repetări de procedee si mijloace folosite, precum si a numărului si duratei reprizelor diferitelor tipuri de angajări folosite.

Intensitatea efortului se mareste prin creșterea vitezei de execuție a exercițiilor si procedeelor tehnice, ritmul angajărilor, micșorarea pauzelor dintre reprize sau repetări, precum si prin schimbarea repetata a partenerului pe parcursul angajărilor.

Complexitatea se mareste prin creșterea gradului de dificultate al procedeelor in combinații tehnico-tactice tot mai dificile si prin creșterea de situații tot mai complexe ce trebuiesc rezolvate în timpul angajărilor de antrenament.

Planificarea efortului privind volumul, intensitatea si complexitatea lui se va face in mod diferențiat atât in cadrul lecțiilor cat si pe parcursul unor etape mai îndelungate de pregătire a copiilor deoarece posibilitatile de efort ale acestora sunt diferite in funcție de vârsta si nivelul lor de pregătire.

Cu grupa de copii începători (10-11 ani) precum si cu copii din grupele de avansați (12-13 ani) atât volumul cat si intensitatea si complexitatea efortului vor fi reduse. La Grupele de juniori (14-16 ani) toți parametrii efortului vor creste progresiv in raport cu posibilitatea de efort ale acestora, tinandu-se cont de necesitatea adaptării organismului la efortul specific din competițiile in care aceștia sunt angrenați.

2.3.Rolul judoului ca mijloc de pregătire fizica si dezvoltarea

calităților motrice

Pregătirea fizica a copiilor

Realizarea obiectivelor de performanta in judo, sunt condiționate in cea mai marc măsura de asigurarea unei pregătiri fizice corespunzătoare, înțelegând prin aceasta toate cele trei aspecte care o definesc:

-dezvoltarea calitatilor motrice;

-învatarea unei mari varietati de priceperi si deprinderi de mișcare de baza;

-dezvoltarea indiciilor morfologice si funcționali ai organismului, corespunzător cerințelor impuse de practicarea judoului si participarea in competiții

Judo este un sport cu o manifestare complexa a tuturor calitatilor motrice: forta, viteza, rezistenta, mobilitatea, îndemânarea, fiecare in cadrul antrenamentului trebuiesc dezvoltate toate in egala măsura, dar ponderea pentru dezvoltarea unei sau altei din calitatile motrice va fi diferita in diferitele perioade de vârsta si etape de pregătire.

Pregătirea fizica are o pondere crescută in antrenamentul începătorilor (copiilor).

Cu cat judocanul stăpânește un sistem mai larg de deprinderi si perceperi de mișcare de baza., cu atât va avea o baza mai trainica de însușire a procedeelor tehnice si a combinațiilor tehnico-tactice de judo.

In procesul instructive – educativ al judocanilor pregătirea fizica cuprinde cele doua laturi:

pregătirea fizica multilaterala,

pregătirea fizica speciala.

Mijloacele pregătirii fizice

1. Dezvoltarea vitezei

Dezvoltarea vitezei este indispensabila procesului de pregătire a judocanilor in special sub forma vitezei de execuție, pentru a fi eficace si a putea surprinde adversarul in timpul unei angajări, atât procedeele tehnice cat si combinațiile tehnico-tactice, trebuie sa se execute cu maximum de rapiditate. De asemeni, răspunsurile la acțiunile adversarului trebuie sa fie foarte rapide, ori acest lucru se poate realiza numai printr-o foarte buna viteza. Pentru dezvoltarea vitezei se vor folosi încărcaturi mici, număr medii de repetiții efectuate cu maximum de rapiditate

Exercițiile pentru dezvoltarea vitezei se vor efectua la începutul lecției (după încălzire) când organismul, nefiind oboist are capacitatea de a răspunde prompt la solicitările specifice

Metode folosite

metoda execuției la semnal

metoda execuției in condiții ușurate

Indicații metodice

pentru dezvoltarea si menținerea vitezei se va lucra in toate etapele de
pregătire:

vârsta copilăriei este propice dezvoltării vitezei, știut fiind faptul ca la
aceasta vârsta predomina excitația in raport cu inhibiția:

toate exercițiile se vor efectua in viteza maxima:

reprizele de lucru vor fi scurte, iar pauzele dintre reprize suficient de lungi
pentru a putea relua efortul in condiții optime, astfel: a) repetările de
procedee UCHI-KOMI (reprezintă efectuarea unor intrări repetate) se fac pe
reprize de 5-15 sec cu pauza de 1-3 min.b) angajările se fac pe reprize de 30-
60 sec.cu pauze de 1-4.

2. Dezvoltarea forței

In funcție de structura procedeelor tehnice, forta se manifesta diferit in timpul execuției acestora. Astfel in timpul execuției procedeelor de aruncare din Nage-Waza forta se manifesta prin muscari bruște, dinamice fiind deci necesara dezvoltarea forței explozive. a forței in regim de viteza.

Dar, deoarece o angajare de judo se prelungește pe durata a 3 min. efective de lupta, aceasta forta exploziva trebuie dezvoltata si in regim de rezistenta.

In unele faze ale execuției procedeelor tehnice din Ne – Waza întâlnim frecvente momente in care contracțiile musculare sunt statice (ex.: mentinrea adversarului intr-o poziție de imobilizare) acest lucru impunând folosirea mijloacelor pentru dezvoltarea tortei statice.

Tinand cont de particularitatile organismului in creștere al copiilor, mijloacele pentru dezvoltarea forței vor trebui foarte bine dozate, ponderea lor crescând odată cu înaintarea in vârsta si in nivel de pregătire.

Chiar si cu copii se pot folosi exerciții de forta, care bine dozate, nu numai ca împiedica creșterea acestora ci chiar o stimulează Pana la 11-12 ani se recomanda insa ca încărcătura in exercițiile pentru dezvoltarea forței sa fie de 25% – 35% din greutatea corpului

Metode folosite:

metoda culturista;

metoda pentru dezvoltarea detentei (Power – Traininig)

metoda halterofilului;
Indicații metodice:

cu, copii, dezvoltarea forței se va realiza prin jocuri dinamice si prin lucru
specific de însușire a tehnicii:

exercițiile de forta vor trebui alternate cu exercițiile de viteza si mobilitate;

dezvoltarea forței se va realiza in etapele pregătitoare, in cele competiționale
urmărindu-se menținerea ei mai mult prin mijloace specifice:

la copiii si juniorii mici se vor evita încărcaturile maxime

se va lucra pe reprize (3-5), numărul de repetări la fiecare repriza fiind de 2-5, cu pauze ne 2-4 min.intre reprize;

– mijloacele standard pentru dezvoltarea forței se vor folosi cu copii avansați (12-13 ani) in special in ultimul an.

3.Dezvoltarea rezistentei

Pentru a face fata cerințelor impuse de lupta moderna, judoka trebuie
pregatiti in așa fel încât sa fie capabil sa execute diferite tehnici de aruncare in
lupta. Acest lucru impune necesitatea dezvoltării ia un nivel corespunzător al
rezistentei atât generale cat si speciale.

Dezvoltarea rezistentei este necesara tinerilor judoka si pentru a face fata efortului din timpul antrenamentului. Exercițiile pentru dezvoltarea rezistentei se executa cu un număr marc de repetări (chiar pana la refuz) cu viteza moderata si încărcătura medie.

Metode folosite:

metoda creșterii duratei;

metoda creșterii tempoului;

metoda alternării efortului;

metoda autodozarii efortului;

metoda antrenamentului cu intervale;

metoda antrenamentului in circuit;

Indicații metodice

dezvoltarea volumului si intensitatii lucrului se va face in funcție de
posibilitatile de efort ale copiilor, determinate de particularitatile lor de
vârsta;

rezistenta generala se va dezvolta cu precădere in etapele pregătitoare, in
etapele competiționale, ponderea cazând pe dezvoltarea rezistentei specifice;

pe măsura ce ne apropiem de concurs mărirea efortului este data de creșterea
intensității lucrului, asigurând astfel dezvoltarea rezistentei in regim de
viteza;

paralel cu dezvoltarea rezistentei se va urinari si educarea calitatilor volitive.

4. Dezvoltarea îndemânării

Rezolvarea cu succes a situațiilor mereu schimbătoare, mereu noi, din timpul angajărilor, solicita judokanilor o capacitate crescută de orientare si adaptare. Acest lucru este posibil numai printr-o îndemânare buna, calitate motrice ce se dezvolta in procesul de instruire prin folosirea atât a mijloacelor specifice cat si a acelor sporturi complementare.

Exercițiile pentru dezvoltarea îndemnării contribuie la creșterea capacitatii de coordonare a acțiunilor motrice in concordanta cu situațiile mereu schimbătoare din timpul angajărilor.

Metode folosite:

-marirea treptata a vitezei de execuție;

-ingreunarea condițiilor de echilibru;

-repetarea procedeelor pe partea neîndemânatica;

-schimbarea frecventa a partenerului;

-exersarea unor elemente din poziții diferite;

-marirea treptata a gradului de dificultate.
Indicații metodice

viteza de execuție sa crească pe măsura ce se însușesc clementele respective:

exercițiile de îndemânare sa fie cat mai variate de la o lecție la alta:

cu grupele de copii exercițiile si procedeele simple sa fie folosite in diferite
jocuri dinamice;

in timpul angajărilor din antrenamente sa se creeze situații mereu noi, pe
care copiii sa le rezolve cat mai corect.

5. Dezvoltarea mobilității

O buna mobilitate la nivelul articulațiilor si a coloanei vertebrale facilitează execuția corecta atât a procedeelor de aruncare (Nage – Waza) cat si a tehnicilor de ia sol (Nage – Waza).

De asemenea, posesia unei mobilitati bune usureaza manifestarea forței, vitezei, indemanarii facilitând execuția procedeelor tehnice cu consum minim de energie.

Indicații metodice:

exercițiile pentru dezvoltarea mobilitatii se vor executa inițial eu amplitudine
redusa, aceasta crescând treptat pana la posibilitatile maxime de moment ale
judokanilor;

copiii cu hiper laxitate articulara vor lucra pentru întărirea articulațiilor si
menținerea mobilitatii;

pentru mobilitate se va lucra zilnic:

după exercițiile de forta se recomanda întotdeauna exerciții de
mobilitate. pentru a avea o reprezentare cat mai crescută a nivelului de
dezvoltare a calitatilor motrice; am efectuat o testare a lor, aceasta fiind
cuprinsa in tabele alăturate si in urma comparării cu rezultatele altor elevi de
aceeași vârsta din scoală; consider ca dezvoltarea calitatilor motrice este buna
pentru cele doua grupe componente a cercului de judo.

TABEL

Cuprinzând testarea calităților motrice la grupa A copii, componenții cercului de judo

TABEL

Cuprinzând testarea calităților motrice la grupa B copii, componenții cercului de judo

2,4. Necesitatea pregătirii timpurii

Este cunoscut faptul ca pentru practicarea organizata a judoului in
vederea creșterii unor elemente de valoare capabile de performante sportive pe
plan intern si internațional, vârsta optima de includere a copiilor in secțiile de
judo este 9-10 ani, prima grupa de vârsta cu calendar competițional este cea a
copiilor mici 10-11 ani.

Experiențe din tara noastră precum si experiența mai îndelungata a specialiștilor din alte tari arata ca in secțiile de judo sunt cuprinși foarte mulți copii la o vârsta si mai frageda începând de la 6 ani sau chiar mai repede.

Trebuie precizat, ca la aceasta vârsta de 6-9 ani nu se pune problema încadrării copiilor intr-un program strict de pregătire fizica specifica si de invatare a tehnicii si cu atât mai mult de introducere a lor intr-un sistem competițional. Nu se urmareste creșterea vârstei de încadrare a copiilor in secțiile de judo, deoarece probabilitatea intuirii unor calitati de viitor performante in judo este foarte redusa la aceasta vârsta. Dar, prin valențele educativ-formative pe care le are judo-ul, specialiștii acestei discipline sportive contribuie din plin la educarea copiilor din aceasta grupa de secții pentru practicarea diferitelor ramuri sportive.

S-a constatat ca numai o mica parte continua sa practice judoul si după vârsta de 9 ani, ceilalți demonstrând aptitudini pentru alte discipline sportive sau renunțând de tot la aceasta activitate

La 6-9 ani judoul nu se practica ca o disciplina sportiva ci ca un mijloc care contribuie la educarea copiilor si la pregătirea lor pentru încadrarea ulterioara in activitatea sportiva. Dar cei care vor continua sa practice judoul, datorita aptitudinilor specifice pe care le demonstrează si dorinței lor au șanse de a deveni judokani complecși, posesori ai unor deprinderi motrice specifice variate si a unor calitati fizice specifice la nivel înalt si ai unor tehnici perfecte dusa la nivel de măiestrie.

Pentru a se ajunge la finalizarea scopului propus pentru aceasta etapa trebuie sa se respecte doua indicații metodice fundamentale, determinate de particularitatile psiho – motrice ale copiilor de 6-9 ani:

activitatea sa are un continui de pregătire fizica generala, urmărind o dezvoltare fizica armonioasa a copiilor, in principal cu mijloace specifice vârstei: jocuri dinamice;

sa nu se denatureze judo-ul, cunoscut fiind ca prin conținutul lui acest sport oferă posibilitatea manifestării depline a tendințelor copiilor de a se " bate", de a se întrece.

Pentru a înțelege mai bine conținutul activitatii de judo cu copiii de 6-9 ani trebuie cunoscute particularitatile fizice si psihice ale acestei vârste, denumita "vârsta școlara mica"

Mare majoritate a copiilor încep de la 6 ani, au o dezvoltare fizica si neuropsihica buna ceea ce permite sa desfasoare o activitate sistematica si ordonata Rezistenta la efort este insa mica datorita fragilității aparatului cardio-vascular, iar sistemului nervos prezintă o mare excitabilitate si o relativa lipsa de coordonare intre cortex si centrii subcorticali (M Epuran "Psihologia educației fizice"). Puterea de concentrare este redusa, atenția este puțin durabila si predomina atenția involuntara. La aceasta vârsta se recomanda activitatii de scurta durata, iar in cazul când aceasta se prelungește sa fie intercalate cu multe pauze pentru a nu obosi si plictisii. Voința este de asemenea destul de limitata la aceasta vârsta, predominând acțiunile determinate de interesele imediate.

Deoarece al doilea sistem de semnalizare este inca puțin dezvoltat, predomina memoria concreta obligând pe profesor sa folosească cu preponderenta pentru învatare metoda demonstrației.

Copilul nu apreciază valoarea in perspectiva a efortului pe care îl depune intr-o lecție, fiind preocupat de efectele imediate al activitatii lui.

In acest sens este total contraindicata folosirea metodei repetărilor specifica perfectionarii tehnice (UCKI-KOMI) si nici TENDOKU-RENSIU.

Cunoscând particularitatile psiho-motrice ale copiilor de 6-9 ani se recomanda pentru activitatea de judo ca principalul mijloc de pregătire – jocul. Jocul este specific copilăriei, este un real mijloc educativ si acestei vârste si este specifica învatarea prin joc.

Pentru a intelege mai bine conținutul activitatii în perioada 6-9 ani este necesar a se stabili modelul la care trebuie sa se ajungă la sfarsitul acestei perioade si in funcție de acest model se vor stabili obiectivele construirii, obiective care realizarea unor parametrii privind pregătirea fizica, tehnica, psihica si teoretica. Desigur la aceasta vârsta nu se pune problema pregătirii tactice.

a) Fizic

formarea si dezvoltarea sistemului echilibrului si orientării in spațiu:

formarea si dezvoltarea sistemului ritmului muscarilor;

dezvoltarea bazinului si a coloanei vertebrale:

dezvoltarea indemanarii si coordonării muscarilor corpului si ale
segmentelor.

b)Tehnic
NAGE-WAZA

– invatarea pozițiilor fundamentale si a deplasărilor pe saltea;

formarea simțului adversarului si a momentelor favorabil pentru acțiunile de
dezechilibrare (impingeri-tractiuni-torsionari);

însușirea capacității de autoasigurare in urma diferitelor căderi.

NE-WAZA

cunoașterea pozițiilor de garda la sol;

insusirea principalelor forme de imobilizare din grupele:
KESA-GATAME, KAMI-SHIHO-GATAME, YOKO-SHIHO-GATAME.

c) Teoretic

însușirea noțiunilor de baza privind igiene individuala si a echipamentului;

insusirea unor noțiuni despre respirație si importanta ei.

d) Psihologie

cultivarea dorinței si a plăcerii de a se întoarce de a se "bate".

dezvoltarea curajului, combativitatii si a dârzeniei.

Deoarece la aceasta vârsta nu se urmăresc obiective de performanta, conținutul instruirii este subordonat obiectivelor arătate mai sus.

Conținutul instruirii nu este orientata spre dezvoltarea unor calitati fizice specifice judoului si însușirea a cat mai multe procedee, ci spre realizarea unei pregătiri fizice generale si deprinderi care sa faciliteze însușirea ulterioara a tehnicii judoului si formarii unor calitati fizice specifice acestei discipline sportive.

2.5 Obiectivele instruirii metodice la copii

Pentru grupele de începători principalele obiective sportive sunt:

asigurarea unei dezvoltări fizice armonioase (somatica si funcționala):

creșterea treptata calitatilor motrice de baza;

însușirea corecta a tehnicii elementelor de baza si a procedeelor din tehnica
judoului (centurile colorate);

formarea obisnuintei si dezvoltarea plăcerii de a efectua eforturi fizice;

dezvoltarea calitatilor morale si de voința;

obișnuirea cu întrecerea si ca tendința continua de autopedepsire;

educarea in spiritul disciplinei si al ordinei individuale si colective.

In ceea ce privește instruirea tehnica, obiectivele pentru grupele de începători urmăresc învatarea si consolidarea elementelor fundamentale ale judoului:

SHINZEI, SHINTA-TAI, KUMI-KATA și UKEMI, a procedeelor tehnice cuprinse in cadrul centurilor colorate precum si a unor combinații intre aceste procedee.

2,6. Etapele formarii si consolidării deprinderilor

motrice in judo

Acest fenomen se realizează in patru etape:

a) Etapa de generalizare a excitației corticale sau corticale sau etapa muscarilor
nediferentiate, grosolane in care elevul nu are nici o experiența din care cauza el
actioneaza dezordonat, cu miscari in plus determinate de angrenare in mișcare a unui
mare număr de mușchi atât agonisti cat si antagoniști. Consumul de energie este foarte
mare in aceasta etapa datorita încordării exagerata cu care se efectuează fiecare
componenta a miscarii iar eficienta este mult prea mica in raport cu energia cheltuita.
In aceasta etapa scopul principal al învățării îl constituie " conturarea cat mai precisa a
modelului teoretic al deprinderii, imaginea ideometrica corecta reprezentând punctual
de plecare ai formalii unor deprinderi corecte " (. Demeter).

Pentru realizarea acestui scop se vor folosi demonstrațiile corecte atât globale, in ritmul normal de execuție a arucarii peste sold, cal si demonstrațiile mai lente sau pe fragmente ale procesului însoțite de explicații scurte si clare privind metodele esențiale ale procesului: execuția pivotării (Tai-Sabachi) dezechilibrarea , momentul schimbării prizei cu mana de garda, aruncarea ai asigurarea.

b) Etapa, mișcărilor rigide urmareste depistarea cauzelor care fac ca elevul sa fie
crispat când executa procedeul si sa le înlăture. In aceasta etapa de execuții rigide,
crispate elevul realizează cate o execuție corecta, dar nu este capabil sa o repete de
mai multe ori din cauza "lipsei cailor bătătorite la nivelul sistemului nervos central" –
A.Demeter.

Daca in cadrul lecției in curs de desfasurare elevul da semne evidente de oboseala, nu se insista cu repetări deoarece apare riscul formarii unor deprinderi greșite. Exersarea noului procedeu se va relua lecția următoare la începutul pârtii fundamentale, când elevul este odihnit si in stare optima de excitabilitate. Treptat numărul execuțiilor rigide, haotice se va micșora crescând numărul execuțiilor corecte.

Unii elevi isi însușesc foarte repede procedeul ajungând cu usurinta la execuții integrale cursive, corecte si eficace, alții a căror capacitate motrica este mai slaba, trec mai greu de aceasta etapa a formarii deprinderilor motrice sau chiar nu pot depasi niciodată aceasta etapa, execuțiile fiind rigide, ineficace si realizându-se cu mare greutate si consum de energie.

c) Etapa de diferențiere fina este etapa in care putem spune ea deprinderea
motrica a fost formata si, in urma unui mare număr de repetări, aruncarea peste sold se
poate executa, cu mare usurinta si eficienta, facandu-l pe tânărul judoka mai încrezător
in forțele sale.

Toate componentele aruncării se leagă cursive intre ele lăsând impresia unei singure miscari.

Intrarea si dezechilibrarea, aruncarea prin întindere picioarelor si aplicarea trunchiului, asigurarea partenerului se executa cursive, Tara întreruperi, iar consumul de energie este minim datorita faptului ca la execuția miscarii participa numai mușchii agonisti, implicați in mișcare, mușchii antagoniști fiind relaxați.

d) Etapa de automatizare a deprinderii presupune desfasurarea diferitelor miscari, gesturi sau deprinderi motrice fara oglindirea lor in constiinta (A.Demeter). Pentru deprinderile specifice judoului de abia etapa de .automatizare constituie definitivarea deprinderii motrice, prin repetării in condiții mereu schimbătoare, așa cum se întâmpla in timpul angajărilor de concurs se elimina treptat toate micile greșeli amintite in etapa anterioara.

Spre deosebire de sporturile in care miscarile suni ciclice si in care datorita repetărilor in aceleași condiții, automatizarea deprinderilor motrice se realizează mai repede, in judo acest fenomen necesita o munca mai susținuta.

Formarea si consolidarea deprinderilor motrice in judo durează o perioada mai scurta sau mai lunga, atât fenomenul in întregime cat si flecare etapa in parte.

Durata aceasta depinde de mai mulți factori, dintre care cei mai importanți sunt:

gradul de complexitate al deprinderii motrice, adică al procedeului care
urmează a fi invatat.

nivelul de dezvoltare a calitatilor motrice ale elevului in momentul respectiv

particularitatile sistemului nervos central in special plasticitatea cordicala si

particularitatile psihologice ale elevului: conștiinciozitatea, dârzenia,
perseverenta etc.

interesul si plăcerea pentru învatarea unui anumit procedeu tehnic.

Ponderea invatarii tehnicii si rolul ei in invatare

Concret spus tehnica reprezintă, anumite mișcări sau complexe de mișcări care dau posibilitatea desfășurării unui anumit sport, după reguli precise. Miscarile sau complexele de miscari sunt cuprinse in elemente si procedee tehnice. Pregătirea tehnica in antrenamentul copiilor începători trebuie sa cuprindă învatarea elementelor si procedeelor tehnice din nage si ne waza, in ordine, începând cu cele mai simple (din 5 kyu).

Ordinea de învatare a procedeelor tehnice este următoarea:

– mai întâi profesorul explica procedeul tehnic. apoi îl demonstrează, după care
pot fi prezentate elevilor spre studiu, desene, fotografii, kinograme. filme,
etc.in care se poate vedea execuția respective.

elevii trec apoi ia invatarea mișcărilor componente pe parți si foarte rar
global – ale procedeului tehnic prin tandoku renshu in diferite formalii,
profesorul trecând pe la fiecare si corectând greșelile, corectările se pot face
individualizat sau in fata întregului colectiv.

urmează exersarea cu partener tot pe parți, static cu (part) pasiv, viteza
de execuție este la început redusa, după care trebuie sa crească progresiv.

se vor lega in continuare părțile componente intre ele, pana se ajunge la
execuții globale si in acest caz viteza de execuție va fi la început mica, după
care trebuie sa crească progresiv.

după ce procedeul a fost invatat static, el se va executa din deplasare (in ritm
lent) cu uke tot pasiv, viteza de execuție trebuie sa crească progresiv.

exercițiile se vor face apoi din deplasare normala ca in timpul luptei cu
viteza din ce in ce mai marc.

in stadii superioare se trece ia exerciții cu uke semiactiv (nu contraataca ei
numai se apară) apoi cu uke activ, folosindu-se procedeele motrice
corespunzătoare si formele particulare ale acestora.

Din punct de vedere fiziologic, formarea deprinderilor motrice si stereotipurilor dinamice prezintă mai multe faze si anume:

faza de iradiere excesiva a excitației in scoarța, cu apariția unei mare număr
de miscari inutile

faza de concentrare a excitației, cu scăderea numărului de miscari inutile, a
încordării nervoase inutile si îmbunatatirea coordonării.

faza de inhibare treptat a tuturor centrilor nervoși care au dat naștere la
miscari suplimentare, inutile, cu apariția unor execuții din ce in ce mai
precise si mai eficace, a urmi înalt grad de coordonare a mișcărilor
corespunzătoare, precum si automatizarea acestora.

Perfecționarea tehnicii prin exersarea sau scăderea valorii acesteia prin întreruperea antrenamentelor arc la baza legaturile temporare si activitatea reflex condiționata.

Un aspect de mare importanta in învățarea tehnicii îl constituie principiul participării conștiente si active a copiilor in procesul instructive. De aceea este bine sa-i invatam pe elevi inca din prima lecție ca înainte de orice execuție sa gândească., sa judece ce miscari urmează sa execute, iar după fiecare execuție sa se autoanalizeze. Consideram ca in acest fel stabilizarea procedeelor tehnica se va face foarte repede si cu un caracter solid.

Procedeele tehnice se vor preda la copii după regulile didactice ale principiului accesibilitatii, respective de la simplu la complex, de la ușor la greu, de la cunoscut la necunoscut, ajungându-se chiar la fragmentarea lor de miscari componente pana in ele mai mici detalii de execuție.

Repetând pe parți procedeele tehnice, executanții vor invata succesiune miscarile respective, direcția de acțiune efortul principal poziția corpului pe faza precum si pozițiile succesive ale adversarului.

vor invata deci ce trebuie sa facă, când si cum, formându-si treptat simțul specific de execuție pentru flecare procedeu tehnic.

Lecțiile de început in învatarea procedeelor tehnice solicita o activitate pe multiple planuri din partea profesorilor, deoarece deprinderile gresii formate sau învățate se vor corecta foarte greu.

Profesorul are deci datoria sa demonstreze cal mai corect posibil structurile de miscarii corespunzătoare, sa oprească la timp si sa corecteze individual sau cu indicații pentru întreg colectivul – greșelile ivite.

Corectările permanente, insolite de noi indicații, vor avea mare efect in însușirea corecta a tehnicii de către micuții sportivi, liste bine ca profesorul sa le aducă acestora autocontrolul asupra execuțiilor precum si emulația in descoperirea greșelilor antrenorului in conformitate cu principiul participării conștiente si active in procesul instructive

Daca fiecare uke sesizează rapid greșelile făcute de toți, profesorul are de câștigat pe multiple planuri Mai întâi ca uke stăpânește mintal detaliile de execuție ceea ce ai va ușura procesul de învatare si i va scurta durata acestuia, apoi; el isi va putea ajuta partenerul in viitoarele exerciții deoarece ai explica ce a greșit si cum trebuie sa execute corect – ceea ce usureaza si munca profesorului – forțându-l sa mărească atenția in acest sens precum si autocontrolul.

In mod indiscutabil practicarea de către sportivi va deveni o practica in secția de judo in acest fel. De baza vor rămâne insa corectările profesorului, care sunt si cele mai obiective.

2.7. Succesiunea metodica a predării tehnicii judoului la

începători. Metoda învățării elementelor fundamentale

ale tehnicii judoului: complexe de exerciții pentru învățarea

procedeelor tehnice

Succesiunea metodica a predării tehnicii judoului la începători. Învatarea începe întotdeauna cu procedeele cele mai simple si mai ușoare din tehnica de la sol (Ne Waza) pentru ca intr-o faza mai avansata sa se treacă la invatarea celor mai dificile procedee de la sol si din picioare învatarea tehnicii se va face în strânsă concordanță cu pregătirea fizică, atât generală cât și specială a copiilor.

Cea mai veche sistematizare a procedeelor tehnice de judo, intr-o anumita ordine, metodica realizata de școala de judo KODOKAN din Tokio.

Din tehnica complexa a judoului au fost selecționate procedeele de judo accesibile si împartite in cinci grupe (KYURI) flecare grupa cuprinzând cele opt procedee de aruncare si un număr oarecare de procedee din tehnica de la sol. Aceasta impartire este cunoscuta sub denumirea de "Sistemul GO – KYU"si multa vreme a constituit a constituit singura metoda de predare a judoului. învatarea începe totdeauna cu primul procedeu din Kyul 5 si continua cu învatarea celorlalte procedee in ordinea arătata atât in cadrul fiecărui KYU cat si in ordinea stabilita a Kyurilor după cum urmează.

Din analiza comparativa a tehnicilor din cele 5 Kyuri, rezulta ca deși Kyul 5 este al începătorului varietatea miscarilor este foarte mare. In acest Kyu întâlnim procedee fundamentale, care insusi corect usureaza învatarea in continuare a procedeelor din Kyurile următoare. Cuprinde procedee din tehnica de picior, tehnica de sold si tehnica de umăr, unele din ele executându-se fara întoarcere cu spatele la adversar iar altele cu întoarcere.

Învatarea procedeelor din Kyul 5 se va face cu atenție deosebita, aici punându-se bazele însușirii corecte a tehnicii judoului. De acea timpul alocat invatarii acestor procedee se va prelungi pana la însușirea lor corecta.

Metoda GOKYU are si unele neajunsuri prin faptul ca obligând pe toți sportivii sa procedeze in același fel, împiedica uneori personalitatea acestora, neadaptandu-se la particularitatile individuale ale fiecărui judoka, încarcă programul de instruire cu unele miscari inutile fara eficienta compctitionala.

Aceasta metoda nu a mai evoluat din jurul anului 1922 perioada in care practicarea judoului in Japonia, avea un scop în sine, urmărind dezvoltarea corpului si a atașamentului pentru judo in vederea posibilitati cunoașterii si execuția cat mai multor tehnici de judo.

Din experiența acumulata pana in prezent de tehnicieni! si metodiștii din tara noastră rezulta ca in stabilirea succesiuni metodice, a învatatii si perfectionarii tehnicii judoului trebuie, in primul rând sa se respecte principiul sistematizării si continuitatii. Aceasta presupune începerea invatarii cu procedee simple si ușoare din tehnica de la sol cat si din picioare.

Conform orientării metodice data de Federația Romana de Judo este obligatorie însușirea eșalonata a tuturor procedeelor tehnice cuprinse in cele 6 grupe (Kyuri). Acestea cuprind un număr de 24 de procedee din tehnica din picioare (Nage – Waza) si 22 procedee din tehnica la soi (Nage – Waza). Toate cele 46 procedee tehnice sunt impartite in cele 6 grupe (Kyuri) după cum urmează:

Sistematizarea si împartirea procedeelor tehnice este in așa fel conceputa încât însușirea corecta a procedeelor dintr-un Kyu facilitează învatarea mai rapida a procedeelor din Kyul următor. Cu toate acestea apar deseori situații când unii judokani nu reușesc sa învețe corect un anumit procedeu din Kyul in curs de învatare. In aceste cazuri se trece la învatarea procedeelor următoare, (chiar dintr-un Kyu superior) urmând ca ulterior sa se invete si procedeul m cauza.

Asemenea situații pot fi determinate, in cele mai frecvente cazuri de insuficienta dezvoltarea a unei calitati motrice sau a unei grupe musculare solicitata in execuția procedeului ethnic. O data cu remedierea cauzei care a împiedicat însușirea procedeului ethnic, se trece la învatarea lui.

După însușirea elementelor fundamentale poziția de garda (Shinzen – tahai), prizele (Kuni Kata ), deplasările (Shintai) si dezechilibrările (Kuzuschi) se invata cele mai simple procedee de la sol începând cu fixările deoarece acestea nu împiedica locuri datorita unor căderi, ceea ce ar necesita o pregătire speciala corespunzătoare

Voi trata in continuare metodica învatarii elementelor fundamentale ale tehnicii judoului cat si complexele de exerciții pentru învatarea procedeelor tehnice.

Metoda învatatii elementelor fundamentale ale tehnicii judoului, complexe de exerciții pentru învatarea procedeelor tehnice

a) Metodica invatarii căderilor (UKEMI)

Toate procedeele tehnice din cadrul luptei din picioare (NAGE – WAZA) sunt următoarele de căderi mai mult sau mai puțin dure. Chiar din primele lecții, tinerii începători vor fi invatati sa cada, sa se autoasigure pentru a evita locurile provocate de căderi. Principiul de baza in învatarea si perfecționarea căderilor îl constituie, contactul succesiv cu salteaua a diferitelor parți ale corpului ale celui care cade. Contactul corpului cu salteaua se aseamănă cu micșorarea de rulare a unui semicerc, mișcare care anulează m mare parte forta de izbire in căderi, deci socul căderii. Forma curbata a corpului in cădere se realizează prin rularea de la gamba si coapsa spre ceafa, adăugându-se aici lovitura cu brațele pe suprafața saltelei săltând omoplații.

Învatarea căderilor va începe prin însușirea tehnicii execuției bătăii cu brațele in saltea din culcat dorsal. Este foarte important ca tehnica loviturii saltelei cu barele sa se învețe corect de la începui, aceasta realizându-se cu brațele perfect întinse palmele orientate spre saltea lovitura fiind foarte scurta si rapida. Foarte important este deasemenea momentul loviturii cu brațele care trebuie sa ia contact cu salteaua cu o fracțiune de secunda înaintea spatelui. In felul acesta tot socul căderii se va transmite ia brațe. Se va realiza astfel o bătaie cu brațele in saltea si nu o cădere pe brațe care ar duce la traumatisme la nivelul articulațiilor (mana, cot, umăr).

In totdeauna in momentul căderii pe saltea se va baga bărbia in piept pentru a nu izbi cu ceafa in saltea, iar bazinul va fi săltat pentru a evita șocurile.

Pentru invatarea si perfecționarea tehnicii se vor utiliza următoarele exerciții metodice:

din culcat dorsal, batai repetate cu brațele in saltea;

același exercițiu cu săltarea bazinului si a capului:

din sezand, rulări repetate pe spate si revenire;

același exercițiu batand cu brațele in saltea;

din ghemuit, rulare pe spate, fara si cu bătaia in saltea:

din ghemuit, ducerea unui picior prin minte lateral si rulare pe partea,
externa a gambei, coapsei, pe sold si trunchi:

același exercițiu din stand depărtat cu picioarele semiflexate;

rostogoliri înainte, lateral cu bătaie fara ridicare:

același exercițiu cu ridicare;

rostogoliri prin săritura peste un partener culcat, cu bătaie si ridicare;

din ghemuit, cădere spre înapoi cu săritura;

același exercițiu din stand depărtat cu picioarele semiflexate;

diferite căderi, cu sprijinul partenerului;

căderi in condiții concrete de aruncare.

b) Metoda învatarii pozițiilor de garda (SHIZENTAI)

Ca si in celelalte discipline sportive si in judo învatarea tehnicii se începe cu poziția fundamentala denumirea in sporturile cu lupta poziție de garda.

Judo este o lupta continua de menținere a echilibrului propriu si de dezechilibrare a adversarului. Pentru asigurarea unei cat mai bune stabilitati a unei echilibru cat mai aproape de cel stabilit, un roi foarte important ii are însușirea de la început a unei poziții de garda cat mai corecte.

Cu cat poziția de garda este mai înalta cu atât suprafața de sprijin este mai mica si deci echilibrul mai instabil; poziția de garda joasa mareste suprafața de sprijin si deci si echilibrul. Aceasta poziție este determinate de particularitatile anatomice, de calitatile fizice si de gradul de insusire a tehnicii judoului. Judokanii care poseda o viteza mare de reacție si de execuție si un bagaj mare de cunostinte tehnice (procedee de atac, apărare si contraatac) prefera poziția de garda înalta, ofensiva (SHIZENTHAI). Poziția de garda înalta facilitează execuția cu maxima rapiditate a contraatacurilor.

Poziția de garda joasa, defensiva (JIGOTAI) preferata de judokanii puternici dar a căror viteza este mai mica, asigura un foarte bun echilibru, posibilitati crescute de apărare dar reduce simțitor posibilitatea de a ataca si contraataca in viteza.

Pentru perfecționarea acestui element tehnic se vor executa următoarele exerciții :

execuția poziția de garda imitând antrenorul;

trecerea dintr-o poziție de garda in alta ia comanda;

mers de voie pe saltea si oprire in poziție de garda la comanda (lucru in
oglinda);

– execuția diferitelor jocuri de mișcare cu alergări si opriri in poziție de garda.
Atât poziția de garda ofensiva cat si cea defensiva se recomanda a se invata

încât de la început, atât pe partea dreapta cat si pe partea stânga.

Acest lucru va permite viitorului judocan sa se plaseze in așa fel fata de adversar, încât sa poată anihila acțiunile de atac ale acestuia si sa execute cu mai multa usurinta si rapiditate contraatacurile.

Metodica învatarii deplasărilor pe saltea (SHINTAI)

Majoritatea procedeelor tehnice de judo se pot executa in condiții de lupta numai din miscare.

Obligând adversarul, prin diferite manevre sa se deplaseze înainte, înapoi sau lateral, judokanul isi creează situații si momente favorabile execuției diferitelor procedee tehnice si combinații tactice.

Deplasările pe saltea se executa in trei forme: prin pași normali de mers înainte si înapoi (AYUMI – ASHI), prin pași adaugati lateral înainte – înapoi (TSUGI ASHI) si prin pivotare spre dreapta sau spre stânga (TAI SABAKT).

Una sau alta din aceste forme de deplasare se folosește in funcție de intențiile si acțiunile judokanului, precum si ale adversarului.

învatarea deplasărilor pe saltea se recomanda a se începe cu prima forma, adică prin deplasarea cu pași înainte si înapoi (AYUMI – ASHI) fiind cea mai simpla si naturala forma de deplasare. Deplasarea se va face mentinandu-se tot timpul poziția de garda, pasirea fiind foarte prudenta, fara ridicarea exagerata a piciorului de pe saltea. Contactul cu salteaua se va lua întâi cu vârful piciorului (degetele) apoi cu talpa si călcatul. In succesiunea metodica a învatarii deplasărilor pe saltea urmează deplasarea prin pași adaugati (TSUGI – ASHI) care se executa in toate direcțiile, fiind foarte mult utilizata in antrenament si in competiție. Se va acorda o atenție deosebita efectuării primului pas deoarece acesta este momentul favorabil declansarii contraatacului de către adversar. Primul pas se va face foarte aproape de suprafața saltelei, fara ridicarea piciorului, contactul cu salteaua luandu-se, deasemenea, in primul rând cu degetele apoi cu talpa si călcatul. Pasul cu celalalt picior se va efectua foarte repede pentru restabilirea poziției de garda si deci a unui echilibru. Pot apărea următoarele greșeli;

deplasarea cu picioarele întinse;

apropierea sau încrucișarea picioarelor;

deplasarea prin săritura;

luarea contactului cu salteaua cu călcai-ul:

efectuarea unor pași prea mari;

pentru învatarea si perfecționarea acestor doua forme de deplasare se
recomanda următoarele exerciții;

deplasarea de voie prin pași de mers sau pași adaugati cu autocontrol;

efectuarea deplasărilor in oglinda;

schimbarea direcției de deplasare la indicațiile antrenorului;

trecerea dintr-o forma de deplasare la alta;

deplasări cu schimbarea ritmului de executare a pașilor:

deplasări împreuna cu partenerul in condiții tot mai apropiat de cele din
timpul angajării.

Deplasarea prin pivotare (TAI – SABAKI) este mai dificila, necesitând orientare in spațiu si un simt crescut al echilibrului. De aceea aceasta deplasare se va invata după 3-4 lecții, punându-se de la început accentuai pe însușirea ei foarte corectă.

in vederea asigurării unei însușirii corecte a deplasărilor prin pivotare (TAI SABAK1) se folosesc următoarele exerciții melodice:

– din poziția de garda, având talpa piciorului din fata pe o linie
(perpendicular), ducerea celuilalt picior prin spate pe aceeași linie pe pingea
(toata greutatea amâne pe piciorul din fata);

același exercițiu cu răsucirea bazinului, pieptul rămânând pe aceeași direcție;

același exercițiu cu pivotare pe ambele tălpi si întoarcerea 180;

in timpul pivotării se flexează genunchii, trunchiul mentinandu-se cat mai
aproape de verticala, privirea înainte;

execuția pivotării având fixate prize asupra unui partener;

execuția pivotării concomitent cu dezechilibrarea partenerului.

d)Metoda învatarii prizelor, dezechilibrărilor si intrărilor (KUMI-KATA, KUZUSHI TSUKURI)

Prin intermediul prizelor judokanul ia contact cu adversarul, in vederea execuției diferitelor procedee de atac si contraatac sau in vederea realizării diferitor variante de apărare. Varietatea prizelor este foarte mare.

Pentru același procedeu se pot utiliza mai multe variante de prize, așa după cum aceeași priza poate fi folosita in execuția mai multor procedee tehnice.

In prima faza a învatarii se vor demonstra "prizele clasice" utilizate in judo, fara a le lega de specificul fiecărui procedeu tehnic sau de particularitatile judokanilor. Sportivii vor trece direct la execuția acestora fara alte exerciții pregătitoare deoarece tehnica execuției lor este foarte simpla. Lucrându-se pe perechi învatarea se va face in același timp de către ambii judokani, fiecare dintre ei executând aceeași priza. Se vor executa la început prize de pe loc, fara rezistenta partenerului, apoi in deplasare, deasemenea fara rezistenta partenerului pentru ca in lecțiile următoare sa se îngreuneze treptata condițiile de execuție prin:

rezistenta progresiva crescânda a partenerului:

deplasări prin evitarea prizelor:

eschive;

lupta pentru prize.

Dezechilibrarea (KUZUSHI) si intrarea (TSUKURI) constituie momentul hotărâtor in execuția unui procedeu (aceste doua elemente se executa simultan).De aceea, in cadrul instruirii se va pune un accent deosebit pe însușirea corecta a tehnicii de execuție a acestora precum de formarea si dezvoltarea la tinerii judokani a "sistemului momentului" când si cum trebuie sa se acționeze pentru execuția lor.

Dezechilibrările se executa in cele patra direcții principale: înainte, înapoi, dreapta si stânga precum si in direcțiile intermediare.

Dar pentru executarea unei aruncări direcțiile de dezechilibrare vor fi întotdeauna combinate. Atât dezechilibrările simple cal si cele mai dificile se vor inutil de pe loc cu un partener care nu opune rezistenta ca perfecționarea lor sa se Iaca din deplasare.

Dezechilibrările specifice fiecărui procedeu se vor invata odată cu predarea procedeului respective, insusirea lor făcându-se concomitent cu cea a intrărilor specifice,

Învatarea si perfecționarea prizelor dezechilibrărilor si intrărilor se usureaza prin folosirea unor structuri de exerciții metodice specifice acestor elemente tehnice cum sunt:

executarea prizelor cu partener pasiv si semiactiv;

lupta pentru fixarea diferitelor prize;

fixarea prizelor si execuția unei dezechilibrări cu partener activ;

schimbări repetate ale direcției de dezechilibrare cu partener activ:

execuția unei dezechilibrări provocând in prealabil reacția partenerului;

din deplasare, cu partenerul, având fixate reciproc prizele, execuția
diferitelor dezechilibrări la momentul oportun (partenerul nu opune
rezistenta).

același exercițiu cu semirezistenta partenerului;

execuția dezechilibrării pentru un anumit procedeu urmat de intrare la
procedeul respective;

același exercițiu executantu-se concomitent dezechilibrarea si intrarea:

execuția dezechilibrării si intrării in condiții. de angajare cu tema (YAKU
SOKU-GEIKO).

Același exercițiu in condiții de angajare libera (RANDORI)

3.1. Clasificarea procedeelor tehnice din judo. Clasificarea procedeelor tehnicii aruncării peste sold. Grupe musculare participante

Judoul modern are la baza clemente tehnice elaborate de JigorO Kano si perfecționarea de către succesorii săi. Procedeele tehnice au fost continuu adaptate cerințelor competiționale cunoscând permanent noi modificări si transformări in vederea eliminării unor acțiuni motrice inutile, pentru creșterea vitezei de execuție in scopul surprinderii adversarului.

Evoluția tehnicii de competiție s-a îndreptat spre adaptibilitatea acestuia la calitatile motrice, morale si morfofunctionale ale judoka.

In perioada învatarii structura de baza a tehnicii rămâne constanta fiind predata in formele clasice.

În etapele de perfecționare si automatizare a procedeelor tehnice se impune eliminarea unor miscari preparatorii ale intrării, dezechilibrării, etc. in funcție de tipul morfologic al fiecărui judoka. Tehnica judoului se împarte in doua mari grupe:

Tehnica luptei in picioare (Nage – Waza)

Tehnica luptei la sol (Ne – Waza)

In Nage – Waza au fost grupate toate procedeele tehnice care se efectuează

din poziția in picioare. Tehnica luptei in picioare constituie partea cea mai complexa si dificila a pregătirii tehnice, procedeele tehnice care fac parte din aceasta grupa se împart la rândul lor in subgrupe, in funcție de segmentele corpului a căror acțiuni au ponderea principala in realizarea finalității execuției, de exemplu: brațe, sold, picioare. In lucrarea de fata mă voi referi doar la procedeele care au ca finalizare aruncarea peste sold.

In totalitatea lor, procedeele tehnice din grupa Nage – Waza solicita o buna adaptare a aparatului locomotor, o coordonare a acțiunilor acestuia pentru realizarea si finalizarea execuții tehnice. Procedeele tehnice care compun grupa Nage – Waza se împart in tehnica proiectărilor (Tacki Waza) si tehnica de sacrificiu (Sutemi Waza).

Tehnica de proiectare (Tacki – Waza) cuprinde toate procedeelor prin care executantul (lori) urmareste aruncarea adversarului (uke) cu spatele ne tatami, controlându-i in permanenta acțiunile, numai din pic

Transmiterea energiei necesare proiectării, legătura pentru finalizarea atacului se realizează prin: brațe, sold, picioare

Voi descrie doar tehnica aruncărilor cu ajutorul soldului (Koshi – Waza). Aceasta tehnica cuprinde procedeele care se executa cu ajutorul soldului si au un rol de blocare, ridicare si de lovire înaintea proiectam adversarului. In cadrul acestei subgrupe de tehnici soldul are un rol important in transmiterea energiei ca punct de basculare a lui uke. Brațele contribuie prin tracțiune si ridicare la dezechilibrare si finalizarea fiecărei tehnici.

Picioarele acționează astfel:

ambele rămân pe tatami si printr-o extensie puternica asigura ridicarea lui
uke de pe sol, proiectarea de lip Tsuri – Komi – Goshi.

un picior ramane pe tatami, executa mișcarea de ridicare prin extensie,
celalalt picior facilitează răsturnarea lui uke., proiectarea tip Harai Goshi.

Cea de-a doua metoda a tehnicii judoului cuprinde procedeele de control asupra adversarului in timpul luptei la sol. In tehnicile de control energia corpului lui tori se transmite in mod direct asupra corpului lui uke tori si uke in lupta la sol se afla in contact direct si permanent.

In Ne – Waza ambii judoka isi controlează permanent principalele segmente ale

corpului: trunchiul, umărul, gatul articulațiile cotului.

In lupta la sol calitatile motrice au un rol deosebit la finalizarea procedeelor tehnice.

Alăturat redau schematic clasificarea procedeelor tehnice:

Principalele grupe musculare

In tehnicile de sold la fel ca si in celelalte tehnici din judo actioneaza anumite grupe musculare in funcție de fazele execuției. Astfel in timpul luării prizei si a dezechilibrării actioneaza mușchii de la nivelul membrelor superioare si centurii -humerale (biceps, triceps, deltoid, flexori si extensorii ai antebrațelor), in timpul intrării in procedeu actioneaza mușchii trunchiului (romboidul mare, marii dorsali, santurile vertebrale, pectoralul mic si mare si mușchii abdominali), iar pentru finalizarea acțiunii intra in lucru si mușchii membrelor inferioare (bicepsul femoral, cvadricepsul, croitorul, gemenii solcari).

3.2. Metodica invatarii si perfectionarii tehnicilor de sold

(KOSHI-WAZA)

La aceasta grupa aruncarea se efectuează cu întoarcere prin pivotare (TAI-SABAK1) cu spatele la adversar. Aruncarea se executa la unele procedee din sprijin bilateral, iar altele din sprijin pe un singur picior.

întoarcerea cu spatele si intrarea sub adversar trebuie sa fie precedată de o foarte buna dezechilibrare spre înainte a acestuia pentru ca in momentul intrării, adversarul sa fie deja in mișcare de răsturnare spre înainte, fara posibilitatea de a-și redresa echilibrul. întoarcerea cu spatele la adversar fara dezechilibrare, da acestuia posibilitatea unor contraatacuri de mare eficacitate.

Am insistat de asemenea la revenirea corecta in poziția de garda in cazul in care intra sub adversar prin pivotare nu a reușit. Revenirea aceasta constituie de asemenea un moment foarte favorabil declansarii contraatacurilor, datorita stării de dezechilibru a executantului precum si a posibilitatii dinainte de orientare IN SPAȚIU Momentul cei mai potrivit pentru aruncarea declansarii este atunci când adversarul împinge sau opune rezistenta la împingerea executantului. Acțiunea de aruncare se va executa pe reacție adversarului.

Exercițiile metodice pentru învatarea aruncărilor peste sold, urmăresc formarea unei miscari de pivotare corecte si sincronizarea intre acțiunile de dezechilibrare ale brațelor si pivotarea cu intrare sub adversar. Dintre aceste exerciții, cele mai eficiente sunt următoarele:

din poziția de garda, pivotare pe piciorul din fata cu ducerea piciorului din spate pe
aceeași linie (picioarele semiflexate).

același exercițiu cu întinderea picioarelor după pivotare.

pivotare și întinderea picioarelor cu aplecare simultan luarea adversarului pe șold sau pe spate

serii de intrare prin pivotare pe o singură parte.

serii de intrări alternative pe ambele parți

pe perechi dezechilibrarea partenerului si simularea intrării prin pas cu
piciorul din spate si împingerea înaintea soldului

intrări repetate cu luarea partenerului pe sold sau spate, fara aruncare

execuția integrala a procedeului de pe loc cu partener pasiv

execuția integrala a procedeului de pe loc cu partener pasiv

execuția integrala a procedeului din deplasare, fara ca partenerul sa opună

rezistenta

execuția procedeului cu semirezistenta partenerului

execuția procedeului in diferite combinații tehnico-tactice

Învatarea grupei respective de procedee se va începe totdeauna cu procedeul de baza. in cazul nostru procedeul de aruncări peste sold HARAI – GOSHI, TSURI -KOMI – GOSHI, O- GOSHI deriva din procedeul de baza UKI – GOSHI.

Diferențele dintre procedeul de baza si celelalte procedee din grupa sunt date de locul fixării prizelor, amplitudinea dezechilibrării, momentul intrării, amplitudinea aruncării de baza a execuției insa aceeași.

3.3 .Succesiunea; indicații metodice; greșeli sesizate

UKI – GOSHI (Aruncare peste șold)

Uki – Goshi este o aruncare clasica din categoria procedeelor tehnice efectuate cu regiunea soldului. Însuși J.Kano este creatorul acestei tehnici pe care o apreciază foarte mult pentru eficienta ei. Uki – Goshi servește ca baza pentru însușire altor tehnici asemănătoare ca structura generala (de exemplu O-Goshi)

Procedeului ii este caracteristic faptul ca aruncarea se realizează printr-o mare rotație a corpului spre stânga si deși nu se folosește multa energie totuși este necesara o oarecare îndemânare.

Descrierea generala

Adversarul va fi scos din echilibru pe piciorul drept, înainte. Toți întorcându-se cu spatele spre uki ii înconjoară talia cu brațul si-l arunca printr-o mișcare de răsucire a bazinului de la dreapta spre stânga.

Pregătirea

Pentru un neinitiat este mai ușor sa-si însușească baza generala a miscarii in condițiile unui adversar static. Uke se va afla cu picioarele pe linia frontala având o deschidere mai mare decât cea normala. Toți din priza clasica se preocupa sa-l scoată pe adversar din echilibru înainte acționând in special prin flexarea pumnilor

Unul dintre scopurile principale ale fazei de pregătire a aruncării este ca lori sa se întoarcă cu spatele spre adversar si in același timp sa-l scoată din echilibru înainte.

Pentru începători este mai simplu sa execute o pivotare prin așezare piciorului stâng pe linia mediana. Astfel se realizează o întoarcere spre stânga pe vârful piciorului stâng si înaintea celui drept si apoi retragerea celui stâng In contact intra fesa dreapta a lui tori cu abdomenul lui uke

Piciorul drept al atacantului se va plasa spre interiorul piciorului anonim al adversarului Picioarele lui tori se vor afla pe aceeași linie sau eventual stângul puțin înaintat insa cu o deschidere mai mica decât ale lui uke.

în timpul întoarcerii mana dreapta paraseste priza de rever si se strecoară pe sub axial stânga a lui uke. Întrec brațul (drept) a lui tori înconjoară centura adversarului, ia palma se deplasează aproape de rinichiul drept, fara insa a apuca de consun] sau centura.

Dezechilibrarea iui uke poale fi foarte puternica, ton folosind forta ambelor brațe si in deosebi a celui drept care i-a înconjurat talia si care îl atrage ne adversar astfel încât aceasta sa se lipească de spate sau sa se sprijine aproape numai pe vârfuri. Mana stânga are un rol de tragere, accentuând si mai mult dezechilibrarea pe picior drept. Ca rezultat general, corpul adversarului este încărcat pe spatele lui ton, de la coapsa pana aproape de umăr.

Tori isi îndoaie genunchii coborând sub uke, insa numai pe verticala fara a se apleca exagerat înainte si fara a se îndoi lateral spre stânga.

Caracteristica acestei poziții este ca linia umerilor lui tori se afla aproape de orizontala

Aruncarea

Se realizează încărcând corpul adversarului pe spatele celui care arunca si imprimându-i o mișcare de sus in jos special de la dreapta la stanca, regiunea fesiera trebuie sa fie intr-un contact foarte strâns cu adversarul. Aruncarea se realizează prin răsucirea bazinului de la dreapta spre stânga. In aceasta acțiune brațul drept continua sa-l dezechilibreze ne adversar iar in faza de aruncare are si rolul sa-l încarce pe spatele Iui tori si apoi sa-l ridice de pe sol. Mâna stânga pe lângă rolul de dezechilibrare, îl are si ne aceia de diriginte, trăgându-i pe adversari in jos si special de la dreapta spre stânga.

Asigurarea si autoasigurare

Căderea lui uke se face de la înălțimea soldurilor aruncătorului. El fiind răsturnat si proiectat cu o oarecare viteza De aceea este necesar ca judoka sa fie familiarizat cu școala căderii: va întinde brațul liber (stângul) cu care va izbi solul cu zgomot, cotul fiind flexat.

Unii începători din tema isi duc brațul prea repede in jos neavand deprinderea de a

sesiza momentul când trebuie sa ia contact cu solul.

Pentru remediere se va exersa Căderea prin tinere de către partener.

Tori îl asigura pe uke. menținând priza cu mana stânga de mâneca dreapta si
tragandu-i in sus cu puțin înainte de a atinge solul. In timp ce uke cade, tori isi va
undoi genunchii si apoi imediat ii va întinde contribuind astfel la ridicarea lui uke si
deci la diminuarea socului

Indicații metodice

Acțiunile descrise trebuie sa se execute fara ezitări sau momente de întrerupere, pentru ca procedeul sa aibă eficacitate corespunzătoare. Este necesara deci o acțiune "in lanț" in care fazele descrise sa se succeda cu rapiditate. Mai iritai se va exersa intrarea prin pe vârful piciorului stâng si ducerea piciorului drept înainte, circular odată cu întoarcerea brațului sub axial. La începutul ton se va obișnui doar cu încărcarea adversarului pe spate si desprinderea lui de mai multe ori, fara insa ca tori sa efectueze proiectarea.

În timpul invatarii am acordat o mare atenție momentului de parasire a prizei cu mana dreapta si înconjurării mijlocului adversarului, lucru care m-a determinat sa corectez fiecare executant ori de cate ori este necesar.

Mâinile trebuie sa acționeze continuu, pana la ducerea lui uke la sol, mana stânga are o acțiune prelungita pana la soldul stâng Brațul drept al lui tori trebuie sa înconjoare talia lui uke, insa numai la nivelul centurii, ajungând cu palma sa ia contact aproximativ la nivelul rinichiului drept, fara sa apuce costumul sau centura. Intre cei doi luptători nu trebuie sa existe spațiu; tori trage puternic pe uke cu brațul drept astfel încât abdomenul acestuia se lipește de spatele iui tori.

În faza premergătoare aruncării, poziția corecta este următoarea: Umerii atacantului pe orizontala, trunchiul la verticala, genunchii ușor îndoiți si orientați spre exterior, picioarele cu deschidere mai mica decât a iui uke, umărul stâng este puțin mai jos iar tori menținând trunchiul întins îl împinge spre adversar. Deci deschiderea picioarelor lui uke trebuie sa fie mai mare decât cea a lui tori. fon arc tălpile orientate cu vârful in sensul in care se va realiza aruncarea, deoarece aceasta mareste echilibrul longitudinal.

Procedeul, atât la grupa A cat si la grupa B l-am invatat pe faze, legarea lor le-am făcut intr-un timp scurt apoi am executai procedeul global.

Greșeli sesizate:

dezechilibrarea este suficient realizata si totuși se încearcă execuția
procedeului

pivotarea greșit executata

in timpi pivotării trunchiul se apleacă înainte sau înapoi

după pivotare genunchii sunt in extensie in loc sa fie ușor flexati

mana dreapta nu paraseste priza la momentul oportun

soldul este dus mult in lateral

nu folosesc destul de energica mana stânga care trebuie sa tragă puternic in
special de la dreapta la stânga pentru al răsturna pe uke

este greșit când corpul lui uke aluneca pe lângă soldul drept al atacantului,
datorita faptului ca acesta nu l-a tras destul de puternic pe spatele sau. Este
important ca in aruncare corpul lui uke, acesta sa aibă ca axa de sprijin
partea dreapta a coapsei si soldului lui tori răsturnându-se de sus mai jos, si
deplasându-se de la dreapta la stânga.

O – GOSHI (Aruncarea mare peste sold)

Este un procedeu ethnic de proiectare a adversarului cu ajutorul soldului care se efectuează cu o mare amplitudine. Prezintă o nota buna de spectaculozitate, dar o maxima eficacitate si este ușor de realizat in lupta daca este executata corect si in viteza.

Descrierea generala

Scoaterea din echilibru se realizează in fata. După întoarcerea spre adversar), tori îl încarcă pe soldul drept si-l azvârle printr-o mișcare de înălțare si răsucire a bazinului de la dreapta la stânga.

Pregătirea

Voi descrie un atac in care uke nu se deplasează, amândoi judoka fiind in poziție naturala. Intrarea este oarecum asemănătoare cu cea de la uki – Goshi, atacantul parasind priza cu mana dreapta, pe care o introduce, ia fel, pe sub axial stânga a adversarului, cu deosebirea ca antebrațul ii traversează spatele pe o diagonala directionata de la soldul stâng ia numărul drept încât palma dreapta se sprijină pe omoplatul drept a iui uke.

Întoarcerea se va desfasura prin plasarea piciorului drept a lui tori in fata piciorului omonim al lui uke, apoi, sprijinindu-se pe el atacantul isi retrage piciorul stâng printr-un arc de cerc care si-l așează lin lângă piciorul stâng al lui uke in interior.

Odată cu întoarcerea, tori continua sa-l tragă pe adversar, pentru a-l menține dezechilibrat in fata; astfel el atrage cu mana stânga cu care menține priza permanent si introduce brațul drept sub axial.

Soldul drept al lui tori urmează a fi in soldului omonim al lui uke, in așa fel încât prin înclinarea trunchiului spre stânga atacantul sa aibă umărul drept mai sus decât cei stâng.

Deci, spre deosebire de Uki – Goshi, la care in faza pregătitoare linia umerilor lui lori se afla aproximativ pe orizontala, in aruncare mare peste sold aceasta linie este situata oarecum pe verticala iar picioarele pot fi mai îndepărtate, tori isi îndoaie genunchii, încât sa se coboare destul de mult. Dezechilibrarea este completata de brațul drept, care are posibilitatea sa-l tragă pe uke si sa-l apropie de corpul atacantului,

Aruncarea

Se realiza printr-o tracțiune puternica cu brațul drept, adversarul pivotând peste corpul lui tori care servește ca ax de sprijin. La aceasta contribuie mana stânga, care de la începutul miscarii trage continuu, iar in aceasta faza isi amplifica forta de tragere in aceeași direcție înainte si înapoi spre stânga, in forma circulara. Prin întinderea genunchilor se înalta bazinul si se creaza un impuls si se creaza un impuls care îl ridica pe adversar, situat strâns cu corpul atacantului. Deci uke este încărcat pe spatele lui tori azvârlit printr-o lovitura cu bazinul realizata prin întinderea genunchilor, si tras in jos cu ajutorul brațului.

La grupa A atacului îl împinge pe adversar, iar acesta, prin reacție, împinge la rândul lui. In acest moment lori îl trage astfel încât uke sa înainteze cu stângul. Tori își așează piciorul drept lângă cel omonim al adversarului in interior, si sprijinindu-se pe el se întoarce spre stânga, si urca piciorul stâng printr-un arc de cerc in fata piciorului stâng al adversarului. Aruncarea continua in mod cunoscut, cu avantajul ca mana dreapta are o priza ferma

Tot grupa A spre deosebire de grupa B, in timpul pivotării tori îl lovește pe uke cu soldul in timpul încărcării astfel am constatat ca execuția de aruncare este mult ușurata; acțiunea brațelor trebuind sa se prelungească spre soldul stâng propriu.

La judoka din grupa A am exersat cu ei câteva variante care favorizau intrarea in raport de deplasare a adversarului, pe care la grupa B acesta s-a făcut din poziția statica.

Astfel pentru a-l obliga pe adversar sa pășească cu piciorul stâng înaintat, tori, in pivotarea si va retrage mai puțin piciorul stâng. Daca insa uke înaintează din proprie inițiativa cu stângul, tori, pentru a-l dezechilibra, trage cu mana stânga si imediat si duce piciorul stâng înapoi in timp ce incetureaza cu brațul drept. Daca uke isi retrage piciorul drept tori continua sa tragă cu stânga si isi duce piciorul drept făcând un pas mare, in timp ce executa incenturarea cu brațul drept.

De asemenea, tori poate obliga adversarul sa înainteze cu piciorul drept trăgând cu brațul stâng si retrăgând piciorul stâng. Atacantul avansează piciorul drept spre interiorul piciorului omonim al adversarului si, odată cu întoarcerea se apropie prin izbirea cu soldul drept in regiunea inghinala dreapta a lui uke;

Totodată isi introduce brațul drept, după care urmează aruncarea. Un atac de la distanta l-am realizat cu judoka din grupa A prin retragerea piciorului stâng in arc de

Apoi tori isi duce piciorul drept in locul unde a fost stângul. Urmează tot o mișcare circulara a piciorului stâng, care se aseaza in interiorul piciorului omonim al adversarului.

Astfel am reușit sa-i invatam mai repede tehnica de aruncare mare peste sold la grupa A folosind aceste condiții favorabile in raport cu deplasarea adversarului

Asigurarea si autoasigurarea

Uke se răstoarnă peste corpul atacantului si cade in partea lui stânga.

Aceasta îl menține cu mana stânga de mâneca dreapta putându-se lua aceleași masuri

de asigurare si autoasigurare ca la Uki – Goshi.

Indicații metodice

este necesar de a-l urmări cu privirea pe uke tot timpul execuției

se exersează intrarea prin înaintarea piciorului drept si retragerea celui stâng.

se analizează poziția premergătoare pentru aruncarea, accentuând câteva
caracteristici: soldul drept scos mai mult in afara, picioarele mai departe dar
paralele si situate pe aceeași linie, iar linia umerilor având tehnica sa se
situeze aproape de cea verticala.

pentru dezechilibrare atacantul îl împinge pe adversar, iar acesta prin frecție
împinge la rândul lui, tori îl trage astfel încât uke sa înainteze cu stângul

se executa încărcarea adversarului pe spate cu ajutorul brațului drept, tălpile
se desprind de pe sol realizându-se prin întinderea genunchilor si lovirea cu
soldul fara insa a-l proiecta

Greșeli sesizate

dezechilibrare insuficienta sau incorecta

execuție încordata cu piciorul drept

pivotare insuficienta

acțiune incorecta cu mana dreapta

genunchii in extensie după pivotare

soldul drept nu este proiectat in lateral

trunchiul deja aplecai înainte de a se extinde genunchii

acțiunea slaba a mâinilor

execuția cu întreruperi sau ezitări

Concluzii

Datorita faptului ca cele doua procedee UKI – GOSHI (aruncarea peste sold) si O – GOSHI (aruncare mare peste sold) se aseamănă intre ele, diferă doar prin priza mâinii drepte care ia care la primul procedeu palma este introdusa sub axial si fixata pe

omoplat, copii au obținut rezultate mai bune, realizându-se un evident progres pentru cel de al doilea procedeu, celelalte faze fiind identice. Coeficientul negativ de asigurare la O – Goshi fata de Uke – Goshi se poate aplica astfel: copii invatand cele doua procedee cat mai bine, si in forta in faza de finalizare, având curaj mai mult datorita numărului mai mare de repetări au dorit obținerea victoriei. Am revenit in acest caz explicând importanta asigurării si autoasigurarii atât in antrenamente cat si in

competiții.

Diferența dintre grupe nu este prea mare, decât acolo unde am intervenit (grupa A) cu umila contribuție în învățarea tehnicii celor doua procedee la dezechilibrare si aruncare. Diferența mare s-a înregistrat la dezechilibrare, unde la grupa A am cerut ca uke sa se dezechilibreze singur pentru a ușura sarcina lui tori față de grupa B unde uke a opus rezistenta: deasemenea la aruncare am cerut întinderea genunchilor si înălțarea bazinului (grupa A) fata de grupa B unde acest lucru s-a efectuat doar prin răsucire. Diferența mare s-a înregistrat tot la dezechilibrare unde atacantul îl împinge pe adversar iar acesta prin reacție împinge la rândul lui, în acest moment tori îl trage astfel încât uke sa înainteze cu piciorul stâng la grupa A, la grupa B dezechilibrarea s-a făcut din poziție statica fără ca uke sa fie dezechilibrat în prealabil prin împingere. De asemenea la aruncare, la grupa A în faza pivotării tori îl lovește pe uke cu șoldul în timpul încordării mărind rapiditatea dezechilibrării si aruncării, față de grupa B unde încercarea si aruncarea s-a făcut mai lent, în forță.

KOSHI – GURUMA (Roata peste șold)

Procedeul face parte din grupa tehnicilor de șold (Koshi – waza). Este mai puțin întâlnit in competiții deși nu are in componenta miscari mai grele ca in alte procedee tehnice, iar eficacitate lui este tot atât de ridicata ca si a altora. Explicația consta in faptul ea necesita o priza deosebita care se poate lua mai greu. Tori apuca priza cu mana dreapta mult după gatul lui uke, pe care îl înconjoară cu antebrațul.

Descriere generata

Tori se întoarce cu 180,0 si înconjurând gâtul adversarului cu brațul drept, îl trage înainte, rasturnandu-l peste corpul lui, având ca ax de sprijin șoldul.

Pregătirea

Uke se afla in poziție naturala, static, iar tori din priza clasica, apuca cu mana dreapta de rever, aproape de urechea stânga a lui uke. Adversarul este scos din echilibru pe vârfuri cu preponderenta pe cel drept.

Tori se întoarce cu 180,0 la stânga împrejur cu spatele la adversar prin pivotare cu piciorul stâng.

Tălpile lui lori se afla in interiorul tălpilor celor ale lui uke. Atacantul îl trage pe adversar cu mana stânga, îl ridica si-l trage înainte cu cea dreapta.

Corpul lui uke se răstoarnă, sprijinindu-se pe porțiunea dreapta a coapsei si soldului drept a lui tori. Tori îl scoate pe uke din echilibru in fata trăgând puternic cu ambele mâini, încât acesta se ridica pe vârfuri.

Apoi duce înainte piciorul drept, lângă piciorul omonim al adversarului si in același timp ii înconjoară gatul cu brațul drept, la grupa A fata de grupa B unde judoka făceau priza mai scurta si sub ceafa. In acest moment atacantul a-și retrage piciorul stâng, asezandu-se in apropierea piciorului omonim al adversarului, astfel încât soldul sau stâng sa-i atingă abdomenul. Soldul drept al lui tori iese puțin in exterior.

Aruncarea

Folosind tracțiunea puternica a brațului drept si aplecarea trunchiului înainte, tori arunca adversarul, asigurându-l intr-o mișcare de rotație de sus in jos peste soldul sau drept.

Totodată, tori executa si o mișcare de răsucire spre stânga. Ambele mâini îl trag pe uke, iar cea stânga contribuie si la dirijarea căderii de la dreapta spre stânga. Aplecarea puternica a trunchiului înainte se datorează mobilitatii planului anterior al corpului si iurtei musculaturii abdominale.

Asigurarea si autoasigurarea

Sprijinindu-se pe soldul drept al lui tori, adversarul cade in fata acestuia, cu spatele pe saltea având posibilitatea sa lovească soldul cu brațul stâng. La rândul sau, tori îl asigura prin tragere cu mana stânga de mâneca dreapta.

Indicații metodice

tori va invata intrarea. Piciorul stâng al lui tori trebuie așezat in interiorul
piciorului stâng al lui uke. Piciorul drept trebuie sa stea cu toata talpa pe sol.

se executa proiectarea pornind din poziția intermediara de aruncare, adică
tori se afla cu spatele la adversar.

procedeul poate fi defalcat pe parți

este de mare importanta ca tori sa ''intre" sub uke si sa se apropie cal mai
mult de acesta prin pivotarea descrisa.

– elementele componente nu pol li executate cu întreruperi in timpul luptei.
De aceea, perfecționarea procedeului trebuie sa se facă văzând sincronizarea

miscarilor descrise si continuitatea lor in regim de viteza.

Greșeli sesizate

– dezechilibrare insuficienta sau incorecta; acțiunea mâinilor greșita sau slaba

pivotarea greșit efectuata iar dezechilibrarea oprita in timpul pivotării
după pivotare genunchii sunt in extensie

soldul drept nu este scos iu lateral

nu se apleacă trunchiul in finalul execuției

Concluzii

Explicând si demonstrând priza la cele doua grupe de judoka, le-am prezentat doua variante:

a) Tori pivotează spre stânga pe vârful piciorului drept, înconjurând cu mana
dreapta ceafa lui uke, mărind astfel dezechilibrarea lui uke. Piciorul stâng
al lui uke, im soldul drept al lui tori iese mult in afara.

b) Tori înconjoară cu brațul drept gatul iui uke, sporind astfel forta de tragere.
Am indicat folosirea ambelor prize in învatarea iar la grupa A sa folosit priza

înconjurând gatul lui lori, iar la grupa B s-a făcut priza mai scurta la nivelul cefei. Am constatat ca atunci când brațul drept înconjoară gatul, mana ajungând aproape de umărul drept eficacitatea de apucare este mai mare.

Acțiunea brațelor este o pondere însemnata. Adversarul nu trebuie dirijat numai de sus in jos, ci si rotativ spre stânga prin răsucirea corpului si tracțiunea cu brațul stâng care actioneaza cu putere si continuu in toate fazele aruncării. Soldul drept al atacantului trebuie sa insa in afara atât de mult încât soldul sau stâng sa se afle la jumătatea corpului lui uke, aceasta ia început am exersat-o cu judoka fara aruncarea lui uke.

Acțiunea nu se realizează prin întinderea genunchilor, ci doar flexia puternica si rotația corpului lui tori.

In faza când uke a devenit semnificativ mai ale la grapa A in momentul dezechilibrării uke se poate dezechilibra spre spate, împiedicând aruncarea. In momentul întoarcerii tori trebuie sa împingă flancul drept spre adversar, provocând o ciocnire intre cele doua corpuri si realizând un contact foarte apropiat. După întoarcere, picioarele lui tori se afla in. interiorul celor ale lui uke si cu ele aproximativ pe aceeași linie.

Corpul lui uke trebuie sa ruleze pe porțiunea superioara a coapsei sau pe soldul lui tori. Am constatat ca uni dintre începători mai ales cei din grupa B greșesc ca iau contact cu adversarul la nivelul genunchiului, riscând astfel sa-si lezeze propria articulație. Tot la grupa B unde forta este mai redusa decât la cei din grupa A am sesizat ca tori nu poate controla corpul lui uke, lasandu-l sa alunece in jos pe piciorul drept, aceasta mai ales la început si destul de rar

Se ataca de obicei când uke înaintează cu piciorul stâng, acțiune provocata de tori.

Piciorul drept al atacantului se poate așeza sa fie in fata, fie in exteriorul piciorului drept al adversarului.

Daca uke încearcă sa retragă piciorul drept, tori îl reduce la loc si îl dezechilibrează înainte prin tracțiuni cu mana stânga. Tori își duce piciorul drept in fata piciorului omonim al adversarului, fie direct (grupa A) fie prin pași succesivi (grupa B) si începe atacul.

Am constatat ca la grapa A unde dezechilibrarea s-a făcut direct pivotarea, si aruncarea au fost mai bune datorita faptului ca mișcarea a fost înlăturata, executata mai rapid surprinzând adversarul. La grupa B atât pivotarea cat si aruncarea au suferit, datorita intrării in dezechilibrare cu pași adaugati deoarece adversarul a putut lua masuri de opunere, deoarece aceasta intrare nu îl surprinde, executându-se mai lent.

La învatarea procedeului grupa A a executat intrarea numai direct, grupa B a executat cu pași succesivi in învatare si apoi direct.

Am constatat ca o priza buna duce la o aruncare buna, o intrare buna duce la o dezechilibrare, pivotare buna finalizându-se cu o aruncare buna.

Pentru a avea o mare eficacitate acest procedeu in învatare si perfecționare sunt necesare o priza buna înconjurând gatul si nu ceafa adversarului si o intrare directa cu pași succesivi decât in faza de învatare.

Așa cum am mai arătat daca priza si intrarea sunt bune se remarca si o îmbunatatire in celelalte faze.

îmbucurător este lucru ca notele de la asigurare si autoasigurare sunt in creștere fapt ce da nota ca procedeele sunt învatate bine, aceasta faza asemănătoare, s-a perfecționat mai repede având un număr mare de repetări.

TSURI – KOMI (Aruncarea peste sold prin tragere si aruncare)

Tsuri – Komi – Goshi este tehnica creata de Însuși fondatorul judoului Jigore Kano, deoarece elevii săi se obișnuiseră cu Uki – Goshi si Harai – Goshi si rezistau prin încordarea musculaturii abdominale si coborârea centrului de greutate. De aceea, în noua tehnica se îndoaie foarte mult genunchii, tori coborând cu mult mai jos decât adversarul.

Descrierea generala

Adversarul este scos din echilibru in fata. Tori se întoarce cu 180,0 si coboară soldurile atât de jos încât sa fie situate la nivelul coapselor lui uke. Apoi îl arunca pe adversar prin înaltarea soldurilor, aplecarea trunchiului si tragerea cu ambele brațe.

Pregătirea

Denumirea procedeului sugerează rolul brațelor in scoaterea din echilibru prin tragere si ridicare, încât adversarul sa ajungă pe vârfuri.

Uke este in poziția statica. Tori duce piciorul drept in partea interna si puțin in partea piciorului omonim al adversarului, așezând piciorul perpendicular pe cea a lui uke, sprijinindu-se pe dreptul isi aseaza piciorul stâng in fata piciorului stâng a lui uke. Priza este cea obișnuita, cu modificarea ca mana dreapta tine revenii stâng mai sus, aproape de gat cu cotul îndreptat spre axial stânga a adversarului. O data cu întoarcerea si scoaterea din echilibru, tori îl trage pe adversar spre sine cu multa putere, încât corpurile lor intra in contact, aproape izbindu-se.

In faza pregătitoare esențialul este poziția joasa a lui tori, care trebuie sa-si îndoaie genunchii atât de mult, încât soldurile sale sa fie situate la nivelul coapselor lui uke. Fara îndoiala, ca prin coborâre, corpului tort se aplica ușor înainte si se înclina spre stânga dar fara exagerare, trunchiul trebuind menținut pe verticala, iar genunchii foarte mult îndoiți si îndreptați in afara.

Prin aceasta poziție joasa si prin tracțiunea cu brațele, atacantul încarcă pe adversar peste spatele sau, încât uke sa se sprijine extins pe corpul lui tori. Corpul adversarului este ridicai si eu ajutorul brațelor, care actioneaza îndeosebi prin flexia pumnilor.

Aruncarea

Proiectarea se realizează prin tragerea puternica cu brațele, întinderea genunchiului si aplicarea trunchiului, adversarul sprijinindu-se pe soldurile lui tori.

Brațul drept trage de sus in jos imprimând adversarului acest sens de cădere iar cel stâng dirijează mișcarea puțin spre stânga, prin întinderea genunchilor se realizează înaltarea elastica a soldurilor.

Procedeul este destul de greu de invatat deoarece solicita sincronizarea unui număr mare de miscari. Pe de alta parte, acesta trebuie executate in viteza si cu o marc precizie pentru a da eficienta dorita. De aceea la grupa B învatarea procedeului s-a făcut pe trei parți fata de grupa A unde s-a invatat simultan. Procedeul la grupa B l-am impartit astfel:

dezechilibrarea si pasul cu piciorul drept

continuarea dezechilibrării, pivotare si apropierea de uke

extensia genunchilor, aplecarea trunchiului si tragerea partenerului peste
sold.

Aceste trei parți le-am legat intre ele din aproape in aproape pana la execuția completa. Ca durata grupa B si-a însușit procedeul intr-un timp mai lung dar corect fata de grupa A care l-a însușit mai repede dar cu multe corectări

Asigurare si autoasigurare

Uke va cădea pe spate, in fala lui lori. Deși a fost tras puternic înainte cu ambele mâinii, tori are posibilitatea sa retina adversarul parasind priza cu mana dreapta si tragandu-i in sus de mâneca dreapta. Uke la rândul sau, bate cu putere in sol cu brațul stâng întins.

Indicații metodice

se repeta alte procedee tehnice care au o structura a miscarii oarecum
asemănătoare: Koshi – Guruma, Uki – Goshi

este important a analiza poziția corpului lui tori după întoarcere, observând
mult sub central de greutate al adversarului si totodată sa-si întindă brațul
drept

se va executa aruncarea din poziția intermediara, tori fiind deja întors fata de
adversar

in final se va realiza aruncarea in întregime si cu continuitate

pentru a reuși dezechilibrarea corecta este necesar ca uke sa ajungă ridicat pe
vârfuri, ceea ce se realizează si prin coborârea corpului, menținând insa
trunchiul aproape de verticala, fara a-l apleca înainte

numai in faza de aruncare se începe aplecarea trunchiului înainte

cotul drept al lui tori va ajunge pana la axiala dreapta a lui uke si brațul va
împinge cu putere in sus. Rolul acestui braț este de a se întinde astfel încât sa
nu permită adversarului sa se aplece, mentinandu-i corpul drept pe verticala.
Deci la început brațul drept nu trage ci ridica.

Soldurile trebuie sa ne in contact permanent cu adversarul si sa efectueze o mișcare elastica, servind doar ca un suport peste care pivotează corpul lui uke fara insa a interveni activ. Soldul drept nu trebuie scos in afara, in lateral ca in procedeele de sold anterioare.

dirijarea corpului adversarului in cădere urmareste o traiectorie circulara
desfasurata intr-un plan vertical.

Sincronizarea miscarii in general se realizează astfel încât odată cu tragerea
puternica brațelor si aplicarea trunchiului înainte sa se extindă si genunchii

Greșeli sesizate

pivotarea lenta sau greșit executata: in timpul pivotării se apleacă trunchiul

flexia genunchilor nu este sincronizata cu împingerea in sus mâinii drepte

după pivotare, genunchii nu sunt in flexie accentuata ci chiar extinși.

Concluzii

Așa după cum am mai arătat la grupa B învatarea acestui procedeu a fost împartita in trei parți:

dezechilibrarea si pasul cu piciorul drept

continuarea dezechilibrării, pivotarea si apropierea de uke

extensia genunchilor, aplecarea trunchiului si tragerea partenerului peste
sold

Am legat aceste parți intre din aproape in aproape pana la execuția integrala. La
grupa A învatarea s-a făcut global.

O contribuție la îmbunatatirea metodicii de învatare a procedeului TSURI -KOMI – GOSHI cred ca este si folosesc unor exerciții ca :

tori pornește din poziție naturala de dreapta si retrăgându-si piciorul drept îl
obiga pe adversar sa paseasca cu stângul si sa se dezechilibreze înainte,
urmează TSURI – KOMI adică adversarul este tras cu mana stânga si ridicai
cu cea dreapta încât acesta se încarcă pe piciorul drept.

Lucrul de brațe se aseamănă cu mișcarea pe care am vrea sa o facem daca
am dori sa-i desfacem adversarului kimonoul, adică mana stânga dirijează
mai mult spre stânga, iar cea dreapta împinge spre dreapta si in sus, cu alte
cuvinte se actioneaza pe o diagonala îndreptata spre stânga jos. Urmează
plasarea piciorului drept, întoarcerea si acțiunea de aruncare cunoscuta.

retragerea lui tori am făcut-o si prin pași succesivi, in care el isi duce înapoi
piciorul drept apoi stângul. Uke îl urmează, înaintând cu stângul si apoi cu
dreptul. In acest moment atacantul îl ridica cu mana dreapta si uke este
obligat sa-si apropie piciorul stâng de cel drept dezechilibrându-se pe ambele
picioare in fata. Acum tori isi aseaza piciorul drept lângă cel omonim ai
adversarului si începe aruncarea.

daca uke isi retrage piciorul drept, tori îl urmareste înaintând cu stângul insa
puțin spre interior. Urmează apoi acțiunea așa cum a fost descrisa

tori poate sa atace când uke se deplasează lateral spre dreapta, intr-o astfel de
situație tori urmează sa efectueze intrarea in momentul respective, este
indicat ca mana dreapta sa apuce reverul stâng cat mai sus aproape de
ureche, mentinandu-se de la brațul drept întins, tara a schimba priza.

Am constatat ca folosind o gama variata de exerciții micii judokani isi însușesc mai repede procedeul ei devenind mai compleți in pregătire de lupta folosind procedeul din diferite variante, putând trece mai ușor la combinarea procedeelor.

HARAI – GOSHI (Secerarea șoldului)

El este inclus in rândul procedeelor de sold. dar acțiunea principala o executa mai mult gamba si coapsa. Nici acțiunea de secerare nu corespunde titularii procedeului, căci secerarea se executa nu asupra soldului adversarului, ci asupra coapsei drepte anterioare a acestuia.

Ca pentru orice procedeu tehnic din Nage Waza si aici este necesara mai înainte dezechilibrarea adversarului. Pentru aceasta găsirea momentului prielnic este de mare importanta.

Descriere generala

Scoaterea din echilibru se efectuează pe piciorul drept in fata. Tori se întoarce cu spatele spre uke si ii secera coapsa dreapta cu piciorul drept brațele contribuie la proiectare, prin tragere înainte.

Pregătirea

Pentru neinitiati forma cea mai accesibila de învatare este din poziția statica, cu pivotare pe piciorul stâng. Tori îl dezechilibrează pe adversar, prin acțiunea combinata a brațelor de tipul Tsuri – Komi :brațul drept ridicat luând priza de recul stâng iar mana stânga trage având priza de mâneca dreapta in așa fel încât adversarul sa fie încărcat pe piciorul drept in fata. Tori pivotează spre stânga pe vârful piciorului stâng pe care si-l aseaza in apropierea liniei mediane.

O data cu întoarcere spre stânga împrejur el isi aduce piciorul drept in fata piciorului drept al adversarului, fara insa a-l aseaza pe sol totodată accentuează acțiunea cu mana stânga.

Aruncarea

Tori secera cu porțiunea posterioara a coapsei drepte regiunea superioara si exterioara a coapsei omonime a adversarului printr-o mișcare dirijata, in linii generale dinainte spre înapoi. Sensul acțiunii piciorului de atac este insa si puțin de la stânga spre dreapta si de jos in sus.

Asupra corpului, lui uke actioneaza doua forte de sens contrar, care răstoarnă adversarul: brațele trag in sensul spre înainte, iar piciorul de atac dinaintea spre înapoi. Odată cu acțiunea combinata a membrelor brațe, atacul se apleacă înainte si completează mișcarea printr-o ușoara răsucire a corpului spre stânga.

Asigurarea si autoasigurarea

Corpul adversarului este răsturnat având ca ax de sprijin coapsa dreapta a lui tori. Uke aterizează pe spate. El are liber brațul stâng si poate deci amortiza Căderea.

Ton asigura adversarul cu mana stânga, totodată el se sprijină prin reașezarea rapida a piciorului de atac pe sol înainte si la distanta de cel stâng

Indicații metodice

– înainte de începerea lucrului cu partenerul, tori va exersa mișcarea fara partener insistând asupra balansului amplu al piciorului, concomitent cu aplecarea trunchiului înainte si tragerea cu brațele

întoarcerea la stânga împrejur prin ducerea piciorului stâng înapoi este mai
greu de insusit la începători. De aceea la grupa A. in primele încercări am
executat pivotarea la stânga împrejur pe vârful piciorului stâng.

balansarea piciorului drept al atacului se face început numai înainte
tragandu-i cu brațele pe uke înainte si in jos. După aceasta faza se exersează
balansarea dinainte înapoi si puțin de la stânga la dreapta.

Intr-o faza mai avansata a invatarii se va porni de la poziția lui uke cu piciorul drept in spate. Tori îl va trage pe uke cu mana stânga obligându-l sa paseasca înainte cu piciorul drept. In acest moment tori începe pivotarea, urmata de secerarea cu piciorul drept asupra parții externe a coapsei lui uke.

Greșeli sesizate

secerarea se realizează dinainte înapoi, o deosebita importanta o are dirijarea
piciorului de atac de jos in sus; cu tendința de a ridica adversarul: piciorul de
atac ia contact ia nivelul porțiunii superioare a coapsei drepte a lui uke puțin
in exterior. Începătorii greșesc uneori acționând prea jos, sub nivelul
genunchilor. Suprafața de contact este delimitata astfel încât spațial popliteu
al atacantului aproape sa atingă genunchiul drept al adversarului.

de asemenea trebuie sa se stabilească un contact intre corpurile celor doi
adversar. întrucât un atac in care tori se afla la distanta de uke constituie o
greșeala.

piciorul de sprijin nu trebuie sa fie depărtat de uke; acest picior se indoaie in
faza de pregătire si se întinde in momentul atacului propriu zis.

tori sprijinindu-se pe un singur picior, se afla intr-un echilibru instabil care
este mărit pentru coborârea sub adversar sau prin situarea la o distanta prea
mare de acesta.

acțiunea de secerate se executa concomitent cu tragerea de brațe si aplecarea
trunchiului înainte, care insa nu trebuie sa înceapă prea devreme cu
adversarul.

acțiunea de secerare slaba

lucrul mâinilor incomplet sau slab

nu se apleacă trunchiul la faza finala a execuției

in momentul secerarii, aplecarea înainte nu se face prin îndoire din bazin, ci,
considerând întregul corp ca un lot, asemănător unei cumpene cu mișcarea
pe verticala.

in timpul executării procedeului nu se ridica cotul drept

atacul începe in faza maximului de dezechilibrare a adversarului pe piciorul
drept.

dezechilibrarea greșita efectuata sau insuficienta

– pivotarea lenta pe piciorul drept

Harai – Goshi este un procedeu tehnic care poate fi folosit de judoka de orice

talie

Concluzii

La acțiunea asupra coapsei adversarului pe lângă cea clasica adică o secerare propriu zisa cu o lovitura aplicata desfasurata rapid si având ca rezultat răsturnarea lui uke, am încercat si reușit cu rezutate bune exercițiul unde am folosit piciorul de atac ca ax de sprijin al corpului adversarului care rulează intr-un tempou mai lent. Astfel folosind acest algoritm am reușit ca toți copii sa învețe acest procedeu, benefic fiind benefic fiind pentru cei care au o viteza de reacție mai scăzuta, atât la grupa A cat si la grupa B.

La grupa A pregătirea atacului s-a făcut când tori provoacă reacția lui uke (la grupa B din poziția statica). In acest scop înaintează cu stângul obligând sa paseasca înapoi cu dreptul. Uke încearcă sa-si recapete poziția si in acest moment, tori își retrage piciorul stâng in spatele celui drept si se întoarce spre stânga scoțând adversarul din echilibru. Apoi sprijinindu-se pe piciorul drept atacantul desavârseste întoarcerea plasându-si piciorul in afara piciorului omonim al adversarului. Urmează secerarea cu piciorul drept.

De regula atacantul se desfasoara in situația favorabila când adversarul înaintează cu piciorul drept. In acest moment tori retrage stângul si-l dezechilibrează mai puternic pe uke. Apoi sprijinindu-se pe piciorul drept el isi plasează stângul aproape de uke pregătindu-se de atac. Am recomandat copiilor sa execute mai mulți pași înainte pentru ca așa este mai ușor de atacat.

La grupa B pregătirea atacului s-a executat din poziție statica a lui uke. Tori dezechilibrează adversarul pe piciorul drept, prin tragerea cu mana stânga si pășire înapoi cu piciorul stâng după care conduce piciorul drept in apropierea piciorului omonim al adversarului. După aceea el isi retrage piciorul stâng, sprijinindu-se pe acest picior tori secera coapsa adversarului.

După ce micii judokani au stăpânit bune acest procedeu am invatat forma de atac cu doua variante:

Forțarea adversarului de a se roti

Scoaterea din echilibru de la distanta

Prima a fost foarte mult apreciata de copii, mai ales de cei care dispun de forta mai multa. Tori trage cu mana stânga si se deplasează cu piciorul drept spre dreapta, obligându-l pe uke sa înainteze cu piciorul drept.

Așezând piciorul stâng in fata piciorului a lui uke, tori pivotează spre stânga si ataca cu dreptul.

A doua forma de atac, scoaterea din echilibru de la distanta, când tori isi retrage piciorul stâng si-si duce piciorul drept in locul unde a fost stângul. Apoi isi retrage piciorul stâng, circular asezandu-se in fata piciorului anonim al adversarului si, odată cu apropierea soldului de partea dreapta a abdomenului lui uke, începe secerarea.

HENE – GOSHI (Zborul peste sold)

Acest procedeu tehnic este foarte răspândit fiind spectaculos si eficient in competiții. Cu toate ca face parte din grupa procedeelor tehnice de sold, o însemnata contribuție o are si membru inferior de atac.

Descrierea generala

Adversarul va fi scos din echilibru pe piciorul drept in fata. Tori, întorcându-se cu spatele spre uke, îl încarcă pe sold drept si-l arunca prin ridicarea zvâcnita a piciorului drept, care actioneaza asupra piciorului omonim al adversarului.

Pregătirea

Priza este cea normala, iar cei doi adversar se afla in poziția naturala Atacantul isi plasează piciorul stâng pe linia mediana si pivotând pe el, se întoarce la stânga, cu aproximativ 120,0. Contactul intre adversari trebuie sa fie foarte strâns, astfel ca flancul drept al atacantului sa atingă pieptul lui uke, iar soldul drept sa-i sprijine abdomenul. Dar contactul cel mai important este ce! dintre piciorul de atac, îndoit din genunchi (fata externa a gambei drepte) cu partea interna a gambei drepte a adversarului.

Piciorul drept a lui tori nu atinge soldul. Tori sprijinindu-se pe piciorul stâng, isi îndoaie genunchiul pentru a cobori pe verticala mai jos decât uke.

Contractul strâns se menține îndeosebi prin tracțiunea cu brațele : cel stâng actioneaza spre înainte, si cel drept cu, contul îndoit, ridica.

Aruncarea

In momentul maxim al dezechilibrării, tori se apleacă înainte si ridica totodată cu piciorul drept piciorul omonim al adversarului, apoi el isi intensifica acțiunea de tragere cu brațele si in special de ridicare pentru ca sa-l încarce pe adversar pe corpul sau. Aplecarea trunchiului înainte, tragerea cu (înainte si in jos) si ridicarea zvâcnita cu piciorul drept se petrece in același timp. Corpul atacantului trebuie sa aibă o poziție asemănătoare cu elementul din gimnastica denumit cumpăna.

Aruncarea este ajutata de destinderea piciorului de sprijin, care realizează astfel o înaltarea ridicând soldul drept, peste care se afla încărcat corpul adversarului. Pentru finalizarea acțiunii tori isi rasuceste puțin corpul spre stânga.

Asigurarea si autoasigurarea

Traiectoria pe care o urmează corpul adversarului se înscrie pe un cerc situat in plan aproape vertical; uke va cădea in fata picioarelor lui tori, care-l asigura in mod normal.

Indicații metodice

se executa procedeul prin studiu individual . (tandoku – renshiu) De
asemenea se exersează poziția din gimnastica – cumpăna – iar la scara fixa
diferite exerciții de ridicare pendulata a piciorului. Daca nu exista scara fixa
aceste exerciții se pot face in perechi.

se corectează poziția in care tori se afla întors cu spatele spre uke, insitand
asupra opririi corpurilor si a contactului dintre gamba dreapta, cu fata interna
a gambei omonime a adversarului. Din aceasta poziție se încearcă adversarul
pe corpul lui tori, smulgând piciorul drept al lui uke de pe sol, cu ajutorul
piciorului drept a iul tori. Se efectuează de mai multe ori acest exercițiu fara
a-l arunca pe adversar. Se mareste apoi aplitudinea miscarii, angajându-se in
poziția de cumpăna cu adversarul încărcat peste corpul lui tori. in sfarsit
pornind din aceasta poziție intermediara, se realizează trenarea.

se invata întoarcerea, fie prin pivotarea piciorului stâng (grupa A) fie prin
retragerea acestui picior, tori sprijinindu-se pe dreptul (grupa B).

de mare importanta pentru reușita este acțiunea de ridicare a lui uke pe
vârfuri si intrarea lui tori sub aceasta Fie vor fi învatate si repetate minuțios
mai întâi static si apoi din deplasare.

mâinile lui tori trebuie sa aibă o acțiune continua si sa dirijeze ducerea Iui
uke pe spate. Brațele lucrează fara a contracta musculatura la maxim
Preponderenta in acțiune o are mana stânga, brațul care e îndoit din cot
trebuie sa se apropie de umărul drept a lui tori.

toate segmentele corpului se deplasează in același timp fara nici o defalcare:
in timp ce trunchiul se apleacă înainte, se ridica in mod progresiv si piciorul
de atac, încât corpul lui tori sa poată fi asemănat cu o balanța; coborârea unei
parți determina ridicarea celeilalte

in momentul declansarii atacului, tori continua ridicarea cu piciorul drept
chiar si după desprinderea piciorului adversarului de pe sol cu tendința de a-l
azvârli pe uke in sus.

după efectuarea aruncării, tori trebuie sa-si așeze piciorul de atac pe sol,
depărtat de cel stâng pentru asigurarea stabilitatii.

talpa piciorului de sprijin trebuie orientata pe direcția aruncării

in faza de declanșare a atacului piciorul de sprijin se întinde; fixarea lui in
mod exagerat este insa contraindicata deoarece necesita un efort sporit
pentru ridicarea adversarului.

Greșeli sesizate

dezechilibrarea gresii efectuata, lent sau Ia un moment nepotrivit

nu se realizează scăderea nivelului fata de uke

după trecerea piciorului stâng prin spatele celui drept si așezarea lui pe
saltea, genunchiul stâng este in extensie

contactul greșit cu uke (ramane distanta intre tori si uke, piciorul drept așezat
greșit)

aplecarea accentuata a trunchiului spre stânga in timpul execuției

tori nu ajunge cu latura dreapta perpendicular pe uke

miscarile sunt lente si discontinui.

Pentru a realiza hane-goshi este necesara multa energie si o mare amplitudine, reușita depinzând de coordonarea perfecta si de stăpânirea corpului intr-un echilibra dinamic.

Concluzii

Spre deosebire de celelalte procedee unde la cele doua grupe am folosit exerciții diferite in învatarea ajungând in final la insusirea si stăpânirea procedeului aici am folosit la grupa A învatarea încercării prin pivotare pe piciorul stâng iar la grupa B prin retragerea aceluiași picior tori sprijinindu-se pe piciorul drept; am contribuit la imbogatirea "indicațiilor metodice" in urma unei analize privind procedeul in ansamblu. Ca rezultat al acestei analize după insusirea corecta a procedeului de către cele doua grupe am avut posibilitatea creerii de variante privind perfecționarea procedeului astfel: Hane – Goshi se poate executa in mai multe feluri, in funcție de deplasare adversarului si de poziția piciorului de atac. In forma clasica piciorul de atac se îndoaie puțin din genunchi astfel ca glezna sa se afle in porțiunea inferioara a gambei lui uke. Varianta se realizează prin îndoirea mai accentuata a genunchiului, încât acest picior sa poată acționa mai sus asupra piciorului dreapta al adversarului.

– am folosit varianta in care tori ataca dreapta a adversarului in porțiunea
anterioara in ioc de gamba. In acest caz piciorul de atac se va îndoi foarte
mult.

Se mai poate folosi cu succes, varianta in care soldul drept al lui tori iese in afara. Direcția in care actioneaza piciorul de atac este in funcție de poziția adversarului; dac uke are piciorul atacat puțin retras si trunchiul spre stânga, tori va acționa mai mult spre dreapta.

– când adversarul se afla tot intr-o poziție statica, insa întoarcerea se realizează
in mod deosebit, fara a pivota pe piciorul stâng si a duce piciorul de atac
direct la piciorul drept al adversarului. Tori isi plasează piciorul drept in
apropierea piciorului omonim al adversarului, se sprijină pe el se întoarce
spre stânga alăturându-si prin retragere piciorul stâng.

– Sprijinindu-se pe stângul lori se pregateste de atac cu dreptul.

Urmează ridicarea cu piciorul drept odaia cu mișcarea de basculare a corpului.

– in cazul când uke înaintează datorita retragerii lui tori cu piciorul stâng
Când adversarul si-a așezat piciorul drept pe sol, atacantul începe
întoarcerea, ducându-si piciorul stâng in spatele celui drept si accentuând
scoaterea din echilibru. Urmează o completare, a introducerii spre stânga prin
ducerea piciorului stâng intre picioarele lui uke.

Sprijinindu-se pe ambele picioare, tori desavârseste dezechilibrarea prin tragerea adversarului spre spatele sau si prin îndoirea genunchilor coboară spre verticala sub uke. Piciorul drept al atacantului se duce, razant cu solul lângă piciorul drept al adversarului, urmează apoi atacul cunoscut.

O situație similara cu cea anterioara in care uke rezista si încearcă sa revină retrăgându-si piciorul drept este acea in care uke ajunge cu piciorul drept la nivelul celuilalt deci pe linia frontala si tori aplica tsuri-komi (tragere si ridicare) incarcandu-l pe acest picior. Tori se apropie de el prin pasirea cu piciorul stâng si apoi cu dreptul se întoarce si începe atacul.

Pregătirea atacului se poale realiza prin înaintarea lui lori cu dreptul, provocând retragerea piciorului stâng al adversarului. Prin reacție, uke înaintează cu stângul iar atacantul îl dezechilibrează pe piciorul drept, prin tsuri – komi . Urmează întoarcerea spre stânga prin retragerea piciorului stâng circular si declanșarea atacului.

De asemenea, tori poate înainta cu stângul iar uke sa-si retragă la începutul piciorului drept si apoi prin reacție sa revină ca înainte. In acest moment tori își deplasează piciorul stâng in modul cunoscut, iar piciorul drept îl plasează in contact cu gamba dreapta a adversarului.

O situație deosebita se creaza când adopta o poziție defensiva. Tori îl trage pe uke cu ambele brațe in jos, iar aceasta, prin reacție încearcă sa se ridice. Atacantul folosește acțiunea de inaltare a adversarului pentru a-l arunca prin liane – goshi.

TSURI – GOSHI (Tragerea peste sold)

Tragerea peste sold este asemănătoare cu o – goshi – goshi si de aceea este recomandat ca înainte sa se repete zborul peste sold.

Descriere generala

Scoaterea din echilibru se efectuează in fata. Tori întorcându-se la stânga împrejur apuca cu mana dreapta centura lui uke, la spate. Apoi el n azvârle pe adversar prin tragere de centura si prin aplecare si (răsturnare) răsucirea trunchiului.

Pregătirea

Uke se afla cu picioarele, destul de departe pe linia soldului.

întoarcerea se efectuează prin avansarea piciorului drept lângă partea interna a piciorului omonim al adversarului. Sprijinindu-se si pivotând pe acest picior, atacantul se întoarce spre stânga cu ! 80,0 prin retragerea circulara a piciorului stâng pe care îl aseaza lângă cel omonim a lui uke, in interior. Deși deschiderea picioarelor a lui tori este mai mica decât a lui uke iar in forma de baza picioarele se afla pe aceeași linie.

Odată cu întoarcerea se efectuează si scoaterea din echilibru. Înaintând cu dreptul, tori executa o continua si puternica tragere cu mana stânga de mâneca dreapta. Mana dreapta paraseste priza si se întoarce ca si la uke – goshi pe sub axila stânga a adversarului, specific acestei aruncări fiind ca se apuca centura lui uke, aproape de mijlocul spatelui, cu cele patru degete mai jos. Tori isi indoaie genunchii si imediat după întoarcere, se intensifica dezechilibrarea, tragandu-i pe adversar in fata încât sa-i lipsească corpul de al sau.

Aruncarea

Proiectarea se realizează prin tragere cu mana dreapta de centura imprimându-i adversarului o traiectorie peste corpul atacantului. Tori contribuie Ia răsturnarea adversarului prin tragere cu mana stânga spre stânga. Impulsul necesar desprinderii picioarelor lui uke de pe sol este realizat de întinderea genunchilor, de aplecarea trunchiului înainte, precum si de răsucirea corpului spre stânga.

Asigurarea si autoasigurarea

Sunt asemănătoare ca la uki – goshi Tori i! asigura ne uke menținând priza cu mana stânga de mâneca dreapta si tragandu-i in sus cu puțin înainte de a atinge solul. In timp ce uke cade, tori isi va îndoi genunchii si apoi imediat ii va întinde, contribuind astfel la ridicarea lui uke si deci la diminuarea socului.

Indicații metodice

se repeta de mai multe ori uki – goshi

se invata întoarcerea cu apucarea de centura. Se urmareste poziția corecta a
corpului, aproape de verticala

se arunca adversarul din poziția intermediara. Se urmareste tracțiunea
puternica de centura

trebuie formata deprinderea de a sesiza centura foarte rapid. Deși este mai
practice de a tine centura la mijlocul spatelui, totuși mai repede se apuca in
partea stânga a lui uke Idealul insa este a lua priza spre partea dreapta a
adversarului

– începătorii pot apuca centura înainte de a efectua proiectarea. In schimb avansații vor exersa pentru a lua aceasta priza odată cu declanșarea atacului sau foarte puțin timp înainte, pentru ca adversarul sa nu banuieasca intenția de aruncare si sa anticipeze acțiunea

in momentul in care tori isi duce mana dreapta pentru a apuca centura,
celeilalte mâini ii revine sarcina sa tragă puternic pentru dezechilibrarea in
fata adversarului

după întoarcerea adversarului trebuie tras astfel încât sa se mentina contactul
foarte strâns intre abdomenul lui si spatele si regiunea soldului atacantului.
De asemenea, tori nu trebuie sa ofere adversarului posibilitatea sa-si aplice
trunchiul înainte si sa se deplaseze lateral

in faza pregătitoare corpul lui tori se va afla aproape de verticala, pentru a se
putea apleca înainte in faza de aruncare, iar genunchii sa fie îndoiți pentru o
ultima destindere

in faza de aruncare rolul mâinii drepte este esențial, căci ea trage adversarul
cu putere peste corpul atacantului

inițial traiectoria corpului lui uke se angajează in plan sagital, trecând peste
tori fara a cădea spre partea dreapta. In final insa adversarul este răsturnat
prin tragere cu mana stânga de la dreapta spre stânga

in aruncare un rol deosebit îl are aruncarea rapida îl are aruncarea trenului
superior înainte, concomitent cu tragerea cu mana dreapta.

Greșeli sesizate

dezechilibrarea este insuficient realizata si totuși se încearcă execuția
procedeului

pivotarea greșit efectuata

in timpul pivotării se apleacă înainte

după pivotare genunchii sunt in extensie in loc sa fie ușor flexati

nu folosesc destul energia mâini stângi care trebuie sa tragă puternic in
special de la dreapta ia stânga pentru a-l răsturna pe uke.

Concluzii

Așa cum am mai arătat, Tsuri – Goshi se aseamănă foarte mult cu O – Goshi si Uki – Goshi, diferă doar priza manii drepte.

Invatandu-se cele doua procedee înainte copiii au făcut progrese însemnate la învatarea acestui procedeu.

In afara de învatarea procedeului clasic am mai folosit o forma de atac care a dat rezultate bune mai ales la cei care sunt mai mici ca înaltime.

Imediat după intrare, piciorul drept al atacantului se introduce mai adânc intre picioarele adversarului, depasind linia frontala si sprijinindu-l pe vârf. Tori isi îndoaie genunchiul drept. In faza de dezlantuire a atacantului odată cu tragerea cu mana dreapta de centura, tori împinge in sol cu piciorul drept si-l întinde beneficiind de reacția sprijinului.

Pregătirea atacului se poate realiza obligându-l pe uke sa înainteze cu stângul

prin tragere cu mana dreapta si retragerea piciorului drept.

Atacantul introduce mana dreapta sub axila si se întoarce spre stânga in modul cunoscut. Aruncarea se realizează prin ridicarea adversarului cu ambele mâini, întinderea genunchilor, înaltarea si răsucirea soldurilor.

O situație propice de atac o oferă chiar adversarul prin priza defectuoasa cu mana lui stânga. Daca o tine prea sus, tori poate introduce mai ușor brațul drept sub axila adversarului. Daca insa uke încearcă sa apuce costumul iui tori fara a reuși sa ia priza, atacantul poate sa-i înconjoare brațul si sa-l atace prin U – tsuri – goshi.

In situația in care uke depune rezistenta mai mare, tori îl trage de mâneca dreapta in jos si foarte puțin înainte; pentru echilibrare uke executa un mic pas cu stângul. Atacantul, care se afla in poziție naturala de dreapta, paraseste priza cu dreapta, isi duce piciorul drept in partea interna a piciorului omonim a lui uke si sesizează centura adversarului la spate. La încercarea de rezistenta a lui uke, îl trage puternic cu mana dreapta si-l scoate din echilibru in fata ajutându-se si de tracțiune cu mana stânga. De abia acum, sprijinindu-se pe piciorul drept tori isi duce rapid piciorul stâng înapoi si-l aseaza lingă piciorul omonim al adversarului, lipindu-si strâns coapsa de abdomenul lui uke. Aruncarea se realizează trăgând cu mana stânga, iar cea dreapta ridicând si trăgând concomitent, in special prin înaltarea energica a bazinului.

UTSURI- GOSHI (Deplasarea peste sold)

Utsuri – Goshi este asemănătoare cu o – goshi si se aplica in contraatac când uke se întoarce cu spatele spre tori.

Descriere generala

Când adversarul încearcă sa atace, de exemplu prin hane – goshi, tori îl ridica de pe sol cu ajutorul ambelor brațe si, deplasându-l peste soldul sau stâng, îl arunca intr-un mod asemănător cu o – goshi.

Pregătirea

Situația favorabila pentru aruncare apare atunci când adversarul s-a întors la stânga cu 90,0. Uke încearcă sa atace printr-un procedeu care necesita întoarcerea spre adversar, (de exemplu hane – goshi), tori blochează mișcarea cu ajutorai brațelor si-l împiedica pe uke sa execute întoarcerea

In tsukuri tori se întoarce puțin spre stânga isi îndoaie ambii genunchi, coborând corpul pe verticala, incentureaza adversarul; brațul stâng ii înconjoară spatele la nivelul centurii iar cu cel drept poate menține priza inițiala de rever sau eventual de mâneca stânga. Tori îl trage puternic pe adversar cu ambele brațe si realizează contactul intre abdomenul sau si soldul drept a lui uke.

Aruncarea

Faza de aruncare începe prin ridicarea adversarului, tori înclinând trunchiul spre spate concomitent cu împingerea bazinului înainte. Impulsul pentru desprinderea rapida a picioarelor adversarului de pe soi este provocat de întinderea cu vigoare a ambilor genunchi. Atacantul îl strânge si-l ridica pe uke cu ambele brațe pe o direcție ascensionala si puțin curba, orientata spre înapoi, după ce uke a fost decolat de pe sol si i s-a imprimat un impuls (prin împingerea cu bazinul) corpul lui se depărtează puțin de tori, care paseste înapoi cu dreptul răsucindu-se puțin spre dreapta, având astfel posibilitatea sa-si introducă soldul stâng sub abdomenul adversarului. Urmează o răsucire a corpului spre dreapta si o proiectare asemănătoare cu O – goshi.

Asigurarea si autoasigurarea

Uke va cădea pe spate, in fata lui tori. asigurarea si autoasigurarea sunt aceleași ca la aruncarea peste sold, cu deosebire ca se executa in partea opusa. In consecința tori cu mana dreapta , iar uke are posibilitatea sa bata in sol cu brațul drept.

Indicații metodice

se va repeta O – Goshi in ambele parți, uke se va întoarce de buna voie cu
90,0 spre stânga, încât pieptul lui sa fie perpendicular pe cel al atacantului.
Tori isi lipește bazinul de flancul adversarului si-si îndoaie genunchii. Se va
exersa de mai multe ori ridicarea lui uke, fara a-l proiecta. Atacantul isi
întinde genunchii, împingând bazinul înainte si aplecându-si trunchiul
înapoi.

se va complica exercițiul de ridicare prin introducerea soldului stâng,
retrăgând piciorul drept si răsucind corpul spre dreapta încât adversarul sa
fie încărcat pe latura stânga a lui tori.

se executa aruncarea pornind din poziția in care uke se afla deja întors cu 90,

prima grija este de a realiza contactul cu corpul lui uke, brațele stângul
foarte puternic si tragandu-i pentru a-l apropia. Pentru a micșora distanta fata
de adversar, care s-a întors, tori poate înainta cu dreptul.

contactul corect înainte de mișcare este când partea anterioara a soldului
stâng a lui tori atinge partea posterioara a soldului drept a lui uke.

tori coboară pe verticala prin îndoirea genunchilor, fara insa a se apleca
înainte.

reușita decolării adversarului este determinate de împingerea cu bazinul, de
extensia trunchiului înapoi si de întinderea genunchilor care reprezintă
principalele forte de ridicare. De asemenea, tori trebuie sa contacteze
musculatura centurii abdominale si cea lombara.

atacul se începe prompt înainte ca uke sa fi avut timp sa-l dezechilibreze pe
tori, deoarece in acest caz nu ar mai putea acționa.

adversarul este mai ușor de ridicat daca este surprins in deplasare, decât intr-o poziție statica. Este favorabil si momentul in care uke încearcă sa revină
(după întoarcere) la poziția inițiala. In general mișcarea adversarului
micsoreaza forta cheltuita pentru ridicare.

după mai multe antrenamente trebuie sa dispară pauza dintre incenturarea cu
brațele si ridicarea.

tori nu trebuie sa învăluie complet corpul lui uke, prin cuprinderea cu
ambele mâini, deoarece devine imposibila așezarea ulterioara pe soldul stâng.

după decolarea adversarului tori cambrează corpul spre spate si îl ridica atât
de mult pe acesta încât soldul lui sa depaseasca nivelul soldului propriu.

concomitent cu înaltarea adversarului, tori îl împinge înainte si spre stânga,
pentru a crea un spațiu intre cele doua corpuri care sa-i permită întoarcerea
soldului stâng. El va profita de balansul creat prin împingerea cu bazinul,
pentru a nu intarsia deoarece orice timp pierdut poate împreuna mișcarea.

urmează o faza esențiala în care se schimba balansarea dinainte spre înapoi.
După ce l-a ridicat pe adversar si i-a imprimat o mișcare ce îl depărtează de
corpul propriu, tori trebuie sa continue mișcarea in mod ritmic, încât
acționând cu ambele mâini uke sa sprijine pe soldul stâng

Astfel trenul inferior este balansat înapoi intr-o mișcare circulara, iar trenul superior este tras in jos prin aplecarea trunchiului lui tori.

– prin proiectarea adversarului, tori îl trage jos cu mana dreapta si de aceea e
mai bine ca priza cu aceasta sa fie la mâneca stânga.

Greșeli sesizate

tori nu sesizează momentul oportun pentru execuție, lasandu-l pe adversar
sa intre la procedeu.

tori nu se apropie in mod corespunzător de uke pentru a putea sa-l ridice
apoi de la sol.

genunchii lui tori sunt in extensie, când se apropie de uke si nu mai pol ajuta
la ridicarea acestuia de la sol.

uke nu este ridicat suficient de la sol

nu se executa corect balansul adversarului înapoi spre stânga

soldul stâng nu este scos in lateral la momentul potrivit,

nu se apleacă trunchiul si nu se rasuceste linia umerilor spre dreapta in
finalul execuției.

Concluzii

Deși procedeul este spectaculos si eficace nu este prea des folosit in competiții, explicația consta in complexitatea miscarilor componente, in viteza de execuție pe care o cer acestea in sincronizarea lor.

După insusirea corecta a procedeului am exersat cu copii si câteva variante:

o varianta este introducerea soldului stâng prin înaintarea piciorului stâng si
întoarcerea corpului spre dreapta.

utsuri goshi se aplica se aplica in urma unei tentative de aruncare a lui uke
(prin hane – goshi, harai – goshi, uchi – mata) fie la începutul miscarii când
uke oferă flancul drept, fie in faza când adversarul, după ce s-a întors cu
spatele, revine in poziția inițiala prin întoarcerea la dreapta împrejur.

pentru a se apropia de adversar, tori îl poate urmări efectuând un tai –
sabaki spre dreapta.

se poate ca după ridicarea adversarului tori, fara a-l mai balansa sa-si
introducă piciorul stâng in fata lui uke, blocându-i abdomenul cu coapsa.

utsuri – goshi poate fi executata cu mult succes si pe soldul drept in situația
in care uke prin introducere oferă flancul stâng.

Caracteristic acestui procedeu ethnic este amplitudinea (balansarea) Utsuri -goshi este folosit in contraatac acționând insa la momentul oportun fara ca tori sa îl fost dezechilibrat.

3.4 Documente de planificare

Pentru îndeplinirea obiectivelor de instruire specifice vârstei copiilor, obiectivele care se stabilesc la începutul fiecărei etape, întregul proces instructive — educativ trebuie sa se desfasoare ritmic pe parcursul întregului an.

In vederea realizării obiectivelor de perseverenta ritmicitatea in pregătire trebuie sa caracterizeze întreaga activitate sportiva a tinerilor judoka, deși copii participa ia uncie competiții de nivel local si chiar republican, pentru aceasta vârsta nu se planifica obiective de performanta îndeplinirii obiectivelor de instruire, vizând pregătirea fizica generala, dezvoltarea calitatilor motrice, insusirea procedeelor si combinațiilor tehnico – tactice, precum si educația unor calitati moral — volitive necesare in activitatea sportiva in general cea de judo in special.

Documentele pentru planificarea activitatii copiilor sunt:

1. Planul calendaristic se întocmește semestrial in funcție de structura anului școlar si cuprinde următoarele puncte:

Obiectivele de instruire

Eșalonarea lecțiilor de instruire (ziua, ora, durata)

Mijloacele prin care se realizează obiectivele de instruire si repartizarea
acestora pe fiecare lecție

Calendarul competițional

Probele si normele de control

2.Conspectul de lecție. Lecția constituie forma organizatorica de baza in instruirea copiilor in judo. In lecție se asigura transmiterea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, dezvoltarea calitatilor fizice si a indiciilor morfo — funcționali ai organismului, precum si pregătirea psihologica a tinerilor judoka

Conținutul si structura lecțiilor de judo sunt adaptate scopului urmărit in aceasta etapa de pregătire, realizării obiectivelor de instruire prevăzute in planul calendaristic semestrial.

Pe lângă realizarea sarcinilor de instruire ale fiecărei lecții, copiilor le-am transmis cunostinte teoretice legate de evoluția judoului in tara noastră si pe plan mondial, noțiuni de igiena personala si a echipamentul ui sportiv, probleme elementare de anatomie si fiziologie.

PLAN DE LECȚIE

DATA GRUPA:A EFECTIV 16 elevi MATERIALE : saltele

kimonouri

Sarcini instructive educative :

învatarea procedeului UKI – Goshi

Consolidarea procedeului de Ashi – Barai

PLAN DE LECȚIE

DATA GRUPA:A EFECTIV 16 elevi MATERIALE : saltele

kimonouri

Sarcini instructive educative :

învatarea procedeului O – Goshi

Consolidarea procedeului de Uki – Goshi

PLAN DE LECȚIE

DATA Sarcini instructive educative:

Grupa: A 1. Învățarea procedeului KOSHI – GURUMA

EFECTIV 16 elevi 2. Consolidarea procedeului de O – Goshi

MATERIALE : saltele

kimonouri

PLAN DE LECȚIE

DATA Sarcini instructive educative:

Grupa: A 1. Învățarea procedeului TSURI – KOMI – GOSHI

EFECTIV 16 elevi 2. Consolidarea procedeului de Goshi – Guruma

MATERIALE : saltele

kimonouri

PLAN DE LECȚIE

DATA Sarcini instructive educative:

Grupa: A 1. Învățarea procedeului HARAI – GOSHI

EFECTIV 16 elevi 2. Consolidarea procedeului de TSURI – KOMI – GOSHI

MATERIALE : saltele

kimonouri

PLAN DE LECȚIE

DATA Sarcini instructive educative:

Grupa: A 1. Învățarea procedeului HANE – GOSHI

EFECTIV 16 elevi 2. Consolidarea procedeului de HARAI – GOSHI

MATERIALE : saltele

kimonouri

PLAN DE LECȚIE

DATA Sarcini instructive educative:

Grupa: A 1. Învățarea procedeului TSURI – GOSHI

EFECTIV 16 elevi 2. Consolidarea procedeului de HANE – GOSHI

MATERIALE : saltele

kimonouri

PLAN DE LECȚIE

DATA Sarcini instructive educative:

Grupa: A 1. Învățarea procedeului UTSURI – GOSHI

EFECTIV 16 elevi 2. Consolidarea procedeului de TSURI – GOSHI

MATERIALE : saltele

kimonouri

PLAN CALENDARISTIC SEMESTRUL I

Din fișierul Excel

PLAN CALENDARISTIC SEMESTRUL II

Din fișierul Excel

CAP. IV – DESFĂȘURAREA EXPERIMENTULUI

Organizarea experimentului, subiecți, condiții

Metode de cercetare în elaborarea experimentului

4, 1. Organizarea experimentului, subiecții, condiții, metode de cercetare

Aceasta lucrare urmareste îmbunatatirea unor metode de antrenament care au ca rezultat o invatare si consolidare mai buna a procedeelor de sold la copii. Pentru a vedea eficacitatea acestor metode s-a efectuat un experiment asupra unei grupe de copii pe parcursul unui an de învățământ.

Grupa s-a constituit in urma selecției copiilor de la școlile generale din oraș. La aceasta selecție au participat un număr mare de elevi, datorita tradiției din scoli, dorinței de a face un sport spectaculos sau la recomandarea părinților si fraților mai mari si ei la rândul lor practicanți ai judo-ului.

S-au constituit doua grupe formate din 16 elevi fiecare, o grupa experimentala cu care urma sa se lucreze noile metode si grupa martor cu care au lucrai un coleg de la club Sportiv.

Selecția copiilor s-a făcut in urma unor probe de control susținute de aceștia, a măsurătorilor antropometrice pentru a vedea nivelul de dezvoltare fizica si a face comparație cu nivelul mediu pe tara, cat si in urma discuției cu părinții a căror copii s-au dovedit a fi apți pentru judo, ca nu prezintă malformații motrice sau psihice ca au o dezvoltare fizica normala atât in ce privește înaltimea si greutatea, cat si lungimea si grosimea membrelor, tinandu-se cont ca la aceasta vârsta fibrele musculare cresc mai mult in lungime decât in grosime.

In general parintii au fost de acord ca si copii lor sa practice aceasta ramura sportiva cu condiția sa nu le afecteze timpul acordat invatarii.

Formarea grupelor s-a făcut pe cat posibil echilibrat, un factor care a condiționat împartirea pe grupe este faptul ca o parte din elevi frecventează cursurile de dimineața, iar cealaltă după amiaza.

Condiții materiale nu si-au pus amprenta asupra pregătirii, antrenamentele desfasurandu-se intr-un climat bun.

Pe parcursul cercetării s-a făcut periodic si antrenamente împreuna pentru a vedea comparativ creșterile valorice intre cele doua grupe, antrenamente la sfârșitul cărora se face si o notare. S-a observat ca in prima parte a experimentului grupa experimentala a avut rezultate mai slabe decât grupa martor, neobisnuindu-se cu unele metode de lucru treptat după ce a realizat o acomodare cu felul de antrenament s-a ajuns la concluzia ca scutirea timpului de învatare si punerea unui accent mare pe consolidare duce la rezultate mai bune.

4,2. Metode de cercetare folosite in elaborarea experimentului

Stabilirea si îndeplinirea obiectivelor instructive implica utilizarea a numeroase metode de procedee de lucru. Metodele folosite in practica activitatii de instruire au evoluat continuu, in strânsa legătura cu necesitatea influențării si ridicării randamentului potrivit cerințelor mereu crescânde ale judo-ului.

Evoluția metodelor si creșterea eficientei lor se conjuga cu experiența acumulata de profesor in procesul predării pe baza folosirii celor mai noi date ale stiintei cu privire la comportarea organismului in efort.

Prin metode de antrenament înțeleg modul de lucru folosit in procesul de instruire prin care se urmareste dezvoltarea indicilor funcționali si morfologici a calitatilor motrice precum si insusirea priceperilor si deprinderilor necesare obținerii unor mari performanțe.

In practica activitatii de instruire este necesar respectarea următoarelor cerințe generale ale utilizarii metodelor de instruire:

1. Metodele sa corespunda particularitatilor de vârsta, de sex si individuale ale fiecarui judoka. Concordanta metodelor de pregătire cu particularitatile de vârsta are o mare importanta cu instruirea copiilor, ea implica selectarea definitivau a exercițiilor predate, precizarea nuanțata a volumului si intensitatile efortului, transmiterea unui sistem adecvat de informații, morfologice si cu inclinatiile fiecarui sportiv.

2. Am folosit metodele in strânsa legătura cu sarcinile instructive urmărite; metodele de instruire trebuie sa constituie sistemul de lucru a profesorilor, corespunzător cerințelor de rezolvare a sarcinilor si aspectelor ridicate de profesorul de instruire in diferitele sale etape.

3. Alegerea metodelor de instruire sa fie făcuta in concordanta cu particularitatile profesorului. Aceasta cerința se adresează in special metodei demonstatiei, in care procesul de instruire in judo este pe cat de frecventa pe atât de pretențioasa. Demonstrarea unui procedeu tehnic de către profesor are o mare influenta asupra elevilor.

A. Metoda expunerii cunoștințelor

Explicația este principala forma a acestei metode prin intermediul căreia are loc transmiterea verbala a cunostintelor cuprinse in programele sau planificările de pregătire. însemnătatea explicației consta in faptul ca, cu ajutorul ei, se asigura stăpânirea unei temeinice cunostinte de specialitate, referitoare la cerințele executării corecte a tehnicii sau a acțiunilor tactice, in învatarea structurii deprinderilor de mișcare si a calitatilor motrice.

B. Metoda demonstrării

Este cea prin care se formează reprezentări si noțiuni clare privind structura si execuția raționala a deprinderilor motrice. Ea este mai eficienta când este însoțita de explicații. In cadrul metodei demonstrării se folosesc mai multe procedee, dintre care se remarca: demonstrarea nemijlocita a procedeelor tehnice, demonstrarea cu ajutorul planșelor si a schitelor, demonstrarea cu ajutorul mijloacelor tehnice moderne.

Folosirea demonstrării nemijlocite a procedeelor tehnice implica nerespectarea unor cerințe de baza, si anume:

a) exercițiul demonstrat trebuie sa stipuleze dorința judokanilor pentru a

efectua acel procedeu cel puțin la nivelul calitatilor modelului prezentat, b) observația sportivilor sa fie permanent orientata prin indicații și precizări, pentru a percepe elementele esențiale care condiționează calitatea execuției,

c) demonstrarea sa respecte cu strictețe particularitatile individuale ale judokanilor.

C. Metoda exersării

In judo, ca si in orice sport, exersarea constituie metodă de instruire Fundamentala. In activitatea profesorilor, metoda exersării se aplica prin respectarea următoarelor procedee:

a) exersarea independenta a fiecărei deprinderi realizează metodic inițieri in tehnica deprinderilor respective, îmbinarea efectuării exercițiilor pregătitoare si ajutoare cu repetarea deprinderilor in scopul consolidării acesteia si aplicarea procedeelor tehnice (deprinderi) in condiții variate,

corespunzător cerințelor activităților competiționale.

b) exersarea simultana a unui complex de procedee tehnice (deprinderi) este făcuta in scopul invatarii capacitatii de aplicare înlănțuită a deprinderilor de mișcare, in concordanta cu solicitările concrete ale activitatii practice. Acest mod de lucru reprezintă o treapta superioara a organizării procesului de instruire si implica nu numai activitatea plina de răspundere a profesorului ci si a partenerilor (UKE) cu care se lucrează.

La baza metodei exersării sta principiul "prin repetare se perfectioneaza si apoi se rada practicării cu indici sporiți de eficienta".

D. Metoda observării execuțiilor altor judoka

Aceasta metoda este folosita de profesori in scopul dezvoltării capacitatii de sesizare a elementelor esențiale ale cerințelor de execuție corecta a diferitelor procedee tehnice, in vederea lărgirii continue a cunoștințelor executanților. Observarea execuției se desfasoara in timpul lecțiilor de antrenament sau a competițiilor din care judokanii au posibilitatea de a compara si generaliza elementele noi pe care le pot aplica sub îndrumarea atenta a profesorului in practica. Valoarea instructiva a acestei metode consta in faptul ca stimulează Ia sportivi dorința aplicării in practica a tot ce este mai avansat in judo, se impune folosirea acesteia in special in pregătirea copiilor deoarece ie stipulează imaginația si Ie îmbogatesc cunostintele cu privire la posibilitatea de aplicare practica a diferitelor procedee tehnice cu variantele lor.

E. Metoda conversației

Consta in stimularea gândirii creatoare a sportivilor in vederea aprofundării cunostintelor necesare pregătirii, prin întrebări clare legate de problema judo-ului, cat si de unele sarcini de instruire, sportivii trebuie sa explice modul de efectuare a diferitelor procedee tehnice, variantele si combinațiile ce se pot executa, cat si anumite variante tactice.

Conversația este deosebit de instructive atunci când profesorii solicita participarea sportivilor pentru stabilirea programului si obiectivelor de însușire, precum si sarcinile fiecărei etape de pregătire, dar nu la copii.

F. Metoda verificării si aprecierii pregătirii

Verificarea pregătirii judocanilor se realizează in fiecare lecție sau concurs, in funcție de obiectivele stabilite pentru shiaiurile respective dar si cu ocazia folosirii mijlocului randori ca forma de control.

Verificarea clara se face si pe baza înregistrării rezultatelor fiecarui sportiv cu ocazia trecerii normelor de control, atât pentru obținerea centurilor colorate cat si pentru verificarea nivelului pregătirii fizice.

Analiza randamentului in concursuri constituie o metoda de apreciere larg folosita in antrenamente, deoarece stipulează pregătirea viitoare si cultiva spiritul de răspundere fata de colectiv.

CAP. V – REZULTATELE CERCETĂRII

Întabelarea datelor și analiza statistica

Reprezentarea grafică

NOTAREA LA GRUPA A DUPĂ 8 LUNI DE PREGĂTIRE

NOTAREA LA GRUPA B DUPĂ 8 LUNI DE PREGĂTIRE

REPREZENTAREA GRAFICA A NOTARII FINALE

Din fișierul Excel

REPREZENTAREA GRAFICA A NOTARII FINALE

Din fișierul Excel

REPREZENTAREA GRAFICA A NOTARII FINALE

Din fișierul Excel

CAP. VI – ANALIZA REZULTATELOR – CONCLUZII

Analiza rezultatelor – concluzii

Analiza per ansamblu a notelor obținute de grupa martor si grupa experiment, arata o repartiție după curba Gaussiana in următoarea varianta:

– intervalul prim, cu rezultate slabe a fost socotit intervalul de note 1- 5;

– al doilea interval corespunzător rezultatelor satisfăcătoare este apreciat de note intre 6-7;

– al treilea interval al rezultatelor bune le corespund note intre 8-9;

– al patrulea interval corespunde execuției foarte bune apreciate cu nota 10.

Se confirma si in acest caz ca intr-o reprezentare grafica a repartiției evaluărilor dintr-un colectiv relativ omogen, curba are la extreme cam 4% din eșantionul de populație reprezentând infradotatii, 2% din eșantion supradotatii, majoritatea subiecților înscriindu-se in intervalele medii (6 – 9).

Comparându-se rezultatele obținute de cele doua grupe, experiment si martor, se constata o ușoara creștere a notelor, in favoarea grupei experiment. Chiar daca diferența dintre cele doua grupe nu este una foarte mare, se observa, după concursul organizat intre cele doua grupe, o creștere semnificativa a capacității de aplicare a procedeelor din Koshi – waza in favoarea celor din grupa experiment.

Putem astfel concluziona ca o activitate bazata pe crearea permanenta de probleme (problematizarea), va duce in final la creșterea capacității de adaptare la condițiile specifice de concurs, aceasta fara a neglija aspectele ce privesc formarea deprinderilor motrice (de a nu se trece la execuții cu oponent activ pana ce nu este însușită forma corectă de execuție a procedeului).

Aceasta metoda conferă pe lângă cele arătate si eliminarea monotoniei in pregătire, contribuind in mai mare măsura la împlinirea trebuințelor de autocunoaștere si afirmare pe care le au tinerii de aceasta vârsta. Țin sa menționez ca datorita acestui mod de lucru la grupa experiment nu s-a înregistrat nici un abandon, ci dimpotrivă grupa s-a îmbogățit cu noi membrii.

Contribuția proprie la lucrare consta pe deoparte in găsirea de noi mijloace menite sa-i determine pe copii sa participe activ la realizarea sarcinilor de antrenament, iar pe de alta parte prin implementarea unor acțiuni si combinații tehnico-tactice prin care aceștia sa facă situațiilor din timpul luptei.

In final pot spune ca mi-a plăcut aceasta provocare, prin intermediul căreia am căpătat o importanta experiența, reușind sa acumulez noi cunostinte de la cei care m-au ajutat, iar pentru aceasta țin sa le mulțumesc.

Copiii au răspuns pozitiv la solicitările antrenamentelor, fiind mobilizați de ideea întrecerii cu grupa martor.

Concluziile desprinse din aceasta lucrare arata ca antrenamentele trebuie sa capete o importanta crescută in ceea ce privește pregătirea acestora, antrenorilor revenindu-le sarcina sa fie mai creativi, solicitându-i pe copii la o participare cat mai activa.

BIBLIOGRAFIE

Avram Ioan și Muraru Anton Judo ed. Sport Turism Buc. 1977

Ceaușescu N.Nicolae Pedagogia educației fizice și sportului

Ed. Sport turism Buc. 1976

Demeter Andrei Fiziologia sportului

Ed. Stadion Buc 1978

Demeter Andrei Bazele fiziologice ale educației fizice

Școlare. Ed. Stadion Buc 1974

Epuran Mihai Psihologia educației fizice

Ed I.E.E.S. Buc . 1988

Epuran Mihai Psihologia sportului

Ed. U.C.F.S. Buc. 1968

Frazzei Florin Judo de la centura albă la centura neagră

Ed. Militară Buc. 1972

Frazzei Florin Învățați judo

Ed C.N.E.F. Buc. 1969

Hantau Ioan Judo

Ed. I.E.F.S. Buc. 1969

Hantau Ioan Judo – curs de baza MEI/ANEFS

Buc. 1994

Hantau Ioan Manual de judo

Ed. Didactica și pedagogică Buc. 1996

Mitra Gheorghe Metodica educației fizice școlare

Mogos Alexandru Ed. Sport Turism Buc 1980

Demeter Andrei Antrenamentul sportiv în judo

Ed. Scrisul românesc Craiova 1983