Studiul Privind Continutul Tehnico Tactic al Pregatirii Si Selectiei la Juniori Ii

STUDIUL PRIVIND CONȚINUTUL

TEHNICO-TACTIC AL PREGĂTIRII ȘI SELECȚIEI LA JUNIORI II (15-16 ANI)

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

1.1. PREZENTAREA TEMEI

– PROBLEMATICA CERCETĂRII ȘI REFLEC-TAREA TEMEI ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE – MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

De la apariție și până în prezent, jocul de fotbal a parcurs o lungă perioadă de dezvoltare și progres, fapt ce a dus la crearea unui spirit competitiv de înaltă clasă, cu puternice tendințe de afirmare în ierarhia internațională.

Având un puternic efect legat de activitatea sportivă, jocul de fotbal, datorită formelor de instruire, din ce în ce mai perfecționate, bazate și pe aportul științelor generale și speciale (fiziologie, biologie biomecanică) a atins un înalt grad de dezvoltare.

Urmărind problemele acestui joc din punctul de vedere al performanței, remarcăm tendințe de sporire a preocupărilor specialiștilor pentru eșalonul de copii și juniori. Prefigurarea modelelor dale juniorilor au un rol deosebit în dezvoltarea și perfecționarea fotbalului. Lupta dintre atac și apărare a determinat schimbări ale sistemului și a creat un stil nou de joc. Acesta la rândul său a provocat modificări în structura și conținutul procesului instructiv-educativ în general, și al antrenamentelor propriu-zise în special. Cerințele de practicare a unui joc rațional, lipsit de hazard și întâmplare au influențat tehnica și tactica. Forțele au fost mai bine repartizate pe toată suprafața terenului de joc.

Eforturile pentru calitate, în orice domeniu de activitate, sunt dependente de valorificarea maximă a tot ce este nou pe plan științific și tehnologic.

Marile performanțe depind de o serie de factori: pe de o parte de structura sportivului, iar pe de alta de gradul de motricitate cât mai complex, rezultat din dezvoltarea corectă a calităților motrice de bază și a celor specifice.

Printr-o selecție optimă și o pregătire specifică de lungă durată, s-a ajuns la concluzia că sportivii care au cele mai bune rezultate la o disciplină dată, au anumite asemănări în ceea ce privește structura somatică, motrică, funcțională și psihică ceea ce înseamnă că aceste structuri trebuie să servească drept model și celorlalți sportivi.

Cu ajutorul acestei teme, încercăm să stabilim conținutul tehnico-tac-tic al selecției la nivelul juniorilor II, cuprinzând unele aspecte care au stat mai puțin în atenția specialiștilor domeniului.

Pentru reușita selecției (a acestui proces de însemnătate majoră) este necesar ca, pe de o parte, să se cunoască calitățile motrice ale sportivului respectiv, iar, pe de altă parte, cei propuși selecției să posede acele calități la un nivel cât mai ridicat, cunoscând că unele din acestea sunt perfectibile prin antrenament, iar altele mai puțin.

Selecția este cea care decantează în timp valorile. Orice profesionist, oare poate să pretindă cunoașterea tuturor secretelor fotbalului fără a fi edificat asupra primelor forme de selecție la copii și juniori?

Selecția este un capitol de mare ținută științifică și ea nu trebuie bagatelizată prin rutină, printr-o tratare superficială, ce va conduce la un inevitabil eșec pe viitor. Acest domeniu implică o mare strategie, un spirit de observație deosebit, de prospectare creatoare, de răbdare pedagogică. Selecția este permanentă deoarece continua creștere a indicilor funcționali și biomotrici cer: permanentizarea ei, perceperea continuă a adaosurilor de orice fel.

Dezvoltarea și perfecționarea jocului juniorilor generează apariția unor modele de structură și modalități de funcționare corespunzătoare. În acest sens exigența selecționărilor trebuie să fie foarte mare de la început. Nu este deloc întâmplător faptul că sistemul competițional contribuie în mod esențial la dezvoltarea jucătorilor și echipelor, dar totodată poate fi și un obiectiv proces de selecție.

Selecția nu poate fi numai științifică, ea trebuie să fie și diplomatică, strategică și să reflecte priceperea, intuiția și diplomația selecționerului, căruia trebuie să i se respecte puterea de decizie.

1.2. SCOPUL ȘI IMPROTANȚA PRACTICĂ A LUCRĂRII. GRADUL EI DE ACTUALITATE

Deoarece pregătirea sportivă pentru performanță angrenează eforturi materiale și de timp din partea celor care conduc această activitate, nu toți tinerii pot practica fotbalul de performanță.

Care antrenor ar fi dispus să-ți consume timpul și energia cu sportivii netalentați, al căror progres este anticipat ca necorespunzător? Răspunsul e că numai un antrenor ce nu-și respectă meseria sau are interese pecuniare poate proceda astfel. Nu excludem însă situația în care anticiparea ratei de progres, prognoza performanței, să fi fost greșit făcută.

De aceea, selecția pentru sportul de performanță trebuie să fie un proces bazat pe cât mai multe date obiective, să fie cât mai științific (desigur nu fără a valorifica acel simț empiric pe care-l au unii antrenori, pe baza căruia fac uneori selecții stupefiante, dar care ulterior se dovedesc a fi justificate).

Adesea, în procesul de selecție se pleacă de la un model al campionului, al performerului. Modelul campionului este o sumă de caracteristici esențiale-somatice, funcționale, motrice, psihice, proprii fiecărei ramuri sportive, discipline, probe (post în jocul de fotbal).

Nu este clar, din păcate, care sunt acele caracteristici esențiale sau care nu sunt esențiale. Totuși, unele caracteristici ale campionului sau performerului sunt atât de evidente încât nu pot fi contestate. Astfel criteriul înălțimii corporale este esențial în baschet, criteriul vitezei (sub forme specifice) este esențial la sprinteri, criteriul stabilității posturale este de asemenea esențial la tir, etc.

Se știe că fotbalul de performanță modern (în fotbalul de mare performanță) este constituit fizic în așa zisul “tip atletic” are viteză, are rezistență (aleargă și acoperă o arie mare de teren), are o orientare spațială și un simț al anticipării, cu alte cuvinte o inteligență motrică deosebită.

Unii antrenori consideră că în sistemul mingii, precizia și tăria șutului sunt caracteristici greu perfectibile; oricum ceea ce intenționăm să rezolvăm este că selecția are la bază testarea și anticiparea nivelurilor expectate la caracteristicile esențiale greu perfectibile.

Puțini autori acordă importanța cuvenită învățării motrice (în selecție), iar și mai puțini autori acordă importanța cuvenită testelor care relevă trăsături de caracter și spirit de sacrificiu (renunțare la unele activități distractive, învingerea disconfortului generat de oboseala apropiată epuizării).

Plecând de la aceste realități, apreciez că lucrarea mea are un grad mare de actualitate și că importanța teoretică și practica se înscrie în preocupările de îmbunătățire a metodicii de selecție din punct de vedere tehnico-tactic la nivelul juniorilor II.

După cum am arătat și mai înainte, preocupările actuale ale tuturor antrenorilor și specialiștilor privind fotbalul de înaltă performanță sunt orientate către realizarea actualelor cerințe ale fotbalului modern, printre care se găsește și titlul lucrării mele, cu toate implicațiile de ordin teoretic, tehnic și tactic. Împreună cu aprecierea, analizarea și amplificarea părerilor specialiștilor din mijlocul fotbalului în legătură cu subiectul studiului efectuat, pot afirma că lucrarea de față are un scop bine definit și consider că poate veni în sprijinul antrenorilor de la toate nivelele eșalonului de copii și juniori: cercetarea având o importanță teoretico-metodică pe care în concluzie o susțin.

1.3. IPOTEZELE ȘI SARCINILE LUCRĂRII

Lucrarea mea de cercetare are următoarele ipoteze:

1. – stabilirea potențialului optim tehnico-tactic al juniorului II (15-16 ani);

2. – creșterea și îmbunătățirea nivelului tehnico-tactic al jucătorului de fotbal de 15-16 ani;

3. – cunoașterea în amănunțime a domeniului și edificarea unor teste și probe care să realizeze eficiența practică a viitorului specialist.

Sarcinile propuse în cadrul studiului sunt:

1. – studierea și analizarea unui bogat material bibliografic;

2. – asistență la acțiunile de selecție a unor cluburi sportive (Viitorul Craiova, Extensiv Craiova, Petrolul Stoina, CSS Vâlcea);

3. – convorbiri și discuții cu subiecții și antrenorii;

4. – organizarea și desfășurarea selecției din punct de vedere tehnico-tactic (observații, înregistrări, fișe și tabele centralizate, aplicarea de chestionare în scopul obținerii unor date cât mai concludente);

5. – prelucrarea și interpretarea observațiilor și datelor recoltate;

6. – redactarea concluziilor și propunerilor personale în ideea îndeplinirii ipotezelor de cercetare.

CAPITOLUL 2

FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODICĂ A LUCRĂRII

2.1. NOUTĂȚI ȘI TENDINȚE ÎN JOCUL DE FOTBAL

Evoluția jocului de fotbal cunoaște în zilele noastre o intensă accelerație, sesizabilă la modul concret în ultimii 20 de ani; ani în care efectul pe plan fotbalistic al spiritului de competitivitate sportiv (pe care-l manifestă omul modern) se regăsește în tendința de ierarhizare națională și internațională a valorilor.

Alături de aceste condiții externe, stimulatoare ale dezvoltării sale, fotbalul a evoluat în aceeași măsură și datorită acumulărilor înregistrate în conținutul factorilor săi competenți – pregătirea fizică, tehnică, tactică și psihologică.

Au existat și există preocupări permanente orientate spre însușirea componentelor acestui joc, izvorâte din dorința de a-l face mai rațional, mai eficient și mai spectaculos.

Transformările aduse fotbalului au schimbat de la o etapă la alta aspectul, conținutul și forma de desfășurare. Studiind desfășurarea jocului actual practicat de cele mai valoroase echipe, puține își mai amintesc că a existat o perioadă când fotbalul se practica cu mijloace rudimentare, care îl făceau să se deosebească radical de ceea ce vedem astăzi.

Problemele ridicate de fotbalul contemporan, perfecționat în toate compartimentele sale, sunt mult mai complexe decât altădată.

Schimbările survenite în jocul actual se referă la orientarea și structura lui în ansamblu, pe linii de jucători și posturi precum și dinamismul cu care se desfășoară trecerile din atac în apărare și invers.

Apar diferite sisteme de joc; jucătorii primesc sarcini (unii ofensive, alții defensive, care caută să le împiedice pe primele).

În metodica de pregătire actuală se face simțită mai mult necesitatea studierii și cunoașterii conținutului jocului, problemă ce condiționează “fundamentarea științifică și metodică a bazelor antrenamentului”.

Conținutul jocului trebuie cunoscut atât de jucători cât și de antrenori.

Muncă susținută și competentă a specialiștilor care vizau ameliorarea concepției și sistemului de joc, a mijloacelor și metodelor de antrenament, s-a concretizat într-o evoluție calitativ superioară superioară și verificată prin rezultatele obținute în toate componentele antrenamentului.

Delimitarea conținutului procesului instructiv-educativ pe componente (factori) specializate, având scopuri obiective și mijloace de realizare proprii, au permis specialiștilor o analiză mai amănunțită a acestora. Prin cercetări multidisciplinare pe eșantioane diferite ca vârstă, nivel de pregătire și sex, s-a ajuns la concluzii de valoare ce au permis practicienilor să-și reconsidere unele din procedeele metodice, stabilirea obiectivelor și chiar a mijloacelor de realizare. Acest proces complex a contribuit la o reorientare a întregului sistem psiho-pedagogic prin coborârea vârstei de angrenare a copiilor, ce poate avea ca rezultat benefic mărirea numărului de ani cu maximum de randament.

Concursul, jocul oficial, adevăratul examen pentru evoluarea la un moment dat a nivelului capacității biometrice și tehnico-tactice a fiecărui jucător, deci și a echipei, a demonstrat că nivelul de performanță atins poate fi depășit. Cercetările au condus la concluzia că la un nivel sensibil egal din punct de vedere al capacității fizico-tehnice, învinge echipa cu un bagaj teoretic specific bogat dar în special cu un profil psihologlor de antrenament, s-a concretizat într-o evoluție calitativ superioară superioară și verificată prin rezultatele obținute în toate componentele antrenamentului.

Concursul, jocul oficial, adevăratul examen pentru evoluarea la un moment dat a nivelului capacității biometrice și tehnico-tactice a fiecărui jucător, deci și a echipei, a demonstrat că nivelul de performanță atins poate fi depășit. Cercetările au condus la concluzia că la un nivel sensibil egal din punct de vedere al capacității fizico-tehnice, învinge echipa cu un bagaj teoretic specific bogat dar în special cu un profil psihologic genetic și dobândit superior echipei adversare.

Acesta a fost momentul, poate crucial, când psihologii, pedagogii, metodiștii, dar și antrenorii au ajuns la unanima concluzie și convingere că fiecare componentă a antrenamentului are și trebuie să se bazeze pe conținutul psihologic specific. Explicația este cât se poate de logică, deoarece mobilul procesului instructiv-educativ este însăși ființa umană dotată cu calitatea biologică esențială: inteligență – gândire.

Unele școli de fotbal și echipe cu tradiție, unele personalități remarcabile în fotbal, au descoperit din necesitate zone insuficient exploatate printre componentele jocului și a procesului de antrenament pe care le-au valorificat într-o manieră creatoare.

Mișcarea permanentă și jocul fără minge sunt foarte importante în realizarea dinamicii unui sistem sau concepții de joc; realizează un profund caracter anticipativ capabil în orice moment să aducă jucătorul în posibilități concrete și eficiente.

Jocul în atac se compune din acțiuni cu minge și acțiuni fără minge, iar în apărare din acțiuni de recuperare a mingii și acțiuni de organizare a apărării.

La început duelul dintre atac și apărare s-a manifestat sub forme primitive, ca rezultat al lipsei de organizare, dar, încet, încet, în funcție de exigența factorului spectacol, au sporit exigențele de raționalizare, standardizare și optimizare a pregătirii.

Caracteristicile principale ale jocului de fotbal contemporan ar fi:

– dinamism și solicitări la efort în special pe componente de intensitate;

– disponibilitățile factorilor de certă valoare, la multiplele faze de joc prin treceri rapide din apărare în atac și invers, pe baza unor eforturi mari fizice și psihice;

– exerciții rapide și eficiente (creșterea continuă a vitezei de joc exprimată prin accelerări în special prin fazele de finalizare);

– acțiuni individuale și colective bine concepute care evidențiază creativitatea, concepția, gândirea practică, decizia și angajarea responsabilă a jucătorilor;

– permanenta integrare între zonele, liniile și posturile din echipă, solicitând jucători polivalenți, capabili să participe eficient la toate fazele și acțiunile de joc;

– atitudini și mentalități ale jucătorilor, responsabile și angajate care evidențiază clase profesionale;

– mare varietate în modul de a acționa al echipei și jucătorilor, soluții originale în combinarea mijloacelor în cadrul concepției și sistemului, care devin proprii fiecărei echipe și care sunt mult mai elastice, pretându-se la adaptări creatoare.

Stadiul actual al fotbalului va fi depășit în viitorii ani. Fotbalul de performanță a încetat de mai multă vreme să fie o activitate de agrement.

Antrenamentele și jocurile s-au transformat în activități responsabile, care solicită un mare efort (travaliu fizic și psihic, în cadrul căruia capacitatea de a suporta efortul și lupta sportivă, voința de a lupta cu tine însuți pentru autodepășire sunt puse la grele încercări).

Referitor la arbitraj, ultimele modificări de regulament vin în ajutorul creșterii și aprecierii fazelor de joc. Aplicarea largă, extrem de largă a avantajului, păzirea cu strictețe a regulii privind ofsaidul, împiedicarea jocului cu mâna de către portar la mingile trimise de coechipieri cu piciorul, stăvilirea cu strășnicie a antijocului și a practicilor obstrucționiste sunt măsuri foarte eficace. Regulile jocului nu trebuie să fie statice sau rigide. Ele urmează în mod judicios evoluția vremurilor și se străduiesc să se adapteze dezvoltării jocului.

2.2. SELECȚIA

Performanțele obținute, experimentele, teoretizările i-au determinat pe specialiști să stabilească pe parcursul anilor un număr de componente ale antrenamentului care reprezintă în fond conținutul procesului instructiv-edu-cativ. Numărul acestora a crescut odată cu aprofundarea științifică, cu ajutorul unor științe cum ar fi psihologia, pedagogia, sociologia, farmacologia, cibernetica și altele.

Caracteristicile generale ale tuturor au fost considerate:

– instrumente de acționare la îndemâna antrenorilor și a corpului tehnic;

– permanenta lor prezență pe parcursul stadiilor de instruire și educarea elementului uman selecționat pentru performanță.

În consecință ne punem următoarea întrebare: nu lipsește în contextul prezentat, din rândul componentelor antrenamentului, o verigă ce îndeplinește cele două caracteristici, și anume SELECȚIA? Selecționăm? Când? Cum? Pe cine? Ce mijloace folosim?

Obținerea performanței nu poate fi concepută fără actele selecției, de la începutul pregătirii, pe toată durata ei și chiar în timpul stadiului superior al măiestriei. De calitatea selecției inițiale și a celei efectuate pe toate treptele pregătirii va depinde randamentul muncii depuse în relația antrenor-jucător-echipă, respectiv îndeplinirea obiectivelor de instruire și performanță, eșecurile și pierderile.

În urma cercetărilor la nivel mondial, s-a ajuns la concluzii, care, folosite în mod rațional, au condus la impunerea unui sistem unic de selecție, sistem care rămâne perfectibil în continuare. Acest sistem condiționează toate fazele selecției la diferite vârste. El evidențiază prin rezultatele sale exprimate prin norme, valoarea posibilităților corpului uman, aptitudinilor motrice generale și speciale ale celor aflați în procesul de selecție.

Sunt normele și probele absolute? Nu putem vorbi de absolutizarea lor deoarece potențialul biometric al organismului uman este într-o continuă explozie de date noi revelatoare.

Organismul uman este într-un proces continuu perfectibil, depășirea multor limite care se credeau inaccesibile datorându-se ridicării procesului de pregătire fizică la un înalt grad de conștiință.

Totuși o limită trebuie să existe! Cine ajunge mai repede la ea? Bineînțeles că numai cine studiază acest domeniu. Creșterea continuă a performanțelor este unicul mijloc care demonstrează că activitatea justificată devine oponajul antrenorilor și tehnicienilor. Din acest motiv este necesar să ridicăm studiul și cunoașterea științelor la rang de crez al activității profesionale.

O selecție justificată va justifica oricând material investițiile făcute de cei în drept pentru creșterea valorică pe plan mondial a nivelului performanțelor fotbaliștilor noștri.

În practica de până acum nu puține au fost cazurile în care o bună parte dintre copiii selecționați pentru practicarea fotbalului au fost eliminați după o activitate de 3-4 ani, timp în care rentabilitatea muncii depuse, a energiilor psihice și fizice consumate, au rămas pentru aceștia fără rezultatul scontat.

Ne putem consola cu gândul că acest fenomen este propriu procesului de selecție? Desigur că nu vom fi de acord. Cercetând cauzele, vom ajunge la concluzii interesante în contextul pozițiilor interdisciplinare.

O primă problemă este stabilirea vârstei potrivite pentru orientare și selecție. Pe plan mondial se selecționează la vârsta copilăriei mici. Primii ani de viață au rol determinant în dezvoltarea ulterioară a calităților fizice, psihice și intelectuale. Unii specialiști susțin că perioada cea mai favorabilă de învățare a deprinderilor tehnice este cea între 9 și 14 ani.

J.Pioget afirmă că: “Dezvoltarea percepției senzoriale coincide cu afirmarea capacității de a aprecia distanța și timpul, care apare în jurul vârstei de 8-9 ani, iar aprecierea vitezei și accelerației corpurilor pe traiectorie spre vârsta de 11 ani”.

Studiile cercetate, trimiterile la cele mai actuale concluzii și rezultate interne și internaționale, ne dezvăluie incontestabil conjugarea dintre aspectul psihologic și aspectul proxiologic ale procesului denumit “selecție”, a cărei sferă cuprinzătoare se relevă în următoarea definiție: “selecția psihologică este demersul științific prin care se realizează cunoașterea particularităților psihologice ale copiilor, adolescenților sau tinerilor și corespondența acestora cu cerințele precis delimitate ale unei activități (pentru fotbal)”. Selecția implică alegerea celor mai bine dotați pentru activitatea de performanță după criterii optime stabilite.

De regulă, selecția operează asupra juniorilor în așa fel încât îi stabilește domeniul de activitate pentru întreaga viață performanțială. Este etic și eficient? Nu.

În mod obișnuit se practică selecția pentru o anumită disciplină, antrenorii fiind aproape convinși că și-au reținut elementele cele mai de perspectivă, neglijând complet aspectele privitoare la orientare.

Dacă selecția este alegerea elementului uman potrivit pentru fotbal, orientarea însă este alegerea ramurii sportive în raport cu disponibilitățile individului.

În cazul selecției definitive timpurii pentru o ramură de sport, responsabilitatea morală pentru destinul sportiv al copilului sau adolescentului este deosebit de mare și însoțită de riscuri ce-l privesc direct mai ales pe el, pe sportiv, și mai puțin pe antrenor.

Cercetătorii români susțin că psihomotricitatea crește intensiv între 6 și 10 ani, iar între 10 și 16 ani procesul continuă normal în condițiile practicării sistematice, în cazul nostru, a jocului de fotbal.

Revenind la problema orientării sportive trebuie să recunoaștem că unele prevederi ale materialelor metodice de a realiza mai întâi o bază de pregătire generală și mai apoi dirijarea spre un anumit sport, par să fie uitate, cu precădere pentru jocurile sportive.

Cluburile polisportive pot realiza în condiții optime orientarea în urma unei perioade cu program general de pregătire (chiar dacă au venit pentru un anumit sport). Antrenorii observându-i, stimulându-i după un anumit timp (3 luni) în care diferențele de pregătire fizică și tehnică s-au mai nivelat, folosind tehnica psihodiagnozei, pot trece la selecția propriu-zisă pentru fotbal, evitând în mare măsură pierderile umane cu consecințe uneori ireversibile.

În vederea selecționării viitorilor fotbaliști de performanță prima măsură este, deci, identificarea celor dotați pentru această activitate.

O altă problemă o constituie cadrul organizatoric necesar pentru asigurarea bazei de masă a performanței fotbalistice.

În practica curentă selecția se operează pe trei etape:

selecția inițială;

selecția secundară;

selecția finală.

Selecția inițială (prima treaptă) are un caracter de investigație complexă și urmărește să stabilească aptitudinea sau implitudinea copiilor pe criteriul sănătății și dezvoltării fizice.

Starea de sănătate se va stabili printr-un examen clinic pe aparate cât mai complet. În cazurile în care se ivesc probleme pe care medicul sportiv nu le poate rezolva singur, se va recurge la consultul specialiștilor din policlinică și la diversele laboratoare, necesitate de fiecare caz în parte, pentru elucidarea diagnosticului și precizarea compatibilității sau incompatibilității practicării sportului de performanță. În cazul stării funcționale interesează integritatea funcțională: endocrino-metabolică, neuromusculară, neuropsihică, hepato-renală, hematologică, cardiorespira-torie (dintre toate organele și sistemele, aparatul cardiovascular și cel respirator sunt cele care se adaptează cel mai repede la efortul fizic).

Selecția secundară (a doua treaptă) urcă în perioada adolescenței când se poate constata destul de obiectiv prezența unor aptitudini specifice unei ramuri sportive (orientare în diverse situații, organizarea activității motrice, independența rezolvării, sarcinilor alese, precizia și rapiditatea execuției, spirit de cooperare, participare efectivă, motivație, spirit de observație).

Selecția finală (a treia etapă) pentru sportul de performanță, conform normelor și probelor de control ale F.R.F. și a criteriilor alcătuite după modelele de jucători și echipe de nivel național.

La aceste trei trepte se adaugă selecția diferențială intermediară sau permanentă pe care o efectuează antrenorul în cadrul fiecărei trepte și constă din alegerea jucătorilor care în săptămâna respectivă prezintă indici superiori colegilor lor, sau care corespund exigenței antrenorului pentru jocul oficial care urmează.

Contradicțiile dintre aptitudini și dinamica personalității atrage atenția că ne aflăm în fața unei limite sau dificultăți metodologice, deoarece selectarea numai pe baza criteriilor aptitudinale fizice și motrice, nu poate satisface exigențele unui demers științific. De aceea în procesul selecției trebuie luate în considerare și criteriile psihologice privind structura și dinamica personalității jucătorului.

O altă limită sau dificultate este creată de contradicția dintre selecția timpurie a jucătorilor și maturizarea relativ târzie a personalității lor. Pentru aceasta trebuie respectate trei reguli metodice:

– înțelegerea justă a caracteristicilor psihologice ale diferitelor vârste și a limitelor de vârstă ale unor funcții psihice și trăsături ale personalității (dacă gândirea logică se dezvoltă în jurul vârstei de 12 ani, este inutil să insistăm mai timpuriu pentru instruirea tehnică);

– schimbarea de pantă din personalitatea adolescentului (dinamica unor trăsături caracteriale, atitudinale, motivaționale) impune un nivel superior de pregătire psihologică și pedagogică din partea antrenorilor. Competiția – jocul oficial, solicită diferite grade de responsabilități adolescentului selecționat, îi solicită maturitatea de gândire, capacitatea de decizie, stăpânirea de sine și echilibrul afectiv, pe care în alte domenii de activitate abia le găsim prezente la oamenii formați și experimentați;

– sportul de performanță solicită calități psihice adecvate competiției, o atentă organizare și conducere a pregătirii psihice a copiilor și adolescenților în direcția maturizării timpurie a unor calități, prin acțiune, metode și tehnici adecvate.

A treia dificultate este de ordin metodologic și este exprimată prin contradicția dintre caracterul analitic și examenul psihodiagnostic și caracterul complex al personalității juniorului. O cunoaștere deplină reclamă obligatoriu corelarea datelor examinării psihologice cu studiul conduitelor și rezultatelor din activitatea școlară, sportivă, socială și familială, din timpul liber.

Ultima dificultate sau limită în selecție este dată de ordin motivațional. Este exprimată în contradicția dintre caracterul benevol al practicării inițiale a fotbalului și marea răspundere a performerului.

Pentru o selecție cât mai eficientă ar trebui identificată capacitatea individuală de a progresa rapid în însușirea aptitudinilor necesare marilor performanțe.

Condiții pentru o selecție deosebită:

concepție clară despre selecție – motivare științifică;

criterii clare pentru depistarea calităților;

sistem de probe și teste pe criterii de vârstă;

sistem competițional intern și internațional adecvat.

Privind selecția și orientarea copiilor în fotbal, specialiștii domeniului au diverse păreri. Profesorul Constantin Ardeleanu era de părere că în selecție trebuie să urmărim:

– copiii au calități fizice deosebite;

– fără control medical selecția poate fi inutilă;

– să se facă în perspectivă;

– să țină cont de vârsta biologică;

– să deducem dacă cei posibil selecționați corespund următoarelor condiții:

să pot

să știu

să vreau.

Cele mai complete trăsături sunt cele care se obțin defalcat.

Cele medicale se referă la starea de sănătate, cele fizice se referă la încadrarea în model, cele tehnice se rezumă în prima fază la susținerea lor după care urmează o perioadă scurtă de pregătire în vederea înregistrării posibilităților de progres.

În probele tehnice și tehnico-tactice se recomandă ca, în general, execuțiile să se facă în condiții cât mai apropiate de joc. Aspectele esențiale în tehnică le constituie dezvoltarea simțului mingii și al distanței.

Probele și normele date de F.R.F. sunt de natură fizică generală și de natură tehnică. Prin ele ne putem da seama de gradul de complexitate al copilului. Este firesc ca testările tehnice să se facă în condiții cât mai apropiate de joc, dar în același timp factorul fizic să nu fie neglijat.

Având în vedere problematica descrisă mai sus putem afirma din nou că pe lângă caracterul științific al selecției, diplomația, strategia, priceperea și intuiția antrenorului (selecționerului) au un rol important, succesul dând încredere în forțele proprii și fiind un argument pentru reușită.

2.3. PARTICULARITĂȚI DE VÂRSTĂ ȘI MORFOFUNCȚIONALE ALE JUCĂTORILOR DE 15-16 ANI

În jurul vârstei de 15-16 ani, tinerii încep să se apropie ca dezvoltare de adulți. Se intensifică creșterea în înălțime și creșterea masei musculare. Dacă până la 12 ani corpul copilului a crescut global, într-un ritm moderat, la vârsta de 15-16 ani corpul începe să crească brusc și dă un aspect fusiform.

Această perioadă de creștere este urmată de o stabilitate relativă în perioada de 16-18 ani, când dezvoltarea scheletului se termină în mare parte și se continuă cu creșterea intensivă a organelor interne și a țesutului muscular.

Indicele de armonie biocromial și biotrohonterial se pozitivează iar toracele se dezvoltă mai mult decât bazinul.

Trebuie să se aibă în vedere că acum apar punctele de osificare (articulația tibiotorsională nu este încă osificată).

De aceea în pregătirea juniorilor la această vârstă se vor folosi multe exerciții pentru formarea corectă a deprinderilor motrice de lovire.

Creșterea în greutate este determinată de mai mulți factori, fiind la baza procesului de dezvoltare.

Luând în considerare datele reieșite din cercetările specialiștilor, indicele de greutate și înălțime se prezintă astfel:

Greutatea

Înălțimea

La vârsta de 16 ani, dezvoltarea musculaturii este rămasă în urmă în comparație cu dezvoltarea sistemului osos (de abia la vârsta de 18 ani musculatura începe să ajungă din urmă dezvoltarea scheletului, moment în care lucrul de forță poate fi intensificat).

Dezvoltarea greutății se face pe seama scheletului, a musculaturii, țesutului adipos și a organelor interne.

Dezvoltarea aparatului cardio-vascular – în timpul efortului aparatul cardio-vascular este supus unui mare efort. Inima poate transporta până la 30-40 de litri de sânge pe minut. Începând de la naștere până la adolescență, creșterea inimii se face treptat și nu numai în greutate ci și în volum.

Variațiile frecvenței și tensiunii arteriale la vârsta de 14-16 ani sunt:

– pulsul – 85-90 de bătăi pe minut;

– tensiunea arterială: – maximă în mm Hg – 100-110;

– minimă în mm Hg – 60-70.

Pe măsură ce tânărul înaintează în vârstă și crește în volum inima și puterea de pompare a acesteia este mai mare.

Crescând volumul inimii se observă o scădere a frecvenței pulsului care se apropie de datele adultului. Treptat, la vârsta de 15-16 ani, cordul începe să aibă volumul și greutatea apropiată de a adultului.

Gradul de antrenament, condițiile de desfășurare a competițiilor, starea lor emoțională are ca rezultat revărsarea unei cantități de adrenalină, care mobilizează rezervele de glucide. Ca urmare glicemia crește și de aceea la sfârșitul jocului ea se găsește în sânge în cantități mai mari decât în repaus.

Acest lucru demonstrează încă o dată rolul sistemului nervos în mobilizarea rezervelor energetice.

În timpul jocului se observă și alte modificări biochimice ale sângelui cum ar fi scăderea sărurilor de sodiu, a rezervelor alcaline, etc.

Dezvoltarea aparatului respirator – în jurul vârstei de 15-16 ani, capacitatea vitală se găsește la un nivel mediu.

Paralel cu dezvoltarea capacității vitale se dezvoltă și căile respiratorii superioare, precum și țesuturile pulmonare. Pe măsură ce plămânul are o absorbție mai mare de oxigen, poate să susțină mai bine efortul fizic.

Dezvoltarea toracelui este strâns legată de creșterea organismului. Pe măsură ce creșterea în înălțime se termină și se dezvoltă masa toracică, indicele Erisman (reprezintă diferența dintre perimetrul toracic și jumătatea înălțimii) se pozitivează ajungând în jurul vârstei de 19 ani la 8 cm.

Redăm mai jos evoluția capacității vitale:

Datorită capacității vitale și a elasticității toracice, frecvența respiratorie se micșorează iar absorbția de oxigen este mai bună:

– 15-16 ani – frecvența respiratorie: 18

– absorbție de oxigen: 340 cmc/hkg

Dezvoltarea sistemului nervos – evoluează morfologic centrul cortical și analizatorul motric.

Se intensifică frecvența de analiză și viteză a scoarței cerebrale, se dezvoltă procesul de inhibiție. Viteza formării diferențierilor crește, iar reflexele condiționate, formate, se sting mai lent.

Funcțiile celui de-al doilea sistem de semnalizare domină pe primul.

Începând din jurul vârstei de 15 ani, după Forfel, capacitatea motrică poate atinge un nivel înalt deoarece se pot forma stereotipuri dinamice, mai perfecționate, în analizatorul motric. La această vârstă mai persistă într-o oarecare măsură slăbiciunea proceselor de inhibiție față de puterea proceselor de excitație.

Datorită acestui fapt, uneori, pe la vârsta de 15-16 ani, unele mișcări au un caracter brusc, activitatea motrică fiind excesivă.

Încep să se contureze tot mai pronunțat trăsăturile individuale specifice timpului de activitate nervoasă superioară.

Particularitățile tipologice manifestate în comportament cu o influență evidentă asupra rapidității formării durabilității deprinderilor motrice asupra capacității generale de efort, asupra rapidității apariției oboselii, asupra calităților de voință și a altor trăsături de caracter.

Particularități psihologice – vârsta de 15-16 ani din punct de vedere psihologic nu este încă conturată în contextul dezvoltării generale.

Tinerii manifestă hotărâri deliberate; aceste manifestări sunt agitate, iar neliniștea domină comportamentul. Momentele de oboseală se întrepătrund cu reacții impulsive și cu dificultăți de concentrare.

Se dezvoltă interesul pentru situații de adaptare socială. Se formează păreri personale, crește interesul pentru problemele abstracte și de sinteză.

Este faza de intensă dezvoltare a intereselor pentru ceea ce se petrece împrejur. Se manifestă dorința de afirmare personală.

Modificările excreției – se manifestă prin modificarea compoziției urinei și transpirației. Modificările sunt cauzate de intensitate, durata efortului și condițiile atmosferice.

La analiza urinei se observă o cantitate crescută de săruri, în special cloruri, albumină, acid lactic, etc.

Acestea sunt urmare a efortului mare, aprovizionării insuficiente cu oxigen și acidității sângelui. De aceea, datorită eliminării tuturor acestor substanțe catabolice, rezultă o scădere vizibilă în greutate a jucătorilor.

Modificările circulației – sunt influențate atât de procesul de antrenament cât și de intensitatea jocului și postul pe care-l ocupă în echipă. Dintre caracteristicile principale se observă:

– media pulsului este de 120 de bătăi/minut, iar tensiunea maximă și diferențială crește cu 40 mm Hg;

– creșterea tensiunii arteriale maxime de la 120 la 160-200 mm Hg;

– după 4-6 ore de la sfârșitul jocului, frecvența cardiacă revine la valorile inițiale.

2.4. UNELE ASPECTE PRIVIND EVOLUȚIA TEHNICII ȘI TACTICII ÎN JOCUL DE FOTBAL

Ca în orice ramură de sport, și în fotbal tehnica ocupă un loc de bază în pregătirea multilaterală a fotbalului.

Prin tehnica jocului de fotbal se înțelege ansamblul mijloacelor (structuri motrice specifice) în formă și conținut (efectuate rațional și economic) prin intermediul cărora jucătorii realizează pe de o parte acțiunile cu mingea (controlul, circulația acesteia și marcarea golurilor), iar pe de altă parte acționarea fără minge în relația atacant apărător în vederea cooperării eficiente și raționale pentru atingerea scopului urmărit (în atac marcarea golului, în apărare împiedicarea adversarului să marcheze și intrarea în posesia mingii).

În jocul de fotbal, tehnica are anumite particularități care o deosebește de tehnica celorlalte jocuri sportive

Tehnica este importantă în primul rând prin economismul și eficacitatea acesteia. Nu trebuie înțeleasă în mod izolat, ci în bună măsură condiționată de celelalte componente ale antrenamentului și în special de pregătirea fizică și deprinderile psihomotorii. Este o regulă de bază în pregătirea începătorilor (juniorilor) aceea de a asigura în primul rând disponibilitățile fizice și psihomotrice însușirii tehnicii, care, la rândul lor, presupun un număr mare de repetări. Nedezvoltarea la un nivel corespunzător a capacității de efort, determină dobândirea unei tehnici defectuoase cu efecte ireversibile.

Măiestria tehnică a jucătorului este o condiție de bază a dezvoltării gândirii lui tactice, deoarece tehnica este legată, cu excepția tehnicii portarului, de manevrarea mingii cu picioarele, segmente ale corpului mai puțin îndemânatice. Tehnica influențează în mod prioritar soluționarea situațiilor tactice de joc în condiții de adversitate, cu economie de energie.

Nivelul de pregătire tehnică a unui jucător depinde în mare măsură de nivelul inițial, de experiența motrică a acestuia și nu în ultimul rând de măsurile metodice luate de antrenor.

Însușirea unui bagaj de priceperi și deprinderi în mișcare și acționare asupra mingii provoacă o solicitare superioară a sistemului senzorial (compararea informațiilor interne cu cele externe și raportate la cele verbale) fapt care favorizează învățarea corectă și economică a tehnicii jocului de fotbal.

Aceasta explică de ce durata însușirii și perfecționării tehnicii fotbaliștilor este mult mai mare decât în alte jocuri sportive.

Exercițiile de finețe și subtilitate, numărul mare de procedee tehnice efectuate cu piciorul în condiții foarte variate și în permanență schimbătoare, măresc vizibil nota de spectaculozitate a jocului.

Unii jucători favorizați de experiența lor motrică își însușesc mai ușor tehnica jocului și le rămâne doar să lucreze pentru perfecționarea ei.

Primul element tehnic care a apărut în fotbal, după cum este și firesc, a fost lovirea mingii cu piciorul (cu vârful labei piciorului), o execuție simplă, cât mai apropiată de mișcarea naturală de mers sau alergare.

Mai târziu, pe măsura dezvoltării și perfecționării jocului, a apărut lovirea mingii cu șiretul, cu latul, cu exteriorul labei piciorului, cu călcâiul, etc.

Alături de lovirea mingii cu piciorul, un element important a devenit driblingul (conducerea mingii plus mișcarea înșelătoare) necesar depășirii adversarului în mișcare și care a evoluat de-a lungul timpului mai ales în ce privește viteza de execuție.

Jucătorii de clasă mondială, în competițiile la care participă, cu bogatele lor cunoștințe tehnice stăpânite până la virtuozitate nu caută să se afirme personal, ci valorifică măiestria respectivă în mod creator, pentru soluționarea cât mai eficientă a diferitelor faze de joc.

Virtuozitatea nu include în ea numai execuția unui procedeu tehnic, ci poartă în sine și soluția tactică deosebită care contribuie la utilitatea executării acțiunii în timpul jocului.

Determinată de folosirea piciorului ca element principal în acționarea asupra mingii, tehnica jocului de fotbal se caracterizează prin:

– accesibilitate – prin care se pot satisface preferințele atât ale copiilor cât și ale acelora care optează pentru baza fotbalului de performanță – juniorii;

– tehnica este evolutivă – datorită unor fotbaliști de excepție au apărut execuții în stil personal;

– învățarea absolut corectă a tehnicii de bază;

– pregătirea în condiții diverse (categorii de vârstă, nivel de pregătire, anotimp și stare a terenului);

– suplețe, finețe, subtilitate, precizie, spectaculozitate.

În etapa de învățare a procedeelor tehnice folosite în jocul de fotbal, totul trebuie să poarte amprenta dominării, înțelegând prin aceasta capacitatea organismului de a efectua corect un lucru complex în timpul cel mai util posibil și cu maximum de randament.

Din bibliografia studiată, a reieșit că fotbalul actual, care se desfășoară într-un ritm alert cu schimbări rapide din atac în apărare și invers, pe o parte și pe alta a terenului precum și în adâncime impune ca cerință de bază o bună stăpânire a tehnicii. Jucătorul trebuie să se supună procesului complex de învățare care se bazează pe principiul de la ușor la greu, de la simplu la complex și de la cunoscut la necunoscut.

Caracteristica perioadei actuale în ceea ce privește tehnica se concretizează prin noi posibilități de a realiza scopul propus, marcarea golului, cât mai rapid.

Mentalitatea unor jucători care transformă subtilitățile tehnice într-un scop în sine, trebuie combătută, mai ales când se caută ridicularizarea adversarului și nu realizarea unei sarcini precise de joc.

În ceea ce privește învățarea, ca orice deprindere motrică, tehnica se învață, în cadrul ei urmărindu-se formarea și perfecționarea comportamentelor (motrice și mentale) cele mai raționale și eficiente. Raționalitatea se va referi la respectarea legităților de ordin fiziologic, biomecanic, psihologic, etc., aceasta fiind una dintre condițiile eficienței, dacă i se adaugă aptitudinile superioare dezvoltate și calitățile de ordin intelectual-afectiv și evoluțional al jucătorului.

Întreaga pregătire tehnică are la bază psihologia procesului instructiv:

psihologia învățăturii – ceea ce ține de mecanismele psihocomportamentale ale celui care învață. Timpul de învățare sportivă cuprinde : condiționarea motrică, învățarea motrică, învățarea perceptiv-motrică, învățare inteligent motrică;

psihologia instruirii – ceea ce face antrenorul pentru a-l învăța pe sportiv, ținând seama de: principiile didactice, metode de instruire, metode de motivare și stimulare, metode de educare a sportivilor;

psihologia evaluării – apreciere, notare.

Prin tactica jocului de fotbal înțelegem un sistem de principii, idei și reguli concretizate prin acțiunile individuale și colective, organizate și coordonate unitar și rațional în apărare și atac, valorificând toate capacitățile fizice, tehnice și psihologice în vederea rezolvării situațiilor de joc create de adversari, coechipieri și ambianță, exploatând lipsurile în pregătirea partenerilor de joc și cu scopul final: obținerea victoriei.

În sfera tacticii sunt cuprinse atât laturi ale pregătirii teoretice concretizate în principii, noțiuni, idei și reguli, cât și acțiuni practice sub forma exercițiilor și acțiunilor tactice propriu-zise. De aceea, specialiștii consideră necesară studierea tocmai a acestor elemente care totodată desemnează componentele fundamentale ale pregătirii tactice.

Tactica reprezintă un element esențial în materializarea concepției de joc a echipei, conjugând, în viziunea acestei concepții, eforturile și acțiunile jucătorilor de o manieră militară, în vederea atingerii obiectivului urmărit.

Tactica implică jucătorul mai ales pe plan intelectual și în egală măsură pe cel afectiv și voluntar. Comportarea jucătorului într-o anumită fază a jocului este precedată și însoțită de procese psihice complexe.

Fiecare acțiune de joc, comportament, gest, are în conținutul său comportamente motorii, intelectuale și caracteriale. Înainte de a decide asupra demersului său, jucătorul trebuie să aibă o viziune clară asupra fazei respective de joc, sesizând și analizând situația creată, semnificația ei tactică și perspectivele valorificării ei. În funcție de aceste elemente trebuie să aleagă soluția pentru fructificarea ei.

Procesele psihice care preced opțiunea jucătorului au o accentuată notă de subiectivitate, fiind puternic influențate de personalitatea fiecărui jucător. În raport de propria imagine asupra situației respective, determinată de o sumedenie de factori luați în considerare: poziția partenerilor și a adversarilor, posibilități proprii de valorificare a situației de joc, el trebuie să decidă rapid în legătură cu modul de continuare a acțiunii. Un jucător decis, sigur pe posibilitățile sale, va lupta în continuare cu adversarul direct, dezvoltând acțiunea cu mijloace tehnico-tactice proprii, în schimb altul, care nu-și asumă răspunderea va alege alt circuit pentru desfășurarea acțiunii. Iată deci cum componentele mentale, afective și voluntare (caracteriale) își lasă amprenta comportamentului jucătorului asupra acțiunii tactice în sine.

Perceperea situației de joc, elaborarea planului tactic de urmat și a mijloacelor pentru realizarea lui au semnificații tactice evidente. Ele trebuie să se realizeze în concordanță cu planul tactic al echipei, soluția aleasă respectând principii și norme precise.

Între tehnică și tactică trebuie să existe o corelare perfectă.

De regulă este elementul care produce modificări în jocul unei echipe și manifestă mereu noi pretenții față de execuțiile tehnice ale jucătorilor, de nivelul pregătirii lor fizice.

Tactica se manifestă deci pe planul gândirii creatoare, în scopul valorificării optime a posibilităților jucătorilor unei echipe.

Tehnica are rolul de a materializa această gândire tactică.

Pentru a fi eficientă în acord cu tendințele actuale ale dezvoltării fotbalului, dar și cu disponibilitățile și posibilitățile echipei, tactica trebuie să răspundă la câteva cerințe:

– să fie accesibilă;

– să fie maleabilă;

– să permită trecerea cu ușurință la alte nivele calitative.

Tactica nu poate fi aplicată în joc în mod unitar și eficient decât în condițiile respectării de către jucători a unor principii tactice. În raport cu aceste principii sunt realizate și coordonate eficient acțiunile jucătorilor.

Prin pregătirea tactică trebuie să înțelegem, cu precădere preocuparea pentru educarea și dezvoltarea gândirii jucătorului, capacitatea acestuia de a dobândi cunoștințe și abilități în care un rol deosebit îl are pregătirea teoretică.

Creativitatea a devenit o cerință generală a planificării cu atât mai mult cu cât reușita în competițiile de mare amploare nu se poate asigura fără a include în evoluția jucătorilor elemente noi, originale, de mare eficiență. Cu alte cuvinte, dacă în evoluția lor se mențin aceleași valori tehnice și tactice, proprii unei etape mai mult sau mai puțin îndepărtate ale dezvoltării fotbalului, astăzi, fără a le aduce ceva nou sau chiar creând noi modele nu se asigură premisele ocupării locurilor fruntașe.

Manifestarea capacității creatoare a antrenorilor și sportivilor trebuie înțeleasă ca fiind în strânsă legătură cu nivelul pregătirii teoretice a acestora, cu recunoașterea multilaterală și aprofundată a orientărilor metodice contemporane, a concluziilor cercetărilor metodice din domeniul fotbalului, și în general al antrenamentului sportiv.

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA CERCETĂRII

3.1. PERIOADA ȘI LOCUL DESFĂȘURĂRII CERCETĂRII

Cercetarea a fost efectuată în cadrul secției de copii și juniori a clubului CSS Târgu – Jiu începând cu luna octombrie a anului 2003.

Baza materială a fost formată din:

– teren de fotbal – gazon;

– mingi de fotbal;

– jaloane (10 bucăți);

– portițe (2 bucăți).

Condițiile de desfășurare au vizat în perioada nefavorabilă (ploi, lapoviță) și lucrul pe terenul de bitum cu dimensiuni reduse.

Perioada în care a avut loc cercetarea a fost cuprinsă între 10 octombrie 2003 – 25 mai 2004.

3.2. SUBIECȚII

Eșantionul cercetării a fost format din grupa de juniori născuți între 1.08.1982 – 31.07.1984 (juniori II) formată din 18 jucători (2 portari și 16 jucători de teren).

Această grupă a activat în anul competițional 2003–2004 în cam-pionatul de juniori II, în organizarea Federației Române de Fotbal.

Sportivii care alcătuiesc grupa condusă de profesorul Ticveanu Constantin sunt:

Pănescu Lucian – portar

Isar Mihai Constantin – portar

Pătrășcoiu Cristian – apărător libero

Popescu Marian – apărător central

Bărbuică Marian Gigi – apărător central

Bâzu Bogdan Emanuel – apărător dreapta

Docuță Pantelimon Florin – apărător dreapta

Guță Ionuț Grigorie – apărător stânga

Lăpădatu Nicolae – mijlocaș central

Maricoiu Mihai – mijlocaș central

Alioanei Ion – mijlocaș central

Cristea Alexandru Dumitru – mijlocaș central

Mihail Tiberiu – mijlocaș dreapta

Oiță Marius – mijlocaș dreapta

Vâlceanu Mihai – mijlocaș stânga

Bica Ionuț Gabriel – atacant dreapta

Lăcătușu Liviu – atacant central

Popescu Sergiu – atacant stânga

3.3. METODE DE CERCETARE FOLOSITE

Pentru rezolvarea sarcinilor propuse am folosit următoarele metode de cercetare:

a) Studiul bibliografiei de specialitate.

Problemele selecției din toate punctele de vedere – fizic, tehnic, tactic, sunt probleme ale tuturor care vor să facă parte din sfera lumii fotbalistice.

În actuala conjunctură a fotbalului modern, perfecționarea activității de selecție face obiectul unor lucrări de specialitate a unor lucrări cu caracter statistic de cercetare.

Pentru a reuși să-mi întregesc imaginea conținutului activității de selecție, am studiat și de un real folos mi-au fost materialele de specialitate apărute sub semnătura unor specialiști renumiți. Astfel am preluat numai problematica care a avut directă legătură cu tema lucrării.

b) Metoda observației.

Această metodă, pentru culegerea informațiilor privind aspectele pozitive și negative ale domeniului este necesar să se respecte unele cerințe fundamentale:

– observația să se facă sistematic și ritmic;

– să fie îmbinată cu convorbirea, atât cu sportivul cât și cu alți factori colaterali;

– să nu fie subordonată unor sentimente sau resentimente față de cei observați;

– rezultatul observației să fie consemnat cât mai discret și de preferință nu în prezența celor în cauză.

Am folosit observația sistematică prin care am urmărit aplicarea unor teste alese personal și eficiența unor metode și mijloace proprii.

c) Convorbirea.

Am elaborat o convorbire liberă cu sportivii și antrenorii depistând păreri personale și motivația lor. Am discutat și cu cei care îndrumă primii pași în activitatea sportivă de performanță.

d) Metoda chestionarului.

Pe bază de chestionar cu un număr de 3 întrebări ne-am adresat unui grup de 6 antrenori cu o bogată activitate în muncă la nivel de juniori. Răspunsurile obținute ne-au ajutat să clarificăm diferite optici ale aspectelor teoretice și practice ale metodelor și mijloacelor folosite în selecție.

e) Metoda înregistrărilor.

– tabele cu grupa și antrenorii chestionați;

– tabele cu probele și normele folosite în selecție;

– tabele cu rezultatele obținute de jucători;

f) Calculul statistico-matematic.

A fost realizat pe baza rezultatelor concrete ale sportivilor constatând progresul sau regresul individual periodic al fiecăruia.

CAPITOLUL 4

PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTRODUCEREA DATELOR

4.1. MODELUL JUCĂTORULUI LA VÂRSTA DE 15-16 ANI

Modelul jucătorului de 15-16 ani este:

Dezvoltarea fizică:

– dezvoltarea armonioasă a tuturor grupelor musculare fără atitudini deficiente;

– segmente dezvoltate proporțional;

– musculatura spatelui și a toracelui întărită cu scopul de a preveni deviațiile coloanei vertebrale;

– mobilitate articulară și suplețe musculară;

– musculatura abdominală întărită;

– talia în jur de 75 cm;

– greutatea în jur de 70 kg;

– capacitatea vitală în jur de 4200-4500 cmc.

Starea de sănătate:

– perfectă; să se cunoască toate bolile avute;

– să se efectueze controale periodice;

– fără focare de infecție (dentare și ganglionare).

C. Calități motrice:

– viteza de reacție, de decizie, de deplasare și de execuție a proceselor tehnico-tactice în condiții de joc;

– îndemânare în regim de tehnică, pentru efectuarea elementelor de joc cu minge și fără minge;

– forța de lovire a mingii cu piciorul și capul, detenta și forța în condiții de adversitate;

– rezistența în regim de viteză și de execuție tehnico-tactică repetată.

D. Deprinderi tehnico-tactice

– lovirea mingii cu piciorul și cu capul;

– preluarea mingii cu piciorul și cu pieptul prin amortizare și contralovitură;

– conducerea mingii însoțită de mișcări înșelătoare în viteză;

– protejarea mingii;

– aruncarea de la margine de pe loc și cu elan;

– utilizarea tactică corectă în joc a procedeelor tehnice însușite;

– marcaj, demarcaj;

– cunoașterea și respectarea sarcinilor pe posturi și zone de activitate;

– acțiuni colective în atac și apărare la fazele fixe ale jocului;

– inițierea unor acțiuni individuale;

– cunoașterea sistemului de joc cu 4 fundași.

E. Calități psihice:

– orientarea rapidă în situațiile de atac și apărare;

– comportarea corespunzătoare în antrenament, joc, școală și familie;

– încredere în posibilitățile proprii și ale coechipierilor, precum și responsabilitatea în pregătire și jocuri oficiale;

– corectitudine, combativitate, dăruire și realizarea scopului echipei – victoria;

F. Cunoștințe teoretice:

– cunoașterea regulamentului de joc și interpretarea lui în toate fazele de joc;

– cunoașterea principalelor probleme legate de joc și antrenament sportiv;

– concepția de joc și dinamica de joc în cadrul sistemului de joc;

– cunoașterea cerințelor fotbalului de performanță.

Peste aceste caracteristici, profilul posturilor trebuie să respecte o serie de condiții:

– portari înalți – peste 1,80 m, sau cu o detentă excepțională;

– fundași centrali – cu gabarit, buni la jocul aerian, puternici și cu viteză de reacție;

– mijlocași – talie modestă, dar de o rară mobilitate și travaliu, combativi și clarvăzători, buni șuteuri de la distanță;

– înaintași – buni dribleuri, simțul porții foarte bun, gabarit la atacanții centrali.

4.2. PROBE UTILIZATE PENTRU SELECȚIA JUNIORILOR II

La clubul Viitorul Craiova, antrenorul Gigi Georgescu folosește următoarele probe în vederea selecției:

– joc bilateral 7*7 pe teren normal;

– tehnica individuală în joc;

– starea de sănătate;

– tras la poartă după autopasă (5 lovituri);

– joc bilateral 11*11, cu acțiuni constructive bazat pe precizia transmiterii mingii și eliminarea acțiunilor întâmplătoare.

La clubul Extensiv Craiova, profesorul Fane Badele folosește următoarele probe în vederea selecției:

– joc bilateral 5*5 – cu cât sunt mai puțini sportivi în joc cu atât spațiile sunt mai mari, iar participarea fiecăruia și posibilitatea de a recepta mai bine bagajul motric al jucătorilor sunt mai mari;

– maniera de comportare fizică dar în special psihică (voința de a învinge, confruntarea directă cu greul, cu munca);

– tras la poartă după autopasă (5 lovituri);

– stare de sănătate bună;

– joc rapid cu acțiuni în viteză și în continuă mișcare;

– joc cu acțiuni în adâncime, bazat pe pătrunderea spre poartă a jucătorilor cu mingea.

La clubul Petrolul Stoina, profesorul Săvulea Ion folosește următoarele probe în vederea selecției:

– joc bilateral 11*11, cu acțiuni colective, concretizat prin pase, combinații, sprijinirea reciprocă între coechipieri și compartimente în așa fel încât echipa să funcționeze într-un bloc funcțional;

– aprecierea asupra tehnicii generale;

– starea de sănătate;

– lovituri de pedeapsă.

4.3. ANALIZA REZULTATELOR OBȚINUTE

Grupa supusă cercetării activează în cadrul clubului CSS Târgu – Jiu din localitatea Târgu – Jiu și este condusă și pregătită de profesorul Ticveanu Cornel.

Această grupă a fost selecționată inițial în toamna anului 1995 și pe toată durata anului școlar 1995 – 1996. A urmat parcurgerea procesului de instruire 1995-1996 – copii, 1996-1997 – copii, 1997-1998 – cadeți, 1998-2003 – juniori III, iar în anul acesta 2003-2004 grupa activează în campionatul republican de juniori II, seria a 9-a.

Prima testare (inițială)

A avut loc în perioada 15-16 octombrie 2003:

– în ziua de vineri, 15 octombrie, după o încălzire generală de 20 de minute, sportivii au fost testați la următoarele trei probe:

proba complexă nr.1;

trei curse în suprafața de pedeapsă;

lovirea mingii suspendate cu capul în 15.

– în ziua de sâmbătă, 16 octombrie, după o încălzire generală de 10 minute și specială de 10 minute, sportivii au fost testați la probele:

proba complexă nr.2;

triunghiul presingului.

Menționăm că în prima zi cei doi portari au susținut proba: “aruncarea mingii cu mâna în teren după plonjon lateral stânga și dreapta”, iar în a doua zi “transmiterea mingii cu piciorul în teren după plonjon lateral stânga și dreapta”. Mai amintim că la începutul celor două zile de susținere a probelor, înainte ca jucătorii să înceapă încălzirea, probele susținute au fost prezentate și explicate după cum urmează:

Vineri:

– Proba complexă nr.1 – conducerea mingii printre jaloane 3*15 m cu tras pe spațiul porții. Se cronometrează primul pas, iar cursa care se termină fără ca mingea să fie transmisă pe spațiul porții se penalizează cu un minut (vezi anexa 1 și 18);

– Trei curse în suprafața de pedeapsă – se pleacă din orice punct de pe linia porții, cu mingea la picior, se ocolesc jaloanele, se revine pe linia porții și se pleacă în următoarea cursă până la a treia (vezi anexa 4 și 19);

– Lovirea mingii suspendate cu capul în 15 – mingea suspendată într-o plasă la bara transversală se va atinge de cât mai multe ori în intervalul de 15 secunde (vezi anexa 7).

Sâmbătă:

– Proba complexă nr.2 – se pleacă cu mingea la picior la semnalul sonor și se urmărește traseul de la anexa 10 și 20. Cronometrul se oprește când jucătorul intră în suprafața de poartă. Se notează pe lângă timpul obținut și execuțiile tehnice;

– Triunghiul presingului – se pleacă la semnalul sonor și se fac trei ocoliri în jurul unui triunghi cu latura de 5 m (vezi anexa 13 și 21).

Probele portarilor constau în: start de pe linia porții, plonjon dreapta și stânga în dreptul punctului de 11 m după care urmează transmiterea mingii cu mâna – vineri, și cu piciorul – sâmbătă. Se măsoară lungimea repunerii mingii în joc în metri, în condiții de efort – 3 repetări legate, iar ultima se măsoară.

În aceste condiții au început testările inițiale cu următoarele rezultate:

“Proba complexă nr.1” – jucătorii au obținut rezultate satisfăcătoare pentru nivelul de pregătire dobândit după aproximativ 4 ani de antrenamente. Cele mai bune rezultate au fost realizate de: Alioanei Ion și Lăcătușu Liviu cu 23,1”. Cel mai slab s-a clasat cu 24,7” Bâzu Bogdan Emanuel (apărător dreapta – lipsit de conducerea mingii în viteză).

La această primă testare media grupei calculată după formula următoare:

ne conduce la obținerea datelor necesare calculării omogenității la această probă:

Valoarea de 0,4 este situată pe scara valorică dintre 0 și 10 foarte aproape de 0, ceea ce denotă o omogenitate foarte bună a grupei la această probă.

“Trei probe în suprafața de pedeapsă” – sportivii au realizat timpi buni în contextul în care pentru prima dată au parcurs un astfel de traseu cu mingea la picior. S-au detașat cu 48,2” doi jucători: Lăcătușu Liviu (atacant central) și Alioanei Ion (mijlocaș central), iar cel mai slab Guță Ionuț Grigorie (apărător stânga) cu 49,5”.

“Lovirea mingii suspendate cu capul în 15 sec.” – jucătorul Alioanei Ion cu 13 atingeri realizează o performanță foarte bună pentru grupă, la polul opus situându-se cu 7 atingeri (coordonare slabă) Popescu Marian (apărător central). Media grupei a fost de 10,2 atingeri, iar valoarea abaterii medii de 1,6 corespunde unei omogenități bune la această probă.

“Proba complexă nr.2” – din punct de vedere tehnic cele mai bune execuții au fost realizate de Popescu Marian (apărător central), Mihail Tiberiu (mijlocaș dreapta) și Lăpădatu Nicolae (mijlocaș central), iar din punct de vedere al timpului realizat: Popescu Marian (apărător central) cu un timp foarte bun, 16“. Media la capitolul tehnic a fost de 7,2, iar valoarea abaterii medii de 0,8 corespunde unei omogenități foarte bune (dar media de 7,2 la note este o valoare mediocră).

“Proba triunghiului presingului” – a fost o probă de asemenea în premieră, rezultatele de 16,3” și 16,5” obținute de Lăcătușu Liviu (atacant central) și Bica Ionuț (atacant dreapta) sunt cele mai bune, surprinzătoare fiind posturile pe care cei doi evoluează (la această testare inițială se pare că posibilitățile cele mai mari pentru realizarea presingului le au atacanții). Media grupei a fost de 17”, iar valoarea de 0,65 a abaterii ne conduce spre o omogenitate foarte bună a grupei la această probă. Se observă acest lucru și din diferența de timp dintre rezultatul cel mai bun și cel mai slab: 18,7” – 16,3” =2,4”. Rezultatul cel mai slab aparține lui Popescu Sergiu (atacant stânga) în opoziție cu cei doi colegi de post.

“Aruncare mingii cu mâna în teren” – se detașează din punct de vedere al distanței portarul titular al echipei Pănescu Lucian cu 38 m, față de 36 m de Isar Constantin, portarul de rezervă. Din punct de vedere tehnic, cei doi portari sunt sensibil egali, Pănescu Lucian având execuții mai în forță decât Isar Constantin, care a acuzat o accidentare mai veche.

“Transmiterea mingii cu piciorul în teren” – seamănă sensibil cu proba anterioară, Pănescu Lucian având un rezultat cu 4 m mai bun decât Isar Constantin (48 m față de 44 m) în aceleași condiții tehnice.

După această primă testare – testarea inițială – în zilele de vineri și sâmbătă ale lunii octombrie, noiembrie, ianuarie, februarie mi-a fost permis să lucrez în cadrul lecțiilor de antrenament cu grupa de juniori II (14-16 ani) o serie de mijloace tehnico-tactice pe care mi le-am selecționat cu mare atenție în vederea creșterii nivelului echipei.

Acestea au fost:

Exercițiul nr.1 – conducerea mingii printre jaloane, iar în dreptul ultimului jalon un-doi și finalizare.

Exercițiul nr.2 – conducerea mingii în cercul de la centrul terenului, în care se mai găsesc încă 4 coechipieri executând același lucru, cu schimbări de direcție. La semnalul sonor, pe rând, alergare de viteză și șut la poartă de la 16-18 m.

Exercițiul nr.3 – pasă lungă pentru schimbarea direcției de atac, sprint la coechipierul care a primit pasa, un-doi și finalizare de la 16-18 m (apărător semiactiv).

Exercițiul nr.4 – 3 x 1 cu finalizare. Se pornește de la centrul terenului, iar apărătorul este activ.

Exercițiul nr.5 – portarul repune mingea în joc până la un coechipier aflat la mijlocul terenului, care o preia, o conduce în viteză și finalizează de la 16-18 m.

Exercițiul nr.6 – portarul degajează cu piciorul până la centrul terenului, unde se află un jucător care preia mingea, o transmite la distanță, lateral dreapta-stânga la un coechipier care o recentrează în fața porții unde jucătorul de la centrul terenului se deplasează în viteză maximă și finalizează.

Exercițiul nr.7 – pase în doi cu capul în deplasare, 20 m, finalizare de la 6-11 m cu capul.

Exercițiul nr.8 – joc 3 x 3, 4 x 4, 5 x 5 cu temă o singură atingere, două atingeri, gol cu capul.

A doua testare (intermediară) s-a desfășurat în perioada 28-29 ianuarie 2004. Menționăm că la această dată grupa a parcurs perioada de readaptare a organismului la efort la aproximativ o lună de la terminarea turului campionatului (perioada pregătitoare a început pe 9 ianuarie 1998); condițiile atmosferice au fost bune.

Rezultatele testării intermediare arată astfel:

“Proba complexă nr.1” – în comparație cu prima testare, rezultatele obținute se îmbunătățesc. Media grupului scade de la 23,6” la 22,6” (o medie de 1”). Performanțele individuale se îmbunătățesc de la 23,1” la 20,8” – Alioanei Ion (mijlocaș dreapta). Bâzu Bogdan (apărător dreapta) rămâne cu cea mai slabă performanță (24,8”, mai mult cu zecime decât la prima testare). Diferențele dintre rezultatele individuale cresc, fapt ce a dus la o sensibilă scădere a omogenității (0,7 față de 0,4 – vezi Anexa 2).

“Trei curse în suprafața de pedeapsă” – 47” este performanța cea mai bună obținută de Oiță Marius, iar Guță Ionuț rămâne cu performanța cea mai slabă (48,9”). Proba fiind cunoscută, toți jucătorii au parcurs traseul cu mai multă siguranță, rezultatele fiind îmbunătățite fără excepție (vezi Anexa 5).

“Lovirea mingii suspendate cu capul în 15 sec.” – media grupei crește de la 10,2 la 14 atingeri (în contextul în care săriturile contra timp au fost eliminate prin cunoașterea tehnicii de efectuare a probei). Mai mulți sportivi ating mingea de 15 ori, o medie de o lovitură pe secundă. La polul opus cu 8 atingeri rămâne Popescu Marian. Omogenitatea scade la această probă (abaterea medie se mărește de la 1,6 la 2 – vezi Anexa 8).

“Proba complexă nr.2” – nota tehnică se îmbunătățește vizibil (media crește de la 7,2 la 8,3). Se obțin două note de 10, la Popescu Sergiu și Mihail Tiberiu, dar și regrese, Popescu Marian (de la 9 la 8) și Guță Ionuț (de la 7 la 6). Omogenitatea se păstrează la această probă la aceeași valoare la testarea intermediară (vezi Anexa 11).

“Proba triunghiului presingului” – media grupei se îmbunătățește de la 17” la 16,3”, iar 15,2” este cel mai bun rezultat față de 16,3”. Omogenitatea rămâne la aceeași valoare de 0,66 față de 0,65 – sensibilă modificare a abaterii medii (vezi Anexa 14).

“Aruncarea mingii cu mâna în teren” – în condițiile în care tehnica a fost aproximativ la fel, la ambii portari, remarcăm progresul cu 2 m a portarului Pănescu Lucian (de la 38 m la 40 m) și cu 1 m a portarului Isar Constantin.

“Transmiterea mingii cu piciorul în teren” – remarcăm la portarul Pănescu Lucian o totală imprecizie în degajare, chiar dacă distanța crește cu 2 m (tehnica prinderii mingii din plonjon este bună la această dată, ca de altfel și la prima testare); Isar Constantin, deși degajează cu 1 m mai mult, transmite mingea mult mai precis (tehnica fiind bună la plonjonul pe dreapta și mulțumitoare pe stânga).

După efectuarea testării intermediare am continuat să efectuez în aceleași zile de vineri și sâmbătă exerciții tehnico-tactice în cedarea realizării progresului pentru testarea finală.

Astfel la mijloacele folosite în perioada octombrie, noiembrie, decembrie, am introdus adversar activ și am mărit viteza de execuție. Am mai introdus două noi mijloace și anume:

pase în doi la distanță mare pe toată lungimea terenului, cu centrare;

finalizare în apropierea careului de 16 m;

1 x 2 cu finalizare din orice poziție.

Pentru portari am folosit:

repunerea mingii în joc cu mâna și cu piciorul în cercul de la centrul terenului;

pe perechi (portarii între ei, prinderea mingii de 10 ori în teren, cu plonjon);

porți de minifotbal așezate la o distanță de 15-20 m – portarii transmit mingea cu piciorul, de la poartă la poartă, pentru a da gol. Prinderea mingii se face numai cu plonjon.

A treia testare (finală)

A avut loc în perioada 21-22 aprilie 2004.

“Proba complexă nr.1” – media timpului de grupă ajunge la 21,5 secunde (deci un salt de 2,1 sec pe echipă). Cristea Alexandru, cu 20,1”, se află pe primul loc la această probă (2,8” este valoarea cu care își îmbunătățește performanța), iar cu 23,9” Pătrășcoiu Cristian înregistrează cel mai slab progres la această probă (0,8”). Remarcăm omogenitatea foarte bună de la 0,4 la 0,7 abaterea medie (vezi Anexa 3).

“Trei curse în suprafața de pedeapsă” – probă necunoscută la început, sportivii au reușit să obțină progrese de la 48,2 la 46,1”. Diferența nu este prea mare, dar progresul există ceea ce denotă că sportivii au asimilat în pregătire. Bica Ionuț se numește sportivul cu cel mai bun timp, dar posibilitățile sportivilor sunt mult mai mari în ceea ce privește această probă (vezi Anexa 6).

“Lovirea mingii suspendate cu capul în 15 sec” – se poate spune că a fost proba cea mai bună, cu cea mai mare priză la grupă. Chiar dacă au existat mișcări inutile, sărituri contra timp, chiar dacă la această ultimă testare media pe echipă a suferit un regres de la 14 atingeri la 13,5 atingeri. Performanța de 18 atingeri a lui Docuță Florin este excelentă, de asemenea cu 17 atingeri Bâzu Bogdan și Alioanei Ion obțin rezultate foarte bune (vezi Anexa 9). Omogenitatea obține valoarea cea mai scăzută dintre toate probele – 2,1 la ultima testare este valoarea abaterii medii.

“Proba complexă nr.2” – la această ultimă testare media notei tehnice scade de la 8,3 la 8,1, dar omogenitatea se îmbunătățește (de la 0,8 la 0,7). Remarcăm aici că au fost jucători care au pus accent pe execuția tehnică Mihail Tiberiu și Bica Ionuț, jucători care au pus accent pe timp Lăpădatu Nicolae și Maricoiu Mihai (vezi Anexa 12).

“Proba triunghiului presingului” – în testarea finală, media timpului obținut 15,6” (de la 17” în prima testare). Este proba la care omogenitatea s-a menținut sensibil constantă pe tot parcursul anului. Remarcăm că jucătorii au înțeles foarte bine cum se face acest triunghi al presingului. Rezultatul cel mai bun, 14,4”, îi aparține lui Vâlceanu Mihai, iar cel mai slab de 17,0” – Mihail Tiberiu (vezi Anexa 15).

Pentru portari, în această a treia testare remarcăm că progresul a fost constant, cu excepția lui Isar Constantin, care la repunerea în joc cu mâna a obținut de la a doua testare până la a treia o diferență pozitivă de 5 m. Cu mâna, Pănescu Lucian de la 40 m a doua testare, a ajuns la 42 m, iar Isar Constantin de la 36 la 41 m; cu piciorul Pănescu de la 49 la 50 m, iar Isar de la 46 la 48 m.

Tehnica prinderii mingii din plonjon este doar bună, dar viteza trebuie să fie mai mare.

Remarcăm posibilitățile de progres ale tuturor jucătorilor în context tehnico-tactic, precum și utilitatea mijloacelor și metodelor practicate în procesul de instruire. Este ușor să renunțăm la sportivi buni fără să-I selectăm și tehnico-tactic.

Pănescu Lucian – portar – posibilități tehnice mult mai mari, chiar dacă progresul a fost constant pe toată durata anului competițional 2003-2004, mai ales în transmiterea mingii cu piciorul și prinderea cu plonjon pe stânga.

Isar Mihai Constantin – portar – a acuzat în prima perioadă a pregătirii dureri la piciorul drept (o accidentare din joc) – obiectiv – progres mare la repunerea mingii – obiectiv – progres mare la repunerea mingii în joc cu mâna (36 – 41 m). Foarte tehnic în efectuarea plonjoanelor.

Pătrășcoiu Cristian – apărător libero – cel mai slab jucător la proba complexă nr.1; efectuează acțiuni de joc cu viteză mică, nesigur în conducerea mingii.

Popescu Marian – apărător central – se înscrie cu media generală a grupei fără a excela.

Bărbuică Marian Gigi – apărător central – constant mediocru și din punct de vedere tehnico-tactic.

Bâzu Bogdan Emanuel – apărător dreapta cu o bună pregătire tehnico-tactică pentru postul ocupat.

Docuță Pantelimon Florin – apărător dreapta – tehnică foarte bună dar lipsită de viteză.

Guță Ionuț Grigorie – apărător stânga – unul din fotbaliștii cei mai constanți din grupă și la efectuarea testărilor.

Lăpădatu Nicolae – mijlocaș central – din punct de vedere fizic apt pentru performanță, dar mai puțin tehnico-tactic.

Maricoiu Mihai – mijlocaș central – constant pozitiv în toate probele, este constant și în joc (posibilități mari de progres).

Alioanei Ion – mijlocaș central – comportare bună la toate testările, fără a progresa spectaculos.

Cristea Alexandru Dumitru – mijlocaș central de travaliu, tehnică bună în condiții de adversitate.

Mihail Tiberiu – mijlocaș dreapta – foarte ambițios, a progresat la toate probele susținute.

Oiță Marius – mijlocaș dreapta – jucător lipsit de voință, cu posibilități mari din punct de vedere tehnic și tactic.

Vâlceanu Mihai – mijlocaș stânga – s-a comportat bine pe toată durata cercetării.

Bica Ionuț Gabriel – atacant dreapta – după o accidentare gravă s-a comportat destul de bine în perioada testărilor, dar mai puțin în joc.

Lăcătușu Liviu – atacant central – de bază în echipă cu posibilități mult mai mari.

Popescu Sergiu – atacant stânga – mediocru, dar s-a încadrat la nivelul grupei în activitatea fotbalistică.

După cum reiese și din criteriile de selecție tehnico-tactice pentru juniori II (tabla valorică pentru primele trei probe), propuse de FRF, jucătorii grupei îndeplinesc tehnic și tactic cerințele pentru a fi selecționați în pregătirea de viitor (juniori I și seniori); dar nu toți cu posibilități egale (sunt jucători ca Lăcătușu Liviu, Alioanei Ion, Pătrășcoiu Cristian, Lăpădatu Nicolae, care se apropie foarte mult de jucătorul model la juniori II). Spun foarte mult și nu în totalitate deoarece nici unul din sportivii grupei nu a fost selecționat în loturile naționale de juniori.

Remarcăm omogenitatea grupei la toate probele susținute – nu există la nici o testare o abatere medie cu valoare mai mare de 3. Această omogenitate explică și faptul că toți jucătorii, în bloc, pot fi selecționați pentru practicarea fotbalului în eșalonul juniorilor I (cu șanse mai mari sau mai mici de performanță).

4.4. ANALIZA REZULTATELOR ANCHETEI CHESTIONAR

Pe baza anchetei-chestionar, am putut să ne însușim unele idei și să desprindem unele concluzii cu privire la părerea unor antrenori cu bogată experiență la acest nivel.

Chestionarul a fost alcătuit dintr-un număr de 5 întrebări și a fost aplicat la 10 antrenori.

Rezultatele obținute sunt următoarele:

Cum vedeți viitorul fotbalului românesc în context internațional, prin prisma sectorului de juniori?

Cei 10 antrenori sunt de părere, fără excepție, că acest sector este extrem de important și că aici se decide viitorul fotbalului românesc, s-au făcut referiri la sistemul competițional, la nivelul posibilităților materiale insuficiente, la implicarea F.R.F. în conducerea activității.

Un singur antrenor este total pesimist față de viitorul fotbalului nostru la ora actuală.

Care este părerea personală despre utilitatea normelor tehnico-tactice la selecția juniorilor de vârstă 14-16 ani?

Cei 10 specialiști le consideră utile și foarte utile, dar doi dintre ei nu le aplică în selecție, iar doi nu sunt convinși în totalitate de importanța lor.

Pentru această grupă de vârstă ce metode și mijloace folosiți în pregătire din punct de vedere tehnico-tactic?

La această întrebare antrenorii au răspunsuri diferite, astfel: pe primul loc se situează jocurile cu temă, iar pe locul doi secvențele de joc în egalitate numerică sau superioritate numerică.

Practicați sau aveți preferință pentru o normă tehnico-tactică în selecția juniorilor la acest nivel?

La această întrebare, doi antrenori răspund că pe cele ale federației, unul că pe cele tehnico-tactice, iar ceilalți cu preferință cu joc sub diferite forme (teren redus, efectiv redus) plus controlul balonului un minut, conducerea mingii printre jaloane, 1*1 pentru protejarea și menținerea mingii.

Ce dificultăți întâmpinați în activitatea de selecție la acest nivel de vârstă?

Specialiștii răspund că nu selecția în sine, că activitatea creează greutăți, ci comportamentul subiectelor (jucătorilor) față de jocul de fotbal și condițiile materiale reprezintă principalele obstacole la nivelul grupelor de juniori II.

CAPITOLUL 5

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În baza studiului efectuat, a întreprinderii și prelucrării datelor, putem desprinde un amplu cadru de concluzii și putem face o serie de propuneri după cum urmează:

CONCLUZII

În cazul studiului efetuat am constatatimportanța unor probe tehnico-tactice în selecția la nivelul de vârstă 14-16 ani.

– Aceste probe reprezintă conținutul tehnico-tactic al selecției la juniori II, alături de joc. Ele sunt un util jalon în conducerea activității de pregătire și selecție, putând obiectiviza creșterea performanțelor în urma unui proces de pregătire.

– Fără existența în selecție a unor probe și norme, pe lângă cele fizice și a celor tehnico-tactice, factorii care hotărăsc performanța pot avea o evoluție nedirijată, la voia întâmplării.

– Probele și interpretarea rezultatelor obținute rămân deocamdată cel mai eficace sistem de măsurare a activității tehnico-tactice depuse în procesul instructiv.

– Conținutul tehnico-tactic al selecției ne indică măsura însușirii diverselor procedee tehnice și deprinderi tactice pentru:

verificarea stadiului la care jucătorul a ajuns după o anumită perioadă de pregătire;

organizarea grupelor de lucru pe criteriul omogenității ca valoare;

planificarea obiectelor pentru antrenamentele de individualizare;

alcătuire corectă a antrenamentelor (alegerea mijloacelor de lucru), ținând cont de problemele deficitare.

– Selecția tehnico-tactică să conțină în mod obligatoriu modelul juniorilor II.

– Modelarea pregătirii juniorilor II trebuie să se desfășoare în condiții cât mai apropiate de valorile de joc oficiale.

– Materialul bibliografic clarifică în mare măsură o parte din problemele ridicate la începutul cercetării.

– Selecția să conțină probe și norme care să fie folosite continuu în aceleași condiții (de mediu și organizatorice) pentru a fi cât mai precise.

PROPUNERI

– În selecția tehnico-tactică să nu se folosească doar jocul ca unic sistem de apreciere.

– Baza conținutului selecției să fie reprezentată de un model al juniorului II și un model al seniorului pe postul respectiv în perspectivă.

– Selecția să fie multilaterală, să cuprindă toate posibilitățile de exprimare ale jucătorului.

– Conținutul selecției să fie prezent și în procesul de pregătire pentru ca juniorii să fie formalizați cu probele respective în vederea creșterii randamentului.

– Să se țină seama de părerile unor specialiști în activitatea de selecție pe plan național.

CHESTIONAR

ÎNTREBĂRI

Cum vedeți viitorul fotbalului românesc în contextul internațional, prin prisma sectorului de juniori?

Care este părerea personală despre utilitatea normelor tehnico-tactice la secția juniorilor de vârstă 15-16 ani?

Pentru această grupă de vârstă (a juniorilor II) ce metode și mijloace folosiți în pregătire din punct de vedere tehnico-tactic?

Practicați sau aveți preferință pentru o normă tehnico-tactică în selecția juniorilor de la acest nivel?

Ce dificultăți întâmpinați în activitatea de selecție la acest nivel de vârstă?

CHESTIONAR NR.1

Alexe Dan – CSS Rm. Vâlcea

Cred că ar fi nevoie să se pornească serios, de jos, de la copii, unde muncă este fantastic de grea.

Mi se par utile, dar eu în aprecieri folosesc mai mult jocul cu următoarele criterii: tehnica individuală, viteză, orientare în teren, anticipație.

Folosesc jocuri 2 x 2, 3 x 3 pe teren redus, cu temă – 2 atingeri, 3 atingeri sau din prima și foarte multă individualitate.

După cum am mai spus și mai sus eu prefer jocul; cred că este cel mai concludent, chiar dominant în apreciere.

În selecție nu întâmpinăm dificultăți, ci în pregătire mă confrunt cu diverse probleme (reacția jucătorilor și educația lor).

CHESTIONAR NR.2

Rădoi Ion – CSS 2 Tg. Jiu

Nu pot fi prea optimist, cel puțin deocamdată, deși există juniori foarte talentați.

Fără existența unor norme selecția ar fi foarte dificilă, chiar dacă mulți cred că nu le aplică.

Folosesc secvențe de joc cu finalizare 3 x 2, 4 x 3, 5 x 4.

Da. Personal folosesc jocul 4 x 4 pe jumătate de teren cu atingerea mingii de cel mult 2 ori (vizez gândirea tactică).

Cele mai mari dificultăți sunt de ordin material și apoi de ordin școlar.

CHESTIONAR NR.3

Teleșpan Mitică – AS Berbești

Cu ajutorul forului conducător la acest nivel (F.R.F.), fotbalul românesc ar putea să se mențină pe poziția câștigată la ultimul campionat mondial.

Dacă te respecți ca profesionist, nu poți lucra fără să aplici norme tehnico-tactice în activitatea de selecție, mai ales în ce privește îndemânarea.

Lucrez foarte mult la 1 x 1 și 2 x 1 cu finalizare din afara careului.

Le practic pe cele ale federației fără să am vreo preferință.

Foarte mulți juniori nu au motivație reală pentru a continua ceea ce au început cu câțiva ani în urmă (4-5 ani), așa încât activitatea este mult îngreunată.

CHESTIONAR NR.4

Rusu Anton – Chimia Rm. Vâlcea

Eșalonul copiilor și juniorilor să devină mai important decât cel al seniorilor pentru o perioadă de 5-6 ani și atunci fotbalul românesc va rămâne sus.

În selecția tehnico-tactică se simte nevoia unor norme, pentru a-ți confrunta munca cu ele – selecția judicios efectuată filtrează valori și dă randament.

Folosesc exerciții complexe în care să intre toate procedeele tehnice și bineînțeles să conțină și un caracter tactic, ambele dublate de calități fizice specifice.

Practic controlul balonului timp de un minut și jocul.

Dificultățile țin de programul școlar al sportivilor sau lipsa de interes din partea unor părinți.

CHESTIONAR NR.5

Lucian Catargiu – Chimia Rm. Vâlcea

Să se facă mai mult pentru juniori, mai ales din punct de vedere material și atunci vom avea cu ce să ieșim în lume.

Prin joc poți să controlezi totul, dar și câteva norme tehnico-tactice mi se par bine venite.

Folosesc exerciții de îndemânare, deposedare în realitate de adversitate și mult joc cu temă.

Jocul cu accent pe respectarea sarcinilor de joc aferente fiecărui post.

De obicei se simte lipsa unor mijloace materiale (atunci când ajungi cu selecția la acest nivel) în pregătirea anterioară.

CHESTIONAR NR.6

Laurențiu Iancu – Cozia Călimănești

La nivelul copiilor și juniorilor, dacă o să existe un sistem serios competițional serios urmărit, echilibrat și cu arbitraje corespunzătoare, la nivelul seniorilor vor exista baloane cu oxigen în permanență.

Este nevoie de norme tehnico-tactice pentru a putea realiza o selecție bună.

Folosesc secvențe de joc cu caracter tactic la acest nivel de vârstă și foarte multă individualizare.

Nu am nici o preferință dar le practic pe cele propuse de federație.

Lipsa de seriozitate din partea unor jucători, de obicei valoroși din punct de vedere tehnic.

ANEXE

ANEXA 1

TABEL COMPARATIV CU REZULTATELE SPORTIVILOR OBȚINUTE LA PRIMA TESTARE LA PROBA COMPLEXĂ Nr.1

ANEXA 2

TABEL COMPARATIV CU REZULTATELE SPORTIVILOR OBȚINUTE LA A DOUA TESTARE LA PROBA COMPLEXĂ Nr.1

ANEXA 3

TABEL COMPARATIV CU REZULTATELE SPORTIVILOR OBȚINUTE LA A TREIA TESTARE LA PROBA COMPLEXĂ Nr.1

ANEXA 4

TABEL COMPARATIV CU REZULTATELE SPORTIVILOR OBȚINUTE LA PRIMA TESTARE LA PROBA “TREI CURSE ÎN SUPRAFAȚA DE PEDEAPSĂ”

ANEXA 5

TABEL COMPARATIV CU REZULTATELE SPORTIVILOR OBȚINUTE LA A DOUA TESTARE LA PROBA “TREI CURSE ÎN SUPRAFAȚA DE PEDEAPSĂ”

ANEXA 6

TABEL COMPARATIV CU REZULTATELE SPORTIVILOR OBȚINUTE LA A TREIA TESTARE LA PROBA “TREI CURSE ÎN SUPRAFAȚA DE PEDEAPSĂ”

ANEXA 7

TABEL COMPARATIV CU REZULTATELE SPORTIVILOR OBȚINUTE LA PRIMA TESTARE LA PROBA “LOVIREA MINGII SUSPENDATE CU CAPUL ÎN 15”

ANEXA 8

TABEL COMPARATIV CU REZULTATELE SPORTIVILOR OBȚINUTE LA A DOUA TESTARE LA PROBA “LOVIREA MINGII SUSPENDATE CU CAPUL ÎN 15”

ANEXA 9

TABEL COMPARATIV CU REZULTATELE SPORTIVILOR OBȚINUTE LA A TREIA TESTARE LA PROBA “LOVIREA MINGII SUSPENDATE CU CAPUL ÎN 15”

ANEXA 10

TABEL COMPARATIV CU REZULTATELE SPORTIVILOR OBȚINUTE LA PRIMA TESTARE LA PROBA COMPLEXĂ Nr.2

ANEXA 11

TABEL COMPARATIV CU REZULTATELE SPORTIVILOR OBȚINUTE LA A DOUA TESTARE LA PROBA COMPLEXĂ Nr.2

ANEXA 12

TABEL COMPARATIV CU REZULTATELE SPORTIVILOR OBȚINUTE LA A TREIA TESTARE LA PROBA COMPLEXĂ Nr.2

ANEXA 13

TABEL COMPARATIV CU REZULTATELE SPORTIVILOR OBȚINUTE LA PRIMA TESTARE LA PROBA “TRIUNGHIUL PRESINGULUI”

ANEXA 14

TABEL COMPARATIV CU REZULTATELE SPORTIVILOR OBȚINUTE LA A DOUA TESTARE LA PROBA “TRIUNGHIUL PRESINGULUI”

ANEXA 15

TABEL COMPARATIV CU REZULTATELE SPORTIVILOR OBȚINUTE LA A TREIA TESTARE LA PROBA “TRIUNGHIUL PRESINGULUI”

ANEXA 16

TABEL COMPARATIV CU REZULTATELE PORTARILOR OBȚINUTE LA CELE TREI TESTĂRI PENTRU PROBA DE “ARUNCAREA MINGII CU MÂNA ÎN TEREN”

ANEXA 17

TABEL COMPARATIV CU REZULTATELE PORTARILOR OBȚINUTE LA CELE TREI TESTĂRI PENTRU PROBA DE “TRANSMITEREA MINGII CU PICIORUL ÎN TEREN”

ANEXA 18

“PROBA COMPLEXĂ NR.1”

PROBĂ SPECIFICĂ A F.R.F.

ANEXA 19

“TREI CURSE ÎN SUPRAFAȚA DE PEDEAPSĂ”

ANEXA 20

“PROBA COMPLEXĂ NR.2”

PROBĂ PROPUSĂ

ANEXA 21

“TRIUNGHIUL PRESINGULUI”

PROBĂ PROPUSĂ

BIBLIOGRAFIE

DEMETER, A. – Bazele fiziologice și biochimice ale calităților motrice, Ed. Sport-Turism, 1981

DRAGNEA, A. – Măsurarea și evaluarea în educație fizică și sport, Ed. Sport-Turism, 1984

DRAGNEA, A. – Teoria antrenamentului sportiv, Ed. I.E.F.S. București, 1990

EPURAN, M. – Psihologia sporturilor, Ed.I.E.F.S. București, 1969

EPURAN, M. – Metodologia cercetării științifice, Ed. I.E.F.S. București, 1978

HARRE, D. – Teoria antrenamentului, Ed. Stadion, 1973

MOTROC, I. – Fotbal de la teorie la practică, Ed. Rodos, 1994

MOTROC, I.; MOTROC, F. –Fotbalul la copii și juniori, Ed. Didactică și Pedagogică, 1996

MOTROC, I.; RĂDUCANU, D.; COJOCARU, F. – Fotbal – curs de bază, Ed. Fundația România de Mâine, 1995

PALFAI, J. – Metode și lecții de antrenament pentru fotbal, Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport, București

ROȘCULEȚ, N. – Probleme de joc și antrenament, Ed. Uniunii de Cultură Fizică și Sport, 1966

STĂNCULESCU, V. – Fotbal – aspecte moderne de antrenament și joc, Ed. Sport-Turism, 1977

*** – Conținutul și metodica antrenamentului sportiv contemporan, Ed. Uniunii de Cultură Fizică și Sport, 1967

*** – Bazele științifice ale antrenamentului, vol.XII, Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport, București, 1986

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Studiul Privind Continutul Tehnico Tactic al Pregatirii Si Selectiei la Juniori Ii (ID: 166639)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Studiul Privind Continutul Tehnico Tactic al Pregatirii Si Selectiei la Juniori Ii

Copyright Notice

Dezvoltarea Vitezei la Inotatorii Tineri

Practicarea Inotului de Performanta

Mijloacele Rationalizate Pentru Invatarea Coborarii cu Triplu Salt In Gimnastica

Pozitia Asezat – Parte Importanta A Dezvoltarii Neuro Motorii LA Copiii CU Encefalopatie Sechelara Infantila

Manifestarea Platipodiei In Fotbal

Studiu Experimental Privind Dezvoltarea Rezistentei LA Juniorii DE 17 18 Ani, In Fotbal

Copyright Notice

Similar Posts