STUDIUL PRIVIND CONSTRUCTIA, FUNCTIONAREA SI UTILIZAREA [601252]

COLEGIUL TEHNIC”HENRI COAND Ă”-TULCEA

PROIECT
DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE

Domeniul: ELECTRIC

Calificarea : MAISTRU ELECTROMECANIC APARATE
DE MĂSURĂ ȘI AUTOMATIZĂRI

Coordonator: Profesor ing STROE Mihai

Absolvent: [anonimizat]

2016

COLEGIUL TEHNIC”HENRI COAND Ă”-TULCEA

PROIECT
DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE

Tema : STUDIUL PRIVIND CONSTRUCTIA, FUNCTIONAREA SI UTILIZAREA
MASINILOR ELECTRICE ASINCRONE

2016

CUPRINS

ARGUMENT
1. NOTIUNI GENERALE
1.1.Mașini electrice asincrone
1.2.Clasificare maș ini electrice asincrone
2. ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE MAȘINII ELECTRICE ASINCRONE
3.DOMENIUL DE UTILIZARE A MAȘ INILOR ELECTRICE ASINCRONE
3.1.Aparate electrice utilizate în schemele de acționare
3.1.1.Aparate de protecție
3.1.1.1.Siguranțe fuzibile
3.1.1.2.Relee de protecție
3.1.2.Apara te de comutație
3.1.2.1.Contactorul electric
3.1.2.2.Butoane de comandă
3.1.3.Aparate de semnalizare
4. PORNIREA MOTOA RELOR ELECTRICE ASINCRONE
4.1.Pornirea motorului electric asincron cu rotorul în scurtcircuit
4.1.1.Pornirea directa de la retea
4.1.2.Pornirea într -un singur sen s
4.1.3.Pornirea cu inversare de sens
4.1.4.Pornirea cu reactantă
4.1.5.Pornirea cu autotransformator
4.1.6.Pornirea stea -triunghi
4.2.Pornirea motorului electric asincron cu rotorul bobinat
4.2.1.Pornirea cu reostat rotoric
5. REGLAREA TURAȚIEI MOTORULUI ELECTRIC ASINCRON
5.1.Reglarea turației prin modificarea perechilor de poli
5.2.Reglarea turației prin modificarea fregvenței
5.3.Reglarea turației prin modificarea alunecării

6. PRINCIPIUL DE FUNCȚIONARE A MOTRULUI ELECTRIC ASINCRON
7. MAȘINI SPECIALE
7.1.Motorul electric asincron monofazat
7.2.Motorul electric asincron bifazat
8. NORME DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE A MUNCII
9. PREVENIREA ȘI STINGEREA INCENDIILOR
10. BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT

Primele propuneri de masini electrice asincrone, denumite si masini de inductie, dateaza
de la sfarsitul secolului trecut. Una dintre acestea este cunoscuta inainte de 1885 si apartine lui
Galileo Ferraris, care a construit un motor asincron. Motorul Ferraris, intr -o forma modificata,
este co nstruit in prezent pentru puteri mici ca servomotor asincron difazat cu rotorul sub forma
depahar.
In anul 1886, Nicolae Tesla a conceput o masina cu infasurare difazata in stator; la aceasta
masina, rotorul este format dintr -un miez feromagnetic care este echipat cu o infasurare
scurtcircuitata. Autorul propunerii s -a ocupat de aplicatiile si perfectionar ea tehnica a motorului
inventat.
Motoarele de curent alternativ functioneaza pe baza principiului campului mag netic invartitor.
Acest principiu a fost identificat de Nikola Tesla in 1882 . In anul urmator a proiectat un motor de
inductie bifazat, punand bazele masinilor electrice ce functioneaza pe baza campului magnetic
invartitor. Ulterior, sisteme de transmisie prin curent alternativ au fost folosite la generarea si
transmisia eficienta la distanta a energiei electrice, marcand cea de -a doua Revolutie industriala.
Un alt punct important in istoria motorului de curent alternativ a fost inventarea de catre Michael
von Dolivo -Dobrowlsky in anul 1890 a rotorului in colivie de veverita . Motorul electric asincron
este o masina electrica simpla ,robusta,usor de manipulat,ieftina,avand un randament bun si un
cuplu de pornire ridicat. El este caracterizat printr -o viteza de functionare care variaza cu sarcina
(la frecventa constanta a curentului de alimentare). Ca orice masina electrica, motorul asincron
este reversibil, adica, daca este antrenat de un alt motor primar la vitez e suprasincrone, el
functioneaza ca generator electric, iar daca i se caleaza rotoru el functioneaza ca transformator
static (regulator de inductie) , folosit la reglarea tensiunii retelelor.
Prin noțiunea de mașină, în general, se întelege un sistem tehnic, format din organe și
mecanisme, care execută mișcări determinate pentru efectuarea unui lucru mecanic util, sau
pentru transformarea unei forme de energie în energie mecanică sau invers.

Motorul electric (sau electromotorul) este o mașinǎ el ectricǎ rotativǎ ce transformǎ energia
electricǎ în energie mecanicǎ. Energia electricǎ este primită de la rețeaua de alimentare, iar
puterea (energia) mecanicǎ este livrata la ax.
Pentru a putea utiliza motoarele asincrone trifazate, este necesară cunoașterea metodelor de
pornire a acestor motoare, dar mai ales metodele de reglare a vitezei (turației) motoarelor
asincrone.
Acest lucru este vital, deoarece sarcina antrenată de motor poate varia, sau pentru că în
multe aplicații este neces ară variația turației motoarelor. Utilizarea eficientă și în siguranță a
motoarelor asincrone presupune cunoașterea cât mai profundă a acestor metode (aplicate în
funcție de natura procesului în care este implicat motorul, sau de caracteristicile motorului ), dar
și a regulilor de utilizare a mașinilor electrice, pentru evitarea producerii accidentelor de muncă.
Reglarea vitezei motoarelor asincrone se face prin diferite metode analogice, dar în ultima
vreme au luat avânt sistemele de control numeri ce, care se bazează pe microcontroller sau
coprocesoare vectoriale cu algoritmi adaptivi, care aduc avantajul costului redus, a simplității
proiectării, a posibilității reprogramării parametrilor sistemelor precum și, mai nou, posibilitatea
autodetecției c omponentelor hardware a motoarelor și a sistemelor auxiliare.
Tehnologia motoarelor asincrone este în continuă evoluție, o dată cu dezvoltarea tehnicii și
miniaturizarea sistemelor, ele ajungând să ia locul motoarelor de curent continuu în unele
sisteme care erau, până nu demult, apanajul acestora din urmă. Această ramură a tehnicii este una
de viitor, care promite o dezvoltare puternică în viitor, în speță a sistemelor orientate spre
domeniul digital.
Folosirea DSP -urilor (procesoar e digitale de semnal) programabile, de mare viteză,
precum și a senzorilor inteligenți, permite crearea unor algoritmi din ce în ce mai performanți de
pornire și reglare a motoarelor asincrone, precum și posibilitatea modificării parametrilor de
funcționar e a acestora, și, de ce nu, autodiagnosticarea sistemului și controlul centralizat, de la
distanță.
În concluzie, domeniul motoarelor electrice asincrone este un domeniu în plină dezvoltare,
care promite mult și care se infiltrează din ce în ce mai mult în tehnica actuală, în domeniile ce
presupun controlul mișcării, atât pentru sistemele de mică putere, cât și în cele de mare putere.

1.NOTIUNI GENERALE

Cea mai importantă categorie de mașini, datorită largii utilizări în diverse domenii, o
constituie mașinile electrice care vor fi tratate în continuare.
Marea majoritate a mașinilor electrice utilizate în tehnică sunt mașini electrice rotative și au la
baza funcționarii lor fenomenul de inducție electromagnetică.
Aceste mașini sunt realizate din două părți principale: statorul și rotorul.
După rolul distinct pe care îl au în procesele de producere a tensiunilor electromotoare, una din
armături este numită inductor, cealaltă indus. Inductorul este armătura care p roduce câmpul
magnetic inductor numit și câmp magnetic de excitație. Indusul este armătura în care este indusă
tensiunea electromotoare utilă sau sistemul polifazat de tensiuni electromotoare utile.

1.1.MASINA ELECTRICA ASINCRONA

Definitie :Mașina asincronă este o mașină rotativă de c.a. la care viteza rotorului, la o
frecvență dată a tensiunii rețelei, variază în funcție de sarcină.
Alimentarea mașinilor asincrone se face de la o rețea de current alternativ, în general
polifazată, de obicei trifazată, rețelele de current alternativ trifazat fiind cele mai răspândite prin
avantajele pe care le prezintă în exploatare.
Motorul asincron trifazat este cel mai răspândit tip de motor electric . Prin construcția sa
simplă, robustețea în exploatare etc., constituie soluția preferată pentru o acționare electrică.
Statistic se constată că aproape 80% din motoarele electrice folosite în acționări, sunt
motoare asincrone trifazate, restu l de 20% fiind motoare sincrone, mașini comutatoare, motoare
de curent
continuu sau alte tipuri de motoare electrice.
Masinile asincrone se executa in doua forme constructive:

 Masin a asincrona cu rotorul bobinat (cu inele);
 Masina asincrona cu rotorul in scurtcircuit (in colivie);

1.2.CLASIFICARE MAȘINI ELECTRICE

După particularitățile constructive și funcționale, mașinile electrice se clasifică astfel:
a) dacă procesele fizice care au loc în mașină se desfășoară numai pe baza cuplajului electric,
mașina respectivă este de tip electrostatic;
b) dacă procesele fizice care au loc în mașină se desfășoară pe baza cuplajului electromagnetic
sau numai magnetic, atunci mașina respectivă poate fi:
– de tip electromagnetic, în cazul în care câmpu l magnetic principal se obține cu ajutorul
unor electromagneți;
– de tip magnetoelectric, în cazul în care câmpul magnetic principal se obține cu ajutorul
unor magneți permanenți.
Din punct de vedere practic cea mai mare importanță o au mașinile electrice de tip
electromagnetic.
Dacă părțile mobile ale mașinilor electrice execută o mișcare continuă de rotație atunci mașinile
respective se numesc mașini electrice rotative sau, dacă execută o mișcare liniară, se numesc
mașini electrice liniare.
În exploatarea mașinilor electrice, principalele criterii după care acestea se clasifică sunt
următoarele:
a) După funcția îndeplinită:
– generatoare electrice;
– motoare electrice;
– convertizoare electrice.
b) După puterea generat ă sau absorbită:
– mașini electrice de putere mică (puterea electrică este cuprinsă între unități și zeci de
wați);

– mașini electrice de putere medie (puterea electrică este cuprinsă între sute de wați și zeci
de kilowați);
– mașini electrice de putere mare (puterea electrică este mai mare de sute de kilowați).
c) După dimensiunile constructive:
– mașini electrice de volum redus;
– mașini electrice de volum mediu;
– mașini electrice de volum mare.
d) După natura energiei electrice debitate sau absorbite:
– mașini electrice de curent continuu (cu excitație independentă sau cu autoexcitație);
– mașini electrice de curent alternativ;
– mașini electrice universale.
Mașinile electr ice de curent alternativ, la rândul lor, se mai clasifică după următoarele criterii:
a) După numărul de faze ale circuitului lor primar (circuitul conectat la rețeaua de alimentare):
– mașini electrice de curent alternativ monofazat;
– mașini electrice de curent alternativ bifazat;
– mașini electrice de curent alternativ trifazat.
b) După viteza de rotație la care funcționează:
– mașini electrice sincrone;
– mașini electrice asincrone.
În tehnica o utilizare mai largă o au motoarele electrice de current alternativ asincrone și ca
urmare această categorie de motoare electrice va fi prezentată în continuare.

2. ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE MASINII ELECTRICE ASINCRONE

Mașina asincronă este compusă din două părți: o pa rte fixă, numită stator și o parte mobilă, care
de regulă execută o mișcare de rotație (există motoare la care partea mobilă execută o mișcare
liniară, numite motoare liniare), numită rotor. Statoarele in ambele cazuri sunt identice.

Figura 2 .1 Secțiune transversală printr -un motor cu rotorul în scu rtcircuit
Statorul produce campul magnetic invatitor si este format din carcasa, pachet ul de tolesi
infasurarea statorului. Din punct de vedere constructiv, statorul are forma unui cilindru gol
realizat din tole de otel electrotehnic de 0,5 mm grosime, izolate între ele cu lac izolant sau oxizi
ceramici.
Infasurarea statorului poate fi monofazata sau trifazata, intr -un strat sau doua straturi

Figura2 .2 Stator

Crestaturile se obtin prin stantarea tolelor înainte de împachetarea miezului si pot fi semiînchise
sau deschise. Crestaturile semiînchise prezinta avantajul unui flux de dis persie mai redus, dar
înfasurarea trebuie realizata din conductor rotund si introdusa fir cu fir, neputând fi realizata
afara pe sablon. Crestaturile semiînchise se utilizeaza la masini de puteri mici.
Crestaturile deschise permit realizarea înfasurarii a fara pe sablon dar prezinta un flux de
dispersie mai mare. Se utilizeaza la masini de puteri mari.

Figura 2 .3 Figura 2 .4

Înfasurarea statorului se realizeaza de cele mai multe ori în doua straturi si cu pas
scurtat.Înfasurarile într -un singur strat se utilizeaza numai la masinile de putere mica. Capetele
infasurarii statorului sunt legate la o placa de borne. Infasurarea masinilor trifazate poat e fi legata
in stea sau in triunghi. Conexiunea poate fi executata la infasurare, caz in care la placa de borne
se scot numai trei captede U,V,W sau poate fi executata prin
– montarea unor barete pe placa de borne, caz in care se scot 6 capete notate u1, v1, w1,
u2, v2, w2.

Figura 2 .5. conexiuni placa de borne ;a)stea; b)triunghi

Carcasa se executa din aluminiu sau fonta prin turnare. Carcasa poarta talpile de fixare ale
masinii, inelul de ridicare, cutia de borne, placuta indicatoare si scuturile frontale. În scuturi se
monteaza lagarele (rulmentii) pe care se sprijina axul masinii.
La masina asincrona cu inele, unul din scuturile frontale sustine portperiile, împreuna cu
periile de contact si dispozitivul de ridicare a periilor si scurtcircuitare a inelelor (daca exista).
Carcasa sustine miezul statorului împreuna cu înfasurarea sa si asigura posibilitatea de centrare
fata de rotor.

Figura 2 .6 Carcasa motor

Rotorul – constituie partea mobila a masinii asincrone si se compune din miezul feromagnetic,
de forma cilindrica, la periferia caruia (spre intre -fier), sunt prevazute crestaturile in care se
aseaza o infasurare polifazata. Miezul feromagnetic al rotorului se rea lizeaza din tole, din acelasi
material ca si statorul, dar tolele nu se izoleaza intre ele. Pachetul de tole rotorice se consolideaza
pe axul masinii
Rotorul, poate fi cu inele sau in scurtcircuit
Rotorul in scurtcircuit este format din arbore, pachetul de tole prevazut cu cresaturi la exterior
si infasurarea in scurtcircuit.

Figura 2 .7 Rotor in scurtcircuit(in colivie).

Figura 2 .8

Rotorul cu inele este format din arbore de otel, pe care este impachetat pachetul de tole prevazut
cu crestaturi la exterior. Infasurarea indusului este trifazata si realizata din conductoare izolate
introducandu -se in crestaturile rotorului, similar cu infasurarea statorului. Infasurarea statorului
se leaga in stea, iar cele trei capete se scot printr -o gaura practica ta axial in arbore, la capatul
unde este montat subansamblul de inele colectoare. Acesta are trei inele, executate din bornz,
alama sau otel, izolate intre ele si montate strans pe un butuc. La fiecare inel se leaga unul din
capetele infasurarii rotorului legate in stea.
Axul se roteste in lagarele montate in scuturi, fiind elementul de transmisie a energiei
mecanice intre masina electrica si exterior. Tot pe ax, in majoritatea cazurilor, este fixat si un
ventilator, cu rol de racire a masinii. La masin ile care permit o legatura galvanica intre
infasurarea indusului (rotorul) si un circuit electric exterior, pe ax se monteaza si inelele de
contact, pe care calca periile (fixe fata de stator).
Infasurarea rotorului , la masina asincrona de constructie normala, se realizeaza cu acelasi
numar de poli ca infasurarea statorica si se construieste fie ca infasurare trifazata (bobinata), fie
ca infasurare polifazata (sub forma de colivie). Infasurarea bobinata se executa din conductor de
Cu sau Al izolat, iar infasurarea in colivie (sau in scurtcircuit) din bare de Cu, Al sau alama;
colivia din Al se executa prin turnare. Infasurarea in colivie nu este izolata fata de miezul
feromagnetic al rotorului. Infasurarile bobinate se executa ca infasurari trifazate si se conecteaza
in stea sau triunghi, iar capetele libere ale celor trei infasurari de faza se conecteaza la inelele de
contact. Infasurarile in colivie sunt infasurari polifazate, barele coliviei fiind scurtcircuitate
frontal prin inele conductoare.

Intrefierul – este spatiul liber ramas intre miezul feromagnetic al rotorului si miezul
statorului. Largimea intrefierului la masina asincrona este practic constanta (daca neglijam
deschiderea crestaturilor) si are o va loare foarte mica (0,1 ¸ 2 mm), in vederea obtinerii unui
curent de magnetizare cat mai mic, respectiv a unui factor de putere ridicat.
Sunbansamblul portperii (numai la masinile cu inele) este prezvazut cu perii de carbine –
grafit sau metal -grafiy, ce freaza pe inelele colectoar. Periile sunt legate la o placa de borne a
rotorului, prevazuta cu trei borne.
Ventilatorul; el este montat pe arbore, la interior, cu rol de asigurare a circulației aerului,
care este absorbit prin feres trele de intrare și refulat apoi de ventilator din nou în exterior.

3.DOMENIUL DE UTILIZARE A MASINILOR ELECTRICE ASINCRONE

Motoarele asincrone trifazate formează cea mai mare categorie de consumatori de energie
electrică din sistemul energetic, fiind utilizate în toate domeniile de activitate: mașini -unelte
(strunguri, raboteze, freze, polizoare, mașini de găurit, ferăstraie m ecanice etc.), poduri rulante,
macarale, pompe, ventilatoare etc.
Motoarele monofazate sunt utilizate în special în instalațiile de uz gospodăresc:
aeroterme, pompe, mașini de spălat, polizoare, ventilatoare, mașini -unelte (polizoare, ferestrău
circular, șlefuitoare cu vibrații, polizor unghiular, ferestrău circular etc.), mașini de găurit, mașini
de găurit cu percuție, râșnițe electrice etc.
Până de curând, motoarele asincrone erau utilizate ca motoare de antrenare în acționările
cu turație constantă; pr in dezvoltarea electronicii de putere, acționările reglabile cu motoare
asincrone au căpătat o extindere remarcabilă, datorită fiabilității lor net superioare, în comparație
cu motoarele de curent continuu.
Semne conventionale :

M
3 M
3 M
3 M
1 M
1 M
3 M
1 M
1

3,1.Aparate electrice utilizate în scheme de acționare
Energia electrică este în prezent un indicator cu privire la calitatea vietii locuitorilor Planetei,
care intervine cotidian în activitatile noastre.
Instalatiile electrice comporta obisnuit o sursa de energie(centrale electrice -sistem energetic
national), linii electrice de transport (aeriene, subterane, de joasa tensiune sau de înalta tensiune)
si consumatorii, (casnici s au industriali).
Aparatele electrice sunt elemente indispensabile instalațiilor electrice, amplasate de obicei între
sursa de energie și consumatorul, dar acestea intervin atât în instalatiile de producere cât si în
cele de utilizare a energiei electric e
Aparatele electrice reprezinta ansambluri specializate, continând elemente electrice,
magnetice,(conductoare sau izolatoare) dar si mecanice, care asigura comanda, protectia,
controlul si reglajul bunei functionari în instalatiile în care au fost incluse
Criterii de clasificare a aparatelor electrice:
– functionalitate (principalul criteriu, prezentat ulterior)
– natura curentului: de c.c. sau de c.a.
– numarul de poli (cai de curent):monopolare, bipolare, tripolare, multipolare
– dupa locul de ut ilizare: de “exterior” sau de “interior”
– dupa valorile tensiunii de lucru: de joasa sau de înalta tensiune
– dupa valorile curentului de lucru: aparate electrice “grele” sau aparate electrice “usoare”
– dupa principiul de functionare: electromagnetice, electrodinamice, electronice (statice),
electropneumatice
– dupa mediul de stingere a arcului electric: IUP (IO), întrerupatoare cu sa întrerupatoare “cu vid”
Tipuri de Aparate electrice (dupa functionalitate)
Aparate electrice de comutatie ( automate sau neautomate, cu arc electric sau fara arc
electric, de tip comutator, contactor sau de tip întrerupator)
Aparate electrice de protectie, care sesizeaza valorile periculoase (de defect) ale unor marimi
(electrice sau neelectrice) si asigu ra o comanda convenabila “de protectie” (de “deconectare”
obisnuit), deosebind declansatoare, relee, sigurante fuzibile
Aparate electrice limitatoare, ce “limiteaza” valorile unor parametri (de obicei electrici) la

limite nepericuloase : deosebim li mitatoarele de curent (bobine de reactanta, sau alte tipuri) si
descarcatoarele (DRV, cu oxizi metalici etc.)
Aparate electrice de comanda, control si semnalizare: butoane de comanda, lampi de
semnalizare sau ansambluri cu functii similare pentru in stalatii mai complexe
3.1.1. Aparate electrice de protectie
Aparatele de protecție sunt destinate să asigure protecția elementelor de circuit împotriva
suprasarcinilor, scurtcircuitelor sau a lipsei de tensiune.
Această protecție evită supraso licitările de natură termică și electrodinamică.
Un element de circuit care trebuie protejat poate suporta, în condiții prescrise, un anumit
interval de timp, o anumită supratemperatură, definită ca valoarea limită admisibilă. În circuitele
electrice supratemperaturile fiind determinate de efectul termic al curentului, se definește
caracteristica termică a obiectului protejat t=f(I) care reprezintă dependenta dintre durata
necesară ca obiectul să atingă temperatura limită admisibilă, datorită valorii suprasarcinii (I).
Pentru aparatele de protecție se definește caracteristica de protecție (sau timp -curent, sau de
acționare) care reprezintă dependenta dintre timpul de acționare și valoarea curentului de
suprasarcină ta=f(I).
3.1.1.1. Siguranțele fuzibile:
Siguranța fuzibilă este un apararat de protecție împotriva supraintensităților, care cuprinde unul
sau mai multe elemente fuzibile, și care se topesc la depășirea unei anumite valori a curentului
într-un anumit timp. Altfel spus sunt “puncte sl abe” înseriate în circuit care se distrug înainte ca
elementele de circuit să fie afectate termic sau mecanic.
Dacă prin natura acțiunii ei, deconectarea circuitului se face automat, restabilirea circutului
(înlocuirea) se face manual. Caracteristic a de protecție este nereglabilă.
Siguranțele se montează în circuitele în care: lipsesc aparatele de conectare automate cu
protecție la suprasarcină, există aceste aparate dar nu au capacitatea de rupere necesară sau nu
pot asigura protecția la scur tcircuite.
Funcționarea siguranței cuprinde două regimuri :
-staționar în care fuzibilul se găsește în stare caldă la o temperatură ce depinde de valoarea
curentului.

– tranzitoriu, reprezintă curentul minim la care fuzibilul nu se topește un timp practic infinit.
Dacă se consideră că regimul de avarie se produce în momentul t0, din acest moment are loc
încălzirea adiabatică a fuzibilului până în momentul t1 când se atinge temperatura de topire. În
intervalul (t1 -t2) se produce topirea, apoi încălzi rea până la fuziune (t2 -t3) și initierea arcului
electric .

Figura 3 .1.1.1.1. a) soclu; b) siguranță; c) capac;
3.1.1.2 Relee de protecție .
Rolul releelor de protectie este de a proteja instalațiile electrice împotriva funcționării în
regimuri anormale, prin transmiterea unor semnale electrice ce determină izolarea locului defect
prin intermediul aparatelor de comutație.
Releele elect rice sunt aparate automate, care sub acțiunea parametrului electric de intrare
produc variația bruscă a parametrilor de ieșire, la o anumită valoare a parametrului de intrare. Ele
funcționează pe baza ciclului (deschis -închis), făcând parte din categoria a paratelor cu comenzi
discontinue.
Releele de protecție trebuie să îndeplinească patru condiții fundamentale: selectivitate,
rapiditate, sensibilitate și siguranță.
Acțiunea releelor de protecție este selectivă, dacă acestea comandă deconectarea numai a
porțiunii defecte din sistem, prin contactoarele respective, celelalte părți ale sistemului rămânând
mai departe în funcțiune.
Releele de protecție se pot clasific a după mai multe criterii:
– După principiul de funcționare : relee termice, electromagnetice, de inducție, magnetoelectrice,

electrodinamice, electronice
– După mărimea pe care o protejează : relee de curent, de tensiune, de putere, de timp
– După felul în care este realizată acțiunea față de o anumită valoare a mărimii de intrare :
– relee maximale, care acționează dacă mărimea protejată depășește o anumită valoare
– relee minimale, care acționează când mărimea protejată scade sub o anumită valoa re (sau
dispare)
– relee direcționale, care acționează dacă se schimbă sensul mărimii protejate (de exemplu:
sensul de circulație al puterii)

Figura 3 .1.1.2.1 Relee de protective.

3.1.2.Aparate electrice de comutatie
Prin aparat de comutație se înțelege un sistem electric sau electromecanic cu ajutorul căruia
se stabilește sau se întrerupe un circuit electric.
Rolul funcțional al aparatelor de comutație este, pe de o parte de a dirija fluxul de energie pe
bare, linii electrice, rețele de distribuție, de la sursele de energie la receptoare, iar pe de altă
parte, de a oferi protecție împotriva suprasarcinilor, scurtcircuitelor și supratensiunilor. Nu toate

aparatele de comutație oferă și protecție împotriva avari ilor. Există aparate destinate numai
comutației fără sarcină, altele destinate comutației sub sarcina nominală, altele destinate
comutației la curent de scurtcircuit, aldestinate protecției împotriva supratensiunilor.
Aparatele electrice pot fi cl asificate după criterii diferite ca: tensiunea nominală; felul
curentului;numărul de poli; regimul de funcționare; locul de funcționare; funcțiile pe care le
îndeplinesc etc.
Aparatele de comutație , sunt acele aparate care permit punerea sau scoaterea din funcțiune a
unor echipamente ale sistemului electroenergetic, exemplu separatorul. In timp ce întreruptorul
îndeplinește rolul de aparat de protecție, realizâmd întreruperea rapidă a curentului de
scurtcircuit, care apare în regim de avarie.
3.1.2.1 Contactorul electric
Contactoarele sunt cele mai răspândite aparate din instalațiile de comandă și automatizare.
Practic pentru conectarea și deconectarea fiecărui motor electric, la fel ca și pentru alte
receptoare, cum sunt rezistențe, condensatoare, instalații de iluminat, cuptoare etc. se folosesc
Contactorul este un aparat de comutație cu acționare mecanică, electromagnetică sau
pneumatică, cu o singură poziție stabilă, capabil să stabilească, să suporte și să întrerupă curenții
în condiții normale de ex ploatare a unui circuit, inclusiv curenții de suprasarcină .
Figura 3 .1.2.1.1 Schema contactor.

Figura 3 .1.2.1.2 Contactor;

R
S
TA
B
C

U V 1 3

b p b 0

Oricare ar fi varianta constructivă a contactorului, el este alcătuit din următoarele elemente:
– circuit principal de curent;
– circuit de comandă;
– circuite auxiliare;
– camere de stingere;
– elemente izolante
3.1.2.2 Butoane de comanda
Aceste aparate servesc la echiparea instalațiilor de automatizare cu comandă secvențială și se
construiesc într -o mare varietate de tipodimensiuni. Ele sunt prevăzute a funcționa în curent
continuu, în curent alternativ sau atât în curent continuu, cât și alternativ. Aceste aparate se
caracterizează printr -un mare număr de manevre mecanice și electrice. Butoanele de comandă se
utilizează în instalațiile electrice pentru comanda aparatelor de acționare
Butoanele de comandă servesc în special pentru comanda voită de la distanță a
contactoarelor, fiind folosite îndeosebi pe mașini -unelte, ascensoare, mașini de ridicat, pupitre de
comandă etc. Rolul butonului de comandă este de a închide sau de a întrerupe un circuit electric.
Butoanele de comandă sunt acționate numai manual . Ele au o singură poziție stabilă, la care
revin îndată ce butonul nu mai este acționat; de aceea, prin butoanele de comandă se dau numai
comenzi de scurtă durată. Același buton de comandă poat e fi însă prevăzut cu mai multe
contacte, astfel încât, printr -o singură apăsare, să comande mai multe circuite, pe unele
închizându -le și pe altele deschizându -le.

Figura 3 .1.2.2.1 Butoane de comanda

3.1.3 Aparate electrice de semnalizare . Lampi de semnalizare.
Montate pe panouri și pupitre de comandă, se utilizează pentru semnalizarea luminoasă a poziției
de funcționare a aparatelor de comandă, pentru a indica situațiile normale sau anormale din
instalația supravegheată. Se execută în mai multe variante constructive (lămpi normale, lămpi de
control, casete de semnalizare).

Figura 3 .1.3.1 Lampi de semnalizare.

1

2

3

4

5

6

Semnalizarea elec trică are drept scop transmiterea la distanța a unor informații sub forma
luminoasa sau sonora.

4. PORNIREA MOTOARELOR ELECTRICE

4.1. Pornirea motorului asincron cu rotorul în scurtcircuit
Motoarele asincrone cu rotorul în scurtcircuit nu pot porni prin înserierea unui reostat de pornire
în circuitul rotoric. Motoarele cu puteri nominale mai mici de 10kW pot porni prin cuplarea
directă la rețeaua de alimentare. Curentul absorbit la pornire are valori mai mari decât curentul
nominal dar suficien de mici ca să nu perturbe funcționarea altor consumatori. Cuplul
electromagnetic dezvoltat de motor la pornirea directă este comparabil cu cuplul nominal.
În cazul motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit de puteri mai mari de 10kW , cuplul
dezvoltat la pornire este mic datorită rezistenței rotorice mici (respectiv alunecării critice reduse),
iar curentul absorbit are valori ridicate, producând căderi mari de tensiune în rețeaua de
alimentar e, lucru ce provoacă perturbări în funcționarea altor consumator i. În consecință, se
impune luarea de măsuri pentru mărirea cuplului de pornire și a limitării curentului de pornire.
Pentru mărirea cuplului de pornire se construiesc motoare cu rotoare de construcție specială,
respectiv rotoare cu bare înalte sau cu dubl ă colivie.
Pentru limitarea curentului absorbit se utilizează reducerea tensiunii de alimentare. În acest scop
se pot utiliza trei metode: pornirea cu comutator triunghi, pornirea cu autotransformator și
pornirea prin mărirea impedanței circuitului statori c.

4.1.1 Pornirea directa de la retea
Conectarea directa la retea este metoda de pornire cea mai simpla. Ea se realizeaza prin
cuplarea infasurarilor statorului direct la retea. Motorul porneste si atinge viteza nominala. In

acest caz intensitatea curentului in momentul pornirii este de 7 – 8 ori mai mare decat intensitatea
nominala, in timp ce cuplul motor este de 0,5 – 1,5 ori mai mare decat cuplul nominal. Desi
aceasta metoda are o serie de avantaje , cum ari fi simplitatea si costul redus, totusi utilizarea ei
este limitata la urmatoarele cazuri:
 motorul are putere mica iar reteaua de alimentare este puternica astfel incat curentul absorbit la
pornire nu afecteaza alti consu matori alimentati de aceeasi retea;
 sistemul de actionare din care face p arte motorul are un reductor sau un alt tip de dispozitiv care
este capabil sa atenueeze socul mecanic produs de cuplul mare de pornire;
 motorul trebuie sa poata dezvolta un cuplu mare de pornire.
Metoda de pornire prin cuplare directa la retea nu este rec omandata in urmatoarele
cazuri:
 curentul absorbit din retea ar putea duce la o cadere mare a tensiunii din retea;
 masina de lucru antrenata de motor nu poate suporta variatia mare a cuplului;
 in momentul pornirii nu sunt asigurate siguranta si confortul celor care utilizeaza echipamentul
din care face parte motorul;
4.1.2 Pornirea intr -un singur sens a motorului asincron trifazat
Pornirea intr -un singur sens a motorului asincron trifazat este cea mai simpla si intalnita pornire
deoarece conexiunile acestei porniri se fac direct la reteaua trifazata. Pornirea motorului se face
actionând asupra butonului bp, din circuitul 3. În acest moment bobina contactorului 1C ( 3) este
sub tensiune (220 V). Contactorul, instantaneu, va închide toate contactele norm al deschis si va
deschide toate contactele normal închise, dupa cum urmeaza:

Figura 4.1 .2.1 Schema pornire într -un singur sens.

L1,L 2,L3-Sistemul trifazat de retea; N – nulul de lucru; PE – legatura la pamant;
e1,e2,e3,e5,e6 – sigurante fuzibile; 1C – contac tor electric; e4- releu termic; M3 – motor
asincron trifazat b0 – buton oprire; bp – buton pornire
Caracteristica temporal a de protec tie, reprezentat a prin linia îngro sata, eviden tiaza modul de
realizare al selectivitat ii protec tiei. Astfel, pentru curenți ce depășesc curentul nominal până la (7
÷ 10) In acționează protecț ia termic ă conform caracteristicii ei dependente (curba 1), la
suprasarcini cuprinse între (7÷ 10) In și (15 ÷ 20) In acționeaz ă protecția electromagnetică .

Figura 4.1.2.2 Caracteristica temporală de protecție la suprasarcină , supracurent și scurtcircuit a
unui motor asincron
1– caracteristica dependentă a releului termobimetalic,
2– caracteristica indepenădentă a releului electromagnetic,
3– caracteristica dependent a siguranț ei fuzibile,
4– carac teristica de stabilitate termică a motorului.
Într-un timp de ordinul sutimilor de secund ă conform caracteristicii independente (curba 2) iar la
scurtcircuite când curentul este mai mare de (15 ÷ 20) In acț ioneaz ă siguranțele fuzibile într -un
timp foarte scurt, conform caracteristicii de protecț ie a acestora (curba 3).
Curba 4 reprezintă caracteristica de stabilitate termic ă a motorului protejat. O protecție corectă
nu trebuie s ă intersecteze curba 4, dar nici să nu fie exagerat de depărtată de aceasta pentru a
asigura un randament ridicat motorului.
4.1.3 Pornirea cu inversare de sens
Reprezinta schimbarea sensului de rotație la motorul asincron trifazat ce se face prin
inversarea a două faze între ele (în cazul nostru, faza R cu faza T), ceea ce produce în interiorul
motorului modificarea sensului câmpului inductor

Figura 4.1.3.1 Schema de pornire cu inversare de sens.
e1 ,e2,e3 – siguranțe fuzibile ; e5 – siguranță fuzibilă ; 1C , 2C -contactor ; e4 – releu termic ;
bo – buton de oprire ; bp1, bp2 – buton de oprire ;
M – motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit (P = 3 kW)
Functionarea schemei
Schimbarea sensului de rotație este echivalentă cu schimbarea sensului câmpului inductor, care
se face prin inversarea succesiunii a două faze intre ele. Pentru pornirea motorului M într -un sens
se apasă pe butonul b p1 din circuitul 3. Bobina contactorului 1C va fi alimentată (cu tensiunea de
220V), fapt ce va permite închiderea contactelor normal deschise cnd din circuitele 1 și 4 și
deschiderea contactelor normal închise cni din circuitul 5. Motorul se va roti în sensul astfel
dorit. Dacă accidental se va apăsa pe butonul b p2, contactorul 2C nu va fi pus sub tensiune, dată
fiind poziția deschisă a contactului 1C din circuitul 5. Pentru a opri motorul se apasă pe butonul
e1
e4
e4
11 2
23 4 5 673
4 6
3 51C
1C
1C1C2C
2C
2C2CMbp1bp2boe2e3 e5

bo din cir cuitul 3.Să presupunem că dorim să rotim motorul în sens invers . Se apasă pe butonul
bp2 din circuitul 5. În acest moment, se alimentează bobina contactorului 2C din circuitul 5,
Contactorul 2C va închide contactele cnd din circuitele 2 și 6 și va deschide cni din circuitul 3
(se protejează astfel motorul M ca să fie accidental pornit prin b p1 in celălalt sens).
În caz că motorul este suprasolicitat – prin motor circulă un curent mai mare decât curentul
nominal – releul termic e 4 din circuitul 1 va intra în funcțiune, elementele termice ale acestuia
deplasând contactul e 4 din poziția închis în poziția deschis. În acest fel, contactul cni al releului
e4 din circuitul 7 se va deschide, circuitul secundar fiind astfel scos de sub tensiune. Bobina
contactorul ui 1C sau 2C nemaifiind alimentată, contactele principale revin în poziția normală –
inițială și motorul M nu va mai fi alimentat.
Pentru evitarea accidentelor s -a prevăzut un interblocaj suplimentar între butoanele bp1 și
bp2 în așa fel încât, prin apăsa rea butonului de comandă a unui contactor se deschide circuitul de
comandă al celuilalt, excluzând astfel posibilitatea de comandă paralelă ceea ce ar fi dus la
punerea in scurtcircuit a doua faze intre ele (R cu T). Inversarea sensului de rotație la mot orul
asincron trifazat se face prin inversarea a două faze între ele (în cazul nostru, faza R cu faza T),
ceea ce produce în interiorul motorului modificarea sensului câmpului inductor.

4.1.4 Pornirea cu reactanță
O alt ă metod ă de pornire a motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit const ă în porn irea cu
reostate statorice, a că rei schem ă electric desfăș urată de comand ă și protecț ie este prezentat ă în
figura
Metoda de pornire cu reostate statorice a motoarelor asincrone este o metod ă de pornire cu
tensiune redus ă ( deci cu moment de pornire redus) care limiteaz ă valoarea curentulu i de pornire.
Circuitul de forță conț ine contactoarele K1 _i K2 care alimenteaz ă succesiv motorul M.
Prin acț ionarea butonului de pornire S2 este alimentat ă bobin a contactorului K2 dac ă contactul
de interblocare K1 (3 –5) este închis anume K1 nu este acț ionat.
Contactorul K2 se automenținere prin K2 (14 –16) ș i concomitant cu el este alimentat releul de
timp K3T.

Dupa trecerea timpului prestabilit contactul normal d eschis cu temporizare la acț ionare K3T (2 –
4) se închide alimentând bobina contactorului K1 (0 –1) care deschide contactul auxiliar K1 (3 –
5), închide contactele de forță și contactul de automenț inere K1 (14 –16). Astfel motorul rămâne
alimentat în regim de durată la tensiunea nominală a reț elei.
Pentru oprire se acționează butonul S1 care întrerupe alimentarea circuitului de comandă
readucând circuitul de forță la starea iniț ială.
Protecția la scurtcircuit a motorului ș i a circuitului de comand ă se realizeaz ă prin siguranțe
fuzibile, iar protecț ia la suprasarcin ă a motorului este asigurat ă de blocul de relee
termobimetalice F4.
F1, F2, F3, F5 – siguranț e fuzibile, F4 – releu termobimetalic, K1, K2 – contactoare
electromagnetice, K3T – releu de timp cu tempori zare la acționare, S1, S2 – butoane de
acționare, M – motor asincron cu rotorul în scurtcircuit, R – reostate de pornire.

Figura 4.1.4.1. Schema electrică desfășurată de comand ă protecț ie și pornire cu rezist e statorice a
unui motor asincron

4.1.5 Pornirea cu autotransformator ).

Pornirea motoarelor asincrone prin autotransformator este solutia optima din punct de vedere
energetic dar implica costuri mai mari, de aceea ea se justifica in cazul motoarelor de
putere.

Figura 4.1.5.1 Schema electrica desfasurata de comanda, protectie si pornire cu
autotransformator a unui motor asincron
F1, F2, F3, F5 – sigurante fuzibile, F 4 – releu termobimatalic, K 1, K2 – contactoare
electromagnetice, K 3T – releu de timp cu temporizare la actionare , K4T – releu de timp cu
temporizare la revenire, S 1, S2 – butoane de actionare, M – motor asincron cu rotorul in
scurtcircuit, AT – autotranformator
Pentru pornirea motorului se actionaza butonul S 2 care alimenteaza bobina contactorului
K1 si prin acesta si bobina contactorului K 2. Automentinerea se face prin K 2 (14–16) alimentand
motorul cu tensiune redusa prin au totrans formatorul AT (limitandu -se astfel curentul de pornire).
O data cu con tactoarele K 1 si K 2 se ali menteaza si bob inele celor doua relee de timp K 4T si K 5T

care isi incep tem porizarea. Contactele normal inchise K 1 (3–5) si K 2 (3–5) se deschid. Prin ali –
mentarea bobinei K 5T contactul normal deschis cutemporizare la revenire K 5T (2–4) se in chide
dar nu poate alim enta bobina lui K 3deoarece sunt deschise contactele K 1 (3–5) si K 2 (3–5). Dupa
scurgerea timpului reglat al releului de timp K 4T contactul acestuia normal inchis cu temporizare
la actionare K 4T (3–5) se deschide. In acest moment se intrerupe alimentarea co ntactoarelor K 1,
K2 si a releelor de timp K 4T si K 5T. Prin reinchiderea contactelor K 1 (3–5) si K 2 (3–5) si prin
contactul noemal deschis (dar inchis in acest moment deoarece temporizarea releului K 5T este
mai mare decat a releului K 4T) cu temporizare la r evenire K 5T (2–4) este alimentata bobina
contactorului K 3 (0–1) care isi inchide contactele prin cipale. Motorul este astfel alimentat la
tensiune nominala K 3 automentinandu -se prin contactul auxiliar de automentinere K 3 (14–16).
Pentru oprire se actioneaza bu tonul S 1.
Pornirea cu autotransformator este avantajoasa energetic , insa fiind costisitoare , este justificata
numai in cazul masinilor asincrone de putere mare.

4.1.6 Pornirea stea-triunghi
Fie U1l tensiunea de linie a rețelei. Dacă motorul are fazele de bobinaj calculate pentru
tensiunea U1 l el poate dezvolta puterea sa nominală numai cînd este legat la rețea cu conexiunile
în triunghi. în momentul pornirii, un asemenea motor se cuplează la rețea cu fazele legate în stea
deci tensiu nea aplicată fazelor se reduce de 1.73 ori, și de asemenea, se reduce de 1.73 ori
curentul de pornire pe fază al motorului; este simplu de văzut că curentul de pornire în
conductoarele de linie se reduce însă de 3 ori. După ce pornirea este terminată, bobi najul se leagă
în triungh i. Curentii de pornire se micsoreaza sensibil daca se utilizeaza pornirea stea –
triunghi . Aceasta metoda de pornire indirecta consta in aplicarea tensiunilor nominale
infasurarilor trifazate statorice, conectata initial in stea. La atingerea unei viteze de
circa 95.90% , din cea de sincronism, infasurarea trifazata se comuta in triunghi. Comutarea
poate avea loc manual folosindu -se un comutator stea -triunghi sau automat ca in figura demai
jos.

Figura 4.1.6.1 Schema elecrica
Functionarea schemei:
La apasarea butonului de pornire b2 sunt alimentate simultan contactorul C1 si releul de timp
d1 .Contactele c1se inchid conectand statorul motorului in stea. Contactul c1 permite alimentarea
contactorului de linie C3 , care conecteaza statorul la retea. Dupa un timp tp , reglat anterior,
releul de timp d1 isi inchide , astfel ca C1 isi pierde alimentarea si , inchizand cont actul
c1 alimenteaza contactorul C3. Acesta isi inchide contactele principale care conecteaza
infasurarile statorului in triunghi. Releul de timp este reglat la timpul corespunzator atingerii
a 95 %din viteza de regim stationar
Curentul si cuplul de pornire se micsoreaza de trei ori fata de cazul pornirii directe cu
infasurarea statorica conectata in triunghi. Inconvenientul mentionat limiteaza aplicarea pornirii
stea-triunghi numai acolo unde pornirea se face in gol, excluzandu -se pornirile in plina sarcina
cu acest porcedeu . La comutarea in triunghi au loc salturi de curenti si de curenti si de cuplu,
motorul trecand pe caracteristica mecanica de functionare , corespunzatoare tensiunii .
Nerespectarea atingerii vitezei de rotatie de circa 90.95 % din viteza de sincronism, la
trecerea din stea in triunghi , face sa apara salturi de curent si de cuplu apropiate de cele realizate

la pornirea directa in triunghi , ceea ce anuleaza avantajele specifice acestui procedeu de
pornire. Daca dupa efect uarea pornirii stea -triunghi apar sarcini reduse in functionarea , mai
mici de 1/3 din valoarea nominala , statorul poate fi comutat din nou in stea . In acest mod ,
scade curentul absorbit , factorul de putere si randamentul inbunatatindu -se; se realizeaz a astfel
reducerea pierderilor de energie .
Pornirea stea -triunghi poate fi aplicata numai motoarelor asincrone, a caror infasurare statorica
are accesibile toate cele sase borne, avand tensiunea statorica de faza egala cu tensiunea de linie
a retelei d e alimentare .
In reteaua de distributie de joasa tensiune de 220/380 V de care dispunem , daca pe placuta
indicatoare a motorului este scris 220/380 V , motorul nu poate fi pornit in stea -triunghi.
Intradevar , tensiunea statorica nominala pe faza est e de 220 V si nu de 380 V , cat ar fi tensiunea
ce s-ar aplica pe faza la conexiunea in triunghi a infasurarii statorului.. Motorul s -ar arde foarte
repede , datorita unei tensiuni mai mari cu 73 % fata de tensiunea nominal ape faza . Pe placuta
indicatoar e trebuie sa existe mentiunea 380/660 V , motorul comandandu -se ca atare.
Pornirea motoarelor în scurtcircuit, prin reducerea tensiunii, reduce cuplul de pornire
porporțional cu pătratul tensiunii (în cazul pornirii comutator stea -triunghi cuplul de porn ire se
reduce de 3 ori ). Din acest motiv, daca nu este posibila pornirea prin cuplare directa la retea,
folosirea motoarelor in scurtcircuit este limitata la cazurile cind nu se cere un cuplu de pornire
mare.
4.2 Pornirea motorului asincron cu rotorul bobinat
Pentru a micșora curentul la pornire și pentru a mări cuplul de pornire, la motoarele cu rotorul
bobinat, se înseriază un reostat de pornire în circuitul rotoric prin intermediul inelelor și periilor.
Reostatul este constituit din trei rezistențe reglabile, câte una pentru fiecare fază. La pornire,
maneta reostatului este pe poziția de rezistență maximă, iar pe măsură ce motorul se turează, se
micșorează rezistența reostatului până la scurtcircuitarea sa completă, motorul funcționând în
continuare p e caracteristica mecanică normală. La pornire se cere o variație a cuplului
electromagnetic între două valori, una maximă Mpmax și una minimă Mpmin . Rezistențele

M
3
123treptelor reostatului de pornire se pot dimensiona ținând seama că la un cuplu electromagnetic
dat, alunecarea este proporțională cu rezistența circuitului rotoric ( R2 + Rp).
Reostatele de pornire sunt confecționate de obicei din rezistoare metalice și au mai multe trepte
de rezistențe care sunt scurtcircuitate pe rând odată cu turarea motorului, s au sunt rezistoare
lichide, la care modificarea rezistenței se poate face prin modificarea suprafeței de contact dintre
electrozi și lichid.
Motorul asincron cu rotorul bobinat pornit cu ajutorul unui reostat de pornire înseriat la
înfășurarea rotorică, ar e caracteristici de pornire bune, cuplul dezvoltat de motor fiind menținut
la valori ridicate pe perioada pornirii, ceea ce duce la o pornire rapidă și face posibilă pornirea în
sarcină a motorului.

4.2.1 Pornirea cu reostat rotoric
În figura 4.2.1.1 . este reprezentată schema circuitului de forță al unui motor, la ale cărui inele
este legat un reostat trifazat în stea (în practică acest montaj este folosit frecvent la instalațiile de
ridicat).

Figura 4.2 .1.1 Pornirea și reglarea turației la motoare asincrone cu inele.
n=n 0(1-s)
n-turatia
n0-turatia de sincronism
s-sarcina direct proportionala
Dacă bara de scurtcircuitare a reostatului s -ar găsi pe poziția 3, înfășurarea rotorului ar fi
scurtcircuitată și motorul s -ar roti cu turația nominală n n. Pe măsură ce bara se deplasează spre
poziția 1 din figură, în aceeași măsură se introduc rezistențe suplimentare R p pe fiecare fază a
rotorului. Introducând în rotor, cu ajutorul reostatului legat la inele o rezistență suplimentară R p1,
În figura 4.2.1.2 este prezentat ă schema electrică desfășurată de comandă și protecție pentru
pornirea cu rezistențe rotorice în două trepte temporizate a motoarelor asincrone cu rotorul
bobinat.
La pornirea motoarelor asincrone cu rot or bobinat se pot introduce două sau ma i multe trepte de
rezistențe cu rolul de a limita ș ocurile de curent la pornire. Treptele de rezist ențe rotorice se
scurtcircuitează succesiv ș i în mod automat prin comanda dată de releele de temporizare.
Contactorul K1 asigură conectarea la reț ea a statorului iar contactoarele K2 și K3
scurtcircuitează pe rând treptele de rezistenț e rotorice R1, R2.
Pornirea se comandă prin butonul de acționare S2 și dacă contactele K2 _i K3 nu sunt acționate
(adică K2 (3 –5) și K3 (3 –5) sunt închise) este alimentat contactor ul principal K1 care se
automenț ine prin K1 (14 –16). Prin K1 (18 –20) și K2 (7 –9) este alimen tat releul de timp K5T
care după trecerea temporiză rii prin contactul norm al deschis cu temporizare la acț ionare K5T
(2–4) alimenteaz ă pe K3 scurtcircuitând prima treapt ă de reostate (R2) ș i alimentând
pe K4T care îș i începe temporizarea.
După scurgerea tempori zării lui K4T prin contactul normal deschis cu temporizare la acț ionare
K4T (5 –7) este alimentat contactorul K2 care se automenține prin K2 (10 –12) ș i decupl ează prin
K2 (7 –9) releele de temporizare ș i contactorul K3. În regim de durat ă motorul nu are rezistență
în circuitul rotoric.

Figura 4.2.1.2 Schema electrică desfăș urată de comandă, protecț ie
și pornire cu reostate rotorice a unui motor asincron cu rotorul bobinat

F1, F2, F3, F5 – siguranț e fuzibile, F4 – releu termobimetalic, K1, K2, K3 – contactoare
electromagnetice, K4T , K5T – relee de timp cu temporizare la acționare, S1, S2 – butoane de
acționare, M – motor asincron cu rotorul bobinat, R1, R2 – reostate de pornire
Pentru oprire se acționează butonul S1 care întrerupe alim entarea circuitului de comandă și
readuce instalația la starea iniț ială Protecț ia la scurtcircuit se realizează prin siguranț e fuzibile iar
cea la suprasarcină prin blocul de relee termobimetalice F4.

5. REGLAREA T RAȚIEI MOTORULUI ASINCRON
Motoarele asincrone sunt utilizate în acționările electrice care cer turații constante.

Sunt însă cazuri în care se cere modificarea turației motorului în anumite limite, iar din
considerente tehnice sau economice se impune folosirea motoarelor asincrone.
5.1 Reglarea turației prin modificarea numărului de perechi de poli
Această metodă permite modificarea turației în trepte și se utilizează în special la motoarele
asincrone cu rotorul în scurtcircuit. Statorul motorului este prevăzut cu o înfășurare specială c u
prize mediane, ca re permite modificarea număr ului de perechi de poli p prin schimbarea
conexiunilor sec țiunilor înfășurărilor cu ajutoarul unui comutator. Se construiesc și motoare cu
două înfășurări statorice având numere de perechi de poli diferite.
Această metodă prezintă dezavantajul că reglarea turației se face în trepte și costul motorului este
mai mare decât la motoarele obișnuite. Metoda are avantajul că nu apar pierderi suplimentare de
putere.

5.2 Reglarea turației prin modificarea frecvenței tensiunii de alimentare
Această metodă necesită o instalație specială de alimentare cu tensiunea și frecvența reglabile.
Prin modificarea în mod continuu a frecvenței de alimentare f1, se obține o variație continuă a
turației în limite largi, fără a se pro duce pierderi suplimentare de putere.
Pentru a se obține tensiuni cu frecvența variabilă se utilizează convertizoare rotative sau
convertizoare statice cu tiristoare. Convertizoarele statice de frecvență cu tiristoare au un
randament ridicat, siguranță în funcționare, volum redus, întreținere ușoară, silențiozitate, lipsă
de inerție și o comandă cu puteri mici prin dispozitive fără contacte.
5.3 Reglarea turației prin modificarea alunecării
Variația alunecării s se poate face prin modificarea tensiunii de alimentare, prin modificarea
rezistenței circuitului rotoric sau prin modificarea puterii circuitului rotoric.
Prin scăderea tensiunii de alimentare, cuplul maxim Mm scade proporțional cu păt ratul tensiunii ,
alunecarea critică sm rămânând constantă. Pentru un cup lu de sarcină constant Ms, turația
motorului scade cu scă derea tensiunii de alimentare. Pentru o variație a tensiunii cu 10%, turația
rotorului scade cu 2%, iar capacitatea de supra încărcare a motorului cu 20%. Extinderea
domeniului de reglaj a turației prin modificarea tensiunii de alimentare se poate realiza la
motoare cu rotorul bobinat, prin introducerea în circuitul rotoric a unui reostat, ceea ce duce la
mărirea alunecă rii critice .

Procedeul de modificare a tensiunii de alimentare prezintă dezavantajul unui randament scăzut,
datorită pierderilor suplimentare prin efect Joule -Lenz care apar în reo statul intercalat în circuitul
rotoric. Metoda reglării turației prin modificarea tensiunii de alimentare se utilizează numai
pentru variația turați ei în limite restrânse. Dacă tensiunea și frecvența de alimentare sunt
constante, chiar dacă se modifică rezistența rotorică , rezultă că valoarea cuplului maxim
este constantă , rezultă că alunecarea critică se modifică (cu creșter rea rezistenței rotorice crește
și alunecarea critică ). Ca urmare, prin modificarea rezistenței circuitului rotoric (cu ajutorul unui
reostat trifazat Rv înseria t în circuitul rotoric) se obține o familie de caracteristici mecanice
artificiale (caracteristica mecanică naturală fiind cea corespunzătoare lui Rv = 0 ). Odată cu
creșteea rezistenței circuitului rotoric, turația motorului scade .
Această metodă prezintă dezavantajul unui randament scăzut datorită pierderilor suplimentare
care apar în r eostatul de reglaj, prin efect Joule -Lenz.
Avantajul metodei constă în simplitatea reglării turației și în domeniul larg de reglaj a turației.
Reostatele de reglaj nu pot fi înlocuite de către reostatele de pornire deoarece acestea din urmă
sunt calculate la funcționări de scurtă durată iar reosta tele de reglaj funcționează în regim de
lungă durată.

6. PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE

Motorul de inducție trifazat (motorul asincron trifazat) este cel mai folosit motor electric în
acționǎrile electrice.
Prin intermediul inducției electromagnetice, câmpul magnetic învartitor va induce în înfǎșurarea
rotoricǎ o tensiune. Aceasta tensiune creeazǎ un curent electric prin înfǎșurare și asupra acestei
înfǎșurǎri acționeazǎ o forțǎ electromagneticǎ ce pune roto rul în mișcare în sensul câmpului
magnetic învartitor. Motorul se numește asincron pentru cǎ turația rotorului este întotdeauna mai
micǎ decât turația câmpului magnetic învârtitor, denumitǎ și turație de sincronism. Dacǎ turația
rotorului ar fi egalǎ cu tu rația de sincronism, atunci nu ar mai avea loc fenomenul de inducție
electromagneticǎ, nu s -ar mai induce curenți în rotor și motorul nu ar mai dezvolta cuplu.

Turația motorului se calculeazǎ în funcție de alunecarea rotorului fațǎ de turația de sincronis m,
care este cunoscutǎ, fiind determinatǎ de sistemul trifazat de curenți.
Alunecarea (s) este egalǎ cu: s = (n1 -n2) / n1, unde:
n1 este turația de sincronism și
n2 este turația motorului.
n1=(60. f)/p, unde
f este frecvența tensiunii de alimentare
p este numǎrul de perechi de poli ai înfǎșurǎrii statorice.
Deoarece frecvența are valoarea f=50Hz, rezultǎ cǎ turația de sincronism depinde numai de
numǎrul de perechi de poli și poate avea urmǎtoarele valori:
Pt. p=1 (2 poli) avem: n1=3000 rot/min;
Pt. p=2 (4 poli) avem: n1=1500 rot/min;
Pt. p=3 (6 poli) avem: n1=1000 rot/min etc.
Turația mașinii, în funcție de turația campului magnetic învartitor și de alunecare este: n2=n1 .
(1-s).
Se observǎ cǎ, alunecarea este aproape nulǎ la mers în gol (cân d turația motorului este aproape
egalǎ cu turația câmpului magnetic învârtitor, deci turația nominalǎ a motorului este foarte
apropiatǎ de cea de sincronism) și este egalǎ cu 1 la pornire sau când rotorul este blocat.

Puterea și randamentul motorului ele ctric trifazat

Motorul asincron trifazat absoarbe de la rețeaua de alimentare puterea electricǎ
Pa=√3*Un*In*cos ϕn, unde:
Un = tensiunea nominalǎ = tensiunea de linie a rețelei (400V);
In = curentul nominal;
cosϕn = factorul de putere nominal, și livre azǎ la arbore puterea mecanicǎ Pn (kW).
Între cele douǎ puteri (cea absorbitǎ de la rețea si cea livratǎ la ax) existǎ relația:
η = Pn/Pa , unde:
η = randamentul.

Randamentul este intotdeauna subunitar deoarece nu toatǎ puterea absorbitǎ va fi transformatǎ
în putere mecanicǎ, lucru datorat pierderilor care apar datoritǎ frecǎrilor mecanice în lagǎrele
rotorului, piederilor din bobinaje și celor din aer (ventilație) .
Pe plǎcuța motorului, întotdeauna este trecutǎ puterea mecanicǎ utilǎ (livratǎ la arbore) Pn (în
kW).
Bilantul puterilor si randamentul motorului asincron

Pentru a pune în evidenta cât mai sugestiv bilantul puterilor se poate trasa grafic o diagrama
care ne arata cum evolueaza puterile în motorul asincron. Aceasta diagrama s -a reprezentat în
figura unde s -au facut notatiile:

Figura 6.1
– 1 P – puterea activa electrica absorbita de motor de la reteaua de alimentare;
– Pcu; – pierderile active în cuprul statorului (prin efect Joule pe rezistenta
statorului): P cu=m 1*R1*I12 fiind numarul de faze al înfasurarii statorice;
– Pfe – puterile active în fierul statorului: Pfe=PT + P H , PT – fiind pierderile datorate curentilor
turbionari; P H – pierderile datorate histerezisului magnetic;
– P – puterea electromagnetica a masinii care se transmite din stator în rotor la
nivelul întrefierului prin câmpul magnetic învârtitor rezultant P= P 1 –PCu –PFe;
-PCu2 – pierderile active din cup rul rotorului P Cu2 = m 2 .R2 .{I2}2 , m 2 fiind numarul de faze al
infasurarii rotorice;
-Pm – pierderile mecanice (prin frecari în lagare si prin frecarea rotorului si a ventilatorului
de pe ax cu aerul);

-PM – puterea mecanica totala dezvoltata de motor PM =P – PCu ;
-P2 – puterea mecanica utila la axul motorului.
Bilantul puterilor active la motorul asincron se va putea astfel scrie:
P1 = P2 + P m + P Cu1 +PCu2 + P Fe1
Puterea mecanica totala ca si puterea electromagnetica a motorului se mai pot exprima si în
marimi mecanice, astfel:

PM = M . 2∙𝜋∙𝑛2
60 . M
PM = M .2∙𝜋∙𝑛1
60
unde:
M – cuplul electromagnetic al masinii;
 – viteza unghiulara a câmpului magnetic învârtitor statoric;
 n1 – turatia câmpului magnetic învârtitor statoric [rot/min];
 – viteza unghiulara a rotorului;
 n2 – turatia rotorului [rot/min].
Înlocuind aceste relatii în expresiile pierderilor în cuprul statoric si în expresia puterii
mecanice totale se obtine:
PCu2 = P – PM = M ( Ω 1 – Ω2 ) = s ∙ Ω1 ∙ M = s ∙ P
PM = P – PCu2 = M ∙ Ω1 ∙ ( 1 – s ) =1 – s P.

Adica pierderile în cuprul înfasurarilor rotorice reprezinta fractiunea s din puterea magnetica
P transmisa de stator rotorului în timp ce puterea mecanica totala reprezinta fractiunea 1sdin
puterea P. Altfel spus valoarea alunecarii unui motor asincron se stabileste în functie de valoarea
pierderilor în cuprul rotoric. La pierderi P Cu2 mari vom avea alunecari mari. În scopul obtinerii
unui randament sporit masina se proiecteaza pentru alunecari nominale mici s 0,010,05.
La asemenea alunecari mici pierderile în fierul rotoric se pot neglija, motiv pentru care aceste
pierderi P Fe2 nu figureaza în acest bilant al puterilor active.
Din punct de vedere al bilantului de puteri reactive motorul asincron este un receptor
ohmicinductiv.

Motorul preia puterea reactiva relativ importanta de la retea necesara magnetizarii miezului
feromagnet ic, deci crearii câmpului magnetic din masina. Factorul de putere al motorului
asincron, cos , este totdeauna inductiv. Motorul asincron este excitat de la aceeasi retea care îi
furnizeaza si puterea activa.

7.MOTOARE CONSTRUCTIE SPECIALA

7.1 MOTORUL A SINCRON MONOFAZAT

Figura 7.1.1
Motoarele monofazate își gǎsesc utilizarea mai ales în domeniul casnic (frigider, mașina de
spǎlat, aparatul de aer condiționat etc.).
În compunerea motorului de curent alternativ monofazat intră:
– statorul pe care este dispusă o singură înfășurare care se conectează la rețeaua
monofazată de alimentare;
– rotorul care, de obicei, este în scurtcircuit.

Înfășurarea statorică, fiind alimentată în curent alternativ monofazat, produce un flux magnetic
pulsatoriu în timp și sp ațiu.

Conform principiului inducției electromagnetice, în barele care reprezintă conductoarele
rotorului se induc tensiuni electromotoare alternative.
Datorită acestor t.e.m. și a faptului că barele ce reprezintă conductoarele rotorului sunt
scurtcircuitat e, acestea vor fi străbătute de curent electric alternativ de inducție ș i ca urmare
apare și un flux magnetic al rotorului, care este tot alternativ însă de fază inversă față de fluxul
înfășurării statorice.
Rezultă astefel că în interiorul mașinii există două fluxuri magnetice care interacționează.
Deoarece cele două fluxuri magnetice sunt coliniare, între ele nu se manifestă decât o acțiune de
însumare și nu o forță electromagnetică.
Ca urmare, motorul de curent alternativ monofazat prezintă dezavantajul că are cuplul de pornire
nul, deci nu poate porni. Pentru ca să funcționeze este necesar să i se dea un impuls (un șoc) în
direcția de rotație dorită.
Datorită acestui dezavantaj, motorul electric de curent alternativ monofazat are o utilizare relativ
restrânsă, de regulă, numai pentru acționarea unor mecanisme
de putere relativ mică.
Motorul asincron monofazat este asemanator din punct de vedere constructiv cu motorul
asincron trifazat cu deosebirea ca statorul sau este echipat cu o înfasurare de c.a. monofazata,
conectata la o retea monofazata de c.a.
Înfasurarea rotorica este de obicei în colivie (figura 7.1.2 ). Curentul 1 i absorbit de stator
produce un câmp sinusoidal în timp si spatiu care se poate descompune în doua câmpuri
învârtitoare care se r otesc în sensuri opuse, cu aceeasi viteza si cu amplitudini egale cu jumatate
din amplitudinea câmpului sinusoidal:

Figura 7.1.2 Figura 7.1.3

Cele doua câmpuri învârtitoare vor interactiona cu curentul rotoric si vor produce asupra
rotorului cuplurile electromagnetice egale si de sens contrar. Cuplul resultant asupra rotorului va
fi evident nul si rotorul nu se poate pune în miscare. Daca, însa , dam un impuls rotorului într -un
anumit sens, de exemplu în sensul câmpului învârtitor B 1A si rotorul se învârteste cu o viteza
unghiulara 2 , atunci câmpul învârtitor are o viteza relativa fata de rotor.

7.2 MOTORUL DE CURENT ALTERNATIV BIFAZAT
În compunerea motorului de curent alternativ bifazat, comparativ cu motorul de curent alternativ
monofazat, mai intră încă o înfășurare dispusă pe stator, decalată cu 2
𝜋 față de prima și denumită
înfășurare suplimentară sau de pornire.
Motorul de curent al ternativ bifazat se mai numește și motor de c.a. cu bobinaj auxiliar.
Pentru ca un astfel de motor să funcționeze este necesar ca cele două înfășurări L1 – înfășurarea
principală și L2 – înfășurarea auxiliară , să aibă același număr de spire și să fie alimentate cu
tensiunile u1 și u2, de aceeași valoare efectivă, dar decalate între ele cu 2
𝜋 ;
Cum practic, tensiunea alternativă bifazată nu se produce la scară industrială, alimentarea unui
astfel de motor electric se asigură de la o rețea de curent al ternativ monofazat utilizându -se
următorul artificiu: în serie cu înfășurarea principală se conectează un condensator cu capacitatea
de ordinul zecilor de μF (de regulă uscat, de tipul delor cu hârtie).
Cunoscând comportarea condensatoarelor în circuitele de curent alternativ, anume că realizează
defazajul cu 90° înainte a curentului față de tensiune, rezultă că variaț ia curentului prin
înfășurarea principală va fi defazată cu 90° înaintea variației curentului prin înfășurarea auxiliară,
fiind astfel îndeplinite condițiile impuse anterior.

Conform principiului inducției electromagnetice, în bornele ce reprezintă conductoarele rotorului
se induce o tensiune electromotoare datorită căreia barele vor fi străbătute de curenți electrici
induși și ca urmare , apare și un flux magnetic al rotorului.
În fiecare moment de timp, fluxul magnetic al rotorului este de fază inversă față de fluxul
magnetic rezultant al statorului, deci tot un flux magnetic învârtitor, dar care este rămas în urmă
față de fluxul statori c.

Ca urmare, în interiorul motorului, acționează simultan două fluxuri magnetice decalate
unghiular între ele, ceea ce are ca efect apariția unei forțe electromagnetice (cuplul motor), care
duce la modificarea poziției rotorului, deci la rotația acestuia.
Viteza de rotație se poate modifica, prin modificarea amplitudinii tensiunii de alimentare, iar
sensul de rotație prin inversarea unei faze a tensiunii de alimentare.
Datorită acestor particularități funcționale, motorul de curent alternative bifazat se u tilizează în
mod deosebit ca element de execuț ie în sistemele automate.
Înfășurarea conectată la rețeaua de alimentare prin intermediul condensatorului C poartă
denumirea, de regulă, de înfășurare de excitație ( Lex), iar înfășurarea suplimentară, poartă
denumirea de înfășurare de comandă ( Lc) și este alimentată prin intermediul amplificatorului, cu
o tensiune electrică care poate fi în fază sau în antifază cu tensiunea de la rețeaua monofazată de
c.a
Astfel, în funcție de faza tensiunii de intrare ( ui) motorul se va roti într -un sens sau în celălalt
sens, iar în funcție de amplitudinea tensiunii de intrare motorul se va roti cu o turație mai mare
sau mai mică (pentru ui = 0 motorul nu se rotește).
Transformatorul Tr se utlizează pentru asigurarea autofrân ării necesare opririi motorului după
încetarea acțiunii tensiunii de intrare. În cazul în care, alimentarea înfășurării de comandă s -ar
asigura direct de la ieșirea amplificatorului, după încetarea acțiunii tensiunii de intrare, motorul
ar continua să se rotească cu aceeași viteză și în același sens (deoarece se transformă într -un
motor de c.a. monofazat căruia i s -a asigura impulsul de pornire) ceea ce ar face ca
sistemul în care se utilizează să funcționeze instabil.
Dacă alimentarea înfășurării de comand ă se realizează prin transformator, atunci în momentul în
care semnalul de intrare tinde să dispară, t.e.m. indusă în înfășurarea secundară a
transformatrului tinde să dispară și conform principiului autoinducției, această înfășurare va fi
străbătută de un curent de sens invers. Apare astfel un flux magnetic de sens invers (de cealaltă
fază) care însumat cu fluxul magnetic al înfășurării de excitație, tinde să rotească rotorul
motorului în sens invers mișcării sale de rotație și ca urmare, exercită o acțiune de frânare.

8. NORME DE SANATAEA SI SECURITATEA MUNCII
Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesară eliminarea posibilității de
trecere a unui curent periculos prin corpul omului.
Măsurile, amenajările și mijloacele de protecți e trebuie să fie cunoscute de către tot personalul
muncitor din toate domeniile de activitate.
Principalele măsuri de prevenire a electrocutării la locurile de munca sunt :
 Asigurarea inaccesibilității elementelor care fac parte din circuitele
electrice și care se realizează prin :
– amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum și a unor echipamente electrice, la o
înălțime inaccesibilă pentru om. Astfel, normele prevăd ca înălțimea minimă la care se pozează
orice fel de conductor electric să fie de 4 m, la traversarea părților carosabile de 6 m, iar acolo
unde se manipulează materiale sau piese cu un gabarit mai mare această înălțime să depășească
cu 2-2,5 m gabaritele respective ;
– izolarea electrică a conductoarelor ;
– folosirea carcaselor de protecție legate la pământ ;
– îngrădirea cu plase metalice sau cu tăblii perforate, respectându -se distanța impusă până la
elementele sub tensiune.
La utilizarea uneltelor și lămpilor portative alimentate electric, sunt obligatorii :
– verificarea atentă a uneltei, a izolației și a fixării sculei înainte de începerea lucrului ;
– evitarea răsucirii sau a încolăcirii cablului de alimentare în timpul lucrului și a deplasării
muncitorului, pentru menținerea bunei stări a izolației ;
– menajarea cablulu i de legătură în timpul mutării uneltei dintr -un loc de muncă în altul, pentru a
nu fi solicitat prin întindere sau răsucire ; unealta nu va fi purtată ținându -se de acest cablu ;

– evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumurile de acces și în lo curile de depozitare a
materialelor (dacă acest lucru nu poate fi evitat, cablul va fi protejat prin îngropare, acoperire cu
scânduri sau suspendare) ;
– interzicerea reparării sau remedierii defectelor în timpul funcționării motorului sau lăsarea fără
supraveghere a uneltei conectate la rețeaua electrică ;
 Folosirea mijloacelor individuale de protecție și mijloacelor de avertizare.
Mijloacele de protecție individuală se întrebuințează de către electricieni pentru prevenirea
electrocutării prin atingere dir ectă și pot fi împărțite în două categorii :
principale și auxiliare
9. PREVENIREA SI STINGEREA INCENDIILOR

În timpul exploatării mașinilor electrice, pe lângă pericolul electrocutării curentul electric
poate provoca incendii, datorită încălzirii aparata jului electric în timpul funcționării, în timpul
scurtcircuitului sau suprasarcinilor. Arsurile electrice produse prin deranjamentele părții electrice
pot provoca arsuri personalului sau pot determina aprinderea prafului aglomerat sau a
amestecului gazelor din atmosfera încăperii.
Pentru prevenirea pericolului de aprindere din cauza scânteilor și a supraîncălzirii, trebuie
luate următoarele măsuri:
– La regimul de funcționare în plină sarcină, părțile motorului electric nu trebuie să se
încălzească până la o temperatură periculoasă (lagărele nu trebuie să depășească temperatura de
80șC).
– Părțile din clădiri și părțile din utilaje care sunt expuse acțiunii arcului electric trebuie să
fie neinflamabile.
– Siguranțele, întrerupătoarele și alte aparate asemănă toare, care în timpul exploatării pot
provoca întreruperea curentului electric, trebuie acoperite cu carcase.
– Părțile reostatelor și ale celorlalte aparate care se încălzesc în timpul funcționării trebuie
montate pe socluri izolate termic.

– Utilajul care lucrează în medii de praf sau gaze trebuie să fie acționat cu motoare
electrice antiexplozive, iar instalațiile și aparatajul să fie în execuție antiexplozivă.
– Pentru a se putea interveni cu eficacitate în caz de incendiu, se recomandă ca lângă
mași nile-unelte (sau în secții) să fie amplasate extinctoare cu CO2. Folosirea apei este interzisă
la stingerea incendiilor în instalațiile electrice, deoarece prezintă pericol de electrocutare și
determină și extinderea defecțiunii.

Bibliografie
 ECHIPAMENTE ELECTRICE, autor POPESCU LIZETA , Volumul 2,Editura”ALMA
MATER”Sibiu 2008.
 MAȘINI ELECTRICE ȘI ACȚIONĂRI,Manual pentru licee industrial, autori Mircea
Popa, Constantiu Popescu, Edy Dumbravă, Ovidiu Samoilescu, Stelian Popescu