Studiul Privind Gradul de Colectare a Veniturilor Fiscale

Studiul privind gradul de colectare a veniturilor fiscale

în perioada 2012-2014 pe exemplul AFP

INTRODUCERE

Am ales să realizez această lucrare de licență, cu titlul „Studiul privind gradul de colectare a veniturilor fiscale în perioada 2012 – 2014 pe exemplul AFP București”, tocmai pentru a sublinia, așa cum reiese și din acesta, nivelul la care se află Municipiul București atât din perspectiva Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București (AFP București), cât și de cealaltă parte, respectiv a locuitorilor, prin prisma nivelului de conformare voluntară la plata impozitelor și taxelor realizat în perioada analizată. Astfel, pot spune că prin studierea acestei lucrări, cititorul își poate forma o imagine destul de detaliată, în ceea ce privește situația întregii regiuni București – Ilfov din punct de vedere al formării veniturilor fiscale, al atingerii țintelor propuse de D.G.R.F.P.B, respectiv al eficienței activităților desfășurate de această instituție.

Pentru a oferi informații clare și cu un anumit sens, am decis să organizez această lucrare în patru capitole. În primul capitol, denumit emblematic „Noțiuni generale privind veniturile de natură fiscală” am surprins teoria necesară înțelegerii impozitelor, respectiv conținutul și rolul acestora, elementele tehnice aferente impozitelor, dar și o clasificare a lor.

Capitolul al 2-lea, „Opinii privind conținutul și structura impozitelor și taxelor încasate în perioada 2012 – 2014 pe exemplul Administrației Finanțelor publice – București”, prezintă informații necesare despre structura organizatorică și numărul de contribuabili administrați în fiecare din anii analizați, dar în mod special am pus accent pe nivelul impozitelor și taxelor, așa cum au fost clasificate în capitolul anterior, explicând modificările și cauzele întâlnite de-a lungul perioadei analizate.

În cel de-al treilea capitol, așa cum se poate înțelege și din titlul său, „Evoluția gradului de colectare a veniturilor fiscale în perioada 2012 -2014 pe exemplul Administrației Finanțelor Publice –București”, este susținută evoluția gradului de colectare a veniturilor fiscale pe baza anumitor indicatori specifici, a ponderii impozitelor directe, respectiv indirecte în totalul impozitelor, precum și o parte aplicată în care am arătat legătura dintre PIB-ul pe cap de locuitor și veniturile fiscale colectate de D.G.R.F.P.B, folosind o perioadă de referință mai îndelungată, tocmai pentru ca această corelație să fie cât mai reprezentativă.

În finalul lucrării, în structura capitoulului patru, cu denumirea de „Concluzii și propuneri”, sunt prezentate concluziile desprinse în urma realizării acestei cercetări, precum și propuneri ce vizează o desfășurare și o evoluție mai bună a activității D.G.R.F.B.P, concretizate în opinia mea prin creșterea gradului de conformare voluntară a contribuabililor la plata impozitelor și taxelor.

În realizarea acestei lucrări au fost folosite date concrete din rapoartele D.G.R.F.P.B, dar și alte surse reprezentative din domeniul finanțelor publice, menite să expună cât mai corect situația din perioada analizată. Totodată, acest studiu poate fi considerat o fereastră către o înțelegere cât mai amplă a modului în care se formează domeniul complex al finanțelor publice.

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND VENITURILE DE NATURĂ FISCALĂ

Veniturile de natură fiscală reprezintă nucleul fiscalității, în jurul căruia se creează toate legăturile dintre evenimentele care au dus la dezvoltarea statului prin conexiunea acestuia, în principal, cu contribuabilul. De-a lungul timpului fiscalitatea a fost supusă multor modificări, deci și veniturile fiscale, care nu au avut de la începutul existenței lor caracter permanent, iar rolul fiind limitat și confuz. Pe parcurs, aceste venituri au devenit bazele prin care statul acționează cu modificări asupra legislației fiscale.

Impozite – conținutul și rolul acestora

Prin definire, impozitul reprezintă o sumă de bani pe care contribuabilul o datorează în mod obligatoriu, fără prestație, nerambursabilă, efectuată în scopul de a fi satisfăcute necesitățile cu caracter general ale statului. Desigur, definirea acestuia diferă de la autor la autor, astfel sunt recunoscute la nivel internațional definiții precum cea a lui Gaston Jéze prin care impozitul reprezintă o „prestație pecuniară, pretinsă pe cale de autoritate, cu titlu definitiv și fără contraprestație, în vederea acoperirii cheltuielilor publice”, în completarea căruia în anul 1992, Alain Euzéby definește impozitul ca fiind o „prelevare pecuniară pretinsă persoanelor fizice și juridice, pe cale de autoritate, cu titlu definitiv și fără contraprestație directă, în vederea acoperirii cheltuielilor publice și intervenției economice și sociale a puterilor publice”.

Totodată, putem defini impozitul ca fiind o prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea contribuabilului, după caz persoană fizică sau juridică, la dispoziția statului, în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare făcându-se în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil și fără contraprestație directă din partea statului.

În toate definițiile se observă elemente comune, caracteristici care nu pot lipsi din noțiunea de impozit, cum ar fi:

puterea statului, prin care impozitul este impus și cu ajutorul căreia contribuabilul înțelege caracterul obligatoriu al impozitului. Indiferent de modul în care impozitul este prezentat, forța statului este reprezentată prin actul de autoritate prin care impozitul este consituit ca o obligație prin constrângere. Astfel, contribuabilul resimte impozitul a o limitare a libertății sale, datorită puterii statului, respectiv a autorităților competente: Parlamentul și Guvernul;

caracterul general este reflectat în definițiile impozitului și pune în evidență faptul că nicio persoană care obține venituri sau deține averi, fie ea fizică sau juridică, nu se poate sustrage de la plata impozitului, deci „cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice”;

transferul ce reprezintă suma prelevată din venitul/averea persoanei impozabile. Această sumă este alocată anumitor cheltuieli, persoana impozabilă nefiind vizată direct de beneficii realizate în urma efectuării cheltuielilor respective;

pe lângă funcția tradițională a impozitului, de acoperire a nevoilor generale publice, de-a lungul timpului a fost adăugată și funcția de redistribuire a unei părți destul de semnificative din produsul intern brut către persoane fizice, cât și juridice, dar și diferite grupuri sociale, putând spune astfel că impozitul are o funcție extinsă în lumea contemporană;

caracterul pecuniar este despins din faptul că în zilele noastre impozitul reprezintă o contribuție în bani, spre deosebire de perioada de debut a acestuia când contribuția putea avea formă în natură.

Impozitele au un rol foarte important în plan economic și social, dar mai ales în planul financiar, deoarece impozitul reprezintă modalitatea principală de formare a resurselor bănești necesare acoperirii nevoilor generale publice. Impozitele prezintă tendințe de creștere în ceea ce privește valoarea lor absolută, dar nu pot ține pasul cu creșterea cheltuielilor publice, având ca rezultat deficitul bugetar.

În ceea ce privește planul economic, impozitul are rol de a influența activitatea economică din anumite regiuni, consumul anumitor mărfuri și/sau servicii, dar și relațiile externe. Astfel, impozitele pot încuraja creșterea anumitor activități sau în aceeași măsură pot descuraja activități, fapt ce dezvăluie capacitatea statului de a folosi aceste impozite ca metode de modificare a economiei statului.

În plan social rolul impozitelor se manifestă prin redistribuirea unei părți din produsul intern brut către persoane fizice și juridice, între grupuri sociale și populație. Presiunea fiscala este un efect al rolului impozitelor în plan social și reprezintă raportul dintre nivelul total al impozitelor, taxelor și contribuțiilor și un agregat care poate fi produsul intern brut (PIB), venitul național (VN) sau produsul național brut (PNB).

Elemente tehnice ale impozitelor

Introducerea de noi impozite și taxe este determinată de obligativitatea puterii în stat, respectiv a autorităților competente de a îndeplini obiectivele financiare, economice și sociale, fapt posibil doar atunci când reglementările făcute sunt cunoscute și respectate atât de contribuabili, cât și de organele fiscale, astfel impozitele au elemente tehnice, cum ar fi: subiectul (plătitorul impozitului), suportatorul (destinatarul impozitului), obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota impozitului, asieta fiscală și termenul de plată.

Subiectul impozitului este persoana fizică sau juridică care suportă plata acestuia. Această persoană poate fi denumită generic contribuabil. Spre exemplu în cazul impozitului pe venituri salariale, subiectul este angajatul căruia i se reține impozitul, dar uneori acesta este dispus către buget de o altă persoană, în cazul respectiv, de către angajator.

Suportatorul impozitului este persoana care suportă efectiv impozitul, fie ea fizică sau juridică. În unele cazuri subiectul impozitului coincide cu suportatorul impozitului, cum ar fi în cazul impozitului pe salarii, pe venit etc. Totodată pot fi și două persoane diferite, datorită posibilității de a transmite sarcina impozitelor plătite asupra altor contribuabili.

Obiectul impunerii impozitului este reprezentat de lucrul supus impozitării. Acesta variază în funcție de tipul impozitului, astfel că obiectul impunerii în cazul impozitelor directe este reprezentat de venitul sau averea contribuabilului și în cazul impozitelor indirecte obiectul poate fi bunul supus vânzării, serviciul prestat etc. Potrivit principiului unicității, un obiect impozabil se impune o singură dată. Pentru a se stabili acest lucru este necesară formarea unei baze impozabile prin valorificarea obiectului atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. Pentru a fi determinat din punct de vedere calitativ se identifică obiectul impozabili și se stabilește natura acestuia, iar pentru a fi determinat cantitativ obiectul impozabil va fi evaluat valoric pe o anumită perioadă de timp.

Sursa impozitului reprezintă de unde provin sumele aferente impozitului, respectiv din venit sau din avere. Veniturile pot fi rezultate din salariu, profit, dividende, iar averea constă în bunuri mobile, imobile sau de capital. Spre exemplu, în cazul impozitelor pe venit, obiectul impunerii impozitului este același cu sursa impozitului, dar în cazul impozitelor pe avere, obiectul impunerii impozitului și sursa impozitului nu coincid mereu, deoarece impozitul va fi plătit pentru câștigul obținut de pe urma averii respective.

Unitatea de impunere este unitatea de măsură a obiectului impozabil, fiind exprimată deseori în unitate monetară sau alte expresii, cum ar fi: metrul pătrat (m2), hectarul (ha), kilogramul (kg), litrul (l), bucăți (buc.) etc.

Cota impozitului reprezintă mărimea impozitului, exprimată fie în sumă fixă sau în cote procentuale, aferentă unei unități de impunere. Cotele în sumă fixă sunt stabilite de cele mai multe ori atunci când unitatea de impunere este exprimată în unități naturale. Cotele procentuale pot fi proporționale , progresive ( simple și compuse) și regresive. Cotele proporționale sunt reprezentate de un procent care se aplică venitului/profitului impozabil și rămâne neschimbat indiferent de unitatea de impunere sau alte variabile. Cotele progresive evoluează, pe măsură ce venitul impozabil crește, fie într-un ritm constant, fie într-un ritm variabil. Acestea se împart în cote progresive simple care se aplică în mod global asupra întregului venit și cote progresive compuse care se aplică cu procent diferit în funcție de valoarea nivelului impozabil care este împărțit în tranșe, impozitul total de plată fiind obținut prin însumarea impozitelor aferente fiecărei tranșe. Cotele regresive de impunere se diminuează pe măsura evoluției nivelului impozabil, pentru a avantaja contribuabilul.

Asieta fiscală reprezintă ansamblul măsurilor luate de organele fiscale în scopul de a identifica obiectul impozabil al fiecărui subiect impozabil pentru a fi stabilit impozitul total de plată către stat. Prin asieta fiscală este creată obligația contribuabilului de a plăti impozitul datorat statului, această obligație stingându-se o dată cu încasarea impozitului (lichidare).

Termenul de plată este modul prin care se constată data / intervalul de timp până la / în care trebuie plătit impozitul către stat. Termenele de plată sunt stabilite prin lege și nerespectarea lor atrage după sine plata unor dobânzi și penalități de întârziere sau sechestru pe salarii / bunuri de valoare egală cu cea a impozitului datorat.

Clasificarea impozitelor și taxelor

Cea mai importantă și mai relevantă clasificare în practica financiară a impozitelor este clasificarea acestora în funcție de formă și conținut. Astfel, pe seama acestor criterii impozitele pot fi directe și indirecte, diferențele dintre acestea fiind puse în evidență de factori juridici, incidența și personalizarea impozitului, dar și elasticitatea acestuia prin care putem înțelege variația randamentului impozitului respectiv în funcție de evoluția economiei.

Din relația contribuabilului cu autoritatea fiscală putem observa cel mai bine diferențele dintre impozitele directe și cele indirecte. Așa cum spune și denumirea lor, prin impozitele directe autoritatea de impunere așază în mod direct obligația asupra persoanei fizice sau juridice contribuabile, contribuția realizându-se direct către autorități. În ceea ce privește impozitul indirect, obligația fiscală este determinată de structura și volumul mărfurilor și serviciilor procurate.

Impozite directe

Impozitele directe sunt caracterizate prin faptul că sunt stabilite în funcție de veniturile sau averea persoanelor fizice / juridice în sarcina cărora a fost instituită obligația legală de plată a acestora, în baza cotelor de impunere, fiind percepute direct de către autorități la date fixe.

Aceste impozite se împart la rândul lor în:

Impozite reale (obiective) – sunt stabilite în legătură directă cu dreptul de proprietate al contribuabilului asupra unor obiecte materiale, fără a fi influențate de situația personală a subiectului impozabil. Astfel apar impozite cum ar fi: impozitul pe clădiri; impozitul pe activități industriale, comerciale și profesii libere; impozitul funciar; impozitul pe capitalul imobiliar sau bănesc etc.

Impozite personale (subiective) – spre deosebire de impozitele reale, acestea au în vedere situația personală a subiectului impozabil fără a conta posibilitatea de plată a contribuțiilor. Acestea pot lua forma impozitului pe venit și impozitului pe avere, în cadrul cărora sunt incluse atât impozitele ce vizează persoanele fizice (impozitul pe salariu), respectiv persoanele juridice ( impozitul pe profit).

Impozitul pe venit

În România impozitul pe venit este reglementat de Codul Fiscal prin Titlul III – „Impozitul pe venit”, modificat prin O.U.G. nr. 138 din 29.12.2004, Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 19/12.01.2015, prin Legea nr. 343/2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 662 din 1.08.2006, inclusiv prin O.U.G. nr. 22/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 230/3.04.2007, ultimele modificări suferite făcându-se prin O.U.G. 80/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 906 din 12.12.2014 și O.U.G. 92/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 957 din 30.12.2014.

Contribuabilii pot fi persoanele fizice rezidente, persoanele fizice nerezidente care desfășoară o activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România, persoanele fizice nerezidente, atât cele care desfășoară activități dependente în Romania cât și cele care obțin venituri din activități independente.

Persoanele fizice nerezidente sunt supuse impozitării pentru venituri obținute din orice sursă, atât din România cât și din afara României, cu excepția celor care dovedesc că sunt rezidenți ai unor stat cu care România are încheiate convenții de evitare a dublei impuneri, cărora le sunt aplicabile prevederile convențiilor. În acest sens, trebuie dovedită rezidența fiscală printr-un certificat de rezidență emis de către autoritatea fiscală compententă din statul străin.

Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit sunt venituri din activități independente, venituri din salarii, venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din investiții, venituri din pensii, venituri din activități agricole, silvicultură și pisciculturp, venituri din premii și din jocuri de noroc, venituri din transferul proprietăților imobiliare și venituri din alte surse.

Venituri din activități independente – reprezintă venituri ce cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente. Acesta se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, cu excepția prevederilor art.49 și art.50 din Codul Fiscal.

Venituri din salarii – acestea cuprind toate veniturile în bani și/sau în natură prelevate de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special legal, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau forma în care acestea se acordă, incluzând indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.

Deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 1000 lei inclusiv, astfel:

pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere – 250 lei;

pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere – 350 lei;

pentru contribuabilii care au două persoane în întreținere – 450 lei;

pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere – 550 lei;

pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere – 650 lei.

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1001 lei și 3000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive față de cele de mai sus și se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice. Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3000 lei nu se acordă deducerea personală.

Calculul impozitului pe veniturile din salarii se realizează astfel:

Se scad Contribuții bugetare Se scad

Se scade deducerea totală

Se aplică cota de impozitare

16%

Sursa: Preluare actualizată – Mihai Aristotel Ungureanu, Finanțe Publice – Sinteze și aplicații – Ediția a III-a revizuită, Editura Conphys, Râmnicu – Vâlcea, 2009, pag. 79

Venituri din cedarea folosinței bunurilor – sunt veniturile, în bani și/sau în natură, provenind din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile, obținute de către proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal, altele decât veniturile din activități independente.

Contribuabilii care realizează venituri din activități independente, salarii și/sau din cedarea folosinței bunurilor se fac obligate în a declara către organul fiscal competent o declarație de venit anual global, precum și declarații speciale.

Venituri din investiții – cuprind dividende, venituri impozabile din dobânzi, câștiguri din transferul titlurilor de valoare, venituri din operațiuni de vânzare – cumpărare de valută la termen, venituri din lichidarea unei persoane juridice.

Veniturile sub formă de dividende se impun cu o cotă de 16% din suma lor, persoana juridică fiind obligată să calculeze și să rețină impozitul aferent acestora, urmând ca până în data de 25 a lunii următare să fie virat către autoritatea competentă. În cazul în care dividendele respective nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul exercițiului financiar, impozitul aferent lor v-a fi virat până în data de 25 ianuarie a anului următor.

Venituri din pensii – reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înființate din contribuțiile sociale obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative și cele finanțate de la bugetul de stat. Pentru a se stabili venitul din pensii supus impozitării lunare, din venitul brut se vor deduce contribuțiile sociale obligatorii, suma neimpozabilă de 1000 de lei, dar și o deducere specială pentru credite acordată doar în cazul moștenitorilor care au preluat contractele de credite restructurare, în limita a 2200 lei/lună.

Venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură – cuprind veniturile obținute individual sau într-o formă de asociere, fără personalitate juridică din:

cultivarea produselor agricole vegetale;

exploatarea pepinierelor viticole, pomicole și altele asemenea;

creșterea și exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine animală, în stare naturală.

Venituri din premii și din jocuri de noroc – cuprind veniturile din concursuri, respectiv câștigurile realizate ca urmare a participării la jocuri de noroc, inclusiv cele de tip jack – pot.

Conform O.U.G nr. 92/2014 a fost abrogat plafonul de scutire de 600 lei/zi, sumă ce a fost neimpozabilă anterior acestei modificări. Totuși acest plafon s-a păstrat pentru veniturile din premii. În același context, a fost introdusă impozitarea prin tranșe de impunere în funcție de venitul realizat de participantul la jocul de noroc, după cum urmează: 1% pentru sumele de până la echivalentul a 14.999 euro, 16% pentru sumele cuprinse între 15.000 și 99.999 euro și 25% pentru sumele care depășesc echivalentul a 100.000 euro.

Venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal – în cazul acestor venituri impozitarea se calculează astfel:

pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv:

3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;

Peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv;

Pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții, dobândite la o dată mai mare de 3 ani:

2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;

Peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv.

Venituri din alte surse – în aceeastă categorie pot fi incluse venituri de tipul: primelor de asigurări suportate de o persoană fizică sau de orice altă entitate, în cadrul unei activități pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relație generatoare de venituri din salarii; câștigurilor primite de la societățile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părți cu ocazia tragerilor de amortizare; veniturilor primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial etc. Impozitul aferent acestor venituri se calculează prin reținere la sursă, prin aplicarea cotei de 16% venitului brut.

Impozitul pe profit

În România, impozitul pe profit este reglementat prin Titlul II din Codul Fiscal al României – „Impozitul pe profit ”, modificat prin O.G nr. 83/2004, O.U.G. nr. 138/2004, O.U.G. nr. 24/2005 adăugită ulterior prin Legea nr. 343/2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 662 din 1.08.2006, O.U.G. nr. 22/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 230/3.04.2007.

La înființare orice societate este obligată să devină plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, trecându-se ulterior la plata impozitului pe profit atunci când veniturile depășesc echivalentul în lei a sumei de 65.000 euro sau atunci când obțin venituri din management/consultanță.

Sunt supuse impozitului pe profit persoanele juridice române pentru profitul obținut în România cât și în străinătate, persoanele juridice străine pentru profitul obținut în România prin intermediul unui sediu permanent, dar și alte asocieri fără personalitate juridică împreună cu persoane juridice străine care obțin venituri din proprietăți imobiliare în România sau din vânzarea/cesionarea de titluri de participare către persoane juridice române.

În cazul impozitului pe profit cota generală de impozitare este de 16%, excepție făcând persoanele care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, în cazul cărora impozitul reprezintă valoarea maximă dintre valoarea egală cu cota 5% aplicată veniturilor și valoarea de 16% aplicată profitului obținut. O altă excepție este reprezentată de activitățile non-profit, în cazul cărora sunt scutite venituri de până la 15.000 euro, dar nu mai mult de 10% din totalul veniturilor scutite ale acestei activități.

Calculul profitului impozabil se determină ca diferență între veniturile totale și cheltuielile efecuate în scopul realizării de venituri, pe parcursul unui an fiscal, din care se reduc veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile. Astfel, conform art. 20 din Codul Fiscal, veniturile neimpozabile pot fi:

dividende primite de la o persoană juridică română;

dividende primite de la o persoană juridică din Uniunea Europeană, dacă sunt îndeplinite condițiile minime de participare ce constau în deținerea a minim 10% din capital timp de cel puțin un an până la data plății dividendului;

venituri provenite din anularea cheltuielilor nedeductibile.

Cheltuielile nedeductibile se referă la cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri, dar și alte cheltuieli, cum ar fi:

cheltuielile cu achiziționarea ambalajelor, pe durata de viață stabilită de către contribuabil;

cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecția muncii și cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

cheltuielile ce reprezintă contribuții pentru reclamă și publicitate, efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris;

cheltuielile de transport și cazare în țară și în străinătate ale salariaților și administraților;

cheltuielile pentru formarea și perfecționarea profesională a personalului angajat

cheltuielile pentru marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, participarea la târguri și expoziții etc.

cheltuieli pentru perfecționarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea, întreținerea și perfecționarea sistemelor de management al calității etc.

cheltuieli reprezentând taxe de înscriere, cotizații și contribuții datorate către camerele de comerț și industrie, organizații sindicale etc.

În componența cheltuielilor cu deductibilitate limitată, regăsim:

cheltuielile de protocol în limita unei cote de până la 2% aplicată asupra diferenței rezultate din totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;

cheltuielile sociale, în limita a 2% aplicată asupra cheltuielilor cu salariile personalului;

perisabilitățile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administrației centrale, împreună cu instituțiile specializate, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice;

cheltuielile cu provizioane și rezerve, în limita prevăzută la art. 22 din Codul Fiscal;

cheltuielile cu dobânda și diferențele de curs valutar, în limita prevăzută la art. 23 din Codul Fiscal;

amortizarea, în limita prevăzută la art. 24 din Codul Fiscal;

cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, în limita a 400 euro de-a lungul unui an fiscal;

cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita a 250 euro de-a lungul unui an fiscal.

În cazul unei persoane juridice române care plătește dividende unei alte persoane juridice române, impozitul aferent acestora va fi reținut, declarat și plătit de către această persoană emitentă. Conform art. 36, alin (2) din Codul Fiscal impozitul pe dividende se stabilește prin aplicarea unei cote de impozit de 16% asupra dividendului brut distribuit/plătit unei persoane juridice române.

Profitul supus impozitării se calculează ca diferență între veniturile totale și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, pe parcursul unui an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Impozite indirecte

Impozitele indirecte, spre deosebire de cele directe nu sunt nominative, necunoscându-se numele contribuabilului sau alte date fiscale de identificare. Aceste impozite se stabilesc în baza consumului unor produse si/sau servicii, fiind incluse în prețul/tariful acestora. Astfel, impozitele indirecte sunt în strânsă legătură cu consumul, cu cheltuielile populației, indiferent de situația personală a celui care cumpără produsele sau beneficiază de servicii.

Impozitarea indirectă prezintă marele avantaj al randamentului prelevărilor de acest fel, deoarece impun circulația, vânzarea, cumpărarea sau consumul. Alte caracteristici care se transpun în avantaje ale impozitelor indirecte constau în rapiditatea perceperii și în faptul că sunt mai puțin costisitoare decât impozitele directe.

Din cadrul impozitelor indirecte fac parte taxele de consumație – cele mai răspândite forme ale acestora fiind Taxa pe valoare adăugată și Taxele speciale de consumație (Accizele) – taxele vamale, venituri de la monopoluri fiscale (instituite asupra producției și/sau vânzării unor mărfuri) și alte taxe, în alcătuirea cărora pot fi: taxe judecătorești, taxe de notariat, taxe consulare și taxe de administrație.

Taxa pe valoare adăugată

Taxa pe valoare adăugată (TVA), reprezintă în fapt, impozitul pe cifra de afaceri netă și se aplică asupra diferenței dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare, de unde rezultă și numele acestui impozit, adică se aplică asupra valorii adăugate de către fiecare participant la procesul de producție și circulație al mărfii respective.

În Uniunea Europeană, prin Directiva nr. 77/388/CEE din 17.05.1977, a fost fixat un nivel minim al cotei de minime percepere de 5%, precum și pentru cota standard de 15%. În România, TVA a fost introdusă la 01.07.1993 și este reglementată de Codul Fiscal al României prin Titul VI – Taxa pe valoare adăugată, cota standard fiind stabilită la 24%, în timp ce există și două cote reduse de 9%, respectiv 5%.

În sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată se regăsesc, conform legislației în vigoare, operațiuni de plată și operațiuni asimilate acestora, cu privire la livrările de bunuri mobile și/ sau prestările de servicii, transferul proprietării bunurilor imobile între contribuabili și/sau persoane fizice, importul de bunuri și serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau domiciliul în străinătate, în cazul cărora locul prestării se consideră a fi în România.

Taxa pe valoare adăugată prezintă următoarele caracteristici predominante:

este un impozit care se aplică tuturor mărfurilor/bunurilor și serviciilor disponibile în economie;

indiferent prin câte stadii ar trece marfa respectivă nu este influențată decât valoarea acesteia, observându-se caracterul neutru al taxei pe valoare adăugată, dar totodată și caracterul de impozit unic cu plată fracționată, fiind recalculat în fiecare stagiu pe care-l parcurge;

asigură o eficacitate sporită, pentru că este percepută o dată cu realizarea tranzacției produsului sau prestării serviciului.

Taxa pe valoare adăugată se poate calcula prin două modațități:

Asupra prețului de vânzare din stadiul respectiv este aplicată cota de impozitare, obținându-se astfel taxa asupra prețului de vânzare (TVA colectată), din care se deduce taxa, calculată în același fel, aferentă prețului de vânzare din stadiul anterior (TVA deductibilă), diferența fiind TVA aferentă stadiului anterior. Această metodă este cea mai utilizată în practica fiscală.

Prin aplicarea cotei de impozit asupra valorii adăugate în fiecare stadiu pe care îl parcurge marfa de la producător la consumator.

În ceea ce privește exportul, nu este percepută taxa pe valoare adăugată, în timp ce pentru importuri există taxa de compensare. Astfel, pentru exporturile realizate, statul se obligă să restituie firmei TVA, motiv pentru care TVA plătită la import are rolul de a anula pierderile care apar datorită detaxării la export.

Pe lângă scutirea de plată a taxei pe valoare adăugată la export, mai există și alte operațiuni care sunt scutite, cum ar fi:

operațiunile desfășurate de unitățile sanitare și de asistență socială (spitale, sanatorii, policlinici, dispensare etc.);

operațiunile constând în servicii de cazare, masă și tratament prestate cumulat de către contribuabilii autorizați care își desfășoară activitatea în stațiuni balneoclimaterice, în cazul în care contravaloarea serviciilor este decontată pe baza biletelor de tratament;

operațiunile desfășurate de unitățile și instituțiile de învățământ cuprinse în sistemul național de învățământ, unitățile care desfășoară, conform legii, activități de cercetare-dezvoltare și inovare;

operațiunile desfășurate de avocați și notari, indiferent de forma de exercitare a profesiei etc.

Accizele

Accizele sunt impozite pe consumul unui număr restrâns de produse, aceste produse fiind considerate bunuri de lux, având cerere elastică în raport de venit, pe măsura creșterii veniturilor ponderea lor în consum evoluând.

Accizele prin consum generează externalități negative asupra mediului sau altor agenți economici (poluare, epuizarea unor resurse naturale, alterarea fizica, psihică și morală a sănătății). Prin accizare se urmărește apărarea stării generale de sănătate, inhibând consumul orientându-l spre alte bunuri substituibile care ar genera externalități pozitive.

Conform Legii nr. 571/2003 privind regimul produselor supuse accizelor, produsele care intră în sfera de aplicare a acestui impozit se împart în patru mari grupe:

alcoolul brut, alcoolul etilic rafinat, băuturile alcoolice și orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conțin alcool etilic, grupă care cuprinde: alcoolul brut, alcoolul etilic rafinat, whiski, gin, rom, rachiuri din trestie de zahăr, alte băuturi alcoolice spirtoase, băuturi alcoolice naturale, vinurile și produsele pe bază de vin, berea;

produsele din tutun, categorie în care includem: țigaretele, țigările de foi, tutunul destinat fumatului, tutunul de prizat, tutunul de mestecat;

produsele petroliere, care cuprind: benzine, benzine fără plumb, motorine, petrol turboreactor, combustibil pentru încălzit, cu excepția păcurii, alte produse și semifabricate petroliere și/sau petrochimice rezultate din prelucrarea țițeiului, care pot fi utilizate drept carburanți pentru motoare auto, în cazul în care acestea nu sunt livrate altor rafinării prelucrătoare, uleiurile pentru motoare auto, aditivi preparați pentru benzine, inclusiv metilterțbutileten, tetraetil de plumb, vaseline, parafine;

alte produse și grupe de produse, unde includem: cafea verde, cafea prăjită, inclusiv cu înlocuitori, cafea solubilă, inclusiv amestecuri de cafea solubilă, confecții din blănuri naturale (cu excepția celor de iepure, oaie, capră), articole din cristal, bijuterii din aur și/sau din platină, cu excepția verighetelor, autoturisme, parfumuri, ape de colonie și ape de toaletă, aparate video de înregistrat sau de reprodus, combine audio, dublu-radiocasetofoane cu redare de pe bandă magnetică sau de pe compact-disc, cameră video, cuptoare cu microunde, aparate pentru aer condiționat de perete sau de fereastră, formând un singur corp, arme de vânătoare și arme de uz individual, altele decât cele de uz militar sau de sport.

Accizele se datorează bugetului de stat într-o singură fază a circuitului economic, respectiv de către producători sau achizitori. Ele se calculează fie în suma fixă pe unitatea de măsură, fie pe baza unor cote procentuale proporționale aplicate asupra prețului de vânzare. Nivelul cotelor utilizate pentru determinarea accizelor diferă de la o țară la alta și de la un produs la altul.

OPINII PRIVIND CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA IMPOZITELOR ȘI TAXELOR ÎNCASATE ÎN PERIOADA 2012 – 2014 pe exemplul ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE – BUCUREȘTI

La nivelul Municipiului București, funcționează din data de 01 august 2013, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, care a luat naștere în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin transformarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București și fuziunea prin absorbție a Direcției Generale a Finanțelor Publice Ilfov și a Direcției pentru accize și operațiuni vamale a Municipiului București și a Județului Ilfov.

Conform ultimului raport anual al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, la data de 31.12.2014 structurile organizatorice teritoriale erau:

Administrația Sectorului 1 a Finanțelor Publice;

Administrația Sectorului 2 a Finanțelor Publice;

Administrația Sectorului 3 a Finanțelor Publice;

Administrația Sectorului 4 a Finanțelor Publice;

Administrația Sectorului 5 a Finanțelor Publice;

Administrația Sectorului 6 a Finanțelor Publice;

Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii;

Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Nerezidenți;

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov.

În ceea ce privește numărul contribuabililor administrați de Direcția Generală a Finanțelor Publice București, trebuie menționat că în anul 2012, în cadrul structurii teritoriale erau reprezentate Administrațiile Finanțelor Publice ale Sectoarelor 1-6, cât și Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii, la momentul respectiv, nefiind incluse Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Nerezidenți și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov.

În funcție de an, numărul contribuabililor administrați a variat astfel:

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anii 2012, 2013 și 2014

Așa cum se poate observa din graficele de mai sus, în ansamblu, numărul contribuabililor administrați a crescut de la 1.093.608 contribuabili în anul 2012, la 1.229.310 în 2013 și a ajuns până la 1.272.737 contribuabili la finele anului 2014. Desigur, diferența cea mai consistentă este reprezentată de numărul contribuabililor din Ilfov care totalizează un număr de 119.669 contribuabili în anul 2014.

În ceea ce privește raportul dintre persoane fizice și persoane juridice, putem aproxima pe parcursul celor trei ani, o medie prin care la fiecare trei contribuabili persoane fizice să existe un contribuabil persoană juridică, excepție făcând contribuabilii mijlocii și cei nerezidenți care sunt în totalitate persoane juridice.

Nivelul și structura impozitelor directe colectate în perioada 2012 – 2014

Impozitul pe venit încasat în perioada 2012 – 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anii 2012, 2013 și 2014

Așa cum reiese din tabelul prezentat mai sus, cuantumul impozitului pe venit a înregistrat o creștere în anul 2013 față de anul 2012 de aproximativ 1 mld. lei, diferență semnificativă ce s-a datorat în special numărului contribuabililor care a crescut de la 123.272 persoane la 756.037 persoane. Principala motivare a acestei creșteri, în ceea ce privește numărul contribuabililor la impozitul pe venit ( în această fiind cuprinse toate formele de venit înregistrate de contribuabili) este reprezentată de modificarea structurii D.G.R.F.P.B începând cu anul 2013 (includerea A.J.F.P. ILFOV).

Totodată la nivelul statului a fost abordată o nouă viziune bugetară în anul 2013, prin care ritmul de creștere al veniturilor avea să devanseze ritmul de creștere al cheltuielilor bugetare prin introducerea pachetului de consolidare fiscală. Noul pachet de măsuri fiscale a adus un plus de 2,9 mld. lei, din care 1,8 mld. lei au fost alocate pentru creșterea cheltuielilor de investiții și 1,1 mld. lei au fost folosite pentru reducerea deficitului bugetar din 2013.

Tendința de creștere a nivelului impozitului pe venit nu s-a păstrat în 2014, concretizându-se o diferență negativă de aproximativ 245 mil. lei datorată scăderii numărului contribuabililor la 517.624 persoane.

Impozitul pe profit încasat în perioada 2012 – 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anii 2012, 2013 și 2014

Tendința impozitului pe venit s-a păstrat și în cazul impozitului pe profit în perioada analizată. Numărul contribuabililor în cazul virării impozitului pe profit a fost în toți cei 3 ani după cum urmează:

Desigur creșterea numărului de contribuabili din perioada 2012 – 2013 a însemnat o diferență de aproximativ 400 mil. lei, însă în 2014 întâlnim o situație din care reiese clar gradul de dezvoltare al societăților din zona de acțiune a D.G.R.F.P.B. Astfel, în 2014 numărul contribuabililor la impozitul pe profit este mai mic decât în cazul anului 2012 cu aproximativ 68 mii de contribuabili, ceea ce ar rezulta ca nivelul impozitului pe profit colectat în anul 2014 să fie mai mic decât cel din anul 2012, însă situația este inversă, în anul 2014 înregistrându-se cu aproape 300 mil. lei mai mult față de anul 2012. Din acest lucru nu poate să rezulte decât un singur lucru: contribuabilii arondați D.G.R.F.P.B au înregistrat profituri mai mari în anul 2014, ca dovadă a „revigorării” naționale din șocul mondial ce s-a resimțit și în România (criza economică).

Alte impozite directe colectate în perioada 2012 – 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anii 2012, 2013 și 2014

În cadrul altor impozite directe am inclus cele mai importante impozite, printre care se regăsesc: impozitul pe venituri din profesiile libere (activități independente), impozitul pe venituri din cedarea folosinței bunurilor, impozitul pe venituri din producția internă de țiței și gaze naturale, impozitul datorat pe câștigul din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiții și partide sociale, impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, etc.

Nivelul acestora, ca în cazul nivelului total al impozitelor directe, a înregistrat o creștere semnificativă în anul 2013 față de anul 2012, de aproximativ 500 mil. lei, în timp ce în anul 2014 valoarea categoriei ”Alte impozite directe” a scăzut sub nivelul din anul 2012.

Nivelul și structura impozitelor indirecte colectate în perioada 2012-2014

Taxa pe valoare adăugată încasată în perioada 2012 – 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anii 2012, 2013 și 2014

Graficul prezentat mai sus exprimă nivelul taxei pe valoare adăugată (TVA) la modul general, în sensul că în acesta sunt incluse: TVA aferentă operațiunilor interne, TVA aferentă importurilor de bunuri, TVA aferentă persoanelor neimpozabile stabilite în România ce prestează servicii electronice, TVA restituită și majorările de întârziere aferente TVA.

Astfel, diferențele constatate în perioada prezentată se materializează în principal datorită TVA aferentă operațiunilor interne, care în anul 2012 totaliza aproximativ 10,373 mld. lei, urmată de o creștere a acesteia, în anul 2013 cu 3 mld lei, iar în anul 2014 cu 1,3 mld lei. Totodată, TVA aferentă importului de bunuri înregistrează o creștere de la an la an cu aproximativ 600 mil. lei, în timp ce valoarea TVA restituită către contribuabili înregistrează de asemenea o creștere mai considerabilă, ducând la o reducere a TVA colectată cu peste 1,5 mld. lei în 2012, 2,4 mld lei în 2013, iar în 2014 atingând un maxim al perioadei analizate de 3,3 mld lei.

În ceea ce privește numărul contribuabililor la nivelul zonei administrate de către D.G.R.F.P.B din punct de vedere al TVA, acesta a crescut în anul 2013 cu aproximativ 150 mii contribuabili față de nivelul din 2012, urmând ca în anul 2014 numărul lor să scadă la 97.279 de contribuabili.

Accize încasate în perioada 2012 – 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anii 2012, 2013 și 2014

Volumul accizelor încasate în perioada analizată, așa cum se poate observa și în graficul de mai sus, a înregistrat o creștere de aproximativ 500%, ajungând de la valoarea de 43,013 mil. lei în anul 2012 la 205,313 mil. lei la finele anului 2014.

În anul 2013 accizele au fost calculate la cursul de 4,5223 lei/euro, curs care a fost cu 5,16% mai mare decât cursul la care au fost calculate în anul 2012, de 4,3001 lei/ euro. Astfel, deprecierea monedei naționale în favoarea monedei euro a influențat majorarea prețurilor la produsele accizabile și a dus la aproape dublarea volumului înregistrat în 2012. Tot în acest sens, în anul 2014 cursul la care au fost calculate accizele a fost de 4,7380 lei/euro. Cursul leu/euro din prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul 2013, în funcție de care se stabilește cursul la care vor fi calculate accizele în anul curent, a fost mai mic decât cursul stabilit în 2012, asfel calculul prețului accizelor s-a calculat la cursul valutar leu/euro din prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul 2013 actualizat cu media anuală a indicelui prețurilor de consum calculată în luna septembrie a anului 2013, care a fost de 104,77%.

Un alt factor care a contribuit la această creștere a volumului încasărilor accizelor începând cu 2013 este și modificarea structurii D.G.R.F.P.B concluzionată în fuziunea prin absorbție și a Direcției pentru Accize și Operațiuni Vamale a Municipiului București și a Județului Ilfov.

Alte impozite indirecte colectate în perioada 2012 – 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anii 2012, 2013 și 2014

În cadrul acestei categorii „Alte impozite indirecte” am inclus cele mai importante taxe – exceptând taxa pe valoare adăugată și accizele care au fost prezentate anterior – printre care se regăsesc: taxele vamale (dețin o pondere de peste 50% din volumul prezentat pe fiecare an), taxe judecătorești, taxe de timbru și alte taxe plătite de persoanele fizice și/sau juridice pentru serviciile prestate acestora de către stat (taxe de înregistrare, taxe de administrație, etc.).

În ceea ce privește nivelul acestor impozite indirecte, se poate observa că în 2013 s-au înregistrat cele mai mari valori, de aproximativ 1,6 mld. lei, spre deosebire de anul 2012 când se pot observa diferențe negative de aproape 400 mil. lei. În anul 2014 este înregistrată valoarea minimă a perioadei analizate, de 1,041 mld. lei, cu 188 mil. lei mai puțin decât în anul 2012 și cu 575 mil. lei mai puțin decât în anul 2013.

EVOLUȚIA GRADULUI DE COLECTARE A VENITURILOR FISCALE ÎN PERIOADA 2012 -2014 PE EXEMPLUL ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE –BUCUREȘTI

Evoluția veniturilor fiscale încasate în perioada 2012-2014 pe exemplul AFP București (D.G.R.F.P.B)

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anii 2012, 2013 și 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anii 2012, 2013 și 2014

Sume exprimate în mil.lei

ASxFP – Administrația Sectorului „x” a Finanțelor Publice

AFP CM – Administrația Finanțelor Publice a Contribuabililor Mijlocii

VAMA – Direcția Regională Vamală București

Așa cum se poate observa și în reprezentarile (grafică și valorică) anterioare, evoluția cea mai semnificativă a veniturilor fiscale încasate s-a înregistrat în anul 2013, comparativ rezultatele obținute în anul 2012. În dreptul anului 2012, în câmpurile aferente „AJFP Ilfov” și „VAMA” nu au fost adăugate valori, deoarece, așa cum spuneam și în începutul studiului de caz, în cadrul fostei D.G.F.P. – M.B nu erau incluse aceste instituții. Comparativ cu anul 2013, în anul 2014 au fost înregistrate valori mai mici ale veniturilor fiscale încasate în rândul „AS1FP”, „AS2FP” și „AS3FP”, restul instituțiilor din aparatul D.G.R.F.P.B înregistrând evoluții pozitive. Cu toate acestea totalul veniturilor fiscale din anul 2014 are o valoare mai mică decât cea înregistrată în anul 2013.

Pentru o analiză mai detaliată am ales să calculez anumiți indicatori, prin care se reflectă mult mai bine evoluția veniturilor fiscale în perioada analizată:

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anii 2012, 2013 și 2014

În 2012 gradul de realizare al programului de încasări venituri bugetare a fost mai mic cu 1,20 % față de programul stabilit de ANAF. Ponderea încasărilor realizate de fosta D.G.F.P. – M.B., actuala D.G.R.F.P.B, în totalul încasărilor ANAF aferente anului 2012, a fost de aproximativ 18,20 %. Pe de altă parte, în anul 2013, acest indicator a scăzut, înregistrându-se o diferență de 6,57% față de programul stabilit de ANAF, datorat în principal nerealizării veniturilor programate la categoria „Rest venituri – Alți contribuabili”, asupra căreia nu pot fi derulate acțiuni de mărire a colectării deoarece contribuabilii din acastă categorie nu au obligații declarative. În anul 2014, spre deosebire de ceilalți ani analizați, gradul de realizare al programului de încasări venituri bugetare a fost depășit cu 2,14%.

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anii 2012, 2013 și 2014

În perioada 2012 – 2013 au fost constatate diferențe semnificative, în rândul arieratelor, comparativ cu programul stabilit de ANAF, respectiv scăderi cuprinse între 16% și 27%. Arieratele rămase de recuperat la sfârșitul anului 2012 au fost mai mari cu 2,75% față de cele din 2011, ca urmare a situației economice a contribuabililor, ce s-a manifestat prin incapacitatea lor de a-și plăti obligațiile fiscale, dar și prin prisma sumelor declarate și neachitate în anul 2012. În anul 2014 diferențele între programul stabilit de ANAF și arieratele recuperabile a constat într-o reducere de 0,51%, valoric reprezentând 18,13 mil. lei.

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anii 2012, 2013 și 2014

La nivelul D.G.R.F.P.B., în anul 2012, încasările totale din executare silită au crescut, ca urmare a acțiunilor de poprire prin blocarea conturilor bancare. Cu toate acestea, gradul de încasare/stingere a arieratelor prin aplicarea măsurilor de executare silită a fost mai mic cu 20,78% comparativ cu programul stabilit de ANAF. În anul 2013 s-a înregistrat o îmbunătățire a acestui indicator, diferența față de programul ANAF fiind de 15%, cu 5,78% mai puțin decât în anul precedent, în timp ce în anul 2014 diferența a fost de 19,09%.

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anii 2012, 2013 și 2014

În perioada analizată se observă că programul stabilit de D.G.R.F.P.B a rămas de schimbat, 10%, dar în același timp gradul de îndeplinire al acestui indicator înregistează o scădere constantă începând cu anul 2012. Astfel că, diminuarea încasărilor realizate prin aplicarea măsurilor de executare silită în total venituri încasate poate avea un dublu înțeles în opinia mea. Pe de o parte, scăderea gradului de îndeplinire al acestui indicator cu 25% din 2012 până la finele anului 2014 poate reprezenta o diminuare a contribuabililor care ajung în situația de a fi executați silit. Pe de altă parte, există posibilitatea ca acțiunile de executare silită să nu fie exercitate cu aceeași eficacitate.

Astfel, în următorul grafic vor fi prezentate sumele colectate din executare silită în perioada 2012 – 2014, cât și valoarea aferentă somațiilor, privind executarea silită, trimiste către contribuabili pentru a verifica situația acestora la nivelul ariei de acțiune a D.G.R.F.P.B.

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anii 2012, 2013 și 2014

Constanța încasărilor rezultate din aplicarea măsurilor de executare silită confirmă faptul că funcția de colectare a D.G.R.F.P.B. este eficientă și în perioada ulterioară anului 2012, în timp ce valoarea somațiilor a scăzut cu peste 4 mld. lei, demonstrând astfel că reducerea ponderii încasărilor realizate prin executare silită în totalul veniturilor fiscale se datorează diminuării numărului contribuabililor care ajung în situația de a fi executați silit.

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anii 2012, 2013 și 2014

Gradul de conformare voluntară la plata obligațiilor fiscale reprezintă raportul între încasările din obligații curente și sumele declarate aferente perioadei de raportare.

În general, cauzele care determină nerealizarea acestui indicator se referă la:

achitarea cu întârziere a obligațiilor curente declarate sau achitarea fracționată a acestora din lipsa lichidității;

menținerea numărului mare de operatori economici aflați în incapacitate de plată sau care au avut termene de decontare depășite în relațiile cu clienții;

existența societăților comerciale care depun deconturi negative cu opțiune de rambursare și care nu achită celelalte obligații de plată declarate, asteptând compensarea acestora;

creșterea numărului societăților care au intrat sub incidența Legii nr. 85/2006;

contractarea greoaie a creditelor bancare în vederea stingerii obligațiilor fiscale de către contribuabili, majoritatea dintre aceștia optând pentru creearea unei linii de credit ca soluție pentru achitarea obligațiilor restante la buget.

Evoluția impozitelor directe încasate în perioada 2012 – 2014 și a ponderii acestora în total impozite

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartul Anual de Performanță al D.G.F.P. – M.B. din anul 2012

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartul Anual de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anul 2013

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartul Anual de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anul 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anii 2012, 2013 și 2014

Sume exprimate în mld. lei

În perioada analizată, ponderea veniturilor din impozitele directe colectate în totalul impozitelor nu a fluctuat foarte mult, păstrându-se un procent cuprins între 38% – 40% în dreptul acestora.

Astfel în anul 2012, impozitele directe cu o valoare de 7,621 mld. lei au reprezentat 40% din totalul impozitelor colectate, iar în structura acestora, formată în exemplul prezentat mai sus din impozitul pe venit, impozitul pe profit și alte impozite, ponderea cea mai mare a avut-o impozitul pe venit cu o valoare de 4,367 mld. lei ce a reprezentat 57,3 % din totalul acestora. Volumul impozitelor pe profit din această perioadă a totalizat o valoare de 1,615 mld. lei, reprezentând 21,19%, diferența de 21,51 % fiind constituită din alte impozite.

Situația din 2013 nu a diferit cu mult, din punct de vedere al ponderii impozitelor directe în totalul impozitelor, înregistrându-se o diferență negativă de 2%, egală valoric cu suma de 1,88 mld. lei. În ceea ce privește structura impozitelor directe colectate proporțiile din anul 2012 s-au păstrat și în anul 2013. Din punct de vedere valoric cea mai reprezentativă diferență între cei 2 ani a constat în volumul impozitelor pe venit colectate, totalizând aproximativ 1 mld. lei. Valoarea până la 1,88 mld. lei, respectiv 880 mil. lei a fost distribuită către impozitele pe profi, dar și alte impozite în proporție de 44,31%, respectiv 55,69%.

Înregistrările din 2014, conform tabelului de mai sus, arată un regres în dreptul nivelului impozitelor directe, dar și al impozitelor la modul general. Astfel, diferența negativă de aproximativ 1 mld. lei din impozitele directe este reprezentată în primul rând de categoria „Alte impozite” (impozite pe venituri din activități independente, impozite pe venituri din cedarea folosinței bunurilor în cea mai mare parte) cu o valoare de 766 mil. lei.

Evoluția impozitelor indirecte încasate în perioada 2012 – 2014 și a ponderii acestora în total impozite

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartul Anual de Performanță al D.G.F.P. – M.B. din anul 2012

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartul Anual de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anul 2013

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartul Anual de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anul 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor prelucrate din Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din anii 2012, 2013 și 2014

Sume exprimate în mld. lei

Spre deosebire de impozitele directe, ponderea veniturilor din impozitele indirecte colectate în totalul impozitelor ocupă un procent cuprins între 60% – 62 %, deci la nivel general în perioada analizată ponderea acestora nu a variat decât cu un maxim de 2 %.

Nivelul înregistrat în anul 2012 de impozitele indirecte a fost de 11,506 mld. lei, reprezentând o pondere de 60% în totalul impozitelor, formată în cea mai mare parte din TVA colectată de la contribuabili (85,58%), dar și accize în valoare de 430 mil. lei (3,73 %), cât și alte impozite indirecte ce au reprezentat diferența de 1,229 mld. lei cu o pondere de 10,68%.

În continuarea anului 2012, în perioada anului 2013 s-a înregistrat un progres al gradului de colectare mai semnificativ în ceea ce privește nivelul TVA colectată. Din punct de vedere valoric, diferența a fost de aproximativ 3 mld. lei, ceea ce înseamnă o creștere de 30,31% față de valoarea TVA stabilită pentru anul 2012. Desigur și în rândul accizelor, cât și în rândul celorlalte impozite indirecte există o îmbunătățire valorică. Accizele aproape și-au dublat valoarea în anul 2013, în timp ce volumul totalizat în categoria „Alte impozite indirecte” a crescut cu aproximativ 31,48%, însă valoric analizând se estimează o diferență pozitivă de 400 mil. lei în ambele cazuri. În ceea ce privește nivelul total al impozitelor indirecte pot estima o creștere de 32,76% față de anul 2012.

În situația întâlnită în anul 2014 cea mai reprezentativă modificare, în sens pozitiv, este creșterea nivelului accizelor cu 1,225 mld. lei (147,94%), însă la polul opus regăsim scăderi în cazul TVA colectată în valoare de 2,213 mld. lei (-17,24%), cât și în cazul categoriei „Alte impozite indirecte” în sumă de 575 mil. lei (-35,58%). Toate aceste situații au dus către o scădere a impozitelor indirecte colectate de 1,563 mld. lei (-10,23%), însă ponderea lor în totalul impozitelor colectate s-a menținut la 62% și în anul 2014.

Analiză comparată a nivelului veniturilor fiscale încasate cu nivelul PIB-ului în perioada 2006 – 2014 la nivelul Municipiului București

Municipiul București este pe departe cea mai prosperă regiune din România, din punct de vedere economic, el fiind unul dintre principalele centre industriale chiar și la nivel european. Ca rezultat al acestei afirmații, prin aproximare, în fiecare an Municipiul București produce 21% din Produsul Intern Brut (PIB) al țării, având însă un procent 10% de locuitori din poulația totală a țării.

Economia Bucurețtiului este în princial axată pe industrie și servicii, acestea din urmă crescând în importanță în special în ultimii 10 ani. Orașul servea ca sediu pentru aproximativ 150.000 de firme în anul 2010, inclusiv pentru aproape toate marile companii românești.

PIB-ul este o măsură a activității economice în ansamblu, fie ca în cazul prezentat în continuare, a unei regiuni, fie a unei țări sau grup de țări. Este utilizat în general pentru analiza performanțelor și ciclurilor economice ( cum ar fi perioadele de recesiune, de redresare și de creștere economică). PIB-ul este calculat mai întâi în moneda națională ( metodă folosită și în cazul analizei propriu-zise) și apoi convertit la paritatea puterii de cumpărare, care ia în considerare diferențele de prețuri din tre statele membre UE, fapt care permite o comparare mai precisă.

PIB-ul pe cap de locuitor nu oferă nicio indicație cu privire la distribuția bogăției între diferitele grupuri de populație din aceeași regiune, nici nu măsoară venitul de care dispun în cele din urmă gospodăriile private dintr-o regiune, întrucât fluxurile de lucrători transfrontalieri pot conduce la o contribuție a angajaților la PIB-ul unei regiuni ( în care lucrează) și la veniturile gospodăriilor dintr-o altă regiune (unde locuiesc).

Pentru a verifica legătura dintre veniturile fiscale și PIB-ul pe cap de locuitor de la nivelul competenței D.G.R.F.P.B am ales să utilizez o serie de date pe o perioadă mai îndelungată, respectiv 2006 – 2014. Totodată, am utilizat metoda regresiei dar și metode grafice. Sursele de informare folosite sunt site-ul Institutului Național de Statistică (www.insse.ro ), pentru valorile PIB-ului pe cap de locuitor aferente regiunii București – Ilfov, Rapoartele Anuale de Performanță ale D.G.R.F.P.B. din perioada 2008 – 2014 pentru valorile veniturilor fiscale colectate, dar și site-ul Comisiei Naționale de Prognoză (www.cnp.ro ).

Preliminar analizei econometrice propriu-zisă, trebuie specificat faptul că vor fi utilizate două variabile: x – variabila independentă, în cazul de față PIB pe cap de locuitor; y – variabila dependentă, respectiv veniturile fiscale (VF).

Sursa:Export al datelor prelucrate în Excel

Sursa: www.insse.ro , www.anaf.ro , www.cnp.ro

Sume exprimate în lei pentru PIb/loc și în mld. lei pentru VF

În figura de mai sus este prezentată corelograma variabilei VF în funcție de variabila independent PIB. Se poate observa că norul de puncte are o ușoară tendință liniară, deci putem spune că veniturile fiscal pot fi influențate de către PIB într-o mică măsură. Analizând reprezentarea grafică, se observă că răspândirea punctelor empirice (xi,yi), unde xi – PIB și yi – VF, este realizată în jurul dreptei, dar nu este perfect liniară.

Sursa:Extras din Anexa 1- Analiza econometrică a variației Veniturilor Fiscale în funcție de PIB-ul pe cap de locuitor la nivelul regiunii București – Ilfov

Coeficientul de corelație poate fi cuprins între următoarele intervale în funcție de puterea relației dintre cele două variabile:

0 < r < 0.2 – relație de intensitate foarte slabă;

0,2 < r < 0.5 – relație de intensitate slabă;

0,5 < r < 0,75 – relație de intensitate medie;

0,75 < r < 0.95 – relație de intensitate puternică;

0,95 < r < 1 – relație de intensitate foarte puternică.

Astfel, în cazul corelației dintre variabila yi – Venituri Fiscale și variabila xi – PIB/locuitor, intensitatea relației dintre ele este una puternică, fiind cuprinsă în intervalul 0,75 – 0,95, cu o valoare de 0,81842.

Sursa:Extras din Anexa 1- Analiza econometrică a variației Veniturilor Fiscale în funcție de PIB-ul pe cap de locuitor la nivelul regiunii București – Ilfov

R Square este un coeficient de determinare și reprezintă (Multiple R)2. Procentual ne arată proporția din variația lui yi – Venituri Fiscale, explicate de variația lui xi- PIB/locuitor. Astfel, conform tabelului de mai sus, putem spune că aproximativ 66% din variația Veniturilor Fiscale este explicate de variația PIB-ului pe cap de locuitor aferent regiunii București – Ilfov din perioada 2006 – 2014.

Sursa:Extras din Anexa 1- Analiza econometrică a variației Veniturilor Fiscale în funcție de PIB-ul pe cap de locuitor la nivelul regiunii București – Ilfov

Semnificația generală a modelului econometric utilizat este de 0,006, deci mai mică decât limita de 0,05 conform căreia orice valoarea mai redusă decât aceasta reprezintă un model econometric valid. În concluzie se poate afirma că, din punct de vedere econometric și având în vedere datele rezultate, pentru perioada analizată, respectiv 2006 – 2014, se stabilește o asociere între Veniturile Fiscale și PIB-ul pe cap de locuitor din regiunea București – Ilfov.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Pentru a obține maxim de rezultate din campaniile susținute de D.G.R.F.P.B, sistemul de colectare a veniturilor fiscal trebuie orientat spre îmbunătățirea în mod expres a conformării voluntare în rândul contribuabililor, dar și spre eficacitatea cu care administrația fiscală coordonează și monitorizează contribuabilii cu scopul de a evita evaziunea fiscală.

Așa cum am observat în analiza efectuată anterior, gradul de conformare voluntară, în perioada analizată a fost realizat în proporție de peste 90%. Însă programul stabilit de D.G.R.F.P.B a fost de 85 % timp de 3 ani fără a fi modificat. Consider că ar putea fi încercat un program de 90%, ca testare a contribuabililor ce pot fi stimulați în acelaști timp, fiind astfel evitate cauzele care determină nerealizarea acestui indicator. Astfel, ținta principală în viitor ar trebui stabilită, în opinia mea, în direcția creșterii gradului de colectare a veniturilor fiscale, prin creșterea nivelului de conformare voluntară a contribuabililor, dar și prin reducerea evaziunii fiscale. Această țintă este valabilă nu numai la nivelul D.G.R.F.P.B, ci la nivelul întregii țări.

În același sens, contribuabilii nu pot fi asaltați cu o creștere impozitelor și taxelor, dar nici favorizați printr-o relaxare fiscală. Astfel trebuie stabilit un raport optim între funcția de control a administrației fiscale și funcția de servicii. Atitudinea luată de D.G.R.F.P.B în acest sens, așa cum se observă și în prezent a fost tot timpul orientată mai mult spre partea de control, impulsionând astfel contribuabilii controlați excesiv către o respingere a sistemului.

Într-o altă ordine de idei, o problemă majoră care duce la scăderea gradului de colectare a impozitelor și taxelor, atât la nivelul regiunii București – Ilfov, dar și la nivelul întregii țări, este capacitatea sistemelor informatice și rapiditatea cu care sunt prelucrate informațiile. Astfel, sunt strict necesare aciziționarea de noi soft-uri, echipamente etc., corelarea acestora între toate structurile administrației financiare la nivel național, dar și implementarea unor aplicații informatice care să ducă la scurtarea timpului de lucru efectiv al unui funcțional public cu un contribuabil.

Așa cum am observat din analiza econometrică efectuată anterior, gradul de colectare a veniturilor fiscale este direct influențat de nivelul PIB-ului pe cap de locuitor. Astfel, putem concluziona că această legătură este una foarte ușor influențabilă de ambele variabile, întrucât existența unui PIB/locuitor mai mare este dată de nivelul veniturilor fiscale încasate, dar și invers, respectiv se înregistează un nivel mai mare al veniturilor fiscale atunci când PIB-ul/locuitor are o valoare mai semnificativă.

În final, pot spune că o dată cu modernizarea D.G.R.F.P.B prin orientarea aceste instituții spre performanță, cu un mod de lucru cât mai transparent, în același timp oferindu-le contribuabililor servicii de calitate, dar și rapide, Municipiul București se va bucura de încrederea acestora, ducând la creșterea considerabilă a gradului de colectare a veniturilor fiscale.

BIBLIOGRAFIE

Mariana – Cristina Cioponea, Finanțe Publice și Teorie Fiscală, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Radu Despa, Ovidiu Solomon, Petre Caraini – Econometrie, Editura Universitară, București, 2010

Gh. Matei, M.Drăcea, R. Drăcea, N. Mitu – Finanțe publice. Teorie, grile, aplicații, Editura SITECH, Craiova, 2007

Stela Aurelia Toader, Fiscalitate. Reglementare și practică fiscală, Editura Universitară, București, 2010

Mihai Aristotel Ungureanu, Finanțe Publice – Sinteze și aplicații- Ediția a III-a revizuită, Editura Conphys, Râmnicu – Vâlcea, 2009

Mihai Aristotel Ungureanu, Buget și Trezorerie publică, Editura Universitară, București, 2011

Iulian Văcărel, Finanțe Publice, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1999

* * * Revue de l’Institut du Monde et du Developpement, Paris – Franța, 2011

* * * Raportul de performanță pe anul 2012 al Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București

* * * Raportul de performanță pe anul 2013 al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București

* * * Raportul de performanță pe anul 2014 al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București

* * * Legea nr. 500/2002 – Legea Finanțelor publice (actualizată – versiune 4 aprilie 2014)

* * * Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare

* * * Ordinul nr. 1348/2009 privind modul de organizare si functionare al DGFP judetene

* * * OUG 92/2014 din 29.12.2014 pentru reglementarea unor măsuri fiscal – bugetare și modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 957 din 30.12.2014

* * * O.U.G. nr. 17/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 231/26.05.2000

* * * O.U.G. nr. 102/2013 privind modificarea și completarea Codului fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în M.Of. nr. 703 din 15.11.2013

* * * O.M.F.P. nr. 1016/18.07.2005 privind aprobarea deducerilor personale lunare pentru contribuabili, publicat în Monitorul Oficial nr. 668 din 27.07.2005

* * * Codul fiscal și Codul de procedură fiscală

* * * Constituția României

* * * Dicționarul Explicativ al limbii române (ediția a III-a, 2009, revizuită și adăugită), Academia Română, EdituraUnivers Enciclopedic, București

* * * Direcția Generală Politici Interne – Situația economică, socială și teritorială a României ( http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/note/join/2010/438617/IPOL-REGI_NT(2010)438617_RO.pdf )

* * * Eurostat – PIB la nivel regional (http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/GDP_at_regional_level/ro#PIB_regional_pe_cap_de_locuitor )

* * * Strategia fiscal – bugetară pe perioada 2012 – 2014 – Guvernul României (http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/SFB2012-2014.pdf )

* * * www.anaf.ro

* * * www.insse.ro

* * * www.cnp.ro