. Studiul Privind Cresterea Eficientei Procedurilor de Aruncare la Cos In Jocul de Baschet

CUPRINS

Cap.I Argumentarea teoretică

I.1 Importanța temei

Baschetul – joc sportiv colectiv ce face parte din categoria mijloacelor de perfecționare a dezvoltării fizice și a aptitudinilor de mișcare ale oamenilor -reprezintă o formă de manifestare cu caracter ludic al exercițiului fizic. Inclus în sistemele de educație fizică ale fiecărei societăți, reprezintă o activitate socială, istoricește statornicită, instrument prin care societatea determină orientarea ce trebuie să corespundă cerințelor formulate pentru întregul proces al educației fizice.

Baschetul oferă condiții deosebit de favorabile pentru dezvoltarea complexă a deprinderilor și calităților motrice necesare în viață. Fiind un domeniu al activităților corporale, el înglobează acțiunile motrice ale procesului educației fizice: mersul, alergarea, săritura și aruncarea, într-o complexitate foarte variată.

Practicarea jocului de baschet contribuie la formarea și perfecționarea unor mișcări coordonate, la formarea capacității de angrenare rapidă în tempoul și ritmul activităților sociale, prin cumulul unor influențe și efecte pozitive cu caracter sanotrofic și educativ.

Diversitatea acțiunilor motrice, influența pe care o exercită practicarea jocului de baschet asupra sistemelor și funcțiunilor organismului, precum și posibilitatea desfășurării lui în aer liber, creează multiple posibilități prin care să se contribuie la o dezvoltare fizică normală, armonioasă, în deplină stare de sănătate.

Prin practicarea jocului de baschet se acționează pozitiv și multilateral asupra dezvoltării personalității omului, implicit a tineretului. O bună organizare și conducere a procesului instructiv determină factori educaționali ce vizează dezvoltarea spiritului de colectiv, a inițiativei, perseverenței, a disciplinei conștiente, a calităților morale.

Baschetul este un joc sportiv de echipă care face parte din categoria jocurilor sportive inventate. Prin sistemul exercițiilor sale în funcție de scopul urmărit, baschetul reprezintă atât un mijloc al educației fizice, cât și un sport – o disciplină sportivă.

In ultimii ani în domeniul teoriei și metodicii antrenamentului sportiv au apărut numeroase elemente noi care au pus sub semnul întrebării unele forme clasice ale antrenamentului și planificării procesului de pregătire a sportivilor. Tot mai numeroase sunt încercările de transfer ale unor metode de antrenament apărute și în alte ramuri de sport, adaptate la particularitățile sportului respectiv.

Invățarea și consolidarea mai rapidă a diferitelor jocuri sportive constituie probleme care au preocupat și preocupă pe toți antrenorii și profesorii de educație fizică.

In ce privește jocul de baschet, putem afirma că el se află în continuă dezvoltare și perfecționare, fapt atestat de nivelul ridicat de pregătire tehnică și tactică atins de o serie de echipe reprezentative și de cluburi din lume.

In prezent, baschetul este un joc sportiv în care tehnica și tactica duse până la virtuozități, se îmbină cu dezvoltarea complexă a calităților motrice. Nivelul ridicat privind aplicarea în joc, corect și oportun, a acțiunilor de atac și de apărare subliniază faptul că jucătorii dispun de cunoștințe, priceperi și deprinderi specifice cu posibilități largi de manifestare în condiții de luptă cu adversarul și corespunzător exigențelor cerute de o competiție.

Jocul de baschet ca orientare trece printr-un un proces de simplificare din punct de vedere al tacticii colective, fapt determinat de pregătirea tehnică și tactică individuală, care îmbinate cu o pregătire fizică foarte bună, reduc ponderea tacticii colective și aduc un plus de spectaculozitate jocului.

În lucrările de specialitate, atât teoretice dar mai ales în practică, se întâlnesc o serie de deficiențe în ce privește orientarea învățării și perfecționării tehnicii și tacticii.

Vorbind despre metodică, parte integrantă a teoriei baschetului; aceasta exprimă și valorifică funcția aplicativă a teoriei baschetului.

Metodica baschetului preia și adaptează la specific principiile metodele generale ale pedagogiei – ca știință a educației – constituie o importantă diviziune a acesteia: didactica (generală); de asemenea, preia și adaptează aceleași principii, metode și mijloace particularizate la domeniul educației fizice și sportive de către metodica (metodologia) acestuia, de metodica antrenamentului sportiv și de metodologia jocurilor sportive.

Invățarea cât mai rapidă și corectă a tacticii colective atât în apărare cât și în atac, constituie o problemă care a preocupat și preocupă pe toți autorii și profesorii de educație fizică.

Jocul de baschet se află într-o continuă dezvoltare și perfecționare, fapt atestat de nivelul ridicat de pregătire tehnică și tactică atins de o serie de echipe reprezentative și de club din lume.

S-au observat că echipele care acordă toată atenția la învățarea și perfecționarea unui sistem de apărare în egală măsură cu cunoașterea acțiunilor ofensive poate privi cu mai multă încredere rezultatul jocului.

Se poate constata de asemeni că echipele care „se apără bine" sunt cele mai temute de adversari, în consecință apărarea trebui să preocupe pe antrenor și pe jucător tot atât de mult ca și atacul; studierea și antrenarea acțiunilor defensive au aceeași importanță ca și a celor ofensive.

Invățarea tacticii prin exerciții care se adresează procedeelor izolate este una din deficiențele cele mai întâlnite. învățarea izolată a elementelor jocului nu poate asigura pregătirea acțiunilor complexe și nici deprinderea de a acționa, în funcție de situațiile mereu schimbătoare, de dispute pe terenul de joc.

Principiile și regulile de ordin tactic se concretizează în acțiunile de joc prin înlănțuirea celor mai indicate procedee tehnice și acțiuni individuale, ținând seama de situația de pe teren în momentul respectiv.

Baschetul a fost printre primele jocuri sportive (1950) care a oferit copiilor posibilitatea de a-1 practica sub formă de întrecere. Ideea creării jocului de baschet la nivel școlar a fost salutară, fapt demonstrat de creșterea numărului de practicanți atât pe plan internațional, cât și mondial.

Practicând baschetul, copiii adoptă un comportament sportiv similar celui al adulților, învață să respecte normele de viață sportivă. Pentru desfășurarea optimă a acestei activități se impun câteva cerințe de care trebuie să se țină seama: inițierea copiilor de la vârste cât mai mici, tratarea jocului de baschet la nivel școlar ca un joc pregătitor pentru activitatea sportivă viitoare, educarea copiilor în spiritul disciplinei individuale și colective, respectarea în mod conștient a regulamentului și regulile de joc, dezvoltarea spiritului de echipă și a sportivității.

în prezent baschetul se practică în toate țările lumii și este una din cele mai populare probe sportive.

I.2. Apariția și evoluția baschetului sub forma competiționlă

Baschetul este astăzi unul din jocurile sportive cu o mare arie de răspândire în întreaga lume (200 de federații afiliate la FEBA și peste 200 milioane de practicanți).

De-a lungul timpului, jocul de baschet a suportat diverse modificări. Astăzi, el are forma unui joc sportiv de echipă. întrecerea se desfășoară între două echipe din câte 5 jucători, fiecare echipă având dreptul la 7 jucători de rezervă. Terenul are dimensiuni reduse: 28×15 m, iar la cele două extremități este prevăzut cu o instalație specială pentru susținerea panourilor la înălțime regulamentară. Durata jocului: două reprize a câte 20 de minute de joc efectiv, cu o pauză de 10 minute între ele. Fiecare repriză este împărțită în două perioade de 10 minute fiecare, cu o pauză de 5 minute între ele. Scopul imediat al jocului este de a înscrie coșuri cât mai multe. Pentru aceasta este necesară o cunoaștere temeinică a lui, lucru ce se realizează printr-o pregătire amănunțită, într-o perioadă destul de îndelungată.

Jocul constă în acțiuni complexe de colaborare ale atacanților împotriva unor acțiuni identice ale apărătorilor. Apărătorii, la rândul lor, caută și ei să intre în posesia mingii, pentru a realiza în continuare scopul imediat al jocului – înscrieri de coșuri în favoarea lor. Pentru realizarea acestui scop, atât atacanții cât și apărătorii trebuie să cunoască și să aplice acțiunile tehnico-tactice individuale și colective care constituie conținutul jocului.

Ca urmare a unui permanent și continuu proces de selecție, instruire și pregătire, desfășurat pe baze științifice din ce în ce mai riguroase, asistăm astăzi la o continuă creștere a nivelului măiestriei, atât individuale a jucătorilor, cât și colective a echipelor, în practica jocului, lucru ce determină modificări în orientarea jocului de baschet competițional.

Ca urmare, considerăm următoarele tendințe de dezvoltare proprii jocului de baschet, ce se manifestă azi mai pregnant.

Creșterea mediei de înălțime a echipei prin generalizarea componenței formației din teren la un minim de 3 jucători de2 și peste 2 metri, ale căror calități biomotrice de îndemânare, mobilitate și viteză sunt dezvoltate la nivelul jucătorilor de talie medie (pentru fete 188 cm);

Complexele sarcini solicitate în jocul actual se vor realiza ca urmare a îmbinării armonioase a particularităților de ordin tehnic, tactic, temperamental și psihic ale fiecărui jucător ca individ, cu cele ale pregătirii generale și specifice;

Datorită puternicei dezvoltări a acțiunilor tactice individuale și colective de atac, apărarea, pentru a putea răspunde și contracara ofensiva, a împrumutat un caracter din ce în ce mai activ și mai agresiv;

Prin tactica colectivă de echipă se valorifică la cel mai înalt nivel potențialul individual al fiecărui jucător, ținând cont de interacțiunea lui cu coechipierul cel mai apropiat și fără a impieta – în general -asupra calității și caracterului de joc colectiv;

Mobilitatea capacității de adaptare a pregătirii fiecărei echipe față de aceste tendințe, în raport cu posibilitățile proprii, rămâne un factor de mare importanță în orientarea pregătirii, începând chiar cu etapa inițierii copiilor;

Manifestarea unei atitudini din ce în ce mai conștiente față de pregătire, dusă de multe ori până la unele sacrificii, cum și a unei ținute corecte în afara acesteia, față de cerințele impuse de jocul competițional la nivelul celei mai înalte performanțe.

Pe de altă parte, referindu-ne la o serie de cercetări efectuate de Leon Teodorescu (1982), la studii ale unor specialiști precum Gerard Bosc și Bernard Grosgeorge (1985), Pierre Dao și Francis Jordane (1988), vom enumera principalele caracteristici și tendințe actuale care se manifestă mai pregnant în jocul prestat de echipele din elita baschetului de performanță:

Lupta pentru impunerea ritmului și a timpului de joc;

Sporirea importanței și folosirea tot mai frecventă a jocului aerian;

Simplificarea construcției atacului colectiv;

Importanța crescută a eficacității defensive;

Perfecționarea și sporirea numerică a schemelor tactice specifice fazelor fixe;

Perfecționarea jocului în cadrul cuplurilor de 2-3 jucători;

Creșterea importanței conducătorilor de joc și a eficienței jocului lor.

Se urmărește în mod constant simplitatea și eficacitatea, oricare ar fi nivelul strategiei ofensive sau al concepției filozofice a atacului atât în situație de superioritate cât și în cea de egalitate numerică a jucătorilor.

Datorită dinamismului, spectaculozității și calităților pe care le dezvoltă, baschetul se bucură și la noi în țară de o largă popularitate, numărul practicanților fiind în continuă creștere.

Prin introducerea baschetului în rândul copiilor de nivel școlar de la vârste destul de fragede 10-13 ani, prin grija Federației Române de Baschet, în colaborare cu Agenția Națională pentru Sport și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului s-a ajuns astăzi la atragerea, într-o formă organizată de practică a jocului, a mii și mii de copii.

Odată cu primele noțiuni pe care copiii le primesc încă de la nivel școlar, ei pășesc prin intermediul acestiul acestui frumos joc în lumea sportului.

Baschetul, prin caracteristicile și mijloacele sale, asigură copiilor un mediu propice de dezvoltare fizică multilaterală contribuind la formarea trăsăturilor pozitive de caracter. Regulamentul jocului, climatul, activitatea de întrecere stimulează calități necesare omului în tot cursul vieții, dintre care inițiativa, autoconducerea, perseverența, hotărârea, responsabilitatea se situează pe primul plan.

Baschetul se bucură de o mare popularitate în rândul copiilor, aceștia fiind atrași de frumusețea, spectaculozitatea și complexitatea lui. Satisfacția marcării unui coș și noul sistem de punctaj care oferă posibilitatea înscrierii unui coș în diferite situații conferă jocului un grad înalt de frumusețe.

Bazele sportive, instalațiile și materialele sunt asigurate în toate unitățile sportive. Toate aceste măsuri au favorizat introducerea jocului de baschet în școli.

Amploarea mare pe care a luat-o jocul de baschet în țara noastră a determinat și apariția unor lucrări de specialitate care să servească celor ce lucrează în acest domeniu de activitate.

Baschetul competițional în România

Pătrunderea jocului de baschet în țara noastră se face în 1920, când societatea YMCA își deschide filiala pentru România, la început organizând activitatea cultural-educativă și sportivă a ostașilor români. Anii 1921-1922 constituie perioada în care jocul de baschet a fost „importat" de țara noastră din SUA, prin intermediul acestei societăți.

Societatea YMCA organizează pentru elevii unor licee din capitală, jocuri demonstrative, iar la 17 iunie 1922, se organizează prima competiție de baschet din România, competiție pentru echipe școlare. Profesorii de educație fizică care au încurajat practicarea jocului în licee sunt: I. Bucovineanu, N. Duțescu, I. Popovici.

În 1929 se organiza primul campionat pentru echipe de cluburi; în 1930 se înființează Federația Română de Baschet și Volei (FRBV), iar în 1936 primul campionat regional al Munteniei. Baschetul feminin apare în 1933, când evoluează primele două echipe feminine.

Activitatea internațională debutează în 1934, când echipa Juventus participă la un turneu în Cehoslovacia unde joacă două meciuri, iar în 1935 echipa CFR, care era de fapt echipa reprezentativă a României, participă la Campionatul European de la Geneva și unde ocupă ultimul loc. în 1946, la București, are loc Cupa Balcanică. Pe plan internațional, baschetul românesc reușește să se afirme la Campionatul European, unde echipa masculină obține de două ori locul V în 1957 și 1967, iar echipa feminină locul IV la edițiile din 1964, 1966 și 1968.

Participarea la competițiile europene pentru echipe de cluburi a adus un reviriment pentru baschetul autohton, echipele noastre Dinamo, Steaua și „U" Cluj, dar mai ales cele feminine DEFS, Politehnica București și „U" Cluj, având comportări meritorii, calificându-se chiar în semifinalele CCE sau ale Cupei Cupelor.

Astfel, elementul cel mai pregnant în dezvoltarea întregii activități îl reprezintă baschetul de performanță. El influențează toate eșaloanele existente deoarece reprezintă modelul către care se îndreaptă toate eforturile factorilor angrenați în această activitate.

În conceptul contemporan despre antrenament, obținerea unor performanțe superioare este determinată, în mare măsură, de pregătirea cât mai timpurie a jucătorilor. Pregătirea copiilor și juniorilor se face în mod organizat în cadrul unor unități specializate: cluburi sportive școlare (CSȘ), licee cu program sportiv, cluburi sportive de performanță și asociații sportive. Intre aceste unități se stabilesc relații de colaborare sau subordonare în scopul realizării unui sistem de pregătire.

Inițierea copiilor și juniorilor este considerată astăzi ca un element specific, integral al sportului de performanță. Aceasta este dirijată spre obținerea unor performanțe superioare la maturitate și dispune de metodele specifice de organizare, instruire, competiții.

Competiția este caracteristica definitorie a sportului; ea formează valorile, le șlefuiește și le pregătește pentru competiții mai dificile. Competiția propune valori, crește valorile sau le propune pe următoarele.

Astfel, respectând cele afirmate mai sus, sistemul actual competițional din România își are baza în competiția celor mai fragezi baschetbaliști -„Festivalul Național de Minibaschet", care se desfășoară o singură dată pe an, în vacanța de vară și durează două săptămâni. Cadrul desfășurării acestui festival este unul deosebit și are drept scop infiltrarea „microbului competiției" În rândul celor mici, precum și atragerea lor spre baschet.

Urmează apoi competițiile de juniori III și juniori II (fete și băieți) care se desfășoară sub formă de turnee la fiecare echipă înscrisă, urmând ca prima echipă clasată în fiecare serie să se califice direct la turneul final.

Cu o treaptă sub baschetul de performanță se află Campionatul Național de Juniori I (18-19 ani), fete și băieți, care se desfășoară în sistem fiecare cu fiecare, după care primele două echipe clasate în serii să se califice la turneele semifinale.

Divizia B este o competiție care la noi în țară se desfășoară numai la băieți, la fete existând numai Divizia A. Ea cuprinde patru serii, repartizate pe zone geografice, primele trei echipe clasate în fiecare serie se califică la turneele semifinale.

În sfârșit, vârful performanței pe plan intern îl constituie Divizia A, masculin și feminin. La masculin sunt înscrise 14 echipe, în actualul sezon, iar la feminin 10 echipe. După terminarea sezonului regulat, se desfășoară play-off-ul pentru determinarea ierarhiei finale.

I.3 Evoluția tehnico-tactică în jocul de baschet

Baschetul este un joc sportiv în care tehnica și tactica se îmbină cu dezvoltarea complexă a calităților motrice.

La început a fost utilizat ca mijloc al educației fizice pentru studenți în perioada de iarnă, când mijloacele consacrate din timpul verii nu puteau fi utilizate. Cu timpul capătă caracter de întrecere și odată cu aceasta încep și căutările privind perfecționarea jocului și implicit a procesului de pregătire a jucătorilor.

Nivelul ridicat al tehnicii jocului de baschet s-a obținut datorită perfecționării procesului de învățare și antrenament. Folosirea căilor și mijloacelor cele mai adecvate sunt factorii care alături de condițiile materiale constituie premisele unei rodnice activități.

Căile și mijloacele utilizate în învățare și perfecționare au urmat evoluția jocului. învățarea tehnicii prin exerciții care se adresează procedeelor izolate este una din deficiențele cele mai des întâlnite.

Jocul de baschet este constituit dintr-o suită de acțiuni întreprinse de jucători în diferite faze ale atacului sau ale apărării.

Tactica se datorează activității practice de pe teren și metodelor de pregătire din ce în ce mai științifice care au dezvoltat toți factorii jocului biologic și motric, pregătirea fizică, pregătirea tehnică, psihică și morală.

Dezvoltarea jocului de baschet în general și evoluția tehnico-tactică a acestuia sunt condiționate de competiția în sine, care este oglinda muncii jucătorilor, a antrenorilor și a tuturor persoanelor implicate în lumea baschetului.

În ideea de perfecționare și creare a unui randament cât mai ridicat, aria de selecție trebuie să fie cât mai vastă, astfel încât trebuie să atragem copiii, școlarii spre jocurile de baschet. Acest sport este foarte iubit, iar școlarii, liceenii vor să joace și ei în cadrul unei competiții oficiale.

Aruncarea la cos reprezintă elementul cel mai important al jocului de baschet, prin care se concretizează scopul final al jocului -înscrierea de puncte. Reprezintă elementul tehnic care se bucura de cea mai mare atenție in procesul de invatare si antrenament, pe toate treptele si la toate nivelurile de pregătire, reprezintă o acțiune individuala de mare răspundere, constituind, in final, rezultatul eforturilor depuse de toti jucătorii echipei reprezintă elementul care poate sa ofere suprema satisfacție atat jucătorilor, cat si celor care asista la desfășurarea unui joc.

Finețea rezultată din îndemânare constituie factorul primordial in execuția aruncărilor la cos, iar faptul ca prin aruncarea la cos mingea este trimisa dintr-o acțiune in mișcare spre un punct fix, suspendat si in plan orizontal, ridica gradul de dificultate al execuției tehnice care trebuie sa aiba o adresa cat mai precisa. În joc, aruncarea la cos nu poate si nu trebuie sa fie o acțiune intamplatoare, făcuta fara nici un discernamant. Ea trebuie să indeplinească urmatoarele obiective:

să aiba la baza un procedeu tehnic de aruncare bine insusit;

să aiba justificare tactica a execuției in momentul dat al jocului

Evoluția tactică a contribuit la dezvoltarea baschetului, ea reflectând gradul de dezvoltare a practicii jocului. La început atenția era numai asupra acțiunilor de atac, apărarea dezvoltându-se mai târziu. Primele scrieri menționează o apărare bazată pe marcajul individual și agresiv pe tot terenul.

Între anii 1909 – 1910 apar primele elemente ale apărării în zonă, frecvent solicitată în acea perioadă datorită slăbiciunilor pe care le prezenta apărarea „om la om" împotriva blocajelor și paravanelor.

Anul 1920 este perioada în care cele două sisteme de apărare s-au echilibrat, până în zilele noastre, când jocul modern prin perfecționarea contraatacului și a aruncărilor de la semidistanță lasă în urmă apărarea în zonă.

În baschetul românesc, până în anul 1940 apărarea era primitivă, realizată de fundași, de o aglomerare în fața panoului sau de un jucător care era marcat agresiv, nu se cunoșteau principii și reguli. Singura tactică existentă era aceea de a marca adversarii periculoși.

Atacul avea loc fără un sistem anume. Repartizarea pe posturi a jucătorilor făcea greu de realizat acest lucru. La începutul anilor '50 s-a constatat că atacul are avantaje față de apărare datorită dezvoltării tehnicii și tacticii de atac și apariției jucătorilor de statură înaltă.

Treptat baschetul a început să piardă din acuitate, s-a încetinit și tempoul jocului. Au fost introduse în regulile jocului modificări și completări importante pentru grăbirea acțiunilor de apărare. Acestea au fost:

regula celor 24 de secunde;

regula celor 3 secunde.

Aceste modificări ale regulilor au influențat pozitiv jocul.

Acestea au contribuit la evoluția tehnicii și tacticii de baschet atât în atac cât și în apărare.

I.4 Caracteristicile jocului de baschet

Baschetul – joc sportiv de echipă, a cărui apariție se datorează unui proces de ordin intelectual, fiind inventat – a apărut ca urmare a unor cerințe social-obiective, fiind utilizat în scopuri educative, de emulație, recreative și formative.

Baschetul este o disciplină sportivă deoarece face parte din ramurile sportive ale procesului instructiv-educativ. Se practică sub forma sportului de performanță, având un caracter superior organizat:are regulament de joc adoptat de F.I.B.A.; are un conținut și o formă de pregătire unitare; este încadrat într-un sistem competițional național și internațional;

favorizează afirmarea talentelor; este un mijloc de stimulare a măiestriei celor ce-1 practică; este practicat în secțiile asociațiilor și cluburilor sportive, diferențiat pe categorii de pregătire: juniori – seniori, feminin – masculin și în cluburile sportive școlare, organizat în grupe sau echipe de minibaschet, copii, juniori II și divizie școlară.

Se practică în învățământul de toate gradele ca mijloc al educației fizice,sistematizarea lui fiind cuprinsă în conținutul programelor de educație fizică, îndeplinind cerințele instruirii cu privire la îmbunătățirea indicilor de pregătire fizică generală a elevilor și studenților.

Caracteristicile jocului de baschet decurg din scopul final al acțiunilor jucătorilor și anume introducerea mingii în coș. Aceasta necesită o deosebită precizie, solicită jucătorului de baschet să posede, pe lângă o bună reprezentare spațio-temporală, și un simț kinestezic deosebit de fin dar și pregătirea necesară realizării preciziei și eficienței în efectuarea tuturor acțiunilor de atât și de apărare și, mai ales, în aruncările la coș.

Numărul, diversitatea, complexitatea și rapiditatea acțiunilor specifice jocului în atac și în apărare solicită, pe lângă calități motrice deosebite, și un fond de inteligență generală și motrică deosebit.

Modalitatea gândirii se transpune în rezolvarea situațiilor din joc, prin luarea de decizii optime în orice moment, în condiții limitate de spațiu și timp. Aceste calități de inteligență motrică și generală sunt puse în valoare printr-o gamă largă de mijloace tehnico-tactice a căror eficiență este condiționată de volumul și calitatea instruirii.

În raport de specificul său, în jocul de baschet valoarea calităților motrice tinde spre nivelul maxim în asociere cu statura jucătorilor, rolul acesteia din urmă constituindu-se ca factor determinant în obținerea performanțelor.

Asocierea staturii înalte cu calități motrice deosebite a determinat o creștere considerabilă a rolului și importanței problemei selecției jucătorilor și pregătirii, cu repercusiuni directe asupra realizării luptei din atac și din apărare. Specific jocului de baschet, obținerea victoriei în orice competiție fiind condiționată de numărul și valoarea jucătorilor cu statură înaltă și foarte înaltă.

În același timp creșterea mediei staturii jucătorilor, prin atragerea, în primul rând a tinerilor cu statură înaltă și foarte înaltă, a contribuit direct la creșterea valorii jocurilor, asigurându-se astfel una din cerințele relației publicului spectator – competiția sportivă, respectiv, spectaculozitatea jocului.

Prezentăm în continuare, aspectele specifice jocului de baschet ce trebuie puse în valoare în cadrul unui ansamblu tehnico-tactic și care la nivelul marilor competiții devin caracteristice pentru stadiul dezvoltării jocului.

I.4.1 Agresivitatea

În lupta permanentă între atac și apărare, în care jucătorii atacanți au în general inițiativa, apărătorii urmăresc să reducă posibilitățile de organizare, desfășurare și finalizare ale atacanților. în felul acesta au apărut și s-au perfecționat sistemele de apărare pressing, om la om și în zonă, care nu reprezintă altceva decât schimbarea concepției privind realizarea apărării și anume permanentizarea tendinței de a câștiga posesia mingii prin comportament agresiv, în locul atitudinii de așteptare a greșelilor adversarilor pentru a intra în posesia mingii; devine, astfel, evidentă atitudinea atacanților de a-și provoca adversarii să greșească cât mai mult în mânuirea mingii.

În felul acesta faza de apărare capătă valențe privind posibilitățile de a impune inițiativa în joc și de a domina adversarii pentru a-și face evidentă superioritatea și a obține victoria.

I.4.2 Ritmul de joc

Din analiza statisticilor ca și din observarea directă a desfășurării jocului se constată creșterea constantă a ritmului de joc, fapt evidențiat de frecvența atacurilor și numărul de puncte înscrise în cadrul unui joc.

În ansamblul său jocul modern se desfășoară într-un ritm permanent ridicat, ceea ce este consecința directă a acumulărilor realizate de jucători și echipe în pregătirea efectuată. Potențialul ridicat al echipelor, ca sumă a valorilor individuale, se pune în valoare în relație directă cu ritmul jocului, pregătirea acumulată de jucători permițându-le realizarea strategiilor, cu atât mai evident, cu cât ritmul jocului este mai ridicat.

I.4.3 Virtuozitatea tehnică

Creșterea numărului de procedee tehnice, în special în atac, a impus efectuarea unei pregătiri complexe pentru perfecționarea execuției, punerea în valoare și eficiența acestora în timpul jocului.

Calitățile motrice și în mod deosebit îndemânarea, puse în valoare printr-o pregătire tehnică deosebită, au permis atingerea unor niveluri deosebit de ridicate în privința utilizării procedeelor tehnice de atac a căror varietate și tehnică de execuție prezintă aspecte de virtuozitatea care se manifestă direct și determină eficiența ridicată a jocului

Diversitatea procedeelor de pasare, dribling și aruncare la coș, ca și eficiența ridicată obținută în efectuarea acestora, conferă multor jucători statutul de adevărați virtuozi, aspect care a contribuit direct la realizarea unui nivel calitativ înalt în desfășurarea jocurilor în marile competiții de baschet.

I.4.4 Specializarea pe posturi

Diversitatea posibilităților de a realiza marcarea punctelor și, în cadrul acestora, creșterea eficienței pe măsura apropierii finalizării la panou, au constituit principalele cauze ale introducerii specializării pe posturi a jucătorilor în atac. La calități motrice cu indici relativ egali de manifestare, diferențele de statură impun valorificarea jucătorilor în mod diferențiat în diferite zone ale terenului de atac. Astfel, fundașii, extremele și pivoții-centri reprezintă principalele posturi în atac. în afara diferențelor de statură, evoluția în cadrul fiecărui post este determinată de o serie de cerințe de ordin tehnico-tactic, în general, și de eficacitatea aruncărilor la coș, în particular.

I.4.5 Lupta sub panouri

Deși procentajul eficienței aruncărilor la coș din acțiune a crescut constant, în raport de numărul aruncărilor nereușite, se pune în evidență și capacitatea de urmărire-recuperare în lupta de sub panouri; cu cât numărul de mingi câștigate în lupta de sub panouri este mai mare, cu atât se reduc posibilitățile de a înscrie ale echipei adverse și cresc cele ale echipei proprii.

Importanța determinantă a luptei de sub panouri a impus utilizarea în apropierea panoului a unor jucători pivoți-centri care, pe lângă statură și calități motrice deosebite, au și un gabarit mare.

I.4.6 Compensarea diferenței de statură

În mod constant în marile competiții internaționale se impun prin prestații de excepție jucători a căror statură se situează între 195-205 cm. Statura mai redusă a acestora, raportată la jucătorii cu statură între 210-220 cm, este compensată prin indici remarcabili în manifestarea calităților motrice, evidențiați prin execuții tehnico-tactice de înalt nivel și eficiență deosebită.

I.4.7 Eficiența aruncărilor la coș

Creșterea considerabilă a nivelului valoric al jocului se datorează eficacității aruncărilor la coș.

În mod constant în orice competiție se impun jucătorii și echipele care obțin procentajele ridicate în aruncările la coș din acțiune și libere. în mod deosebit, în economia generală a punctelor marcate de către cele mai bune echipe și de cei mai apreciați jucători a crescut considerabil ponderea și eficacitatea aruncărilor de 3 puncte.

I.4.8 Sistemele de joc și strategiile utilizării lor

Evoluția dinamică a jocului de baschet este datorată, printre altele, permanentei preocupări a antrenorilor de a perfecționa continuu sistemele de joc în atac și în apărare. În același timp, fiecare antrenor își stabilește strategiile care optimizează eficienta utilizare a sistemelor de joc și a jucătorilor în desfășurarea jocurilor.

Alcătuirea sistemelor de joc și elaborarea strategiilor folosirii acestora sunt determinate de elementele care stabilesc valoarea jucătorilor pe posturi, eficacitatea lor și raporturilor între valoarea de ansamblu a echipei proprii și cea a echipelor adverse.

Cap. II Baza stiințifică a temei

II.1 Ipoteza cercetării

Pe parcursul acestei lucrări vom urmări creșterea eficientei procedeelor de aruncare la cos echipei de baschet – fete a Liceului Teoretic „Mihai Eminescu”,

II.2 Metode de cercetare utilizate

Metodele de cercetare sunt:

studiul bibliografiei;

metoda observației;

metoda experimentului;

metoda statistico-matematică:

probele de control;

variabila independentă;

analiza și prelucrarea datelor.

La studiul acestei lucrări am folosit diferite metode de cercetare și pregătire pentru a realiza scopul propus și anume stabilirea pregătirii si creșterii eficientei procedeelor de aruncare la cos pentru această echipă reprezentativă de liceu. Metodele folosite au fost:

1. Studiul bibliografiei, cu ajutorul acestei metode am strâns un număr cât mai mare de dovezi posibile pentru a aprecia valoarea de adevăr a mărturiilor. S-au parcurs următoarele etape:

prima etapă a fost de a culege cât mai multe date în legătură cu subiectul abordat;

a doua etapă este a criticii externe unde am verificat autenticitatea originilor, documentelor și a unor eventuale modificări ce au survenit;

a treia etapă este a criticii interne în care am încercat stabilirea unor legături cu alte dovezi și am vizat studiul limbajului, deoarece această bază științifică reprezintă un punct de plecare în realizarea cercetării mele.

2. Metoda observației, prin această metodă am urmărit comportamentul fiecărei jucătoare și al întregii echipe îndreptat spre realizarea scopului propus. Am urmărit atent, sistematic, conștient și repetat, pregătirea acestei echipe în vederea stabilirii unui adevăr pedagogic și anume stabilirea unei pregătiri tehnico-tactice a echipei.

Aplicabilitatea ei în baschet este foarte frecventă. Ca plan de lucru abordat în această metodă avem scopul, durata, locul, fenomenele educaționale, colectivul de lucru, tehnici de realizare. Observația a fost realizată după clasificarea următoare:

după gradul de explicare a ipotezei:

observația spontană realizată printr-o urmărire a observației generale a echipei la începutul pregătirii;

observația sistematică, prin ea am realizat o observație pentru fiecare jucătoare în parte (individual), sistematic.

după modalitatea de efectuare:

observația directă urmărind comportamentul fiecărei jucătoare și cunoașterea caracteristicilor acestora și cum gândesc fiecare;

observația directă realizată prin urmărirea comportamentului de atitudini ale subiecților și a rezultatelor în școală.

după locul unde se efectuează:

în teren – am făcut o observare privind modul de gândire în acțiunile tactice;

în școală – observând comportamentul lor față de profesori și de colegii de la alte clase.

după poziția observatorului

Metoda am folosit-o și în realizarea unor fișe de înregistrare cu rubrici stabilite, înregistrări făcute la antrenamente, în jocuri, dar și prin înregistrări folosind următoarele aparate: marcajul terenului, cronometru, înregistrări foto, video și chinograme.

Pentru a obține rezultatele favorite, profesorul trebuie să efectueze observații în situații variate, cum ar fi urmărirea conduitei elevilor, reacția lor, formele de manifestare a acestora.

3. Metoda experimentului

Experimentul constă în concretizarea cunoștințelor tehnico-tactice folosite în antrenament, urmărindu-se studiul analitic privind pregătirea tehnico-tactică a echipei.

Prin această metodă, profesorul arată elevilor etapele învățării diferitelor procedee tehnice, acțiuni tactice individuale și colective, învățând și studiind în condiții mai favorabile în vederea stabilirii și optimizării condițiilor cerute.

In domeniul nostru de activitate experimentul revine cu modificări a fenomenului respectiv și este cea mai întrebuințată metodă.

Un lucru ce-i revine profesorului este acea presupunere care intervine asupra mecanismelor sau structurii acestora. Ipoteza nu trebuie să fie în contradicție cu alte legi și teorii considerate adevărate și nici să contrazică legile logicii de gândire, în felul acesta ea trebuie să fie formulată pozitiv nu negativ și este ca o întrebare de felul „dacă" cu un răspuns de forma „atunci" un răspuns presupus.

In pregătirea echipei am pregătit și folosesc diferite tehnici de realizare a experimentului: experiment de lungă durată și experiment colectiv, folosind metode de învățare în educație fizică și sport cum sunt: explicația, demonstrația și execuția (exersarea).

Caracteristica cercetării experimentale este elementul de control al factorilor care vor influența variabila independentă. Variabila manevrată de către cercetător, în cursul experimentului, se numește variabila dependentă.

Se introduc o serie de exerciții cu speranța ca acestea să influențeze eficiența pregătirii, realizând experimente colective de lungă durată cu o grupă experiment.

4. Metoda statistică

S-a dezvoltat odată cu stabilirea statisticii ca o necesitate a științei sociale în epoca modernă. Ca metodă, desprinde conexiuni și corelații a rezultatelor obținute asupra unor grupuri ca și anticiparea unei evoluții a parametrilor acesteia. Teoria matematică a posibilităților stă la baza prelucrării statistice a datelor.

Este o metodă de prelucrare și interpretare a datelor recoltate, cercetate, și s-a impus în ultimele decenii fiind indispensabilă oricărui cercetător și specialist. In domeniul nostru este foarte mult folosită, stabilindu-se metode în diferite etape coordonate a diferitelor activități, înregistrări și prelucrarea datelor în antrenament și competiții cantitatea de lucru și calitatea ei.

II.3 Sistematizarea aruncărilor la coș

In acest moment vom urmării o posibilitate de a creste eficienta procedeelor de aruncare la cos incercand sa imbunatatim bagajul tehnic al jucătorilor cu exerciții simple dar necesare cum ar fi:

Din punctul de vedere al poziției jucătorului:

aruncări la cos de pe loc;

aruncări la cos din alergare:

precedate de prinderea mingii din pasa;

precedate de prinderea mingii din dribling;

aruncări din săritura.

Din punct de vedere al distantei:

aruncări din apropierea coșului ( pana la 2 metri distanta de cos );

aruncări de la semidistanta ( 2 – 5 m de cos );

aruncări de la distanta.

Din punct de vedere al execuției:

aruncări la cos cu doua mâini

aruncări la cos cu o mana

aruncări la cos cu panoul

aruncări la cos fara panou – directe

procedee de baza (fundamentale)

procedee speciale

Aruncările la cos de pe loc

Aruncările de pe loc raman procedee de baza pentru formarea stereotipiei mișcării de aruncare la cos in etapa de inițiere. De asemenea aceste aruncări raman procedee de baza si pentru faptul ca aruncările libere, la orice nivel de pregătire, sunt executate tot de pe loc.

Aruncările la cos cu o mana din fata, în jocul actual aruncările la coș cu doua mâini nu mai pot reprezenta procedee curente de finalizare , locul lor fiind luat de aruncările la cos cu o singura mana .Acestea prezintă o serie de avantaje :

din punct de vedere biomecanic , formarea stereotipiei dinamice de aruncare la cos cu privire la lucrul brațului;

imprimarea forței de aruncare a mingii cu un singur brat si existenta unui singur plan director asuce priorități de ritm in execuția aruncării la cos;

nu solicita o durata de pregătire si nici condițiile de execuție specifice aruncărilor cu doua mâini;

pozițiile de dezechilibru al corpului pot fi ușor compensate prin orientarea unui singur brat pe direcția coșului;

aruncarea din dreptul umărului: in care mingea este plasata lateral, in dreptul umărului si are un moment in care aceasta ramane in echilibru , pe palma brațului de aruncare ;

aruncarea de deasupra capului: in care mingea este dusa in timpul „elanului pentru aruncare" deasupra capului, execuția solicitând mai multa forța in brațul de aruncare.

Greșeli frecvente:

priza la minge nu este asimetrica, mingea fiind ținuta in palme in forma de pâlnie ( una in fata ,iar cealaltă inapoia mingii);

cotul brațului de aruncare este orientat in lateral si nu pe direcția aruncării;

degetele mâinii care arunca nu acoperă o suprafața cat mai mare de pe calota , nefiind răsfirate suficient pe minge;

poziția inițiala incorecta: jucătorul tine inainte piciorul opus brațului cu care executa aruncarea , iar greutatea corpului este repartizata pe piciorul din fata;

nu se imprima mingii, in partea finala a aruncării mișcarea de „biciuire" care trebuie sa fie data prin impulsia din articulația pumnului iar planul palmei nu este perpendicular pe direcția aruncării.

Aruncările la cos din alergare

Tehnica de execuție a aruncărilor din alergare s-a imbunatatit permanent aceasta gama de procedee dominând autoritar , ca pondere , finalizările atacului fiecărei echipe. Din punct de vedere al mecanicii mișcării , aruncările la cos din alergare sunt formate dintr-un complex de procedee : alergarea , prinderea mingii, cele doua pasiri ( desprinderea ,zborul si aterizarea)

In cadrul aruncărilor la cos din alergare deosebim următoarele procedee:

Aruncarea la cos cu o mana de sus din dribling;

Aruncarea la cos cu o mana de sus, din alergare;

Aruncarea la cos cu o mana, in semicarlig;

Aruncarea la cos de jos – oferite.

Indicații metodice generale

Scopul jocului de baschet, ca al oricărui joc sportiv, consta in inscrierea de puncte, ca urmare, invatarea finalizărilor, pe langa faptul ca reprezintă una din etapele cele mai importante in instruirea celor ce vor sa-l practice, constituie elementul tehnic care se invata cu cea mai mare plăcere.

Ca succesiune , pentru prima faza a invatarii aruncărilor la cos :

aruncarea la cos de pe loc cu o mana din fata (de la distanta mica);

aruncarea la cos din dribling cu o mana de sus;

aruncarea la cos din alergare cu o mana de sus.

Pe măsura insusirii mecanismului de baza a acestor procedee de finalizare ale jocului, urmează sa avem in vedere urmaroarele procedee:

aruncarea la cos cu mana de deasupra capului ( de pe loc si din săritura);

aruncarea la cos din deplasare cu o mana sau doua de jos –oferita;

aruncarea la cos din deplasare , in semicarlig.

Datorita caracteristicilor diferite de execuție a aruncărilor la cos , vom diferenția si metodica invatarii dupa cum urmează:

metodica invatarii aruncărilor la cos de pe loc;

metodica invatarii aruncărilor la cos din deplasare ( dribling si alergare);

metodica invatarii aruncărilor la cos din săritura Eșalonarea succesiunii metodice a invatarii finalizărilor va tine seama de următorii factori:

1. La condițiile de execuție:

la prinderea mingii;

distanta si unghiul sub care vine mingea;

in execuția aruncării la cos;

distanta , unghiul si traiectoria mingii aruncate la cos.

2. La execuție:

caracteristicile mișcării;

coordonarea dintre brat (brațe) si picioare;

palma sa reprezinte ultimul plan director;

traiectoria si rotarea (efectul) mingii.

Cap. III Organizarea cercetării

III.1 Subiecții, locul și durata studiului

În competițiile juniorilor există o competiție în jurul căreia se strâng multe ambiții, patimi și o mare dorință de victorie: Campionatul Național al Liceelor. La această competiție are drept de joc orice licean care iubește baschetul; totodată, li s-a dat dreptul, firesc, să participe și copiilor legitimați la cluburile sportive școlare, deoarece aceștia ridică nivelul competiției și contribuie la spectacolul sportiv.

Ediția 2007-2008 a „Campionatului Național al Liceelor" la baschet a fost organizat de Agenția Națională pentru Sport, împreună cu Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și Ministerul Administrației și Internelor, sub egida Guvernului României, cu sprijinul Federației Române de Baschet, cu structură sportivă națională de specialitate.

În cadrul competiției de baschet s-au înscris în toate județele țării un număr de 1217 echipe, băieți și fete, atât din mediul urban, cât și cel rural. Cele 47 de finaliste, adică reprezentantele a 41 de județe și 6 echipe din București, câte una din fiecare sector, și-au desfășurat etapele zonale. Fiecare din grupele celor 8 zone și-au stabilita câte o echipă învingătoare, care va participa la turneul final de la București.

În județul Vaslui s-au înscris 12 echipe la băieți, în urma barajului rămânând 8 și 8 echipe la întrecerea fetelor. De remarcat este faptul că premiile finale vor fi foarte consistente, echipele calificate la turneul final fiind recompensate cu un rând complet de echipament.

În județul Vaslui câștigătoarea competiției a fost Liceul Teoretic”Mihai Eminescu”, Bârlad, care a participat cu succes la acest Campionat Național al Liceelor, clasându-se pe „zona” pe locul 3.

Pentru organizarea și desfășurarea cercetării am efectuat selecția elevilor de la liceul teoretic„Mihai Eminescu" pentru a-i putea reține pe aceia cu calități motrice și psihice necesare practicării jocului de baschet la nivelul unei echipe reprezentative feminine competitive la nivelul vârstei de 15-18 ani.

Selecția a fost programată în două etape care s-au desfășurat în paralel cu inițierea și instruirea în jocul de baschet.

Prima etapă, selecția inițială, a urmărit depistarea și recrutarea unui număr de 14-16 eleve dotate pentru baschet, odată cu antrenarea lor în activitatea sportivă organizată în vederea formării unei grupe valorice bine conturate. Această etapă s-a desfășurat în timp, pe distanța a două săptămâni (15 septembrie – 1 octombrie). Timp în care au fost trecute prin „sita" selecției majoritatea fetelor din clasele IX-XII prin următoarele acțiuni:

asistența la orele de educație fizică la clasele IX-XII;

discuții cu profesorii de educație fizică ce predau la celelalte clase din școală; interesul a fost deosebit pentru descoperirea talentelor din clasele a IX-a și a XII-a;

observarea evoluției elevilor în activitatea sportivă organizată în cadrul cercului sportiv;

organizarea unui campionat de baschet mixt între clase, echipele fiind obligate de a avea mereu în teren minim două fete.

A doua etapă a selecției a urmărit:

încadrarea în grupă a elevilor reținuți pentru a forma o grupă omogenă de 14 elevi;

organizarea controlului medical;

asigurarea unei dezvoltări fizice armonioase;

dezvoltarea vitezei și îndemânării generale.

Selecția a fost divizată pe următoarele criterii:

starea de sănătate pe baza controlului medical;

evoluția dezvoltării fizice;

capacitatea motrică generală;

capacitatea motrică specifică.

Până la urmă însă, timpul scurt și aria relativ redusă de selecție au impus selectarea a numai 10 fete cu calități fizice deosebite și cu un bagaj suficient de cunoștințe tehnico-tactice pe care să le utilizeze în competiții. Pe de altă parte, a mai fost adus un grup de 6 fete începătoare, din clasa a IX-a, care vor face antrenamente cu echipa și antrenamente separate, beneficiind de o pregătire specială și nu vor face obiectul acestui experiment, al lucrării.

Este știut faptul că baza materială constituie elementul determinant în asigurarea unei anumite calități și eficiente procesului didactic de educație fizică, motiv pentru care este necesar ca toți factorii care pot contribui la realizarea acestei cerințe trebuie să conlucreze permanent.

Jocurile sportive au caracter prioritar față de celelalte mijloace ale educației fizice, în primul rând prin aceea că mingea este un obiect foarte îndrăgit de toate vârstele și, mai ales la copii și tineret. In cazul nostru, al jocului de baschet, mingile le-am procurat din sponsorizările părinților și din înzestrarea materială oferită de Inspectoratul Școlar. Atât la ora de educație fizică, cât și la cercul sportiv dotarea ne permite un număr suficient de mingi; astfel la ora de educație fizică la doi copii asigurându-se o minge, iar pentru cerc, fiecare are câte o minge.

Baza materială a școlii prezintă doua terenuri de sport și o sală. Toate terenurile sunt asfaltate, nefiind pericol de accidentare. Echipamentul elevilor este din propria lor dotare, iar pentru competiții este asigurat de școală.

Având în vedere cele prezentate, pregătirea echipei reprezentative a avut loc pe terenul școlii, pe timp favorabil, iarna desfășurându-se în sală, aceasta având dimensiuni reduse dar suficiente pentru desfășurarea activității.

Pregătirea echipei reprezentative a început odată cu prima zi de școală prin selecție, s-a desfășurat pe parcursul a 8 luni: 15 septembrie – 15 mai. Activitatea s-a desfășurat în afara orelor de curs, în cadrul a trei ședințe săptămânale a câte 90 de minute fiecare. S-a ținut cont de multe ori, de celelalte activități ale elevilor, fără a le afecta, totodată perioada vacanțelor constituind perioadă de vârf de pregătire.

III.2 Metodica pregătirii unei echipe de baschet de liceu

Pregătirea unei echipe de copii sau juniori este un proces dinamic si foarte complex in care se parcurg trei stadii succesive, divizate in mai multe etape, dupa modele acordate cerințelor baschetului de performanta si particularităților de vârsta,folosind metode si procedee ce vizeaza cresterea procesului.

Un alt criteriu al divizării duratei procesului de instruire il constituie datele furnizate de anatomie, fiziologie si psihologie, dezvoltarea somatic-vegetativa si psihica a copiilor si juniorilor care cunoaște anumite etape încadrate in limite de vârsta caracterizate prin suite distincte de particularități morfo-functionale.

Factorii care pot determina eficienta aruncărilor la cos pot fi :

Starea psihica – preocupările incetinesc reflexele si împiedica concentrarea atenției ; aceasta este una dintre rațiunile pentru care jucătorii trebuie sa-si păstreze permanent calmul pe teren , oricare ar fi situația împotriva lor : publicul care striga , adversarul care-i provoacă , partenerii care greșesc , arbitrii cărora ei nu le inteleg deciziile.

Concentrarea atenției — calmul si încrederea permit jucătorului de a judeca situația de joc a momentului tactic oportun , sa „fixeze" reperul aruncării si totodată sa se concentreze asupra execuției sale înainte ,in timpul si dupa aruncare

încrederea – in reușita aruncării este determinata de starea afectiva si emoționala a jucătorului , de pregătirea sa, de stabilitatea sistemului sau nervos, de dispoziția momentului respectiv

Relaxarea – relaxarea permanenta a întregului organism si cu precădere a articulației mainii(mainilor) de aruncare

Etapa I – începători

Prima etapa este dedicata „invatarii" elementelor tehnico-tactice prevăzute în programa. întrucât o parte din elevi iau primul contact cu baschetul este necesara o perioada de „inițiere" in cele mai elementare parti de conținut ale jocului, dupa care se incepe procesul de învățare.

Elementele programate spre invatare sunt numeroase. Acest fapt impune profesorului o eșalonare judicioasa a elementelor,tinand seama de gradul de dificultate de invatare, cat si de particularitățile colectivului de elevi la selecționare. In același timp, se va avea in vedere necesitatea de a se programa, in prima parte, elementele fundamentale de conținut, cele mai simple si accesibile elevilor, pe baza cărora sa poată juca baschet la doua panouri, evident un joc simplificat ca regulament si conținut tehnico-tactic. Pe măsura ce elementele sunt insusite ,apare necesara „consolidarea" deprinderilor specifice, proces ce trebuie sa se desfășoare in paralel cu invatarea a noi deprinderi cu conținut baschetbalistic.

Prin urmare, stadiile instructiv-educative ale acestei etape sunt : invatarea, proces cu pondere dominanta, precedat de inițiere si consolidare ca proces paralel.

Schematic pot fi prezentate astfel:

INIȚIERE -> INVATARE -> CONSOLIDARE

În stadiul de incepatori operează „modelul primar" de instruire caracterizat prin următoarele trasaturi:

constituirea grupei de incepatori;

pregătirea fizica generala si dezvoltarea calităților morale si de voința;

începuturile inițierii in tehnica – tactica de baza a jocului;

angrenarea elevilor intr-o acticvitate sportiva organizata;

studiul comportamentului psiho-motric;

continuarea selecției.

Etapa a II-a — Avansați

Pentru cea de-a doua etapa sunt programate noi elemente tehnico-tactice spre a fi invatate, ceea ce presupune ca „invatarea" este prezentata firesc si aici. Dar la nivelul bagajului motric general si specific , acumulat de elevi pe parcursul primei etape , procesul de invatare se realizează cu mai multa ușurința. Elevii la aceasta vârsta sunt familiarizați cu caracteristicile fundamentale ale activității motrice specifice jocului de baschet, se simt „ca acasă" si deci , elementele noi sunt insusite mai ușor. Consolidarea trebuie sa urmărească atingerea unui grad de temeinicie , incat jucătorii sa fie capabili sa execute cu ușurința orice element in condițiile mereu schimbătoare ale jocului. Pentru aceasta etapa avem stadiile de :

CONSOLIDARE —> INVATARE

In aceasta etapa , sarcinile instruirii se simplifica prin :

continuarea pregătirii fizice generale si dezvoltării calităților morale si de voința;

pregătirea fizica specifica;

desăvârșirea practicii tehnico-tactice;

selecția definitiva la sfârșitul etapei

III.3 Modelul jocului echipei

III.3.1 Particularitățile tehnico-tactice ale modelului preconizat

Jocul echipei de baschet la nivel școlar se orientează spre realizarea contraatacului din orice situație de intrare în posesia mingii, cu prima pasă dată celui mai bine demarcat coechipier sau prin efectuarea driblingului pe centru în cea mai mare viteză.

În atacul rapid, ca și în cel pozițional, finalizarea se realizează prin depășire și pătrundere – acțiuni prioritare – sau prin combinația tactică „dă și du-te".

In atacul pozițional se folosesc sistemele de atac cu unul sau doi jucători

pivoți.

În apărare se utilizează sistemul om la om agresiv pe tot terenul și pe jumătate de teren în care se aplică:

marcajul la intercepție și închiderea tușei;

închiderea pătrunderii;

alunecarea și schimbarea adversarului;

recuperarea defensivă.

III.3.2 Modelul jocului

Conținutul jocului în atac și apărare se sintetizează în valorile cifrice și procentuale ale parametrilor ce definesc modelul jocului.

Mingi Câștigate

III.3.3 Modelul echipei

III.3.4 Modelul jucătorilor

Parametrii modelului de evoluție a jucătorilor în atac și apărare, care stabilesc modelul de joc în raport cu specificul posturilor prezintă următoarele valori:

Din urmărirea și înregistrarea jocurilor echipei feminine reprezentative a Liceului Teoretic„Mihai Eminescu" – Bârlad s-au desprins o serie de observații legate de modelul jocului, modelul jucătorilor și modelul echipei:

eficacitatea aruncărilor la coș din acțiune și libere se situează sub valorile realizate de grupele de juniori;

procentajul atacurilor ratate este mai ridicat;

raportul dintre numărul posesiilor de minge și al punctelor marcate, fiind inferior față de elevii care activează la cluburi sportive;

procedeele tehnice și acțiunile tehnico-tactice individuale au manifestat tendințe de creștere cantitativă și calitativă;

punerea în valoare a staturii, calităților motrice și a bagajului de cunoștințe tehnico-tactice, evidențiază profunzimea și claritatea gândirii tactice a celor mai buni jucători ce pledează promovarea lor la echipele de juniori;

valorile medii de statură se situează cu diferențe mici, sub cele ale juniorilor.

Cap IV Desfășurarea cercetării

IV.1 Stabilirea continutului experimentului

În experiment factorul propus a fi responsabil de modificarea fenomenelor cercetate și care este controlat, manevrat și modificat de către experimentator se numește variabila independentă (stimul).

Reacțiile subiectului, performanțele realizate, răspunsurile acestuia reprezintă variabila dependentă (răspuns). În cadrul experimentului intervine și variabila intermediară sau subiect.

Am introdus în experiment o serie de exerciții cu speranța că acestea vor influența creșterea eficientei procedeelor de aruncare la cos pentru o echipa reprezentativa de liceu.

Pentru a asigura o anumită rigoare științei experimentului și a rezultatelor în experiment am format și am folosit echipa de baschet a liceului „Mihai Eminescu” Bârlad

Variabila independentă o vom evalua prin probe de control apoi o vom măsura după folosirea experimentelor introduse.

Acest experiment a fost în totalitate realizat datorită unor materiale corespunzătoare, a unui plan de antrenament precis și foarte clar în ce privește pregătirea tehnico-tactică pentru această grupă.

IV.2 Exerciții introduse în experiment

Aruncările la coș

Ex.1

Jucătorul A execută joc de brațe și picioare – piruetă – săritură la panou cu prinderea mingii – dribling – oprire – pasă jucătorului 1 – retragere cu pas adăugat.

Jucătorul 1: dribling spre dreapta și stânga – oprire – aruncare la coș de pe loc. Exercițiul perfecționează deplasările apărătorului, opririle, cât și precizie aruncările la joc.

Ex. 2

Joc 2*1 pe o jumătate de teren, atacanții efectuând pase și dribling, determinând pe apărător să se deplaseze în toate direcțiile. Când apărătorul reușește să intre în posesia mingii driblează și aruncă la coș.

Ex. 3

Jucătorul 1: pasă jucătorul 3 – deplasare spre coș – prindere – aruncare la coș din deplasare sau din dribling și trece la șirul II.

Jucătorul 3: prindere – pasă cu două mâini de la piept jucătorului 1 – urmărire și trecere în dribling la șirul II.

Jucătorul 1 mai poate executa înainte de pasarea mingii fentă de aruncare la coș, fenta de pasă sau să efectueze un scurt dribling.

Ex. 4

Jucătorul 1: fentă de aruncare la coș – pasă jucătorului 3 – schimbare de
direcție spre stânga – deplasare spre coș pe dreapta (încrucișare cu jucătorul 3) –
prindere – aruncare la coș din alergare sau deplasare sau dribling și trece la șirul III.

Jucătorul 3: prindere – fentă de pasă către jucătorul 1 – pasă jucătorului 5 – schimbare
de direcție spre dreapta (încrucișare cu jucătorul 1) – urmărire – prindere și trecere în
dribling la șirul I.

Jucătorul 5: fentă de aruncare la coș – pasă jucătorului 1 și trecere la
șirul II.

Ex. 5

Jucătorul 1: fentă de pasă către jucătorul 3 – pasă cu pământul jucătorului 3 -alergare spre coș (încrucișare simplă) – prindere – pasă cu două mâini jucătorului 3 și trecere la șirul II.

Jucătorul 3: schimbare de direcție – demarcaj – apariția în colțul spațiului de 3 s – oprire – prindere – pasă jucătorului 1 – deplasare spre coș – prindere – aruncare la coș – urmărire și trece în dribling la șirul I.

Ex. 6

Jucătorul 1: ieșire la minge – prindere – oprire – dribling – oprire – pasă jucătorului 3 – alergare spre coș – urmărire și trece în dribling la șirul II.

Jucătorul 3: dribling – oprire – pasă cu pământul jucătorului 1 – alergare spre coș – prindere – aruncare la coș din dribling și trece la șirul I.

Ex. 7

Jucătorul 1: pasă jucătorului 3 și deplasare la șirul II.

Jucătorul 3: schimbare de direcție – ieșire la minge – oprire – aruncare la coș de pe loc – urmărire – prindere și trecere în dribling la șirul IV. Aceleași complexe le vor executa jucătorii 5 și 7 pe partea dreaptă a terenului.

Ex. 8

Jucătorii sunt așezați într-un șir în dreptul liniei de aruncări libere, iar alți doi sunt plasați sub coș. Primul jucător din șir aruncă la coș și apoi se deplasează sub panou: jucătorul care urmărește prinde mingea și o transmite următorului de la șirul care aruncă și apoi trece la coada șirului unde a pasat.

Variante:

același exercițiu cu două sau mai multe mingi;

distanța de aruncare se va alege în funcție de scopul urmărit (mai aproape sau mai departe de coș);

unghiul de aruncare la coș se va alege în funcție de scopul urmărit;

procedeul de aruncare la coș se va alege în funcție de tema lecției de antrenament (cu două mâini, cu o mână de la umăr sau de sus);

același exercițiu cu apărător. Jucătorul după ce pasează se deplasează în fața jucătorului care aruncă la coș și apoi trece la coada șirului.

Ex. 9

1*1cu marcaj la intersecție extermă, demarcării, primirea mingii și finalizre.

Demarcajul – primirea mingii – aruncare la coș

Ex. 1

1*1 atacant – apărător. Atacantul 1 execută demarcajul pentru primirea pasei de la atacantul 2, căruia îi transmite mingea

Ex. 2

Se pot include două perechi de atacanți și apărători. Atacantul 2 fără apărător va transmite mingea atacantului demarcat. Treptat se vor admite și pasele între atacanți care execută demarcajul.

Ex. 3

Demarcare, pasă, încrucișare, pasă, aruncare la coș.

Ex. 4

Demarcare, pasă, încrucișare, aruncare la coș.

Pătrunderea și aruncarea la coș

Ex.1

Pătrunderea pe lateral cu 3 apărători. Jucătorii sunt așezați pe șiruri. C în conțul stâng al terenului, B în colțul drept, iar A lateral dreapta. Primul sin șirul C pasează lui A, A lui B care face o fentă spre stânga, pătrundere pe dreapta, primește mingea de la B, aruncă la coș, recupereză și pasează utmătorului din șirul C.

Ex. 2

Pătrundere pe centru cu apărător. Din aceeași formație, șirul A pe centru, B lateral stânga și C lateral dreapta. Un jucător D, apărător, se află în semicercul de 3 secunde. Jucătorul A pasează lui C, C lui B, iar B lui A, care după ce pasează lui C face o fentă spre stânga, pătrunde spre centru, primește mingea de la B, aruncă la coș fiind marcat activ de apărătorul D. B urmărește, recuperează și pasează următorului din șirul C. Jucătorul A trece la B, B la C și C la A. După ce toți jucătorii au aruncat la coș trec pe rând în locul lui A.

Ex. 3

Jucătorul 1: fentă – plecare în dribling – depășire – oprire – pasă jucătorului 3 -schimbare de direcție – pătrundere – prindere – aruncare la coș și trece apărător la șirul II.

Jucătorul 3: schimbare de direcție – ieșire la minge – prindere – oprire – fentă de aruncare la coș – pasă jucătorului 1 – urmărire – prindere – dribling – oprire – pasă jucătorului de la șirul I și trece apărător la șirul II.

Ex. 4

Jucătorul 1: pasă jucătorului 3 – pătrundere spre dreapta – prindere – aruncare la coș și trecere la șirul III.

Jucătorul 3: schimbare de direcție – prindere – oprire – pasă jucătorului 5 -urmărire la panou – recuperare și trecere în dribling la șirul I.

Jucătorul 5: schimbare de direcție, oprire, pasă jucătorului1, trecere la șirul II.

“ Dă și du-te” (combinații de 2 -3 jucători)

Ex. 1

„Dă și du-te" pe două mâini. Din formație pe două șiruri, A pe mijloc, B pe colțul din dreapta, A pasează lui B, se deplasează spre coș, primește mingea de la B aruncă și trece la coada șirului B. B urmărește, recuperează mingea, o pasează următorului din șirul A și trece la coada șirului.

Ex. 2

„Dă și du-te" în triunghi. Din formație pe trei șiruri A, B, C, A plasat la mijloc, B lateral stânga, iar C lateral dreapta execută următoarele: primul din șirul A pasează lui C și se deplasează spre coș, C pasează lui B, iar B lui A, care pătrunde și aruncă. Jucătorul C recuperează, driblează până la B și trece la coada șirului B, B pasează lui A și trece la A, iar A trece la coada șirului C.

Ex. 3

„Dă și du-te'' în triunghi cu 2 apărători. Tot din formație pe 3 șiruri, A plasat pe centru, B lateral stânga, C pe colț dreapta. La mijloc se află 2 apărători. Primul din șirul B pasează lui A, iar A lui C, după care A execută o fentă spre stânga, se deplasează spre coș, primește mingea de la C, aruncă la coș și trece la coada șirului C. C recuperează mingea, pleacă în dribling spre B și trece la coada șirului B, iar B trece la coada șirului A. Ca apărători trec pe rând toți jucătorii.

Blocaj – ieșire din blocaj – finalizare

Ex. 1

Blocaj la un apărător care se deplasează (blocaj la încrucișare).

Ex. 2

Blocaj la jucătorul fără minge executat de cei 3 jucători din afară, care de obicei asigură echilibrul defensiv.

Ex. 3

Jucătorul 1 execută blocaj – plecare din blocaj și finalizare. Jucătorul 3 pasează mingea jucătorului 1, simulând aruncarea la coș din săritură.

Ex. 4

Combinații de blocaj efectuat între jucătorii pătrunzători. Jucătorul 3 care a efectuat depășirea poate arunca la coș sau angaja pe jucătorul 1 care dublează. Apărătorul A și B vor efectua schimbare de adversar.

IV.3 Efectuarea experimentului: probe de control

Pentru verificarea experimentului am folosit următoarele probe de control tehnico-tactice

1. „ Dă și du-te" cu apărător semiactiv.

Pasă la coechipier – coborâre spre coș – reprimirea mingii – aruncare la coș din alergare. Eficacitatea acțiunilor este dată de numărul de coșuri înscrise din 10 aruncări.

2. „1*1" în atac.

Joc „1*1" (atacant – apărător) se înregistrează acțiunile reușite dintr-un număr de 10 încercări acordate.

3. Aruncări din săritură de la 3 m cu apărător inactiv.

Dintr-un număr de 10 încercări se notează numărul de reușite.

4. Aruncări libere.

Din 12 încercări se notează numărul de reușite.

Experimentul a început la 10 octombrie 2007. Prima testare a fost susținută în semestrul I pe 10 octombrie 2007. Odată cu această testare au fost făcute și datele antropometrice. Ultima testare a fost susținută pe 3 mai 2008 semestrul II. Probele specifice tehnico-tactice s-au dat în sală.

IV.4 Interpretarea datelor

Toate datele au fost înregistrate și centralizate în tabele și anexe.

– date antropometrice:

TABEL NR. 1

CONCLUZII

Pornind de la tema lucrării „Studiul privind crestera eficientei procedeelor de aruncare la cos in jocul de baschet la o echipa de baschet reprezentativa de liceu" și analizând rezultatele obținute, am ajuns la concluziile următoare:

S-a imbunătățit procentajul aruncărilor din acțiune și a aruncărilor libere pe durata jocului indiferent de structura echipei din teren.

Fiecare jucător acționează, după regulile tehnico-tactice individuale și colective învățate.

S-au însușit cunoștințele cu privire la desfășurarea jocului rapid, pe contraatac, a apărării om la om pe jumătate de teren și pe tot terenul și a regulamentului de baschet.

S-a îmbunătățit procentajul aruncărilor la coș din dribling, alergare și săritură în condițiile unei apărări normale și agresive și procentajul aruncărilor libere.

S-au aprofundat cunoștințele cu privire la sarcinile de joc pe posturi a fiecărui jucător.

S-au îmbunătățit relațiile de joc lucru observat din evoluția echipei în competițiile din ultima perioadă a pregătirii;

Contactul permanent cu desfășurarea competițiilor a dus la formarea modelului de echipă, a jucătorului și al jocului;

Victoriile și înfrângerile s-au analizat cu calm și luciditate, atitudinea corectă în fața victoriei sau a înfrângerii, reflectând valoarea muncii de educație și pregătire psihologică desfășurate în antrenamente;

S-a trecut peste starea de oboseală care apare în timpul efortului;

S-a folosit și se folosește în continuare un număr mare de exerciții pentru acțiunile tehnico-tactice individuale și colective de atac și apărare în primul an de instruire;

Prin rezultatele de la cele două testări se observă că grupa experiment a progresat pe parcursul experimentului;

În procesele instruirii tehnico-tactice, folosind jocurile pentru învățarea acțiunilor tehnico-tactice, lecția de antrenament a devenit mult mai atractivă.

Am căutat și în mare măsură am reușit ca jocurile să fie cu temă, ceea ce s-a învățat în lecția de instruire tehnică și tactică să se aplice în cadrul jocului sau în condiții apropiate de joc;

Baza materială a constituit un factor important a saltului valoric al echipei. Folosirea mingilor a ușurat mult însușirea procedeelor tehnice și acțiunilor tactice în joc.

Verificarea subiecților în cadrul jocului pe un parcurs mai lung are două vantaje:

verificarea făcându-se în timpul jocului determină elevul să-și îmbogățească

continuu cunoștințele, deprinderile și priceperile;

lecțiile de antrenament au devenit mult mai atractive și mai eficace.

Propuneri

Să se folosească sistematic un număr mare de exerciții privind acțiunile tehnico-tactice individuale și colective de atac și apărare, urmărind siguranța în execuție și finalizarea acestora.

Să se mărească numărul de întreceri baschetbalistice în scopul asigurării unui număr mare de copii, știut fiind că întrecerea îi caracterizează pe aceștia, în lecțiile de antrenamente să se folosească mijloacele educației fizice și sportului realizându-se legătura dintre pregătirea fizică și cea tehnico-tactică. Copiii să fie angrenați într-o competiție care să le țină treaz interesul de-a lungul întregului an competițional.

Să se folosească mijloace audio-vizuale prin vizionarea jocurilor de baschet indiferent de categoria de vârstă.

Să li se insufle copiilor plăcerea de a juca baschet în timpul liber și de a fi ei înșiși în stare să organizeze mini-competiții la nivelul terenurilor de baschet. In lecțiile de educație fizică profesorul să-i depisteze de la vârste fragede pe elevii cu aptitudini pentru jocul de baschet și să-i îndrume spre echipa reprezentativă a școlii și spre cluburile sportive școlare de profil.

BIBLIOGRAFIE

1. Șt. Ionescu, C-tin Dârjan, Instruire și performanță în baschet la copii și junior, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1997

2. L. Vasilescu, Baschet, bazele tactice – Ed. Sport- Turism, București, 1983

3. C. Negulescu, Baschet. Baze generale ale metodicii predăriI, Ed. Fundației „România de Mâine", București, 2000

4. Gh Luca, D. Pavelescu ,Baschet, Ed. Universității Al. Cuza, Iași, 1998

5. A. Hrișcă, C. Negulescu, Baschet. Tehnica și tactica individuală. Metodica învățării, Ed. Sport-Turism, București, 1981

6. Federația Română de Baschet, F.R. Baschet magazin – martie-aprilie, 2004

7. Nicu Alexe, Antrenamentul Sportiv Modern, Editura „Editis" ,București, 1993,

8. Aristeia Hrisca, Teodora Predescu, Constantin Dârjan, Baschet la copii și juniori, Editura Sport-Turism, București, 1985

9. Victor Zvezdin, Mihai Zabulica, Gheorghe Luca, Baschetul în școală, Editura „Junimea”, Chișinău, 1993

10. Aristeia Hrisca, Teodora Predescu, Învățarea jocului de baschet, Editura C.N.E.F.S., 1992

11. Corneliu Negulescu, Florentina Popescu, Alina Moanță, Cosmin Preda, ,Metodica învățării și perfecționării tehnicii și tacticii jocului de baschet, A.N.E.F.S., 1997

12. Paul Fiedler, Metodica educației fizice și sportului, Editura Universității „Al. I. Cuza", Iași, 2005

13. Dan Pavelescu, Baschet. Curs – Pregătire specializată într-o ramură sportivă, Editura Facultății de Educație Fizică și Sport, Iași, 2001