Studiul Privind Aplicarea Tratamentelor In Arboretele de Cvercinee din U.p. Vii Sighisoara

Agronomie

Studiul Privind Aplicarea Tratamentelor In Arboretele de Cvercinee din U.p. Vii Sighisoara

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE 5

CAPITOLUL I. SCOP SI OBIECTIVE 7

1.1. SCOPUL TRATAMENTULUI 7

1.2. OBIECTIVE 7

CAPITOLUL II: LOCALIZAREA STUDIULUI 8

2.1. ELEMENTE DE IDENTIFICARE A UNITĂȚII DE PRODUCȚIE 8

2.2. VECINĂTĂȚI, LIMITE, HOTARE 9

CAPITOLUL III. GOSPODĂRIREA DIN TRECUT A PĂDURILOR 10

3.1. EVOLUȚIA PROPRIETĂȚII ȘI A MODULUI DE GOSPODĂRIRE A PĂDURILOR ÎNAINTE DE ANUL 1948 10

3.2. MODUL DE GOSPODĂRIRE AL PĂDURILOR DUPĂ ANUL 1948 PÂNĂ LA INTRAREA ÎN VIGOARE A AMENAJAMENTULUI EXPIRAT 10

3.3 CONCLUZII PRIVIND GOSPODĂRIREA PĂDURILOR 11

CAPITOLUL IV. STUDIUL STAȚIUNII ȘI AL VEGETAȚIEI FORESTIERE 12

4.1 METODE ȘI PROCEDEE DE CULEGERE ȘI PRELUCRARE A DATELOR DE TEREN 12

4.2. ELEMENTE PRIVIND CADRUL NATURAL, SPECIFIC UNITĂȚII DE PRODUCȚIE 12

4.2.1. Geologie 12

4.2.2. Geomorfologie 13

4.2.3. Hidrologie 15

4.2.4. Climatologie 15

4.2.4.1. Regimul termic 15

4.2.4.2. Regimul pluviometric 16

4.2.4.3. Regimul eolian 16

4.2.5. Solurile 16

4.2.5.1 Evindența și răspândirea teritorială a tipurilor de sol 17

4.2.5.2. Descrierea principalelor tipuri de soluri 18

4.2.6. Tipuri de stațiune 18

4.2.7. Tipuri de pădure 20

4.2.8. Lista unităților amenajistice în raport cu caracterul actual al tipului de pădure 21

CAPITOLUL V. MATERIAL ȘI METODĂ 22

CAPITOLUL VI. LUCRĂRI EFECTUATE ȘI REZULTATE OBȚINUTE 30

6.1. LUCRĂRI EFECTUATE 30

6.1.1. Tăierile de deschidere a ochiurilor 30

6.1.2. Tăieri de lărgire a ochiurilor 39

6.1.3. Tăierile de racordare a ochiurilor 49

6.2. REZULTATE OBȚINUTE 60

CONCLUZII 62

BIBLIOGRAFIE 64

WEBOGRAFIE 64

Listă tabele 65

Listă figuri 66

REZUMAT

Tema lucrării de licență se numește „Studiul privind aplicarea tratamentelor în arboretele de cvercinee din U.P VII Sighișoara”, din cadrul [NUME_REDACTAT] Sighișoara, județul Mureș.

Tratamentul tăierilor progresive constă în faptul că urmărește asigurarea regenerării naturale sub masiv, prin aplicarea de tăieri repetate neuniforme, concentrate în anumite ochiuri împrăștiate neregulat în cuprinsul pădurii, în funcție de mersul instalării și dezvoltării semințișului ce va constitui noul arboret. În aplicarea tratamentului se disting trei etape: de deschidere a ochiurilor, de lărgire și de racordare.

În urma aplicării tratamentelor progresive, s-a constatat că extragerea treptată a masei lemnoase s-a desfășurat în bune condiții fără a periclita semințișul instalat. De asemenea în urma executării lucrărilor din aceste unități amenajistice, s-a extras un volum brut de masă lemnoasă predominant de cvercinee.

Scopul tratamentului este deci acela de a coordona cât mai judicios cerintele regenerării, cu obligația de a recolta anual posibilitatea prescrisă de amenajament.

CUVINTE CHEIE

Arboret, cvercinee, tratamente, recoltare, regenerare, semințiș, scop

ABSTRACT

The theme of this diploma paper is called ‘’Study reagarding the applying of treatments in the quercine brushes from U.P. VII Sighisoara” from [NUME_REDACTAT] Sighisoara, Mures county.

The treatment called progressive cutting resides in the fact that it provides and it aims to the natural regeneration under the massive and by applying continual non-uniform cutting only in certain places of the forest depending on the development of the seedling which will establish the new brush. There are three phases which represent the treatment applying: the opening, the aggrandizement and the compression of those certain places in the forest that need to be treated.

By applying the progressive cutting has been noticed that the gradual extraction of the wood came off in proper conditions without damaging the newly installed seedling. From this U.P. has been extracted a large gross amount of wood made prevalently out of Quercine.

The main purpose of these treatments is represented by the judicious coordinating of the regenerations with the condition of harvesting on an annual basis the quantity of wood recommended in the arrangement.

KEYWORDS

Brush, quercine, treatment, harvesting, regeneration, seedling, purpose,

INTRODUCERE

Tema lucrării de licență aleasă și pe care urmează să o prezint, se numește „Studiul privind aplicarea tratamentelor în arboretele de cvercinee din U.P VII Sighișoara”, din cadrul [NUME_REDACTAT] Sighișoara, județul Mureș.

Modul special în care se recoltează arborii ajunși la maturitate și se asigură regenerarea arboretului, în cadrul aceluiași regim, în scopul înfăptuirii țelurilor de gospodărire, se numește tratament.

Această noțiune cunoaște două sensuri:

În sens restrâns, modul special cum se face exploatarea și se asigură regenerarea unei păduri în cadrul aceluiași regim, în vederea atingerii unui anumit scop.

În sens larg, modul de tratare al unei păduri, include întregul ansamblu de măsuri culturale, prin care aceasta este condusă de la întemeiere până la exploatare și regenerare.

Tratamentul constituie deci un sistem unitar și consecvent de măsuri ce urmează să se aplice an de an unei păduri.

Pădurile de cvercinee din U.P VII Sighișoara cuprind o gamă largă de formațiuni forestiere cum ar fi: gorunete pure, goruneto-făgete, șleauri de deal cu gorun, goruneto-stejărete și șleauri de deal cu gorun și stejar.

Gospodărirea pădurilor de cvercinee ridică probleme dificile de redresare sau reconstrucție ecologică, de menținere și de creștere a ponderii cvercineelor, mai ales a gorunului și a stejarului pendunculat. Considerând și faptul că au fost și încă sunt expuse la intense procese de uscare prematură, face ca pe viitor, aplicarea tratamentelor să devină o raspundere mare pentru redresarea ecologică și economică a ecosistemelor din fondul forestier.

Pentru aplicarea tratamentelor, se va avea în vedere că pădurile de cvercinee din U.P VII Sighișoara ocupă regiuni de podiș, dealuri și coline, cu pante mai moderate sau terenuri aproape plane, fiind mai ușor accesibile, ceea ce face ca exploatarea să se realizeze în condiții mai favorabile.

Regenerarea pădurilor, respectiv trecerea arboretelor de la o generație la alta prin aplicarea tratamentelor într-un mod cât mai eficient posibil, constituie principalul obiectiv în activitatea de gospodărire intensivă, rațională și multifuncțională a fondului forestier. Datorită faptului ca arboretele de cvercinee din U.P VII Sighișoara sunt încadrate în regimul codrului, se vor exclude tăierile rase de refacere și mai ales de substituire și se va aplica doar tratamentul de regenerare sub adăpost. Asfel, în pădurile de producție și protecție se va adopta și aplica doar tratamentul tăierilor progresive.

De asemenea pentru asigurarea unei bune regenerări în pădurile de cvercinee pure și amestecate, este obligatorie menținerea unei consistențe pline pana în momentul declanșării regenerării, pentru a nu favoriza înierbarea.

Pe lângă aceasta este obligatorie interzicerea pășunatului în toate arboretele care se află în curs de regenerare pentru a evita distrugerea semințișului. Prin măsurile de ajutorare și îngrijire a semințisului se va asigura cu prioritate participarea cvercineelor cu o pondere de minim 40-50%.

CAPITOLUL I. SCOP SI OBIECTIVE

SCOPUL TRATAMENTULUI

Dacă la începuturile gospodăririi pădurilor, intervențiile pentru nevoia de lemn au reprezentat doar simple procedee de exploatare, ușor de aplicat de către oricine, pe măsură ce s-a trecut la o silvicultură mai rațională, ele au căutat să însemne din ce în ce mai mult adevărate metode culturale de regenerare, educare și protejare a pădurii, bazate în primul rând pe o exploatare cât mai îngrijită a lemnului produs.

Scopul principal al tratamentului astfel conceput este deci acela de a coordona cât mai judicios cerințele regenerării, cu obligația de a recolta anual posibilitatea prescrisă de amenajament. Fără luarea concomitentă în considerare a acestor două laturi capitale ale problemei, așa cum impune de fapt însăși necesitățile gospodăririi raționale a pădurilor, nu se poate vorbi justificat de un tratament.

Tratamentul astfel înteles constituie puctul de convergență al preocupărilor și intereselor silviculturii, amenajamentului și exploatării. Aceste trei domenii de specializare sunt egal îndreptățite dar și obligate să conlucreze pentru atingerea scopului comun, exprimat prin țelul de gospodărire adoptat.

OBIECTIVE

Perfecționarea aplicării tratamentelor trebuie să conducă la soluțioanarea problemelor privind valorificarea în grad maxim a potețialului productiv stațional, prin crearea unor păduri cât mai stabile.

Prin aplicarea tratamentelor urmează a se realiza multiple obiective majore ale silvotehnicii, dintre care amintim:

asigurarea regenerării pădurii și deci a continuității fondului forestier și conservarea biodiversității sale;

valorificarea optimă a potențialului de regenerare al arboretelor devenite exploatabile și promovarea oriunde și oricând este posibil și oportun a regenerării naturale;

punerea în valoare a masei lemnoase, la nivelul posibilității fixate prin amenajament și evitarea oricăror suplasolicitări, indiferent de motivații;

realizarea treptată a structurilor optime de atins la nivelul fiecărui arboret, precum și a gospodăririi durabile a pădurilor.

CAPITOLUL II: LOCALIZAREA STUDIULUI

ELEMENTE DE IDENTIFICARE A UNITĂȚII DE PRODUCȚIE

Figura 2.1. Localizarea pe hartă a județului Mureș, resspectiv a [NUME_REDACTAT]

Unitatea de producție U.P. VII Sighișoara, cu suprafața de 2089,09 ha (din care arboretele de cvercinee luate în studiu având o suprafață de 312.82 ha), face parte din [NUME_REDACTAT] Sighișoara, din cadrul [NUME_REDACTAT] Mureș. Pădurile unității de producție sunt situate în [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], respectiv [NUME_REDACTAT], în bazinul hidrografic al [NUME_REDACTAT] Mare, pe versantul stâng al acestuia, între localitatea Criț și [NUME_REDACTAT].

Din punct de vedere teritorial-administrativ pădurile unității de producție sunt situate integral în județul Mureș, pe raza comunelor Vânători, Daia, Albești, Apold și a [NUME_REDACTAT].

Principala cale de acces este drumul național DN 13A – Brașov-[NUME_REDACTAT], precum și calea ferată Brașov-[NUME_REDACTAT], din care accesul în unitatea de producție se realizează prin drumuri publice și drumuri forestiere.

Repartiția fondului forestier pe unități teritorial-administrative Tabel 2.1.

VECINĂTĂȚI, LIMITE, HOTARE

Toate hotarele sunt evidente și sunt materializate cu semne uzuale folosite la delimitarea fondului forestier, precum și cu borne de hotar.

Vecinătățile, limitele și hotarele unității de producție în studiu sunt prezentate în tabelul următor:

Vecinatati, limite, hotare Tabel 2.2.

CAPITOLUL III. GOSPODĂRIREA DIN TRECUT A PĂDURILOR

3.1. EVOLUȚIA PROPRIETĂȚII ȘI A MODULUI DE GOSPODĂRIRE A PĂDURILOR ÎNAINTE DE ANUL 1948

Până în anul 1948, pădurile în studiu au aparținut diverșilor proprietari, și anume: [NUME_REDACTAT], persoane fizice din localitățile Saschiz, Vânători și Albești, composesorate și persoane juridice bisericești.

Gospodărirea acestor păduri s-a făcut prin aplicarea unor legi și regulamente apărute în timpul administrației austro-ungare. În anul 1879 apare legea ungară care prevedea ca pădurile statului și ale unor societăți să fie exploatate pe bază de amenajament, care indicau modalitatea de exploatare.

Codurile silvice din anii 1881 și 1910 stipulau condițiile generale pentru exploatarea și regenerarea pădurilor. Codul din 1910 prevedea ca toate pădurile, cu excepția celor particulare, să fie exploatate în baza unui amenajament sau regulament de exploatare aprobat de forul oficial, iar proprietarii erau obligați să asigure regenerarea pădurilor exploatate.

După unirea Transilvaniei cu România, legile ungare au fost aplicate în continuare, până în 1923, când Codul silvic Român a fost extins pe întregul teritoriu al României. Ca urmare, o mare parte din păduri au fost amenajate prin studii sumare care, între anii 1927-1935, au fost revizuite. Aceste amenajamente prevedeau obligativitatea reîmpăduririi imediate, după scoaterea lemnului din parchet, exploatarea numai pe bază de act de punere în valoare, împădurirea terenurilor degradate, înființarea de pepiniere ș.a.

În baza articolului 7 al [NUME_REDACTAT] din 13 aprilie 1948, toate pădurile au trecut în proprietatea statului, fiind administrate și gospodărite de [NUME_REDACTAT] Sighișoara.

3.2. MODUL DE GOSPODĂRIRE AL PĂDURILOR DUPĂ ANUL 1948 PÂNĂ LA INTRAREA ÎN VIGOARE A AMENAJAMENTULUI EXPIRAT

Pădurile au fost amenajate unitar, pentru prima data, în anul 1953, în cadrul U.P VII Sighișoara. Revizuiri ale amenajamentului s-au executat in anii: 1969, 1979, 1989, 2003 și 2013.

Datorită faptului că acțiunea de reconstituire a dreptului de proiectare asupra pădurilor în baza legii 1/2000 viza mare parte din suprafața ocolului, s-a elaborat un studiu de prelungire a valabilității amenajamentului întocmit în anul 1989.

La prima amenajare, pădurile au fost încadrate în întregime în grupa a II-a funcțională. Cu timpul, pădurilor li s-au atribuit funcții de protecție extinse, atât ca suprafață cât și ca obiective de protejat și servicii de îndeplinit (protecția terenurilor și solurilor, receere, ocrotirea genofondului și ecofondului forestier), motiv pentru care țelul de gospodărire, condițiile de structură ale arboretelor și fondului de producție s-au diversificat și chiar modificat.

Sub aspectul evoluției bazelor de amenajare se pot desprinde următoarele concluzii:

promovarea regimului codru;

tăierile combinate de la primele amenajări au fost înlocuite cu tăieri progresive;

pentru arboretele din grupa I funcțională s-a adoptat exploatabilitatea de protecție, iar pentru cele de grupa a II-a, exploatabilitatea tehnică. Exploatabilitatea de regenerare (diametrul țel) s-a adoptat (la revizuirea din anul 1979) pentru arboretele tratate în codrul grădinărit, fiind corespunzătoare stadiului la care arboretele sunt capabile să asigure regenerarea naturală deplină (vârsta de minim 85 ani);

cicluri specifice regimului de codru;

Evoluția compoziției – țel evidențiază preocuparea constantă a amenajamentului pentru îmbunătățirea structurii pe orizontală a arboretelor, corespunzătoare tipului natural de padure,în vederea creșterii valorii economice și protective a acestora.

3.3 CONCLUZII PRIVIND GOSPODĂRIREA PĂDURILOR

Până în anul 1948, gospodărirea pădurilor a avut mai mult caracter empiric, urmărind în primul rând satisfacerea necesităților de moment ale diverșilor proprietari.

Odată cu prima amenajare unitară a pădurilor, măsurile silviculturale dobândesc o bază științifică. Măsurile propuse de amenajament au fost adecvate stării reale a arboretelor în fiecare perioadă de amenajare.

Măsurile de gospodărire preconizate de amenajament, precum și modul în care acestea au fost materializate în ultimele două decenii (suprafața este comparabilă ca mărime, spre deosebire de etapele de amenajare anterioare) sunt reflectate de evoluția fondului de producție și protecție, ilustrat de structura pe clase de vârstă, specii și categorii de consistență, precum și de alți indicatori medii.

CAPITOLUL IV. STUDIUL STAȚIUNII ȘI AL VEGETAȚIEI FORESTIERE

4.1 METODE ȘI PROCEDEE DE CULEGERE ȘI PRELUCRARE A DATELOR DE TEREN

Principalele elemente, care caracterizează stațiunea și vegetația, au fost culese în cadrul lucrărilor de teren în vara anului 2012. Culegerea datelor s-a făcut prin măsurători directe, estimații, respectându-se medotele și procedeele cuprinse în normele tehnice și normativele în vigoare, precum și recomandările Conferinței I de amenajare.

Elementele taxonomice au fost determinate cu ajutorul piețelor de probă amplasate în fiecare arboret, în zone considerate reprezentative. Diametrul mediu s-a determinat pentru fiecare element de arboret prin măsurători cu clupa. Inălțimea medie s-a determinat prin măsurători cu hipsometrul, la arborii reprezentativi din categoria diametrului mediu, pentru fiecare element de arboret.

Pentru determinarea tipurilor si subtipurilor de sol s-a executat un profil principal la 100 ha. Din 5 asemenea profile s-au recoltat probe pentru analize. În afara acestor profile principale, în fiecare u.a s-au executat profile de control.

Datele culese din teren au fost înscrise codificat pe formulare tip, în vederea prelucrării automate pe calculatoare electronice. Pe baza datelor rezultate s-au stabilit măsurile de gospodărire.

ELEMENTE PRIVIND CADRUL NATURAL, SPECIFIC UNITĂȚII DE PRODUCȚIE

4.2.1. [NUME_REDACTAT] studiat se încadrează în unitatea morfostructurală de orogen, unitatea depresiunii intercarpatice a Transilvaniei, subunitatea [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT]), sectorul central al domurilor.

Din punct de vedere geologic, teritoriul unității de producție se situează într-o zonă de afundare a cristalinului carpatic, peste care s-au suprapus straturi mai moi, mio-pliocene și cuaternare, formate din roci sedimentere: marne, argile și nisipuri.

Alternanța de strate impermeabile de marne și argile cu strate permeabile de nisipuri, gresii și conglomerate cu structură monoclinală sunt factori esențiali de favorabilitate a proceselor geomorfologice contemporane.

4.2.2. [NUME_REDACTAT], regiunea este încadrată în [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], subunitatea [NUME_REDACTAT], în partea inferioară a bazinului hidrografic al [NUME_REDACTAT] Mare, pe versantul stâng aferent acestuia.

[NUME_REDACTAT] reprezintă o regiune clasică de alunecări de teren, prezente într-o gamă variată de tipuri. Caracteristice sunt însă alunecările masive de tip “glimee”.

Unitatea de relief caracteristică este versantul. Regiunea este alcătuită dintr-o serie de versanți, care prezintă coame și platouri line, până la abrupturi.

Distribuția arboretelor pe categorii altitudinale Tabel 4.2.2.1.

Figura 4.2.2.1. Distribuția arboretelor pe categorii altitudinale

Distribuția arboretelor în funcție de expoziție Tabel 4.2.2.2.

Figura 4.2.2.2 Distribuția arboretelor în funcție de expoziție

Distribuția arboretelor în funcție de pantă Tabel 4.2.2.3.

Figura 4.2.2.3. Distribuția arboretelor în funcție de pantă

4.2.3. [NUME_REDACTAT] punct de vedere hidrologic, teritoriul unității face parte din provincia umidității excedentare, cu versanți cu expunere nordică și vestică și pâraie cu debit variabil.

Rețeaua hidrologică este bine dezvoltată și este reprezentată de următoarele cursuri de apă:

[NUME_REDACTAT], cu afluenții săi: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT], cu afluenții săi: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Pârâul fundăturii, [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], cu afluenții săi: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]

O serie de afluenți precum pâraiele: Tăului, Poieni, Livade, Cociumba, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de apă se varsă în [NUME_REDACTAT] Mare și au debit variabil în cursul anului (în anii cu sezon secetos seacă); rareori capătă caracter torențial.

4.2.4. [NUME_REDACTAT] analizat face parte din zona climatică temperat-continentală, sectorul de provincie climatică cu influențe oceanice, ținutul climatic de dealuri joase și înalte.

[NUME_REDACTAT] teritoriul studiat face parte din provincia climatică Dfbx, cu:

climat boreal cu ierni umede și reci, cu strat stabil de zăpadă iarna (D)

precipitații suficiente tot timpul anului (f)

temperature medie a lunii celei mai calde 22 0C, dar cel puțin 4 luni ea depășește 10 0C maxima pluviometrică la începutul verii, minima spre sfârșitul iernii.

4.2.4.1. Regimul termic

Principalii indicatori ai regimului termic prezintă următoarele valori:

temperatura medie anuală 8,2 0C;

temperatura minimă – 4 0C în luna ianuarie;

temperatura maximă 21 0C în luna iulie; media maximelor zilnice este de 24 0C în lunile iunie, iulie, august;

amplitudinea temperaturii anuale 19 0C;

temperatura medie pe anotimpuri: iarna -2 0C, primăvara 9 0C, vara 18 0C și toamna 9 0C;

media temperaturilor pe sezonul de vegetație 8 0C;

începutul perioadei bioactive 10-20 martie;

sfârșitul perioadei bioactive 15 noiembrie – 1 decembrie;

începutul perioadei de vegetație 1 aprilie – 1 mai;

sfârșitul sezonului de vegetație 10 octombrie – 30 octombrie;

perioada anuală cu temperaturi mai mari de 10 0C are 180 de zile;

data medie a primului îngheț 10.X;

data medie a ultimului îngheț 21.IV.

4.2.4.2. Regimul pluviometric

Precipitațiile însumează o cantitate medie anuală de 635 mm. Cantitatea medie lunară cea mai mare este în luna iunie 100 mm, iar cea mai mică în lunile ianuarie, februarie, martie, noiembrie și decembrie 40 mm.

Pe anotimpuri cantitățile de precipitații se prezintă astfel: iarna 104,8 mm, primăvara 172,1 mm, vara 254,6 mm, toamna 103,5 mm. În perioada de vegetație se înregistrează în medie 530 mm.

Data primei ninsori este 1.X – 10.X iar a ultimei în jur de 21.III, iar durata medie a stratului de zăpadă este de 100 zile.

4.2.4.3. Regimul eolian

Vânturile dominante și totodată cele mai intense în zonă bat din sectoarele nord – vestic, cu 10% frecvență și 6 m/s viteză medie anuală și nord – estic, cu o frecvență de 5% și o viteză medie anuală de 4 m/s.

Vânturile locale sunt reprezentate de vânturile de culme. În zona studiată, vânturile nu au produs de-a lungul timpului daune importante în fondul forestier.

4.2.5. [NUME_REDACTAT] vedere stabilirii tipurilor și subtipurilor de sol, a caracteristicilor substratului și a corelațiilor sol-vegetație, precum și pentru determinarea răspândirii teritoriale a acestora, s-a executat cartarea stațională la scară mijlocie (un profil principal de 100 ha fond forestier). Din cinci profile principale s-au recoltat probe de sol pentru analize de laborator.

4.2.5.1 Evindența și răspândirea teritorială a tipurilor de sol

În prezentul studiu s-a lucrat cu sistem taxonomic de clasificare a solurilor, 2003 (SRTS), care înlocuiește “Sistemul român de clasificare a solurilor 1980 (SRCS)”.

În unitatea de producție aflată în studiu, au fost identificate următoarele tipuri și subtipuri de sol:

Evidența tipurilor și subtipurilor de sol Tabel 4.2.5.1

Figura 4.2.5.1 Evidența tipurilor și subtipurilor de sol

4.2.5.2. Descrierea principalelor tipuri de soluri

Luvosolul tipic (sol brun luvic). Solul este dezvoltat pe materiale parentale sedimentare (luturi,argile, nisipuri), în condițiile de versant cu înclinare moderată la repede. Solul are orizont Ao (5-20cm) șireacție acidă la moderat acidă (pH= 4,5- 5,8). Solul este slab moderat humifer (1-5% conținut de humus, de tip moder-mull) și, în general,oligomezobazic în orizontul Ao și mezobazic în orizontul Bt (gros de 30-60 cm). Solul este normal la foarte bine aprovizionat cu azot total la suprafață (0,15-0,36%) și foarte slab în adâncime (0,01-0,04%). Texturasolului este mijlocie (luto-nisipoasă) în orizontul Ao, ușoară-grosieră (nisipo-lutoasă) în orizontul de luviere, El (5-20 cm) sărăcit parțial în argilă, foarte slab structurat (nestructurat) și mijlocie (luto-argiloasă) la grea (argiloasă) în orizonutl Bt, indicele de diferențiere texturală mai mare de 1,2.

Pe ansamblu, solul are troficitate minerală și azotată mijlocie/mijlocie spre superioară.Umiditatea solului este variabilă în raport cu poziția pe versant și expoziția acestuia, și de aici bonitateasa: pe versanți umbriți, cu sol mai umed, arboretele realizează o clasă de producție superioară decât încondițiile versanților însoriți, versanților superiori și ale coamelor.

Luvosolul stagnic (pseudogleizat). Se deosebește de solul tipic prin prezența fenomenului de oxidoreducere în orizontul Btw, determinat de stagnarea temporară a apei din precipitații. Fenomenuleste favorizat de substratul mai puțin permeabil (argile, luturi) în asociere cu înclinarea terenului, solul fiind prezent pe platouri și versanți ușor la moderat înclinați.

Proprietățile fizico-mecanice și de aerație sunt mai puțin favorabile vegetației forestiere lemnoase decât în cazul solului tipic, solul este, în general, de bonitate mijlocie, uneori mijlocie spre inferioară.

4.2.6. Tipuri de stațiune

Pădurile luate în studiu de pe o suprafață de 312.82 ha din cadrul U.P VII Sighișoara sunt distribuite altitudinal între 425 m și 740 m, pe o diferență de nivel de 315 m. Pe acest spațiu ecologic, condițiile pedoclimatice au determinat existența a două etaje fitoclimatice de cvercinee, și anume:

Deluros de gorunete și goruneto-făgete (FD3)……..256.06 ha – 81.9%

Deluros de cvercete (gorun, stejar) (FD2)……..56.76 ha – 18.1 %

Evidența tipurilor de stațiune Tabel 4.2.6.

După cum se poate observa din tabelul de mai în sus pricipalul tip de stațiune este reprezentat de cel Deluros de gorunete Bs, brun edafic mare cu Asarum-Stellaria, fiind prezent pe o suprafață de 113.15 ha reprezentând un procent de 36.2 % din suprafața de pădure luată în studiu de 312.82 ha, urmat de tipul de stațiune de Deluros de gorunete Bm, podzolit-pseudogleizat, cu Carex pilosa cu o suprafață de 103.72 ha reprezentând un procent de 33.2 %.

4.2.7. Tipuri de pădure

Evidența tipurilor naturale de pădure Tabel 4.2.7.

Vegetația forestieră din suprafața de studiu se încadrează în 11 tipuri naturale de pădure. Din aceste 11 tipuri natural de padure, predomină goruneto-stejăretul de productivitate mijlocie (m) cu un procent de 32.4 %.

După productivitate, 51.3% din tipurile natural de pădure sunt de productivitate superioară, 44% sunt de productivitate mijlocie, iar restul de 4.67% sunt de productivitate inferioară.

4.2.8. Lista unităților amenajistice în raport cu caracterul actual al tipului de pădure

Lista unităților amenajistice în raport cu caracterul actual al tipului de pădure Tabel 4.2.8.

După cum se poate observa din tabelul anterior, se constată că din suprafața de 312.82 ha luată în studiu din U.P VII Sighișoara, 97.6 % sunt arborete naturale (provenite 100 % din sămânță), 2.4% sunt arborete artificiale (provenite 100 % din lăstari), iar arborete derivate 0 %.

De asemenea se poate observa și faptul că, după tipul de structură pe verticală a arboretelor, cele echiene și relative echiene ocupă o pondere de 75.8 %, pe când cele pluriene și relative pluriene ocupând o pondere de 24.2 %.

CAPITOLUL V. MATERIAL ȘI METODĂ

Pentru realizarea “Studiului de aplicare a tratamentelor în arboretele de cvercinee din U.P VII Sighișoara”, din cadrul [NUME_REDACTAT] Sighișoara, județul Mureș, din întreaga unitate de producție cu o suprafață de 2089.09 ha, s-au luat în considerare un număr de 44 de unități amenajistice, suprafața totală a acestora fiind de 312.82 ha, fiind supuse tratamentului tăierilor progresive.

Aceste păduri sunt încadrate în grupa funcțională III (T.III), fiind păduri cu funcții speciale de protecție și producție, pentru care se reglementează procesul de producție lemnoasă – produse principale, dar cu restricții speciale în aplicarea măsurilor de gospodărire, admițându-se tratamente intensive.

Tratamentul tăierilor progresive constă în faptul că urmărește asigurarea regenerării naturale sub masiv, prin aplicarea de tăieri repetate neuniforme, concentrate în anumite ochiuri împrăștiate neregulat în cuprinsul pădurii, în funcție de mersul instalării și dezvoltării semințișului ce va constitui noul arboret.

Caracteristicile care definesc și diferentiază acest tratament sunt următoarele:

tăierile se localizeaza numai în suprafața periodică în rând, constituită din arborete exploatabile;

la fiecare intervenție tăierile sunt repetate și neuniforme ca intensitate, mărime, ritm și mod de împrăștiere;

ele se localizează în anumite ochiuri favorizate în ceea ce priveste regenerarea, extrăgând arborii deodata sau treptat, prin mai multe intervenții, până la lichidarea vechiului arboret și întemeierea unui nou masiv tânăr;

tăierile se corelează obligatoriu cu ritmul fructificației și al dezvoltării semințișului;

ochiurile după ce au fost deschise și regenerate, asupra lor se poate reveni ori de cate ori este nevoie pentru o cât mai susținută dezvoltare a semințișului instalat;

regenerarea, care are loc natural, sub masiv, decurge treptat și neuniform în fiecare ochi și de la un ochi la altul, beneficiind de toti anii de fructificație din perioada respectivă;

arboretul rezultat dintr-o asemenea regenerare prezintă la început un profil neuniform și evident sinuos sau ondulat ,care însa, cu timpul, în faza de păriș (diametrul de 10-20 cm) ajunge să se uniformizeze;

în aplicarea tratamentului se disting trei etape: de deschidere a ochiurilor, de lărgire și de racordare;

Principial, tăierile trebuie astfel conduse urmărindu-se:

menținerea treptată în lumină a semințișului preexistent utilizabil, sau dacă este cazul a celui artificial introdus cu anticipație sub masiv;

menținerea capacității ecoprotective a pădurii;

provocarea însămânțării naturale prin deschiderea de ochiuri în porțiunile de ăadure cu condiții favorabile de regenerare;

recoltarea posibilității anuale de produse principale fixata prin amenajament;

Teoretic, în fiecare an, tăierile se pot amplasa oriunde în suprafața periodică în rând, după cum o cer nevoile regenerării, dar fără a se depăși posibilitatea anuala fixată. De aceea, în practică, se face inainte o recunoaștere amănunțită, apreciindu-se care este starea regenerarii în fiecare porțiune. (fig.5.1.)

Taieri de deschidere a ochiurilor

Taieri de largire si luminare

Perioada de regenerare:

15-20 de ani la cvercinee

Taiere de racordare

Figura 5.1. Schema de aplicare a tratamentului tăierilor progresive (Silvicultură. Fundamente teoretice și applicative, pagina 215)

Planul decenal de recoltare al produselor principale Tabel 5.1

Asfel, din totalul de 44 de unități amenajistice de cvercinee, care urmau să fie supuse tăierilor progresive, am ales 3, fiecare dintre acestea urmând să fie parcurse cu etape diferite de tăiere (deschidere de ochiuri, lărgire de ochiuri, racaordare).

Cele 3 unități amenajistice sunt reprezentate de u.a 88B care urmează să fie parcurs cu tăiere de deschidere de ochiuri, u.a 45B care urmează să fie parcurs cu o tăiere de largire de ochiuri și u.a 208C unde urmează să se efectueze o tăiere de racordare, toate acestea fiind executate în anul 2014.

De asemenea pentru fiecare dintre aceste 3 unități amenajistice s-au făcut carnetele de inventariere. Inventarierea arborilor a fost făcută în anul 2013 respectiv 4 iulie la u.a 45B, 2 iulie la u.a 88B și 9 iulie la u.a 208C. Pentru realizarea carnetului de inventariere s-a folosit clupa pentru măsurarea diametrelor (fig. 5.2.), hipsometrul pentru determinarea înălțimilor (fig. 5.3.) și respectiv ciocanul de marcat rotund la deschidere de ochiuri și lărgire de ochiuri și ciocanul de marcat pătrat la racordare (fig. 5.4.)

Figura 5.2. Clupă pentru măsurarea diametrelor (http://www.interforstromania.ro)

Figura 5.3. [NUME_REDACTAT] Leiss pentru măsurarea înălțimilor (http://terrages.pt)

Figura 5.4. Ciocan de marcat (http://www.marcareforestiera.ro)

CAPITOLUL VI. LUCRĂRI EFECTUATE ȘI REZULTATE OBȚINUTE

6.1. LUCRĂRI EFECTUATE

6.1.1. Tăierile de deschidere a ochiurilor

Deschiderea de ochiuri se execută în funcție de starea arboretului și de posibilitatea de instalare sau dezvoltare a semințișului. Astfel în arboretele bine închise, unde arborii sunt capabili să fructifice se vor face deschideri de ochiuri în număr suficient pentru instalarea semințisului. Însă dacă arboretul este neuniform și întrerupt, cum se prezintă de obicei situația pe teren, se va porni de la ochiuri deja existente, unde s-a instalat deja semințișul și doar apoi se va trece la deschiderea de noi ochiuri.

Dacă semințișul este prea vârstnic și a stat prea mult timp dominat, acesta neputând să se mai redreseze după ridicarea adăpostului matern, atunci se vor lua măsuri pentru îndepărtarea lui într-un an de fructificație pentru a lăsa locul liber să primească o nouă însămânțare.

Ca regulă generală, prin aplicarea tratamentului tăierilor progresive pe teren, trebuie avute în vedere o serie de probleme privind: repartizarea ochiurilor, mărimea, forma și numărul lor, precum și intensitatea și ritmul de tăierilor.

Repartizarea ochiurilor se face ținând cont de starea arboretului, de mersul regenerării și de posibilitatea de scoatere a materialului lemnos. Pentru a nu avea cheltuieli mari de exploatare, este de preferat ca ochiurile să fie împrăștiate pe o suprafață cât mai restrânsă.

Pentru deschiderea ochiurilor se extrag cu precădere arborii care nu mai sunt doriți să se mențină pe viitor, cum ar fi cei cu trunchiuri defectuoase și coroane lăbărțate, prin îndepartarea acestora formându-se ușor ochiuri suficient de mari pentru instalarea semințișului și în același timp, se evită vătămările ce le-ar putea cauza mai târziu semințișului, în momentul doborârii și scoaterii lor.

Pentru a se ușura transportul și protejarea semințișurilor deja instalate, este indicat să se înceapă cu deschiderea de ochiuri din intreriorul suprafeței care urmează a fi parcursă cu tăieri, spre drumurile de scoatere cele mai apropiate.

Este de indicat ca pădurea dintre ochiuri să aibă o lățime de cel puțin două înălțimi de arbore, pentru ca în fiecare ochi procesul regenerării să se desfășoare independent de ochiurile alăturate, cât și pentru doborârea și scoaterea materialului lemnos, fără a vătăma semițișul instalat în interiorul ochiurilor, care vor fi și așa după aceea periodic lărgite.

Mărimea ochiurilor și intensitatea răririi arboretului matern variază în funcție de exigența față de lumină a speciilor, în cazul cvercineelor (specii de lumină), se vor deschide ochiuri mai mari, cu diametrul de aproximativ o înălțime și jumătate de arbore, iar rărirea să fie mai intensă.

Forma ochiurilor, teoretic, poate să fie circulară, alungit-eliptică, ovală, însă în practică forma ochiurilor ajung să aibă un contur neregulat. Numărul ochiurilor se apreciază astfel încât să permită recoltarea posibilității anuale, dar și să asigure regenerarea unei suprafețe cât mai întinse.

Ritmul de aplicare a tăierilor, adică revenirea cu celelalte tăieri și de ridicare treptată a materialului din arboretul matern depinde de natura speciei și de condițiile staționale, astfel la speciile de lumină (cvercinee) dinamica tăierilor are un ritm mai rapid.

Descrierea parcelara u.a 88 B Tabel 6.1.1.1

Figura 6.1.1.1 Poză tăiere de deschidere a ochiurilor

Figura 6.1.1.2. Poză deschidere de ochiuri și semințiș

Carnet de inventariere

U.P VII Sighișoara, u.a 88B, data 02.07.2013

Natura produsului principale, Felul taierii P1

Ciocan amprenta PS 171…………Fila 1

Carnet de inventariere

U.P VII Sighișoara, u.a 88B, data 02.07.2013

Natura produsului principale, Felul taierii P1

Ciocan amprenta PS 171…………Fila 2

Carnet de inventariere

U.P VII Sighișoara, u.a 88B, data 02.07.2013

Natura produsului principale, Felul taierii P1

Ciocan amprenta PS 171…………Fila 3

Carnet de inventariere

U.P VII Sighișoara, u.a 88B, data 02.07.2013

Natura produsului principale, Felul taierii P1

Ciocan amprenta PS 171…………Fila 4

Act de punere în valoare u.a 88 B Tabel 6.1.1.2.

6.1.2. Tăieri de lărgire a ochiurilor

Aceste tăieri au ca scop luminarea semințișului din ochiurile create în anii precedenți și lărgirea progresivă a acestora. De asemenea în același timp cu aplicarea acestor tăieri, în alte porțiuni mai întârziate se va continua cu deschideri de noi ochiuri.

Luminarea ochiurilor mai vechi pâna la completa lor descoperire se poate face în funcție de nevoile semințișului existent, prin aplicarea unei tăieri intense și chiar definitive la speciile de lumină. Astfel, după ce semințișul instalat pe suprafața ochiului este în plină dezvoltare și reclamă tot mai multă lumină, se vine cu o nouă tăiere pentru rărirea și mai intensă a acoperișului.

Lărgirea ochiurilor în porțiunile regenerate este necesar să se execute tot într-un an de fructificație în paralel cu deschiderea de noi ochiuri.

Lărgirea ochiului s-ar putea realiza prin benzi concentrice dar, în raport cu mersul regenerării benzile se deschid în porțiunea fertilă a ochiurilor. Lățimea benzilor poate varia între1-2 înălțimi medii ale arboretului. Revenirea cu o nouă tăiere de lărgire depinde de dinamica semințișului.

Acolo unde ochiurile deschise, lărgite și regenerate ajung pe rând atât de aproape între ele încât mai sunt separate doar prin ultimele benzi îngustate din arboretul matur netăiat, se trece la aplicarea așa-numitelor tăieri de racordare a ochiurilor.

Descrierea parcelara u.a 45 B Tabel 6.1.2.1.

Figura 6.1.2.1. Poză tăiere de lărgire a ochiurilor

Figura 6.1.2.2. Poză lărgire de ochiuri și semințiș

Carnet de inventariere

U.P VII Sighișoara, u.a 45B, data 04.07.2013

Natura produsului principale, Felul taierii P2

Ciocan amprenta PS 870/PJ 173…………Fila 1

Carnet de inventariere

U.P VII Sighișoara, u.a 45B, data 04.07.2013

Natura produsului principale, Felul taierii P2

Ciocan amprenta PS 870/PJ 173…………Fila 2

Carnet de inventariere

U.P VII Sighișoara, u.a 45B, data 04.07.2013

Natura produsului principale, Felul taierii P2

Ciocan amprenta PS 870/PJ 173…………Fila 3

Carnet de inventariere

U.P VII Sighișoara, u.a 45B, data 04.07.2013

Natura produsului principale, Felul taierii P2

Ciocan amprenta PS 870/PJ 173…………Fila 4

Carnet de inventariere

U.P VII Sighișoara, u.a 45B, data 04.07.2013

Natura produsului principale, Felul taierii P2

Ciocan amprenta PS 870/PJ 173…………Fila 5

Carnet de inventariere

U.P VII Sighișoara, u.a 45B, data 04.07.2013

Natura produsului principale, Felul taierii P2

Ciocan amprenta PS 870/PJ 173…………Fila 6

Act de punere în valoare u.a 45 B Tabel 6.1.2.2.

6.1.3. Tăierile de racordare a ochiurilor

Aceste tăieri au ca scop să ridice printr-o tăiere definitivă și ultimele exemplare rămase din vechiul arboret între ochiurile ce s-au apropiat între timp mult între ele, luându-se concomitant măsuri pentru instalarea semințișurilui și în aceste porțiuni. Extragerea acestor arbori se execută doar atunci când s-a scos deja din printre ei materialul lemons rezultat din ochiurile vecine și când eventualul semințiș ce se găsește dedesubt a ajuns capabil să se integreze noului arboret din ochiuri.

Regenerarea naturală a speciei valoroase pe suprafețele înguste dintre ochiuri este dificilă, deoarece solul se usucă și se înierbează din cauza insolației puternice și a vînturilor ce pătrund din lateral cu ușurință. Aftel este indicat ca aceste suprafețe să fie rezervate speciilor secundare de amestec, sau să se intervină cu regenerarea lor artificial sub masiv ori pe suprafețe rămase complet descoperite după executarea tăierii de racordare. De asemenea ar fi o mare greșeală ca acesti arbori să fie menținuți mult timp izolați, deoarece sunt expuși formării de crăci lacome, uscării, vânturilor s-au pârliturii scoarței. Totodată, doborârea și scoaterea lor cu întârziere, pot provoca pagube însemnate semințisului de sub ei, precum și celui din ochiurile învecinate.

O dată cu racordarea ultimelor ochiuri, se poate considera terminată recoltarea intregrală a vechiului arboret, precum și instalarea noii generații pe întreaga suprafață periodică în rând.

Descrierea parcelara u.a 208 C Tabel 6.1.3.1.

Figura 6.1.3.1 Poză tăiere de racordare

Carnet de inventariere

U.P VII Sighișoara, u.a 208C, data 09.07.2013