Studiul Privind Cerintele Si Criteriile de Selectie din Gimnastica Artistica Masculina

Cuprins

Capitolul I

Introducere ………………………………………………………………… 4

1.1 Scopul si importanta selecției în gimnastica ………… ……. 4

1.2 Reflectarea temei in literatura de specialitate.

Caracteristici si cerințe ale gimnasticii …………………………….. 8

1.3 Ipoteza lucrării ……………………………………………………….. 10

Capitolul II

Importanta si criteriile selecției in gimnastica ……………… 11

2.1 Caracteristicile, sarcinile si cerințele actuale ale

gimnasticii de performanță ………………………………. …….. 11

2.2 Importanta selecției in gimnastica de performanta ………. 13

2.3 Particularitati de vârsta si sex la 6-8 ani …………………….. 20

2.4 Particularitățile psiho-motrice si de ereditate la

vârsta 6-8 ani si influenta factorilor sociali …………………. 26

Capitolul III

Criterii de selecție in gimnastica artistica …………………….. 35

3.1 Criteriul vârstei ……………………………………………………….. 36

3.2 Criteriul dezvoltării fizice si motricitatii generale ………… 37

Capitolul IV

Desfășurarea activității de selecție ………………………………… 51

4.1 Activitatea preliminara ………………………………………………. 53

4.2 Desfășurarea selecției propriu-zise …………………………….. 56

4.3 Legătura cu părinții ……………………………………………………. 57

Capitolul V

Organizarea si desfășurarea cercetării …………………………. 58

5.1 Locul si durata desfasurarii cercetării ………………………… .58

5.2 Eșantionul studiat ……………………………………………………… 61

5.3 Metode de cercetare folosite ……………………………………… 62

5.3.1 Metoda studierii bibliografiei ……………………………… 62

5.3.2 Metoda observației ……………………………………………. 63

5.3.3 Metoda experimentului ……………………………………… 64

5.3.4 Metoda statistica si grafica ………………………………… 66

Capitolul VI

Înregistrarea si interpretarea rezultatelor obținute …….. .99

Capitolul VII

Concluzii si propuneri ………………………………………………… 110

Anexe ………………………………………………………………………… 112

Bibliografie ………………………………………………………………… 119

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1 (SCOPUL SI IMPORTANTA SELECTIEI IN GIMNASTICA) IMPORTANȚA ȘI ACTUALITATEA TEMEI

La ora actuala performantele înalte la gimnastica pe plan mondial ne determina sa facem o selecție care prin competenta ei sa realizeze performante cat inovatoare si demne de apreciat.

In riguroasa selecție din gimnastica vom tine seama ca gimnastica sa beneficieze de copii cu o structura psiho-motrica deosebita(de excepție).

Nu au existat niciodată performanțe, in istoria sportului, mai mari decât în zilele noastre. Și, e lucru cert, cu cât va fi mai mare performanța cu atât va fi mai mare valoarea și tentația de a o depășii. Depășirea unei performanțe este un eveniment uman captivant, reprezintă triumful cel mai înalt al sportivului și fascinează lumea.

Dar marea amploare a activității sportive din vremea noastră – amploare ilustrată de creșterea necontenită a performanțelor în toate ramurile sportive – nu este oare urmarea firească a muncii, a dăruirii și preocupării permanente a cadrelor tehnico-organizatorice și a sportivilor de a elabora cele mai eficiente metode și mijloace de învățare și perfecționare? Răspunsului, care nu poate fi decât afirmativ, și putem alătura un alt aspect al măririi rolului eficient al educației fizice și al antrenamentului sportiv.

În ultimul timp, gimnastica sportivă mondială tinde spre un conținut bogat, extrem de variat, executat cu o desăvârșită precizie.

Intr-adevăr, "direcția principală a evoluției gimnasticii de performanță în momentul actual este creșterea dificultății exercițiilor prin introducerea și conținutul lor a unui număr sporit de elemente grele și foarte grele, prin mărirea amplitudinii, dinamismului și expresivității în execuție, duse până la virtuozitate".

Din marea masă de copii care doresc să practice gimnastica sportivă, putini sunt aceia care ajung la performanțe în final. Pornind de la această realitate, nu trebuie neglijată indicația ca, în dorința ajungerii la rezultate de performanță să se pornească de la un colectiv numeros, din care, prin selecție și triere, să se ajungă la un număr mai restrâns de gimnaști cu care se va lucra mai departe pentru specializare si măiestrie sportivă fără a întâmpina greutăți Uneori, performanțele obținute de juniori reprezintă rezultatul direct al antrenamentelor copiilor la vârsta mai fragedă.

Din punct de vedere științific este necesar să se studieze problema legată de vârsta la care copiii pot începe antrenamentul "când starea lor fizica, fiziologică și psihică permite să se treacă la specializarea sportivă" (G. Tiess – Moscova 1968).

Ca și în alte domenii de activitate, și în gimnastica sportivă calitatea materialului Timan cu care pornim spre drumul pretențios al măiestriei sportive, este în ultimă instanță hotărâtor. De aceea, consider pe deplin justificată afirmația ca, în grupele de specializare să nu rămână decât gimnaștii care au perspectiva unor performanțe valoroase, o atenție deosebită trebuind să se acorde selecției.

SELECȚIA, o preocupare și un obiect de studiu pentru numeroși specialiști, constituie o fereastră spre viitorul în gimnastică (6-10 ani) când se preconizează să se obțină o valoare maximă, constituind totodată unul dintre cele mai importante aspecte prin care se poate obține acel "surplus" față de adversar, suficient pentru determinarea învingătorului, cunoscut fiind astăzi nivelul crescut al pregătirii gimnaștilor.

De la un concurs la altul gimnaștii se prezintă tot mai bine pregătiți sub toate aspectele, cei consacrați dornici să-și păstreze supremația sau cei tineri din dorința de a se afirma, contribuind, prin mișcările lor originale, legările spectaculoase, la îmbogățirea conținutului gimnasticii sportive.

O măsură unanim considerată care a contribuit substanțial la nivelul ridicat de pregătire a gimnaștilor noștri este îmbunătățirea metodelor de selecție. Aceasta nu neagă însă faptul că aii existat preocupări (izolat) în această direcție. Totuși, modul în care s-a desfășurat această activitate până în prezent n-a fost cel mai corespunzător. Ca dovadă, numărul mic de gimnaști selecționați capabili să facă față concursurilor de mare importanță. Chiar și cei mai buni gimnaști ai noștri, componenți ai lotului reprezentativ au o valoare scăzută pe plan mondial, iar substratul acestei situații ar trebuii căutat, poate, "în urma", în primi ani de gimnastică, de inițiere în tainele acestui sport. Nu sunt rare cazurile când, dintr-un grup de gimnaști care încep la aceeași dată practicarea gimnasticii, fiind pregătiți de același antrenor, după aceleași metode, în final rezultatele vor fi diferite: unii vor devenii fruntași, alții se vor plafona în cazul când nu se vor pierde pe parcursul procesului de pregătire. Acest aspect, căruia i se pot găsii mai multe cauze determinate, se datorează, in multe școli sportive, numărului mare de copii care, deși veneau din pasiune pentru gimnastică, ei posedau uneori chiar calități, erau primiți fără selecție în prealabil și păstrați ca număr doar pentru ca antrenorul să-și găsească o justificare a activității.

De aici concluzia că, în afara conținutului pregătirii și metodelor de lucru folosite de antrenor, este importantă și calitatea materialului uman cu care lucrăm, cu care desfășurăm procesul de pregătire. Ca exemplificare vin rezultatele obținute de unii antrenori care, deși au lucrat în condiții slabe (baza materială – ex: Lugoj, Brașov), au obținut succese frumoase m urma unor selecții riguros efectuate. Practica a demonstrat că elementele talentate sunt relativ rare și, pentru a le găsii, se indică efectuarea selecției într-un număr cât mai mare de solicitanți, din care să fie excluși într-adevăr cei mai netalentați. Prin selecționarea naturală și prin analizarea creșterii capacității de performanță și de dezvoltate a talentelor, să ajungem la grupa celor mai talentați și acestora să le acordăm cea mai mare atenție.

Nu mai puțin adevărate sunt cazurile când dintr-un număr relativ mic de subiecți verificați sau selectați, elementele sunt mai dotate decât atunci când numărul subiecților folosiți a fost mai mare.

Toate acestea subliniază că, în activitatea de selecție există un anumit coeficient de probabilitate condiționat de selecție și de priceperea antrenorului, ci de anumiți factori obiectivi (vârsta, momentul de selecție, etc.).

Prin prezenta lucrare am căutat să-mi aduc contribuția la înțelegerea, aprecierea și sublinierea importanței metodelor de selecție a copiilor în gimnastica sportivă, să reliefez, în limita posibilităților, anumite aspecte legate și influențate direct de procesul selecției la copii, urmărind prin aceasta o contribuție la ridicarea nivelului de pregătire a viitorilor gimnaști în timp relativ scurt.

Prezenta lucrare se referă atât la criteriile de selecție în gimnastica sportiva, cât și la traducerea acestora în munca practică, în diferite secții de gimnastică.

1.2. REFLECTAREA TEMEI IN LITERATURA DE SPECIALITATE.

CARACTERISTICI ȘI CERINȚE ALE GIMNASTICII

In zilele noastre gimnastica a cunoscut o evoluție rapida si spectaculoasa.

Nivelul performantelor realizate în etapa actuală, atât pe plan internațional cât și pe plan național, este foarte ridicat și nu poate fi atins decât de gimnaștii a căror capacitate de performantă este deosebit de mare și în continuă creștere.

Componentele antrenamentului sportiv sunt într-o continuă influențare și intercondiționare reciprocă. Pregătirea fizică, atât cea generală cât și cea specifică, a atins parametrii tot mai greu de realizat.

Solicitările din antrenament și competiție se fac cu o participare fizică și psihică tot mai evidentă. Toate acestea au implicații asupra componentelor modelului de instruire al gimnaștilor, inclusiv a creșterii volumului, intensității și complexității în pregătire.

Cantitatea, dar mai ales calitatea procesului de instruire a copiilor și juniorilor, care constituie baza de masă a gimnasticii de performanța, reprezintă un factor hotărâtor al asigurării unei capacități superioare de performanță a gimnasticii.

Baza de masă a gimnasticii de performanță are drept obiectiv major, care-i definește însuși rațiunea de a exista, fumizarea permanentă de elemente din ce în ce mai bine pregătite, cu o capacitate de performanță mereu îmbunătățită, eșalonarea gimnasticii de performanta. Realizarea acestui obiectiv este condițională, în cea mai mare măsură, de creșterea continuă a calității și eficienței muncii de selecție și instruire la nivelul copiilor și juniorilor, de o optimizare a procesului de pregătire.

Problemele pe care le-a ridicat și le ridică acest deziderat sunt multiple și se refera la cele mai diverse aspecte ale selecției și instruirii, cum ar fi raportul optim dintre componentele antrenamentului, raționalizarea și standardizarea mijloacelor, modelarea pregătirii, programarea instruirii, alegerea celor nai eficiente metode de pregătire, dozarea eficientă a efortului.

Până în prezent au fost efectuate numeroase studii cu caracter aplicativ, la care au aderat mulți specialiști în domeniu din lumea întreagă prin studii și cercetări efectuate de-a lungul anilor. în prezent se poate aprecia ca cea mai mare parte a problematicii de selecție și antrenament la copii și juniori este rezolvată satisfacă tor, dar cerințele în continuă perfecționare impune realizarea de noi studii și cercetări reluate pe alte planuri a problemelor, în lumina noutăților apărute pe plan național și internațional.

Antrenorii care activează în baza de masă a gimnasticii de performanța au datoria profesională să se implice în cercetare, să formuleze și să experimenteze ipoteze exprimate realist și îndrăzneț, aducându-și astfel contribuția la progresul gimnasticii românești pe plan internațional.

Pe plan teoretic, prezenta lucrare vine să completeze paleta cercetărilor științifice cu caracter aplicativ, aducând unele lămuriri cu privire la selecția în gimnastică. În domeniul practicii, cunoscând anumite probleme referitoare la selecție, se poate acționa cu mai mult discernământ și eficiență în abordarea procesului de performanța.

1.3 (IPOTEZA LUCRĂRII) MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Daca după selecția initiala acționam cu aceleași mijloace din gimnastica timp de opt luni de zile?, se vor imbunatati indicii morfo-functionali si psio-motrici, cea ce ne va determina sa realizam selecția copiilor de excepție pentru performanta.

CAPITOLUL II

IMPORTANȚA ȘI CRITERIILE DE SELECȚIEI ÎN GIMNASTICĂ

2.1 CARACTERISTICILE, SARCININLE ȘI CERINȚELE ACTUALE ALE GIMNASTICI DE PERFORMANȚĂ

a) Numeroase oscilații și păreri divergente în privința selecției exista in etapa actuala. In această activitate întâlnim încă lipsuri, nu s-a elaborat încă un sistem de apreciere a aptitudinilor și de orientare a copiilor spre ramurile de sport în care s-ar putea afirma, nu se ține cont întotdeauna în selecția inițială de factorii sociali și psihologici.

Scopul ei reiese din definiție, selecția fiind:

"Un proces neîntrerupt de depistare, alegere și triere a tinerilor după anumite criterii bine precizate și îndrumarea lor spre practicarea organizată a unei anumite ramuri sportive, în care să își poată valorifica în cel mai înalt grad calitățile pe care le au, pentru obținerea unor performanțe înalte" (C. Rădut).

b) Necesitatea precum și avantajele selecției reies din următoarele constatări:

1.- asigură obținerea unor performanțe mari;

2.-reduce durata instruirii până la atingerea unui nivel superiori";

3.- contribuie la mărirea longevității sportive;

4.- evită un volum inutil de muncă și investiții materiale nefructificabile;

5.- ușurează descoperirea talentelor tinere;

6.- lărgește posibilitățile de afirmare pe plan internațional

Datorită acestor avantaje, se cere fundamentarea despre posibilitatea omului și dezvoltarea unei teorii științifice cu privire la selecția sportivilor.

Această teorie să se bazeze în același timp și pe considerentele de ordin social privind viitorul tineretului nostru, și nu numai pe considerente biologice sau economice.

c) In etapa actuală a dezvoltării sportului apare necesitatea pregătirii specializate a celor mai talentați copii pentru a crea rezerva sportului de performanță.

Este firesc deci, ca însușirea în școlile sportive de copii, in secțiile de gimnastică, să se realizeze pe baza unui sistem de selecție sportivă, științific fundamentat.

O asemenea selecție își găsește justificarea în următoarele:

1)- orientarea sportiva eficientă trebuie să se bazeze în primul rând pe studierea profunda a particularităților individuale ale copiilor;

2)- în al doilea rând, in procesul selecției sportive este mai ușor să determinăm acele verigi din caracteristica generală a copiilor care au rămas în urma și care, in viitor. pot împiedica în mod serios atingerea culmilor măiestriei sportive dacă nu sunt dezvoltate la timp prin influența corespunzătoare cu caracter pedagogic sau medical (R.E. Motileanskaia).

3)- rolul principal în selecție revine antrenorului care să sintetizeze și aplice in practică cunoștințele și experiența acumulată, cunoștințe ce au fost verificate, studiate de oamenii de știința, de medici, psihologi, pedagogi, sociologi. In acest mod se va crea bază științifică a procesului de selecție.

4)- în vederea optimizării selecției, la cea mai mare măsură, este necesară o corelație între factori care influențează succesul sportiv, cunoașterea acestor factori a căror neglijare ar duce la un eșec total. Acești factori sunt:

A.- caracteristicile gimnasticii sportive și cerințele acestora;

B.- vârsta adecvata începerii selecției;

C .- conformația fizica, ereditatea, talentul;

D.- calitățile moral-volitive;

E.- influența factorilor sociali, a mediului în care se va dezvolta copilul.

2.2 IMPORTANȚA SELECȚIEI ÎN GIMNASTICA DE PERFORMANȚA

Din experiența antrenorilor cu rezultate de excepție constatam ca in gimnastica rezultatele nu se pot obține decât de la copiii cu aptitudini deosebite in practicarea acestui sport.

Gimnastica – acest poliatlon atletic – solicita din partea gimnastului un număr mare de deprinderi motrice, a căror execuție pretinde multa precizie, corectitudine și expresivitate, atribute ce caracterizează însuși stilul specific al acestei discipline.

a) Având în vedere faptul ca majoritatea probelor se execută la aparate și solicită în mare măsură trenul superior, determinând mai mult de o execuție în apnee sau cu toracele blocat, rezultă că modificările funcționale principale ce apar la gimnaști se adresează aparatului cardio-vascular și respirator. Legat de aceasta caracteristica a gimnasticii, trebuie sa se tina seama în același timp de posibilitățile pe care le oferă organismul copilului la vârsta fragedă la care lucrează.

b) Complexitatea probelor impune gimnastului posedarea tuturor calităților motrice care sa-i asigure formarea capacitații de a efectua mișcări precise, coordonate, și indici superiori de stăpânire ai aparatului locomotor în condiții neobișnuite de echilibru, de orientare în spațiu și de sprijin.

c) Anumite elemente aparținând gimnasticii sportive solicita mai multa forța, altele mai mult mobilitatea, îndemânarea sau rezistența. în general se solicita combinat rezistența în regim de viteză, rezistența în regim de forța, forța în regim de viteza.

d) Majoritatea exercițiilor pretind o execuție ampla și estetică, cu ținuta corecta, o bună mobilitate articulară specifică gimnastului, care se exprimă printr-o proporționalitate armonioasă a corpului în întregime și pe segmente. Mobilitatea articulara împreuna cu suplețea musculatura se afla într-o strânsă reciprocitate. Astfel, mișcările de întindere și arcuire trebuie executate, de obicei, cu participarea mai multor articulații sau părți ale corpului, pentru ca mișcarea sa nu fie frânta numai dintr-o singură articulație.

Sunt elemente specifice de mobilitate, ca sfoara laterala și înainte, podul, răsturnările lente, anumite poziții de menținere care solicită o nobilitate deosebită în articulația:

/.- scapulo-humerală;

2- coxo-femurală;

3.-a gleznelor (pentru realizarea ținutei specifice gimnastului);

4.- a coloanei vertebrale.

Elementele acrobatice nu pot fi executate foarte bine fără această calitate motrică concretizată în mobilitate.

e) Același lucru se poate afirma și despre detenta și forța în picioare. Detenta, la fel ca și în atletism, este calitatea de bază în gimnastica sportivă modernă, bine exploatată la sol, sărituri, unde prezența ei este indispensabila unui gimnast.

f) Orientarea actuală a gimnasticii către execuția în viteză maximă a unor combinații din cadrul probelor de concurs, solicita din partea gimnastului o foarte bună viteza de reacție. Apar des în exerciții schimbări de priză, desprinderea și reapucarea aparatului după o execuție (piruete, sărituri peste aparat).

Viteza de reacție trebuie dovedita și în cazul mișcări nereușite, redresarea echilibrului sau a unei poziții în cazul pierderii acesteia.

g) Dinamismul în efectuarea unor exerciții care se referă fie la deplasarea corpului față de aparat, fie la deplasarea segmentelor corpului unele față de altele, nu se poate realiza decât printr-o bună viteză de execuție.

h) Specific mai ales elementelor acrobatice din gimnastica sportivă care, adeseori se înlănțuie într-un torent, este viteza de repetiție. Aceeași problemă se ridică și la execuția unor legări la aparate.

i) Gimnastica, prin multitudinea probelor, solicită de asemenea rezistența fără de care gimnastul n-ar putea să-și ducă la bun sfârșit acțiunea. Ea se manifestă specific prin exerciții de forță și prin păstrarea coordonării pe toată durata execuției.

j) În gimnastică, specifice sunt mișcările aciclice, simetrice sau asimetrice (ale corpului sau ale segmentelor unul față de celelalte) în planuri și direcții diferite, simultan sau succesiv, în ritm și viteză de execuție variată. Să nu uităm condițiile de execuție în poziții neobișnuite ale corpului care au permis totuși executarea mișcărilor la un nivel superior de corectitudine și precizie. Acest lucru este posibil dacă cel ce practică gimnastica posedă un grad înalt de coordonare a mișcărilor, strâns legat de gradul de mobilitate a sistemului nervos și cunoscută sub denumirea de îndemânare. Ea constituie, în viziunea lui Lubomir Facek despre talente, "un potențial absolut necesar performanței".

La gimnaști, îndemânarea se poate aprecia și după. ușurința de învățare a unui element nou, o legare, după rapiditatea cu care se pretează în diferite situații, după modul în care reușește să-și corecteze greșelile (A. Stroiescu). Nu se poate însă concepe ca un gimnast să posede îndemânare fără a avea un bagaj de deprinderi motrice cu un grad de dezvoltare superior. Aici se manifestă, în cea mai mare măsura, corelarea între toți indicii motrici care determină calitatea motrică complexa, aceasta fiind îndemânarea.

k) Nu trebuie pierdut din vedre nici faptul că practicarea gimnasticii, în dorința realizării progresului tehnic și perfecționarea deprinderilor motrice, implică o largă solicitare a eforturilor de voință, a atitudinii perseverente, a disciplinei ferme date fiind dificultatea exercițiilor de gimnastică pe care gimnastul va trebuii să le învingă.

Se executa mișcări la înălțime mare, în poziții puțin obișnuite sau neobișnuite. Nu exagerăm dacă completăm cele de mai sus cu "riscul" cerut gimnastului, care produce de cele mai multe ori frica de cădere sau accidentare. Se creează adesea reflexii de apărare care constituie o bariera psihologică greu de trecut.

1) O serie de elemente dificile cer, pe lângă pregătire tehnică bună și mult curaj. Curajul este o calitate de bază, este opusul fricii, este tocmai cheia care descătușează gândirea copilului de crisparea datorată fricii.

În ceea ce privește calmul, putem spune ca reprezintă aproape totul în concurs și nu arareori lui i se datorează un succes obișnuit. Aceasta presupune o judicioasă repartiție, dozare a efortului pentru a rezista bine la durata lungă a concursului, o concentrare maximă la orice execuție, o atitudine de diferență chiar în fața rezultatelor obținute de adversar.

Dar progresul tehnic în gimnastica sportivă se realizează greu, neaducând satisfacții imediate. Gimnastica se situează printre ramurile sportive în care performanțele înalte se obțin numai prin muncă perseverentă și îndârjită de-a lungul anilor performanța maximă în gimnastică nu se poate realiza fara o participare conștientă din partea practicanților, cât și a îndrumătorilor, fara a apela la gândire, pasiune;.

m) Emoțiile, cu laturile lor pozitive sau negative, influențează succesul. De felul cum va ști să-și stăpânească emoția, să-și învingă neîncrederea in forțele proprii și alte greutăți ivite, depinde in mare măsură un rezultat strălucit.

Prin dezvoltarea acestor calități se contribuie la educarea proceselor volitive ale gimnaștilor.

Această muncă însă, care nu admite abateri, cere gimnaștilor un regim sever de viața, de antrenament, de renunțări și chiar sacrificii, cere responsabilitate.

În completarea profilului moral-volitiv subliniez doar locul stăpânirii de sine în anumite situații nedorite de concurent, ivite din cauza arbitrajului, a insuccesului unui coleg, a ratării personale la o proba sau un accident.

n) Atunci când se vorbește de exerciții de gimnastică valoroase, se vorbește și de gratie, eleganța execuției și de ținuta estetică care completează execuția tehnică.

Expresivitatea – ridică mult valoarea execuției. în timpul acesteia, un gimnast expresiv reușește să convingă spectatorii de sentimentele pe care le exprimă, transmițându-le și lor exact ceea ce simte și vrea să redea prim mișcarea respectivă. Când, urmărind o execuție, mișcările gimnastului plac chiar de la prima vedere, înseamnă că gimnastul are plasticitate în mișcare.

Pentru a fi plastic gimnastul trebuie să realizeze mișcările propriului corp, mișcări și forme apreciate ca frumoase. In realizarea plasticității corpului, o condiție esențială o constituie controlul permanent al ținutei gimnastului. Fără o ținută corectă și estetica, cel mai dificil și spectaculos element își pierde valoarea. 0 succesiune de mișcări bine concepute, legate între ele, care se influențează și determină reciproc, contribuie la evidențierea armoniei și unității mișcării. Continuitatea mișcării în timpul execuției este un lucru foarte valoros.

o)Dorința gimnastului de a domina spațiul prin întindere în mișcare, prin înălțare din întreg corpul, este realizată printr-o mișcare amplă ce determină amplitudinea mișcării.

p)Originalitatea și personalitatea gimnastului se conturează foarte bine în timpul execuției exercițiilor liber alese (ca număr in funcție de categoria de clasificare). Modul în care gimnastul reușește să-și impună și să-și controleze mișcările în timpul execuției, să se controleze pe el însuși, să întâmpine victoriile sau eșecurile concursului, ne ajută foarte mult la aprecierea personalității gimnastului, originalitatea gimnastului reiese din stilul lui de execuție, din felul cum își valorifica pregătirea, conform particularităților lui individuale. Fiecare gimnast este prin stilul lui original, deși, din punct de vedere tehnic, toți executa același lucru. Aceasta se observa. mâi ales în cadrul exercițiilor liber alese unde. prin exercițiile alcătuite, fiecare gimnast căuta să fie cât mai original, să-și valorifice personalitatea.

În gimnastica sportivă, pregătirea tehnică, fizică și moral – volitivă se condiționează una pe cealaltă, sunt indisolubil legate între ele. Lipsurile în pregătirea tehnica pot apărea datorită (influenței) insuficienței dezvoltării calităților fizice, a forței, mobilității, îndemânării. Nepregătit fizic, gimnastul nu stăpânește cunoștințele teoretice necesare și nici capacitatea de a gândii mai profund și de a-și aprecia acțiunile. Având în vedere cele peste 600 de mișcări posibile și "n" combinații de învățat, pregătirea tehnică devine totuși prioritară.

2.3 PARTICULARITĂȚI DE VARSTĂ ȘI SEX LA 6 – 8 ANI

Ținând seama de durata mare de pregătire pentru a realiza performanțe maxime, se pune problema când se poate începe gimnastica cu eficiența maximă optimă?

In această direcție, preocupările privind selecționarea tinerilor gimnaști trebuie să tina seama de următoarele criterii:

– criteriul vârstei;

– criteriu! dezvoltării fizice;

– gradul de motricitate și coordonare.

Cercetările efectuate au demonstrat ca pregătirea specializată in gimnastică este absolut necesară să fie începută la 6-8 ani, respectându-se însă particularitățile de vârstă în folosirea mijloacelor și a metodelor. în această perioadă se urmărește însușirea treptată a unui bagaj motric accesibil particularităților de vârstă care să asigure o bază temeinică pentru realizarea viitoarelor performanțe.

Este cunoscut faptul că, până la 7 ani, copiilor le sunt indicate exerciții de dezvoltare fizică generală și că acestea sunt efectuate în creșe, cămine sau grădinițe în mod organizat Odată ajunși pe băncile școlii, exercițiile fizice se desfășoară în cadrul orelor de educație fizică sau activitatea sportivă extrașcolară.

Rezervele unor autori cu privire la specializarea timpurie sunt nejustificate întrucât, chiar dacă s-au produs unele greutăți în progresul unor grupe de copii, aceasta nu se datorează vârstei de începere a practicării gimnasticii, ci a metodelor greșite de predare folosite de antrenori. Mulți antrenori, necunoscând aceste lucruri, sau din dorința rapidă de afirmare, supun copiii selecționați unui regim de lucru intens, îi forțează la performanță depășind raționalul, barează drumul unui sportiv ce ar putea face performantă, aducându-l la plafonare. Trebuie reținută ideea că scopul principal al specializării timpurii nu este obținerea performanțelor la o vârstă cât mai fragedă, ci realizarea timpurie a posibilităților de pregătire pentru a avea timpul necesar obținerii rezultatelor valoroase.

Nu trebuie scăpate din atenție importantele transformări ce au loc in dezvoltarea copilului în general în această perioadă. La vârsta de începere a gimnasticii, dezvoltarea capacității de muncă este dependentă de nivelul atins de sistemul osos, muscular, respirator, circulator. Se produc permanent schimbări în ceea ce privește înălțimea, greutatea, funcțiile cardio-vascularii și respiratorii.

a) Astfel, între 6-8 ani întâlnim un ritm mai încetinit de creștere față de perioada precedentă, în schimb se dezvoltă toate organele și sistemul nervos. Se dezvoltă sistemul osos și muscular, se întăresc ligamentele, crește volumul mușchilor. Se dezvoltă mai întâi mușchii lungi care impun mișcări largi, dar obosesc repede când execută mișcări de precizie din cauza rămânerii m urmă a dezvoltării mușchilor scurți. Articulațiile se caracterizează prin mobilitate mare. în general, întregul aparat motric se dezvoltă paralel cu dezvoltarea forței fizice.

b) Vârsta fiziologică nu trebuie confundată cu vârsta cronologică care este redată de timpul parcurs de la naștere până la un moment dat.

Când spunem vârsta 6-8 ani ne referim la vârsta cronologică, ea reprezentând vârsta cronologică raportată la posibilitățile fiziologice ale sportivului. Această vârstă se caracterizează prin particularitățile individuale, care trebuie bine cunoscute de către profesori și antrenori, pentru ca cerințele să nu depășească posibilitățile copiilor.

Putem întâlnii cazuri când copiii cu vârsta cronologică de 8 ani, din punct de vedere al dezvoltării morfo-psiho-fiziologice, să fie întârziați sau avansați. De exemplu, marile funcțiuni pot fi încă incomplet dezvoltate prin vârsta cronologică respectivă, dezvoltarea fizică poate marca unele rămâneri în urmă sau poate prezenta unele insuficiențe de natură psihică.

Deci, în activitatea de selecție suntem interesați să alegem subiecți care au o vârstă fiziologică corespunzătoare vârstei cronologice sau chiar mai avansată, întrucât aceasta ar reprezenta un avans în activitatea de pregătire.

c) Referitor la latura psihică a perioadelor de creștere și a proceselor nervoase, trebuie cunoscute particularitățile manifestate de copil în dezvoltarea sistemului nervos și a celorlalte caracteristici ce decurg din acestea.

d) Vârsta de 6-8 ani se caracterizează printr-o dezvoltare intensă a cunoașterii senzoriale, memoria practica, cu un caracter intuitiv. Gândirea se dezvoltă paralel cu limbajul. Emotivitatea este accentuată și se manifesta prin spontaneitate, iar voința este limitată. Tot acum se dezvoltă interesele sociale, spiritul colectiv, spiritul patriotic. Copiii sunt dornici să practice sportul, însă se recomandă activități de scurtă durată care să nu-i obosească și să fie bine organizate. La această vârstă, începerea procesului de pregătire asigură formarea deprinderilor motrice de bază și a celor specifice, elementare in perioada când se formează reflexele de ținută, fapt care prezintă o mare importanță pentru însușirea stilului gimnastului. La această vârstă se poate educa cu ușurință interesul, dragostea pentru gimnastică, spiritul de colectivitate și altele. Aceasta, însa, se poate realiza paralel cu dezvoltarea organismului în perioada lui de creștere.

Am amintit prin cele arătate mai sus doar câteva din argumentele care pledează pentru începerea procesului de pregătire la vârsta de 6 ani sau până la 8 ani. Vreau să subliniez însă faptul ca, începerea procesului de pregătire la vârsta de 6-8ani oferă posibilitatea ca la 17-18 ani să se atingă măiestria sportivă. în concluzia celor expuse până aici putem afirma că:

1.- Vârsta optimă de începere a gimnasticii este cuprinsă între 6-8 ani;

2.-Începerea procesului de pregătire specializată la o vârstă mica (4-5 ani), poate avea urmări neplăcute privind dezvoltarea organismului copilului, iar începerea acestui proces la o vârstă prea înaintată creează anumite limite datorită lipsei unei pregătiri corespunzătoare, tocmai în perioadele critice ale dezvoltării organismului.

3.- Datorită mobilității mari prezentă la această vârstă, se pot executa cu ușurință elemente ca sfoara laterală, înainte, podul, răsturnări, deci, datorită conformației fizice, copiii pot fi asistați și ajutați la unele elemente mai grele cu mare ușurință.

4.- Curajul, care caracterizează copiii in cea mai mare parte, are un rol deosebit la executarea unor elemente de mare spectaculozitate, cum ar fi salturile înapoi de pe aparate, la sol salturile înalte sau răsturnările la trambulina elastică.

5.- Pentru copiii care au început pregătirea inițială în gimnastică măi devreme, multe din aspectele negative ce se întâlnesc uneori în dezvoltarea marfo-funcțională a organismului, pot fi înlăturate. Daca, însă, așteptam să treacă această perioadă, o începere a practicării gimnasticii este tardivă.

Reproduc mai jos un tabel întocmit de C. Rădut câre recomanda. cunoașterea lui de către cei care intenționează să facă selecții în diferite sporturi și în funcție de anumite criterii:

2.4 PARTICULARITĂȚLE PSIHO-MOTRICE ȘI DE EREDITATE LA VÂRSTA 6-8 ANI ȘI INFLUENȚA FACTORILOR SOCIALI

Un factor deosebit de important, in selecția actuala, îl constituie ereditatea. Ea poate să-și spună cuvântul într-un interval de timp relativ scurt sau mai îndelungat. Se întâmplă deseori să se întâmpine greutăți în selecția sportivilor, apărând unele manifestări în dezvoltarea copilului la o anumita vârstă, asemănătoare părinților (obezitate, înălțimea exagerată sau mică). Acest fenomen complex, care poate explica această evoluție este ereditatea.

Selecția trebuie să fie organizată spre depistarea calităților moștenite și înnăscute. Se atrage atenția că îndemânarea este o calitate motrică asupra căreia se poate exercita o influență pozitivă în ceea ce privește cantitatea și calitatea, și este situată de câtre teoria educației fizice alături de viteza, forță și rezistență.

Revenind la problema eredității, putem spune că organismul în dezvoltarea sa, de la naștere până la maturitate, trece printr-un proces continuu de dezvoltare și transformare, caracterele moștenite fiind transmise urmașilor gata formate.

De multe ori se întâlnesc cazuri când, din părinți obezi să devină și copii obezi. această evoluție nu poate fi generalizată și absolutizată. La fel de dese sunt cazurile care infirmă acest aspect.

Darwin chiar susține ca: "legile care conduc ereditatea sunt în cea mai mare parte necunoscute", dar tot el afirmă că numărul și diversitatea devierilor ereditare ale structurii, atât cele infime cât și cele importante din punct de vedere fiziologic sunt nesfârșite.

Aspectul ereditar reprezintă un criteriu ce nu poate ii neglijat, dar a cărui aplicare necesită prudență. De exemplu, în majoritatea cazurilor unde părinții sunt obezi iar copilul, în momentul selecției inițiale, se prezintă cu o ușoară tendința de obezitate, ereditatea își spune cuvântul.

În acest caz, majoritatea antrenorilor au procedat la eliminarea subiectului, deoarece nu-și pot permite un risc în selecție.

Conformația fizică trebuie să fie în concordanță cu caracteristicile sarcinilor din gimnastica sportiva:

– să favorizeze însușirea și executarea mișcărilor;

– să reprezinte o conformație armonioasă, estetică.

Cu alte cuvinte fie spus, raportul dintre diferitele segmente ale corpului să fie optim, pentru a permite executarea diferitelor acțiuni cu viteză și amplitudine corespunzătoare cu un randament motric cât mai favorabil.

Segmentele să fie proporționate și, din punct de vedere estetic, să fie drepte, să se deseneze frumos și să contribuie, prin forma lor, la frumusețea mișcării.

Este bine să nu existe deficiențe fizice care să împiedice dezvoltarea normală a orgasmului, să influențeze modul de execuție a mișcărilor sau să se accentueze și mai mult în urma lucrului. Deficiențe grave pot fi: picior plat, lordoze totale, cifoze globale, mâini strâmbe, obezi sau debilii mintali.

Aprecierea conformației fizice se poate face prin simpla privire a subiectului (acest mod nu poate surprinde evoluția gimnastului în timp), fie pe baza unor indici antropometrici determinați prin diferite măsurători efectuate asupra gimnastului. Voi relua această problemă la capitolul "Criterii de selecție în gimnastica sportivă".

Aprecierea generală a conformației se face pe baza unor indici care pot fi grupați în:

a. Indici de baza: – înălțimea;

– raportul dintre talie și bust;

– raportul dintre anvergură și talie;

– indicele de nutriție.

b. Indici secundari: – raportul dintre diametrul biacromial și bitrohanterian.

Prin această grupare se presupune că indicii de baza sunt eliminatorii atunci când prezintă devieri de la valorile recomandate. Conformația fizică poate fi apreciată cu următoarele calificative:

– conformație foarte bună – toți indicii cu valori optime;

– conformație bună

– cel puțin trei indici de bază cu valori optime, ceilalți cu minime;

– conformație satisfăcătoare

-majoritatea indicilor cu valori minime;

– conformație nesatisfăcătoare

– cu indici de bază peste limitele admise.

CALITĂȚILE MORAL-VOLITIVE

Un alt factor de care depinde stabilirea criteriilor de selecție în gimnastica sportiva îl constituie și nivelul moral-volitiv al copiilor.

Este adevărat că ele pot fi formate, perfecționate în procesul de pregătire, dar dacă putem selecționa de la început elemente perseverente, disciplinate, cu dragoste față de gimnastică, față de munca, elemente hotărâte, curajoase, vom realiza mai repede obiectivele finale, măiestria.

Interesul contribuie la afectivitate, la voința față de o activitate. Și în gimnastica sportivă interesul contribuie, alături de alți factori, la creșterea măiestriei sportive. Cei mici, la care nu putem vorbii de un interes deosebit, nu trebuie neglijați în aceasta privință. Profesorul sau antrenorul are datoria de a atrage copiii și a. le stimula încrederea în propriile forte prin exercițiile aplicate în cadrul lecțiilor, contribuind astfel și la dezvoltarea interesului. Aprecierea nivelului moral-volitiv se realizează în cadrul lecțiilor de selecție prin observații asupra modului cum se comportă fiecare subiect, prin discuții cu părinții, dirigintele, colegii și chiar discuții cu subiectul.

Cunoașterea adecvată a subiectului din acest punct de vedere necesită o observație îndelungată și, de aceea, este bine să nu facem aprecieri rapide, superficiale asupra subiecților. înarmat cu aceste date, antrenorul poate trece la interpretarea lor îh perspectivă, la conturarea profilului complex al subiectului.

În activitatea sportivă este nevoie de interes pentru a învinge toate barierele ivite în calea activității sportive pentru creșterea măiestriei sportive. Interesele se împletesc strâns cu trebuințele și motivele activității. Se știe ca, în dezvoltarea intereselor, un mijloc de seamă îl ocupă concursurile care dau posibilitatea de afirmare, ce constituie o cale directă spre formarea pasiuni în urma acestor acțiuni, profesorii își dau seama dacă subiecții manifestă interes sau chiar pasiune, sau o simplă dorință de afirmare pe care apoi o va dezvolta în sensul cel mai potrivit. în cazul invers renunță la el.

INFLUENȚA FACTORILOR SOCIALI ASUPRA CREȘTERII INTERESULUI ÎN PRACTICAREA GIMNASTICII

Educația are un rol covârșitor în dezvoltarea psihică a copiilor. O altă caracteristică a dezvoltării psihice a copiilor o constituie dependența acestei dezvoltări de relațiile copilului cu cei din jurul său.

Relațiile copilului cu cei din jurul sau contribuie la formarea lui și îi determină uneori drumul pe care îl apucă în viață.

Dezvoltarea psihică este un proces complex în care se realizează nu numai formarea proceselor și însușirilor psihice, dar și dobândirea de câtre copii a unor însemnate elemente ale experienței sociale a omenirii.

Unii dintre factorii sociali care influențează copilul, își lasă amprenta și asupra preocupărilor copilului, contribuind la succesul său, alții pot schimba sau frâna direcția preocupări lor.

Activitatea sportivă de performanță nu-și permite să suporte abateri de la linia precisă ce trebuie urmată în privința tuturor manifestărilor ei. Cere timp, dăruire, consacrare și chiar sacrificii, dar mai ale multă muncă, extrem de multă.

În momentul în care se consacra activității de performanța nu înseamnă că se rupe, se izolează de mediul social. Ei continuă să facă parte din societate, trăiesc și sunt influențați de ea.

Aspectul social al activității sportive de performanță nu a fost încă rezolvat de antrenor. Din această cauzâ se ajunge la pierderile cele mai neașteptate care anulează un volum mare de muncă și dăruire din partea antrenorului.

Nu pot fi neglijate influențele pe care le poate avea familia în formarea copilului, nici rolul școlii sau a legăturilor de prietenie. lata rolul școlii în influențarea copilului în manifestarea interesului pentru sportul de performanță.

Școala este, în primul rând, aceea care își dă avizul dacă copilul poate practica sportul de performanță sau nu. în pronunțarea sa se va ține cont, în afara situației la învățătură, și de o serie de alți factori, și dacă copilul nu mai este angrenat și în alte activități extrașcolare (școala de artă, învățarea unei limbi străine, pianul). Când se pune problema ca elevul să poată să facă sport de performanță, cadrul didactic trebuie să cunoască și obiectivele ce se urmăresc. Dacă subiectul nu înțelege reala situație pe care o necesită sportul de performanță, atunci va îngreuna procesul de antrenament și munca antrenorului.

Acesta trebuie să fie convins că gimnastica de performanța nu este înțeleasa de copil ca un simplu joc de distracție, că ea pretinde o participare conștientă, muncă și dăruire totală. Antrenorul va fi acela care îi va ajuta pe elevi să facă față în același timp și școlii și sportului de performanță, printr-o colaborare permanentă.

Cu regret trebuie să recunoaștem că nu întotdeauna se întâmplă astfel. Destul de frecvente sunt cazurile când cadre didactice, indiferent de specialitate, interzic copilului să participe la antrenamente pe motiv că are un rol într-o piesă ce se va prezenta cu o anumită ocazie, sau pe motiv că nu a participat la cor sau echipa de dansuri populare. Ministerul învățământului a rezolvat acest neajuns, absolvind participanții la o formă de performanță, de alte activități culturale și extrașcolare.

Din discuțiile purtate cu un profesor de specialitate, din constatările personale, reiese că la școlile unde cadrele didactice manifestă interes pentru sport, există un număr mare de sportivi care frecventează cu regularitate antrenamentele, obținând succese pe măsura progreselor realizate. Invers, unde nu există preocupare și interes din partea cadrelor didactice, si numărul celor incluși în secțiile pe ramuri de sport este extrem de mic, în unele școli lipsind cu desăvârșire colectivele sportive. Elevii care practică și un sport de performanță sunt obligați să depună un volum de muncă foarte mare, ori în multe cazuri, o suprasolicitare a copilului determina o rămânere în urmă la una din activități sau renunțarea totală a celeilalte, care desigur este activitatea sportiva.

Alt rol deosebit de important revine și familiei mai ales atunci când părinții își manifestă dorința ca, copilul lor sa practice una din ramurile sportive existente și, bineînțeles, adecvate vârstei. Tot atât de bine se poate întâmpla și contrariul. Cadrul didactic care preda la clasa respectiva, găsește deseori un "paratrăsnet" al tuturor lipsurilor și insucceselor, determinând pe părinți să reducă posibilitățile de frecventare regulată a antrenamentelor (în cel mai bun caz), fie să-1 retragă complet de la practicarea sportului de performanță. Astfel se ajunge ca toată munca antrenorului, priceperea lui ca tehnician să fie cheltuită zadarnic. Este știut, de asemenea, că avizul final al practicării sportului de performanță de către copil îl va da părintele.

Copilul, oricât de dotat ar fi și oricât de mult ar dori, nu poate practica nici o activitate sportivă fara avizul părinților. Unii părinți au alte preferințe în ceea ce privește cariera viitoare a copilului, și îl determină pur și simplu să frecventeze alte activități:

limbi străine, muzica, pictura, etc. în alte cazuri situația familială solicitata pe copil în mai mare măsură la problemele gospodărești, reducându-i posibilitatea de pregătire școlara și, în același timp sportivă.

O influența mare, de la caz la caz, deoarece mi putem generaliza acest aspect, o exercita asupra copiilor prietenii, preferințele acestora. Adeseori, sub presiunea exercitată asupra lor, copiii, din prea mult atașament, renunța la activitatea pe care au început-o și se angrenează în alte activități, preferințele prietenilor de care amintea mai sus.

Relațiile de prietenie influențează și asupra frecventării, asupra interesului ce-1 manifestă copilul pentru sportul de performantă. în această direcție, rolul antrenorului este hotărâtor. El nu trebuie sa socotească factorii sociali, ca invariabili și definitivi, să ia masuri pripite de excludere a elevului. Dimpotrivă, va căuta sa amelioreze, să îmbunătățească și chiar să reducă la maximum acele situații datorită cărora copilul rămâne în urmă, să demonstreze, pe cât posibil, ca nu cele 2 ore (de "pierdere de timp") în cadrul antrenamentelor duc la neglijarea învățăturii. Astfel doar își va asigura utilitatea muncii depuse și va putea valorifica eforturile depuse.

CAPITOLUL III

CRITERIILE DE SELECȚIE ÎN GIMNASTICA ARTISTICĂ

În zadar se folosesc uneori cele mai modeme metode de antrenament, se investesc bani pentru crearea celor mai bune condiții materiale, pentru a înregistra progresul unora care nu sunt tocmai indicați și care, la un moment dat, nu mai pot face fată cerințelor. Cunoscând specificul gimnasticii, selecția trebuie axata în mod special spre acei parametrii, spre acei indici care își spun cuvântul din momentul selecției până în final, care (dacă se permite) pot fi dezvoltați la întâlnit și care au un rol hotărâtor în progresul sportiv maxim.

Atingerea unui nivel de pregătire superior într-un timp scurt este condiționată de anumiți factori, în mare amintiți până acum:

a) Fondul biologic al copilului;

b) Particularitățile marfo-funcționale ale diferitelor grupe de vârsta;

c) Aspectele individuale ale dezvoltării fizice;

d) Starea sanâtâții generale;

e) Mediul înconjurător in care se dezvolta copilul;

j) Regimul de acumulate și întregul complex de factori ce influențează dezvoltarea fizică, neuro-psihica și intelectuală.

În această direcție, preocupările privind selecționarea tinerilor sportivi trebuie să tină seama de următoarele criterii de selecție:

3.1. CRITERIUL VÂRSTEI

Constituie unul din importantele criterii în gimnastica sportivă. Practica activității sportive demonstrează că încercările de depistare a aptitudinilor tinerilor nu sunt concludente la orice vârsta.

În gimnastică, specialiștii arată că, pentru determinarea aptitudinilor copiilor este necesară observarea atentă a evoluției acestora de-a lungul a mai multor ani. Deci, pentru pregătirea viitorilor gimnaști este necesită o perioadă îndelungată, ceea ce influențează și scăderea vârstei la care se începe inițierea.

În momentul de față nu se mai admite im începător de 12 ani (cu excepția talentului), și în această privință au fost încă mâi multe păreri contradictorii, căci unii preconizau vârstă de 4-6 ani sau chiar mai devreme, alții susțineau o vârstă mai târzie de 7-8 ani.

Este adevărat că vârsta mai mică (copiii care n-au împlinit încă 7 ani) oferă avantaje multiple, totuși avem și un mare semn de întrebare care se referă la gradul de previziune a modului de evoluție a subiectului din toate punctele de vedere. Vârsta optimă pentru începerea specializării este considerată între 7 și 9 ani. în această perioadă se urmărește însușirea treptată a unui bagaj motric accesibil particularităților de vârstă, care să asigure o bază temeinică pentru realizarea viitoarelor performanțe.

Avantajele oferite de această vârsta sunt numeroase, le-am amintit m capitolul precedent.

Până la atingerea randamentului maxim, ce se preconizează a fi atins între 18 și 20 ani, putem beneficia de formarea deprinderilor motrice de bază și a celor specifice, elementare în perioada în care se formează reflexele de ținută, în care ușurința însușirii mișcărilor și posibilitatea influențării favorabile a organismului sunt foarte mari.

Vârsta fragedă de 7-9 ani ne asigură posibilitatea educării curajului și învățării rapide a mișcărilor riscante.

In afară de aceasta, asigurările sunt mai ușurate, iar timpul îndelungat ce-l avem la îndemână ne va permite o gradare judicioasă a volumului de mișcări, ne va ajuta să evităm supraîncărcarea.

3.2. CRITERIUL DEZVOLTĂRII FIZICE ȘI MOTRICITĂȚII GENERALE

Neselecționarea copiilor prin sistemul eliminator, mai ales înainte de încheierea vârstei pubertate, nu este întotdeauna concludentă și de asemenea poate îndepărta mulți copii care ulterior pot da dovadă de capacități superioare celor aleși m etapa inițială.

Așa cum afirmă” Motileanskaia "aprecierea particularităților individuale ale copiilor trebuie să fie determinată de complexul de indici. deoarece în prezent nu există un singur criteriu de selecție sportivă. Chiar și rezultatele tehnico-sportive considerate ca un criteriu integral trebuie să fie apreciate cu prudență deoarece ele se referă la organismul încă in creștere a copiilor.

Probele de control, testele nu sunt totdeauna suficiente pentru pronosticarea succeselor în ramura sportivă aleasă. în metodica complexă a selecției sportive, un loc important îl ocupă studierea nivelului dezvoltării fizice pe baza unor serii de caracteristici cantitative și al tipului structural al organismului. Acești indici pot avea anumita. importanță pentru orientarea sportivă a copiilor. Cu toate că există dovezi numeroase privind influențarea exercițiilor fizice asupra structurii corpului și asupra dezvoltării fizice, și, deși cu timpul apar modificări marfo-funcționale tipice, în sport se produce o selecție naturală a indivizilor a căror tip morfologic se adaptează la efectuarea cea mai eficientă a genului de activitate, mai ales motrică.

Nu putem fi însă de acord cu anumite deficiențe fizice care ar putea împiedica dezvoltarea normală a organismului și ar putea împiedica subiectul în procesul de însușire al mișcărilor (lordoza accentuată, cifoza, brațe asimetrice).

Aprecierile asupra dezvoltării fizice a copilului este indicat sa se facă pe baza unor indici antropometrici specifici gimnasticii.

a) înălțimea

reprezintă distanța măsurată vertical de la planta piciorului până la vertex. Este im indice antropometric important prin faptul că în raport cu ea se pot interpreta alți indici ca: diametre, greutatea perimetrul, etc. Totuși, în gimnastică înălțimea nu constituie o condiție pentru selecție așa cum se întâmplă in alte sporturi. De exemplu, dacă în timpul selecției întâlnim un subiect cu o înălțime mai mare decât limita, în schimb cu calități motrice excepționale, evident că îl vom accepta. Singurul inconvenient datorat înălțimii ce depășește limita este crearea dificultății în executarea unor mișcări. Nu sunt excluse însă excepțiile, deci nu putem chiar generaliza acest aspect.

Înălțimea optimă stabilită pe baza observațiilor și a datelor obținute de la cele mai valoroase gimnaste este de maximum 161 cm la vârsta de 16 ani, iar la gimnaști este de maximum 174 cm la vârsta de 20 ani.

Întârzierea creșterii în înălțime în perioada prepubertară se poate compensa substanțial în etapa ulterioară dezvoltării de vârstă.

Dimpotrivă, copiii cu o mare accelerare a creșterii la 11-13 ani se pot dezvolta mai lent ulterior. Prin urmare, este necesară prudența în timpul aprecierii și pronosticări dezvoltării fizice a copiilor de vârstă școlară mică sau medie.

b) greutatea

Este unul dintre indicii care nu ajută să urmărim evoluția și adaptarea funcțională a organismului.

Interpretarea greutății subiectului, de obicei este indicat să Se facă m corelație cu înălțimea reală și nu cu vârsta deoarece, la o anumită vârstă s-ar putea ca un subiect să nu aibă înălțimea corespunzătoare și, deci nu putem să-i apreciem greutatea normală a vârstei. Greutatea, mai exact aprecierea se face folosind indicele de nutriție care se obține astfel:

greutatea (în grame)

talia (în centimetri)

acest raport reprezintă indicele lui Quetlett.

Trecerea limitelor normale și fiziologice aduce după sine îngreuierea în exerciții, apariția timpurie a oboselii, lipsa de precizie și claritate în mișcare și în sfârșit, deranjează prin aspectul exterior atât al gimnastului cât și al mișcărilor. Un bun gimnast este preocupat, pe lângă pregătirea lui, și de menținerea supleței și conformației adecvate și plăcute.

c) raportul dintre lungimea trunchiului și înălțime

Din practică cunoaștem că executarea mișcărilor se face cu o amplitudine mai mare când gimnaștii au membrele inferioare mai lungi, dând o ținută generala frumoasă.

În aprecierea obiectivă a acestui raport se folosește indicele Amar, care se calculează astfel:

înălțimea m șezând

înălțimea

d) raportul dintre anvergură și înălțime

Prin acest raport putem aprecia lungimea membrelor superioare. Este bine ca anvergura sa fie mai mare ca înălțimea cu 3-5 cm. Sub aceste cifre, în general abaterile de la aceste date sunt grave. Gimnaștii cu membrele superioare lungi au un avantaj în plus pentru redarea cât mai expresivă a mișcărilor, în special la exercițiile la sol și la bara. (de exemplu introducerea cu ușurință a membrelor inferioare întinse printre brațe).

e) raportul dintre diametrul biacromial și bitrohanterial

O dezvoltare fizică armonioasă presupune o armonie intre diametre și o proporționalitate a segmentelor corpului. Un bazin îngust arată mai frumos, mai estetic în comparație cu unul exagerat de laț, mare. Din acest motiv, diametrul bitrohanterian trebuie să fie mai mic decât diametrul biacromial.

f) deficiențele fizice

Nici un profesor nu-și asumă riscul și nu-și poate permite selecționarea unei serii de subiecți ce prezintă deficiențe grave:

– lordoze;

– cifoze;

– scolioze accentuate;

– picioare plate gradul II-III;

– rahitism accentuat;

– disimetrie accentuată;

– torace cu deficiențe grave.

Trebuie sa avem în permanența in vedere predispozițiile anatomice, care pot forma chiar un criteriu de baza in selecționare. Aici avem în vedere aspectul estetic în general: postura favorabila a umerilor, a toracelui, a parții lombare a coloanei, a picioarelor, care constituie elemente necesare pentru aprecierea ținutei corecte a corpului.

O atenție deosebită trebuie acordată picioarelor și mai cu seamă mușchilor de pe latura anterioara și posterioară. Această capacitate o controlam ușor din poziția șezând. Picioarele întinse trebuie să aibă călcâiele desprinse de pe sol, iar coapsa să exercite concomitent o presiune în jos. Din această poziție se ridică alternativ piciorul drept și stâng. Spatele trebuie să rămână drept tot timpul cât se execută exercițiul. Picioarele ușor arcuite în "o" nu constituie un impediment, în timp ce acelea în "x" da. Acest handicap nu se poate înlătura. Lucrând cu copiii care prezintă deficiențe fizice, vom risca mult deoarece acestea se pot accentua datorită faptului că sarcinile lecțiilor nu vor tine seama de acești copii.

De asemenea, antrenorul nu poate admite in selecție copii cu deficiențe pentru a elimina pe parcurs deficiențele și apoi să înceapă procesul de pregătire deoarece se va pierde un timp foarte prețios. Deci, de la începutul selecției trebuie să ținem cont de deficiențele amintite mai sus.

Și obezitatea pe care o întâlnii deseori la băieții de 7-9 ani poate constitui un semnal de alarma pentru antrenor. Chiar dacă vor fi adusi în selecție și apoi în lecție, băieții care depășesc greutatea normală, după o perioadă de timp, de muncă, vor ajunge în situația să nu se mai poată menține sau se mențin foarte greu alături de ceilalți copii și le va fi foarte greu sa se desprindă de ei.

În concluzie, folosirea indicilor de dezvoltare fizică ca și criterii de selecție, pretinde anumite reguli. Astfel, aprecierea dezvoltării fizice numai prin vârstă cronologică poate fi însușită de multe erori. In cadrul aceleiași vârste există diferențe (până la 2-3 ani) în ceea ce privește tempoul dezvoltării fizice, acesta fiind influențat de factorii ereditari, mediul și îmbolnăvirile din perioada fragedă a copilăriei.

Starea funcțională a organismului se constată numai de medicii specialiști care-și pot da avizul pentru practicarea gimnasticii sportive, avându-se m vedere ca tinerii selecționați să poată face față eforturilor impuse de gimnastică. Activitatea și practicarea gimnasticii sportive presupune eforturi mari care pot duce la tulburări funcționale grave.

Starea excelentă a sănătății constituie cea mai importantă condiție a sistemului de pregătire eficientă a sportivului junior. Unele deviații care se admit totuși în practicarea educației fizice în școală, pot constitui un obstacol serios pentru procesul de specializare, în care volumul de muncă în antrenamente este foarte mare, ca și în concursuri mai târziu.

Este necesar să luăm în considerație însă și capacitatea mare de antrenare a posibilităților funcționale ale organismului și vulnerabilitatea structurii țesuturilor și organelor omului la acțiunea exercițiilor sistematice. Prin urmare, chiar și o apreciere strict negativă a diferiților indivizi poate avea uneori o importanță orientativă. Nivelul dezvoltării morfologice și funcționale ale sistemului circulator reprezintă un criterii important pentru selecția copiilor. Trebuie cunoscut faptul că la vârsta 7-11 ani (clasa I-IV) inspirația și expirația sunt superficiale, frecvența respiratorie este mare deoarece, la această vârstă căile respiratorii sunt mai înguste, mucoasele mai fine, iar schimbul gazos la nivelul plămânilor este intens. în același timp, frecvența cardiacă este ridicată (sistemul cardio-vascular slab dezvoltat, inima are masa relativ mare, dar volum mic), presiunea arterială înregistrează valori scăzute, sistemul nervos intai instabil, la copii predominând procese de excitație față de cele de inhibiție, ceea ce determină un grad crescut de excitabilitate.

Gradul de motricitate este latura profilului complex care ne interesează cel mai mult, atât sub aspectul calităților fizice, cât și al experienței de mișcare.

Antrenorul este obligat să întreprindă investigații din acest punct de vedere care sâ-1 informeze asupra posibilităților, aptitudinilor specifice subiectului pentru gimnastica sportivă.

Observațiile și cercetările speciale ale copiilor, observații ținute în condiții complexe ale activității motrice – mediul exterior, neobișnuit, concursurile și în timpul probelor speciale de control – îmbunătățesc concluziile privind particularitățile individuale ale copiilor. Gimnastica sportivă pretinde cunoașterea sensibilă a întregului corp în diferite acțiuni în care un rol dominant îl are cu acțiunea reflexelor de postura și a aparatului vestibular, precum și a calităților psihice favorabile.

Capacitatea de a cunoaște în detaliu toate verigile motrice ale corpului în diferite poziții, poate fi verificată cel mai bine în cadrul unei probe specifice prin acțiuni in care gimnastul, spre exemplu, evoluează din stând pe mâini în acele mișcări și poziții unde este necesara fixarea centurii scapulare care se transmite trunchiului (mai ales în partea lombară) și articulațiilor coxo-femurale.

Aproape toți copiii sunt capabili să-și îndrepte trunchiul aflându-se în culcat. însă un procent foarte mic reușește din stând pe mâini să-și îndrepte trunchiul, având în același timp brațele bine fixate, chiar dacă in această poziție copiii sunt modelați de antrenor.

Situații similare se pot întâlnii și la poziția stând pe cap, unde se pot constata iarăși capacitatea de transmitere a îndreptării trunchiului și a articulației coxo-femurale prin intermediul mușchilor gâtului. Aici însă, participarea centurii scapulare este în mare măsură eliminată.

Aprecierea gradului de motricitate este dat de o serie de probe și baremuri.

1. Pentru verificarea vitezei de deplasare:

– Alergare pe 20 metri cu start din picioare;

2. Pentru verificare vitezei de reacție:

– Jocuri de atenție (cine ia obiectul) (al treilea fuge) (crabii și crevetii);

– Jocuri de alergare cu diferite semnalizări auditive sau vizuale;

3. Pentru verificarea forței membrelor superioare:

– Atârnat, tracțiuni în brațe la bară (minim 3);

– Sprijin culcat înainte, flotări m brațe (minim 3);

4. Pentru verificarea forței membrelor inferioare:

– Sărituri în înălțime de pe loc;

– Genuflexiuni pe ambele picioare;

– Genuflexiuni pe un picior;

5. Pentru verificarea forței musculaturii abdominale:

– Din culcat, ridicarea trunchiului în șezând;

– Din atârnat la scara fixă, ridicări de picioare;

6- Pentru verificarea mobilității:

Este o calitate indispensabilă ce se referă la amplitudinea mișcărilor de flexie și extensie ale coloanei vertebrele, articulațiilor coxo-femurale și scapulo-humerale. La fel de importantă este și mobilitatea labei piciorului și flexia plantară care, alături de celelalte, contribuie la estetica mișcării și la ușurința executării. Mobilitatea se poate măsura prin:

– sfoara înainte (maximum 25 cm de la pubis la sol);

– sfoara laterală (maximum 30 cm de la pubis la sol).

– podul cu picioarele întinse și apropiate, măsurând distanța dintre calcaie și palme;

Se cercetează mobilitatea scapulo-humerala. și nobilitatea coloanei vertebrale pentru a se constata eventualele lipsuri mai serioase.

7. Pentru verificarea capacității de orientare și rezistență:

Se folosește o probă combinată care ar putea cuprinde spre exemplu, 2 puncte:

a) Alergare scurtă de viteză;

b) Târâre;

c) Deplasare in echilibru;

d) Cățărare;

e) Schimburi de direcție.

Exemplu: – Cursa cu obstacole – alergare, escaladarea unei lăzi, trecere pe sub cal, mers pe banca de gimnastică, coborâre, atingerea peretelui și întoarcere prin alergare.

Aceste probe se pot efectua fie contra cronometru, fie sub formă de concurs, formă în care copiii participă cu multă pasiune și plăcere, intervenind relația învingător-învins.

Este indicat ca traseul sa fie bine precizat și menținut la mai multe verificăm pentru a se putea urmării progresul.

8. Pentru verificarea îndemânării și preciziei se pot folosi diferite variante de lucrări la scară fixa, jocuri și ștafete, – rostogoliri înainte, mișcări de brațe executate asimetric, sărituri cu sarcină de coordonare. De exemplu, pentru verificarea lor se pot executa:

1). Aruncare la țintă de la 2,5 m cu o minge de tenis de câmp care trebuie aruncată de 5 ori cu fiecare mână. Se va acorda câte un punct pentru fiecare lovire a țintei. Aprecierea se face pentru fiecare mână în parte.

2). Bătaia pe sol a unei mingi de cauciuc timp de 20 de secunde. Se efectuează cu fiecare mână timp de 10 secunde. Aprecierea rezultatului se va face prin scăderea din 10 a câte un punct pentru fiecare scăpare a mingii, întrerupere a exercițiului sau oprire a mingii. La această probă s-a evidențiat o diferență vizibilă între valorile execuției cu mâna dreaptă (mai mari) și mâna stângă (mult mai mici).

9. Verificarea ritmului se face prin mișcări simple de brațe, fie de pe loc, fie din mers.

În aprecierea gradului de motricitate trebuie să punem accent în egală măsură pe toate probele, întrucât numai printr-o investigație multilaterală vom obține cea mai corectă selecție.

Nu trebuie să pierdem din vedere problema coordonării atât de necesară și importantă în gimnastica sportivă. Procesul compunerii coordonării mișcărilor este foarte complicat. lată cum este el definit de către unul din marii specialiști fiziologi L. Orbeli:

"Una dintre minunile cele mai uimitoare și una din cele mai grele probleme în domeniul fiziologiei omului este fara îndoială coordonarea mișcărilor, acea armonizare fină și precisă în activitatea tuturor mușchilor care intră în componenta corpului nostru, armonizare, coeziune care are drept rezultat că toate mișcările noastre sunt fluente, plastice, economice și nu prezintă semne ale luptei mecanice dintre mușchii antagoniști care acționează contradictoriu".

Coordonarea alături de iradiere, concentrarea și inducția reciprocă reprezintă procesele fundamentale ale activității nervoase superioare. Orice mișcare realizată în și de organismul omenesc, reprezintă o formă și implică un aspect sau o cantitate anumită de coordonare. Mișcările coordonate, ajunse la un grad înalt de perfecționare, au avantajul că se execută mai eficace (economic și cu randament sporit) decât mișcările imprecise – imperfect coordonate, dat fiind ca în cazul celor dintâi, mișcările inutile sunt eliminate și astfel, consumul energetic este mai redus. La vârstă mică se remarcă dezvoltarea simțului ritmului și a armoniei mișcărilor, a capacității de sincronizare (coordonare) a mișcărilor proprii cu cele de ansamblu.

Deși este un criteriu important, situația profesionala, este un criteriu neglijat de câtre majoritatea antrenorilor. Se știe că la clasele mici situația la învățătura este un stimulent, condiționând intrarea în secțiile sportive.

Este normal deci ca situația la învățătură să nu ne fie indiferentă. înainte de orice, ca membru al societății noastre, trebuie să fi folositor acesteia și să-ți aduci aportul la progresul ei pe linie profesională, apoi prin performanțele sportive. Activitatea sportivă trebuie îmbinată armonios cu activitatea profesională. S-a observat că sportivii cu rezultate bune la învățătură prind mai repede mișcările mai grele din ramura de sport respectivă. Respectându-se acest criteriu, se va întări și mai mult sensul "primii în sport, primii la învățătură". Se va angrena un număr din ce in ce mai mare de elevi cu reale calități intelectuale atât de necesare antrenamentului modern.

Din cercetarea caietelor de evidență, a notelor fiecărui elev ne putem forma o părere relativ justă despre gradul de inteligență în general, de pregătirea fiecăruia.

Tipul preconizat pentru gimnastică și în general pentru sportul de performanță este copilul "deștept" spre "excepțional", fapt ce include toate laturile comportamentului.

Totuși din practică s-a desprins concluzia ca elevii "buni" la învățătură sunt preferați celor "foarte buni" care, la un moment dat, în mod foarte general și firesc pentru ei, abandonează sportul de performanța pentru a se dedica altor activități mai apropiate de viitoarea profesie ce va fi îmbrățișată fie din pură pasiune, fie la preferința părinților.

CAPITOLUL IV

DESFĂȘUREREA ACTIVITĂȚII DE SELECȚIE

Selecția sportivă nu prezintă o acțiune de un singur moment, încadrată într-o singură etapa, de exemplu la înscrierea copiilor în școlile sportive de copii. Ea reprezintă un proces de lungă durată, desfășurat în câteva etape, durând pe parcursul primului și celui de al doilea an școlar de învățământ, de obicei la Clubul Sportiv Școlar. Are un caracter permanent, pretinzând incontestabil nivelul maxim de pregătire a sportivului în competență. De la prima prezentare în fața specialistului care efectuează selecția și până la atingerea nivelului maxim în pregătirea sportivului, trece printr-o permanentă muncă de selecție.

Selecția se împarte în etape bine determinate care, în funcție de nivelul de pregătire și scopul propus, urmăresc obiectivele din timp stabilite.

A) O primă etapă este etapa de selecție inițială sau propriu-zisă, în care antrenorii depistează elementele ce corespund din anumite puncte de vedere.

1. Ea constă într-o selecție superficială la fața locului;

2. O primă verificare.

Dar pe parcursul procesului de instruire vor ieși în relief acele particularități ale copiilor care n-au putut fi verificate de la prima vedere, și care pot corespunde sau nu cerințelor disciplinei sportive respective. în aceasta situație nou creată se simte nevoia unei noi selecții, a unor verificări, pentru a-i promova pe cei ce corespund din mai mute

puncte de vedere, și pentru a-i elimina sau îndruma spre alte specialități pe cei ce nu se adaptează specificului disciplinei respective.

B) Intrăm în acest mod în a doua etapă a selecției, în urma căreia se va ajunge la stabilirea grupei cu care se va lucra în continuare.

In prima etapă a selecției se observă profilul complex inițial al copilului, în timp ce în a doua etapă se apreciază profilul complex realizat, precum și observarea și depistarea altor calități.

Cunoscând nivelul de la care se începe procesul de pregătire și ritmul aproximativ în creștere, nivelul la care vom ajunge și timpul aproximativ necesar pregătirii. Acest lucru este posibil prin cooperarea profilului complex atins la diferite etape, profil complex ce înseamnă totalitatea laturilor subiectului (conformație, stare funcțională, gradul de motricitate, nivelul moral-volitiv, situația profesională) pe care le-am prezentat în capitolul precedent.

Acest ritm de creștere a nivelului de pregătire reprezintă, de fapt, creșterea sub toate aspectele (fizic, motric, psihic) in unitate de timp. Un ritm crescut de creștere, în general denotă posibilități mari de avansare, de obținere a unor performanțe superioare, o longevitate sportivă îndelungată.

Înainte de a trece la activitatea propriu-zisa, trebuie să arătăm că exista 2 procedee prin care se poate efectua selecția:

a) Verificarea efectivului pe baza unor probe și selecționarea numai a celor ce reușesc să treacă anumite baremuri;

b) Verificarea efectivului pe baza unor probe și selecționarea numărului necesar de elevi în ordinea clasamentului.

4.1. ACTIVITATEA PRELIMANARĂ

Activitatea preliminară este o activitate organizatorică și de propagandă. Constă într-o muncă de propagandă ce se desfășoară prin anunțuri la școlile generale de unde vor fi selecționați subiecții. La începutul anului școlar se organizează o ședință la care participă directorii din școlile generale, inspectoratul școlar, și la care se prezintă scopul activității, rezultatele obținute în anii trecuți (dacă este cazul), perspectivele de viitor ale gimnasticii, stabilindu-se și ce sarcini revin fiecărui director de școală generală pe această linie, în ce constă contribuția lor, reușita acțiunii. La rândul lor, directori vor populariza in consiliul pedagogic, între cadrele didactice din școli această activitate, pentru a crea climatul favorabil muncii viitoare. Indispensabil procesului de selecție este profesorul de educație fizică sau de specialitate din școala de baza. Un rol important îl are caracterizarea profesorului fată de elevi. Profesorul este cel mai în măsura să ne furnizeze o serie de date referitoare la comportamentul general al subiectului, activitatea la învățătură și cea extrașcolară.

Profesorul, antrenorul de specialitate, asistând la orele de educație fizică, are posibilitatea să-i observe pe cei care au o ținută adecvată gimnasticii, îi urmărește pe copii cum se mișcă. De multe ori în această situații lecțiile capătă un conținut, un caracter specific prin numărul cât mai mare al exercițiilor din care sa se observe cele mai importante calități ale copilului, cât mai obiectiv posibil.

În această primă etapă mai intervin: directorul școlii care ne poate furniza amănunte asupra dezvoltării fizice ale celor aleși, și chiar elevul respectiv care poate confirma sau nu participarea lui pe viitor in cadrul respectiv. Având avizul medicului, se ia legătura cu învățătorul care își va spune părerea despre cei vizați:

– daca este disciplinat;

– dacă este bun la invâtâtură ;

– activitatea extrașcolară în care este angrenat;

– antecedente patologice, cât și starea actuala de sănătate.

Au fost respinși de la această activitate repetenții, indisciplinații, elevii slabi la învățătură și cei nesănătoși.

Copiii vizați sunt invitați la școlile sportive pentru a fi supuși probelor de selecției în continuare. în primele două lecții se vor realiza următoarele sarcini:

1. Determinarea prin măsurare a înălțimi și diferențele fată de înălțimea normală;

2. Culegerea datelor personale: nume, prenume, data nașterii, școala, clasa, daca a mai practicat gimnastica când și când;

3. Verificarea vitezei de deplasare;

4. Verificarea vitezei de reacție;

5. Verificarea forței membrelor inferioare;

6. Verificarea gradului de motricitate;

7. Verificarea mobilității;

8.Verificarea calităților moral-volitive (prin observație);

9. Observații generale asupra conformației fizice;

Pe baza acestor verificări și a examenului medical efectuat până cel târziu după 7 zile de la prima lecție, se va face selecție. In urma acesteia se înlătură subiecții care vădesc lipsuri mari, inadmisibile. Prima etapă nu trebuie să depășească o săptămână, pe _parcursul căreia se vor efectua 2-3 lecții de verificare.

Desfășurarea activității preliminare în modul descris mai sus nu poate fi generalizată, absolutizată. Am comite o greșeală în cazul acesta.

Au fost și mai persistă cazurile în care această activitate nu începe printr-o acțiune la nivelul direcțiunilor și Inspectoratului școlar.

De la profesori la profesori diferă clasele din care se începe selecția. La. unele școli se aplică, pentru depistarea celor corespunzători, și sistemul lecțiilor cu caracter adecvat, în care se execută exerciții special alese. Calitățile necesare practicării gimnasticii sunt urmărite deosebit: unii profesori, încă de la lecția la care asistă, urmăresc în mod special mobilitatea, detenta, dragostea fâță de gimnastică; alții observă numai aspectul general.

4.2. DESFĂȘURAREA SELECȚIEI PROPRIU-ZISE

Etapa a doua a selecției are ca obiectiv principal pregătirea gimnaștilor în vederea verificării finale. Evident și conținutul activității din această perioadă va fi orientat și el spre același obiectiv.

În prima parte a acestei etape, vom căuta să completăm profilul complex inițial al elevilor (cu date personale, date privind situația școlara, comportarea lor în lecție, la vestiar, în afara școlii). Este cazul să arătăm că in cunoașterea multilaterală a elevilor este necesar să colaborăm și cu medicul sportiv, cu părinții, cu profesorii, cu colegii și cu elevii însăși. Pe baza interpretării datelor obținute la sfârșitul celei de a doua etape a perioadei de selecție, vom cunoaște profilul complex de plecare și ritmul de creștere a nivelului de pregătire și se va trece la selecția propriu-zisă.

Vom ține cont în selecția viitorilor membrii de nivelul de pregătire atins de fiecare. Este normal ca cine pleacă de la un nivel mai ridicat, va atinge măiestria într-un timp mai scurt.

Dar, așa cum spunea dl. antrenor Covaci, "nu putem ignora importanța ritmului de progres crescut, care poate să aducă o poziție codașă". De aici provine sarcina antrenorului în alegerea pe care va trebui să o facă. Dacă i-ar permite timpul, ar lucra cu toți subiecții în continuare și viitorul ar demonstra cine este mai bun. Acest lucru, se știe, este imposibil datorită acestui mult discutat "timp". Părinții celor promovați au fost convocați la o ședință unde li s-a comunicat specificul acestei munci, sarcinile ce revin copiilor și dânșilor, creându-le în același timp și avizul individual de aprobare a frecventării de către copii a antrenamentului.

4.3. LEGĂTURA CU PĂRINȚII

Această problemă, de cele mai multe ori, este neglijata după efectuarea selecției. NU odată s-au întâlnit cazuri când copiii care vădeau calități deosebite și au trecut cu succes prin toate etapele selecției, au fost împiedicați de părinți să continue practicarea gimnasticii. NU trebuie neglijat nici faptul factorului școlar care are un rol important în popularizarea activității sportive. Tactul pedagogic pe care trebuie să-1 manifeste profesorul de la cluburi și asociații sportive, realizarea lecțiilor de antrenament într-un mod cât mai plăcut și mai atractiv, ar schimba sensul relațiilor de prietenie într-un avantaj. Copiii aceștia vor aduce la secțiile de gimnastică pe prietenii lor, in loc să plece ei la alte secții sau în alte părți cu prietenii lor.

Voi reda continuare aspectele esențiale ale activității de selecție pe care le-am desprins în urma investigațiilor efectuate la secțiile de gimnastica. ale Clubului Sportiv Școlar Nr. l Timișoara.

CAPITOLUL V

ORGANIZAREA CERCETĂRI

5.1. LOCUL Șl DURATA DESFĂȘURĂRII CERCETĂRII

Analizând multiplele aspecte ale pregătirii sportive moderne, (PROFESORUL-ANTRENOR AL SECȚIEI DE GIMNASTICA BĂIEȚI A CLUBULUI SPORTIV ȘCOLAR NR. L TIMIȘOARA, FĂRĂ ASTA) considerăm foarte important pentru gimnastica sportivă problema selecției alături de conținutul activității, succesiunea învățării și metodica adecvata de lucru, evoluția rezultatelor sportive, a sănătății și dezvoltării normale, armonioase a sportivilor, de a căror bună rezolvare depinde direct durata stagiului de pregătire, calitatea, certitudinea performanțelor viitoare. Datorita prestigiului de care se bucura școala de gimnastică masculina din Timișoara, a numeroaselor performanțe de-a lungul istoriei gimnasticii masculine din acest oraș, ne obligă parcă la continuarea și chiar creșterea nivelului acestei școli. De aceea, dacă dorim continuarea acestei tradiții, selecția trebuie făcută riguros, selecționând-i pe aceea care au reale calități, cei care ar trebui să ajungă să se "bată" cu cei mai buni dintre cei buni.

Selecția, acest aspect fundamental, s-a a realizat în 3 etape distincte de câtre domnul profesor.

1) Depistarea s-a realizat pe mai multe căi, determinata de condițiile specifice oferite de Timișoara și, în mare masuri am fost ajutați și de tradiția existentă: direct din școală (prin observarea elevilor la ore, prin discuții în care copiii și-au manifestat dorința de a practica gimnastica, fiind verificați sumar pe loc), aduși de colegi sau de părinți. S-a început această muncă pretențioasă și de durată cu un grup de 60 de băieți.

2) Selecționarea propriu-zisă.

Toți acești copii au vizionat un antrenament al gimnaștilor din lotul național olimpic de tineret, care își desfășoară activitatea în Timișoara, pentru a le trezii și amplifica interesul, și pentru a le stimula dorința de a ajunge și ei gimnaști. Au fost organizate apoi 8 lecții pe grupe de câte 15 copii care au avut ca temă prelucrarea sumară a calității lor și probele de control care au urmat, pentru a fi oarecum pregătiți să-și pună în valoare aptitudinile, calitățile fizice și psihice. Domnul profesor a considerat edificatoare pentru dânsul probele:

– sărituri ca mingea, cu reacții cât mai scurte;

– urcarea si coborârea unor trepte cu frecvență maxima;

– alergare pe loc cu genunchii sus (pentru viteza);

– ridicarea picioarelor întinse peste cap din culcat pe w plan înclinat de 15-20 grade;

– tracțiuni in brațe din atârnat;

– flotări in sprijin din culcat înainte cu sprijin pe brațe;

– menținerea poziției de sprijin pe bara;

– genuflexiuni pe un picior;

– sfoara laterală fi înainte cu stângul și cu dreptul înainte;

– podul de jos;

– din șezând cu picioarele întinse și apropiate, îndoirea trunchiului pe picioare;

– întinderea completă a labei piciorului pentru mobilitate;

– sărituri ca mingea cu ridicarea genunchilor sus;

– săritură cu bătaie libera și atingerea unui semn pe perete (pentru verificarea detentei).

Verificarea dezvoltării fizice a fost făcută avându-se în vedere lungimea și proporționalitatea segmentelor, dezvoltarea musculaturii, a ținutei și aspectului somatic în general.

Pentru verificarea capacității de orientare în spațiu și a îndemânării, s-a cerut executarea rotii laterale, standului pe mâini la perete și rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit.

Pentru verificarea capacității de învățare a unei mișcări noi, s-a cerut executarea unui exercițiu alcătuit pe loc, iar pentru verificarea echilibrului câteva variante de mers pe bârnă.

În timpul desfășurării acestor probe, copiii au fost urmăriți permanent în ceea ce privește comportarea generală pentru a ne orienta în privința capacității de concentrare și mobilizare a voinței, tenacității și perseverenței. S-a constatat că băieții care au trecut cu. succes aceste probe au demonstrat o pregătire și dezvoltare fizică superioară colegilor de aceeași vârsta, superioară nivelului pe care copiii îl ating după o activitate de specialitate.

În urma selecției făcute pe această bază au fost reținuți 20 de băieți. Bineînțeles, nu toți au îndeplinit în întregime complexul, au fost însa cel mai aproape de el. Au fost înregistrate deficiențe și s-a urmărit permanent educarea băieților în cauză la nivelul celorlalți prin exerciții speciale.

3) A urmat apoi un al treilea moment, desfășurat în timp – auto-selecția – care a constat din retragerea treptată și continuă a gimnaștilor care nu au putut tine pasul cu cerințele programului stabilit Cei care s-au auto-eliminat, de remarcat, au fost tocmai băieții care au prezentat lipsuri la selecția propriu-zisă.

5.2. EȘANTIONUL STUDIAT

Experimentul a avut loc în Timișoara, copiii provenind de la Grădinița Nr.24, începând cu data de 15 Septembrie și încheindu-se la 1 iunie

În paralel cu activitatea de selecție realizată, am desfășurat un experiment pe aceeași durată la aceeași grădiniță din Timișoara dar nu cu copiii selecționați.

În experiment am folosit o grupă experimentală formată din 10 copii și o grupă martor formată tot din 10 copii. Menționez că la grupa experimentala, pe lângă cele 2 ore de educație fizică ce sunt prevăzute în programa școlară, am efectuat și programul de pregătire prevăzut în primul an de activitate.

În această perioadă, atât grupa experimentală cât și grupa martor au fost supuse unor probe și norme de control. Menționez în continuare probele de control folosite:

– alergare de viteză pe distanța de 20 de metri;

– detenta pe verticala;

– flotări în brațe;

– ridicarea trunchiului pe verticală din culcat dorsal;

– ridicarea în extensie a trunchiului din culcat ventral;

Am efectuat la ambele grupe și următoarele măsurători:

– înălțimea;

– greutatea;

– perimetrul toracic;

Am efectuat 2 testări: – testarea inițială având loc după o luna de pregătire (15 Octombrie);

– testarea finală la sfârșitul anului scolar

Rezultatele obținute au fost comparate cu media pe tară la această vârstă, atât la probele cât și la normele de control.

5.3. METODE DE CERCETARE FOLOSITE

5.3.1. Metoda studierii bibliografiei

Este metoda prin care cercetătorii intră în posesia datelor privitoare la rezultatele obținute de alți cercetători în domeniul temei respective. Aceasta presupune căutarea surselor bibliografice de specialitate, consultarea lor, selecționarea și prelucrarea datelor, interpretarea lor. Se întocmesc fișe de semnalare și fișe de conținut în care sunt consemnate rezumate, citate și unele reprezentări grafice originale.

Bibliografia consultată este diversă și conține lucrări din teoria și metodica antrenamentului sportiv și din gimnastica sportivă. Bibliografia este prezentată în capitolul VII al lucrării.

5.3.2. Metoda observației

Observația, ca metodă de cercetare, presupune urmărirea conștientă a procesului instructiv-educativ, a influențelor exercitate asupra sportivului și comportarea lui sub aceste influențe. Ea trebuie desfășurata conform unui plan tematic și cu ajutorul unor mijloace tehnice menite să surprindă fenomenele și procesele urmărite.

Observațiile sunt înregistrate sub formă de protocoale.

Observația poate fi făcută din interiorul procesului urmărit atunci când cercetătorul participă activ la conducerea acestui proces. în acest caz cercetătorul poate pătrunde în esența fenomenului și chiar să influențeze evoluția în sensul impus de cercetare, dar observația făcută de el poate fi denaturata datorită influențelor mediului și trăirilor personale, în calitate de participant activ.

În cazul în care observația este făcută din afara procesului studiat, observatorul este numit cercetător, iar observația are calitatea de a fi obiectiva și de a nu executa nici un fel de influență asupra desfășurării procesului sau fenomenului respectiv.

Dificultatea cea mai mare în folosirea acestei metode este determinată de complexitatea fenomenelor sportive, antrenamentului sportiv și a relațiilor dintre acestea. De aceea trebuie să se delimiteze cu exactitate sfera de observație. Un studiu asupra lecției de antrenament sportiv se face cu foarte mare dificultate deoarece el implică o multitudine de elemente, aspecte și unghiuri de observare: conținut, desfășurare, mijloace, metode procedee de organizare â colectivului, nivelul de efort, acțiunile antrenorului și cele ale sportivului, precum și raporturile dintre aceștia.

În lucrarea de față, observația cercetătorului s-a îndreptat asupra influentei procesului de antrenament și asupra criteriilor și etapelor de selecție.

5.3.3. Metoda experimentului

Experimentul este o formă de cercetare superioară observației care permite studierea exactă a procesului de antrenament.

Experimentul constă in verificarea unor ipoteze care pot fi confirmate sau infirmate și presupune investigația, schimbarea condițiilor în care se desfășoară procesul.

Experimentul produce în mod artificial sau modifica in mod intenționat, fenomenul sau procesul, in scopul dezvoltării esenței lui și a cunoașterii lui mai aprofundate.

În cercetarea procesului de antrenament, experimentul îmbracă mai multe forme:

1.Constatativ – se cercetează o anumită calitate fara a interveni in modificarea acesteia:

2.De verificare a unor ipoteze;

3. Creator – se elaborează, se creează conform ipotezei.

În funcție de numărul subiecților, experimentul poate fi individual sau colectiv. Experimentul s-a efectuat timp de un an, având ca eșantion de studiu o grupă experimentală și una martor, fiecare grupă având în componență 10 băieți de la Grădinița Nr.24 din Timișoara.

Lotul de sportivi a fost supus unor testări și măsurători inițiale și finale, urmărindu-se progresele realizate. Ca testări s-au folosit următoarele probe de control:

1. alergare de viteza;

2. detenta pe verticala;

3. flotări în sprijin pe sol;

4. ridicarea trunchiului !a verticală din culcat dorsal;

5. ridicarea trunchiului în extensie din culcat ventral.

Iar ca măsurători:

1. înălțimea;

2. greutatea;

3. perimetrul toracic.

Aceste probe de control și măsurători au fost înregistrate, integritate, comparate cu media pe țară și redate prin tabele și grafice.

În timpul testărilor am folosit următoarele materiale didactice și accesorii:

– cronometrul;

– metrul;

– cântarul;

– saltele de gimnastică;

– covor de gimnastica.

5.3.4. Metoda statistică si grafică

Metoda statistică se folosește în vederea experimentării cantitative a raporturilor calitative, și constă în culegerea datelor numerice, prelucrarea și interpretarea lor.

Pot fi folosiți indicatori statistici simpli: valoarea medie, procente, frecvența, și indicatori cu grad de complexitate cum sunt: coeficientul de corelație și analiza multifuncțională.

Metoda grafică pune im evidență datele obținute, prelucrate și interpretate de metoda statistică.

Am prezentat grafic următoarele date obținute:

1. alergarea de viteza;

2. flotări în sprijin la sol;

3. ridicarea trunchiului îh extensie din culcat ventral;

4. detenta pe verticală;

5. ridicarea trunchiului la verticala din culcat dorsal;

6. înălțimea;

7. perimetrul toracic;

8. greutatea.

Alergare de viteză-20m

-viteză de deplasare –

Grupa experiment

– Media aritmetica

S- Abaterea standard

CV- Coeficient de variabilitate

W- Amplitudinea

Alergare de viteză-20 m

– viteza de deplasare –

Grupa martor

– Media aritmetica

S- Abaterea standard

CV- Coeficient de variabilitate

W- Amplitudinea

Detenta pe verticală

– forța exploziva a membrelor inferioare –

Grupa experiment

– Media aritmetica

S- Abaterea standard

CV- Coeficient de variabilitate

W- Amplitudinea

Detenta verticală

– forța explozivă a membrelor inferioare –

Grupa martor

– Media aritmetica

S- Abaterea standard

CV- Coeficient de variabilitate

W- Amplitudinea

Flotări

– forță in regim de rezistență in membrele superioare –

Grupa experiment

– Media aritmetica

S- Abaterea standard

CV- Coeficient de variabilitate

W- Amplitudinea

Flotări

– forța in regim de rezistență a membrelor superioare-

Grupa martor

– Media aritmetica

S- Abaterea standard

CV- Coeficient de variabilitate

W- Amplitudinea

Ridicarea trunchiului la verticală din culcat dorsal

– forța in regim de rezistență a abdomenului – Grupa experiment

Unde: – Media aritmetica

S- Abaterea standard

CV- Coeficient de variabilitate

W- Amplitudinea

Ridicarea trunchiului la verticală din culcat dorsal

– forța in regim de rezistență a abdomenului –

Grupa martor

– Media aritmetica

S- Abaterea standard

CV- Coeficient de variabilitate

W- Amplitudinea

Ridicarea trunchiului în extensie din culcat ventral

– forța in regim de rezistență a spatelui – Grupa experiment

– Media aritmetica

S- Abaterea standard

CV- Coeficient de variabilitate

W- Amplitudinea

Ridicarea trunchiului in extensie din culcat ventral

– forța in regim de rezistență a spatelui -Grupa martor

– Media aritmetica

S- Abaterea standard

CV- Coeficient de variabilitate

W- Amplitudinea

Înălțimea

Grupa experiment

– Media aritmetica

S- Abaterea standard

CV- Coeficient de variabilitate

W- Amplitudinea

Înălțimea

Grupa martor

– Media aritmetica

S- Abaterea standard

CV- Coeficient de variabilitate

W- Amplitudinea

Greutatea

Grupa experiment

– Media aritmetica

S- Abaterea standard

CV- Coeficient de variabilitate

W- Amplitudinea

Greutate

Grupa martor

– Media aritmetica

S- Abaterea standard

CV- Coeficient de variabilitate

W- Amplitudinea

Perimetrul toracic

Grupa experiment

– Media aritmetica

S- Abaterea standard

CV- Coeficient de variabilitate

W- Amplitudinea

Perimetrul toracic

Grupa martor

– Media aritmetica

S- Abaterea standard

CV- Coeficient de variabilitate

W- Amplitudinea

CAPITOLUL VI

ÎNREGISTRAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR OBȚINUTE

ALERGAREA DE VITEZĂ

Viteza este calitatea de bază dintre calitățile motrice, care se poate corecta și îmbunătăți foarte ușor la această vârsta. In experimentul meu, în urma testărilor am obținut următoarele valori:

X – media aritmetică

– grupa experiment Tl – 5,6 sec.

T2 – 5,3 sec.

– grupa martor Tl – 5,7 sec.

T2 – 5,6 sec.

Comparând rezultatele de la grupa experiment (testarea finală) cu media pe țară distingem următoarele:

– grupa experiment are valoare de 5,3 secunde, iar media pe țară este de 5,5 secunde. De aici rezultă un coeficient? de 0,2 secunde în favoarea grupei experiment..

S – are următoarele valori:

– grupa experiment Tl – 0,16 sec.

T2-0,18sec.

grupa martor Tl – 0,17 sec.

T2-0,10sec.

Analizând valorile la ambele grupe se constată o omogenizare a grupelor de lucru.

CV – are următoarele valori:

– grupa experiment Tl – 2,92%

T2 – 3,39%

– grupă martor Tl – 2,92%

T2 – 2,99%

Toate valorile sunt mai mici de 10%, cu rezultate mai bune la testarea a doua, ceea ce denotă o omogenizare sporită a grupelor de lucru,

W – are valori subunitare, rezultând o dispersie minima

DETENTA PE VERTICALĂ

Detenta pe verticală este o calitate motrică complexă, rezultată din viteză și fortă in experimentul meu la această probă am obținut următoarele rezultate:

X – media aritmetică

– grupa experiment Tl – 11,1 cm

T2-15,4cm

grupa martor Tl – 10,7 cm

T2-13,7cm

Se constată progrese la amândouă grupe, cu rezultate superioare la grupele experimentale. Comparând rezultatele obținute cu media pe țară ( 15.2 cm ), se constată următoarele:

– la grupele martor, deși s-au obținut progrese fată de testarea initială, rezultatele sunt puțin sub valorile medii pe țară;

– la grupele experimentale valoarea este cu 0,2 cm mai mare decât media pe țară;

S – are valori subunitare, și în jurul valorilor unitare, cuprinse între plus sau minus o,46cm și l,53cm, rezultând o omogenitate a grupelor la această probă.

CV – are valori sub lOs cuprinse între 2,97% și 11,18% (valoarea finală a grupei martor), cu valori mai apropiate la grupele experimentale și ușor dispersate, dar sub valoarea de lOș la grupele martor; rezultă o omogenizare a grupelor.

W – are valori apropiate și foarte scăzute, valoarea maximă fiind de 4cin, ceea ce denotă valori apropiate la detenta pe verticală.

FLOTĂRI

Forța în regim de rezistență a membrelor superioare, am testat-o în lucrarea mea cu ajutorul probei: – flotări.

In urma măsurătorilor efectuate am obținut următoarele rezultate:

X – media aritmetica

– grupa experiment Tl – 3,4rep

T2 – 7,3rep

– grupa martor Tl – 3,3rep

T2-5,4rep

Spre deosebire de celelalte probe testate, la această probă la grupele martor se constata. un progres mai mic comparativ cu grupele experimentale. Comparând valori cu media pe tara, 7 repetări, constatăm la grupa martor valori inferioare acestor performanțe, iar la grupele experimentale o valoare superioară.

S – are valori scăzute cuprinse între ±0,82rep și ±l,17rep atât la grupele experiment cât și la cele martor, arătând o omogenizare a colectivului în Raport cu media aritmetică.

CV – are valori cuprinse între 15,88% și 25,19% demonstrând o omogenitate medie la această probă, unii dintre subiecți obținând rezultate mult peste valoarea medie pe țară, iar alții obținând rezultate sub media pe țară.

In sprijinul celor afirmate mai sus stau mărturie rezultatele obținute la parametrul "W", unde s-au înregistrat valori maxime de 4 repetăm față de media grupelor.

RIDICAREA TRUNCHIULUI LA VERTICALA DIN CULCAT DORSAL

Forța în regim de rezistență a abdomenului a fost testată cu ajutorul probei: ridicare a trunchiului la verticală din culcat dorsal.

În urma testărilor efectuate, s-au obținut următoarele rezultate:

X – media aritmetică

– grupa experiment Tl – 9,5rep

T2 – 14,4rep

grupă martor Tl – 9,2rep

T2-ll,2rep

Dacă valorile inițiale au fost sensibil egale între grupele martor și cele experimentale, la testările finale descoperim progrese mari la grupele experimentale și mici spre medii la grupele martor. La grupele martor se înregistrează valori sub media pe țară.

Comparând rezultatele de la grupele experimentale cu valoarea medie pe țară, 13 repetări, constatăm valori superioare față de media pe țară.

S – are valori mici cuprinse între ±l,23rep și ±l,95rep, rezultând la cele două grupe o omogenizare a colectivului față de media aritmetică pe țară la aceastâ probă.

CV – are valori cuprinse între 10,97% și 15,09%, scoțând în relief o variabilitate medie spre bună a rezultatelor la această probă.

W – este cuprinsă între 3 repetări și 6 repetări, arătând o dispersie mică la această proba.

RIDICAREA TRUNCHIULUI IN EXTENSIE DIN CULCAT VENTRAL

Forța în regim de rezistență a spatelui am testat-o cu ajutorul probei: – ridicarea trunchiului în extensie din culcat ventral.

In urma testelor efectuate, s-au obținut următoarele rezultate:

X – media aritmetica.

– grupa experiment Tl – 5,9rep

T2-ll,5rep

grupa martor T1 – 5,9rep

T2 – 9,2rep

Comparând rezultatele obținute se constata un progres la amândouă grupele, cu valori medii la grupele martor și cu valori ridicate la grupele experiment. Rezultatele obținute de grupele tartor se ridică la valoarea rezultatelor medii pe țară. Comparând rezultatele grupei experiment se constată un progres mare față de testarea inițială, rezultatele obținute la testarea finală depășind media pe țară de 10 repetări.

S – are valori cuprinse între ±0,74rep și ±l,84rep, lucru ce confirmă omogenitatea colectivului în raport cu media aritmetică obținută la această probă.

CV – are valori cuprinse între 12,50% și 17,60%, valori ce denotă o omogenitate medie spre bună a grupelor la această proba.

W – are valori cuprinse între 2 repetări și 6 repetări, arătând o dispersare mică.

ÎNĂLȚIMEA

În urma testelor efectuate am obținut următoarele măsurători:

X – media aritmetică

– grupa experiment Tl – 114,9cm

T2-120,3cm

grupa martor Tl – 114,3cm

T2 – 117,9cm

Prezentam alăturat media pe țară a înălțimii pentru a putea iace comparate între grupele măsurate și media pe fara.

Tl-114,6cm T2-121,6cm

Comparând rezultatele obținute, se constată că băieții din grupa martor au crescut cu 3,6cm, iar cei din grupa experimentală cu 5,4cm. Măsurătorile finale sunt mai mici decât media pe tară la grupa martor, iar la grupa experimentală sunt sensibil egale cu valorile mediei pe țară.

S – are valori cuprinse între ±l,89cm și ±5,22cm, fiind în concordanță cu abaterea standard pe țară dar cu valori mai scăzute, arătând o omogenitate foarte buna a grupelor măsurate.

CV— are valori cuprinse între l,54%și 4,56%, arătând o omogenitate bună.

În cele două grupe măsurate, amplitudinea ("W") are coeficienți mai mari cuprinși între 8cm și 1 l cm, arătând o dispersie medie a grupelor.

GREUTATEA

În urma măsurătorilor efectuate, s-au înregistrat următoarele rezultate:

X – media aritmetică

– grupa experiment Tl – 22,5kg

T2 – 2-25,1kg

– grupa martor Tl – 21,7kg

T2-24,2kg

Comparând măsurătorile obținute cu media pe țară (Dl – 20,3kg și T2 – 22,9kg), se constată valori peste media pe țară atât la băieții de 6 ani cât și la cei de 7 ani, la ambele grupe măsurate. Făcând o comparație între grupele martor și cea experimentală descoperim o creștere m greutate după cum urmează;

– grupa martor 2,5kg

– grupa experiment 2,6kg

S – are valori scăzute cuprinse între ±3,3 1kg și ±5,37kg, puțin mai ridicate decât valorile pe țara.

CV – este cuprins între 15,24%și 22,54%, arătând valori medii, cu o omogenitate medie pe fiecare grupă măsurată.

În sprijinul celor afirmate stau și valorile coeficientului de amplitudine ("W"), cuprins între l0kg și 15kg.

PERIMETRUL TORACIC

În urma măsurătorilor efectuate, s-au înregistrat următoarele rezultate:

X – media aritmetică

– grupa experiment Tl – 52,0cm T2 – 54,8cm

– grupa martor Tl – 52,5cm

T2 – 54,7cm

Comparând măsurătorile obținute la grupele măsurate, constatăm o creștere a perimetrului toracic după cum urmează:

– grupa experiment 2,8cm

– grapa martor 2,2cm

Comparând rezultatele cu media pe țara, la acest parametru se constată valori mai scuzate și la grupa experiment și la cea martor. Analizând progresele realizate la media pe țară între vârsta de 6 ani și 7 ani, se constată că diferența dintre măsurători este de 2cm, progrese realizate și la grupele măsurate în lucrarea de față.

S – are valori scăzute și este cuprins între ±l,35cm și ±2,35 cm, arătând o omogenitate a grupelor în raport cu media aritmetică.

CV – are valori cuprinse între 2,58% și 4,28%, valori foarte scăzute, arătând omogenitatea grupelor la aceste măsurători.

W – are valori cuprinse între 4cm și 6cm, arătând o dispersie mică și o omogenitate mare.

CAPITOLUL VII

CONCLUZII SI PROPUNERI

Din această lucrare se desprind următoarele observații generale cu caracter de concluzii și propuneri:

1. în selecție este indicat a se lua legătura cu părinții, explicându-se scopul, importanța și avantajele pe care le au copiii care participă organizat la exercițiile fizice.

2. în realizarea unei selecții eficiente este indicată o pregătire în prealabil a copilului m sala de selecție, o bună organizare a colectivului, stabilirea unor reguli de comportare m timpul lucrului.

3. Conținutul primelor antrenamente să fie cât mai variat și cât mai atractiv.

4- Efectuarea unor examene medicale inițiale și periodice sunt absolut necesare atât pentru antrenor cât și pentru sportiv.

5. Viteza este calitatea motrica de bază în selecția în gimnastică, iar comparând rezultatele obținute cu media pe țară distingem următoarele:

– grupa experimentală are valoare de 5,3 secunde, iar media pe țară este de 5,5 secunde, deci rezulta un coeficien? de 0,2 secunde in favoarea grupei experimentale;

– analizând valorile !a ambele grupe, se constata o omogenizare a grupelor de lucru cu valori mai mici de lOș la testarea finala față de cea inițială.

6. La testarea detentei se constată un progres la ambele grupe cu rezultate superioare la grupa experimentala. Comparând cu media pe țară, grupă experimentală are valori superioare.

7. La proba de flotări, testând forța în membrele superioare, grupa experimentală are valori peste media pe țară.

8. Testând forța abdominală și a spatelui, se constată îmbunătățiri substanțiale la testarea finală față de cea inițială, rezultatele depășind și media pe țară.

9. Măsurătorile de la înălțime, greutate și perimetrul toracic, sunt sensibil egale cu valorile medii pe tara.

10. În urma studiului efectuat, a experimentului desfășurat în această lucrare, considerăm că vârsta medie optimă pentru selecție în gimnastică este de 6-7 ani.

ANEXE

Alergarea de viteza – 20m

– viteza de deplasare –

X – valoarea performantei

Y – numărul testărilor

–– grupa martor

____ grupa experiment

* – media pe tara

Detenta pe verticala

– forța exploziva a membrelor inferioare –

X – valoarea performantei

Y – numărul testărilor

–– grupa martor

____ grupa experiment

* – media pe tara

Flotări

– forța in regim de rezistenta a membrelor superioare –

X – valoarea performantei

Y – numărul testărilor

–– grupa martor

____ grupa experiment

* – media pe tara

Ridicarea trunchiului la verticala din culcat dorsal

– forța in regim de rezistenta a abdomenului –

X – valoarea performantei

Y – numărul testărilor

–– grupa martor

____ grupa experiment

* – media pe tara

Ridicarea trunchiului in extensie din culcat ventral

– forța in regim de rezistenta a spatelui –

X – valoarea performantei

Y – numărul testărilor

–– grupa martor

____ grupa experiment

* – media pe tara

Înaltimea

X – valoarea performantei

Y – numărul testărilor

–– grupa martor

____ grupa experiment

* – media pe tara

Greutatea

X – valoarea performantei

Y – numărul testărilor

–– grupa martor

____ grupa experiment

* – media pe tara

Perimetrul toracic

X – valoarea performantei

Y – numărul testărilor

–– grupa martor

____ grupa experiment

* – media pe tara

BIBLIOGRAFIE

Andrita Cristina – “Premizele și ipotezele privind selecția în scțiile de gimnastcă ale cluburilor și asociațiilor sportive.”;

Ciorianu V. – “Criterii morfo-funcționale de selecție a copiilor în gimnastica sportivă.”;

Ciovica L. – “Studiul asupra criteriilor de selecție în gimnastică în SSE.”;

Covaci N. – “Date cu privire la selecția copiilor în gimnastica sportivă.” –Lucrare în 1968.;

Demeter A. – “Fiziologia generală.”;

Dumitrescu V. – “Despre metodica dezvoltării calitățiilor fizice.”;

Dungaciu P. – “Aspecte ale antrenamentului modern în gimnastică.”- Ed. Sport-Turism 1982 Buc.;

Dragnea A. – “Măsurarea și evaluarea în Educație Fizică și Sport.” – Ed. Sport-Turism Buc. 1984;

Epuran M. – “Psihologia Sportului.”;

Epuran M. – “Curs de psihologie generală.”;

Facec L. – “Contribuții la problema selecționării talentelor în gimnastica sportivă.” – Praga 1968;

Gönczi M. Nicolin – “Gimnastica.” – Ed. Mirton 2002;

Hutan C. – “Criterii și metode folosite în selecîia pentru gimnastica sportivă.”;

Ludu V. – “Inițierea sportivă la vârsta preșcolară și școlară mică.”;

Motilenskaia R. E. – “Probleme medico-fiziologice ale selecției în școlile sportive de copii și juniori.” – Moscova 1968;

Neumann – “Promovarea talentelor în raport cu dezvoltarea fizică.” – München 1969;

Prelici V. – “Performanța sportivă, prsonalitate, selecție.” – Ed. Facla 1980 Timișoara;

Răduț C. – “Criterii de selecție.” – Ed. Cnefs 1967;

Sabău I. – “Conținutul activității de selecție.”;

Șiclovan I. – “Bazele teoretice ale antrenamentului sportive.”.