STUDIUL PRIVIND COMPORTAREA SPECIILOR POMICOLE SÂMBUROASE DE PE SOLURILE NISIPOASE ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE [303085]

INTRODUCERE

Ramură a horticulturii, pomicultura are o pondere importantă din punct de vedere economic și social. Ea este în același timp o [anonimizat] o [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], în vederea obținerii de fructe superioare din punct de vedere cantitativ și calitativ și a producțiilor . Pomicultura specială (Pomologia) [anonimizat].

Deoarece, [anonimizat], Childers (1979) a introdus conceptul de “Pomicultură modernă”, [anonimizat], cadrul organizatoric și tehnologic de asigurare a [anonimizat], [anonimizat] a asigura o rentabilitate economică a activității prin sporirea producției și îmbunătățirea calității fructelor.

Contribuind la îmbunătățirea hranei populației pomicultura ca ramură a agriculturii, are o importanță economică și socială deosebită. [anonimizat], bolnav: [anonimizat]. [anonimizat] , [anonimizat], pentru a [anonimizat] o gustare separate de alte alimente. .(BACIU AURELIAN . A, 2005).

[anonimizat] s-a bucurat de mare atenție. Foarte multe specii pomicole care proveneau din Asia au fost introduse în cultură în această țară.Prin intermediul coloniilor greceti din zona Meditranei aceste specii s-[anonimizat].

Dezvoltrea culturii pomilor a urmat cursul evoluției generale a societății omenești. Întâlnim astfel în mileniul II și I î. Hr. numeroase dovezi care relevă un studiu destul de avansat al pomiculturii: [anonimizat], [anonimizat].

În România s-[anonimizat] a crescut peste 10t/ha. Țara noastră a traversat, o perioadă de la pomicultura arhaică (clasică) la pomicultura intensivă.

Important este faptul că în România s-[anonimizat] s-au aplicat noi verigi tehnologice.

Strategia de dezvoltare a [anonimizat], organizatorice dintre cele mai avansate și tehnologice pentru ca pomicultura să poată intra în circuitul competitiv internațional. Aceasta trebuie să urmeze firesc cursul evolutiv al pomiculturii moderne mondiale.

Scurt istoric al culturii pomilor

Încă de la începutul evoluției sale fructele au constituit fără îndoială primul aliment pentru om. O analiză mai atentă dovedește că fructele pomilor roditori au fost și continuă să fie printre singurele produse finite ale naturii care se consumă în starea în care se găsesc, fără adaosuri sau aport vde enrgie pentru preparare.

Cultura pomilor fructiferi pe teritoriul României a fost practicată din timpuri foarte îndepărtate. În limba strămoșilor noștri daco-romani se găsesc primele informații cu privire la cultura pomilor fructiferi. În limba română pentru unele specii pomicole există denumiri de origine latină fapt care atestă cunoșterea diferitelor specii de către strămoșii noștri:măr (malus), prun (prunus), cireș (cerasus), piersic (persicus). Dovezi ale utilizării fructelor în hrana oamenilor datează de la sfârșitul epocii de piatră și sunt numeroase(mere tăiate și uscate, sâmburi de Prunus Institia și Prunus Spinosa).

Dovezi scrise dintre cele mai vechi datează din epoca regatului vechi egiptean(3000-2400 î. Hr) “livezi în care măslinul ocupa locul principal” cu privire cultura pomilor fructiferi. În poemul indus “Ramayana” se vorbește de asemenea despre pomi fructiferi cultivați în India. Date arheologice și istorice dovedesc, de asemenea o cultură înfloritoare a pomilor în Grecia antică.În China în mileniul al II-lea î.Hr. se cultivau pomi fructieferi. În peninsula Italică încă din mileniul II î. Hr., apar primele plantații de vii și pomi fructiferi. Popoarele Italiei de azi au deprins metode de îngrijire a plantațiilor de la greci.Primele 2-3 secole ale erei noastre se consemnează prin continuarea progresului în economia agricolă, inclusiv în pomicultură. Romanii în expansiunea lor au contribuit la lărgirea arealului de cultură a pomilor pe teritoriul Europei de astăzi (Galia, Spania, Germania, Balcani și Nordul Dunării-Dacia) De-a lungul veacurilor în zonele submontane mai ferite de năvălirile popoarelor migratoare, cultura pomilor a fost constantă, însă pe parcursul timpului se extinde și în zona colinară. În secolul XIX inițial în Transilvania apoi în Muntenia și Moldova se introduc numeroase soiuri de pomi din alte țări iar cultura pomilor fructiferi ia amploare.(BACIU AURELIAN. A, 2005).

Un rol important în acțiunea de trezire și dezvoltare a interesului pentru cultura pomilor, de popularizarea unor realizări deosebite, precum și de stimulare a producătorilor , l-au avut expozițiile de fructe organizate periodic în diferite localități din țară, încă din a doua jumătate a secolului trecut .(FLORIN STĂNICĂ, 2011)

Capitolul 1

Importanța culturii prunului. Cultura prunului pe plan mondial și în România

1.1 Importanța culturii prunului

Cultura prunului se bucură de multă atenție în toate țările care dispun de condiții climatice asemănătoare cerințelor biologice ale speciilor și soiurilor cunoscute.

În unele țări, cum sunt cele balcanice, unde cultura prunului are o veche tradiție , prunele constituie un mijloc important de venituri și un produs alimentar deosebit de apreciat. Extinderea mare și aprecierile de care se bucură prunul comun sau domestic (Prunus domestica), cu deosebire în Europa, se datorează următoarelor însușiri:

-rusticitatea mare a pomilor , respectiv cerințele modeste pe care le are pentru sol, climă și tehnologia culturii și capacitatea de a se adapta ușor la condițiile ecologice deosebite, comparativ cu alte specii;

– înmulțirea ușoară prin sămânță, drajoni, altoire- pe cel mai comun portaltoi- corcodușul și intrarea relativ timpurie pe rod(anii 3-4 de la plantare);

-producțiile mari, pe care le poate asigura și durata lungă de viață a pomilor , chiar în condiții de sol mai puțin favorabile , cum ar fi solurile podzolice;

-perioada lungă de valorificare a fructelor (cca 90 zile ) datorită numeroaselor soiuri cu epoci diferite de coacere , de la foarte timpurii (sfârșitul lunii iunie), până la foarte târzii (luna octombrie) ( V.COCIU , 1997)

Multă vreme, prunul și produsele sale au constituit mijloace de existență ale țăranilor. Adaptabilitatea mare la diferite condiții de climă și sol a făcut ca prunul să crească și să producă spontan, apoi a fost cultivat, varietatea soiurilor lărgindu-se foarte mult. România a devenit, la un moment dat, țara cu cea mai mare producție de prune din Balcani și Europa, fiind și un mare exportator de fructe proaspete sau deshidratate.

1 .2 Originea și istoricul culturii prunului

Chiar dacă originea prunului(Prunus domestica) nu este pe deplin elucidată, cei mai mulți specialiști consideră că o specie semi-naturalizată creștea în Europa, încă din Antichitate, adică în urmă cu peste 2000 de ani. În secolul al II-lea i.Hr., romanii au adus

prunul de cultură (ca și părul și cireșul), în Europa, Siria, Asia Mică, dintr-o regiune supranumită “Cornul abundenței” din cartea sa “Istoria naturală”, după cum consemnează Plinius cel Bătrân.. Prunus domestica s-a dezvoltat din corcodușul și din porumbarul (arbust cu ramuri spinoase și fructe vineții, acre), care creșteau în stare sălbatică, în multe zone din Asia și din Europa. Resturi de sâmburi carbonizați care seamănă cu sâmburii de prun sălbatic, găsiți în bazinul superior al Dunării și Rinului, indică faptul că Prunus domestica, probabil, creștea și în zona centrală a Europei. (HTTP://WWW.AGROFM.RO/GLOSAR/PRUN-PRUNUS-DOMESTICA/)

Prunus domestica este, și în prezent, una dintre cele mai cultivate specii în lume în zonele cu climă temperată, după măr, ocupând locul al doilea. Este un pom de talie mijlocie (3-8 metri inaltime), fără spini (spre deosebire de strămoșul său sălbatic), care înflorește primăvara devreme, înainte ca frunzele să apară pe ramuri. Nu este pretențios în privința solului și se dezvoltă în zonele cu climă temperat-continentală. Fructul, în funcție de varietate, poate fi sferic sau alungit, acoperit cu o fină peliculă cerată. Trăiește între 30-50 de ani, dar productivitatea maximă este până la 15 ani. Europenii consumă prunele în stare proaspată sau conservată (gemuri, marmelade, dulcețuri etc.), în timp ce americanii, de exemplu, le preferă uscate.

În România, plantațiile de pruni au o tradiție îndelungată, având în vedere că speciile salbatice din care a rezultat Prunus domestica (porumbarul și corcodușul), se dezvoltă în mod spontan în zona noastră. Romanii, în secolele al II-lea – al III-lea, au extins cultura pomilor fructiferi în multe părți ale Europei, inclusiv pe teritoriul vechii Dacii și, de atunci, prunul a câștigat tot mai mult teren, în agricultura autohtonă. Ca țări producătoare de prune, România în prezent se situează în top zece, după Serbia, China, Statele Unite ale Americii urmate de, Italia, Turcia, Franța, Spania,Ucraina. Culturi importante de prun se află în sudul țării, în zonele subcarpatice din Argeș, Vâlcea, Prahova, Buzău.

Printre speciile cele mai populare și productive se număra Tuleul gras (originar din România, unul dintre cele mai bune soiuri cultivate la noi in țară, cu fructe mari, gustoase, potrivite și pentru consum și pentru conservare), Vânat românesc (cu fructe de marime mijlocie, dulci, rezistente o perioadă mai lungă, după recoltare), Gras românesc (se cultivă mai mult în zona subcarpaților meridionali, cu fructe mici și mijlocii, dulci), Vânat de Italia (cu o formă specifică, cu fructe mari,– “piept de porumbel” – într-o parte, miezul galben și pielită mai groasă), Castleton (în stare proaspată cu fructe foarte bune pentru a fi consumate), Agen ( face unele dintre cele mai aromate prune dulci și provine din Franța), Stanley (foarte apreciat de consumatori,originar din SUA, un soi mai nou,). (HTTP://WWW.SCRIGROUP.COM/CASA-MASINA/POMICULTURA/PRUNUL-CULTURA-PRUNULUI-LUCRAR52959.PHP)

1.3 Cultura prunului în România

În România producțiile obținute în anii de început ai secolului nostru au fost însemnate și anume: 289 mii tone în 1930; 554 mii tone în 1927; 468 mii tone în anul 1925.

În Europa, țara noastră s-a situat mult timp pe locul II după exemplu Iugoslavia în funcție de suprafața ocupată cu prun și după producția realizată. Al doilea război mondial a avut repercursiuni asupra culturii prunului, fiind specia dominantă din acea perioadă. Astfel, s-au pierdut circa 22 de milioane de pruni în anii 1940-1945.

Producțiile au scăzut astfel: în 1951 s-au produs 130 mii tone, în 1948 s-au produs 158 mii tone prune în anul 1946 s-au produs 244 mii tone; Din punct de vedere al răspîndiriii, prunul ocupă primul loc între speciile pomicole cultivate în România. Pe plan european suntem prima țară mare producătoare, urmați de Serbia (680.000 t, în anul 2007), Germania (424.000 t), Franța (253.000 t). (FLORIN STĂNICĂ, 2011).

Producțiile de fructe au crescut înregistrandu-se 9620 mii tone în anul 1969; 765 mii tone in 1989; 873 mii tone în 1985; 835 mii tone în anul 1984, după care producția a scăzut în anul 1991 la 419 mii tone; în 1992 la 347 mii tone; 252 mii tone în anul 1996.
În România unele dintre soiurile introduse și-au găsit a doua patrie cum este cazul soiurilor:Vinete de Italia, Anna Spath, Agen, iar mai recent Stanley.

În ultimii 40 de ani, modernizarea sortimentului de prun a înregistrat cele mai spectaculoase rezultate, având ca suport biologic, diversitatea resurselor de germoplasma autohtonă ca urmare a activității desfășurate în cadrul unui program românesc de ameliorare genetică.

Meritul incontestabil este al profesorului Nicolae Constantinescu care a folosit ca genitori de bază, soiurile autohtone, elaborând totodată primul programul de ameliorare a prunului.

Cel mai important merit îl are dr. doc. V.Cociu, care l-a continuat și valorificat. Dacă ne referim la producția de prune obținută pe județe, în România, județul Argeș ocupă primul loc, urmat apoi de județele: Vâlcea, Buzău și Iași. Sortimentul de bază, în prezent din principalele centre pomicole este format din soiurile: Tuleu gras, Pescăruș, Centenar, Blue Free, Valor, Vinete Românești, Silvia, Tuleu timpuriu . Pentru dealurile înalte și mijlocii sunt recomandate soiurile: Gras românesc, Gras ameliorat, Piteștean, Albatros, Stanley, Vinete de Italia, iar pe coline și la câmpie se recomandă soiurile: Silvia, Anna Spath, Carpatin, Stanley, Renclod Althan, și Centenar. În partea de sud și de vest a țării rezultate bune dau soiurile: Ialomița, D'Agen , Rivers timpuriu, Pescăruș și Diana.

Soiurile D'Agen, Rivers timpuriu, Tuleu gras, și Anna Spath, dau rezultate slabe în zonele mai înalte, iar soiul Vinete de Italia nu se adaptează la condițiile de cămpie. Cultivat de sute de ani pe teritoriul țării noastre, prunul a fost și va rămâne una dintre cele mai populare și mai îndrăgite specii pomicole.

Faptul că se întalnește pretutindeni, la deal și la câmpie, în grădini familiale sau în masive naturale (înmulțit prin sâmburi sau drajoni), este o dovadă în plus că prunul s-a adaptat relativ ușor la cele mai variate condiții de climă și sol din țara noastră. ( V.COCIU 1997)

Tabel 1.1/Table 1.1

Caracteristicile principalelor soiuri de prun cultivate în România

Main characteristics of plum varieties grown in Romania

Sursa/Source: Florin Stănică, 2011-Ghid pentru pomicultori

1.4 Cultura prunului pe plan mondial

În producția mondială de fructe, prunul deține ccc 2%, practic un loc modest. Fiind o specie de climat temperat, el ocupă totuși locul al patrulea, după măr, păr și piersic, în zona respectivă. Deși nu așa de spectaculos ca alte specii (măr și piersic) producția mondială de prune a crescut de la 5. 515.000 tone, media anilor 1979/81, la 6.712.500 tone , media anilor 1991/94 (V. COCIU, 1977)

La nivel mondial, China se situează pe primul loc cu 5.751.000 t, pe locul al doilea fiind SUA, cu o producție de 678.000 t. În anul 2008, producția mondială de prune a fost de 10.340.902 t, iar în România s-au realizat 475.300 t. (FLORIN STĂNICĂ, 2011).

Producția cea mai mare de prune se obține în Asia urmată de America de Nord Europa, America de Sud, Oceania și Africa. Țări mari producătoare pe plan mondial sunt: China, S.U.A, Iugoslavia, Argentina Turcia, România.

Țările cele mai mari producătoare de prune după producția medie a anilor 1987-1997 potrivit Anuarului F.A.O. vol. 51 (1997) sunt: China cu 2700 mii tone, S.U.A. cu 830 mii tone, ex Iugoslavia cu 619 mii tone, România cu 600 mii tone, Rusia cu 166 mii tone Germania cu 350 mii tone, Mexic cu 78 mii tone, Japonia cu 118 mii tone, Argentina cu 57 mii tone., Ucraina cu 167 mii tone. Creșteri spectaculoase în ceea ce privește producția de prune s-au inregistrat în ultimii ani în China, S.U.A., Turcia, Spania, Iran, Chile, Japonia și Pachistan.

Scăderi drastice în ceea ce privește atât producția cât și suprafețele acoperite cu prun, s-au înregistrat în ultimii ani în țările Europei de Est și Centrale și aici putem enumera, România, Bulgaria, Polonia, Ungaria.

Tendințele mondiale privind ameliorarea soiurilor sunt comune și își propun menținerea de soiuri valoroase, care să raspundă exigențelor pedoclimatice și agrotehnice locale pe de o parte și a celor de consum și comerciale, iar pe de altă parte, cu rezultate economice bune. Pomii trebuie să producă constant și abundent încă din primii ani, să fie rustici și destul de rezistenți la boli, fără a avea nevoie de polenizatori și să aibă o pronunțată adaptabilitate la diversele zone pedoclimatice.

Fructele trebuie să fie mari, atractiv colorate, cu gust plăcut să aibă peste 40g, aciditatea, zahărul, și substanțele tonoide în proporție bine echilibrată, cu conținut bogat în substanțe minerale și vitamine utile organismului uman, un colorit deosebit cu partea necomestibilă redusă la maximum. (HTTP://AGRARIS.RO/VEGETAL/CULTURA-PRUNULUI-IN-LUME)

Tabel 1.2/Table 1.2

Situația colecțiilor de prun în lume(după S. Ancu, 2005)

Collection situation of plum in the world(After S. Ancu, 2005)

Sursa/Source: Raport de experimentare: Inventarierea biodiversității existente și aprofundarea documentației în domeniu – ICDP Pitești-Mărăcineni.

1.5 Valoarea terapeutică a prunelor

Prunele în comparație cu alte fructe, au o valoare nutritivă foarte ridicată. Acestea au un conținut bogat de minerale și vitamine- potasiu, vitamina A, magneziu, fier, vitamina K, calciu, vitamina C, fosfor și unele vitamine din complexul B.

Conținutul important de Vitamina E face ca prunele să fie un puternic antioxidant, combatând acțiunea radicalilor liberi; potrivit unor statistici făcute de specialiști, prunele se situează pe locul al doilea, după struguri, în privința ORAC (Oxygen Radical Absorbance Capacity), o metodă de măsurare a valorii antioxidante;

Consumul de prune încetinește fenomenul de îmbătrânire și are efecte benefice asupra tenului. Prunele sunt laxative și favorizează eliminarea toxinelor, stimulează sistemul nervos și funcționarea ficatului. Prunele uscate, obținute din toate varietățile de prune, sunt o sursă importantă de vitamina B6, fibre potasiu, fier.

În magazinele naturiste se găsesc prune uscate in saramură (“umeboshi”), un preparat folosit tradițional în medicina orientală, pentru tratarea problemelor digestive, precum greață și constipație. (V. COCIU, 1977)

Tabel 1.3/Table 1.3

Evoluția suprafețelor și a producțiilor la principalele specii pomicole

Evolution of the areas and productions to the main tree species

Sursa/Source: INS Anuarul Statistic al României, 2007-2011

*INS Producția Vegetală la Principalele Culturi 2012

Capitolul 2

2.Importanța culturii cireșului. cultura cireșului pe plan mondial și în România

2.1 Importanța culturii cireșului

Fiind o specie pomicolă cu importanță economică deosebită, rezultată din însușirile tehnologice, nutritive și comerciale ale fructelor, cireșul găsește condiții necesare de exploatare a potențialului său agrobiologic în România.

De fapt teritoriul țării noastre este în limitele arealului geografic de formare a speciei, ceea ce determină o largă răspândire și posibilitate de valorificare a variatelor condiții pedoclimatice specifice zonelor de stepă, silvostepă și chiar submontană.

Cunoscute ca fiind primele fructe proaspete ale anului, datorită conținutului bogat în săruri minerale, vitamine, zaharuri ușor asimilabile, aspectul atrăgător și gustul plăcut răcoritor , fac obiceiul uneia dintre cele mai eficiente activități comerciale ce se desfășoară începând cu a doua parte a lunii mai și până în iulie, fără a avea concurență din partea altor specii pomicole.

Fructele sunt destinate atât prelucrării industriale cât și consumului în stare proaspătă sub formă de produse de cofetărie-patiserie, siropuri, compoturi, sucuri, dulcețuri, băuturi alcoolice și gemuri, având calități asemănătoare celorlalte specii sâmburoase cultivare în România.

Tabel 2.1/Table 2.1

Conținutul în vitamine și săruri ale fructelor de cireș (după I.F radu, 1985)

The content of vitamins and salts of sweet cherry fruits (after I.F Radu, 1985)

Sursa/ Source:Anale CCDCPN Dăbuleni, 1998 Vol X

În general, cireșele sunt fructe tipice de desert , fiind considerate ca atare și încadrate în grupa fructelor de lux în majoritatea țărilor dezvoltate economic. Conținutul mare în apă face ca rezistența fructelor la manipulare, transport și păstrare să fie scăzută, din acest punct de vedere fiind superioară doar căpșunelor, vechilor soiuri de piersici cu pulpa albă, zmeurei și murelor. (SERGIU BUDAN, 2000)

2.2 Originea și istoricul culturii cireșului

Vechimea în cultura cireșului se poate aprecia ca fiind foarte mare ,mărturie în acest sens constituindu-se sâmburii găsiți în locuințele lacustre neolitice din vestul Europei.

Vișinul este menționat în anul 340 î.Hr și într-o lucrare despre agricultură a lui Aristotel, în care se descrie tehnica de înmulțire prin sâmburi și prin altoire. Circa 100 de ani mai târziu, medicul Diphylius, face descrierea primelor două soiuri miletiene(de lângă orașul Milet), dintre care unul avea fructe roșii iar altul fructe negre. Se poate constata că în vorbirea directă din Grecia Antică, cele două specii purtau un nume derivat din numele zonei celei mai vestite în cultura acestora, respectiv de la orașul Kerasus acesta preluat de romani, prin latinizare a devenit Cerasus.

Primele mențiuni din limba latină le aflăm din scrierile lui Varro(116-27 î.Hr.) care dedică un întreg capitol acestor specii, tratând probleme de înmulțire și tehnică de cultură, ceea ce ne face să credem că erau cunoscute și cultivate înainte de anul 73 î. Hr. Când după opinia lui Plinius cel Bătrân (23-79), Lucullus ar fi adus primele soiuri de la Kerasus la Roma, ca pradă de război, în urma victoriei împotriva lui Mitrilade.

Odată cu apariția erei creștine, informațiile despre agricultură devin din ce în ce mai puține și ne parvin pe căi indirecte, prin intermediul cronicilor, corespondenței. Abia în perioada lui Carol cel Mare (724-814), întâlnim din nou mențiuni despre cultura cireșului și vișinului ce se practică pe domeniile regale.

În anul 1278, la nunta regelui Suediei s-a servit vișinată, iar acest lucru ne îndreptățește a crede că arealul de cultură al vișinului se extinsese până în Scandinavia. Tot în mod indirect aflăm de existența celor două specii pe teritoriul de astăzi al României, încă din perioada domniei lui Mircea cel Bătrân la închegarea primelor state feudale, când sunt atestate documentar Mănăstirea Vișina și localitaea Cireașov (anul 1407) și a lui Petru Rareș, care primea în dar fructe uscate de cireșe și prune de la negustorii bistrițeni.

Descoperirile geografice, relansarea economică, apariție germenilor unei noi orânduiri, au ca rezultat un avânt fără precedent al cercetătorilor științifici , izvorâte dintr-o nevoie de cunoaștere mult prea mult timp înfrânată. Lucrările ce apar părăsesc caracterul pur descriptiv în favoarea abordării problematicii speciilor și soiurilor, în contextul relațiilor acestora cu mediul de cultură și al importanței lor sociale.

Odată cu studiul soiurilor existente, apare un nou curent din ce în ce mai puternic de creare de soiuri noi , la început pe baza unei selecții întâmplătoare, pentru ca apoi aceasta să devină activă și dirijată. Centre ca Wurtemberg, Herrenhausen, și în special Guber pe Oder devin renumite. Aici au fost selecționate soiuri deosebit de valoroase, dintre care unele se cultivă și în prezent(Germersdorf, Fromms, Herzkirsche).

Dintre speciile pomicole cireșul este cel mai des pomenit în literatură și artă, fructele sale sunt primele care se maturează, sunt apreciate de copii pentru frumusețea culorii roșii, strălucitoare și gustul lor plăcut.(SERGIU BUDAN, 2000)

2.3 Cultura cireșului în România

O lungă perioadă de timp cultura cireșului a fost limitată ca extindere la cei câțiva pomi existenți în grădinile familiale sau în livezi mici, în jurul marilor orașe, menite să satisfacă cerințele unor piețe locale care valorificau strict cantități de fructe reduse. În timp cireșul și vișinul și-au conturat anumite centre pomicole cum ar fi: Iași, Râmnicu – Sărat, Sibiu, Leordeni – Topoloveni.

Dupa naționalizare și colectivizare, pomicultura a fost gândită pe noi baze , fiind diminuată ponderea livezilor familiale pe măsura înființării de plantații comerciale de dimensiuni mari, dar intensivizarea accentuată culturii, a necesitat un volum foarte mare de forță de muncă la recoltare. În loc sa crească producția, aceasta a scăzut și a fost inferioară producției obținute pe teritoriul României Mari în anul 1938.

Cea mai mare parte din sectorul privat din România cultivă circa 7 mii ha, pe care se obține o producție de circa 60 mii tone. Județele producătoare sunt: Galați, Iași, Vaslui , Vrancea , Botoșani, Neamț, Arad. Dinamica producției este în descreștere continuă.

Principalele județe producătoare sunt: Iași, Botoșani, Bacău, Argș, Buzău, Cluj, Mureș, Dolj, Vâlcea. Din totalul producției aproximativ 24% se prelucrează sub formă de compot, dulceață, gemuri, iar cca 74% este distribuită consumului direct.

Aproximativ 2% reprezintă exportul de fructe proaspete (cireșe + vișine) din țări ca: Austria, Germania, Italia, datorită lipsei depozitelor frigorifice, a prerăcirii fructelor și a dispersiei mari a livezilor.

Tabel 2.2/Table 2.2

Carcateristicile principalelor soiuri de cireș cultivate în România

Main characteristics of sweet cherry varieties grown in Romania

Sursa/Source:Florin Stănică , 2011-Cultura pomilor în România

În ceea ce priveste sortimentul, acesta a suferit o permanentă înnoire prin introducerea de noi soiuri, dar nu în ultimul rând prin continua selecție de biotipuri locale valoroase, introducerea de noi soiuri din străinatate și a noilor creații românești obținute de Bistrița, Pitești și Iași.

După 1990, numărul de pomi valorificați de pepiniere a scăzut pe măsura diminuării interesului populației pentru plantarea cireșului în masiv. (SERGIU BUDAN, 2000)

Tabel 2.3/Table 2.3

Suprafața cultivată și producția pe țări

Cultivated area and production on countries

Sursa/Source:FAOSTAT

Tabel 2.4/Table 2.4

Principalele componente ale fructelor

După A. Gherghi și colab 1983/The main components of fruits

After Gherghi A. et al 1983

a-mlNaOH 0,1N; b-% acid malic; c-% acid citric; d-% acid tartric

Sursa/Source:FAOSTAT

Tabel 2.5/Table 2.5

Evoluția producției de fructe pe plan mondial

Evolution of fruits production worldwide

Sursa/Source:FAO Production Yearbook

2.4 Cultura cireșului pe plan mondial

Producția mondială de cireșe si vișine reprezintă circa 0,7% din producția totală de fructe. Principalele țări producătoare sunt: Italia, Bulgaria, Chile, Australia, Spania, Canada, Japonia, Argentina, Turcia, S.U.A., Franta, și Africa de Sud, produc mai multe cireșe decât vișine, în timp ce ex Iugolavia, Polonia, Germania, România, producția de vișine este superioară celei de cireșe.

Datele statistice F.A.O. indică țările europene fără fosta U.R.S.S. ca fiind principalele producătoare de cireșe circa 70% din total. S.U.A. și Canada dețin aproximativ 13% din producția mondială, țările asiatice (fără China și Coreea de Nord) 1,5%, iar cele africane 1%.

În anul 2008, producția mondială de cireșe a fost de 1.875. 618 t. În Europa, pe primul loc se situează Germania (peste 139.000 t), Italia (145.000 t), Franța (70.000 t), iar în Asia cel mai mare producător este Turcia cu 392.000 t. În România, producția înregistrată a fost de 67.600 t).(FLORIN STĂNICĂ, 2011)

Ca regulă generală, țările vest europene produc mai multe cireșe, iar cele est europene, mai multe vișine. În ultimii ani se remarcă o creștere a interesului pentru cultura cireșului in Scandinavia, respectiv Suedia, Norvegia, țări unde cultura s-a extins până la 60ș latitudine nordică.

În Asia, principalii producători sunt: Iran, Liban, Japonia, China și Coreea de Nord. Primul loc în America de Nord este ocupat de S.U.A., urmat de Canada.
În Africa, producții relativ mici se obțin în Africa de Sud, Namibia, Zimbabwe, Maroc și Algeria.
Principalul producător Chile, situat în emisfera sudică în ultimii 15 ani, și-a dublat suprafața cultivată. Climatul favorabil a condus, la dezvoltarea rapidă a zonei, forța de muncă ieftină și o piață fără concurență, având în vedere că cireșele se recoltează în timpul sarbătorilor de iarnă iar producția se vinde bine în lume, mai ales în Europa Vestică, în Canada, S.U.A. și Japonia. Printre statele din emisfera sudică cultivatoare de cireșe pot fi menționate Australia și Noua Zeelandă cu producții bune.

În plan mondial, destinația producției de cireșe si vișine este distribuită astfel:: preparării de băuturi, lichioruri 36%, stocării de fructe congelate 10% consum în stare proaspată 27%, preparării produselor de cofetărie, gemuri, dulcețuri preparării de compoturi 13%, salate și sosuri 4%.

Europa consumă în stare proaspată aproximativ 80%, dacă ne raportăm numai la cireșe. Principalii importatori sunt: Marea Britanie, Germania, Belgia ,Olanda, și Luxembourg, iar exportatori sunt: Italia, Franța, Bosnia Spania, Grecia, Croația.

În țările vest europene exigențele privind calitatea fructelor sunt foarte mari și se referă în special la culoare, mărime, starea fitosanitară și gradul de maturare. De la piață la piață, diametrul minim admis al fructelor variază, dar nu poate fi sub 22 mm diametru. Cireșele sunt considerate și încadrate în grupa fructelor de lux. (SERGIU BUDAN, 2000)

Capitolul 3

3. Importanța culturii caisului. Cultura caisului pe plan mondial

și în România

3.1 Importanța culturii

Caisele sunt foarte căutate de consumatori, atât ca fructe de desert cât și prelucrate în diverse moduri. Cererea mare de fructe este determinată de însușirile lor calitative și tehnologice, compoziția biochimică complexă și gustul foarte plăcut, aroma specifică etc.

În compoziția biochimică a fructelor sunt o serie de componente importante pentru nutriția omului, dintre care, (la 100 g pulpă): 10,6-21,7% substanță uscată, 6-16,6% zahăr total, 0,55-1,1% pectine, 1,09-1,64% proteine, 0,6-0,86% substanțe minerale din care: K 75-112 mg%, P 21-32 mg%, Că 6-14 mg%, Mg, S, Na, 0,41-3,20 mg% vitamina A, 8-27 mg% vitamina C, 35-38 mg% vitamina P, 0,72-1,8 mg% vitamina E, valoarea energetică este de 21-77 calorii la 100 g etc.

După cum reiese din datele de mai sus, prin compoziția biochimică caisele asigură organismului uman toate componentele de care are nevoie pentru desfășurarea în condiții bune a metabolismului. Caisele se folosesc și pentru efectul lor favorabil în digestie, datorat reacției alcaline, în producerea hemoglobinei, în anemie etc. Valoarea alimentară ridicată a caiselor și a produselor finite pe baza de caise, au determinat specialiștii din domeniul cercetării științifice să diversifice mult sortimentul, prin crearea sau introducerea în cultură a unor soiuri care să se comporte bine în condițiile climatice din România.

Sâmburii caiselor sunt foarte bogați în substanțe nutritive, conținând 28% substanțe pectice, 29-57% grăsimi, 3% săruri minerale etc., putând fi folosiți ca materie primă pentru extracția amigdalinei etc. Din punct de vedere tehnologic caisul este apreciat de cultivatori deoarece pomii intră repede pe rod și au o mare capacitate de producție.

Capacitatea de adaptare redusă la anumite condiții de mediu, diferite de cele în care s-au format soiurile și mai ales slaba rezistență la înghețul de revenire, împiedică extinderea în masă a acestei specii. Prin alegerea judicioasă a soiurilor și a zonei de cultură, caisul se poate cultiva cu succes în partea de sud și vest a țării.

Caisul este o specie de mare valoare pentru zonele în care se poate cultivă, dar în ultimii ani a înregistrat un regres datorat instabilității recoltelor, afectate sever de condițiile anormale din timpul iernii și mai ales de gerul de revenire.

3.2 Originea și istoricul culturii caisului

Caisul este originar din Asia, iar după Vasilov ar există 3 mari centre de origine: chinez, centro-asiatic și irano-caucazian. În Europa se pare că a pătruns în sec. I d.C., mai întâi în Grecia și apoi în Italia. Mult mai târziu caisul a fost cunoscut de celelalte popoare ale Europei.

În prezent, caisul se cultivă mult în emisfera nordică, unde se și produce peste 90% din producția mondială de caise. Cele mai mari producții de caise se obțin în Europa, Asia, America Centrală și de Nord și mai puțin în Africa, Oceania și America de Sud . Dintre marile țări producătoare de caise se pot aminti: Turcia, Ex URSS, Italia, Spania, Grecia, Franța, UȘA, Maroc etc.

În România, cultura caisului este zonată în principal în partea de sud a țării. Producția de caise la nivelul anului 1997 a fost de circa 27,6 mii tone, din care peste 77% (21384 t) a fost obținută în sectorul particular. Județele cu producție mai mare de caise sunt: Constanța, Galați, Călărași, Teleorman, Prahova, Giurgiu, Ialomița .

Datorită pierderilor de muguri de rod sau de flori din cauza înghețului de revenire, producția de caise este foarte instabilă în timp. Dacă în anul 1986 producția era de 60 mii tone și în 1987 de 54 mii tone, aceasta scade continuu până în anul 1990 când se realizează numai 28 mii tone. După 1990, producția a fost afectată și de defrișarea unor suprafețe de teren, de agrotehnică deficitară în unele livezi, astfel că în prezent se realizează o medie de circa 25-27 mii tone anual.

Consumul de caise pe cap de locuitor ajunge la 5 kg în Grecia, 3 kg în Italia, 1,4 kg în Franța, 1,3 kg în Belgia, 0,5 kg în Anglia etc.

3.3 Producția de caise pe plan mondial și în România

După datele FAO, producția de caise pe plan mondial a fost în anul 2000 de 2511000 tone; în Europa producându-se 45% din aceasta, urmată de Asia cu 32%. Cea mai mare producție de caise provine din Turcia cu 427000 tone, Italia cu 161000 tone, Spania cu 148.000 tone, Franța cu 142.000 tone, S.U.A cu 86.000 tone, Grecia cu 62.000 tone.

În România conform statisticilor numărul de caiși cultivați a variat având un maxim de 1650.000 în anul 1932, după care a urmat o perioadă de continuă scădere a numărului de pomi, ajungându-se în timpul celui de-al doilea razboi mondial la 850.000 mii pomi. ( V. COCIU, 1977 )

Tabel 3.1/Table 3.1

Carcateristicile principalelor soiuri de cais cultivate în România

Main characteristics of apricot varieties grown in Romania

3.4 Situația actuală a culturii caisului pe plan mondial

Caisul este originar din zona muntoasă a Chinei, caracterizată prin veri călduroase și secetoase, ierni umede și blânde; este o plantă iubitoare de căldura și lumină și s-a răspândit, la început, în zone cu condiții asemănătoare, apoi prin apariția soiurilor ameliorate, zona de cultură s-a extins foarte mult.

Răspândit inițial pe suprafețe mari, în emisfera nordică (Europa, Asia, America și Oceania ) s-a extins începând cu secolul al XIX-lea și în emisfera sudică(Africa de Sud, America de Sud și Australia). Cel mai mare producător este Turcia cu (528.000 t), Spania (159.000 t), SUA (81.000 t), Italia (212.000 t), Franța (180.000 t), Grecia (68.500 t). În România, producția de caise în anul 2008 a fost de 32.100 t.(FLORIN STĂNICĂ, , 2011)

Caisul găsește condiții favorabile de dezvoltare în spațiul cuprins între paralelele 48s latitudine nordică și 35s latitudine sudică, în zona subtropicală și tropicală, exceptând zona tropicală propriu-zisă. Deși are o rezistență mare la ger (până la -27s ̊C…-30s ̊C) și ocupă un areal atât de vast, cultura industrială a caisului este totuși restrânsă, suprafața livezilor de cais fiind estimată la aproximativ 350-380 mii hectare.

Producția mondială de cais a prezentat o evoluție oscilantă ajungând în 1996 la valoarea de 2.530 mii tone și în 1998 la 2.670 mii tone. Valoarea medie a producției în perioada 1993-1998 este de 2.323 mii tone cu o depășire de 115,3% a producției medii pe perioada 1989-1991. (figura 3. 1)

Fig 3. 1 – Evolutia producției mondiale de caise (mii tone)în perioada 1989 – 1998

Fig 3.1 -The evolution of the global production of apricots (thousand tons) during the period 1989-1998

Analizând situația pe continente, a producției mondiale de caise în perioada 1993-1998, conform anuarului FAO (tabel 3.2), Asia ocupă primul loc, detașându-se cu 47,5% din producția mondială, Europa – 32,2%, Africa – 12,4%. Contribuții mici la valoarea producției mondiale de caise au avut America de Nord cu 4,5%, America de sud cu 2,1% și Oceania cu 1,3%.

Tabel 3.2/Table 3.2

Evoluția producției de caise pe continente    -mii tone –

Evolution of apricot production on continents -thousand tons –

*Sursa/Source: FAO Production Yearbook

Dacă analizăm producția primelor 10 țări de pe glob producătoare de caise, în perioada 1993-1998 (tabel 3.3), producții medii importante s-au realizat în Turcia – 362 mii tone, Spania – 179 mii tone, Italia – 153 mii tone și Franța – 149 mii tone. În ierarhia primelor 10 țări producătoare de caise, România ocupă locul 9 cu 40 mii de tone.

Tabel 3.3/Table 3.3

Evoluția producției din primele 10 țări de pe glob producătoare de caise

Production evolution of the top ten countries in the world producing apricot

*Sursa/Source: FAO Production Yearbook, vol. 48, 50,52 Roma

Din păcate, chiar și în țările cu progrese în cultura caisului, producția variază cantitativ de la un an la altul. În ultimii 10-12 ani s-a remarcat totuși o mai mare stabilitate a recoltelor în majoritatea țărilor datorită soiurilor mai rezistente la factorii restrictivi (boli, ger, secetă), și perfecționării unor verigi tehnologice de cultură (fertilizare, irigare, tăieri).

Comerțul cu caise este relativ modest, comparativ cu cel de piersici și mere.
În anul 1994, Turcia a fost cel mai mare exportator de caise deshidratate (31.522 tone), iar exportul de fructe proaspete a fost de numai 120.000 tone, respectiv 5% din producția mondială (după S.Gazanfer, 1995). Marii exportatori de caise proaspete rămân Spania, Grecia și Italia. (HTTPS://ZAHARIACONST.SUNPHOTO.RO/CULTURA_CAISULUI)

Tabel 3.4/Table 3.4

Compoziția biochimică a fructelor de cais în diferite zone de cultură din țară

Biochemical composition of apricot fruits in different areas of culture in the country

Sursa/Source:Lucrări științifice ale SCDCPN Dăbuleni Vol X

Fructele de cais obținute pe solurile nisipoase din sudul Olteniei din punct de vedere calitativ sunt inferioare celor obținute în zona Mehedinți, apropiate de datele obținute la Craiova și Bucureți-Băneasa și chiar superioare celor obținute la Constanța. (LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE ALE SCDCPN,1998).

Capitolul 4

4. Importanța culturii vișinului . Cultura vișinului pe plan mondial și în România

4.1 Importanța culturii vișinului

Vișinul este o specie pomicolă deosebit de importantă, de aceea și producția mondială reprezintă cca 40% din cea de vișine și cireșe la un loc. Fructele se folosec în special pentru industrializare, dar și pentru consum în stare proaspătă, având un conținut comlex, echlibrat, bogat în elemente nutritive săruri minerale și vitamine cum ar fi: substanță uscată 13,9-23,2%; zaharuri 5 -19,4; acizi organici 0,9-1,9 mg%; proteine 0.8- 1,1mg%, pectine 0,4-1,0mg%, substanțe tanoide 0,12- 2,35 mg %; K 46-92,5 %; P 21-26 mg%; Mg 7-20 mg%; Ca 3,8-19,3 mg%; vitamina PP 0,06- 0,52 mg%: E 0,21-1,32 mg%; B1; B2; caroten 0,15-0,95 mg%; acid folic etc.

Cura de vișin are efect tonic, contribuind la ameliorarea afecțiunilor renale, hepatice,cardiovasculare a anemiei și stressului. Pedunculii fructelor sunt foarte bogați în potasiu se folosesc sub formă de ceai sau infuzie, celelalte organe ramurile tinere, frunzele, florile , fructele au însușiri antiseptice și se folosesc la conservarea produselor alimentare și în medicină populară.

Vișinul este o specie pomicolă cu o mare plasticitate ecologică, ce poate valorifica cu succes terenurile în pantă, erodate. De asemenea această specie se poate cultiva în zonele de câmpie, cât și în cele colinare și premontane. Multe soiuri au o rezistență mare la ger, ceea ce face ca specia să fie cultivată la altitudini superioare celor destinate culturii cireșului. Este o specie decorativă dar și bună meliferă (77-88 kg miere/ha ).(HTTP://WWW.AGROPATAKI.RO/INFORMATII-UTILE/DESCRIEREA-CULTURILOR-POMICOLE/CULTURA-VISINULUI/SHOW/ALL).

4.2 Originea și istoricul culturii vișinului

Vișinul este o specie tetraploidă (2n = 32 cromozomi ), provenită probabil din hibridarea naturală dintre Cerasus avium și Cerasus fructicosa.

Istoria culturii vișinului este strâns legată de cea a cireșului, deși unele date din literatură sunt contradictorii. Vișinul comun nu se întâlnește în stare sălbatică, însă crește semispontan în jurul Marii Caspice, în Caucaz, India, Iran, Asia mică, și Peninsula Balcanică , care ar fi și originile sale. Spre deosebire de cireș, cultura vișinului depășește paralela de 60 grade latitudine nordică devansând chiar și cultura mărului.

Producția mondială de vișine la nivelul anului 1998 a fost de 560.000 t. Țări mari producătoare de vișine sunt: Rusia (200.000 t), Polonia (195.000 t), Serbia (100.000), Germania (75.000 t), Ungaria (60.000 t). Dintre țările altor continente, SUA cu 167.000 și Turcia cu 126.000 t, se numără printre marile producătoare. (FLORIN STĂNICĂ, 2011).

În România vișinul ocupă cca 6000 ha, cu o răspândire de aproximativ 40.000 de tone anual (Anuarul Statistic 1999 ). Vișinul este întâlnit în majoritatea zonelor țării, cu precădere în zona colinară atât în plantații industriale, cât și în suprafețe mici în jurul gospodăriilor.

4.3 CULTURA VIȘINULUI ÎN ROMÂNIA

În România se cultivă circa 6.000 de hectare, din care jumătate în sistem intensiv. Pe suprafețe mici sau pe lângă casă, vișinul este întâlnit pe tot teritoriul țării.

Vișinele sunt foarte apreciate pentru consumul în stare proaspătă sau pentru diversitatea preparatelor culinare sau de patiserie. Vișinele au un efect benefic asupra organismului uman, prin reglarea echilibrului acido-bazic, îmbunătățirea compoziției sângelui, în bolile renale, hepatice, cardiovasculare. Fructele conțin vitaminele A, B1, C. Substanțe minerale (Fe,Ca, Mg, K,P), au rol depurativ.

Vișinul este originar din Asia Centrală, este specie tetraploidă, fiind probabil un hibrid natural între Cerasus avium și Cerasus fruticosa. Nu crește spontan, dar semispontan este întâlnit în jurul Marii Caspice, Caucaz, India, Iran, Asia Mică și Peninsula Balcanică. Dintre speciile prunoide, este specia care urcă cel mai mult spre nord, până la 60°. (HTTP://WWW.PROIECTE.RO/AGRONOMIE/ORIGINEA-IMPORTANTA-ARIA-DE-RASPANDIRE-PARTICULARITATI-BIOLOGICE-SI-ECOLOGICE-LA-CULTURA-DE-VISIN-28010).

Capitolul 5

5. Situația actuală și tendințele dezvoltării pomiculturii în țara noastră

Pomicultura pe teritoriul țării noastre este bine reprezentată prin cultura a diverse specii și soiuri, care găsesc condiții pedoclimatice foarte favorabile pentru creștere și fructificare, asigurând un consum eșalonat de fructe pe toată durata anului.

Pe  baza tradiției milenare a culturii pomilor cât și a extinderii suprafețelor  ocupate de pomi, pomicultura a devenit în timp o ramură de bază a agriculturii, care dispune de o infrastructură bine definită și recunoscută pe piața internă și externă.

Producția de fructe din România a depășit 1,1 milioane tone în anul 2007, în scădere față de nivelul de 1,5 milioane tone înregistrat în anul 2006. În România, consumul mediu de fructe pe cap de locuitor este de 40 până la 80 de kg pe an.

Bazinul fructifer reprezintă 1,7 la sută din suprafața agricolă a țării (și anume aproximativ 200 mii ha), cu o restrângere de o sută de mii de hectare din 1989 până în 2007. Cele mai cultivate fructe în România, în ordinea cantității, sunt: strugurii, merele, prunele, care împreună totalizează aproximativ 95% din cantitatea de fructe produse în țară.

1600

12000

8000

4000

Trim.I Trim.II Trim.III Trim.IV Trim.V Trim.VI Trim.VII 2007 – 2008

Sursa:Ministerul Agriculturii,Pădurilor și Dezvoltării Rurale; INS; prelucrare CRPC

Fig 5.1 Dinamica trimestrială a exporturilor românești de fructe,2007-2008(mii tone)

Fig 5.1 Quarterly dynamics of Romanian exports of fruits, 2007-2008 (thousands tones)

Tabel 5.1/Table 5.1

Producția de fructe 2007 ‐ 2011 în România (mii tone)

Fruit production in Romania 2007-2011 (thousands tons)

Sursa/Source: Comunicat de presă „Producția agricolă vegetală la principalele culturi, în anul

2011”.

2500

2000

1500

1000

2003 2004 2005 2006 2007

Sursa: Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale; INS; prelucrare CRPC

I.N.S.: ‐ Anuarul statistic al României 2011

Fig 5.2 Evoluția producției totale de fructe din România,2003–2007(miitone)

Fig 5.2 The evolution of total production of fruits in Romania,2003-2007 (thousands tons)

În prezent, condițiile climatice în care sunt răspândite plantațiile de pomi din România sunt variate și puternic diferențiate între ele: 4 – 12°C temperaturi medii anuale și 350 – 1000 mm de precipitații medii anuale. Chiar dacă distribuția plantațiilor în ansamblul lor se face după niște curbe apropiate de un mod de repartiție statistic normal, mai ales, în ceea ce privește precipitațiile și excedentul sau deficitul de umiditate, speciile de pomi se diferențiază în raport cu cerințele lor față de factorii climatici. Sub aspect termic, peste 90%. din plantații sunt situate în zone cu temperaturi medii anuale de peste 7°C și sub 11°C.

Acest interval de numai 4 grade, reprezintă 1/3 din diapazonul termic general al țării noastre. Dominante sunt suprafețele care se concentrează în zone cu temperaturi de 8 – 9°C pentru speciile mezofile. Piersicul, caisul și migdalul sunt răspândite în zone cu peste 9,5-10°C. În raport cu resursa hidrică, majoritatea suprafețelor se concentrează în zone cu 600 – 800 mm precipitații medii anuale.

O altă abordare, a raportului dintre condițiile climatice și răspândirea plantațiilor pomicole, ar fi după incidența și mărimea excedentului sau a deficitului de umiditate. Cea mai mare parte a plantațiilor sunt situate în zone, unde se realizează un minimum de excedent de umiditate și unde se asigură o bună aprovizionare a plantelor cu apă. O mică parte din plantațiile situate în zone cu deficit de umiditate sunt irigate, mai ales cele de piersic. (CHIȚU E. 2004)

Tabel 5.2/Table 5.2

Dimensionarea și structura patrimoniului pomicol în perspectiva anilor 2010-2015(ICDP Pitești-Mărăcineni, 2008)

Sizing and structure of the fruit trees patrimony in perspective of years 2010-2011 (ICDP Pitești Mărăcineni, 2008)

Sursa/Source: Florin Stănică 2011-Ghid pentru pomicultori

În raportul special al Intergovernmental Panel on Climate Change, 2007, capitolul care se referă la culturile perene, se preciza că presupunând că variabilitatea climatică nu va crește pe viitor, temperaturile mai ridicate de la sfârșitul iernii și începutul primăverii vor grăbi stadiile de dezvoltare. În ceea ce privește pomii, ne-am putea aștepta la o dezmugurire mai timpurie, cum mai timpurii vor fi și fenofazele următoare.

Pe de altă parte, temperaturile mai ridicate ar putea afecta calitatea florilor speciilor de zone răcoroase și astfel, s-ar reduce producția. Deasemenea, temperaturile ridicate din perioada de vară și lipsa apei din sol, ar putea influența negativ calitatea fructelor.

Răspunsul plantelor la schimbările majore de climă este reflectat cu acuratețe de alterarea modelelor fenologice cunoscute și atestate de studiile clasice. Parametrii care marchează etapele fenologice de la apariția mugurilor până la căderea frunzelor și încheierea ciclului vegetativ, asociați cu datele fiziologice corespunzătoare generează date autentice pentru studiul efectului schimbărilor climaterice.

În plus, acești parametrii pot fi ușor raportați la datele meteorologice disponibile. Din această cauză fenologia a căpătat o importanță deosebită ca instrument de cercetare a schimbărilor de climă. (CHIȚU E. 2008)

Primul care a explicat și care realizează conexiunea dintre fenologie și climat este considerat a fi Linné, în lucrarea sa “Philosophia Botanica” (MENZEL, 2002). Sub raportul metodelor de monitorizare a efectelor mediului, SPARKS și MENZEL (2002) prezintă fenologia drept modalitatea ideală de a demonstra efectele încălzirii globale asupra lumii vii. Aceeași idee este exprimată și de CHMIELEWSKI și RÖTZER (2001) și WALTHER,. (2002), care consideră că observațiile fenologice cuantifică cel mai bine reacția plantelor la condițiile climatice, respectiv la schimbările acestora.

Din punct de vedere fenologic, reacția principală la aceste schimbări este considerată a fi mărirea lungimii sezonului de vegetație (MENZEL ȘI FABIAN, 1999; ROBESON, 2002; MENZEL, 2003), respectiv o producere mai timpurie a fenofazelor de primăvară și o întârziere a celor de toamnă, la plante și animale.

SPARKS, (2000), DEFILA ȘI CLOT (2001), SPARKS și MENZEL (2002) ȘI SCHEIFINGER, (2003) arată că datele provenind dintr-o singură stațiune fenologică prezintă o anumită valoare, însă pentru obținerea unor concluzii pertinente, perioada de înregistrări continue trebuie să fie, în general, mai mare de 20 de ani.

Cercetări anterioare au arătat că impactul schimbărilor climatice asupra speciilor pomicole se face deja simțit. De exemplu, până la sfârșitul anilor 1990, înflorirea pomilor în Germania a avansat cu câteva zile (CHMIELEWSKI ,2004 și 2005). Sezonul de vegetație din Europa s-a prelungit cu 10 zile în ultimii 10 ani (CHMIELEWSKI and ROTZER, 2002).

Datorită înfloririi timpurii a pomilor, în unele regiuni ale Europei a crescut riscul apariției pagubelor datorate înghețurilor târzii (ANCONELLI 2004; SUNLEY ,2006; LEGAVE AND CLAUZEL, 2006; LEGAVE ,2008; CHIȚU, 2004 și 2008; GUNTA ,2009), dar și al dereglării proceselor de polenizare și legare a fructelor (ZAVALLONI, 2006).

În ultimul secol, Europa s-a încălzit cu aproape un grad, mai repede decât media generală înregistrată la nivel global. Există dovezi certe că aproape toate procesele naturale, biologice și fizice reacționează la schimbările de climă, în Europa și în lume. Mai mult de jumătate din speciile de plante ale Europei ar putea fi amenințate cu dispariția până în anul 2080. Se așteaptă ca schimbarea de climă să reducă accesul la apa potabilă, cu un risc crescut de dispariție a ecosistemelor și pierdere a biodiversității, iar numărul dăunătorilor să crească. (LEGAVE,J.M. and CLAUZEL, G.,2006).

Despre efectele încălzirii globale au fost prezentate informații în lucrările scrise de ABRAHMA AND SAVAGE, (2008); CHALLINOR, (2005); CHALLINOR , (2007); FALLOON și BETTS, (2009); GUY , (2008). Perioadele cu temperaturi tot mai ridicate sunt tot mai multe, având efecte negative prin reducerea producțiilor din cauza secetei. Creșterea temperaturii mediului ambiant face ca anumite culturi să–și extindă perioada de vegetație (FALLOON , 2009).

Efectele negative indirecte ale temperaturilor ridicate este dat de faptul că sunt afectate solurile, prin eroziunea cauzată de intensivizarea vânturilor, iar efecte pozitive asupra plantelor se observă din sporul de biomasă acumulată (O'NEAL , 2005). Fertilizarea cu CO2 afectează în mod direct cantitatea de biomasă produsă de diferite culturi (O'NEAL 2005).

Se anticipează că aproape toate regiunile din Europa vor fi afectate negativ de schimbările climatice viitoare, care vor aduce probleme de rezolvat în multe sectoare economice. Cel de-al 4-lea Raport IPCC (INTERGOVERNMENTAL PANEL ON CLIMATE CHANGE,2007) rezumă în mod cuprinzător ultimele rezultate cu privire la variatele cauze ale schimbărilor și la impactul imediat sau pe termen lung pe baza unor scenarii diferite (HTTP://WWW.IPCC.CH/). Au fost de asemenea analizate opțiunile de adaptare și atenuare alături de interdependențele cu o dezvoltare durabilă, ținând cont de aspectele socio-economice și științifice relevante pe termen lung pentru adaptare și atenuare.

Astfel, Raportul estimează faptul că, în cazul în care nu se iau măsuri de reducere a emisiilor gazelor cu efect de seră, temperatura medie globală va crește în acest secol cu 1,8-4,0°C. Pe baza diferitelor scenarii de emisii SRES (Special Report on Emissions Scenarios), pentru următoarele decade se estimează o încălzire de aproximativ 0,2°C/decadă sau 0,1°C/decadă în cazul în care concentrația gazelor cu efect de seră și aerosolii se vor menține la nivelul anului 2000.

În cazul precipitațiilor, pentru perioada 2090-2099 (în comparație cu 1980-1990), în timpul verii se așteaptă descreșteri de 10-30%, cu certitudine mai mare în sudul Europei. Acest deficit pluviometric va afecta toate domeniile de activitate, în principal ecosistemele agricole și pomicole. În acest sens se impune o nouă reorientare în structura culturilor agricole și pomicole, respectiv varietăți/soiuri cu o toleranță ridicată față de temperaturile ridicate și stresul hidric generat de lipsa apei.

Schimbările care se așteaptă în regimul climatic din România se încadrează în contextul global, însă cu particularități specifice regiunii geografice în care aceasta este situată. În comparație cu nord-vestul Europei, spre exemplu, unde încălzirea cea mai pronunțată se așteaptă în timpul iernii, pentru România, se preconizează că încălzirea va fi mai pronunțată în timpul verii. . (SUNLEY, 2006)

De asemenea temperaturile negative și înghețul sunt nocive pentru o mare parte din plantele anuale, mai ales dacă aceste temperaturi scăzute apar în perioada de vegetație, ele pot afecta culturile sau chiar le pot distruge complet (LOBELL, 2007; ROSENZWEIG .1996). Plantele anuale care sunt expuse temperaturilor cu mult sub limita necesarului de dezvoltare, dar totuși temperaturi pozitive, prezintă un metabolism încetinit, fapt ce duce la producții scăzute ale culturilor (IMIN ,2004; THAKUR, 2010).

După cele mai recente estimări prezentate în cel de-al patrulea raport al Comitetului Internațional pentru Schimbări Climatice IPCC (2007), din media pe ansamblu a modelelor globale, față de perioada de referință 1980-1990, în România se așteaptă aceeași încălzire medie anuală ca cea de la nivelul întregii Europe, cu diferențe mai mici în primele decenii ale secolului XXI și mai mari spre sfârșitul acestuia, și anume: cu 0,5 până la 1,5°C pentru perioada 2020-2029 și cu 2°C până la 5°C pentru perioada 2029-2099, după cel mai optimist sau cel mai pesimist scenariu.

Din punct de vedere pluviometric, peste 90% din modelele prezentate în raport, prognozează pentru perioada 2090-2099 secete pronunțate în timpul verii în zona României, în special în sudul și sud-estul țării.

După alte scenarii pentru schimbări climatice, prezentate în cadrul proiectului european ACCRET, și generate de modelul climatic HadCM3, pentru perioada 2031-2060, în climatul României se vor produce următoarele schimbări majore:

-creșterea temperaturii medii anuale cu 2°C până la 3°C, a temperaturii de primăvară și iarnă cu 1-2°C, a celei de vară cu 4°C și a toamnei cu 1,5-2°C;

-numărul de zile cu temperatura maximă peste 30°C, într-un an va crește cu 20, iar a celor peste 35°C cu 15 zile;

-numărul de nopți cu temperatura minimă sub 0°C, într-un an va scădea cu 7 până la 14, însă cantitatea anuală de precipitații va scădea nesemnificativ (sub 5%). IPCC, 2007. (SUMMARY FOR POLICYMAKERS IN CLIMATE CHANGE 2007).

Capitolul 6

6. Cadrul natural al zonei în care s-au efectuat cercetările

Sub aspect geomorfologic teritoriul din stânga Jiului acoperit cu sedimente nisipoase, aparține câmpului Leu-Rotunda, teraselor Jiului și teraselor Dunării. În partea de vest, zona este cunoscută sub denumirea de ,,Câmpia inferioară a Jiului” și are 4 niveluri de terasă, cu altitudine variabilă (70-80m, 30-40 m, 15-22 m și 5-12 m), la care se adaugă și lunca propriu-zisă a Dunării.

Partea de sud a teritoriului este constituită din 5 niveluri de terasă ale Dunării care alcătuiesc Câmpul Dăbulenilor, ce se întinde între Bechet și Corabia. Atât terasele Dunării cât și cele ale Jiului se prezintă sub forma unor fâșii cu lățimi de 2-5 Km, numărul acestora reducându-se la 3 în zona localității Dăbuleni, unde lunca Dunării are o lățime de circa 12 Km. În partea de est câmpia propriu-zisă este limitată de râul Olt, aici înregistrându-se terase cu altitudini de 20-25 m, 17-21 m și 5-12 m la care se adaugă lunca Oltului.

Aceste teritorii au fost acoperite cu nisip transportat de vântul dominant Austrul, ce bate din direcția vest-nord-vest., depunerile dând naștere la dune. Aceste dune în zona Craiova – Bechet, au avut următoarele aliniamente principale: Malu Mare – Giorocu – Mare, dintre Rojiște și Sadova și din zona Lișteava– Bechet – Dăbuleni. Dunele din zona Lișteava – Bechet – Dăbuleni s-au format prin transportul și depunerea nisipului atât în lunca Jiului cât și în cea a Dunării.

Prin lucrările de amenajare a Sistemului de irigații Sadova – Corabia, circa 36 mii ha cu soluri nisipoase au fost nivelate sau modelate. Pe aceste suprafețe, locul fostelor dune a fost luat de câmpuri plane sau vălurite sau chiar nivelate. Micile denivelări ce au rămas în urma acestor lucrări nu depășesc 1-2 m iar trecerea de la formele pozitive la cele negative se face pe distanțe mari cu pante line.

6.1 Date generale privind geologia și litologia zonei studiate

6.1.1 Date generale privind geologia

Teritoriul analizat, din punct de vedere geografic, face parte din vechea Câmpie a Romanaților (Caracalului), subdiviune a Câmpiei Olteniei, cu intindere între rîurile Jiu și Olt având aspectul unui larg amfiteatru, un câmp înalt ce coboară în trepte spre Dunare și lateral spre Jiu și Olt. Ca tip de câmpie, este încadrată în categoria câmpiilor tabulare caracterizate din interfluvii netede, lungi, cu numeroase crovuri. Această zonă de câmpie a luat naștere în perioada cuaternară, prin sedimentare, în timpul retragerii pe direcția V-E a Lacului Getic.

Rocile sedimentare sunt reprezentate de marne, argile și nisipuri, iar în perioada holocenului s-a depus un strat de loess – o rocă sedimentară poroasă și prăfoasă. Este caracteristică apariția unui relief de dune în zonele de luncă. Pătrunzând în această parte a câmpiei, întâlnim o suprafață lipsită de viată, o adevarată Sahară cu dune și furtuni de nisip. Deocamdată nu se știe cu exactitate suprafața afectată de acest fenomen, dar cele mai mari probleme au aparut în zona comunelor Dăbuleni, Sadova, Mârșani și Desa unde condițiile pedoclimatice și fenomenul de deflație eoliană îngreunează lupta oamenilor cu deșertificarea solului.

Solurile nisipoase din sudul Olteniei au origine diferită, ocupă suprafața cea mai întinsă din țară, circa 209,4 mii ha și apar în Câmpia Mehedinților, Câmpia Calafat – Băilești, Câmpia Romanaților (Stânga Jiului). Cele situate în partea stângă a Jiului se desfășoară începând din dreptul orașului Craiova și acoperă o suprafață din ce în ce mai mare mergând către sud.

Materialele parentale ale acestor soluri au fost depuse sub formă de dune longitudinale și interdune care între Bechet și Calafat depășesc 15 Km lungime. Dunele atingeau 5-12 m înălțime iar interdunele rar depășeau 500 m lățime. (TUFESCU V. 1966)

Originea materialului parental, deci a nisipurilor ce alcătuiesc în prezent terenurile

nisipoase din stânga Jiului, este aluvio-eoliană. Sursa au constituit-o depozitele levantine nisipoase în care râul Jiu și-a croit albia, le-a transportat din loc în loc în lungul albiei sale iar vânturile de VNV, deși nu dominante în regiune dar de intensitate mare, le-au împrăștiat spre est, pe mai multe aliniamente, până la distanțe, așa cum am arătat mai sus de 15-16 Km. De remarcat că, nisipurile provenite din albia Jiului, conțin mult nisip grosier, foarte puțin nisip fin, praf, până la 9-10% argilă și sunt acide. .(OANCEA C, 1971, TUFESCU V. 1966,).

6.1.2 Date generale privind litologia

Solurile nisipoase din sudul Olteniei sunt dispuse în terase de lățimi diferite. Terasele sunt alcătuite din depuneri cuaternare de 10-20 m grosime, constituite din loess sau material loessoid depus alternativ cu straturi de nisip și pietriș. Sub aceste depuneri apare un material de vârstă levantină format, în general, din argile sau argile cu marne, bogate în CaCO3.

Câmpul Leu-Rotunda este format din depozite levantine alcătuite din nisipuri, argile și marne. Caracteristic pentru această zonă este prezența pietrișurilor de origine cuaternară așezate în straturi de 5-15 m grosime și la adâncimi de 30-50 m. Peste straturile de pietriș se găsesc nisipuri stratificate și argile roșii, nisipoase acoperite cu materiale loessoide fine. Compoziția granulometrică este diferită pe dune și interdune.

MAXIM I. 1966, arată că pe dună materialul nisipos este la limita dintre nisipul coeziv și cel necoeziv, având un conținut de argilă fizică cuprins între 5,78 și 8,4% și peste 90% nisip grosier și fin. În interdună, conținutul de argilă fizică ajunge până la 15,86% iar procentul de nisip grosier și fin scade până la 75-80%. (IULIAN RĂȚOI , 2014)

6.2 Date generale despre hidrografia și hidrologia zonei studiate

Râurile care traversează acest teritoriu sunt rîuri din grupa sudică, precum și câteva din grupa estică, toate culese de Dunăre și avându-și izvoarele în Carpați și Subcarpați și numai câteva în câmpie (Desnățui, Călmățui). Principalele rîuri sunt Jiul, cu afluenții săi principali Motru, Amaradia și Desnățui, respectiv Oltul cu afluentul Olteț. De asemenea, în zona de luncă, în funcție de regimul pluviometric, apar bălți temporare.

Apa este una dintre componentele sistemului climatic; este indispensabilă pentru toate formele de viață și este necesară în aproape toate activitățile umane, astfel încât accesul la apă potabilă este privit în zilele noastre ca un drept universal al omului (CESCR 2003; IPCC, 2007).

Sistemul hidrologic reprezintă faza terestră a ciclului apei în natură. Intrările în sistemul hidrologic, reprezentate fizic prin precipitația totală, sunt date de suma precipitațiilor sub formă de ploaie , de zăpadă, apa rezultată din condensarea vaporilor la suprafață a solului și precipitația sub formă de grindină.

Fiecare din sistemele considerate au ca ieșiri finale debitele de apă scurse pe râuri, debitele de aluviuni și concentrația de substanțe chimice dizolvate în apă. Din fiecare din componentele sistemelor rezultăieiri care se constituie ca intrări în componenta următoare. O altă ieșire din sistemul hidrologic este evapotranspirația ET care depinde atât de stările acestuia, cât și de elementele meteorologice de intrare (mai ales de diferența dintre radiația incidentăi reflectată). În sectorul Olteniei, lunca Dunării adăpostește mai multe bălți: Rast, Bistret, Nedeia. ( MARIA MONICA GHIOCA, 2008).

În Oltenia se găsesc numeroase ape curgătoare și lacuri. Râurile coboară tumultoase din munți, traversează domol Depresiunea subcarpatică olteană și Podișul Getic, ca apoi, șerpuind liniștite în câmpie, să se verse în Dunăre.

Jiul, cu o lungime de 349 km din care 285 km în regiunea Oltenia, și afluenții lui formează un mare bazin hidrografic în partea centrală a Olteniei. Cursul râului drenează versanții sud-vestici ai Carpaților Meridionali, apoi partea vestică a Piemontului Getic și o bună porțiune din Câmpia Româna. Munții ocupă 35% din bazinul Jiului, regiunea deluroasă 65%, iar câmpia 10%. Se formează din Jiul de Vest, care îsi are obârșia pe teritoriul comunei Câmpul lui Neag, dintre Retezat și Vâlcan, și Jiul de Est, care își colectează apele de la poalele Parângului și ale Munților Sebeș. Cele două firișoare de apă se unesc lângă satul Iscroni (la sud de Livezeni). După ce străbate lanțul carpatic prin defileul Surduc-Lainici, curge liniștit la Bumbești, coborând apoi prin Subcarpați și peste Podișul Getic, în câmpie pentru a se varsa în Dunăre la Bechet. Artera cea mai importantă ramâne Dunarea, care udă pamântul Olteniei pe o distanță de peste 300 km.

Aspectul general al reliefului, condițiile litologice precum și diversificarea solurilor favorizează o infiltrare rapidă a precipitațiilor, determinând o diminuare a scurgerii de suprafață în favoarea celei subterane. Pe terasele Dunării din Oltenia apa freatică este este la o adâncime de 0,5m, uneori mai mare sub dune .

Conținutul mare de nisip (80-90%) și redus de argilă (adesea sub 5%), conferă solurilor nisipoase o permeabilitate foarte mare, chiar excesivă pentru apă și aer și o capacitate redusă de reținere a apei. Solurile nisipoase cu orizont argiloiluvial în benzi prezintă o capacitate de reținere a apei mai ridicată. Humusul, în cantități oricât de mici, îmbunătățește condițiile trofice pe care solurile nisipoase le pot oferi plantelor. (BANIȚĂ P. 1981).

6.3 Vegetația naturală și cultivată

Vegetația naturală aparținând stepei (pajiști stepice cu graminee – păiușul, colilia, negara, pirul s.a) și silvostepei (pâlcuri de pădure cuprinzând stejarul pufos și stejarul brumăriu) a fost în cea mai mare parte înlocuită de culturile agricole. În zona de luncă este prezentă vegetația azonală, cu zăvoaie de sălcii și plopi.

Se întâlnesc frecvent Tribulus terrestris, Tragus racemosus, Plantago intica, Cynodom dactilon, Polygonum arrenarium, Kochia laniflora, Artemisia ruthenica (FLOREA N. 1968)

Nisipurile de la Dăbuleni sunt situate la est de confluența râului Jiu cu Dunărea, la vest se întind până în dreptul localității Sărata, la nord până la fosta baltă Potelu și localitățile Dăbuleni și Ianca, la est până în dreptul localității Hotaru, iar la sud până la cursul Dunării. Cuprinde în principal terenuri agricole, plantații de arbori, livezi, griduri fluviale, precum și zone umede permanente și ape temporare.

Solurile nisipoase au constituit și mai constituie, încă, o sursă importantă de sporire asuprafeței agricole a țării noastre. Acestea, indiferent de categoria din care fac parte, prin natura lor oferă condiții speciale atât pentru plante cât și pentru animale. Creșterea și dezvoltarea plantelor din flora spontană și cultivată prezintă specificitate atât din punct de vedere floristic cât și geobotanic. Valorificarea superioară a solurilor nisipoase cu plante de cultură impune cunoașterea tuturor acestor particularități.

Cunoașterea florei spontane, întâlnite pe solurile nisipoase din Oltenia și particularitățile acesteia, precum și a relațiilor care există între plantele care compun această floră și a relațiilor dintre acestea și condițiile de mediu, au constituit probleme de cercetare în scopul valorificării cu plante de cultură a acestor terenuri.

Adaptarea plantelor la condițiile specifice solurilor nisipoase constă în micșorarea pierderilor de apă prin procesul de transpirație, menținând la un nivel relativ constant cantitatea de apă necesară. Pe solurile nisipoase, înainte de amenajarea acestora, vegetația cultivată era slab reprezentată. Se cultivau specii care au dovedit în timp că au o oarecare toleranță la seceta accentuată din lunile de vară și la deflația eoliană.

Este considerat un sol bun pentru aceste plante acela care asigură, în cea mai mare măsură aerisirea rădăcinilor, stolonilor și tuberculilor indiferent de gradul de umiditate, și asigură o bună folosire a substanțelor nutritive existente sau adăugate, pentru perioadele de consum maxim .

Pe solurile nisipoase din sudul Olteniei se cultivă un sortiment bogat de specii de plante: specii horticole (pomi fructiferi, legume și vița de vie) și specii de plante agricole și tehnice( cereale, plante tehnice și de furaj).

Diversificarea sortimentului de plante cultivate pe solurile nisipoase și obținerea de producții economice au condus la introducerea în tehnologiile de cultivare a acestora a unor noi verigi tehnologice, cum sunt suplimentarea apei prin irigație, fertilizarea organică și minerală, prevenirea și combaterea deflației eoliane.

Pe solurile nisipoase cu un conținut foarte redus în humus (sub 01,%) sau total lipsite de humus și cu un conținut ridicat de nisip grosier (peste 70%), plantele au dezvoltare slabă și realizează producții mici. Pe astfel de soluri se impune fertilizarea organică și minerală anuală cu doze mai mari față de alte tipuri de sol. Îngrășămintele minerale se vor aplica fracționat, în special cele pe bază de azot, iar irigarea se va face rațional. Pentru ca rădăcina plantelor să penetreze solul mai în profunzime și să se obțină plante uniforme ca vigoare este suficient ca solurile nisipoase să conțină fragmente sau benzi de orizont molic. (BANIȚĂ P. 1981,).

6.4 Regimul termic

Temperatura medie lunară a fost cuprinsă între 9,2 0C în anul 1985 și 13,5 0C în anul 1958, cu o medie multianuală 1956 – 2016 de 11,36 0C. Analizând valorile temperaturii medii anuale în perioada 1956-2016, se constată o tendință de creștere a temperaturii medii a aerului (figura 6. 1)( BURZO I. 2014, MIHAELA CROITORU și colab., 2016)

Fig 6.1. – Dinamica valorii medii anuale a temperaturii aerului în intervalul 1956 – 2016 la Dăbuleni

Fig 6.1 The dynamics of the annual average value of air temperature between 1956 and 2016 at Dăbuleni

Maxima absolută de 43,5 0C s-a înregistrat în luna iulie 2007, iar minima absolută de -30,5 0C s-a înregistrat în 1963 luna februarie. Dinamica valorii temperaturilor maxime absolute în perioada 1956 – 2016 arată o tendință de creștere după anul 1980. Prima temperatură maximă absolută de peste 400C s-a înregistrat în anul 1985 (40,8 0C). De asemenea, a început să crească numărul zilelor cu temperaturi maxime peste 30 0C, în cadrul aceleași luni (ex. în anul 2012 în luna iulie, temperatura maximă absolută a prezentat valori peste 300C în toate cele 31 de zile, iar temperaturi de 40 0C, au fost înregistrate atât în luna iulie cât și în luna august (5 zile).

Fig 6.2 – Dinamica valorii temperaturii maxime absolute a aerului în intervalul 1956 – 2016 la Dăbuleni (MIHAELA CROITORU și colab., 2016)

Fig 6.2 The dynamics of the absolute maximum air temperature between 1956 and 2016 at Dăbuleni (MIHAELA CROITORU și colab., 2016)

Cât privește temperatura minimă absolută în perioada 1956 – 2016, din figura 3 se poate observa o tendință de scădere tot mai pronunțată în ultimii 20 de ani. Dacă în perioada 1956 – 1980, în patru ani au fost înregistrate temperaturi mai scăzute de -20 0C, după 1980 numărul anilor cu astfel de temperaturi a fost de 8. Iar, în anul 2012, în luna februarie a fost înregistrată temperatura minimă absolută de -27 0C în 2 zile, la un interval de 7 zile.

Temperaturile foarte scăzute din iarna 2011/2012 au afectat plantația de piersic și cais din cadrul sectorului de cercetare, mugurii floriferi au fost distruși în procent de 100%, iar la o mare parte din pomi a fost afectat lemnul anual și multiannual.

Fig 6.3 – Dinamica valorii temperaturii minime absolute a aerului în intervalul

1956 – 2016 la Dăbuleni (MIHAELA CROITORU și colab., 2016)

Fig 6. 3 The dynamics of the absolute minimum of air temperature between 1956 and 2016 at Dăbuleni (MIHAELA CROITORU și colab., 2016)

6.5 Regimul pluviometric

Regimul precipitațiilor atmosferice, cel al evapotranspirației și raporturile dintre acestea au o mare influență asupra vegetației spontane și asupra plantelor cultivate, depășirea anumitor praguri ale acestora constituind factori limitativi pentru creșterea lor. Deficitul de apă din sol se realizează în timpul sezonului de vegetație, înregistrându-se un maxim în lunile de vară. Prezența fluviului Dunarea, nivelul ridicat al pânzei freatice pe care îl instituie, compensează în mare parte uscăciunea prin care se caracterizează zona, determinând astfel instalarea și condiții de vegetație prielnice pentru diferite specii de plante cultivate sau din flora spontană.

Precipitațiile înregistrate în această zonă au prezentat valori ce oscilează între 269,8 mm în anul 1958 și 994 mm în anul 2014, cu o sumă multianuală 1956 – 2016 de 561,21 mm, neuniform repartizate în cursul anului și cu variații de la un an la altul.

Tendința precipitațiilor este de creștere nesemnificativă, dacă în anul 1994 suma multianuală a precipitațiilor a fost de 526,6mm, în anul 2016 aceasta a crescut la valoarea de 561,21mm (figura 6.3). Au apărut perioade foarte lungi de mai mult de o lună, fără să cadă nici un fel de precipitații (aprilie-mai, 2013, luna decembrie 2013) și perioade fie neînsemnate cantitatativ, dar pe parcursul mai multor zile, cât și însemnate cantitativ, chiar și într-o singură zi (pe data de 14 mai 2014 au fost înregistrate 60,8mm în decurs de câteva ore).

În majoritatea anilor se constată precipitații mai reduse în lunile iulie, august și septembrie ducând la instalarea secetei în această perioadă, când este absolut necesară irigarea culturilor. Aceste valori conduc la un indice de umezeală De Marton de 25-26 și la indici de ariditate de 160-210 mm. Valoarea indicilor încadrează zona psamosolurilor irigate din amenajarea Sadova –Corabia în tipul de climat semiarid și excesiv de uscat (DONCIU C., 1986, CITAT DE NICOLESCU 2008).

Fig 6.4 – Dinamica valorii sumei anuale a precipitațiilor în intervalul

1956 – 2016 la Dăbuleni (MIHAELA CROITORU și colab., 2016)

Fig 6.4 The dynamics of the annual rainfall amount in the range
1956-2016 at Dăbuleni (MIHAELA CROITORU și colab., 2016)

6.6 Regimul eolian

Valorile temperaturilor medii, umiditatea atmosferică, evapotranspirația sunt influențate de natura, viteza și intensitatea vântului. Predominante sunt vânturile din direcția V-SV-NV (38,9%) și SE (20,1%). În cursul anului, viteza vântului depășeste 11m/s în 25,3 zile. Vânturile au o influență negativă asupra vegetației forestiere, deoarece în timpul verii vânturile uscate și foarte calde produc scăderea umidității din aer și sol și măresc evapotranspirația. Vânturile care aduc cu ele deflația eoliană – spulberarea nisipului sunt Austrul și Crivățul. Orientarea dunelor a fost determinată de vântul Austrul, care acționează de la vest cu efect accentuat în perioadele de vară și toamnă. Nisipurile situate în apropierea Dunării sunt mai mobile în comparație cu nisipurile din stânga Jiului.

Orientarea dunelor după direcția vântului dominant este explicată prin alternanța de viteză a vântului. Curenții slabi determină orientarea longitudinală a dunelor, datorită unor devieri laterale, curenții cu intensitate mare antrenează particulele de nisip care, în urma depunerilor, dau naștere la interdune de lățimi variabile cu intensitatea vântului (HOLMES A., CITAT DE OBREJANU GR., 1972).

Deflația eoliană determină sortarea materialului nisipos inițial din punct de vedere textural și astfel, în timp, implică caractere morfologice diferite fașă de cele inițiale. Această schimbare produce modificări asupra fertilității nisipului și vegetației spontane ( BANIȚĂ P.1981).

Zona solurilor nisipoase din sud-vestul Olteniei se caracterizează prin vânturi puternice, a căror frecvență corespunde direcțiilor NE, 30,2% frecvență medie și NV, 23,5% frecvență medie. Pentru alte două direcții, frecvențele sunt comparabile, respectiv 12,7% pentru direcția SV și 11,5% pentru direcția SE. Calmul atmosferic ocupă 14,7% în timpul unui an (RĂȚOI IULIAN.2014).

Acțiunea de spulberare a nisipului de către vânt începe de la o viteză de 4m/s și se manifestă în special în luna aprilie când suprafețele sunt lipsite de protecție vegetală, deflația fiind ușurată de uscarea rapidă a nisipurilor la suprafața și de slaba legare a grăunciorilor între ei.

Vânturile puternice și reci, însoțite de ploi, ca și cele uscate și calde sunt, de obicei, dăunătoare plantelor de cultură. Vânturile care depășesc 55-65 Km/oră, afectează integritatea plantelor și a mijloacelor de susținere la vița de vie și eventual la pomii fructiferi. La vița de vie rup lăstarii și pot chiar disloca butucii.

La pomii fructiferi vînturile puternice dislocă ramurile, rup lăstarii și frunzele și rănesc sau doboară fructele. La plantele anuale (cereale, plante tehnice, plante legumicole) vânturile puternice împiedică polenizarea cu ajutorul insectelor, deteriorează sistemul de susținere, întoarce tulpinile cucurbitaceelor, duce la seceta solului, determinând chiar compromiterea culturii. Plantele sunt lovite de către grăunciorii de nisip sau frecate de suprafața solului până când dispar. După răsărire, culturile de sorg pot fi dezrădăcinate sau plantele firave de sorg își pot pierde în totalitate frunzele ca urmare a acțiunii mecanice a nisipului antrenat de vânt (RĂȚOI IULIAN. 2014) .

6.7 Caracterizarea psamosolurilor din zona Dăbuleni pe care s-au efectuat cercetările

Valorificarea superioară a terenurilor nisipoase a constituit o preocupare importantă, atât pe plan mondial, cât și în țara noastră. Cultivarea terenurilor nisipoase cu plante de cultură a avut ca deziderat principal necesitatea creșterii producției agricole.

Din punct de vedere agronomic, psamosolurile prezintă cel puțin pe 50 cm adâncime ( dar de regulă, pe mai mult de 2 m), textură grosieră (nisipoasă, nisipo-lutoasă), cu un conținut de argilă coloidală sub 12% și de humus redus, sub 2% (SRCS – 1980). Actualul Sistem Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS – 2003) denumește psamosolurile ca fiind soluri cu orizont A(Am, Au, Ao) dezvoltat în material parental nisipos, remaniat eolian, având pe cel puțin primii 50 cm textura grosieră sau grosieră mijlocie(sub 12% argilă).

Solurile nisipoase au orizonturi clar diferențiate, conțin substanțe nutritive în cantități mici, au capacitate redusă de reținere a apei și deci și a substanțelor nutritive, însușiri care le deosebesc de nisip, care din punct de vedere al folosinței agricole este o rocă.

În țara noastră, datele furnizate de literatura de specialitate sunt diferite în ce privește suprafața ocupată cu nisipuri și soluri nisipoase.

TUFESCU V. 1966 apreciază suprafața totală a terenurilor nisipoase din Romania la 540.000 ha, iar IONESCU I.,1977 și POP L. 1977 estimează suprafața cu terenuri nisipoase la 500.000 ha. Din suprafața de 500.000 ha de terenuri nisipoase POP L. 1977 consideră că 150.000 ha sunt nisipuri mobile și semimobile.

OBREJANU GR. 1972 sustine ca nisipurile si solurile nisipoase din România ocupă o suprafață de cca. 372.000 ha, din care 310.000 ha sunt terenuri agricole.

Suprafața cea mai mare de terenuri nisipoase se găsește în sudul Olteniei. După Maxim I., 1966 suprafața zonei nisipoase din sudul Olteniei este de 250.000 ha, din care 120.000 ha sunt soluri cu caracter zonal formate pe nisipuri, iar cca. 130.000 ha sunt nisipuri propriu zise( 70.000 ha se găsesc între Jiu si Olt si se prezintă sub forma de dune lungi de 3-5 km si înalte de 10 m, orientate pe direcția V-E, paralel cu Austrul).

Baniță P. 1981 menționează că în zona Oltenia de sud se găsesc 209.400 ha de nisipuri și soluri nisipoase, care sunt cuprinse în trei perimetre: Câmpia Drâncei( 56.800 ha), Calafat – Băilești – Bistreț (55.500 ha) și Stânga Jiului ( 97.100 ha ).

POP L. 1977 consideră că suprafața ocupată cu nisipuri și soluri nisipoase din Stânga Jiului este de 65.000 – 80.000 ha.

Nisipurile din Stânga Jiului sunt considerate de IONESCU I. 1977 ca fiind depozite fluviatile polistratificate, modelate eolian sub forma de dune si interdune.

În județele din Oltenia se află cantonate cele mai mari supafețe cu nisipuri și soluri nisipoase, existând 145,4 mii ha. Dintre județele din Oltenia, județul Dolj deține suprafața cea mai însemnată cu nisipuri și soluri nisipoase ( 104,4 mii ha), iar dintre localitățile din județul Dolj, în Dăbuleni se află 10,3 mii ha, în Calafat 9,2 mii ha, în Rojiște 9,0 mii ha, în Ghidici 7.2 mii ha și în Călărași 6,8 mii ha( tabelul 6.1).

Tabel 6.1/Table 6.2

Suprafața ocupată cu nisipuri și soluri nisipoase (mii ha) în județul Dolj/The occupied area with sands and sandy soils (thousand ha) in Dolj county

Sursa/Source:Mihaela Croitoru, 2009-Condiții naturale în zonele cu soluri nisipoase

Tabel 6. 2/Table 6.2

Suprafețele cu nisipuri și soluri nisipoase (mii ha) în județele din Oltenia/Areas with sands and sandy solis (thousand hectares) in the counties of Oltenia

Sursa/Source:Mihaela Croitoru, 2009-Condiții naturale în zonele cu soluri nisipoase

Solurile nisipoase din zona Dăbuleni se caracterizează printr-un conținut ridicat de nisip grosier (50-70%), puțină argilă și praf (2-8%). Compoziția granulometrică este diferită pe dune și interdune. Pe dune conținutul în argilă fizică este cuprins între 5,8-8,4 % și peste 90% nisip grosier și fin, iar în interdune conținutul de argilă fizică ajunge la 12,1% sau chiar 15,8%, iar procentul de nisip grosier și fin scade până la 75-80%.

Solurile nisipoase, datorită texturii grosiere, au o mare permeabilitate pentru aer și apă, cu o capacitate mare pentru aer și o capacitate mică de reținere a apei. Datorită permeabilității excesive și a capacității reduse de reținere, pe solurile nisipoase are loc fenomenul de levigare a apei și a elementelor nutritive, evidențiindu-se o serie de particularități privind aplicarea irigației și a îngrășămintelor chimice. Porozitatea totală și aerația nisipurilor mare, determină mineralizarea intensă a materiei organice și amplitudini mari ale temperaturii până la adâncimea de 40 cm. Căldura specifică este scăzută, iar conductibilitatea calorică mare, determinând apariția unor temperaturi foarte ridicate în timpul verii la suprafață (peste 60o C).

Din punct de vedere hidrofizic solurile nisipoase din sudul Olteniei se caracterizează prin valori reduse ale coeficientului de ofilire (1,1-2,1%), ale capacității de câmp (7,5-9,3%) și prin valori ridicate ale densității aparente pe adâncimea de 1,0 m (1,47-1,48 g/cm3).

Însușirile chimice ale solurilor nisipoase sunt determinate de particulele grosiere, de natura lor mineralogică și de conținutul scăzut în humus. Conținutul redus de argilă și de humus determină și conținuturi foarte mici ale solului în elemente nutritive.

Sub raportul componentelor chimice, solurile nisipoase au un conținut mai ridicat în bioxid de siliciu și carbonați și sunt mai sărace în humus (sub 1%). Conținutul în azot total oscilează între 0,03-0,09%, sunt slab aprovizionate cu potasiu (55-87 ppm) și bine aprovizionate cu fosfor (35-72 ppm).

Valoarea pH-ului în stratul arat este cuprinsă între 6,12-6,23 cu menținerea la peste 6,0 pe tot profilul solului, valori care indică o reacție slab acidă spre neutră. Gradul de saturație în baze (V%) este cuprins între 75,0-77,6%, impunându-se atenție sistemului de fertilizare practicat, în special, în ceea ce privește îngrășămintele cu azot (NICOLESCU M. 2008).

Conținuturile scăzute în elemente nutritive, humus și argilă imprimă o fertilitate naturală redusă, fiind necesare unele măsuri agropedoameliorative, care să conducă la sporirea fertilității și deci, a capacității de producție a psamosolurilor.

Cercetările efectuate pe aceste tipuri de sol, au vizat găsirea metodelor de tehnică agroinginerească, care să pună în valoare și mai ales să le ridice permanent potențialul productiv, concomitent cu grija permanentă față de "sănătatea mediului".

Zonele cu soluri nisipoase formate de dune nisipoase, semi-mobile sau stabilizate, înguste și alungite pe direcția NV-SE, sunt dune longitudinale, care se asociază cu dune secundare de forma barbacanelor cu direcția SV-NE și se întind pe zeci de kilometri.

Apa freatică se întâlnește la adâncimi variabile, oscilând de la suprafața solului, când se produc fenomene de gleizare și sărăturare, până la adâncimi mai mari de 5 m, când nu afectează profilul de sol.

Valorificarea superioară a solurilor nisipoase a constituit o preocupare importantă atât pe plan mondial cât și în țara noastră. Cultivarea solurilor nisipoase cu plante a avut ca deziderat principal necesitatea creșterii producției agricole. În zona terenurilor nisipoase de la Dăbuleni învelișul de sol a fost supus unor modificări însemnate, ca urmare a lucrărilor de modelare-nivelare efectuate cu ocazia amenajării sistemului de irigație Sadova-Corabia.

Prin aceste lucrări s-a urmărit realizarea unor parametri stabiliți anterior, în scopul valorificării terenurilor nisipoase. În acest scop nu s-a mai putut ține seama de păstrarea și conservarea stării de fertilitate a solurilor. Astfel, în multe situații, orizontul de sol cu humus existent anterior la suprafața solului s-a amestecat cu masa solului sau s-a îngropat la adâncimi cuprinse între 0,3-1,5m. Solurile neafectate de lucrările de modelare-nivelare, deci nemodificate antropic, se găsesc cu totul local (PARICHI M. 1988).

Pedologic, un psamosol tipic, caracteristic și nisipurilor în stare naturală, se caracterizează printr-un orizont Ao, gros de 25-30 cm, foarte deschis la culoare ca urmare a conținutului redus de materie organică. Urmează un orizont de tranziție A/C (20-25 cm) și apoi orizontul C a cărui grosime poate depăși 130 cm prezentat în tabelul 6.3. (PARICHI M. 1992),

Conținutul de argilă al acestor soluri este deosebit de mic (0,7-3%). Pe profil predomină nisipul grosier (78-88%) și nisipul fin (9-19%). Au o densitate aparentă mică (1,42-1,52g/cm3) căreia îi corespunde o stare afânată a solului și o porozitate totală mijlocie-mare. Cu excepția permeabilității care se prezintă foarte mare la suprafață (53 mm/h) și deosebit de mare începând cu orizontul C (84-121 mm/h) toate celelalte însușiri hidrofozice se caracterizează prin valori mici – extrem de mici.

Reacția PH a solului se menține neutră, iar conținutul în humus se situează sub 0,6%. Capacitatea de schimb cationic este deosebit de mică (2,96-4,10 me/100 g sol), iar gradul de saturație este ridicat (78-82%). Aprovizionarea cu nutrienți se prezintă slabă cu azot (0,032%), mijlocie cu fosfor (35-36 ppm) și extrem de slabă cu potasiu (32-33 ppm). În general, proprietățile fizice, hidrofizice și chimice specifice solurilor nisipoase sunt nefavorabile creșterii și dezvoltării culturilor agricole. (NICOLESCU M. 2008).

Tabel 6. 3/Table 6.3

Insusiri fizice, hidrofizice si chimice ale unui psamosol tipic (Parichi M. si colab., 1992)/Physical, hidrophysical and chemical characteristics of a typical psamosol (Parichi M. et al.,

1992)

Sursa/ Source : Cercetări integrate privind evoluția teritoriilor cu soluri nisipoase amenajate, Raport de cercetare ICPA București

Tabel 6. 4/ Table 6.4

Evoluția stării de umiditate a solului (%) în perioada aprilie – iunie 2014 în plantațiile

pomicole de pe solurile nisipoase /The evolution of the status of soil moisture (%) in the period april-june 2014 in fruit tree plantations on sandy soils

Sursa/Source:Analize sol -Mihaela Croitoru 2015

Capitolul 7

Organizarea cercetării

7.1 Scopul și obiectivele cercetării

Scopul cercetării a fost studiul comportării unor specii pomicole sâmburoase de pe solurile nisipoase în contextul schimbărilor climatice ,în vederea stabilirii performanțelor acestora și recomandării lor pentru producție.

Având în vedere necesitatea testării soiurilor noi înainte de introducerea acestora în cultură precum și cunoașterea în detaliu a cerințelor acestora față de condițiile de mediu cercetările prezentei teze de doctorat se doresc a fi un set de soluții la toate aceste probleme.

În vederea atingerii scopului propus s-au fixat următoarele obiective:

Monitorizarea condițiilor climatice cu ajutorul stației meteorologice tip Agro Expert de la firma Adcon Telemetry SRL – România.

Urmărirea proceselor de creștere și fructificare a soiurilor cultivate de cais.prun, cireș și vișin

Examinarea în dinamică zilnică și sezonieră a evoluției în funcție de parametrii climatici a principalelor fenofaze de creștere și fructificare.

Stabilirea de corelații între creșterea și fructificarea pomilor și factorii de mediu.

Studierea comporării soiurilor de cais, prun , cireș și vișin în ceea ce privește reacția acestora la factorii de mediu, rezistența la principalele boli, performanțele productive în scopul recomandării celor mai valoroase pentru înființarea de livezi noi.

7.2 Materialul biologic și metoda de lucru

7.2.1 Materialul biologic

Experiențele s-au amplasat în plantația de tip intensiv, din cadrul Stațiunii de Cercetare Dezvoltare Pentru Cultura plantelor pe nisipuri Dăbuleni . Pomii au fost plantați în anul 2009 la specia cais, respectiv 2011 la speciile cireș și vișin, prun, la distanțe de plantare de 4 m între rînduri și 4 m pe rând, la o densitate de 1242 de pomi/hectar și au fost altoiți pe zarzăr și corcoduș în cazul speciilor cais și prun și pe mahaleb la specia vișin.

Materialul biologic utilizat în cadrul experienței a fost reprezentat de 14 soiuri de cais, 4 soiuri de cireș, 4 soiuri de vișin și 4 soiuri de prun larg răspândite în țările cu pomicultură avansată.

Descrierea soiurilor de cais luate în studiu

MAMAIA

Soi de origine românească, omologat în anul 1975.

Caracteristici tehnice: epoca de înflorire : mijlocie abundentă spre târzie; pomi de vigoare medie, distanța de plantare 5/4 m; rodire combinată pe ramuri scurte și lungi; potențial productiv ridicat, între 13-15 t/ha; epocă de coacere semitârzie, după 20 iulie, între 20-30 iulie

Fructul: forma: rotundă, cordiformă; mărime : medie spre mare 45-60 g; pielița: galben-portocalie cu mult roșu carmin pe partea însorită; pulpa : portocalie, foarte suculentă, foarte aromată, neaderentă la sâmbure; S.U. 14-15%; aciditate totală = 0,7-1,0 g% acid malic.

Particularități biologice: soi autofertil, se poate planta singur într-o parcelă. Se pretează pentru consum în stare proaspătă și prelucrare industrială gem și nectar.(http://www.cercetare pomicola-constanta.ro/soiuri cais.htm).

Sursa/Source :SCDP Băneasa

Fig 7. 1 Soiul/Variety Mamaia

FORTUNA

Origine: 1980 – hibridarea soiurilor Sam nr.1 x Mari de Cenad, la SCA Mărculești, de dr.doc. Vasile Cociu;

Epoca de înflorire: timpurie, foarte abundentă

Epoca de coacere a fructelor: foarte timpurie 16-29 iunie

Autofertil: fertilitatea naturală 43,8%, autofertilitatea 33,6%, nu necesită polenizatori

Rezistent la principalele boli specifice caisului, liber de viroze

Fruct

Forma: rotundă, greutatea medie între 41,0-70,0 g

Pielița: portocalie cu roșu carmin pe partea însorită

Pulpa: portocalie, textura grosieră-fermă, aromată, suculentă

Sâmbure: de mărime medie, formă rotundă, neaderent la pulpă, miez dulce

Utilizare: consum proaspăt și prelucrare industrială

Pomul

Vigoare: mare, port etalat

Rodirea: predominant pe buchete și ramuri de 1 an

Producție și utilizare

Foarte productiv: peste 16 t/ha realizate în condiții de cercetare

Eficiența economică: asigură un spor de beneficiu la hectar prin timpurietatea coacerii fructelor, producția la hectar, rezistența la principalele boli ce determină reducerea numărului de tratamente și calitate foarte bună a fructelor .

(http://www.cercetarepomicola-constanta.ro/fortuna)

Sursa/Source – CCDCPN Dăbuleni

Fig 7.2 -Soiul/Variety Fortuna

HARCOT

Soi de origine americană, autorizat la înmulțire în anul 1991

Caracteristici tehnice. Epoca de înflorire timpurie, abundentă. Pomi de vigoare mare, distanța de plantare 5/5 m. Rodire combinată pe ramuri scurte și lungi. Potențial productiv ridicat, peste 12 t/ha. Epoca de coacere timpurie spre mijlocie (93-110 zile de la înflorire la coacere), 10-20 iulie.

Fructul. Forma: oblongă; mărime: medie spre mare 50-55 g; pielița: galben portocalie cu roșu pe partea însorită; pulpa: galben-portocalie, suculentă, aromată, neaderentă la sâmbure; Substanța uscată = 11,5 – 14,5 %. Aciditate totală = 1,09 – 1,37; sâmbure de mărime mare, miezul amar.

Particularități biologice :Soi parțial autofertil. Polenizatori unul din soiurile: N.J.A. 42, N.J.A. 19, Earliril, Traian, Tudor. Se pretează pentru consum în stare proaspătă și prelucrare industrială în compot, gem, nectar. (http://www.cercetarepomicola-constanta.ro/soiuri cais.htm).

Sursa/Source: SCDP Băneasa

Fig 7. 3 Soiul/Variety Harcot

DACIA

Soi nou de cais omologat în 1989

Caracteristici tehnice: epoca de coacere timpurie, între 2-10 iulie; înflorirea de epocă medie, abundentă; rodește pe ramuri de tot felul: buchete, ramuri scurte, ramuri lungi; pomul este de vigoare mare, distanțe de plantare 5/5 m sau 5/4 m; potențialul de producție ridicat.

Fructul: forma rotundă, ușor turtită la vârf și peduncul; mărimea fructului este mare, peste 50 grame; pulpa portocalie deschis, neaderentă la sâmbure, de consistență medie, aromată; pielița portocalie deschis, acoperită cu roșu carmin pe partea însorită; sâmburele este mare, rotund, miezul dulce.

Particularități biologice: soiul este autofertil, poate fi cultivat singue într-o parcelă; se pretează pentru consum în stare proaspătă și pentru prelucrare industrială (gem, nectar). (http://www.statiuneabaneasa.ro/soiuri/index.php?id_soi=37)

Sursa/Source: SCDP Băneasa

Fig 7.4 Soiul/Variety Dacia

GOLDRICH

Soi de origine americană, autorizat la înmulțire în anul 1991

Caracteristici tehnice: epoca de coacere – timpurie între 3-10 iulie; înflorirea timpurie, foarte abundentă; rodire predominantă pe ramuri scurte și buchete; pomul de vigoare mică spre medie, distanțe de plantare 4/4 m sau 4/3,5 m; potențial de producție ridicat; rezistent la variații de temperatură din perioada de primăvară.

Fructul. forma rotundă; mărime mare, peste 50 grame; pielița portocaliu intens, cu foarte puțin roșu carmin, uneori inexistent; pulpa portocaliu intens, consistentă, neaderentă la sâmbure; sâmbure mare, rotund, cu miezul amar.

Particularități biologice: soi autosteril. Polenizatori pot fi soiurile : Tudor, N.J.A. 42, C.R. 2-63, Earliril, Harcot. Se utilizează pentru consum în stare proaspătă și pentru prelucrare industrială (gem, compot, nectar). Recoltat înainte de coacerea deplină are o aciditate totală foarte ridicată(chiar peste 2,1 g % acid malic).

(http://www.statiuneabaneasa.ro/soiuri/index.php?id_soi=44)

Sursa/Source: SCDP Băneasa

Fig 7.5 Soiul/Variety Goldrich

ORIZONT

Origine: 1979 – hibridarea soiurilor Mari de Cenad x CR 24-12, la SCA Mărculești

Principalele caracteristici:

Epoca de înflorire: mijlocie,  înflorire abundentă

Epoca de coacere: a fructelor: mijlocie 1-15 iulie

Autofertil: nu necesită polenizatori, fertilitatea naturală 46,8%, autofertilitatea

50,2%.

Tolerant la principalele boli specifice caisului, liber de viroze;

Productivitate foarte bună, peste 16,5 t/ha.

Fruct:

Forma: oblongă, greutate medie spre mar 45,8-62,3 g

Pielița: portocalie cu roșu carmin pe partea însorită

Pulpa: portocalie, textura fină, fermitatea medie, aromată, foarte suculentă, forma

oblongă, neaderent.

Sâmbure: de mărime medie, forma oblongă, neaderent la pulpă, miezul dulce

Pomul:

Vigoare: mare, port ușor deschis ,rodire:  predominant pe buchete

Eficiența economică: asigură beneficii la hectar prin aspectul și calitatea fructelor la comercializare precum, prin productivitatea ridicată și prin reducerea cheltuielilor de întreținere (reducerea cheltuielilor cu tăierile de fructificare datorită rodirii predominante pe buchete). (http://www.cercetarepomicola-constanta.ro/orizont.htm)

Sursa/Source: CCDCPN Dăbuleni

Fig 7.6 -Soiul/Variety Orizont

HISTRIA

Origine: Obținut la SCDP Constanța prin încrucișarea soiurilor Worley’s peach x

Sulmona în anul 1982.

Principalele caracteristici

Epoca de coacere: târzie 8.VIII-15.VIII

Epoca de înflorire: târzie, autofertil: 41,8%

Productiv, 30-35 kg/pom, respectiv 14,8-17,3 t/ha la o densitate de 494 pomi/ha

(4,5/4,5)

m); rezistent la principalele boli și dăunători.

Fruct

Forma: rotundă, greutate medie între 57,4-71,4 grame

Pielița: portocalie, acoperită cu roșu carmin pe aproape jumătate din fruct;

Pulpa: portocalie, fermitatea medie, textură grosieră, aromată ;

Sâmbure: de formă rotundă, greutate medie reprezentând 3,2-4,2%, ușor aderent, miezul dulce; utilizare: consum în stare proaspătă și prelucrare industrială.

Pomul

Vigoarea: medie, portul erect spre etalat;

Rodire: predominantă pe buchete de mari și ramuri de un an.

Eficiența economică: favorizează prelungirea perioadei de consum în stare proaspătă a caiselor prin epoca de coacere după soiul martor – soiul Litoral;

Superior prin calitatea fructelor față de soiul martor atât pentru consum în stare proaspătă cât și pentru prelucrare.

(http://www.cercetarepomicola-constanta.ro/histria.htm)

Sursa/Source: Soiul Histria- CCDCPN Dăbuleni

Fig 7.7 Soiul/Variety Histria

LITORAL

Soi românesc omologat în 1982.

Caracteristici tehnice: epoca de coacere: târzie 10-15 august (în anii normali din punct de vedere al temperaturilor și precipitațiilor); epoca de înflorire mijlocie spre târzie, abundentă; rodește pe ramuri mixte și buchete, predominant; pomii sunt de vigoare mică, distanțe de plantare  4,0/3,5m; potențial de producție ridicat.

Fructul. Forma alungit-ovoidală; mărime medie spre mare 48-62 g%; pielița este galbenă-limonie, acoperită cu pete, puncte și striuri roșu carmin pe partea însorită; pulpa este galbenă-deschis, cu consistență moale, neaderentă la sâmbure, aromată; sâmburele este mic, alungit ca formă și reprezintă 4,8-5,9%, miezul dulce.

Particularități biologice. Soi fertil . Se poate cultiva singur într-o  parcelă; slab rezistent la Monilinia fructigena; fructele pot fi utilizate atât pentru consum în stare proaspătă cât și pentru industrializare ca nectar, suc, gem.

(http://www.pepinieracornesti.ro/cais/cais-litoral)

Sursa/Source: SCDP Băneasa

Fig 7.8 Soiul/Variety Litoral

AURAȘ

Pomul are vigoare mare, port ușor deschis cu rodire predominant pe buchete de

mai. Productiv  peste 12,5 t/ha (medie a trei ani, din care unul calamitat total), fiind un

soi rezistent la boli.

Asigură un spor de beneficiu la hectar datorat timpurietății coacerii fructelor,

Calității superioare a lor și prin rezistența la boli (reducerea la minim a numărului de tratamente).

Epoca de î„nflorire: foarte târzie, după soiul Umberto.

Epoca de coacere a fructelor: foarte timpurie 17-30 iunie.

Autofertil: cu 71,7% flori legate prin autopolenizare și 78,3% prin polenizare liberă,

nu necesită polenizatori.

Fructul de forma oblongă, greutate medie între 44-48 g.

Pielița este portocalie, cu pigmentație roșie pe jumătate de fruct.

Pulpa este portocalie, cu fermitate medie, aromată.

Sâmbure de  mărime medie, oblong, neaderent la pulpa cu miezul amar.

Utilizarea: pentru consum în stare proaspătă; pentru prelucrare industrială.

(http://www.chtm.ro/cais/cais-auras)

Sursa/Source: CCDCPN Dăbuleni

Fig 7.9 Soiul/Variety Auraș

CERES

Epoca de coacere a fructelor: timpurie, 25-28 iunie;

Epoca de înflorire: timpurie;

Autofertil: 32,2%;

Productiv, 15,0 kg/pom, pomi anul V de la plantare, 8,3 tone/ha – la 555 pomi/ha (4,5/4,0 m distanța de plantare);

Rezistent la principalele boli și dăunători; liber de viroze (în special plum-pox).

Fructele soiului de cais Ceres:

Forma: rotundă, greutate medie între 46,0-68,8 g;

Pielița: portocalie, acoperită cu roșu carmin pe jumătatea expusă la soare;

Pulpa: portocalie deschis, fermitatea medie, textură medie, mediu aromată;

Sâmbure de formă rotundă, greutate medie 3,6%, neaderent, miezul puternic amar;

Utilizarea: consum în stare proaspătă și prelucrare industrială.

Caracteristicile pomilor la soiul de cais Ceres:

Vigoarea: medie, portul erect spre etalat;

Rodire predominantă pe buchete de mai și ramuri de un an.

Eficiența economică. Fiind soi cu coacerea timpurie, cu fructe de calitate superioară și foarte aspectoase cu bună capacitate de manipulare (recoltare, transport, piață) este preferat de comercianți dar și de consumatori. (http://www.chtm.ro/cais/cais-ceres)

Sursa/Source: CCDCPN Dăbuleni

Fig 7.10-Soiul/Variety Ceres

EUXIN

Origine: 1982 – Obținut la SCDP Constanța prin încrucișarea a doi hibrizi complexi R30P62 (18/2 x 17/2) x R41P62 (16/7 x 73/9)

Principalele caracteristici

Coacerea fructelor: târzie, 6.VIII-14.VIII

Epoca de înflorire : mijlocie

Fertilitatea : autofertil 52,7%.

Productiv, 25-30 kg/pom, respectiv 12,3-14,8 t/ha pentru o densitate de 494 pomi/ha (4,5/4,5 m) ; rezistent la principalele boli și dăunători.

Fruct

Forma: rotundă, greutate medie spre mare, între 53-78 grame ;

Pielița: portocalie, acoperit cu roșu carmin pe 1/3 suprafață;

Pulpa: portocalie, fermitate medie, textură fină, aromată;

Sâmbure: de formă rotundă, greutate medie reprezentând 3,2-4,5%, neaderent, miezul dulce; utilizarea: consum în stare proaspătă și prelucrare industrială.

Pomul

Vigoarea: medie, portul erect spre etalat

Rodir:e predominantă pe buchete și ramuri de un an

Producție și utilizare

Eficiența economică: favorizează prelungirea perioadei de consum a caiselor prin epoca de coacere după soiul martor – soiul Litoral;

Superior prin calitatea fructelor față de soiul martor atât pentru consum în stare proaspătă cât și pentru prelucrare; Asigură o cantitate mare de fructe/hectar (în condiții climatice normale) și o valorificare superioară a întregii producții; Nu prezintă alternanță la rodire. (http://www.cercetarepomicola-constanta.ro/euxin.htm )

Sursa/Source: CCDCPN Dăbuleni

Fig 7.11 Soiul/Variety Euxin

COMANDOR

Pomul este de vigoare mijlocie-mică, cu fructe mari sferice, ușor alungite și usor turtite lateral, de mărime medie 60-65g. Pielița fin catifelată, galbenă- portocalie, acoperită cu roșu pal. Pulpa este portocaliu deschisă, consistență suculentă, cu gust echilibrat, dulce și aromată, neaderentă la sâmbure, apreciată pentru consum și industrializare. Pomul rezistă bine la boli și ger, înfloreste abundent și târziu.

Recoltare: Se recoltează la începutul lunii august.

Altoire Altoirea se face pe mirobolan, zarzăr, cais franc, soiuri târzii, Stella Haggith, selecții Prunus cerasifera Ebrh, corcoduș 163, Constanța 14 și Constanța 16.

Origine : Soi obținut la SCDP Băneasa din încrucișarea B 17/52 x Mr 43/1. Soi brevetat în anul 1994. (http://www.statiuneabaneasa.ro/soiuri/index.php?id_soi=44)

Sursa/Source:CCDCPN Dăbuleni

Fig 7.12 Soiul/Variety Comandor

FAVORIT

Soiul este productiv de vigoare mijlocie, ce se comportă bine la atacul principalelor boli, și cu rezistență la variațiile de temperatură. Fructele sunt mijlocii (60 – 65g), de formă ovoidală, cu pielița subțire, elastică, de culoare oranj, acoperită pe jumătate din suprafață cu roșu trandafiriu. Pulpa este consistentă, potrivit de suculentă, cu gust foarte plăcut, echilibrat, apreciat pentru masă și industrializare.

Recoltare: Maturitatea de recoltare – în a II a jumătate a lunii august.

Altorire : Altoirea se face pe mirobolan, zarzăr, cais franc, soiuri târzii, Stella Haggith, selecții Prunus cerasifera Ebrh, corcoduș 163, Constanța 14 si Constanța 16.

Origine : Soi obținut la SCDP Băneasa din încrucișarea B 18/52 x Zarzăr. Soi brevetat în anul 1994. (http://www.statiuneabaneasa.ro/soiuri/index.php?id_soi=44)

Sursa/Source: SCDP Băneasa

Fig 7.13 Soiul/Variety Favorit

OLIMP

Pom de vigoare mijlocie, productivitate bună, rezistent la boli și ger; înflorește târziu și abundent, fiind un soi autocompatibil. Fructul este mare 65-75g, de culoare portocalie, pulpa fructului este portocaliu deschis cu textură fermă, savoare bună cu gust foarte bun și echilibrat. Productivitate bună, se pretează pentru industrializare și consum în stare proaspată.

Recoltare: Epoca de coacere 10-12 august.

Altorire : Portaltoii recomandați sunt mirobolanul, zarzărul, caisul franc, soiuri târzii, Stella Haggith, selecții Prunus cerasifera Ebrh.

Origine : Soi obținut la SCDP Băneasa din încrucișarea B 17/52 x Mr 42/1. Soi brevetat în anul 1994. (http://www.statiuneabaneasa.ro/soiuri/index.php?id_soi=44)

Sursa/Source: CCDCPN Dăbuleni

Fig 7.14 Soiul/Variety Olimp

Descrierea soiurilor de prun luate în studiu

TULEU GRAS

Soi originar din România

Pomul semiviguros, cu coroana invers-conică, cu ramuri de schelet fragile, unghiuri mici de ramificare, se deformează sub greutatea rodului. Fructifică pe formațiuni scurte și mijlocii, este precoce, productiv (20-25 t/ha), dar inconstant. Este androsteril și incompatibil cu corcodușul. Este tolerant la viroze, sensibil la afide, monilinia și ger.
Fructul este mijlociu (30-35 g), elipsoidal, cu vârful rotunjit, de culoare vânăt-închis, cu pruina albăstruie și cu rugina spre bază. Pulpa este galben-verzuie, aschiată, consistentă, crocantă, neaderentă, cu gust foarte bun, dulce-amărui. Sunt considerate fructe de calitate superioară.

Perioada de maturare: mijlocul lunii august.

(http://www.statiuneabaneasa.ro/soiuri/index.php?id_soi=44)

Sursa/Source: CCDCPN Dăbuleni

Fig 7.15 Soiul /Variety Tuleu Gras

STANLEY

Soi originar din S.U.A

Pomul de vigoare medie, cu coroana conic-răsturnată, ramuri de schelet semiviguroase, garnisite în special cu buchete de mai. Este precoce, productiv (25 t/ha), tolerant la Plum-pox, autofertil și foarte bun polenizator.

Fructul mediu (30-40 g), elipsoidal, asimetric, vânăt-închis, acoperit cu pruină albăstruie. Fructele se colorează cu mult înainte de maturitatea deplină. Fructul este de calitate medie, mai ales dacă este recoltat în avans. Pulpa este gălbuie, consistentă, dulceagă, slab aromată, neaderentă.

Perioada de maturare: prima jumătate a lunii septembrie, la 130-140 zile de la înflorire. (http://www.statiuneabaneasa.ro/soiuri/index.php?id_soi=44)

Sursa/Source: CCDCPN Dăbuleni

Fig 7.16 Soiul/Variety Stanley

Minerva

Descriere:

Pom: vigoare mică – mijlocie; creștere piramidală; ramuri de schelet relativ groase, pe care se inserează buchete de mai și ramuri mixte.

Fruct: Forma: ovoidă

Epiderma:vânătă-violacee, acoperită cu pruină abundentă

Calibru:40-45g
Pulpa: galebenă-verzuie, suculentă, neaderentă la sâmbure

Gust: foarte plăcut

Recoltare: Epoca de maturare: 1-10 august

Productivitate: mare

Polenizatori: D* Agen, Silvia, Stanley, Gras ameliorat, Anna Spath

Origine: România, ICDP Pitești

(http://www.statiuneabaneasa.ro/soiuri/index.php?id_soi=44)

Sursa/Source: SCDP Băneasa

Fig 7.17 Soiul/Variety Minerva

CARPATIN

Soi: românesc obținut în anul 1965 din hibridarea soiului Tuleu gras cu Rivers

Pomul: de vigoare mijlocie – mică, cu coroana piramidală, ramurile de schelet fiind bine garnisite, cu formațiuni fructifere scurte, mijlocii și lungi în proportii egale. Flori mici de tip Tuleu gras, cu antere lipsite de polen (androsterile). Foarte productiv (20-25 t/ha), recomandat mai ales pentru sudul țării, partea colinară; mediu rezistent la boli și viroze.

Fructul: de mărime medie (43 g), forma sferică, alungit la capete. Pielița albastru

închis acoperită cu pruina cenușie în strat subțire. Pulpa de culoare galben-verzuie,potrivit de consistenta și de suculentă cu gust foarte bun, zahărul și aciditatea fiind foarte bine echilibrate. Se pretează pentru consum în stare proaspată și pentru industrializare
Perioada de maturare 01-10 august. Polenizatori: Anna Spath, d’Agen, Stanley, Silvia.

(http://www.vitadeviealtoita.ro/produs/prun-soiul-carpatin/)

Sursa/Source: CCDCPN Dăbuleni

Fig 7.18 Soiul/Variety Carpatin

Descrierea soiurilor de cireș luate în studiu

BOAMBE DE COTNARI

Soi originar din România

Pomul de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana larg piramidală, creșteri moderate, luminoasă, bine garnisită cu buchete de mai în interior și ramuri mijlocii la periferie. Soiul este rezistent la ger și tolerant la principalele boli. Intră mai târziu pe rod, dar produce mult și constatnt.

Fructul este mare (6,5-8 g), scurt cordiform, bicolor (galben cu roșu). Pulpa este alb gălbuie, pietroasă, dulce, ușor acidulată, foarte bună la gust. Se pretează atât pentru consum în stare proaspătă cât și pentru industrializare. Fructele sunt rezistente la transport și păstrare, cu o sensibilitate medie la crăpare.

Maturitatea de recoltare: sfârșitul lunii iunie.

(http://www.statiuneabaneasa.ro/soiuri/index.php?id_soi=44)

Sursa/Source: CCDCPN Dăbuleni

Fig 7.19 Soiul/Variety Boambe de Cotnari

RIVAN

Soi originar din Suedia

Pomul de vigoare medie spre mare, coroana larg piramidală, bine garnisită cu buchete de mai și ramuri mijlocii mai ales spre exterior, mediu rezistent la ger, recomandat mai ales pentru zonele sudice ale țării.

Fructele sunt mari pentru un soi timpuriu (5,5-6,0 g), cordiforme, roșii-deschis. Pulpa este semipietroasă, dulce-acidulată, de culoare roz-deschis, plăcută la gust.
Maturitatea de recoltare: prima decadă a lunii iunie.

(http://www.statiuneabaneasa.ro/soiuri/index.php?id_soi=44)

Sursa/Source: SCDP Băneasa

Fig 7.20 Soiul /Variety Rivan

VAN

Soi originar din Canada.

Pomul de vigoare medie spre mare, cu coroana larg piramidală, cu creșteri moderate, permeabile pentru lumina, cu fructificare pe buchete de mai, cu mare plasticitate ecologică. Este precoce și productiv.

Fructele sunt mari (7-8 g), globuloase, ușor aplatizate, roșii strălucitoare. Pulpa este pietroasă, roz-roșiatică, cu sucul slab colorat, gust dulce-acidulat de foarte bună calitate.
Perioada de maturare: decada a doua a lunii iunie.

(http://www.statiuneabaneasa.ro/soiuri/index.php?id_soi=44)

Sursa/Source: SCDP Băneasa

Fig 7.21 Soiul/Variety Van

KORDIA

Pom de vigoare mijlocie, rezistent la ger și secetă, productivitate mare.

Fruct cu maturare medie-târzie cu copac cu bine așezat, ușor de manevrat, coacere
timpurie, medie și înaltă productivitate, dar nu întotdeauna constantă. Fructul are excelente valori organoleptice referitor la aroma și textura și un aspect foarte atractiv. Este un soi bine prelucrabil deși este un pic de sensibil la fisurare.

Este un soi potrivit pentru plantare intensivă și superintensivă combinat cu portaltoi potrivit în funcție de densitatea de plantare. Este cu siguranță unul dintre soiurile
cele mai interesante între cele cu maturare medie-târzie , care merită să fie larg răspândită.

Înflorire:târzie
Polenizatori : Ferrovia, Germersdorfer, Hedelfinger, Noire de Mechede, Schneider, Stella,Van.

Intră timpuriu pe rod, fructele sunt mari 9-11 gr, culoare roșu închis, pulpa pietroasă, suculentă, gust dulce, neaderent la sâmbure.

Maturitate de consum: 25 iunie-5 iulie (http://www.pomifructiferibt.ro/cires.html)

Sursa/Source: CCDCPN Dăbuleni

Fig 7.22 Soiul/Variety Kordia

Descrierea soiurilor de vișin luate în studiu

ILVA

Soi originar din România.

Pomul de vigoare submijlocie, cu coroana semiglobuloasă, cu fructificare preponde-rentă pe ramuri lungi. Soiul este semiprecoce, autofertil, productiv, rezistent la ger si mediu rezistent la secetă, sensibil la Coccomyces.

Fructul este mijlociu (5,8 g), sferic, roșu-lucios, cu pulpa colorată, suculentă, acidulată. Maturitatea de recoltare: sfâșitul lunii iunie-începutul lunii iulie.

(http://www.statiuneabaneasa.ro/soiuri/index.php?id_soi=44)

Sursa/Source: SCDP Băneasa

Fig 7.23 Soiul/Variety Ilva

NANA

Soi originar din România

Pomul de vigoare mijlocie, fructifică preponderent pe ramuri plete. Soiul este precoce, productiv, rezistent la ger si secetă, sensibil la Coccomyces și Monilinia. Este autofertil și cu mare plasticitate ecologică.

Fructul este mijlociu (5 g), sferic, rosu-vișiniu, pulpa și sucul colorate.
Maturitatea de recoltare: sfârșitul lunii iunie-inceputul lunii iulie. (http://www.statiuneabaneasa.ro/soiuri/index.php?id_soi=44)

Sursa/Source: CCDCPN DĂBULENI

Fig 7.24:Soiul/Variety Nana

METEOR

Vișinul Meteor este un soi de vișin de origine americană, cu epoca de coacere în decada a II-a a lunii iulie. Este un pom de vigoare mici, rodește pe formațiuni scurte, necesitând astfel puține tăieri de întreținere. Este un soi autofertil, productiv, rezistent le ger.

Acest soi are fructul de mărime mijlocie (5,4 g) de formă pronunțat alungită (corniformă), pulpa mijlociu tare, ușor fibros, gust specific, dulce acrișor, conține o serie de vitamine benefice sănătatii omului, sâmbure mic. Culoarea pieliței roșie închisă, destinat pentru industrializare. Producția medie în anul al III-lea de rod a fost de 21, 6 kg/pom. Se recoltează la mijlocul lunii iulie. (https://www.pestre.ro/pomi-fructiferi-visin-meteor_974/)

Sursa/Source: CCDCPN Dăbuleni

Fig 7.26 Soiul/Variety Meteor

ȚARINA

Descriere:

Soi obținut la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitesti – Mărăcineni din încrucișarea soiurilor Engleze timpurii x Vișin tufă, omologat în anul 1984.

Pomul este de vigoare mică, cu coroana conic – răsturnată, rodește numai pe ramuri scurte, produce moderat și constant fiind un soi autofertil. Fructul este mijlociu, cu greutatea medie de 4-5 g, sferic, epiderma netedă, lucioasă, de culoare vișiniu închisă.

Pulpa este roșie închisă, potrivit de consistentă și de suculentă, sucul colorat in roz, gust plăcut, răcoritor, neaderență la sâmbure.

Perioada de coacere : 10 – 20 iunie

Polenizatori : Nana.

Destinație : utilizarea fructelor pentru consum în stare proaspătă și pentru industria alimentară (compoturi, dulcețuri).

Portaltoi : mahaleb.

Perioada de plantare: octombrie-noiembrie/februarie-martie și ferestrele iernii

(http://pepinierele-roman.ro/pomi-fructiferi/visin/tarina/)

Sursa/Source: Pepiniera Pomicolă Afumați-Ilfov

Fig 7.27 Soiul/Variety Țarina

7.3 ORGANIZAREA EXPERIENȚEI

În cadrul experienței s-a urmărit creșterea și fructificarea soiurilor de prun, cais, cireș, vișin sub influența factorilor climatici din amplasamentul experimental. Astfel s-au făcut observații asupra desfășurării principalelor fenofazeale organelor vegetative și de rod.

Fenofazele organelor vegetative urmărite au fost:

dezmuguritul și începutul creșterii lăstarilor

creșterea intensă a lăstarilor

încetinirea și încetarea creșterii lăstarilor

căderea frunzelor

Fenofazele organelor generative urmărite au fost:

începutul înfloritului

sfârșitul înfloritului

legatul fructelor

căderea fiziologică a fructelor

maturitatea tehnologică a fructelor

La toate soiurile s-au făcut observații și măsurători referitoare la:

Diametrul trunchiului (mm).

Înălțimea pomilor (cm).

Diametrul coroanei între rânduri(cm)

Diametrul coroanei pe rând(cm)

Numărul mediu de ramurilor vegetative.

Lungime medie a ramurilor vegetative (cm).

Lungime totală a ramurilor vegetative (cm).

Creșterea în lungime a lăstarilor pe fenofaze ale creșterii vegetative (cm);

Suprafața medie a frunzei

Numărul mediu de frunze pe pom

Suprafața foliară totală pe pom (cm2).

Determinarea în dinamică a apariției frunzelor pe lăstari (număr de frunze).

Determinarea în dinamică a lungimii lăstarului (cm);

Înălțimea fructului (mm)

Diametrul fructului(mm)

Masa fructului(g).

Determinările privind viabilitatea mugurilor la speciile din câmpul experimenal au fost efectutuate cu ajutorul microscopului digital, IPM Scope care combină un aparat de fotografiat digital, sisteme optice de precizie și de iluminat cu LED-uri într-un microscop și pachetul software de imagistică; prin secționări longitudinale ale mugurilor floriferi și vegetativi, pe perioade diferite cu pauze de trei săptămâni între observații, muguri selectați fiind din treimea inferioară, treimea mijlocie și treimea superioară a ramurilor de garnisire florifere (mijlocii și mixte).

Fig 7.28 Microscop digital Ipm Scope

Fig 7.28 Digital Microscope Ipm Scope

Fiecare soi a fost reprezentat de un număr de 25 pomi ( cinci pomi/repetiție, trei repetiții).

Dezmuguritul și începutul creșterii lăstarilor.

Asupra acestei fenofaze s-au făcut observații din momentul în care pe pom au început să se deschidă primii muguri, iar sfârșitul fenofazei a fost considerat momentul în care pe lăstar a avut loc formarea celei de a cincea frunze.

Declanșarea fenofazei începutul înfloritului a fost marcată de deschiderea primei flori din inflorescență.

Suprafața secțiunii transversale a trunchiului, (cm2), s-a determinat prin măsurare la înălțimea de 50 de cm de la punctul de altoire a diametrului trunchiului, cu șublerul electronic, pe două direcții, prima pe direcția rândului, iar a doua perpendicular pe direcția rândului.. Măsurarea s-a efectuat primăvara înainte de pornirea pomilor în vegetație.

Suprafața medie a frunzei (cm2), s-a efectuat prin planimetrarea a 100 de frunze pe repetiție. Frunzele au fost recoltate la devoltare completă, aproape de fenofaza maturarea fructelor. S-au recoltat toate frunzele de pe lăstarii vizați, până când s-a ajuns la numărul de 100 de frunze. Lăstarii au fost aleși din diferite locații ale coroanei pomilor.

Planimetrarea s-a făcut cu planimetrul digital AM 300, care este un instrument portabil de măsurare, conceput pentru a determina suprafața frunzelor și a altor obiecte plate. Măsurătorile sunt făcute optic utilizând un proces de scanare simplu. Ambele măsurători și forma scanată pot fi stocate în memoria non-volatilă mai mare și măsurătorile sunt afișate la alegere în unități imperiale sau metrice.(GHID DE UTILIZARE EDIȚIE 1 D FEBRUARIE 2007 ADC BIOSCIENTIFIC LTD).

Fig 7.29 Aparat pentru măsurarea

suprafețelor frunzelor AM 300/ Apparatus for

measuring the leaf surfaces AM 300

Numărul mediu de frunze (nr. frunze/pom), s-a efectuat prin numărarea tuturor frunzelor de pe pom, iar mai apoi s-a făcut media.

Înălțimea pomilor s-a determinat cu metru de croitorie cu gradație în cm, fiind măsurată înălțimea pomului de la nivelul solului până la apexul celei mai înalte ramuri.

Numărul mediu al ramurilor vegetative lungi, s-a determinat prin numărarea pe fiecare pom a ramurilor vegetative, apoi s-a făcut media pe soi.

Lungime medie a ramurilor vegetative (cm), s-a efectuat prin măsurarea fiecărei ramuri vegetative de pe pom, cu metrul de croitorie, de la punctul de inserție până la partea terminală.

Lungime totală a ramurilor vegetative (cm), s-a determinat prin măsurarea fiecărei ramuri vegetative de pe pom, cu ruleta, de la punctul de inserție până la partea terminală.

Creșterea în lungime a lăstarilor în intervalul fenologic de la începutul creșterii până la la încetarea creșterii lăstarului (cm), s-a efectuat legându-se pe șarpanta (ramura) a cărui lăstar urma să fie măsurat, un metru de croitorie, lung de 1,5 m. Apoi la anumite intervale de timp s-au efectuat măsurători determinîndu-se viteza de creștere.

S-a determinat bilanțul termic, activ și global al fiecărei specii în parte în funcție de pragul biologic.

30.10

Bilanțul termic global:(∑to g) -temperaturi medii zilnice mai mari de 0oC.

01.04

Bilanțul termic activ: (∑to a) – suma temperaturilor medii zilnice care depășesc 6,5șC.

Bilanțul termic util:(∑to u) rezultă din însumarea temperaturilor medii zilnice care depășesc pragul biologic al speciei respective.

Formele de apă (liberă, totală, legată) din frunzele speciilor pomicole luate în studiu au fost determinate prin metoda gravimetrică.

Mod de determinare:

-se recoltează probele de frunze de pe mijlocul lăstarilor anuali, fără a lua în probă frunze foarte mature, sau foarte tinere.

– în laborator se cântăresc câte 10 grame de probă folosind tăvițe de hârtie și se usucă la temperatura camerei. Probele se cântăresc până se ajunge la greutate constantă. Prin uscarea probelor la temperatura camerei se determină apa liberă din frunze.

– probele se introduc la etuvă, la temperatura de 1050C timp de 4 ore, după care se cântăresc din nou și se determină apa totală.

Fig 7.30 Frunze de cais analizate pe soiuri/ Fig 7. 31 Cântărirea frunzelor de cais

Apricot leaves analyzed on varieties la balanța electronică/Weighing the

apricot leaves on electronic balance

Calculul indicilor fiziologici s-a efectuat după următoarele formule:

Apa liberă

Apa legată=Apa totală-Apa liberă.

Apa totală=

Gi-greutatea inițială,

Gt -greutatea la temperatura camerei.

Substanța uscată-

Apa =100-substanța uscată

Figura 7.32 Frunze de cais în exicator/

Apricot leaves in dessicator Figura 7.33 Imagine din interiorul

exicatorului cu frunzele de cais/

Picture from inside dessicator

with leaves apricot

Fig 7.34 Refractometru de mână/

Hand refractometer Fig 7.35 Presă fiziologică

manuală/Manual physiologic presser

Concentrația sucului vacuolar

Probele de frunze se recoltează în pungi de hârtie pe care se scrie varianta, data și ora recoltării. În laborator se așează într-un exicator în care s-au introdus circa 100ml eter de petrol. Se țin în exicator 2-3 ore, după care cu o presă fiziologică se extrag câteva picături de suc. Concentrația sucului vacuolar se determină, folosind un refractometru de mână tip Hand.

Concentrația sucului vacuolar redă gradul de rezistență la secetă al plantelor , cu cât reușesc să mărească această concentrație se adaptează mai ușor la secetă

Refractometrul este un echipament optic ce permite măsurarea indicelui de refracție al substanțelor, format dintr-un tub optic cu lentile care are în interior o scară gradată și o prismă de refracție din sticlă acoperită de o placuță transparentă care culisează. Înainte de utilizare se recomandă calibrarea refractometrului cu apă distilată, iar citirile să se facă la 20 0C.

Determinările privind procesele fiziologice la speciile luate în studiu s-au efectuat cu aparatul Lcpro+Portable photosynthesis system, care este un sistem realizat pentru determinarea activitătii de fotosinteă din plante. Stabilitatea pe timp îndelungat este asigurată datorită punctului de zero automat ce este realizat în ciclul de funcționare standard, iar toate măsurătorile de CO2 sunt automat compensate cu presiunea atmosferică, temperatura, efectele vaporilor de apă si diluția.

Pentru a putea oferi date complete despre fotosinteză, camera pentru frunzele plantelor este prevazută cu o serie de senzori de mediu de înaltă calitate. Doi senzori laser pentru vaporii de apă oferă date precise despre transpirație, în timp ce senzorii bine calibrați masoară radiația activă a fotosintezei și temperatura camerei pentru proba de analizat.

S-au efectuat următoarele determinări referitoare la:

– procesul de fotosinteză (CO2/m2/s);metoda de lucru: Lcpro+Portable photosynthesis system;

– procesul de transpirație foliară (H2O/m2/s);metoda de lucru: Lcpro+Portable photosynthesis system;

– radiația activă în fotosinteză;

– temperatura aerului în camera aparatului;

– presiunea atmosferică.

Fig 7.36 Lcpro+Portable photosynthesis system

În scopul determinării stării de aprovizionare în elemente nutritive a solului din plantațiile de pomi fructiferi au fost recoltate probe de sol pe adâncimea 0-90 cm, din diferite puncte ale câmpului experimental. Probele au fost înregistrate și condiționate în laborator, din care au fost efectuate următoarele determinări:

-azotul total – metoda Kjeldahl;

-fosfor extractibil (P-AL) – metoda Egner – Riem Domingo, prin care fosfații se extrag din proba de sol cu o soluție de acetat – lactat de amoniu la pH – 5,75 , iar anionul fosfat extras se determină colorimetric ca – albastru de molibden;

-potasiu schimbabil(K-AL) – metoda Egner – Riem Domingo prin care ionii de

hidrogen și amoniu ai soluției de extracție înlocuiesc prin schimb ionii de potasiu în formă schimbabilă din proba de sol care sunt trecuți astfel în soluție. Dozarea potasiului în soluția astfel obținută se face prin fotometrie de emisie în flacără.

-carbon organic – metoda oxidării umede și dozării titrimetrice (după Walkley –

Blak în modificarea Gogoașă);

-pH- ul solului, metoda potențiometrică.

Fig 7.37 Cântărirea probelor de sol Fig 7.38 Instalație distalare simplă

la balanța analitică Kern /Weighting folosită la determinarea azotului total din sol

of soil samples to analitical balance Kern Simple distillation plant used in determination

of total nitrogen in soil

Fig 7.39 Fotocolorimetru pentru Fig 7.40 Cântărirea probelor de sol determinarea fosforului extractabil/ Weighingof soil samples

Fotocolorimeter for determination of

extractable phosphorus

Fig 7.41 Flam Fotometru/Flam Fotometer Fig 7.42 Aparat pentru determinarea

Ph-ului din sol/Apparatus for determination

of soil PH

Fig 7.43 Aparat pentru determinarea

Ph-lui și a nitraților(ph-ionometru) Fig 7.44 Aspecte din laboratorul de

Apparatus for determination of analize/ Aspects of laboratory analyses PH and nitrate (ph ionometer)

Au fost efectuate determinări cu privire la compoziția biochimică a fructelor de cais, la maturitatea de recoltare s-au efectuat următoarele determinări:

apă și substanță uscată totală (%) – metoda gravimetrică;

substanță uscată solubilă (%) – metoda refractometrică;

glucide totale (%) – metoda Fehling Soxhlet;

vitamina C (mg/100g substanță proaspătă) – metoda iodometrică;

aciditate titrabilă ( g acid malic la 100g substanță proaspătă) – metoda titrimetrică;

însușirile fizice ale fructelor (greutate, diametru, înălțime).

Conținutul de apă și substanță uscată totală din fructe s-a determinat prin uscare (metoda gravimetrică), la temperatura de 105 0C, folosind o etuvă cu termoreglare. Prin acest procedeu se măsoară pierderea de greutate, ce are loc la această temperatură. Rezultatele se exprimă în g % apă și g % substanță uscată totală.

Glucidele totale din fructe s-au determinat prin metoda Fehling – Soxhlet, metodă care se bazează pe reacția de oxidare, dintre cuprul din alcoolatul de cupru al tartratului de sodiu și potasiu (reactivul Fehling) și gruparea aldehidică și cetonică a glucidelor reducătoare. Rezultatele se exprimă în g % glucide.

Vitamina C din fructele de pepeni verzi a fost determinată prin metoda iodometrică. Prin această metodă, vitamina C este oxidată cu iod în mediu acid în prezența amidonului ca indicator. Rezultatele se exprimă în mg/100g substanță proaspătă.

Aciditatea titrabilă din fructe s-a determinat prin metoda titrimetrică, metodă prin care un volum de extract apos din fruct este neutralizat cu o soluție de NaOH 0,1n, în prezența fenolftaleinei ca indicator, până la colorația roz. Rezultatele se exprimă în g % acid citric, la 100 g substanță proaspătă.

CAPITOLUL 8

Rezultate și discuții

8. Analiza condițiilor climatice și caracterizarea solului din câmpul de experiență

8.1 Analiza condițiilor climatice în perioada de experimentare

Datele climatice sunt înregistrate la stația meteo tip AgroExpert de la firma Adcon Telemetry SRL – România(figura 8. 1).

Componentele sistemului AgroExpert:

-Stația centrală de monitorizare, Receptor A 730/ A 840, Calculator, programul ADDVANTAGE.

– Una sau mai multe stații pentru măsurarea și transmiterea datelor A730/A733:

-Traductoare (senzori):- temperatură și umiditatea relativă a aerului, precipitații (pluviometru), Picături de apă pe frunze, Temperatura în sol.

Fig 8.1 -Stație meteo tip Agro Expert

Fig 8.1 Weather station Agro Expert type

Din punct de vedere climatic zona psamosolurilor din sudul Olteniei este încadrată în provincia climatică Cfax (după Kopen), având un pronunțat caracter temperat continental, cu ușoară influență mediteraneană, caracterizată printr-o accentuată uscăciune în lunile iulie – septembrie și un surplus de precipitații în lunile mai și iunie.

Tabel 8.1/Table 8.1

Analiza factorilor climatici în perioada 2015-2017, înregistrate la CCDCPN Dăbuleni

Analysis of climatic factors in period recorded at CCDCPN Dăbuleni

8.2 Caracterizarea stării de aprovizionare a solului din câmpul experimental în elemente minerale

Pomii și arbuștii fructiferi preiau din sol un număr mare de elemente nutritive. Dintre acestea sunt indispensabile și sunt absorbite în cantități relativ mari următoarele: azot (N), fosfor (P), potasiu (K), calciu (Ca), magneziu (Mg) și sulf (S). Elemente necesare în cantități relativ reduse sunt: fierul (Fe), zincul (Zn), borul (B), cuprul (Cu), manganul (Mn) și molibdenul (Mo). Dintre acestea N, P, K, Mg și S sunt ușor mobilizabile și reutilizabile în plantă și în consecință deficiența lor se manifestă mai întâi pe frunzele situate la baza lăstarilor iar calciul și fierul se mobilizează greu dintr-un organ al plantei în altul iar lipsa lor se manifestă în primul rând în apropierea vârfurilor de creștere. Acest fapt prezintă importanță la stabilirea carenței diferitelor elemente nutritive pe baza simptomelor apărute pe diferite organe ale plantelor.

Compoziția chimică a solului este prezentată în tabelul 8.1.

Rezultatele obținute scot în evidență o neuniformitate a solului, specifică solurilor nisipoase. Conținutul de azot a fost cuprins între 0,03 % și 0,07%, valori care indică o stare de aprovizionare a solului redusă, după datele din literatura de specialitate (tabelul 8.2).

Tabel 8.2/Table 8.2

Compoziția chimică a solului pe profilul de sol, din plantația de pomi fructiferi de pe solurile nisipoase de la Dăbuleni

The chemical composition of the soil profile from the plantation of fruit trees on sandy soils at Dăbuleni

Azotul este principalul element care intră în compoziția țesuturilor plantei a aminoacizilor, alcaloizilor și a clorofilei. Fără azot planta nu poate să crească deoarece el intră în structura proteinelor fără de care țesuturile plantei nu se pot forma. În lipsa azotului sau a aprovizionării deficitare cu acest element, plantele rămân mici, au o suprafață foliară redusă și deci și o capacitate de asimilație mică.

Insuficiența azotului se recunoaște prin: frunze de dimensiuni mici, de culoare verde deschis sau galbenă cu nuanțe portocalii roșietice, căderea timpurie a frunzelor, lăstari scurți cu poziție verticală, muguri fructiferi puțini, fructe mici, puține puternic colorate.

Fosforul extractibil a prezentat valori cuprinse între 16 ppm și 50 ppm, valori care caracterizează solul ca fiind redus până la bine aprovizionat în fosfor. Pe profilul de sol se observă o tendință de scădere a conținutului de fosfor, valori mai mari fiind determinate pe adâncimea 0-30 cm. O bună nutriție cu fosfor duce la dezvoltarea unui sistem radicular bogat, având o influență pozitivă asupra creșterii plantelor.

Tabel 8.3/Table 8.3

Caracterizarea stării de aprovizionare a solului cu principalele macroelemente și materie organică( după Davidescu D., 1981 și ICPA, 1980)

State characterization supply of soil with main macroelements and organic matter (after Davidescu D., 1981 and ICPA, 1980)

Fosforul participă în plantă la formarea acizilor nucleici, a hidraților de carbon, a unor grăsimi (lecitina) și a proteinelor. Fosforul este prezent în toate enzimele care participă la formarea proteinelor. Influențează favorabil procesele de fructificare precum și pe cele de transport și depunere a glucidelor în fructe și rădăcini.

Insuficiența fosforului are ca efecte: întârzierea fazelor de dezvoltare, frunze de culoare verde-albăstrui, cu tendință de bronzare și pigmentare spre purpuriu, frunzele vechi, mature, se îngustează și se curbează în apropierea marginilor.

Conținutul în potasiu schimbabil a fost cuprins între 20 ppm și 52 ppm. Valorile obținute caracterizează solul cu o stare de aprovizionare redusă spre mijlocie. Pe profilul solului tendința este de scădere a conținutului de potasiu. Variația condițiilor climatice conduce la modificări ale accesibilității și absorbției potasiului de către plante. Eficiența îngrășămintelor cu potasiu se manifestă mai puternic pe fondul îngrășămintelor cu azot și fosfor.

Insuficiența potasiului se manifestă prin: creștere încetinită, lăstari subțiri, frunze de culoare verde închis-albăstruie, necrozarea marginilor frunzelor, pe porțiunea din mijloc frunzele se încrețesc sau se ondulează, după care se necrozează și devin casabile, creșterea neuniformă a limbului, muguri fructiferi puțini, coacere neuniformă a fructelor.

Carbonul organic a prezentat valori în intervalul 0,06% – 0,63%, starea de aprovizionare a solului în materie organică fiind redusă, fapt caracteristic solurilor nisipoase.

PH-ul solului pe care au fost amplasate experiențele, a oscilat între 4,27 și 5,93 valori care arată o reacție moderat- puternic acidă spre moderat acidă. Media pe profilul de sol indică o reacție slab acidă (5,00-5,69)(Tabelul 8.4).

În general, pH-ul solului prezintă o variație sezonieră, fiind mai scăzut în perioadele uscate și cu temperatură mai ridicată și având valori mai ridicate în perioadele mai reci și cu umiditate ridicată în sol. Aceste variații sezoniere de temperatură și umiditate afectează în primul rând concentrația în săruri a soluției de sol. Media pe profilul solului a elementelor analizate indică un conținut redus de azot, mijlociu spre normal de fosfor, redus de potasiu și materie organică (Tabelul 8.4).

Tabel 8.4/Table 8.4

Compoziția chimică a solului, din plantația de pomi fructiferi de pe solurile nisipoase de la Dăbuleni ( Media pe profilul de sol)

The chemical composition of the soil, from plantation of fruit trees on sandy soils from Dăbuleni (Average on the soil profile)

CAPITOLUL 9

9. Rezultate privind fenofazele inițiale și finale ale organelor vegetative și de rod la speciile pomicole din câmpul experimental

În timpul perioadei de vegetație, pomii parcurg o serie de faze care reflectă pe de o parte etapele dezvoltării anuale a speciei, potrivit însușirilor ereditare iar pe de altă parte, influența concretă a condițiilor de mediu în care crește planta. Fenofazele finale (după repaus) prin care trec succesiv organele fructifere și vegetative ale pomilor sunt: dezmuguritul și începutul creșterii lăstarilor și a frunzelor, înfloritul, legarea fructelor, creșterea fructelor și maturarea acestora. Desfășurarea normală a fenofazelor organelor vegetative și de rod este determinant influențată de condițiile climatice din timpul perioadei de repaus și începutul desfășurării acestora.

Pe solurile nisipoase de la Dăbuleni în cei trei ani de studiu condițiile climatice în perioada de iarnă – primăvară au fost foarte diferite, cu oscilații ale temperaturii aerului foarte mari, de la temperaturi pozitive de 15 0C, la -23 0C, pe fondul prezenței precipitațiilor sub formă de zăpadă, în strat de 40-50cm sau a lipsei totale a acestora ( tabelul 9.1).

În iarna 2014-2015 s-a înregistrat temperatura minimă absolutăde -23,1 0C pe 1 ianuarie 2015, temperatură care a survenit de asemena brusc după temperaturi foarte ridicate în lunile noiembrie și decembrie și o umiditate în sol foarte mare (Figura 9.1) (Enache V., 2015)

Fig 9.1- Evoluția diurnă a temperaturilor minime absolute din aer în perioada 1 decembrie 2014-28 februarie 2015

Fig 9.1 Diurnal evolution of absolute temperatures in air in the period 1 december 2014- 28 february 2015

Pe fondul temperaturilor ridicate și a umidității din sol vegetația pomilor a continuat în lunile noiembrie și decembrie perioadă în care pomii ar fi trebuit să se pregătească pentru iernare, dar temperatura de -23,1 0C i-a surprins total nepregătiți.

Simultan cu scăderea temperaturii au fost înregistrate și precipitații care la început au fost sub formă de ploaie, înghețând brusc pe ramurile pomilor, transformându-se în zăpadă. Aceste condiții au afectat toate speciile pomicole sâmburoase cultivate la Dăbuleni, dar cele mai afectate au fost speciile cais și piersic.

Prin creșterea temperaturii medii a aerului în lunile noiembrie și decembrie (Figura 9.2), perioadă în care speciile pomicole ar fi trebuit să se pregătească pentru perioada de iernare, acestea își continuă procesele vegetative, iar apariția bruscă a temperaturilor minime absolute sub pragul de îngheț poate afecta în mod determinant nu numai mugurii vegetativi și floriferi, dar și lemnul anual și multianual.

Fig 9.2 -Variația temperaturii medii a aerului în lunile noiembrie și decembrie în perioada 1956-2016

Fig 9.2 Average air temperature variation in months november and december in period 1956-2016

În iarna 2015-2016 au fost înregistrate temperaturi negative de până la -20,4 0C în a II-a decadă a lunii ianuarie, dar temperaturile au survenit treptat, iar procentul de muguri floriferi afectați a fost relativ scăzut. Pomii au intrat normal în vegetație, iar în faza de

buton floral ( a II-a decadă a lunii martie) au fost înregistrate temperaturi de -3,1 0C, care au distrus aproape în totalitate producția de fructe.

Tabelul 9.1/Table 9.1

Condițiile climatice în perioada ianuarie – aprilie, 2015-2017, înregistrate la stația meteo a CCDCPN Dăbuleni

Climate condition in period january-april 2015-2017 recorded at the CCDCPN Dăbuleni weather station

Iarna 2016-2017 a fost o iarnă normală pentru această zonă, cu temperaturi care au scăzut treptat în lunile de toamnă și apoi în cele de iarnă și cu precipitații sub formă de zăpadă de circa 50-60cm. În aceste condiții pomii au intrat pregătiți in repausul de iarnă, iar temperaturile de -21,10C din a II- a decadă a lunii ianuarie nu au afectat semnificativ mugurii de rod.

Condiții asemănătoare au fost în iarna 1984-1985, iar cercetările efectuate de Tudor A., în 1989 au arătat că dacă temperaturile minime absolute nu survint brusc ci după oscilații anterioare de temperaturi, procentul de muguri floriferi distruși este mai mic. În iarna 1984-1985 temperatura aerului a scăzut până la -24,8 0C în ianuarie, dar minime de -10, -11,6, -14,7 0C încă din luna decembrie 1984 și -11,7, -12,6, -17,6 0C în luna ianuarie 1985. La cais procentul de muguri afectați a fost de 35%, la cireș 14%, vișin 3.3% și prun de 5,5%.

După gerul din anul 1985 Tudor A., în 1989 a calculat frecvența de apariție a riscului de îngheț de pe solurile nisipoase din sudul Olteniei. Astfel, până la -180C frecvența este fără risc în procent de 66,6%, 7 din 10 ani fiind fără risc (Tabelul 9.2).

Tabel 9.2/Table 9.2

Frecvența de apariție a riscului de îngheț pentru speciile pomicole de pe solurile nisipoase din sudul Olteniei

The occurrence frequency of frost risk for tree species from sandy soils of southern Oltenia

Mugurii floriferi la soiurile sensibile la ger rezistă până la -200C, riscul fiind de 1 din 3 ani; pentru soiurile rezistente la ger până la -220C riscul este 1 din 5 ani, pentru lemnul anual 1 din 7 ani, iar pentru lemnul multianual 1 din 15 ani.

Mihaela Croitoru în anul 1995 a continuat aceste cercetări arătând că frecvența de apariție a riscului de îngheț se menține la aceleași procente, iar pentru lemnul anual riscul este de 1 din 6 ani. S-au continuat cercetările până în anul 2015 unde se observă o creștere ușoară a procentelor , riscul pentrul lemnul anual crescând la 1 din 5 ani, iar pentru lemnul multianual la 1-12 ani (Tabelul 9.2). Condițiile climatice din lunile de iarnă din ultimii ani (2012-2016) ne dovedesc contrariul , în doi din cinci anii( iarna 2011/2012 și 2015/2016) a fost afectat de ger atât lemnul anual, cât și lemnul multianual.

În perioada de repaus, pomii fructiferi din climatul țării noastre, ca urmare a însușirilor ereditare, prezintă o rezistență diferită, în funcție de specie, soi, vârstă, portaltoi, condițiile climatic ale anului respectiv, agrotehnica aplicată (BURZO I., 2014).

Din literatură se cunoaște că gradul de rezistență la ger este mai mare la speciile semințoase (măr, păr) și mai scăzut la speciile sâmburoase. În timpul repausului biologic pomii din speciile sâmburoase pot rezista la temperaturi minime absolute de la -26 ̊C la -28 ̊C (caisul), cireșul -29 ̊C, vișinul -30 ̊C și prunul -30 ̊C, -32 ̊C.

La aceste temperaturi rezistă numai pomii care au avut condiții bune de vegetație, și au acumulat multe substanțe de rezervă, care au încheiat la timp creșterea și au avut condiții bune pentru desăvârșirea călirii (TUDOR A., 1989).

Conform datelor climatice înregistrate la CCDCPN Dăbuleni și în urma observațiilor efectuate privind fenologia, s-a evidențiat faptul că oscilațiile de temperatură îndeosebi temperaturile scăzute, au avut impact negativ asupra pomilor fructiferi ajungându-se la degerarea mugurilor floriferi în procent de 100% la specia cais în anul 2015(Tabelul 9.3). Speciile cireș, vișin și prun au fost de asemenea afectate dar într-o proporție mai redusă

Tudor Al. 1989 a arătat că în cursul iernii rezistența mugurilor floriferi și a întregii plante oscilează după gradul de călire. După fiecare perioadă de 5-6 zile reci, această rezistență crește și invers, câteva zile călduroase pot avea ca efect scăderea limitei de rezistență cu 6-7 ̊C. În absența acestor condiții pomii sunt mult sensibilizați.

Tabel 9.3/Table 9.3

Viabilitatea mugurilor la specia cais în perioada anilor 2015-2017

Buds viability to apricot species during the years 2015-2017

Din datele figurei 9.3 se poate observa că cel mai mic procent de muguri floriferi a fost determinat în anul 2015, doar soiul Goldrich a depășit 30%, dar temperaturile negative de – 2,3 0C din ultima decadă a lunii martie și 0,4 0C din prima decadă a lunii aprilie au afectat și procentul mic de flori din acel an, producția fiind total compromisă. De asemenea procentul de muguri floriferi din anul 2016, cu toate că a depășit la unele soiuri 60% a fost distrus total de condițiile climatice din lunile de iarnă și primăvară.

În perioada de repaus au fost înregistrate maxime de 19,6 0C în prima decadă a lunii cu o medie de 5,28 0C și maxime de 24,30C în luna februarie, cu o medie de 8,530C în ultima decadă. În aceste condiții a început umflarea mugurilor la cais, înfloritul fiind în prima decadă a lunii martie. Luna martie a fost mult mai rece comparativ cu luna februarie. Au fost înregistrate temperaturi negative cuprinse între -0,8 și -3,1 0C în mai multe zile pe timpul nopții. În luna martie și precipitațiile au fost însemnate cantitativ 113,2mm, umiditatea solului a fost ridicată, iar aceste condiții au influențat în mod negativ rezistența pomilor la temperaturile scăzute.

În anul 2017 înflorirea și fructificarea au fost foarte puțin afectate de condițiile climatice din lunile de iarnă și primăvară, iar procentul de muguri floriferi a fost cuprins între 63% la soiul Amiral și 92 % la soiul Olimp.

Fig 9.3 Procentul de muguri floriferi în perioada 2015-2017 la soiurile de cais studiate

Fig 9.3 Percentage of flowering buds in the period 2015-2017 at apricot varieties studied

Temperatura de -23,1 0C din 1 ianurie 2015 a afectat în procent de 100% mugurii floriferi la toate soiurile de cais la care a fost afectat atât lemnul anual și multianual. (Foto 9.1-9.8)

Observațiile determinate la trei săptămâni distanță, confirmă și demonstrează consecințele temperaturilor de -20,40C înregistrate în luna decembrie decada I, și de -23,10C în luna ianuarie decada a III, unde o mare parte a mugurilor în special din partea de mijloc a ramurilor fiind necrozați (Foto 9.5-9.7 – 9.9-9.13).

Imagini cu muguri floriferi la unele soiuri de cais, afectați de temperaturile foarte scăzute din timpul iernii

Fig 9.4 Cais/Apricot Mamaia – 20.11 .2015 Fig 9.5 Cais/Apricot Mamaia – 19.02.2016

Mugur din treimea superioară a ramurii Mugur din treimea mijlocie a ramurii/

/Shoot from the upper third of the branch Shoot from middle third of the branch

Fig 9.6 Cais/Apricot Olimp – 20.11 .2015 Fig 9.7 Cais/Apricot Olimp – 19.02.2016

Mugur din treimea inferioară a ramurii Mugur din treimea mijlocie a ramurii/

/Shoot from lower third of the branch Shoot from the middle third of the branch

Fig 9.8 Cais/Apricot Auraș – 20.11 .2015 Fig 9.9 Cais/Apricot Auraș – 19.02.2016

Mugur din treimea superiară a ramurii Mugur din treimea mijlocie a ramurii/

/Shoot from the upper third of the branch Shoot from middle third of the branch

Fig 9.10 Cais/Apricot Orizont – 20.11 .2015 Fig 9.11 Cais /Apricot Orizont – 19.02.2016

Mugur din treimea superiară a ramurii Mugur din treimea inferioară a ramurii/

/Shoot from the upper third of the branch Shoot from lower third of the branch

Fig 9.12 Cais/Apricot Cristal – 20.11 .2015 Fig 9.13 Cais/Apricot Cristal – 19.02.2016

Mugur din treimea superiară a ramurii Mugur din treimea mijlocie a ramurii/

/Shoot from the upper third of the branch Shoot from middle third of the branch

Efectul temperaturilor scăzute la specia cais la lemnul multianual de 1-3 ani s-a manifestat prin crăpături în trunchi și ramurile groase, înghețarea lemnului, degerarea scoarței și a cambiului (Figura 9.14-9.15-9.16).

Fig 9.14 Crăpături în trunchi la specia cais/ Fig 9.15 Afectarea cambiului la

Cracks in the trunk at species apricot specia cais/Bills damage at apricot species

Fig 9.16 Degerarea scoarței la specia cais/

Crust frosbite at apricot species

Speciile prun, vișin și cireș au fost mai puțin afectate de temperaturile scăzute din timpul iernii fiind specii rezistente la ger. Aceste specii au fost influențate mai mult de brumele din luna martie și aprilie, cât și de temperaturile foate ridicate care au fost înregistrate în a II- a decadă a lunii aprilie, urmate de perioade cu precipitații care au afectat legarea fructelor. Din datele tabelului 9.4 se poate observa că la unele soiuri de prun și vișin procentul de muguri viabili în primăvară au fost de 90-100%.

Influența factorilor climatici a fost confirmată de secționările longitudinale asupra mugurilor de rod (floriferi). Din primele determinări (19.02.2016) realizate cu ajutorul microscopului digital, se poate observa creșterea în dimensiuni a anterelor și carpelei, constatând deci ieșirea din repausul de iarnă (cel obligatoriu) și intrarea în cel forțat (facultativ), însă o parte din mugurii observați fiind necrozați.

La ieșirea din perioada de repaus speciile pomicole au reacționat diferit în funcție de gradul de rezistență, de gradul de călire: speciile vișin și prun prezentând o viabilitate de peste 80%, urmată de cireș cu o viabilitate de peste 60%, iar datorită timpurietății anumitor soiuri, în urma brumei din data de 17.03.2016 cea mai afectată specie de pe solurile nisipoase a fost caisul.

O cauză a afectării mugurilor de rod ar putea fi rezultatul unui complex de factori, printre care: gradul de pregătire a pomilor pentru iernat, durata temperaturilor scăzute și mai ales a fluctuațiilor de temperatură din perioada repausului facultativ.

Tabel 9.4/Table 9.4

Viabilitatea mugurilor la specia prun, cireș, vișin în perioada anilor 2015-2017

Buds viability to plum, sweet cherry,and sour cherry species during the years 2015-2017

Imagini cu muguri floriferi la unele soiuri de prun, vișin și cireș, afectați de temperaturile foarte scăzute din timpul iernii

Fig 9.17 Prun /Plum Tuleu Gras Fig 9.18 Prun /Plum Tuleu

20.11.2015 – Mugur din treimea Gras-19.02.2016-Mugur din treimea

inferioară a ramurii/ Shoot from the superioară a ramurii/ Shoot from the

lower third of the branch upper third of the branch

Fig 9.19 Cireș /Sweet cherry Boambe de Fig 9.20 Cireș /Sweet cherry Boambe de

Cotnari 20.11.2015 – Mugur din treimea Cotnari-19.02.2016-Mugur din treimea

inferioară a ramurii/ Shoot from the superioară a ramurii/ Shoot from the

lower third of the branch upper third of the branch

Fig 9.21 Vișin /Sour cherry Ilva Fig 9.22 Vișin /Sour cherry

20.11.2015 – Mugur din treimea Ilva-19.02.2016-Mugur din treimea

inferioară a ramurii/ Shoot from the superioară a ramurii/ Shoot from the

lower third of the branch upper thirtd of the branch

Fig 9.23 Imagine de ansamblu din plantația Fig 9.24 Crapături in trunchi la specia

de prun/ Overwiev of plum plantation prun / Cracks in the trunk at plum

species

Fig 9.25 Specia prun de pe Fig 9.26 Afectarea cambiului la specia

solurile nisipoase/Plum species on sandy prun/Bills effect to plum species

soil

Colecția de 14 soiuri de cais cuprinde fenotipuri cu epoci de maturare a fructelor și anume: foarte timpurie, timpurie, maturare medie, maturare târzie și maturare foarte târzie. În tabelul 10.5 este prezentată evoluția principalelor fenofaze ca moment inițial al declanșării acestora, din cursul perioadei de vegetație, la soiurile de cais studiate în cei trei ani de studiu.

În declanșarea și desfășurarea fenofazei înfloririi și legării fructelor, temperatura are rolul primordial. Temperatura are un efect benefic asupra dezvoltării mugurilor, rădăcinii, ramurilor, ieșirea mugurilor din perioada de repaus și evoluția lor ulterioară. Valoarea pragului biologic este variabilă de la o specie la alta, conform lui MIHĂESCU, (1977), (citat de ROMAN și ROPAN, 2008) valoarea acestuia este de: 8,0 0C la măr, 7,5-8,0 0C la păr, 6-6,5 0C la cais, 6,5-7 0C la piersic, 5 0C la migdal, 8 0C la vișin, 10 0C la nuc, 1-2 0C, la coacăz și 5 0C la căpșun (ISTRATI, 2007).

Pornirea în vegetație la cais este marcată de umflarea mugurilor , fenomen observat după câteva zile cu temperaturi medii 5-70C. La cais parcurgerea fenofazelor este foarte alertă, întâi apar florile și apoi frunzele. Literatura de specialitate indică la cais un prag biologic de 6-6,5 0C pentru intrarea în vegetație, iar în condițiile solurilor nisipoase de la Dăbuleni, în perioada 2015-2017 acest prag a fost cuprins între 9,6-11,30C.

Umflarea mugurilor la cais în anul 2015 a avut loc între 18-20- III, în anul 2016 între 19-23 III, iar în anul 2017 între 20-24 III, iar dezmuguritul în ultima decadă a lunii martie la toate soiurile studiate. Se poate observa că de la an la an s-a mărit perioada de umflare a mugurilor cu pînă la 4 zile.

Tabel 9.5/Table 9.5

Observații fenologice la soiurile de cais în anii 2015-2017

Phenological observations of apricot varieties in years 2015-2017

Între data calendaristică a umflării mugurilor în cei trei ani de studiu la cele 14 soiuri a fost stabilite corelații date de ecuații polinomiale, cu factori de corelație semnificativ (r=0,80**) în anul 2015 și nesemnificativi pentru anii 2016 și 2017 (Figura 9.27).

Fig 9.27 Corelația dintre data umflării mugurilor în perioada 2015-2017 la cele 14 soiuri de cais

Fig 9.27 Correlation between sweling buds date in period 2015-2017 to the fourteen apricot varieties

Dacă analizăm temperaturile medii lunare din perioada de repaus în cei trei ani de studiu din datele prezentate în figura 9.28 se poate observa că doar în anul 2015 temperatura medie a aerului a prezentat o creștere continuă din ianuarie până în martie. În anii 2016 și 2017 temperatura medie a aerului a prezentat valori negative în luna ianuarie, după care prezentat creșteri accelerate în lunile următoare.

Caisul are perioade de vegetație scurte, înflorire timpurie, parcurgerea rapidă a fenofazelor de primăvară și coacerea timpurie a fructelor .

În condițiile anului 2015 primele soiuri care au înflorit au fost soiurile: Fortuna, Goldrich, Cristal Auraș(2-3-IV), iar ultimele soiuri au fost Histria și Olimp(10-IV). În anul 2016 primele soiuri care au înflorit au fost: Goldrich și Harcot( 4-IV), urmate de Fortuna(6 IV), Cristal (8 IV), Auraș (7 IV), iar ultimele soiuri au fost Olimp (18 IV) și Histria 15 (IV).

Fig 9.28 Temperatura medie a aerului în intervalul ianuarie- aprilie în perioada 2015-2017

Fig 9.28 Average air temperature between January and April during the period 2015-2017

Durata înfloririi este de asemenea, în directă dependență de temperatură. Dacă survin perioade mai reci înflorirea se prelungește, iar dacă timpul se încălzește, ritmul de succesiune a etapelor se accelerează. Fenofaza de înflorit s-a desfășurat pe parcursul lunii aprilie în toți cei trei ani. Cel mai timpuriu an a fost 2015, iar cel mai târziu 2017 (Figura 9.29).

Fig 9.29 Fenofaza înfloritului la specia cais, în cei trei ani de studiu

Fig 9. 29 Flowering phenophase to apricot species in tree years of study

Comparativ cu soiul martor Olimp, toate celelalte soiuri au înflorit mai devreme. Soiul martor Olimp este cel mai târziu soi, atât începutul înfloritului cât și sfârșitul înfloritului sunt foarte târzii. Între cele două fenofaze ale înfloritului ( începutul și sfârșitul înfloritului) au fost găsite corelații date de ecuații polinomiale cu factori de corelație semnificativi, dar care scad ca valoare de la 0,95 în anul 2015 la 0,84 în anul 2017( Figura 9.30 a,b,c).

a b

c

Figura 9.30 a,b,c – Corelația dintre fenofazele înfloritului la specia cais în perioada 2015-2017

Figura 9.30 a,b,c- Correlation between flowering phenophase to species apricot in period 2015-2017

Înfloritul și legatul fructelor este fenofaza care se realizează pe baza substanțelor de rezervă acumulate în tulpina pomilor în anul precedent. Când pomii înfloresc abundent și cantitatea de substanță de rezervă este mică, există pericolul ca florile să cadă în masă (caz frecvent la specia cais) și să rămână puține flori legate. Această fenofază începe cu umflarea mugurilor și apariția bobocilor florali și continuă cu deschiderea florilor, iar finalul acestei fenofaze o reprezintă căderea petalelor și legarea fructelor. În timpul apariției butonilor florali are loc formarea polenului și a ovulelor (Vătămanu V., 2013).

O dată cu declanșarea fenofazelor de fructificare, caisul poate fi afectat într-o măsură mai mică sau mai mare de temperaturile negative cu deosebire în fenofaza înfloritului. Datorită creșterii temperaturii aerului, această specie intră mult mai repede în vegetație și poate fi afectată de brumele și înghețurile târzii de primăvara.

În perioada înfloritului în anul 2016 au survenit brume și inghețuri (au fost înregistrate temperaturi de -3,10C) care au afectat o parte din florile deschise și au împiedicat procesul de polenizare și legare al florilor.

Degerarea mugurilor la anumite specii este paguba cea mai frecvent întâlnită în condițiile de iarnă din țara noastră. Mugurii vegetativi degeră rar, fiind mai rezistenți. Mugurii floriferi degeră mai ușor deoarece au o perioadă de repaus mai scurtă și ies mai repede din această stare, fapt pentru care sunt afectați atât în timpul ierni când sunt geruri excesive, cât și la începutul primăverii când pomii și-au pierdut starea de călire (ABRAHMA, M.G., SAVAGE M.J., 2008).

Creșterea fructelor  începe din momentul legării fructelor și durează până la intrarea în pârgă a acestora. Perioada de creștere a fructelor este diferită de la o specie la alta și chiar de la un soi la altul. Astfel, pentru creșterea cireșelor, la unele soiuri sunt necesare numai 45 de zile, în timp ce pentru soiurile de măr de iarnă, perioada de creștere a fructelor se prelungește până la 150-160 de zile.

La speciile de măr și păr, creșterea fructelor este continuu ascendentă până la faza de pârgă, în timp ce la speciile de prun, cais, cireș, vișin și piersic ritmul creșterii este întrerupt în perioada formării sâmburelui. Fructele cresc mai întâi în diametru și apoi în înălțime. În luna iunie asistăm la o cădere mai intensă a fructelor tinere din cauza tendințelor pomilor de a-și autoregla mărimea recoltei în raport cu potențialul lor de rodire. Când numărul de fructe legate pe pom este mai redus, căderea din iunie poate fi prevenită prin suprimarea ramurilor apicale (din vârf) care le concurează (pentru hrană și apă). În condiții de secetă, unele soiuri de măr crapă și se prăbușesc, iar cele de păr formează numeroase sclereide (celule pietrificate) în pulpa fructului. Prin aplicarea tăierilor de normare și reînnoire a lemnului productiv sunt reținute pe pom fructe mai puține, care cresc mai intens și ating dimensiuni mai mari(Vătămanu V., 2013).

Maturarea fructelor începe cu faza de pârgă și continuă cu coacerea propriu-zisă, realizând calitățile gustative și coloritul specific soiului. Pe măsură ce avansează în coacere, unele fructe evoluează mai lent, iar altele mult mai rapid, indicând astfel un anumit grad de perisabilitate. Pentru obținerea unor fructe comerciale și competitive pe piața agroalimentară liberă, nu trebuie să lipsească din tehnologia de cultură măsurile de protecție a pomilor și recoltei.

În tabelul 9.6 este prezentată evoluția principalelor fenofaze ca moment inițial al declanșării acestora, din cursul perioadei de vegetație, la speciile prun, vișin și cireș studiate în perioada 2015-2017.

Dezmuguritul și începutul creșterii lăstarilor la aceste specii  încep în ultima decadă a lunii martie și sunt influențate de nivelul temperaturii și starea de aprovizionare a pomilor cu substanțe de rezervă. În general, această fază se desfășoară lent și se încheie când apare prima frunză adevărată.

În anul 2015 umflarea mugurilor la specia prun a avut loc între 17-23 III, în anul 2016 între 21-27 III, iar în anul 2017 între 22-26 III, dezmuguritul având loc în ultima decadă a lunii martie la toate soiurile studiate în cei trei ani. În condițiile anului 2015 primul soi care a înflorit a fost: Stanley (11 IV), urmat de soiurile Carpatin și Tuleu Gras,

( 12 IV), iar ultimul soi care a înflorit a fost Minerva (14- IV). În anul 2016 tot Stanley a fost primul soi care a înflorit (tabelul 9.6).

La specia vișin în anul 2015 umflarea mugurilor a avut loc între 21-23- III, în anul 2016 între 24-26, iar în anul 2017 între 25-27, dezmuguritul fiind în ultima decadă a lunii martie la toate soiurile studiate. În condițiile anului 2015 primul soi care au înflorit a fost: Țarina (16 IV), urmat de soiul Nana ,( 19 IV), iar ultimele soiuri care au înflorit au fost: Ilva (20- IV) și Meteor (21-IV). În anul 2016 primul soi care a înflorit a fost tot Țarina 21 IV (tabelul 9.6).

În evoluția fenofazelor de creștere și fructificare observațiile efectuate în cei trei ani de studiu au scos în evidență faptul că pe lângă caracterul genetic determinant al soiului, o

influență diferită au avut-o condițiile climatice. Astfel în cei trei ani de experimentare (2015-2017), condițiile climatice din anul 2015 au imprimat o parcurgere a fenofazelor de creștere și fructificare mai timpurie cu circa o săptămână, față de anul 2017.

La specia cireș în condițiile anului 2015 umflarea mugurilor a avut loc între 27-29- III, în anul 2016 între 29-30 IV, iar în 2017 între 29-31, dezmuguritul fiind în prima decadă a lunii aprilie la toate soiurile studiate. În anul 2015 primele soiuri care au înflorit au fost: Kordia (17 IV), și Roșii de Bistrița, ( 18 IV), iar ultimele soiu care au înflorit au fost Boambe de Cotnari (20- IV) și Rivan (20-IV) (tabel 9.5 ). În anul 2016 primul soi care a înflorit a fost Kordia 19 – IV (tabelul 9.6).

La aceste specii pomicole fenofazele de umflare a mugurilor și începutul dezmuguritului încep în ultima decadă a lunii martie, în zona solurilor nisipoase de la Dăbuleni, iar fenofaza înfloritului se declanșează în decada a- II-a și a -III-a a lunii aprilie.

Umflarea mugurilor are loc după curbe polinomiale, cu factori de corelație semnificativi cand condițiile climatice sunt favorabile acestor procese (2015 și 2016) și nesemnificativi în anii când sunt alternanțe de temperatură foarte mari (2017) (Figura 9.31 a,b,c).

a-prun

b-cireș

c- vișin

Figura 9.31 a,b,c Corelațiile dintre perioada umflării mugurilor la soiurile luate în studiu la speciile, prun,cireș și vișin

Figura 9.31 a,b,c Correlation between sweling buds period to varieties studied at plum, sweet cherry and sour cherry species

Aceste specii sunt afectate mai puțin de brumele târzii de primăvară ( așa cum s-a întâmplat în anul 2016), dar pot fi foarte mult influențate de temperaturile care sunt într-o continuă creștere.

Temperatura optimă pentru germinarea polenului la pomii fructiferi sunt cuprinse între 22 și 27 0C, temperatură ce se realizează foarte rar în natură în cursul lunii aprilie, când practic înfloresc majoritatea speciilor pomicole din țara noastră după afirmațiile lui (Baciu A.,A., 2005).

Pe solurile nisipoase de la Dăbulenii au fost înregistrate temperaturi maxime de 29,4 0C în a II-a decadă a lunii aprilie 2015 și 30,1-31,40C tot în a II- a decadă a lunii aprilie în anul 2016, perioade urmate de zile cu ploaie care au afectat negativ legarea fructelor la aceste specii.

Polenizarea este afectată de aceste condiții climatice, rezultând avortarea florilor, deprecierea calitativă a fructelor (deformare) și scăderea productivității.

Tudor A., 1989 în urma cercetărilor efectuate pe o colecție de 15 soiuri de vișin a arătat, de asemenea, că temperaturile scăzute, cu brume și înghețuri de -2,2 și -3,6 0C, cu zile ploioase și reci, au afectat o parte din florile deschise și au împiedicat procesul de polenizare și legare a florilor. În astfel de condiții au de suferit îndeosebi soiurile autosterile, care leagă un număr mai mic de flori.

Între perioada de început a înfloritului și sfârșitul înfloritului la specia prun există corelații liniare cu factor de corelație semnificativ doar în anul 2015 (Figura 9.32 a,b,c).

Din figurile prezentate pentru cei trei ani se observă că soiul martor Stanley este cel mai timpuriu, iar în anul 2015 aceste fenofaze au avut loc cel mai devreme.

a

b

c

Figura 9.32 (a,b,c)- Corelația dintre perioada de început a înfloritului și cea de sfârșit a înfloritului la soiurile de prun luate în studiu

Figura 9.32 (a,b,c)-Correlation between begining flowering period and the end of flowering to plum varieties studied

Tabel 9.6/Table 9.6

Observații fenologice la speciile prun, cireș și vișin în perioada 2015-2017

Phenological observations of plum, cherry and cherry species during the period 2015-2017

Tabel 9..5/Table 9.5

9.1 Rezultate privind dinamica creșterii lăstarilor la specia cais în perioada 2015-2017

9.2 Rezultate privind dinamica creșterii lăstarilor la speciile prun cireș și vișin în perioada 2015-2016

Tabel 10

Figura Imagine de ansamblu din plantația experimentală la specia prun

în luna iunie 2015/ Overview of experimental plantation at plum species
  in the month of June 2015

Creșterea lăstarilor reprezintă un element de bază în raportul dintre creștere și fructificare, de care depinde echilibrul pomilor fructiferi respectiv asigurarea producției pentru anul și anii următori.

Fenofaza de creștere intensă a lăstarilor se datorează producerii și întinderii internodurilor neoformate, activitatea care se desfășoară din ce în ce mai accelerat. Ca urmare a acestei activități intense, lăstarii cresc în lungime, numărul de frunze și suprafașa foliară crește rapid frunzele fiind de dimensiuni normale (Baciu A, 2005).

Tăierile efectuate în timpul primăverii și lucrările în verde asupra creșterilor anuale, reprezintă o verigă foarte importantă în agrotehnica plantațiilor intensive, dar în același timp si un element care încarcă costul de producție.

Măsurătorile privind dinamica creșterii lăstarilor la soiurile de cais au fost efectuate pe faze de vegetație, începând cu luna mai până la sfârșitul lunii septembrie . Măsurătorile au cuprins un grup de 14 soiuri cu epoci de coacere diferite , și au scos în evidență sporuri de creștere cuprinse între 63,5 cm la soiul Fortuna și 125,4 cm la soiul Orizont.

Comparativ cu anul 2015, în anul 2016, măsurătorile, au scos în evidență sporuri de creștere mai mici cuprinse între 59,8 cm la soiul Fortuna și 70,3 cm la soiul Orizont.

În perioada juvenilă intervalul care este suficient pentru ca pomul să nu sufere este între 10-20 ramuri pe pom (MITREA, 2011). Pe măsură ce pomii se dezvoltă, numărul acestora poate crește, recomandându-se ca 40% din ramuri să fie vegetaive.

Ritmul de creștere al lăstarilor depinde de soi, de condițiile climatice , de cantitatea de apă din sol și de aprovizionarea pomului cu elemente nutritive .În primii ani de la plantare caisul are un ritm de creștere rapid ,formând lăstari de 60-120 cm și numeroși lăstari anticipați.

În anul 2015 măsurătorile privind dinamica creșterii lăstarilor la soiurile de prun au fost efectuate pe faze de vegetație din începând cu luna mai până la sfârșitul lunii septembrie .Determinările efectuate au scos în evidență sporuri de creștere cuprinse între 47,9 la soiul Minerva și 56,1 la soiul Carpatin.

Dacă umiditatea din sol s-a menținut și în primele luni ale lui 2015, începând cu luna aprilie au fost perioade și de 20 de zile fără precipitații, iar în luna iulie acestea au fost foarte reduse, doar 10mm. La lipsa precipitațiilor s-a adăugat și căldura excesivă, temperaturi peste 35 0C pe parcursul întregii luni. În anul 2016 pe fondul lipsei precipitațiilor observațiile efectuate au scos în evidență sporuri de creștere cuprinse îmtre 45,5 la soiul Stanley și 57,2 la soiul Carpatin.

În anul 2015 măsurătorile privind dinamica creșterii lăstarilor la soiurile de vișin au fost efectuate pe faze de vegetație din începând cu luna mai până la sfârșitul lunii septembrie .Determinările efectuate au scos în evidență sporuri de creștere cuprinse între 46,4 la soiul Ilva și 58,5 la soiul Nana. Potrivit condițiilor climatice din anul 2016, cercetările au scos în evidență sporuri de creștere mai scăzute față de anul 2015 cuprinse între 39,1 la soiul Ilva și 42,0 la soiul Țarina

În anul 2015 măsurătorile privind dinamica creșterii lăstarilor la soiurile de cireș au scos în evidență sporuri de creștere cuprinse între 40,3 la soiul Boambe de Cotnari și 48,9 la soiul Van.

Temperatura maximă a depășit 30 ̊C încă din luna aprilie (31,4 ̊C), iar cea mai mare temperatură a fost înregistrată în luna iulie și august de 38 ̊C. Minima absolută a fost înregistrată în luna martie -3,1 ̊C, temperatură care a afectat mugurii floriferi la speciile pomicole studiate.

În această perioadă toate culturile au fost irigate în funcție de necesarul de apă al plantelor. Rolul apei în viața plantei este deosebit de important dacă se are în vedere că toate procesele biologice nu se pot desfășura decât în prezența apei. Cu ajutorul apei, are loc translocarea ionilor nutritivi din sol în plantă și a substanțelor asimilate din frunză spre fructe și celelalte organe ale plantei.

Figura Imagine din câmpul experimental la specia cais

în luna iunie 2015/ Image of experimental field at species apricot
  in the month of June 2015

Precipitațiile în această perioadă au fost în sumă de 401,2 mm, cu 47,3 mm mai mult față de suma multianuală, iar acestea au fost neuniform distribuite, cea mai mare cantitate a fost înregistrată în perioada martie-aprilie. Începând din a II-a decadă a lunii iunie pe fondul temperaturilor ridicate s-a instalat fenomenul de secetă, care a fost foarte intens mai ales în lunile iulie și august

CAPITOLUL 10

10. Efectele schimbărilor climatice din zona solurilor nisipoase din sudul Olteniei asupra unor indici fiziologici la speciile pomicole sâmburoase din câmpul experimental

10.1. Stările și formele apei la speciile pomicole sâmburoase luate în studiu

Cercetările efectuate în domeniul fiziologiei au vizat influența condițiilor climatice asupra metabolismului pomilor. La speciile cais, prun, vișin și cireș au fost recoltate probe de frunze în faza de creștere intensă a lăstarilor ( luna iunie), iar în laborator au fost efectuate următoarele determinări: formele de apă în frunze (apa totală, apa liberă, apa legată), substanța uscată și concentrația sucului celular. Aceste determinări diferențiază soiurile de cais luate în studiu, din punct de vedere al rezistenței la factorii de stres termic și hidric din zona solurilor nisipoase de la Dăbuleni.

Rezultatele obținute la specia cais (media celor doi de studiu) sunt prezentate în tabelul 10.1.

Apa este un factor termoreglator, deoarece prin circulația ei în organismul vegetal micșorează temperatura acestuia, iar prin procesul de transpirație evită supraîncălzirea plantelor ce ar putea proveni în urma căldurii degajate în metabolism sau datorită acțiunii soarelui.

Excesul de apă este dăunător deoarece are loc inundarea spațiilor celulare, diminuarea respirației, diminuarea absorției radicularae a apei și a sărurilor minerale din sol. Deficitul de apă scade fotosinteza deoarece are loc deshidratarea celulelor asimilatoare (Ion Nicolae 2010).

În constituția pomilor fructiferi apa circulă sub două forme: apa liberă și apa legată. Apa liberă este reținută slab în aparatul foliar al pomilor, iar ea se găsește la nivelul membranelor celulare scheletice, în vacuole în citoplasmă și în vasele conducătoare. Ea constituie mediul în care au loc procesele biochimice participând în mod direct la desfășurarea acestora.

La soiurile de cais laute în studiu, cantitatea de apă liberă a fost cuprinsă între 63,35 % la soiul Auraș și 68,530 % la soiul Mamaia. Comparativ cu soiul martor Olimp majoritatea soiurilor au prezentat un conținut mai mic de apă liberă în frunze.

În această fază de vegetație conținutul de apă liberă din frunze este cel mai ridicat, dar în condiții de secetă cantitatea de apă liberă scade și crește cantitatea de apă legată. Apa legată are un rol important în rezistența la secetă a soiurilor de cais. Acest tip de apă este reținută în frunzele plantelor cu forțe mari fiind formată din molecule imobile, lipsite de posibilitatea de a difuza, deci și de propietatea de evaporare, fiind greu pierdută de către celule.

Raportul cantitativ dintre cele două forme de apă este în toate cazurile în favoarea apei libere. În condiții nefavorabile de mediu când activitatea vitală a plantelor se reduce mult, cantitatea de apă liberă scade, iar cea a apei legate crește, ceea ce determină o rezistență mai mare a plantelor (MILICĂ C.I., CITAT DE ION NICOLAE 2008).

La soiurile de cais studiate cantitatea de apă legată a fost cuprinsă între: 2,78% la soiul Amiral și 5,37% la soiul Ceres. Comparativ cu soiul martor Olimp care a prezentat în frunze un conținut de 3,52% apă legată, din cele 14 soiuri luate în studiu 9 au prezentat un conținut mai mare de apă legată (tabelul 10. 1).

Soiurile care conțin o cantitate mare de apă legată la nivel foliar (Harcot, Augustin, Auraș, Ceres, Dacia ) sunt mai rezistente la secetă deoarece se opun pierderilor ineficiente de apă prin transpirația foliară în timpul verii, când temperatura aerului crește la valori care pot depăși chiar și 40 0C.

Tabel 10. 1/Table 10.1

Variația unor indici fiziologici în frunze la specia cais în perioada anilor 2015-2016 (valori medii)

Variation of some physiological indices in leaves of the apricot species in the period 2015-2016 (mean value)

Între cantitatea de apă apă liberă și cea de apă legată din frunzele de cais a fost stabilită o corelație dată de o ecuație polinomială cu un factor de corelație semnificativ (r=0,63*). Cantitatea de apă legată crește cu scăderea cantității de apă liberă ( Figura 10. 1).

Fig 10.1- Corelația dintre cantitatea de apă liberă și apă legată în frunzele de cais

Fig 10.1 The correlation between the amount of free water and bound water in the leaves of apricot

Prin însumarea celor două forme de apă (liberă și legată) obținem apa totală. Rezultatele obținute și prezentate în tabelul 1 indică în frunzele de cais un conținut ridicat de apă totală, deci o bună hidratare a aparatului foliar care poate fi utilă în condiții de stres termo-hidric. A fost determinat și conținutul de substanță uscată din frunzele de cais. Comparativ cu soiul martor Olimp care a prezentat în frunze un conținut scăzut de substanță uscată (28,88%) și foarte ridicat de apă totală (71,12%), aproape toate soiurile luate în studiu au prezentat un conținut mai mare de substanță uscată.

Între cantitatea de substanță uscată și cea de apă legată din frunzele de cais a fost stabilită o corelație dată de o ecuație polinomială cu un factor de corelație semnificativ (r=0,61*). Cantitatea de apă legată crește cu creșterea cantității de substanță uscată din frunze. ( Figura 10. 2)

Fig 10.2 Corelația dintre cantitatea de substanță uscată și apa legată în frunzele de cais

Fig 10.2 The correlation between the amount of dry matter and bound water in the leaves of apricot

Concentrația sucului vacuolar a oscilat între 11,6 % la soiul Amiral și 15,20 % la soiul Augustin. Soiurile care își măresc concentrația sucului celular leagă apa prin legături osmotice la nivel celular evitând pierderile de apă la nivel foliar în cazul instalări stresului termic și hidric.

Din datele tabelui 10.1 se observă că soiurile care au concentrația sucului celular mare au și o cantitate mai mare de apă legată și mai scăzută de apă liberă. Astfel se poate afirma că soiurile de cais cele mai rezistente la condițiile specifice ale zonei cu soluri nisipoase din sudul Olteniei sunt următoarele: Augustin (63,00 % apă liberă, 5,29 % apă legată și 15,20 % concentrația sucului celular), Harcot (66,10 % apă liberă, 4,67 % apă legată și 13,50 % concentrația sucului celular), Auraș (63,35 % apă liberă, 4,35 % apă legată și 13,90 % concentrația sucului celular) și Ceres (64,25 % apă liberă, 5,37 % apă legată și 14,15 % concentrația sucului celular).

Cât privește soiul martor Olimp, acesta prezintă o cantitate mare de apă în frunze (71,12% apă totală) și o cantitate redusă de substanță uscată (28,88%), valori care indică și o transpirație intensă, iar concentrația sucului celular este redusă (12,50%).

În cei doi ani de studiu rezultatele obținute cu privire la formele de apă din frunzele de cais au fost diferențiate, fiind influențate atât de condițiile climatice cât și de soi. Determinările au fost efectuate în decada a treia a lunii iunie. Cei doi ani de studiu au fost diferiți din punct de vedere climatic în luna iunie. Din datele prezentate în figura 3 se poate observa că temperatura medie a aerului a fost mai mare în anul 2016 începând cu jumătatea lunii iunie, comparativ cu anul 2015, diferența de temperatură dintre cei doi ani în ultima decadă a lunii iunie fiind de 9, 11 0C. De asemenea precipitațiile înregistrate în cei doi ani, în luna iunie au prezentat valori diferite, în anul 2015 s-au înregistrat 134,2 mm comparativ cu anul 2016 când s-au înregistrat doar 53,2 mm și a fost necesară irigarea pomilor pentru refacerea potențialului hidric al solului, cât și al pomilor.

Fig 10. 3 Evoluția temperaturii medii a aerului și a precipitațiilor în luna iunie, în anii 2015-2016

Fig 10.3 Evolution of the average temperature of the air and precipitation in June, during the years 2015-2016

În cei doi ani de studiu între cantitatea de apă liberă și cea de apă legată au fost stabilite corelații date de ecuații polinomiale, cu factor de corelație nesemnificativ în anul 2015 și semnificativ în anul 2016. (figura 10.4)

În anul 2015 pe fondul unor temperaturi normale pentru luna iunie, dar cu maxime de 30 0C între cantitatea de apă liberă și apă legată din frunzele de cais la soiurile studiate a fost stabilită o corelație nesemnificativă, cu factorul de corelație r=0,36. La valori scăzute ale apei libere crește procentual apa legată, iar soiul martor Olimp este situat în partea inferioară a curbei cu 2,86% apă legată (Figura 10.4 b). În anul 2016 când au fost condiții de stres termohidric, corelația dintre cele două forme de apă a fost foarte puternică. Scăderea cantității de apă liberă a condus la creșterea apei legate în frunze ca o măsură de adaptare a pomilor la condițiile de stres(r=0,79**)(Figura 10.4a). Soiul martor Olimp și în acest caz se situează în partea inferioară a curbei.

a b

Fig 10. 4 – Corelația dintre cantitatea de apă liberă și cea de apă legată în cei doi ani de studiu

Fig 10.4 The correlation between the amount of free water and bound water during the two-years study

Raportul dintre apa legată și apa liberă asigură supraviețuirea plantelor la condițiile de stres, de exemplu îngheț, secetă, salinitate. În aceste condiții conținutul de apă liberă scade, iar apa legată mărește rezistența la deshidratare a plantelor (ION NICOLAE, 2010).

Celelalte specii pomicole luate în studiu (prunul, cireșul și vișinul) au prezentat un conținut de apă în frunze mai mic comparativ cu caisul, dar crește procentual cantitatea de apă legată și substanță uscată în frunze (Tabelul 10. 2). De asemenea, concentrația sucului celular ajunge la aceste specii până la valori de 24,85%. Aceste rezultate scot în evidență rezistenta mult mai mare la condiții de stres a acestor specii.

Tabel 10. 2/Table 10.2

Variația unor indici fiziologici în frunze la speciile prun, cireș și vișin în perioada anilor 2015-2016 (valori medii)

Variation in some physiological indices in leaves to the species plum, sweet cherry and sour cherry in the period 2015-2016 (mean value)

10.2 Rezultete privind influența factorilor climatici de pe solurile nisipoase asupra unor procese fiziologice la speciile pomicole sâmburoase din câmpul experimental

Fotosinteza este procesul prin care plantele autotrofe convertesc energia solară în energie biochimică și fixează dioxidul de carbon formând primii compuși organici. Datorită procesului de fotosinteză plantele sunt cei mai importanți, ca pondere, producători de biomoleculele organice de pe planetă. Importanța primordial-universală a procesului de fotosinteză rezidă din următoarele consecințe:

-acumularea unor cantități importante de compuși organici în biomasa verde;

-menținerea calității atmosferice terestre prin consumarea dioxidului de carbon și eliminarea oxigenului.

Pe parcursul perioadei de vegetație a pomilor fructiferi s-a evidențat o dinamică sezonieră, caracterizată prin: intensificarea procesului de fotosinteză odată cu creșterea frunzelor, realizarea unui maximum, care este urmat de scăderea intensității acestui proces odată cu trecerea la faza de senescență (SAMS C.E. ȘI FLORE J. A., 1982 CITAT DE ION NICOLAE 2010).

Procesele de fotosinteză și transpirație ale plantelor au un rol determinant în metabolismul acestora și pot diferenția soiurile tolerante la arșiță și secetă. Determinările efectuate la specia cais în cei doi ani de studiu evidențiază importanța soiului luat în cultură, cât și influența condițiilor de climă din zona de cultură. Determinările au fost efectuate în faza de creștere intensă a lăstarilor (ultima decadă a lunii iunie). În tabelul 10. 3 sunt prezentate valorile medii zilnice ale fotosintezei și transpirației în anii 2015 și 2016 la soiurile de cais luate în studiu.

Prin schimbul permanent de substanțe și de energie, plantele se află într-un contact intim cu mediul înconjurător, iar intensitatea proceselor fiziologice studiate are la bază acțiunea factorilor factorilor externi care sunt diferiți, în funcție de anul de studiu și zona de cultură. Cei doi ani au fost diferiți din punct de vedere climatic.

Din datele prezentate în graficul 9.5 se poate observa că temperatura medie a aerului a fost mai mare în anul 2016 începând cu jumătatea lunii iunie, comparativ cu anul 2015, diferența de temperatură dintre cei doi ani în ultima decadă a lunii iunie fiind de 9, 11 0C. De asemenea precipitațiile înregistrate în cei doi ani, în luna iunie au prezentat valori diferite, în anul 2015 s-au înregistrat 134,2 mm comparativ cu anul 2016 când s-au înregistrat doar 53,2 mm și a fost necesară irigarea pomilor pentru refacerea potențialului hidric al solului, cât și al pomilor.

Fig 10. 5 – Evoluția temperaturii medii a aerului și a precipitațiilor în luna iunie, în anii 2015-2016

Fig 10.5 Evolution of the average temperature of the air and precipitation in June, during the years 2015-2016

În anul 2015, când valorile temperaturii medii a aerului, în decada a III- a a lunii iunie au fost cuprinse între 15,30C și 22,2 0C, cu maxime de 30,20C, dar și o perioadă bogată în precipitații, au condus la valori medii zilnice ale fotosintezei cuprinse între 7,45 µmol CO2/m2/s la soiul Histria și17,28 µmol CO2/m2/s la soiul Fortuna. Condițiile climatice ale anului 2015 – luna iunie, au fost aproape optime pentru desfășurarea procesului de fotosinteză.

MILICĂ C.I., 1982, arăta că temperaturile optime pentru o fotosinteză intensă sunt cuprinse între 20 0C și 370C, cu unele variații în funcție de specie.

Soiul martor, Olimp a prezentat în condițiile anului 2015 o fotosinteză ridicată (13,32 µmol CO2/m2/s), valori mai mari comparativ cu soiul martor au fost obținute la soiurile: Fortuna, Dacia, Amiral, Augustin, Euxin și Orizont.

Deoarece în cadrul speciei cais sunt numeroase soiuri, intensitatea procesului de fotosinteză are limite foarte largi. În condițiile solurilor nisipoase din sudul Olteniei, în cei doi ani de studiu fotosinteza a prezentat valori curinse între 4,89 și17,28 µmol CO2/m2/s, cu o valoare medie de 11,09 µmol CO2/m2/s.

După WILLIAMS, 1990, CITAT DE BACIU A., 2005, intensitatea procesului de fotosinteză la cais a fost în medie 12,71 µmol CO2/m2/s, iar după DE JONG, 1983, CITAT DE BACIU A., 2005, 0,60 nmol CO2/cm2/s.

La soiurile de cais luate în studiu  fotosinteza prezintă un maxim la orele prânzului după care prezintă o depresiune la orele amiezii urmată de obicei de un al doilea maxim care are o amplitudine mai mică. Uneori această depresiune a procesului poate ajunge la valori negative, situație în care frunzele plantelor elimină CO2 la lumină. Această depresiune apare aproximativ în jurul orei la care intensitatea luminii și cea a temperaturii au valori maxime(Figura 10. 6).

Fig 10.6 Variația diurnă a fotosintezei în frunzele de cais la soiurile luate în studiu în condițile anului 2015

Fig 10.6 Diurnal variation of photosynthesis in apricot leaves at varieties taken into study in year conditions 2015

Plantele pierd cantitatea cea mai mare de apă sub formă de vapori, prin procesul de transpirație. În condițiile climatice ale anului 2015 valorile transpirației la cais au fost cuprinse între 1,44 mmol H2O/m2/s la soiul Cristal și 4,25 mmol H2O/m2/s la soiul Orizont. Soiul martor Olimp a prezentat o valoare relativ redusă a transpirației (2,90 mmol H2O/m2/s).

Tabel 10. 3/Table 10.3

Variația diurnă a unor procese fiziologice în frunze la specia cais în perioada anilor 2015-2016 (valori medii)

Diurnal variation of some physiological processes in leaves to the apricot species in the period 2015-2016 (mean value)

În condițiile anului 2015, între cele două procese fiziologice a fost găsită o corelație dată de o curbă polinomială, cu un factor de corelație semnificativ (grafic 9. 7). Cu creșterea valorilor fotosintezei, cresc și valorile transpirației. Creșterea valorilor fotosintezei peste 13-14 µmol CO2/m2/s, conduce și la o scădere a valorilor transpirației.

Fig 10.7 – Corelația dintre fotosinteză și transpirație la specia cais în condițiile anului 2015, faza de creștere intensă a lăstarilor

Fig 10.7 Correlation between photosynthesis and transpiration at apricot species in year conditions 2015, the growth stage of shoots

Anul 2016 a fost un an mult mai călduros și cu puține precipitații, condiții care au influențat determinant cele două procese fiziologice ( tabelul 10.3). În ultima decadă a lunii iunie 2016 temperatura medie a aerului a crescut la 26,62 0C, cu maxime de 37,50C, fără precipitații pe o perioadă de peste 10 zile. Aceste condiții de stres atât termic cât și hidric au condus la instalarea fenomenului de secetă în zona solurilor nisipoase de la Dăbuleni.

Fotosinteza a prezentat valori cuprinse între 4,39 µmol CO2/m2/s la soiul Augustin și 12,28 µmol CO2/m2/s la soiul Orizont. Valorile sunt mult mai scăzute comparativ cu cele determinate în condițiile anului 2015( Tabelul 10. 3).

Cercetări efectuate în China pe un sol nisipos, la specia cais, au evidențiat că atunci când temperatura a depășit pragul de reglare fiziologică a frunzelor , clorofila a început să fie descompusă, rata netă fotosintetică (Pn) a scăzut în mod evident, și concentrația intracelulară de CO2 (Ci) a crescut, indicând faptul că scăderea fotosintezei a fost limitată de factorul temperatură (DU GD,  2011).

Felipe Gainza și colab., 2015, au confirmat că seceta este un factor abiotic major care limitează producția vegetală prin scăderea intensității procesului de fotosinteză.

Soiul martor Olimp a înregistrat o fotosinteză ridicată (10,85 µmol CO2/m2/s) comparativ cu celelalte soiuri. Valori mai mari au fost determinate la soiurile: Dacia, Goldrich, Harcot, Euxin și Orizont. De asemenea, lipsa apei din sol, umiditatea foarte scăzută a aerului (64,45% media), cât și creșterea temperaturii a influențat și procesul de transpirație al pomilor. Valorile au fost mult mai scăzute comparativ cu anul 2015, fiind cuprinse între 1,50 mmol H2O/m2/s la soiurile Histria și Cristal și 2,89% mmol H2O/m2/s la soiul Orizont.

Plantele cultivate își bazează rezistența la arșiță pe un coeficient de transpirație foarte ridicat, care le protejează de supraîncălzire (MILICĂ C. I, 1982).

Soiurile de cais luate în studiu au prezentat un coeficient de transpirație diferit în cei doi ani de studiu (tabelul 10. 3 ). În condițiile anului 2015 coeficientul de transpirație a fost cuprins între 117 la soiul Dacia și 303 la Ceres, comparativ cu anul 2016 când cel mai mic coeficient de transpirație a fost determinat la soiul martor Olimp(180), iar cel mai mare la soiul Ceres (303). Soiul Olimp cu toate că are în frunze o cantitate mare de apă, a prezentat în condiții de stres cel mai mic coeficient de transpirație, deci are un regim hidric economic. Soiurile care au prezentat un coeficient redus de transpirație au fost: Histria (221), Harcot (222), Dacia (220), Cristal (238). Aceste soiuri sunt mai rezistente la secetă comparativ cu soiurile: Auraș(400), Augustin(358), Euxin(272) și Ceres(289), care au prezentat cel mai mare coeficient de transpirație și sunt considerate risipitoare de apă.

Printre factorii de mediu care influențează dezvoltarea plantelor, disponibilitatea apei este cel mai important factor (ZHU, 2002), și în termen de tensiuni abiotici, seceta are impactul cel mai alarmant asupra agriculturii (REDDY . 2004). Stresul de apă este generat nu numai de lipsa de apă în sol, dar , de asemenea, printr – un deficit de presiune ridicată a vaporilor, care închide stomatele, chiar dacă solul este bine aprovizionat cu apă,  din cauza unei creșteri a ratei de transpirației. Ambele fenomene, lipsa apei și presiunea ridicată a vaporilor, au loc simultan în zonele cu climă aridă și semiaridă (REDDY 2004; CHAVES ,2009).

În condiții de secetă scade potențialul apei, fotosinteza și transpirația și   crește în mod semnificativ activitatea enzimelor cu activitate antioxidantă, care revine la valorile normale atunci când plantele sunt udate (SOFO A. 2005).

În condițiile anului 2016, între cele două procese fiziologice a fost găsită o corelație dată de o curbă polinomială, cu un factor de corelație semnificativ(r=0,81**) (figura 10. 8). În condiții de stres termic și hidric creșterea valorilor fotosintezei conduce și la o creștere a valorilor transpirației. Soiul martor Olimp cu toate că are o cantitate mai mare de apă în

frunze, a prezentat o transpirație relativ scăzută în condiții de stres, deci utilizează eficient apa prin procesul de transpirație.

Fig 10. 8- Corelația dintre fotosinteză și transpirație la specia cais în condițiile anului 2016, faza de creștere intensă a lăstarilor

Fig 10.8 Correlation between photosynthesis and transpiration at apricot species in year conditions 2016, the growth stage of shoots

BIGNAMI ȘI NATALI. 1992, CITAȚI DE BACIU A. 2005, de asemenea, au constatat că intensitatea procesului de transpirație crește proporțional cu cea a fotosintezei, ambele procese fiind dependente de intensitatea radiațiilor solare.

DETTORI, 1985, CITAT DE BACIU A. 2005, a precizat că intensitatea procesului de transpirație scade proporțional cu diminuarea conținutului în apă al solului. Scăderea umidității solului a determinat diminuarea conducțibilității stomatelor, ceea ce explică reducerea intensității transpirației.

ION NICOLAE, 2010 afirmă că intensitatea transpirației se află în relație directă cu deficitul hidric al aerului atmosferic. Prin scăderea gradului de saturație în vapori al aerului, crește deficitul hidric și respectiv intensitatea transpirației. În aerul saturat în vapori de apă , transpirația este foarte redusă sau chiar lipsește.Transpirația poate avea loc și într-un aer saturat cu vapori de apă, deoarece prin fenomenul transpirației, temperatura organelor vegetale este mai ridicată decât a aerului înconjorător.

În cei doi ani de studiu, solul a fost bine aprovizionat cu apă în anul 2015 (134,2 mm suma în luna iunie, din care 83,2 mm în decada a II-a și 31,6 mm în decada a III-a) față de anul 2016(53mm suma în luna iunie, din care în decada a III-a zero precipitații). Din datele prezentate în figura 10.9 se pot observa valorile mult mai scăzute ale transpirației la soiurile de cais studiate în condițiile de stres termohidric ale anului 2016 comparativ cu 2015, rezultate care confirmă datele din literatura de specialitate. Soiurile de cais care folosesc eficient apa prin transpirație, indiferent de condițiile de climă sunt: Histria, Cristal, Fortuna, Harcot, Amiral. Soiurile Auraș, Euxin, Ceres, Orizont au prezentat o transpirație intensă în cei doi ani de studiu.

Fig 10. 9- Influența anilor de studiu asupra transpitației la soiurile de cais luate în studiu/

Fig 10.9 Years influence study upon transpiration at apricot variety taken into study

Interacțiunea complexă a factorilor de mediu, care acționează simultan sau succesiv, determină o desfășurare neuniformă a proceselor de fotosinteză și transpirație în frunzele de cais la soiurile studiate. În zilele senine de vară fotosinteza crește în intensitate începând cu primele ore ale dimineții datorită creșterii intensității luminoase, a creșterii temperaturii și a deschiderii stomatelor. Fotosinteza se intensifică spre orele prânzului, se menține la un plafon ridicat în timpul amiezii, după care urmează o scădere treptată spre seară și încetează în cursul nopții (MILICĂ C. I., 1982).

În condițiile solurilor nisipoase de la Dăbuleni, la soiurile de cais studiate în condițiile anului 2015, fotosinteza a prezentat un maxim la ora 12, iar la orele amiezii au fost soiuri la care fotosinteza a continuat să crească, iar la altele a scăzut (figura 10.10 ). Soiurile la care fotosinteza a continuat să crească și după amiază cu toate că temperatura era în continuă creștere au fost: Goldrich, Harcot, Mamaia, Amiral, Histria și Euxin. La aceste soiuri de cais și transpirația foliară a fost în continuă creștere ( figura 10.10).

Fig 10. 10-Variația diurnă a fotosintezei în condițiile anului 2015/

Fig 10.10 Diurnal variation of photosynthesis in conditions the year 2015

Figura 10.11 -Variația diurnă a transpirației în condițiile anului 2015

Fig 10.11 Diurnal variation of transpiration in conditions the year 2015

Dinamica diurnă a transpirației urmează, în general, mersul zilnic al luminii și temperaturii, având un maxim imediat după amiază, când lumina este foarte puternică, iar temperatura este în creștere. Din datele prezentate în figura 10.11 se pot observa soiurile: Olimp(Martor), Auraș, Harcot,Orizont, Fortuna și Dacia la care transpirația crește foarte mult la prînz ( când și fotosinteza este mare) după care scade accentuat. Cu toate că au o transpirație intensă, o parte din aceste soiuri au un coeficient redus de transpirație la ora prânzului: Olimp(195), Dacia (163), Harcot (194), Histria (146). Comparativ cu aceste soiuri Augustin, Euxin, Amiral au prezentat un coeficient de transpirație cuprins între 268-307, deci sunt risipitoare de apă.

În condițiile de stres termic și hidric din anul 2016, creșterea temperaturii aerului la valori peste 35 0C și lipsa precipitațiilor, fotosinteza a prezentat valori mai mari la primele ore ale dimineții ( figura 10.12), iar transpirația a fost mult mai intensă dimineața și la amiază (figura 10.13).

Cu toate că au o transpirație intensă, o parte din aceste soiuri au un coeficient redus de transpirație la ora prânzului: Olimp(195), Dacia (163), Harcot (194), Histria (146). Comparativ cu aceste soiuri Augustin, Euxin, Amiral au prezentat un coeficient de transpirație cuprins între 268-307, deci sunt risipitoare de apă.

Fig 10. 12- Variația diurnă a fotosintezei în condițiile anului 2016

Fig 10.12 Diurnal variation of photosynthesis in conditions the year 2016

Fig 10. 13- Variația diurnă a transpirației în condițiile anului 2016

Fig 10.13 Diurnal variation of transpiration in conditions the year 2016

Intensitatea radiației fotosintetic active reprezintă alt factor limitativ al procesului de fotosinteză.

Scăderea intensității radiației fotosintetic active cu 20 %, 50% și 75% a fost corelată cu scăderea corespunzătoare a intensității fotosintezei (CAPPELLINI, 1992, CITAT DE BACIU A., 2005). Limitele variază în funcție de specie între 700 și 800 (µmol/m2/s) pentru cele mai multe specii pomicole (DE JONG, 1983, CITAT DE BACIU A., 2005).

În condițiile de pe solurile nisipoase de la Dăbuleni valorile radiației fotosintetic active pot ajunge și la 1850 µmol/m2/s, iar valorile fotosintezei cresc cu creșterea radiației fotosintetic active (figura 10.14). Corelația stabilită este dată de un factor de corelație semnificativ(r=0,58*).

Fig 10. 14- Corelația dintre radiația fotosintetic activă și fotosinteză la soiurile de cais luate în studiu în condițiile anului 2015(ora 12)

Fig 10.14 The correlation between photosynthetically active radiation and photosynthesis at apricot varieties taken into study in conditions of the year 2015 (twelve o’clock)

În condițiile de stres din 2016 a fost găsită o corelație între intensitatea radiației fotosintetic active și fotosinteză la ora 9 dimineața ( figura 10.14). Fotosinteza crește în intensitate cu creșterea radiației fotosintetic active până la valori de maxim 1000 µmol/m2/s. Creșterea radiației peste aceste valori a condus la scăderea valorilor fotosintezei la specia cais.

Fig 10. 15- Corelația dintre radiația fotosintetic activă și fotosinteză la soiurile de cais luate în studiu în condițiile anului 2016(ora 9)

Fig 10.15 The correlation between photosynthetically active radiation and photosynthesis at apricot varieties taken into study in conditions of the year 2015 (nine o’clock)

9.3 Rezultate privind procesele fiziologice la soiurile de cireș, vișin și

prun din câmpul experimental în perioada 2015-2016

Speciile pomicole cireș, vișin și prun sunt mai puțin pretențioase față de căldură comparativ cu piersicul și caisul, dar sunt pretențioase față de factorul apă, cele mai bune rezultate de producție fiind obținute în zonele în care cad 700-800mm precipitații anual. La cireș și vișin determinările indicilor fiziologici au fost efectuate în faza creșterii intense a lăstarilor ( ultima decadă a lunii mai). Evoluția temperaturii aerului și a precipitațiilor în cei doi ani de studiu este prezentată în graficul 10. 16.

Fig 10. 16- Evoluția temperaturii medii a aerului și a precipitațiilor în luna mai, în anii 2015-2016

Fig 10.16 Evolution the average temperature of the air and precipitation in may, during the years 2015-2016

Temperatura medie a aerului a fost în jurul valorii de 19,2 0C în anul 2015 și 20,32 0C în anul 2016, iar suma precipitațiilor a fost diferită, 52,4mm în luna mai 2015 și 104,4mm în anul 2016. Cu toate că cantitatea de precipitații a fost mai mică în 2015 comparativ cu 2016, cea mai mare parte a precipitațiilor au fost înregistate în decada a III- a a lunii mai, chiar în perioada efectuării determinărilor.

La cireș, procesul de fotosinteză s-a desfășurat normal în cei doi ani de studiu, temperatura aerului nu a depățit 30 0C, iar solul a fost bine aprovizionat în apă. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 9. 4.

Cele mai mari valori ale fotosintezei comparativ cu soiul martor rivan au fost obținute la soiurile Van(15 µmol CO2/m2/s) și Boambe de Cotnari(15,19 µmol CO2/m2/s). Aceste soiuri au prezentat și o transpirație mai intensă. Când solul este bine aprovizionat cu apă fotosinteza crește cu creșterea temperaturii, dar și transpirația se intensifică.

Rezultatele obținute pe solurile nisipoase la cireș confirmă o serie de cercetări prezentate în literatura de specialitate. După GUCCI, 1990, CITAT DE BACIU A., 2005, intensitatea fotosintezei nete la cireș a fost cuprinsă între 10,2 și 11,7 µmol CO2/m2/s, iar după WILLIAMS, 1990, CITAT DE BACIU A., 2005, intensitatea procesului de fotosinteză la cireș a fost de 11,20 µmol CO2/m2/s.

Tabel 10. 4/Table 10.4

Variația diurnă a unor procese fiziologice în frunze la speciile cireș, vișin și prun în perioada anilor 2015-2016 (valori medii)

Daily variation of some physiological processes in leaves to the sweet cherry, sour cherry, and plum species in the period 2015-2016 (mean value)

La vișin și prun rezultatele prezentate în tabelul 10.4 evidențiază valori mai mari ale fotosintezei și transpirației în anul 2015 comparativ cu anul 2016, când temperatura aerului a crescut la valori mai mari de 34 0C, iar precipitațiile au fost foarte scăzute.

La specia prun în condițiile climatice ale anului 2015 transpirația foliară scade la valori ale fotosintezei peste 13 µmol CO2/m2/s, iar în condițiile de stres termic și hidric din anul 2016 transpirația foliară crește cu creșterea fotosintezei. Cele două corelații au factori de corelație nesemnificativi (Figura 10.17 a și b).

a b

Fig. 10 .17 – Corelația dintre fotosinteză și transpirație la specia prun în condițiile anului 2015 și 2016, faza de creștere intensă a lăstarilor

Fig 10.17 Correlation between photosynthesis and transpiration at plum in year condition 2015 and 2016, the growth stage of shoots

Rezultatele obținute pe solurile nisipoase de la Dăbuleni, sunt în concordanță cu datele din literatura de specialitate. După GUCCI .1990, CITAT DE BACIU A. 2005, intensitatea fotosintezei la prun a fost cuprinsă între 13,6 µmol CO2/m2/s și 14,4 µmol CO2/m2/s, iar după WILLIAMS .1990, CITAT DE BACIU A., 2005, intensitatea procesului de fotosinteză la prun a fost în medie 13,87 µmol CO2/m2/s.

Cât privește mersul diurn al fotosintezei la cele trei specii, la majoritatea soiurilor studiate se atinge un maxim la ora 9 după care fotosinteza scade cu creșterea temperaturii și lipsei precipitațiilor (tabelul 10.5). În condițiile anului 2015 cu scăderea valorilor fotosintezei se intensifică transpirația foliară

Tabel 10. 5/Table 10.5

Variația diurnă a fotosintezei în condițiile anului 2015

Diurnal variation of photosynthesis in year condition 2015

Apa evaporată prin transpirație la soiurile care înregistrează valori ridicate la rata fotosintezei, este utilizată eficient comparativ cu soiurile care au prezentat asimilație redusă. și transpirație mare. Lipsa fructelor pe pom datorată înghețului din timpul iernii a redus rata asimilației datorită lipsei consumatorilor, asimilatele fiind utilizate în creșteri vegetative.

HOZA D. CITAT DE ION NICOLAE 2010, în urma obeservațiilor a arătat că dinamica diurnă a fotosintezei la prun a prezentat un maximum la ora 9 având valori de 20,25 µmol CO2/ m2/s, a scăzut la ora 13 până la 7,72 µmol CO2/ m2/s, iar la ora 17 a ajuns la valoarea de 6,14 µmol CO2/ m2. În corelație cu intensitatea radiației fotosintetic active, fotosinteza netă este mai mare la frunzele periferice și mai mică la cele din centrul coroanei.

GABRIELA BUSUIOC. 2010, afirmă că temperatura curpinsă între 30 0C și 40 0C, determină cele mai mari pierderi de apă prin transpirație. La aceste valori ale temperaturii, capacitatea aerului pentru vaporii de apă crește, ceea ce determină scăderea umidității relative a aerului și în consecință intensificarea procesului de transpirație.

12.2 Vigoarea de ansamblu a pomilor

12.2.1 Rezultatele experimentale care fac referire la elementele de vigoare de ansamblu la speciile cais, prun, cireș și vișin

Tabel 12.10

Sinteza rezultatelor experimentale referitoare la vigoarea pomilor la specia cais(CCDCPN DĂBULENI, 2015-2017)/Synthesis of experimental results regarding vigor tree at apricot species (CCDCPN DĂBULENI, 2015-2017)

INTERPRETARE

Măsurătorile biometrice ale pomilor la soiurile de cais sunt parametrii principali pentru aprecierea creșterii pomilor(Anica Durău, Raport Ccdcpn-Pomicultură).Din rezultatele de cercetare s-a constatat că există diferențe între soiuri.

Soiurile de cais Dacia și Auraș au avut diametrul trunchiului mai mare -10,83 cm respectiv 13,33 cm decât a soiurilor Goldrich-5,50 cm și Histria-5,67.

Înălțimea coroanei pomilor, deși a fost limitată an de an, ea a atins valori de până la 4,26 la soiul Auraș și 4,33 la soiul Ceres.Valorile ce le mai mici ale înălțimii pomilor au fost înregistrate la soiurile : Fortuna 2,70 m și 2,73 m la soiul Augustin.

Diametrul coroanei pomilor, indică măsura în care distanțele de plantare folosite corespund particularităților biologice ale soiurilor și necesitații de folosire efectivă a terenului.

În acest sens au fost efectuate măsurători anuale asupra șarpantelor și subșarpantelor tuturor pomilor, pe variante constatându-se următoarele.Distanța dintre rânduri (4m) și pe rând de 3(m) este sufficient de mare și permite efectuarea oricăror lucrări la sol și plantă. Din rezultatele de cercetare obținute s-a constatat cî ce mai mare valoare a diametrului coroanei s-a obținut la soiul Euxin -4,00 m, respectiv 2,00 m, iar cea mai mică valoare la soiul Goldrich 1,86 m respectiv 1,56 m.

Tabel 12.11

Sinteza rezultatelor experimentale referitoare la vigoarea pomilor la speciile pomicole din câmpul experimental (CCDCPN DĂBULENI, 2015-2017)/Synthesis of experimental results regarding vigor tree at plum species (CCDCPN DĂBULENI, 2015-2017)

La specia prun de pe solurile nisipoase în contextul schimbărior climatice s-au efectuat următoarele determinări : diametrul trunchiului, înălțimea pomului, diametrul coroanei pe rând și diametrul coroanei între rânduri.

Privind diametrul trunchiului cea mai mare valoare s-a obținut la soiul Carpatin de 5,11 iar cea mai mică valoare s-a obținut la soiul Tuleu Gras de 3,89.

Diametrul coroanei pomilor între rânduri are valori diferite în funcție de vigoarea soiului, de creșteri anuale din perioada de vegetație și de condițiile climatice.

Din cerectările efectuate privind diametrul coroanei pomilor între rânduri, cea mai mare valoare s-a obținut la soiul Minerva (2,65), iar cea mai mică valoare s-a obținut la soiul Carpatin (2,23). Diametrul coroanei pomilor pe rând are valori cuprinse între 2,02 m la soiul Stanley și 1,93 m. Înălțimea pomilor are valori cuprinse între 3,10 la soiul Minerva și 2,31 la soiul Carpatin.

Privind comportarea unor soiuri de vișin pe solurile nisipoase în contextul schimbărior climatice s-au efectuat determinări privind diametrul trunchiului, înălțimea pomului, diametrul coroanei pe rând și dimetrul coroanei între rânduri.

În ceea ce privește diametrul trunchiului cea mai mare valoare s-a obținut la soiul Țarina de 6,02 iar cea mai mică valoare s-a obținut la soiul Meteor de 4,98.

Diametrul coroanei pomilor între rânduri are valori diferite în funcție de vigoarea soiului, de creșteri anuale din perioada de vegetație și de condițiile climatice.

Din rezultataele de cercetare cea mai mare valoare s-a obținut la soiul Ilva , (2,51), iar cea mai mică valoare s-a obținut la soiul Nana (1,79).Diametrul coroanel pomilor pe rând are valori cuprinse între 1,56 m la soiul Meteor și 2,01 m.

Înălțimea pomilor are valori cuprinse între 2,21 la soiul Ilva și 1,87 la soiul Țarina.

Privind comportarea unor soiuri de cireș pe solurile nisipoase, s-au efectuat următoarele determinări: diametrul trunchiului, înălțimea pomului, diametrul coroanei pe rând și dimetrul coroanei între rânduri.

În ceea ce privește diametrul trunchiului cea mai mare valoare s-a obținut la soiul Rivan de 7,01 iar cea mai mică valoare s-a obținut la soiul Boambe de Cotnari de 4,20.

Diametrul coroanei pomilor între rânduri are valori diferite în funcție de vigoarea soiului, de creșteri anuale din perioada de vegetație și de condițiile climatice.

Din rezultataele de cercetare cea mai mare valoare s-a obținut la soiul Kordia , (2,40), iar cea mai mică valoare s-a obținut la soiul Rivan (1,70). Diametrul coroanei pomilor pe rând are valori cuprinse între 2,25 m la soiul Kordia respectiv 1,80 m.

Înălțimea pomilor are valori cuprinse între 2,20 la soiul Rivan și 1,95 la soiul Kordia

12.3 Rezultate experimentale privind măsurarea suprafețelor frunzelor la speciile pomicole studiate

Tabel 12.13

Sinteza rezultatelor experimentale referitoare la suprafața foliară a frunzelor la soiurile studiate din câmpul experimental – valori medii (CCDCPN-Dăbuleni, 2015-2016)/Synthesis of experimental results regarding foliar leaf area at apricot varieties from experience – average values (CCDCPN DĂBULENI, 2015- 2016)

Corelatii

Numărul de frunze pe pom este și el un element foarte important. Deși prin tăierile efectuate primăvara, odată cu reducerea volumului de ramuri se reduce și numărul de frunze posibil apărute, totuși suprafața foliară este un element important în metabolismul pomilor.

Factorii defoliatori, biotici și abiotici pot influența în mod decisiv producția și calitatea recoltei, de aceea cunoașterea în detaliu a numărului de frunze este deosebitde importantă în stabilirea economiei întregii plante pomicole.

Astfel soiul martor Olimp prezintă un număr mediu de frunze mai ridicat față de celelalte soiuri ,iar soiul Augustin înregistrează o suprafață foliară redusă, și un număr mediu de frunze destul de scăzut .

tabel

Referitor la rolul frunzelor, Southwick and Weecka ( citați de Curteanu, 1980), semnalează că, cu cât numărul frunzelor de pe ramura de rod este mai ridicat cu atât diametrul mugurilor florali și numărul florilor din inflorescență este mai mare.

Soiul Tuleu Gras prezintă un număr mediu de frunze mai ridicat față de soiul martor, iar soiul Carpatin înregistrează o suprafață foliară redusă.

Formarea frunzelor este determinată de expresia genelor specifice (KNOTED, citat de BURZO et al., 1999). Numărul de frunze, suprafața acestora și poziția lor pe plantă influențează indicele suprafeței foliare.

La o plantă ipotetică, cu frunzele orizontale, valoarea acestui indice este egală cu 1. Un indice al suprafeței foliare de trei asigură recepția a 90-95% din radiațiile solare (HAY și WALKER, citați de BURZO et al., 1999).

Pornirea în vegetație a speciilor pomicole are loc primăvara numai după atingerea unui anumit prag de temperatură numit „ prag biologic sau „ zero biologic‖. Pragul biologic este caracteristic pentru fiecare specie sau grup de specii. De exemplu, pentru arbuștii fructiferi aceasta este de 4-5 oC, iar la pomii fructiferi este de 6-8 oC. (GHENA ET AL., 2004; ISTRATI, 2007, ROMAN ȘI ROPAN, 2008).

Pentru parcurgerea fenofazelor caracteristice, speciile pomicole au nevoie de o anumită sumă de grade de temperatură activă (bilanț temic, activ). Bilanțul termic activ se obține prin însumarea temperaturilor zilnice care depășesc pragul biologic zero.

În practica pomicolă se folosește mai frecvent bilanțul termic global, care se calculează prin însumarea temperaturilor medii zilnice din momentul declanșării perioadei de vegetație, până toamna când se încheie ciclul de vegetație.

CAPITOLUL 12

Influența temperaturilor de pe solurile nisipoase la pornirea pomilor în vegetație în funcție de pragul biologic

Tabel 13.1

Bilanțul termic activ, global și util al temperaturii din aer la soiurile de cais studiate(prag biologic- 6)

Thermal balance active and useful global air temperature at apricot cultivars studied (threshold biologic- 6)

Bilanțul temic global al temperaturii aerului este un indicator important atât ca valoare absolută cât și ca valori parțiale la care are loc declanșarea principalelor fenofaze.

Bilanțul termic global reprezintă minimum de temperatură fără de care speciile pomicole nu pot fi cultivate într-o anumită zonă. (Ghena et al., 2004; Istrati, 2007, Roman și Ropan, 2000)

Tabel 13.2

Bilanțul termic activ, global și util al temperaturii din aer la soiurile de prun studiate (prag biologic- 7)

Thermal balance active and useful global air temperature at plum varieties studied (threshold biologic- 7)

Tabel 13.3

Bilanțul termic activ, global și util al temperaturii din aer la soiurile de cireș studiate (prag biologic- 9)

Thermal balance active and useful global air temperature at sweet cherry varieties studied (threshold biologic- 9)

Tabel 13.4

Bilanțul termic activ, global și util al temperaturii din aer la soiurile de vișin studiate (prag biologic- 8)

Thermal balance active and useful global air temperature at sur cherry varieties studied (threshold biologic- 8)

13.2 Rezultate referitoare la calitatea nutrițională a fructelor de cais

obținute pe solurile nisipoase în anul 2014

La cais au fost luate în studiu soiurile: Auraș, Cristal, Goldriș, Harcot și Dacia. Rezultatele obținute cu privire la calitatea fructelor sunt prezentate în tabelul 9. Substanța uscată totală a fost cuprinsă între 10,70% la soiul Auraș și 21,50% la soiul Dacia cu o medie de 14,34%.

Cu acumularea substanței uscate totale în fructe scade cantitatea de apă, care a fost în medie de 85,66%. Literatura de specialitate arată pentru caise un conținut de apă mediu de 81%. În condițiile climatice ale anului 2013, în perioada maturării fructelor de cais au fost înregistrate precipitații abundente (105mm în luna iunie) care au influențat conținutul fructelor în diferitele componente biochimice.

Substanța uscată solubilă a fost cuprinsă între 10,40% la soiul Auraș și 16,00%la soiul Dacia, cu o medie de 12,46%. Aciditatea fructelor de cais a fost în medie 1,62 g acid malic la 100g substanță proaspătă.

Literatura de specialitate prevede o medie de 1%. În anii cu temperaturi medii sub media multianuală și cu precipitații în perioada maturării, în fructe se acumulează o cantitate mai mare de acizi organici.

Biosinteza acizilor organici este strâns legată de procesul de respirație celulară, care se desfășoară concomitent cu fotosinteza. Aceste două procese duc la variații ale conținutului de bioxid de carbon, ceea ce are o influență directă asupra conținutului de produși carboxilici.

La lumină, CO2 degajat din respirație este folosit în fotosinteză de către produsele horticole verzi și ca urmare, biosinteza acizilor se produce mai lent. La întuneric crește în țesuturi presiunea parțială a CO2 și ca urmare, parte din acesta este convertit în acizi (malic, citric, izocitric). Soiul Auraș, care este un soi foarte timpuriu, a prezentat cea mai mare aciditate în fructe.

Glucidele sunt o componentă de bază a fructelor de cais, conținutul fiind cuprins între 8,63 % la soiul Auraș și 13,28 % la soiul Dacia, cu o medie a soiurilor de 10,33 %, iar literatura de specialitate arată o medie de 10,1%. Rezultatele obținute evidențiază faptul, că prin aplicarea corectă a tehnologiei de cultură la pomii fructiferi și asigurarea elementului apă prin irigare când precipitațiile lipsesc, se pot obține producții performante și de calitate. Conținutul de vitamina C din fructe a depășit media de 9mg din literatura de specialitate, fiind cuprins între 8,80 mg la soiul Cristal și 13,20 mg la soiurile Goldrich și Harcot, cu o medie de 11,09 mg.

Tabel 13.4/Table

Influența soiului asupra compoziției biochimice a fructelor de cais în anul 2014

Variety influence upon biochemical composition of apricot fruits in the year 2014

Rezultatele obținute privind dimensiunile fructelor de cais scot în evidență buna comportare a soiurilor studiate din punct de vedere productiv și calitativ (tabelul 10). Fructele cu cele mai mari dimensiuni au fost la soiul Goldriș (98g greutate, 5,70 cm diametru și 6 cm înălțime).

Fig 4. –Determinarea acidității fructelor prin metoda titrimetrică

Fig . Determination of acidity fruit by titrimetric method

Fig 1 – Determinarea substanței uscate totale Fig 2- Refractometru folosit pentru

din fructe, folosind o etuvă cu termoreglare/ determinarea substanței uscate solubile Fig Determination of total dry fruit, din fructe/Refractometer used for

using an oven with termoreglation determination dry substance from fruits

Fig 3. -Determinarea vitaminei C Fig 4 Cântărirea probelor cu ajutorul

din fructe balanței electronice/ Fig Determination of vitamin C Fig Weighing the evidebnce with the help

in fruit of electronic balance in fruit

Tabel 13.5/Table

Influența soiului asupra însușirilor fizice ale fructelor de cais în anul 2014

Variety influence upon physical skill of apricot fruits in the year 2014

13.2.1 Calitatea nutrițională a fructelor de cais obținute pe solurile nisipoase în anul 2014

La cais au fost luate în studiu soiurile: Olimp, Dacia, Harcot, Goldrich, Cristal, Ceres, Auraș, Histria și Fortuna.

Rezultatele obținute cu privire la calitatea fructelor sunt prezentate în tabelul 9. Substanța uscată totală a fost cuprinsă între 12,11% la soiul Olimp și 19,66% la soiul Cristal cu o medie de 13,96%. Cu acumularea substanței uscate totale în fructe scade cantitatea de apă, care a fost în medie de 86,04%.

Literatura de specialitate arată pentru caise un conținut de apă mediu de 81%. În condițiile climatice ale anului 2014, în perioada creșterii și maturării fructelor au fost înregistrate precipitații abundente care au influențat conținutul fructelor în diferitele componente biochimice.

Substanța uscată solubilă a fost cuprinsă între 10,7% la soiul Olimp și 16,00% la soiul Cristal cu o medie de 12,9%. Aciditatea fructelor de cais a fost în medie 2,00 g acid malic la 100g substanță proaspătă.

Literatura de specialitate prevede o medie de 1%. În anii cu temperaturi medii sub media multianuală și cu precipitații în perioada maturării, în fructe se acumulează o cantitate mai mare de acizi organici. Biosinteza acizilor organici este strâns legată de procesul de respirație celulară, care se desfășoară concomitent cu fotosinteza. Aceste două procese duc la variații ale conținutului de bioxid de carbon, ceea ce are o influență directă asupra conținutului de produși carboxilici.

La lumină, CO2 degajat din respirație este folosit în fotosinteză de către produsele horticole verzi și ca urmare, biosinteza acizilor se produce mai lent. La întuneric crește în țesuturi presiunea parțială a CO2 și ca urmare, parte din acesta este convertit în acizi (malic, citric, izocitric).

Soiurile cu cea mai mare aciditate au fost: Cristal (2,30g), Ceres (2,05g), Auraș (2,18g) și Histria (2,30g). Glucidele sunt o componentă de bază a fructelor de cais, conținutul fiind cuprins între 8,88% la soiul la soiul Cristal, cu o medie a soiurilor de 10,72%, iar literatura de specialitate arată o medie de10,1%. Conținutul de vitamina C a fost cuprins între 4,40 mg la soiul Aurașși 9,68 mg la soiurile Olimp și Histria, cu o medie de 7,53 mg.

Tabel 13.6/Table 13.6

Influența soiului asupra compoziției biochimice a fructelor de cais în anul 2015

Variety influence upon biochemical composition of apricot fruits in the year 2015

Concluzii si recomandari

Temperaturile negative din iernile anilor 2012-2015 au influențat semnificativ plantațiile pomicole de pe solurile nisipoase , iar  teoria  cărților de specialitate   privind rezistența la temperaturi  extreme pentru unele specii pomicole poate fi contrazisă.

Din cercetările efectuate în cadrul unității noastre de-alungul timpului a rezultat faptul că  riscul pentru degerarea lemnului multianual (temperaturi mai mici de -24o C) survin odată la 15-19 ani, darsituația în ultimii ani s-a schimbat, aceste fenomene extreme repetându-se din ce în ce mai des, iar riscul pentru lemnul anual a scăzut la 1 din 5 ani iar pentru lemnul multianual la 1 din 12 ani.

Scăderea bruscă a temperaturii în lunile ianuarie și februarie, sub limita de îngheț a pomilor numai sunt considerate accidente climatice, fiind consecința schimbărilor climatice din ultimii 10-15 ani.

BIBLIOGRAFIE

ABRAHMA, M.G. and M.J. SAVAGE, 2008, Comparison of estimates of daily solar radiation from air temperatue range for application in crop simulation, Agr. Forest Meteorol., 148, 401–416.

ANCONELLI S. G.ANTOLINI O.FACINI, T.GEORGIADIS, V.MERLETTO M.NARDINO, U.PALARA, A.PASQUALI, A.PRATIZZOLI, W. REGGITORI G. ROSSI F. SELLINI A. LINONI F, 2004: Previsione e difesa dalle gelatetardive – Risultati finali del progetto DISGELO. CRPV Diegaro di Cesena (FO). Notiziario tecnico N. 70. ISSN 1125-7342. 64 pp.

BACIU. A.A.,2005. Pomicultură generală. Editura Universitaria Craiova; 231-236.

BANIȚĂ P., A.DORNEANU, I.NEGRESCU, C.SPIRESCU CHIRIACHIȚA CONSTANTINESCU, V.TOMA, D.GHEORGHE, O.CIORÂIA, G. MĂRINICĂ, A. TUDOR, D .DASCĂLU, D. MITU, ALISA MĂRINICĂ, VIORICA MĂCĂRĂU, ȘȚ. MĂCĂRĂU, E.VLĂDOIANU, D.TRUICĂ, FETOIU ADRIANA, A. LAZĂR, D. HĂLĂLĂU, C. GLĂVAN, D. GÎRD, D.ȘTEFĂNESCU 1981, ,Cultura plantelor pe nisipuri’’, 1981, Editura Scrisul Românesc, CRAIOVA 14-21.

BURZO, I., S. TOMA, C. CRĂCIUN, VIORICA VOICAN, AURELIA DOBRESCU și ELENA DELIAN, 1999, Fiziologia plantelor de cultură, Ed. Știința, Chișinău, I, 322- 363.

BURZO I., 2014, Modificările climatice și efectele asupra pantelor horticole, Editura Sitech, Craiova, 21-26.

CHALLINOR, A.J., T.R. WHEELAR, P.Q. CRAUFURD, C.A.T. FERO and D.B. STEPHENSON, 2007, Adapttion of crops to climate change through genotypic responces to mean and extreme temperatures, Agr. Ecosys. Environ., 119, 190–204.

CHALLINOR, A.J., T.R. WHEELAR, P.Q. CRAUFURD and J.M. SLINGO, 2005, Simulation of the impact of hight temperature stress on annual crop yields, Agr. Forest Meteorol, 135, 180–189.

Chaves M.M., J. Flexas, C. Pinheiro, 2009. Photosynthesis under drought and salt stress: Regulation mechanisms from whole plant to cell. Annals of Botany 103:551-560

CHITU, E., M.BUTAC, S.ANCUAND, V.CHIȚU V,2004.Effect so flow temperature sin 2004 on the buds viability of stone fruit species grownin Maracineniarea.Annal sof the University Of Craiova.Vol.IX(XLV),ISSN1435-1275:115-122.

CHIȚU E.,D.SUMEDREA, CR..PĂLTINEANU ,2008. Phenological and climatic simulation oflate frost damage in plum or chardunder the condition sof climate changes foreseen for Romania. Acta Horticulturae(ISHS)803:139-146.

CHMIELEWSKI, C. M. , RÖTZER, T., 2001. Response of tree phenology to climate change across Europe. Agric. For. Meteo., 108: 101-112.

CHMIELEWSKI F.M., A.MULLER, W.KUCHLER,2005. Possible impacts of climate change on naturalvegetation in Saxony (Germany). Int. J. Biometeorol. 50: 96-104.

CHMIELEWSKI F-M, T.RÖTZER 2002. Annual and spatial variability of the beginning of growing season in Europe in relation to air temperature changes. Clim. Res. 19(1), 257-264.

CHMIELEWSKI F-M, A.MÜLLER, E. BRUNS 2004. Climate changes and trends in phenology offruit trees and field crop in Germany, 1961-2000, Agricultural and Forest Meteorology 121(1-2), 69-78.

CROITORU MIHAELA, DIACONU AURELIA, DIMA MILICA, 2016, Researchs regarding the influence of climate change on the quality of potato tubers in the conditions of sandy sois of southern Oltenia, Journal of Hoticulture, Forestry and Biotechnology, Vol. 20 (1), pag.27-34.

Curteanu, V., 1980, Utilizarea substanțelor retardante de creștere, în livezile intensive și superintensive de meri, pentru reducerea creșterilor vegetative, fovorizarea inducției florale și rodirea susținută, Teză de doctorat.

COCIU V, I.BOTU, N.MINOIU, I.PASC, I.MODORAN 1997 Prunul Editura Conphys, 166-172.

DEFILA, C. ,B. CLOT, 2001. Phytophenolgical trends in Switzerland. Int. J. Biometeorol., 45: 203- 207.

DU GD, LÜ DG, ZHAO L, WANG SS , CAI Q ., 2011, Effects of high temperature on leaf photosynthetic characteristics and photosystem II photochemical activity of kernel-used apricot, Ying Yong Sheng Tai Xue Bao. 2011 Mar;22(3):701-6

FALLOON, P. and R. BETTS, 2009, Climate impact in European agriculture and water management in the context af adaptation and mitigation–The importance of an integrated approach, Sci. Total Environ., In Press.

Felipe Gainza, Ismael Opazo, Verónica Guajardo, Pablo Meza, Mauricio Ortiz, Jorge Pinochet,Carlos Muñoz , 2015, Rootstock breeding in Prunus species: Ongoing efforts and new challenges , Chilean J. Agric. Res. vol.75  supl.1 Chillán ago. 2015, p.6-

FLOREA N., I. MUNTEANU, C. RAPAPORT,C. CHIȚU, M. OPRIȘ M 1968 – Geografia solurilor României., Editura Științifică București .

FLORIN STĂNICĂ, N. BRANIȘTE, 2011 Ghid pentru Pomicultori, Editura Ceres București, 48, 61.

GABRIELA BUSUIOC, D. RĂDUȚOIU., 2010 –Botanica și fiziologia plantelor, Editura Sitech Craiova 142-1143;153; 162-163

GAZANFER S. 1995 Guidelines for facilitating acces to risk management markets throught the simulation of local and regional exchanges. 23-27.

GUNTA K., DANUTA R., AGRITA B., EUGENIJA B., 2009. Influence of climate change on phonological phases in Latvia and Lithuania.Climate Research. Vol. 39: 209–219

GHENA, N., N. BRANIȘTE and F. STĂNICĂ, 2004, Pomicultură generală, Ed. Matrix Rom, București, 97-101.

GUY, C., F. KAPLAN , J. KOPKA , J. SELBIG and D.K. HINCHA, 2008, Metabolomics of temperature stress, Physiol. Plant, 132:2, 220-35.

IMIN, N., T. KERIM, B.G. ROLFE and J.J. WEINMAN, 2004, Effect of early cold stress on the maturation of rice anthers, Proteoms, Proceedings of the AEPS Meeting, 4, 1873–1882.

IOAN B, ELENA DELIAN, AURELIA DOBRESCU, VIORICA DOICAN, LILIANA BĂDULESCU, 2004- Fiziologia plantelor de cultură Vol I- Procesele fiziologice din plantele de cultură. Editura Ceres București. 213-219; 140-143; 149-150.

I. NICOLAE .2008- Fiziologia plantelor Editura Sitech Craiova, 140-144

ION N. 2010- Fiziologia plantelor horticole Editura Sitech Craiova 2010. 94, 37-38.

IPCC, 2007. Summary for policymakers. In: climate change 2007: the physical science basis. Contribution of working group I to the fourth assessment report of the intergovernmental panel on climate change [Solomon, S., D. Qin, M. Manning, Z. Chen, M. Marquis, K.B. Averyt, M. Tignor and H.L. Miller (eds.)]. Cambridge university press, Cambridge, United Kingdom and New York, NY, USA.

ISTRATE, M., 2007, Pomicultură generală, Ed. Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași, 10-134.

LOBELL, D.B., 2007, Changes in diurnal temperature range and national cereal yields, Agr. Forest Meteorol., 145, 229–238

LEGAVE, J.M. AND CLAUZEL, G., 2006. Long-term evolution of flowering time in apricot cultivars grown in southern France: which future impacts of global warming?Acta Horticulturae,717:47-50.

LEGAVE, J.M., FARRERA, I., ALMÉRAS, T. AND CALLEJA, M., 2008. Selecting models of apple flowering time and understanding how global warming has had an impact on this trait. Journal of Horticultural Science & Biotechnology, 83: 76-84.

MARIA MONICA GHIOCA, 2008, Evaluarea fizică a impactului climatic asupra extremelor hidrologice, teză de doctorat, Universitatea din București, Facultatea de Fizică

MAXIM I., 1966, Nisipurile Olteniei din stânga Jiului și valorificarea lor. Buletinul Șt. Institutul Agronomic Craiova, Vol. VII.

MENZEL, A., 2002. Phenology, its importance to the global change community. Clim. Change, 54: 379-385.

MENZEL, A., FABIAN, P., 1999. Growing season extended in Europe. Nature, 397: 659.

MENZEL, A., JAKOBI, G., AHAS, R. , SCHEIFINGER, H., 2003. Variations of the climatological growing season (1951-2000) in Germany compared with other countries. Int. J. Climat., 23: 783- 812.

MIHAELA CROITORU, V. TOMA ,D. GHEORGHE, I. RĂȚOI, 2009- Condiții naturale în zonele cu soluri nisipoase ; 50 de ani de Cercetare-Dezvoltare la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru cultura plantelor pe nisipuri Dăbuleni, Editura Sitech Craiova 26-27.

MIHAI I. 2009 Pomicultură generală- Universitatea de științe agricole și medicină veterinară „Ion Ionescu de la brad” Iași

Milică C. I., Dorobanțu N., Polixenia Nedelcu, Baia V., suciu t., Florica Popescu, Viorica Teșiu, Ioana Molea, 1982, Fiziologia vegetală, Editura Didactică și Pedagogică, bucurești, pag.133-185.

MITREA RODI and TUDOSIE ROXANA ELENA, 2011, The behavior of some varieties of apple tree to the attack of pathogens Venturia Inaequalis (Cke.) Wint. and Podosphera Leucotricha (Ell. Et Everh.) Salm, XVI ( LII ).

NICOLESCU M., M GHEORGHE, R. MOCANU ,M. PARASCHIVU, M. DOBRE M.SUSUINSKI ,ȘT. PAVEL ,G. PĂUNESCU , E PETRESCU ,C. ROȘCULETE, N.VILĂU N, CONSTANTINESCU E.GHEORGHE D, DUMITRU M, SIMOTA C, VRÂNCEANU NICOLETA, GAMENȚ EUGENIA,D. MOTELICĂ 2008, ,,Particularități ale sistemului de agricultură durabilă din Oltenia”. Ed. Sitech, Craiova; 67-70

OANCEA, C., RĂUȚĂ, C.,TRANDAFIRESCU, T., GROZA, M., CONSTANTINESCU MARIA(1972), Studii și cercetări privind cunoașterea solurilor nisipoase din Sistemul de Irigații Sadova-Corabia, An. Inst. St. Cerc. Pedol., Vol. XXXIX (1971), București, 527-552

OBREJANU GR.,T. TRANDAFIRESCU 1972, Valorificarea nisipurilor și solurilor nisipoase din România, Ed. Ceres, București.

O‘NEAL, M.R., M.A. NEARING, R.C. VINING, JANE SOUTHWORTH and REBECCA PFEIFER, 2005, Climate change impacts on soil erosion in Midwest United States with changes in crop management, Catena, 61, 165–184.

PARICHI M., 1988, Delimitarea și caracterizarea nisipurilor din luncile râurilor și a altor nisipuri neproductive, stabilirea cerințelor ameliorative pentru introducerea lor în circuitul agricol, Raport parțial ICPA București, nr.D 29 (a,b,c).

PARICHI M 1982, Cercetări integrate privind evoluția teritoriilor cu soluri nisipoase amenajate, Raport de cercetare ICPA București, .6.

POP L., I. MATEI, I. CHICHEA., 1977, Agrofitotehnia pe solurile nisipoase, Editura Ceres, București.27-35

Raport de experimentare- Documentare și analiză privind impactul schimbărilor climatice asupra plantațiilor pomicole din România. Formularea și verificarea de ipoteze și teorii noi privind măsurile tehnologice de limitare a efectelor negative ale stresului climatic prezent și prognozat și metodele de monitorizare a impactului nefavorabil. Realizare model experimental (decembrie 2011)

RĂȚOI I., AURELIA DIACONU, V. TOMA MIHAELA CROITORU, ELENA CIUCIUC, I. DRĂGHICI, RETA DRĂGHICI, MARIETA PLOAE, MILICA DIMA, ANICA DURĂU, 2014, Oferta de produse agricole primare pe solurile nisipoase din România în perspectiva anilor 2015-2025, Editura SITECH, Craiova

REDDY, A.R., K.V. CHAITANYA, AND M. VIVEKANANDAN. 2004. Drought-induced responses of photosynthesis and antioxidant metabolism in higher plants. Journal of Plant Physiology 161:1189-1202.

ROBESON, S. M., 2002. Increasing growing-season lenght in Illinois during the 20 th century. Clim. Change, 52: 219-238.

ROSENZWEIG CYNTHIA and F.N. TUBIELLO, 1996, Effects of changes in minimum and maximum temperature on wheat yields in the central US A simulation study. Agr. Forest Meteorol., 80:2-4, 215-230.

ROMAN IOANA and G. ROPAN, 2008, Pomicultură generală, Ed. AcademicPres, Cluj- Napoca 67-81.

SCHEIFINGER, H., MENZEL, A., KOCH, E. , PETER, C., 2003. Trends of spring frost events and phenological dates in Central Europe. Theor. Appl. Climatol., 74: 41-51.

SERGIU B., G. GRĂDINARIU. Cireșul 2000, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași)

SPARKS, T. H. , MENZEL, A., 2002. Observed changes in seasons: an overview. Int. J. Climat., 22 (14): 1715-1726.

SUNLEY, R.J., ATKINSON, C.J. AND JONES, H.G., 2006. Chill unit models and recent changes inthe occurrence of winter chill and spring frost in the United Kingdom. Journal of Horticultural. Science & Biotechnology, 81: 949-958

SOFO A., A.C. TUZIO, B. DICHIO, C. XILOYANNIS. 2005. Influence of water deficit and rewatering on the components of the ascorbate-glutathione cycle in four interspecific Prunus hybrids. Plant Science 169:403-412

THAKUR,P., S. KUMAR, J.A. MALIK, J.D. BERGER and H. NAYYAR, 2010, Cold stress effects on reproductive development in grain crops: An overview, Environ. Exp. Bot., 67:3, 429-443.

Tudor Al., Comportarea la ger a unor specii și soiuri de sâmburoase cultivate pe nisipuri, în condițiile iernii 1984-1985 și măsurile de refacere a pomilor 1989. Lucrări științifice vol. VII București, pag. 347-355.

Tudor Al., Comportarea unor soiuri de vișin pe nisipurile irigate. Lucrări științifice vol. VII București, pag. 325-331.

TUFESCU V., 1966, Modelarea naturală a reliefului și eroziunea accelerată. Editura Academiei RSR, București

United Nations Committee 2003 on Economic, Social and Cultural Rights, 2003; IPCC, 2007).

ZAVALLONI, C, ANDRESEN, J.A., WINKLER, J.A., FLORE, J.A., BLACK, J.R. AND BEEDY, T.L., 2006. The pileus project: climate impacts on sour cherry production in the great lakes region in past and projected future time frames. Acta Horticulturae, 707: 101-108 *** Agricultura U.E. – Asumarea provocării schimbărilor climatice, 2008.

Zhu J-K. 2002. Salt and drought stress signal transduction in plants. Annual Review of Plant Biology 53:247-273.

Vătămanu V., 2013, Formarea și evoluția mugurilor la speciile pomicole, Revista Agrimedia, 15.05.2013

VELICAN V., E.RĂDULESCU, I.BRETAN ,M.BERINDEI ,H. SLUSANSCHI , CONSTANTINESCU ECATERINA, 1969, Cartoful, Ed. Agro-Silvică, București

WALTHER, G.-R., POST, E., CONVEY, P., MENZEL, A., PARMESAN, C., BEEBEE, T. J. C., FROMENTIN, J.- M., HOEGH GULDBERG, O. , BAIRELEIN, F., 2002. Ecological response to recent climate change. Nature, 416: 389-395.

http://zahariaconst.sunphoto.ro/Cultura_caisului ultima accesare 02.01.2015

http://www.proiecte.ro/agronomie/originea-importanta-aria-de-raspandire-particularitati-biologice-si-ecologice-la-cultura-de-visin-28010 ultima accesare 15.11.2014

http://www.agropataki.ro/informatii-utile/descrierea-culturilor-pomicole/cultura-visinului/show/all ultima accesare 04.05.2016

http://agraris.ro/vegetal/cultura-prunului-in-lume ultima accesare 02.03.2016

http://sfaturipomicole.tripod.com/id6.html ultima accesare 08.04.2015

http://www.scrigroup.com/casa-masina/pomicultura/Prunul-Cultura-prunului-Lucrar52959.php ultima accesare 07.02.2015

http://www.agrofm.ro/glosar/prun-prunus-domestica/ ultima accesare 12.01.2015

http://www.analitic.watt.ro/aparate-laborator/Aparat-analiza-fotosinteza/aparat-portabil-pentru-determinarea-fotosintezei-/522/57 ultima accesare 14.08.2015

http://www.labshop.ro/home/480-refractometre-de-mana-determinarea-concentratiei.html ultima accesare 15.05.2015

http://www.statiuneabaneasa.ro/plante/boli.php?id=47 ultima accesare 03.03.2015

http://www.icdp.ro/proiectader/ADER%201.1.8.%20Raport%20in%20extenso%20Faza%20I.pdf, ultima accesare 26.06.2016

http://www.specmeters.com/plant-health/microscopes/ipm-scopes-digital/ipm-scope/,ultima accesare 29.06.2016

https://zahariaconst.sunphoto.ro/Cultura_caisului) ultima accesare 03.04.2016

http://www.vitadeviealtoita.ro/produs/prun-soiul-carpatin/ultima accesare 14.05.2016

8(http://pepinierele-roman.ro/pomi-fructiferi/visin/tarina/ ultima accesare 20.05.2016

https://www.pestre.ro/pomi-fructiferi-visin-meteor_974 ultima accesare 20.05.2016

http://www.cercetarepomicola-constanta.ro/Fortuna.htm ultima accesare 18.06.2016

http://www.cercetare pomicola-constanta.ro/Orizont.htm ultima accesare18.06.2016

http://www.cercetarepomicola-constanta.ro/Histria.htm ultima accesare 18.06.2016

http://www.chtm.ro/cais/cais-ceres ultima accesare 23.06.2016

http://www.chtm.ro/cais/cais-auras ultima accesare 23.06.2016

http:/www.statiuneabaneasa.ro/soiuri/index.php?id-soi=37 ultima accesare 23.06.2016

http://www.pepinieracornesti.ro/cais/cais-litoral ultima accesare 24.07.2016

http://www.cercetarepomicola-constanta.ro/Soiuri Cais.htm ultima accesare 01.07.2016

http://www.cercetarepomicola-constanta.ro/Euxin.htm ultima accesare 01.07.2016

http://www.pomifructiferibt.ro/cires.html ultima accesare 02.08.2016

Lista de acronime și abrevieri

ROG- roșu, orange, galben

AIV-albastru, indigo, violet

ORAC-Oxygen Radical Absorbance Capacity

ET- evapotranspirație

SRTS- Sistem Român de Taxonomie a Solurilor

SCDP-Stațiunea de Cercetare Dezvoltare penrtru Pomicultură

ICPA-Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția

Mediului

CCDCPN-Centrul de Cercetare-Dezvoltare Pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri

SRES- Special Report on Emissions Scenarios

IPCC – Summary for policymakers in climate change

ACCRET- Accretion and Early Differentiation of the bEarth and Terrestrial Planets

CESCR- United nations committee on economic, social and cultural rights

FAO- Food and agriculture oaganization