Studiul Potentialului Turistic Cultural In Banatul Montan
CUPRINS
Cuvânt înainte……………………………………………………………………………………………………………….4
Introducere………………………………………………………………………………………………………………….. 5
Capitolul I. Cadrul teoretic și metodologie de analiză a turismului cultural……………………. 9
Capitolul II. Banatul Montan. Localizare, delimitare, aspecte geografice generale………… 20
Capitolul III. Istoricul cercetărilor asupra Banatului Montan………………………………………. 23
Capitolul IV. Analiza patrimoniul cultural al Banatului Montan………………………………….. 25
4.1. Patrimoniul cultural imobil…………………………………………………………………….. .27
4.1.1. Lăcașuri bisericești cu potențial turistic cultural din Banatul Montan……..28
4.1.2. Monumentele de arhitectură și artă cu valoare de simbol………………….30
4.1.3.Monumente, statui, busturi…………………………………………………………….34
4.1.4 Monumente cultural- industriale din Banatul Montan………………………………35
4.2. Patrimoniul cultural material mobil……………………………………………………………37
4.3. Patrimoniul cultural imaterial……………………………………………………………………42
Capitolul V. Valorificarea turistică a patrimoniului cultural………………………………………….44
5.1. Infrastructura de transport…………………………………………………………………………44
5.2. Rețeaua unităților de cazare………………………………………………………………………46
Capitolul VI. Circulația turistică în Banatul de Munte………………………………………………….48
6.1. Principalii indicatori ai circulației turistice………………………………………………….48
6.2. Ierarhizarea unităților administrative pe baza circulației turistice…………………..49
Capitolul VII. Analiza spațiului turistic…………………………………………………………………………58
7.1. Analiza SWOT………………………………………………………………………………………..58
7.2. Analiza choremică……………………………………………………………………………………60
7.3. Analiza LFA……………………………………………………………………………………………63
Capitolul VIII. Noi perspective de dezvoltare a turismului cultural………………………………..66
Concluzii………………………………………………………………………………………………………………………69
Bibliografie/Webografie………………………………………………………………………………………………..71
CUVÂNT ÎNAINTE
Înainte de finalizarea primului an de master, una dintre întrebările cele mai frecvente pe care mi le adresam era aceea legată de „ce temă voi aborda în viitoarea mea lucrare de disertație?”. Așadar am pornit de la ideea dezvoltării subiectului inițial abordat în lucrarea de licență, cea în care tema principală a fost turismul industrial din zonele miniere dezvoltat mai amănunțit în studiul de caz asupra Aninei. Cu toate că mare parte din zona studiată anterior cât și din împrejurimea acesteia a fost axată în principal pe dezvoltarea sectorului industrial, acest areal a avut parte și de o dezvoltare în domeniul cultural.
Datorită atracțiilor turistice din domeniul cultural în aceste zone miniere dar și pentru o mai bună evidențiere a complexității culturale din zonele limitrofe ale unității administrativ teritoriale ale Aninei, am decis lărgirea arealului de studiu.
În acest fel am optat pentru Banatul Montan, care din punct de vedere cultural reprezintă una dintre cele mai diverse regiuni de pe teritoriul României datorită multiculturalității existente și care reprezintă un rezulat al moștenirii istorice bogate deosebit de important în care influențe ale unor stiluri arhitectonice se întrepătrund în structurile monumentale existente.
În primul rând doresc pe această cale să aduc cele mai sincere mulțumiri coordonatorului științific al prezentei lucrări, domnul Lect. univ. dr. Sebastian JUCU pentru grija cu care m-a îndrumat, pentru sfaturile și indicațiile deosebit de utile pe toată perioada de pregătire și redactare a prezentei lucrări de disertație. Aduc mulțumiri tuturor cadrelor didactice de la Facultatea de Geografie din cadrul Universități de Vest pentru ajutorul oferit în sprijinirea și îndrumarea unor materiale informative și de calitate necesare acestei lucrări.
În final, mulțumesc tuturor prietenilor și colegilor care m-au sprijinit și însoțit de nenumărate ori în munca de teren pe care am făcut-o în timpul ieșirilor în zona Banatului Montan îndeosebi în principalele orașe pentru strângerea informațiilor concrete care mi-au fost de un real ajutor în conceperea prezentei lucrări de studiu.
Camelia-Georgiana FOCA
Timișoara, 2015
INTRODUCERE
Lucrarea de față este structurată în 8 mari capitole, împărțite la rândul lor în mai multe subcapitole, în funcție de subiectul analizat dar și de complexitatea acestuia. Tema principală a acestei lucrări de disertație este reprezentată de studiul potențialul turistic- cultural în Banatul Montan, mai exact turismul cultural dar și formele reprezentative ale acestuia, evidențiate în principalele localități rurale și urbane existente din acest areal.
Motivația alegerii de a elabora această lucrare a fost una personală datorită faptului că m-am născut și copilărit în zona Banatului Montan, dar și din curiozitatea de a cunoaște cât mai multe lucruri despre această zonă în care sunt prezente atât de multe elemente ale patrimoniului cultural, industrial și care ar putea fi valorificate din punct de vedere turistic și nu numai datorită faptului că turismul a rămas pentru această zonă una dintre cele mai importante căi de dezvoltare durabilă și de a propune noi direcții de dezvoltare autorităților locale.
Primul capitol este dedicat cadrului teoretic și metodologic de analiză al turismului cultural în care sunt definite noțiunile legate de turismul cultural, elementele și formele specifice ale acestuia evidențiate prin numeroasele exemple, conceptul de cultură dar și de turism din această lucrare, lucru extrem de esențial care trebuie clarificat și înțeles încă din primele rânduri pentru a nu exista nici o nelămurire cu privire la definirea acestora.
Capitolul al II-lea reprezintă o introducere în arealul de studiu reprezentată prin localizarea, delimitarea dar și aspectele geografice care țin strict de Banatul Montan, unitățile administrativ- teritoriale precum și principalele localități rurale și urbane din această zonă.
În capitolul al III-lea al lucrării este prezentat istoricul asupra principalelor cercetări care apar asupra Banatului Montan. Din păcate Banatul Montan din punct de vedere cultural nu a îndeajuns de studiat, tocmai din aceasta cauză există foarte puține lucrări științifice dedicate potențialului turistic cultural din această zonă; cele mai multe date și volume existente și publicate țin strict de întreg Banatul.
Capitolul al IV- lea este strict legat de patrimoniul cultural dar și de formele acestuia detaliate în zona Banatului Montan prin exemplificarea atracțiilor și obiectivelor turistice reprezentate prin monumentele existente care aparțin de domeniul culturii, dar și prin raportarea lor la principalele localități urbane și rurale din acest areal.
Capitolul al V-lea are în vedere prezentarea generală a infrastructurii din întreg Banatul Montan dar și principalele unități de cazare și alimentație publică existente pentru o mai bună analiză a zonei. Pe baza hărților am avut posibilitatea de a analiza rețelele de drumuri existente, naționale și județene care fac posibilă comunicarea dintre principalele centre urbane și rurale din întreg Banatul Montan.
Capitolul al VI-lea reprezintă o detaliere mai amănunțită a circulației turistice în Banatul Montan, caracterizată prin principalele grupuri de turiști care vizitează zona aceasta. Acest capitol este structurat în două subcapitole, fiecare dintre ele prezentând teme importante cum ar fi: principalii indicatori ai circulației turistice în care se vorbește despre numărul de turiști , numărul de înnoptări și de preferința relativă a turiștilor precum și de ierarhizarea lor pe baza U.A.T-u rilor după indicatorul capacității de cazare existente.
Al VII-lea capitol al lucrării cuprinde analiza detaliată a acestui spațiu al Banatului Montan pe baza numărului de turiști însemnat dar și al obiectivelor turistice analizat prin prisma celor trei analize: SWOT, analiza choremică dar și analiza LFA ( Logical Framework Approach). Am încercat să fiu obiectivă și să prezin coerent atât punctele tari cât și punctele slabe , aspectele pozitive și negative ale Banatului Montan, precum și oportunitățile dar mai ales riscurile care există sau pot apărea în acest areal .
Ultimul capitol al lucrării, capitolul al VIII-lea, reprezintă analiza noilor perspective de dezvoltare a turismului cultural în Banatul Montan, pe baza posibilității de promovare a elementelor culturale, de refacere a infrastructurii de cazare și transport în zonă dar și de posibilitatea de atragere a unor investitori străini.
Prezenta lucrare de disertație se încheie cu o serie de concluzii rezultate în urma analizei proprii asupra Banatului Montan pe baza materialelor scrise și nescrise despre această zonă alături de bibliografia folosită pentru conceperea și redactarea acestei lucrări.
Metodologia cercetării
Demersul științific în elaborarea și redactarea prezentei lucrări de disertație se bazează pe o metodologie de cercetare complexă centrată pe analiza surselor bibliografice și materialelor informative existente și disponibile pentru realizarea unor baze de date cu caracter științific. Demersul științific s-a realizat și prin cercetarea și obținerea datelor în urma muncii pe teren, pentru documentarea suplimentară direct la fața locului în principalele așezări urbane din întreg domeniu de studiu. Astfel în cadrul acestei lucrări, am vrut să evidențiez faptul că deși întreaga zonă a Banatului Montan a fost bazată pe o economie industrială, în prezent turismul cultural ar putea fi principala activitate economică de bază dar și o cale de dezvoltare durabilă care poate fi exploatată la nivelul administrației locale. Prezentarea principalelor forme ale patrimoniului cultural existent din acest areal ar putea determina realizarea unei analize mult mai amănunțite care să permită o cunoaștere detaliată a obiectivelor turistice culturale.
Pentru realizarea prezentei lucrări am analizat o serie de surse bibliografice pe care le-am procurat atât de la Biblioteca Central Universitară din Timișoara cât și de la Biblioteca Județeană din Reșița. Bibliografia este cuprinsă din lucrări generale dedicate întregii zone a Banatului Montan deoarece nu există lucrări centrate numai pe turismul cultural din acest areal precum și lucrări de turism, iar documentarea bibliografică s-a făcut prin studierea cărțiilor, a articolelor dar și documentelor oficiale care au cuprins acest areal. Cumularea acestor trei elemente de documentare (documentare bibliografică, documentare pe teren și analiza datelor statistice) , alături de o serie de discuții și cercetare în arealul de interes pentru a afla percepția autorităților locale referitoare la stare actuală a monumentelor dar și conservarea lor, am dorit să aflu și părerile locuitorilor, despre ce cred aceștia despre dezvoltarea zonei prin valorificarea turismul cultural ca o posibilă variantă de dezvoltare economică (observație, metode interactive, discuții cu reprezentanti locali, interviu) duce în cele din urmă la o analiză critică a potențialului turistic cultural în Banatul Montan. Lucrarea de disertație este ilustrată cu hărți și documente fotografie cu scopul de a determina cunoașterea obiectivelor cu potențial cultural dar și prin valorificarea acestor și se încheie cu o serie de concluzii și recomandări.
Pentru realizarea hărților ce ilustrează așezarea geografică, a obiectivelor turistice reprezentate prin monumente de arhitectură, muzee etc precum și așezările urbane și rurale din cadrul arealului s-au folosit metode specifice de proiectare și modelare cu ajutorul programelor specializate ( ArcGis, Paint, Microsoft Office World, Excel).
Fotografiile prezente în această lucrare au fost realizate prin munca de teren și au ca scop prezentarea potențialului turistic cultural prin obiectivele existente precum și starea lor, toate acestea pentru a ne creea o imagine mult mai clară și precisă asupra resurselor turistice culturale din acest areal.
CAPITOLUL 1
Cadrul teoretic și metodologia de analiză a turismului cultural
Conceptul de turism
Cuvântul turism provine din cuvântul francez ,,tour,, care se traduce prin călătorie sau drumeție în circuit, acesta la rândul său fiind derivat din grecescul turnos, latinescul turnus care are semnificația de circuit. Turismul reprezintă în prezent una dintre ramurile economice cele mai dezvoltate ale economiei mondiale, dinamică, de o mare diversitate, dar în același timp reprezintă și un fenomen social aflat într-o continuă expansiune. În derularea sa este implicată întreaga societate, deoarece o reflectă, putând fi considerat un barometru al acesteia. Acesta valorifică atât potențialul natural cât și cel antropic, o condiție pentru a satisface multiplele motivații umane fiind îmbogățirea permanentă a acestuia. Cocean (2005) definește turismul sau activitatea turistică ca o formă a manifestărilor cultural- educative și de recreere dezvoltate de societatea contemporană, conform viziunii Organizației Mondiale a Turismului.
Din punct de vedere economic, Jivan (2004) consideră că acesta reprezintă o ramură a sectorului terțiar al economiei în cadrul căreia activitatea prestată de interprinzători are ca scop organizarea și desfășurarea de călătorii și sejururi de agrement și recreere, în scop profesional, clientul aflându-se în afara reședinței sale obișnuite.
„În concluzie, definim turismul ca un fenomen social-economic în continuă expansiune, generat de nevoia umană de cunoștere, recreere și recuperarare fizico-psihică în condițiile unei civilizații solicitante, dar cu posibilități materiale superioare pentru majoritatea populației” (Cocean, Dezsi, 2009, pag. 19).
În funcție de factorul declanșator care sprijină practicarea activității turistice, turismul se împarte în mai multe categorii: turism de recreere, turism de îngrijire a sănătății (curativ), turism cultural, turism polivalent sau mixt ( Cocean P., Vlasceanu Gh., Negoescu B., 2005).
Turismul cultural mai poartă numele de turism de vizitare, obiectivul acestuia fiind îmbogățirea bagajului cultural prin vizitarea de obiective turistice. Acesta induce dorința de învățare și de descoperire de noi informații, inovații și culturi.
1.2. Conceptul de cultură
Acest concept a fost folosit pentru prima oară de antropologul Edward B. Tylor în lucrarea sa Primitive Culture (1871). În această lucrare el a definit cultura ca “un întreg complex care include cunoaștere, credință, artă, legi, morală, obiceiuri, precum și orice alte capacități și deprinderi dobândite de om ca membru al societății”. Dupa Rojek și Urry (1997), cultura, în sensul larg al cuvântului, cuprinde resurse materiale și simbolice infinite și foarte mobile.
Autorii autohtoni consideră cultura ca o moștenire ce se transmite prin codurile de comunicație specifice (gesturi, cuvinte, desen), mass media (presa, radio, tv etc. ), dar și prin diverse forme ale memoriei obiective (obiecte, peisaje etc) (Voiculescu, Cretan, 2005). Tehnologia modernă (internet, mass media) facilitează, în prezent, răspândirea culturii prin promovarea sa.
Cu toate acestea cultura nu constă doar în lucruri imateriale, intengibile. Pentru a persista mai mult de-a lungul veacurilor ea se materializeaza în clădiri, monumente și obiecte. Acestea sunt realizate în diferite stiluri arhitecturale specifice unei culturi pentru a-și pastra identitatea proprie, dar și pentru a fi corelate mai ușor unei culturi anume. Urmând această cale Petroman (2005) definește cultura ca suma valorilor materiale și spirituale acumulate de omenire de-a lungul timpului.
În ultimul secol produsele specifice culturii au început să fie valorificate și exploatate din ce în ce mai mult. Vechile centre industriale au trecut de la economia de producție la o economie consumatoate de valori și simboluri culturale. În acest sens a crescut numărul de festivaluri și evenimente culturale, dar și de muzee și atracții turistice culturale pentru a satisface cererea de pe piața turistică. Din această cauză, din dorința de cunoaștere a unei noi culturi cu formele sale specifice a început să fie practicat turismul cultural sub o formă incipientă, dezvoltarea acestuia depinzând de mijloacele prin care se vor atrage turiștii într-un numar cât mai mare în această zonă iar aceștia au început să fie tot mai atrași de vizitarea obiectivelor care pun în evidență valorile culturale care dezvăluie adevărata cultură prin vechimea, evoluția dar și particularitățile dintr+un anumit spațiu. ( Teodorescu, 2009).
. Turismul cultural
Turismul cultural reprezintă o piață în plină dezvoltare, acesta fiind asociat în cea mai mare parte cu turismul urban. Astfel putem spune că turismul cultural este acel tip de turism care are ca și resursă atractivă zestrea turistică antropică, îngloband elemente cu funcție recreativă. Putem spune deci că turismul cultural valorizează produsul cultural (monumente, situri istorice, evenimente culturale, obiceiuri, tradiții etc) având ca scop satisfacerea nevoii de cunoaștere a omului și totodată de deplasare a sa.
Dacă în trecut cultura și organizarea de evenimente culturale era o cale de a anima societatea locală, în prezent acestea sunt și mijloace de a atrage investitori și de a oferi atractivitate pentru turiști, unor zone care nu au fost atât de dezvoltate din acest punct de vedere. Trebuie precizat faptul că aceste elemente turistice nu au fost realizate cu scopul de a deveni resurse turistice, ele având în trecut o altă funcție decât cea prezentă. Aceste caracteristici se aplică și localităților din Banatul Montan despre care vom detalia în capitolele ce urmează. Turismul cultural este cel mai vechi dintre toate celelalte tipuri de turism (Cocean, 2006).
Acest tip de turism mai este numit și turism de vizitare deoarece presupune practic vizitarea obiectivelor, resurselor turistice. Scopul turismului cultural este de îmbogățire a nivelului de cunoștiințe a turistului, dar are și un efect de relaxare și recreere la nivel spiritual ca urmare a plăcerii induse de dorința de acumulare de cunoștințe, dorința și aspirația spre necunoscut. Turismul cultural poate fi un mecanism puternic de înțelegere a trecutului istoric din alte locuri prin siturile culturale și monumentele existente drept mărturie, iar ca și turiști, oamenii au dorința de a intra în contact cu alte culturi prin experimentarea unicității fiecăruia dar și prin identificarea punctele comune (Smith, 2005).
Turismul cultural presupune acumulare de cunoștințe și experiențe pentru ca în final să-și îmbogățească cultura generală. Richards, (1996) definește turismul cultural ca o deplasare de persoane spre atracții de interes cultural, departe de locul de rezidență, cu scopul de a acumula noi informații și experiențe, pentru satisfacerea nevoilor lor culturale.
Putem astfel concluziona că turismul cultural reprezintă un cumul al proceselor (modul de viață al oamenilor) și produsele acestor procese (obiceiuri, clădiri, atmosfera ). Urmând aceeași idee rezultă faptul că turismul cultural nu presupune doar vizitarea monumentelor și a locurilor, constă și în descoperirea tradițiilor, a modului de viață, a atmosferei din locurile vizitate.
Obiectivele culturale sunt urmărite în special de intelectuali, pensionari și studenți, în special din regiunile urbane. În ceea ce privește durata de timp, aceasta este una limitată de obicei la câteva zile, pentru că se are în vedere fenomenul de suprasaturare, iar distanța variază în funcție de cererea și poziția în spațiul geografic al produsului turistic. Cu toate acestea distanța față de obiectiv este o condiție care angrenează, sau din contră, limitează atracția turistică, turistul fiind atras de un potențial turistic direct proporțional cu cererea aferentă ei.
Obiective turistice de proveniență antropică reprezintă resursa principală din această cauză fluxurile de turiști sunt atrase în general de locațiile urbane (metropole, orașe muzee și orașe cu un trecut istoric secular) ( Cocean P., 2006). Orașele reprezintă centre de polarizare a populației unei țări, cu numeroase instituții, centre construite cu diferite scopuri (administrative, culturale, militare etc), acestea devenind ulterior, după ce nu mai îndeplinesc funcția de bază, niște potențiale atracții turistice. Este cazul și numeroaselor obiective turistice din Banatul Montan, care în prezent au preponderent valoare turistică culturală.
Chiar dacă cea mai mare parte din obiectivele turistice culturale se regăsesc în orasșe, turismul cultural nu trebuie confundat cu turismul urban. “Turismul urban este strâns legat de turismul cultural, dar nu sunt sinonime. Există o serie de lucrări de specialitate care îl includ la alte forme de turism, din cauza complexității criteriilor de definire” (Ilies, 2008, pag. 10).
Din această cauză este important de precizat că turismul urban presupune activități turistice care au loc exclusiv în intravilanul unui oraș, el presupunând și procese legate de turismul cultural, pe lângă celelalte caracteristice lui.
1.3.1. Elementele turismului cultural
Ca oricare altă activitate, turismul cultural este susținut de o serie de caracteristici și elemente structurante care sunt indispensabile pentru dezvoltarea acestuia.
Astfel baza domeniului turistic este dată de resursele atactive și infrastructură, atât de esențială pentru o mai bună deplasare a turiștilor în spațiul turistic. O altă caracteristică esențială pentru derularea fenomenului turistic este cererea turistică, de care depinde foarte mult numărul turiștilor care aleg să-și petreacă timpul liber în aceste locații, de aici derivând componente de ordin social, economic și de mediu. Acestora li se alătură două trăsături de ordin funcțional, respectiv tipologia sau forma de practicare a turismului și reziliența sau capacitatea de adaptare a sistemului și de a persista într-un mediu dinamic.
Este esențial ca obiectivele turistice să fie cât se poate de diversificate pentru a asigura remodelarea lor ulterioară în funcție de tendințele turistice viitoare (Cocean, 2006). Această condiție este necesară deoarece preferințele și cererile turiștilor se pot schimba în timp, iar existența unei palete variate de obiective turistice ar asigura premisele necesare orientării priorităților de dezvoltare spre alte atracții. “Potențialul de atracție al obiectivelor culturale este dat de vechimea, dimensiunea, ineditul, unicitatea și funcția lor” (Cocean, 2006, pag.10).
Vechimea reprezintă o caracteristică importantă a unei resurse turistice, oamenii fiind dintotdeauna atrași de originile sale. Cu cât această resursă de atracție este mai veche în timp cu atât și curiozitatea turiștilor crește, aceștia fiind învăluiți de dorința de a afla secretele și modul de viață al stramoșilor lor îndepărtați. Exemple ar putea constitui pentru Banatul Montan: Muzeul de locomotive cu abur din Reșița (1972) unde este expusă prima locomotivă cu abur din spațiul sud- est european, Teatrul Mihai Eminescu din Oravița inaugurat în anul 1817 fiind cel mai vechi teatru din țară și prima clădire de teatru din piatră și luminată din Europa cu ajutorul lămpilor cu acetilenă, prima cale ferată montană din România Oravița- Anina, Muzeul de Farmecie montanistică Knoblauch din Oravița fondată în anul 1796, Gara din Băile Herculane, Primăria din Caransebeș, Primul puț al celei mai adânci mine din Europa de la Anina, Morile de apă de la Rudăria din județul Caraș- Severin consemnate din 1772 și 1874, Furnalul și Furnicularul de la Reșița din anul 1771, Castrul Tibiscum de la Jupa din Caransebeș, Gara Anina, Palatul cultural din Reșița, centrul istoric în stil baroc și gara din Băile Herculane, muzeul “Consantin Lucaci “ și Primăria din Bocșa, Templul roman Apolio, Cetatea din Carașova din sec. XIV- XV ,etc.
Unicitatea unor edificii, obiecte, obiceiuri, reprezintă o altă proprietate urmarită de turiști. Unicitatea poate fi dată de singularitatea creării unui anumit obiectiv sau prin dispariția, distrugerea obiectelor de același gen (Cocean, 2006). Această caracteristică poate fi dată de statuile, casele memoriale ale unor mari personalități cum ar fi Statuia lui Hercules din Băile Herculane, statuia lui Decebal de la cazanele Dunării, Casa memorială “General Dragalina” din Caransebeș care amintește de vitejia și patriotismul generalului care s-a jertfit în primul razboi mondial , Statuia Sfântului Ioan Nepomuk din incinta Bisericii Romano-Catolice din Reșița etc, dar și anumite manifestări culturale, sociale de exemplu: Festivalul Răchiei din Banat de la Băile Herculane, Sărbătoarea Liliacului de la Oravița, kirchweich-urile din aproape fiecare localitate din Banat ( kirchweich-ul de la Steierdorf – Anina), Festivalul Etniilor din Banat, Fășangul, Festivalul Pescăresc Ceaunul de Aur de la Moldova Nouă, Nedeile organizate primăvara- toamna, Festivalul Hercules de la Băile Herculane, Festivalul de Jazz de la Gărâna, Zilele “Mihai Eminescu” și “George Enescu” organizate la Oravița, Festivalul 7 zile- 7 arte de la Reșița, zilele culturii din fiecare oraș, Festivalul Pinul Negru de Banat care are loc în luna iunie în Băile Herculane etc.
Ineditul atracțiilor turistice culturale poate fi dat de fizionomie (obiecte de artă), structură, poziționare și are drept scop scoaterea în evidență originalitatea creatorului, spiritul său creator. După cum precizează și domnul Cocean (2006), ineditul poate rezulta și din abandonarea unor lucrări având ca rezultat neterminarea acestor proiecte, cum a fost și cazul domului din Strasbourg, cu un turn lipsă față de proiectul inițial.
Aceste prime trei caracterisitici ale obiectivelor turismului cultural sunt căutate și vizitate în mod special de către turiști foarte bine informați, obiectivele fiind mai greu de evaluat sub aspect cultural.
O trăsătură care poate fi accesibilă tuturor categoriilor de participanți la fenomenul de turism, este dimensiunea, aceasta fiind mai ușor de evaluat sub aspect atractiv. În funcție de mărimea lor sunt recunoscute obiective turistice care sunt admirate pentru grandoarea lor în Banatul Montan acestea sunt: Furnalul 2 al Uzinelor și Centrala Grebla din Reșița, Muzeul Locomotivelor cu abur , Teatrul Mihai Eminescu și Biserica romano- catolică din Oravița sau din contră pentru fragilitatea și micimea lor (cărți în miniatură, unelte, ustensile) acestea fiind găzduite în colecții și muzee (Cocean, Dezsi, 2009), iar din zona Banatului Montan o colecție impresionantă de istorie se află la Muzeul Banatului Montan din Reșița.
Dacă un edificiu a avut sau are o funcție anterioară importantă atunci acesta poate fi vizitat pentru rolul lui simbolic și mai puțin pentru arhitectura lui sau alte caracteristice fizionomice ( Muzeul Farmaciei Montanistice și Teatru Mihai Eminescu din Oravița, Piața Hercules care cuprinde statuia lui Hercules, Băile Apollo și Hebe, Capela romano-catolică din 1836, podul de piatră peste Cerna din 1866, biserica de tip romanic de la sfârșitul secolului XIII-lea din Caransebeș, biserica în stil baroc vienez ( sec.XVIII-lea) din comuna Ciclova Montană etc. Putem deduce de aici faptul că o mare pondere în alegerea vizitării unui obiectiv cultural o are semnificația acestuia (religioasă, culturală, istorică etc ).
În prezent potențialul cultural se află într-o continuă evoluție, expansiune și schimbare datorită acestor tendințe de înnoire și modernizare a așezărilor umane, de ridicare a standardului de viață, dar si pentru faptul că se încearcă o diversificare a ariei de influență pentru toate gusturile.
1.3.2. Formele specifice turismului cultural
În funcție de motivația, activitățile și comportamentul turiștilor, a tipurilor de obiective turistice vizitate , a diversității și complexității, dar și de modul în care se combină tipurile de turism, turismul cultural cuprinde mai multe forme specifice.
După Cocean (2006) formele specifice numai turismului cultural sunt următoarele: turismul etnografic, turismul religios, turismul educațional, turismul prilejuit de manifestările științifice și culturale, turismul gastronomic, turismul de vizitare, turismul de tranzit.
Turismul etnografic reprezintă acea formă de practicare a turismului cultural care urmărește redarea și valorificarea obiceiurilor, a tradițiilor, ocupațiilor arhaice, tot ceea ce ține de folclor, îmbrăcăminte etc. În România turismul etnografic este foarte bine evidențiat și diferențiat prin prezența celor 18 regiuni etnografice, numite popular și „țări” (Oaș, Maramureș, Chior, Năsăud, Lăpuș, Silvania, Beiuș, Zarand, Moților, Hațeg, Bârsei, Făgăraș, Almăș, Almăj, Severin, Loviștea, Vrancea și Dornelor) considerate adevărate comori pentru cultura și turismul românesc (Cocean, 2006). În Banatul Montan această formă de turism este foarte bine pusă în prim plan, o mărturie care sprijină acestă afirmație sunt numeroasele festivaluri folclorice, rugi care au loc anual, care prezintă nuanțele locale în ceea ce privește portul popular, muzica populară specifică zonei din Muntii Banatului, dar și diferitele manifestații puse în evidență la: Festivalul Etniilor din Banat, Fășangul, Zilele Mihai Eminescu și George Enescu de la Oravița, Nedeile etc.
Turismul religios este acel tip de turism practicat în mod special de pelerini din cele mai vechi timpuri cu scopul de a se mântui și totodată pentru pacea sufletească și cea trupească. În Romania sunt cunoscute pelerinajele de la mânăstirile Tismana, Putna, Radna ș.a. Datorită faptului că zona Banatului a fost tot timpul una a multiculturalitatii etnice, prezența numeroaselor biserici în spatiul montan bănățean, fiecare aparținând unei culte diferite (ortodoxă, romano-catolică, greco-catolică, protestantă, baptistă etc.) fac ca numeroși enoriași să îsi orienteze privirea spre vizitarea acestor lăcașuri de cult. Relicvele care sunt păstrate în cadrul acestora reprezintă o parte a moștenirii culturale a orașului și a statului în general. Multe dintre aceste monumente funcționează ca și muzee, iar datorită acusticilor deosebite, ele sunt adesea utilizate ca locuri de concerte.
Turismul educațional are ca scop îmbunătățirea procesului de educare și de îmbogățire a experiențelor educaționale el fiind adresat în special tinerilor, studenților și presupune efectuarea de stagii la mari centre universitare, educaționale pentru dobândirea de noi cunoștiinte prin intermediul burselor sau pachete turistice ce includ tabere, excursii sau cursuri de limbi străine. Din această cauză este mai puțin spectaculos ca dimensiune în ceea ce privește numărul participanților. Dat fiind faptul că în trecut cea mai mare parte a Banatului Montan a fost o zonă minieră, puternic industrializată, nu putem vorbi în prezent de o practicare a acestui tip de turism în această zonă.
Strâns legat de turismul educational este și cel prilejuit de manifestări științifice și culturale, acesta fiind în prezent într-o continuă expansiune și dezvoltare la nivel local, national și internațional. Congresele, conferințele, reuniunile, seminariile, colocviile, forumurile și simpozioanele, întâlnirile specifice acestui tip de turism produc în unele orașe 40% din înnoptări în spațiile de cazare. Sunt percepute ca nuclee de creștere rapidă, turistul având și alte alternative de a-și petrece timpul liber. Festivalurile, concertele și alte manifestări culturale se bucură și ele de o atracție numeroasă, turiștii simțind nevoia de revitalizare din punct de vedere cultural cât și social (Ilies, 2008).
Turismul gastronomic presupune cel mai des degustarea de mâncăruri și băuturi specifice anumitor popoare, regiuni sau etnii (degustare de vinuri, de pește, de produse vânătorești etc). În Banatul Montan preparatele cele mai cunoscute sunt zupa (supa cu tăiței), papricaș, carne friptă cu cartofi , cremeș, gomboți ( găluște) iar ca băuturi cele mai consumate sunt răchia, vișinata etc.
Turismul de tranzit se suprapune peste turismul cultural și presupune vizitarea de muzee, edificii istorice, religioase, culturale, culturale, sportive în timpul practicarii unui alt tip de turism (balnear, de afaceri etc. ). ,,Turismul de tranzit trebuie integrat între formele de practicare a turismului cultural tocmai prin faptul că majoritatea absolută a obiectivelor vizitate pe traseul urmat spre locul de sejur(…) sunt de origine antropică” (Cocean, 2006, pag. 100). Pot exista și unele excepții în care se pot observa și alte atracții turistice de origini naturale cum sunt peșteri, chei, defille, puncte de belvedere s.a.
În ceea ce privește resursele atractive de domeniul cultural care se regăsesc în cadrul zonei Banatului Montan, există o serie de elemente (Tabelul 1) care exprimă relația dintre turism și spațiul cultural. Aceste elemente asigură condițiile pentru desfășurea optimă a întregului act turistic din momentul sosirii și până la plecarea turistului. Astfel se pot evidenția: elemente primare (sau cele care asigură motivația principală deplasării turistului într-un spațiu de cultură), elemente secundare (este vorba în special de infrastructura existentă ), elemente adiționale -informare turistică, transport (Ilieș, 2008).
Tabelul 1: Categorii de elemente care exprimă relația dintre turism și spațiul urban cultural
( dupa Ilieș, 2008, cu modificări)
Elementele primare după cum se poate observa sunt toate acele atracții turistice aparținând domeniului cultural care conferă turistului motivația, dorința, curiozitatea de a se deplasa spre aceste obiective cu scopul de a vizita și a acumula noi cunoștințe, precum și pentru a intra în contact cu stilul de viață și cultura unui spațiu locuit.
Elementele secundare sunt reprezentate de domeniile care să le ofere turiștilor strictul necesar desfășurării în bune condiții a fenomenului turistic. Acestea sunt de o importanță majoră deoarece dacă nu există, sunt șanse minime ca această locație să devină o atracție turistică. Astfel unitățile de cazare, de alimentație publică, de agrement reprezintă un punct esențial pentru fenomenul turistic.
Elementele adiționale, dupa cum o spune și numele, sunt acele servicii care ajută la desfășurarea în condiții ideale a actului turistic printr-o bună informare, facilitarea accesului spre locurile de interes turistic (centre de informare, hărți turistice, indicatoare etc. ). Turismul în sine presupune o deplasare, astfel că existența unui rețele de transport bine pusă la punct și eficiența este esențială pentru acest domeniu.
1.4. Importanța turismului cultural pentru dezvoltarea comunității locale
Prezența turismului în cadrul unei regiuni slab dezvoltate din punct de vedere economic, cum este de altfel Banatul Montan, reprezintă una din cele mai accesibile căi pentru dezvoltarea sa. Turismul cultural are premisele necesare pentru a putea oferi acestui teritoriu dezvoltarea și bunăstarea cetățenilor. Acesta nu presupune investiții masive spre deosebire de alte tipuri de turism (de exemplu cel curativ), spațiile de cazare și infrastructura necesară consumului produsului turistic fiind întâlnită în cea mai mare parte a zonelor urbane. Pentru a ajunge la rezultatul dorit este necesară asigurarea unui peisaj urban și implicit cultural care să satisfacă ochiul critic al turistului ceea ce presupune bineînțeles o anumită investiție materială.
Turismul, cel cultural, în cazul nostru printr-o gestiune bună a spațiului turistic are efecte benefice asupra economiei locale. Din această cauză este necesară atragerea investițiilor în acest domeniu pentru restaurare, conservare și punerea în valoare a patrimoniului cultural banățean montan. . "Cu toate costurile pe care le determină, beneficiile se propagă în mai multe direcții: dezvoltarea turismului cultural nu numai că determină un sens de cunoaștere și mândrie cu privire la istoria și la identitatea locală dar, de asemenea, ajută la conservarea patrimoniului cultural, întărește creșterea economică și creează noi oportunități de angajare” ( Aciu Adriana et al, 2009, pag.10). Pe lângă dezvoltarea economică a comunităților prin absorbția veniturilor aduse de turiști se creează și premisa cererilor locurilor de muncă, ceea ce ar duce la diminuarea nivelului de șomaj în judetul Caraș-severin, unde se află cea mai mare parte din obiectivele turistice culturale ale Banatului Montan și unde șomajul are un nivel foarte ridicat.
O soluție pentru revigorarea acestor zone defavorizate ar fi valorificarea patrimoniului industrial precum și a patrimoniului legat de fostele exploatări miniere prin intermediul turismului cultural, dar despre aceste aspecte vom discuta în capitolele ce urmează.
Datorită faptului că Banatul Montan dispune atât de atracții turistice naturale deosebite în țară, cât și atracții turistice antropice inedite se pot creea premisele practicării unui turism complex din punct de vedere al infrastructurii de cazare, deplasare, vizitare, recreere etc.
Astfel turismul poate oferi o viziune strategică orientată spre comunitățile locale și poate imprima o dezvoltare de afaceri pornind de la omul de rând până la autoritățile locale: turistul dispune de cazare în mediul rural/semi-rural, beneficiază de hrană sănătoasă de la producători locali, renunță la mașină și face drumeții, rafting, mountain biking, escaladă, speologie, vizitează arealele protejate, filmează flora și fauna, vizitează muzeele, monumentele și siturile arheologice rurale și industriale, participă la festivaluri și evenimente locale, călătorește cu trenul pe căi ferate istorice, vizitează stațiuni balneo și beneficiază de diverse tratamente și terapii, face croazieră pe Dunăre, etc). Urmărind această abordare se oferă nu numai o dezvoltare durabilă cât și protejarea patrimoniului natural și cultural, aspecte atât de necesare și importante, cât și menținerea în plan local, la nivelul comunităților a celei mai mari părți din beneficiile economice pe care această dezvoltare le oferă.
Capitolul II. Banatul Montan. Localizare, delimitare, aspecte geografice generale
Caraș-Severin sau Banatul Montan este localizat în partea de Sud-Vest a țării fiind traversat de paralele de 45 de grade latitudine Nordică, punct care îi conferă un climat submediteranean reconfortant prielnic practicării turismului. Dacă aruncăm o scurtă privire pe hartă putem observa că este unul din cele mai mari județe ale țării, învecinându-se la sud-vest cu Serbia, la sud-est cu județul Mehedinți, la est Gorj, nord est Hunedoara și la nord-vest cu județul Timiș. Datorită configurației reliefului și a trecutului istoric putem include și patru unități administratice teritoriale care în trecut au facut parte din teritoriul Banatului istoric. Este vorba de Svinița, Dubova, Ieselnița și Orșova (Figura 2.1).
Figura 2.1. Localizarea Banatului Montan
(Foca, 2015)
Datorită poziționării propice, Banatul Montan se bucură de o varietate mare a formelor de relief. Din cauza faptului că 65% din suprafața județului Caraș-Severin este ocupată de munți, acesta este supranumit și Banatul de munte sau Banatul Montan. Câmpiile din partea vestică, cultivate cu cereale, se înaltă treptat în dealuri spre Lipova, Făget și Caransebeș, pentru ca partea de est și sud să fie alcătuită din munți, culmi semete și stânci albe de calcar, săpate de râuri subterane în peșteri și avene. La sud, Defileul Dunării, cu Cazanele Mari și Cazanele Mici oferă unul dintre cele mai spectaculoase peisaje din Europa.
Fig. 2.2. Principalele localități rurale și urbane din zona Banatului Montan
(Foca, 2015)
Banatul Montan cuprinde zona de est și sud a regiunii istorice Banat, areal ocupat în cea mai mare parte de munți (Munții Banatului, Munții Țarcului, Cernei, Muntele Mic, Semenic, Aninei, Dognecei, Locvei și Almajului) depresiuni, văi și chei.
În această regiune turistică se regăsește cea mai mare suprafață de calcare compacte din țară, motiv pentru care s-au format atracții turistice naturale spectaculoase, cu chei (Cheile Nerei, Cheile Carașului), peșteri și avene (Peștera Comarnic, Peștera Buhui) și alte formațiuni stâncoase ideale pentru practicarea sporturilor (alpinism). Deși această regiune se bucură de o foarte vastă zestre naturală cu numeroare resurse balneare, potențialul turistic al Banatului Montan deosebit de variat și bogat este datorat și monumentelor istorice și de artă, a bogăției fondului etnofolcloric.
Urmărind aceeași ordine de idei, Popovici (2013) în Ghidul Turistic al Banatului Montan surprinde cinci zone turistice majore din Banatul de munte: zona turistică Semenic, zona turistică Aurora Bnatului, zona turistică Scorilo, zona turistică Băile Herculane, și zona turistică Clisura Dunării. După cum se poate observa în rândurile de mai sus datorită faptului că această zonă este binecuvantată de o zestre naturală formidabilă, dar și a faptului că numeroasele obiective turistice culturale se află într-o stare de degradare avansată, turismul cultural se afla într-un con de umbră prelungit.
Principalele localități urbane și rurale din Banatul Montan înclud cea mai mare parte dintre cele situate în județul Caraș-Severin în cadrul căruia se află două municipii ( Reșița-fiind și reședința de județ, Caransebeș), 6 orașe ( Bocșa, Moldova Nouă, Oravița, Oțelul Roșu, Anina, Băile Herculane), 69 de comune și 303 sate aflate în administrația comunelor. Alături de așezările urbane și rurale menționate în rândurile de mai sus, mai adăugăm municipiul Orșova dar și comunele: Svinița, Dubova, Eșelnița din județul Mehedinți care în trecut au facut parte din teritoriul Banatului istoric ( vezi fig 2.2).
Capitolul III. Istoricul cercetărilor asupra Banatului Montan
Datorită caracterului său majoritar industrial, cele mai multe cercetări știintifice au vizat îndeosebi segmentul industrial al Banatului Montan și mai puțin cel cultural. Frumusețea și complexitatea formelor naturale de relief existente în această regiune au reprezentat un al domeniu vizat de oamenii de știință geografi, dar și pe istorici întrucât multitudinea etnică și colonizările au jucat un rol important în creearea unei culturi originale care în prezent se dorește a fi promovată prin intermediul turismului cultural. Din aceste cauze studiile asupra culturii existente în acest spațiu au întârziat să apară, cele mai multe lucrări fiind scrise în ultimii ani.
Evoluția istorică a Banatului Montan și principalele repere istorice din această zonă, sunt consemnate în volumul Scurtă cronică a Banatului Montan apărut în anul 1996 la Oradea și scris de către Georg Hromadka. Autorul amintește atât de episodul formării coloniei Steierdorf, în anul 1773 cât și de alte evenimente care au marcat așezarea din Munții Banatului. Reperele cronologice enumerate de Georg Hromadka în cartea menționată: începutul construcției căii ferate Steierdorf-Oravița (1846), inaugurarea căii ferate Oravița – Steierdorf (1853) etc.
Pentru studiul rețelei ferovioare din zonă am analizat lucrarea Istoria locomotivelor și a căilor ferate din Bantul Montan, carte apărută în anul 2000 la Reșița sub semnătura lui Dan Gheorghe Perianu. Cartea menționată prezintă pe de o parte principalele repere istorice ale construcției de locomotive cu abur de la Reșița (1872-1964) iar pe de altă parte sunt descrise în detaliu căile ferate din Banatul Montan. În afară de linia Oravița-Anina, care ne interesează în mod special, în volumul de față am găsit o serie de informații referitoare la zecile de kilometri de cale ferată forestieră sau industrială care legau la un moment zone de exploatare forestieră din Munții Banatului. Volumul este cu atât mai important cu cât în prezent, informații referitoare la liniile cu ecartament îngust sunt foarte greu accesibile.
Asupra întregi zone a Banatului Montan nu au existat în trecut, în literatura noastră de specialitate, lucrări cu caracter geografic, care să abordeze din această perspectivă cultura acestui teritoriu . Au apărut numai unele informații, articole cu privire la turismul industrial precum cele menționate, dar care nu tratează într-un mod selectiv turismul cultural existent. O serie de lucrări importante care descriu în detaliu zona Banatului Montan din punct de vedere turistic dar și resursele existente în acest spațiu sunt cele două lucrări scrise către Olaru, M., 1966 și 2000. Munții Banatului. Amenajarea și dezvoltarea turistică și Munții Banatului. Resursele turistice naturale și antropice. Ca reper de luat în considerare există Ghidul turistic cultural al Banatului (2009), în care sunt prezentate din punct de vedere informativ principalele obiective turistice culturale care se regăsesc în Banat, fără a face și o analiză mai complexă a acestora.
O altă lucrare reprezentativă este intitulată ,,Propuneri strategice pentru dezvoltarea turismului cultural în Banat (2009, Timisoara). Aceasta este o lucrare mai complexă decât cea precedentă care prezintă și câteva analize și propuneri pentru dezvoltarea acestui sector. Ultima lucrare de anvergura care prezintă într-o manieră complexă întreaga regiune este Ghidul turistic al Banatului Montan scrisă de Gheorghe Popovici (2009) aceasta fiind și singura care se adresează studiului tuturor atracțiilor turistice existente într-un mod atât de explicit.
În conceperea și redactarea prezentei lucrări de licență, de un real ajutor mi-a fost și bogăția de material cartografic pe care am putut să o consult în vederea elaborării anumitor subcapitole din lucrare precum și în realizarea hărțiilor
Capitolul IV. Analiza patrimoniului cultural al Banatului Montan
Conceptul de « patrimoniu » provine din latinescul patrimonium, care înseamnă “moștenirea paternă”, cea dobândită și lăsată moștenire de generațiile care ne-au precedat, și față de care noi avem datoria de a-o transmite mai departe generațiilor viitoare. Cu alte cuvinte patrimoniul reprezintă ceea ce generațiile trecute ne-au lăsat ca moștenire și de care noi ne bucurăm în prezent.
Fig.4.1 Principalele atracții turistice culturale din Banatul Montan
( Foca, 2015)
Patrimoniul cultural este un concept în continuă extindere și dezvoltare care a cunoscut numeroase definiri și interpretări. În definiția dată de UNESCO, conform căreia patrimonial cultural reunește „întregul corpus de semne materiale – atât artistice, cât și simbolice – transmise din trecut fiecărei culturi și, prin urmare, întregii umanități. Ca parte constituentă a afirmării și îmbogățirii identităților culturale, precum și ca moștenire ce aparține întregii umanități, patrimoniul cultural conferă fiecărui loc caracteristici specifice și este depozitarul experienței umane” (UNESCO, 1989, p. 57) . Patrimoniul cultural reprezintă o resursă extrem de importantă care aparține cu deosebire întregii umanități, iar valoarea sa estimată depășește sfera monetară, fiindcă acesta continuă să reprezinte un tezaur de cunoștințe și semnificații care inspiră și împlinește ființele umane din diferite puncte de vedere a fiecarei persoane în parte, iar cunoașterea obiectivelor cultural este singura modalitate prin care putem pune în valoare ceea ce avem lăsat de secole în patrimoniul nostru.
Patrimoniul cultural reprezintă un grup de resurse moștenite din trecut pe care oamenii le identifică, ca o reflexie și expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și tradițiilor lor. Include toate aspectele mediului înconjurător rezultate din interacțiunea între oameni și locuri de-a lungul anilor. . Ne putem considera norocoși de moștenirea dobandită, însă aceasta trebuie supravegheată și promovată de către fiecare cetățean fiindcă stă la baza cunoașterii,dezvoltării și promovării unei anumite regiuni, a unui oraș îndeosebi prin sectoarele de activitate cu un punct major pe cel economic, continuând astfel o mai bună funcționalitate a întregului sistem.
Banatul Montan din punct de vedere cultural beneficiază de un patrimoniu bogat și diversificat, având o valoare multiculturală datorită poziției geografice și a moștenirii dobândite care a adus influențe romane, bizantine, romantice, gotice sau renascentiste și care sunt evidențiate în diversitatea arhitecturilor existente ( tradițională, industrială, religioasă).
Patrimoniul cultural constituie moștenirea lăsată de-a lungul istoriei pentru generațiile viitoare prin mărturiile ale trecutului exprimate într-un mod material: imobil (monumente istorice), mobil (diverse bunuri aflate în muzee, colecții) și imaterial (expresii, obiceiuri, etc).
În Banatul Montan toate localitățile existente suferă din cauza unor repere cultural- istorice dar abundă de mărturii ale epocii industriale, în cadrul acestei zone există o singură localitate balneară, Băile Herculane din apropierea Porților de Fier care beneficiază și de o infrastructură bună dedicată scopurilor turistice. Municipiul Reșița, reședința județului Caraș-Severin cunoscută și sub denumirea de capitala Banatului de Munte a fost știută pentru tradiția industrială fiind cel mai vechi centru siderurgic al României și una din cele mai importante cetăți industriale din sud-estul Europei. Pe lângă tradiția industrială îndelungată, Reșița prezintă și valențe ale patrimoniului cultural imobil reprezentate prin monumentele, ansamblurile existente în acest pe care le vom detalia în rândurile următoare.
4.1. Patrimoniul cultural material imobil
Patrimoniul cultural material imobil (patrimoniul construit) constituie cea mai valoroasă componentă a patrimoniului cultural fiind reprezentat de monumentele istorice, ansamblurile și siturile istorice care poartă amprenta memoriei și identității fiecărui spațiu, în special prin peisajul arhitectural, cu stilurile arhitecturale bine conturate. După cum am menționat, patrimoniul arhitectural este compus din:
monumente istorice, arheologice, artistice, științifice, sociale
ansambluri de clădiri urbane sau rurale care constituie o marturie cultural- istorică;
situri bine definite și omogene istorice, arheologic, artistic.
Patrimoniul cultural material imobil în Banatul Montan este bogat și diversificat, având un caracter multicultural dezvoltat cu precădere în principalele așezări urbane din cadrul acestuia și mai puțin dezvoltat în așezările rurale. După cum se știe Banatul Montan, îndeosebi județul Caraș- Severin a fost unul dintre cele mai industrializate județe din România datorită bogățiilor solului și a subsolului existent în acest spațiu, fapt care a determinat dezvoltarea unui patrimoniu cultural, industrial extrem de valoros încă din secolul al XVIII- lea, exemplificat prin construcțiile unicate de mari dimensiuni rămase constituie zestrea culturală și care stă drept mărturie istorică, cu toate că în prezent nu mai putem vorbi de o cunoaștere puternică a acestui spațiu de către turiștii, aceștia fiind mai puțin interesați de cunoașterea și vizitarea monumentelor cu o vechime îndelungată (vezi fig.4.1). După cum menționam în rândurile de mai sus, cea mai mare parte dintre obiectivele turistice culturale imobile din Banatul Montan se află în județul Caraș- Severin alături de municipiul Orșova dar și în comunele: Svinița, Dubova, Eșelnița din județul Mehedinți care în trecut au facut parte din teritoriul Banatului istoric, iar în continuare vom prezenta principalele puncte de atracții și interes prezente în acest areal.
4.1.1 Lăcașuri bisericești cu potențial turistic cultural din Banatul Montan
Sinagoga din Reșița a fost construită în secolul al XIX-lea ( anul 1907) și a fost prima clădire din această parte a Europei care avea cupola formată numai din metal și o instalație de încălzire în pardoseală. Exteriorul prezintă influențe maure și neoclasice iar o parte din instalația de încălzire este funcțională și în prezent. Turiști interesați de cunoașterea istoriei a comunității evreiești pot vizita acest monument numai pe baza unei programări stabilite înainte ( vezi foto.1). Sinagoga continuă să fie și în prezent un edificiu cu o valoare importantă mai ales pentru comunitatea evreiască din orașul Reșița.
Foto 1 : Sinagoga din Reșița
(foto: Foca, 2015)
Catedrala Ortodoxă Română “Adormirea Maicii Domnului”, este situată în vechea Reșiță Montană și reprezintă o clădire monumentală în stil bizantin a cărei construire s-a finalizat în anul 1938 ( vezi foto 5), în prezent este declarată monument istoric. Construcția biserici este din beton și cărămidă, are 5 turle, iar ușile sunt sculptate în lemn de stejar, pictura a fost executată între anii 1968-1971 ( pictură în frescă).
Biserica Romano-Catolică "Sfânta Treime" din Steierdorf, a fost construită în anii 1872- 1873 și este inclusă pe lista monumentelor istorice din România (foto 3), iar sfințirea acestea s-a realizat odată cu aniversarea de 100 ani de existență a localității Steierdorf. Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Anina a fost ridicată în anul 1908 în formă de cruce, iar din punct de vedere arhitectural face parte din stilul neo-bizantin (foto 2).
Biserica Romano- Catolică din Anina (foto 4) numită și Biserica Presfânta Inimă a lui Iisus , a fost construită în anul 1901. Biserica romano-catolică din Oravița, construcția bisericii a început în anul 1718 și a fost finalizată abia în anul 1732. Biserica are o arhitectură barocă tipică Banatului Montan ( foto 6 ). Biserica ortodoxă din piatră „Sf. Proroc Ilie”, ( foto 6) a fost construită în anul 1743 pe locul unei vechi mănăstiri.
Catedrala istorică „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” din Caransebeș datează din 1444 și deține o istorie bogată pentru întreg Banatul Montan având ca scop funcționarea primei școli pentru diaconi, iar construcția ei s-a realizat pe locul unei vechi mănăstiri (vezi foto 7). În anul 1738 apare prima documentare despre biserica „Sf. Gheorghe“, iar în primele inscripțiii biserica era numită „mănăstire“ . Biserica romano-catolică din Băile Herculane, a fost construită în 1836 – 1838, în timpul regelui Ferdinand I, iar renovarea ei a fost realizată între anii 1997 – 2000 (foto 8).
Alte lăcașuri bisericești cu potențial turistic cultural din Banatul Montan: Biserica ortodoxă română din Reșița Română, Biserica Ortodoxă din Bocșa Română, Biserica romano-catolică din Carașova, Mănăstirea Sf. Ilie 1723 –1726 din Bocșa, Biserica catolică din Orșova, Biserica evanghelică din Reșița, Biserica ortodoxă din piatră din Oravița etc.
4.1.2 Monumentele de arhitectură și artă cu valoare de simbol
Palatul cultural din Reșița, actualul cinematograf Cultural a fost construit între anii 1928- 1929 (vezi foto 9) prin contribuția locuitorilor din Reșița Română, este singura clădire cu influențe brâncovenești din întreg județul Caraș- Severin.
Foto 9: Palatul cultural din Reșița Foto 10: Gara din Oravița
(foto: Foca, 2014 ( foto: Foca, 2015)
Foto 11. Gara din Anina Foto 12: Clădirea Primăriei din Caransebeș
(foto: Foca, 2013) (Sursa: http://www.jbv.ro)
Gara din Oravița a fost construită în anul 1847, a fost prima gară de pe teritoriul României ( vezi foto 10) unde trenul era plasat la etaj comparative cu nivelul străzii, fiindcă are o particularitate aparte datorată plasării la o anumită înălțime comparativ cu alte clădiri din oraș, iar urcarea în tren a oamenilor respective a mărfurilor se realiza cu ajutorul unui ascensor rudimentar care în prezent nu se mai păstrează . A fost declarată monument istoric, iar în prezent de la gara Oravița se poate călători cu trenul doar pe o porțiune de 30 km pe calea ferată Anina- Oravița unde te întâlnești cu peisaje minunate, pitorești pe toată durata călătoriei. Se pare că în trecut gara din Oravița era mai bine valorificată fiindcă în anul 1869 încă se mai efectuau transporturi de călători și marfă către Budapesta și Viena.
Teatrul vechi Mihai Eminescu din Oravița, este cel mai vechi teatru din România și cea mai reprezentativă clădire din Banatul Montan fondată în anul 1817 și realizată în stilul barocului vienez ( foto 13), fiind un monument de arhitectură prin decorațiunile interioare care păstrează amprenta stiluluibarocului vienez, fiind copia la scară mică a Burgteather-ului din Viena ( vezi foto 14). Construcția teatrului a reprezentat două premiere pentru aceea perioadă reprezentate prin faptul că sediul teatrului a fost prima clădire de teatru din Europa iluminată cu lămpi de acetilenă și prin construcția integrală din piatră . Încă din timpul regimului comunist s-a realizat importanța clădirii, iar din 1957 a devenit monument istoric. În interiorul teatrului la intrare pe holul principal funcționează un muzeu cu elemente despre istoria orașului, o arhivă documentară, o bibliotecă de carte și presă veche, dar și alte secții de istorie, geografie- istorică, etnografie locală sunt deschide turiștilor pentru a fi vizitate.
Foto 13: Teatrul Mihai Eminescu din Oravița Foto 14: Detaliu decorațiune teatru
(foto: Foca, 2015) (foto: Foca, 2015)
Pe lângă monumentele cu valoare de simbol din Reșița care fac parte din patrimonial cultural imobil prezentate mai sus, mai putem adăuga: Fântâna cinetică, Clădirea Gării de nord care a fost recondiționată, Biblioteca județeană „Paul Iorgovici” fondată în anul 1952, Teatrul municipal „G. A. Petculescu”, Cazinoul german (1862), Cazinoul Român Cazina, Clădirea vechii poște (1912) în prezent fiind clădirea Inspectoratului de Muncă, Gara Reșița-Sud, 1932/ 1914.
Monumentele importante de arhitectură și artă cu valoare de simbol sunt prezente într-un număr mare și în Băile Herculane, singura stațiune montană balneoclimaterică și turistică din județul Caraș-Severin dintre care enumerăm: Centrul Imperial Istoric al stațiunii care este constituit dintr-un număr de clădiri și monumente istorice construite în sec. în sec.XII specifice arhitecturii balneare care reflectă stiluri baroc, neoclasic, seccession.; Muzeul de istorie al stațiunii “Gen. Nicolae Cena” unde se gãsește piatra de altar cu inscripția votivã, datând din anul 153 e.n., consideratã prima atestare epigraficã a stațiunii; Muzeul de la parterul Hotelului Roman, Gara din Băile Herculane fiind cea mai veche gară de pe teritoriul României, construită între anii 1878-1886 și care continuă să impresioneze prin arhitectura sa ,Hotelul Decebal, Vila Elisabeta.
4.1.3Monumente, statui, busturi
Foto 16: Statuia lui Hercule din Băile Herculane
(foto: Foca, 2015)
În anul 1920 a avut loc cea mai mare catastrofă din istoria Aninei, în mina din Steierdorf a explodat 3234 km de explozibil care fusese depozitat necorespunzător și care se afla într-o stare foarte proastă. În cinstrea minerilor decedați s-a ridicat un monument colectiv (vezi foto 17) care este amplasat în cimitirul din Steierdorf. Statuia Minerului din Anina este situată în parcul din Breiner și a fost ridicată în memoria primilor mineri care și-au pierdut viața în mina din Anina (foto 15). Statuia lui Hercule din Băile Herculane, amplasată în piața centrală, a fost turnată în bronz în anul 1847 (vezi foto 16).
4.1.4 Monumente cultural- industriale din Banatul Montan
Centrala electrică din Anina
Primele lucrări care au loc la clădirea care urma să adăpostească Centrala Electrică Anina încep din anul 1893, fiindcă pentru construcția unității de producție a energiei electrice trebuia să fie un teren din zona centrală, tocmai pentru a se putea face racordul la calea ferată deoarece era necesară aprovizionarea cu cărbune pentru funcționarea viitoarei centrale electrice care avea ca scop alimentarea cu energie electrică a orașului Anina pe bază de cărbune ( foto 18).
Foto 18 : Centrala electrică din Anina
( Foca, 2013)
Corpul central al clădirii care adăpostea generatoarele dar și celelalte din împrejurime erau construite din cărămidă și piatră caracteristic stilului arhitecturii industriale a anilor 1900. Centrala electrică datează abia din anul 1897 atunci când a fost instalat primul grup electrogen de producere a curentului electric alcătuit dintr-o mașină cu abur de 100 CP și două generatoare de curent continuu de 220 V. În anul 1900 are loc o primă retehnologizare a grupurile electrogene cu utilaje realizate de către Uzinele și Domeniile Reșița, iar în 1903 s-a mărit capacitatea de producție a energiei electrice ca urmare a modernizării centralei termoelectrice.
Perianu (1997) consemnează faptul că în 1909-1910 modernizările au continuat la Centrala Electrică Anina, iar în anul 1916 rețelele de producție a energiei electrice de la Reșița și Anina au fost cuplate tocmai pentru a echilibra și compensa consumul de energie. În anul 1966, din cauza uzurii tehnice și morale, centrala electrică de la Anina își încetează activitatea de producere a energiei electrice pe cărbune, iar în prezent utilajele din interior au o importanță națională un patrimoniu industrial înscris în lista Monumentelor Istorice din România (vezi foto 9)
Fig. 4.1. Harta obiectivelor industriale istorice din Anina
(Foca, 2013)
Furnalul de la Reșița sau furnalul nr. 2 cum mai este denumit,a fost construit în 1963, reprezintă un monument istoric de o mare importanță din punct de vedere simbolic fiind unic și rar în țară deoarece este ultimul funal din spațiul intercarpatic care a rămas în picioare, tocmai datorită acestui fapt a fost inclus pe lista monumentelor de clasă A. . În anul 1771, la Reșița au fost inaugurate două furnale înalte, după ce altele în trecut au fost demolate. Primul furnal cu adevărat modern a fost ridicat la Reșița în 1911, numit și funalul nr.1 dar care a fost demolat ulterior odată cu încetarea activităților industriale din zonă. În 1991 furnalul nr.2 existent și-a încetat activitatea, iar în prezent fiind pe o proprietate privată furnalul nu se poate vizita, dar de pe dealul Crucii din împrejurime se poate admira panorama dată de splendoarea și supremația acestuia..
Uzina Hidroelectrică “Grebla” – Reșița este cea mai veche centrală hidroelectrică din țară, a fost construită în 1903- 1904 iar odată cu construcția ei accentual s-a pus pe stilul athitectonic dar și pe funcționalitatea acesteia deoarece scopul principal era de a furniza energie electrică uzinei metalurgice din Reșița, uzina utiliza apa Bârzavei si avea în componență cinci turbine Pelton. În prezent este inclusă în lista monumentelor istorice având o importanță națională . Locul a fost denumit „grebla” deoarece acolo se afla încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea o instalație denumită astfel, cu ajutorul căreia erau reținuți buștenii tăiați în amonte pentru aprovizionarea uzinelor cu combustibil. Uzina a fost retehnologizată în 1970, iar până în acest moment încă este în stare funcțională rezistând cu succes trecerii anilor, dar din nefericire prea puțini știu despre valoarea și tradiția acestui monument valoros care continuă să fie un martor al istoriei din ceea ce reprezenta odată.
4.2. Patrimoniul cultural material mobil
Patrimoniul cultural material mobil este reprezentat prin bunurile arheologice, istorice, memoriale, bunurile cu semnificație etnografică și artistică, bunuri cu semnificație religioasă, bunuri tehnice care se află în muzee, expoziții, case memoriale, în aer liber sau în interiorul unor clădiri special amenajate.
În Banatul Montan, patrimoniul cultural material mobil este reprezentat de bunurile patrimoniului industrial cu valoare de unicat evidențiat prin utilaje industriale, mori industriale din secolul al XIX.lea, castele de apă, baraje (rezervația mulinologică de la Rudăria – E. Murgu, combinatul siderurgic Reșița, colecția de mineralogie estetică a fierului de la Ocna de Fier, muzeul locomotivelor de la Reșița, minele de la Anina, furnalul de la Dognecea, calea ferată Oravița-Anina) . În acest areal potențialul tehnico- științific se îmbină cu spațiul geografic și care împreună ajută la protejarea obiectivelor dar și la valorificarea turistică a acestora. Muzeele sunt acele instituții care se ocupă de conservarea, valorificarea, cunoașterea obiectivelor cu valori istorice, arheologice, științifice, religioase etc.
Cele mai cunoscute muzee din zona Banatului Montan despre care vom vorbi în detaliu rândurile următoare sunt: Muzeul Stațiunii Băile Herculane, Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Caransebeș, Muzeul Banatului Montan din Reșița, Muzeul de Istorie al culturii cărașene- Teatrul Vechi "Mihai Eminescu" din Oravița, Muzeul locomotivelor cu abur din Reșița, Muzeul Școlar de Geografie Literară "Tiberiu Boșcaiu" din Oțelul Roșu, Muzeul farmaciei Knoblauch din Oravița, în cadrul cărora sunt prezente și expuse publicului larg unele colecții vechi, unicate cu valoare neestimată și care constituie mărturii istorice și arheologice organizate pe mai multe secțiuni prezentând trecutul unui spațiu. Cele mai reprezentative colecții muzeale: Colecția de mineralogie estetică a fierului Constantin Gruescu din Ocna de Fier, Colecția de carte religioasă și icoane din Caransebeș, Colecția de Artă Veche Bisericească din Reșița din secolele XVII- XIX, Colecția de mobilier și instrumente farmaceutice din Oravița, Colecția bogată de etnografie și arheologie de la Obreja, Colecția de obiecte tradiționale din ceramică de la Biniș etc.
Muzeele sătești au fost create de anumite persoane, instituții publice cu scopul de a le face cunoscute publicului local sau turiștilor obiectele tradiționale de interes etnografic, dar și cunoașterea istoriei comunității respective. Muzeul sătesc „Ion Dragomir” din Gornea și Muzeul sătesc din Mehadica, ambele cuprind piese din etnografia locală specifică zonei respective, dar și obiecte de industrie, obiecte casnice reconstituite în detaliu pentru a pune în evidență tradițiile cultural ale celor două zone.
O componentă importantă din peisajul muzeal din zona Banatului Montan o constituie și casele memoriale, care au aparținut, au fost construite sau sunt valorificate în care este evidențiată întreaga existență a anumitor personalități culturale locale, zonale, naționale sau internaționale precum: casa memorială General Dragalina din Caransebeș, casa memorială în care s-a născut Corneliu Diaconovici din Bocșa, casa memorială în care a locuit prozatorul Sorin Titel din Cransebeș etc. Bunurile cu valoare etnografică specifice zonei folclorice din Banatul Montan în care se mai păstrează tradiția popular prin port, meșteșuguri, obiceiuri se regăsesc în special în zonele Almăj și Clisura Dunării.
Muzeul de istorie al Stațiunii Băile Herculane, a fost primul muzeu din România înființat într-o stațiune climaterică în anul 1924 și este amenajat într-o clădire istorică din stațiune Cazinoul cu coloane care datează din 1862. În prezent bunurile existente prezintă istoria stațiunii prin obiectele arheologice de tipul inscripțiilor, uneltelor dar și obiecte de ceramică, există și o colecție de numismatică, cărți vechi, monede antice, podoabe, arme etc.
Muzeul de locomotive cu abur din Reșița continuă să fie cel mai cunoscut obiectiv turistic și este considerat o emblemă a orașului, având o importanță națională și fiind unic în România îndeosebi prin numărul de exponate existente dar și datorită amplasării acestuia, muzeul fiind amplasat în aer liber și este inclus în lista monumentelor Istorice 2004.
Acest muzeu a fost creat în anul 1972 de către inginerul Mircea Popa și cuprinde până în acest moment 16 exponate din diferite epoci de construcție printre care cel mai important fiind locomotiva Resicza, construită în 1872 care se află expusă la loc de, fiind una dintre primele locomotivele cu aburi construite în spațiul sud-est european iar la împlinirea unui secol de la fabricarea sa, a fost deschis și acest muzeu. Încetarea activității de fabricare a locomotivelor cu abur de la Reșița s-a încheiat în anul 1964. (vezi foto 22).
Starea locomotivelor cu abur din Reșița este tot mai rea pe zi ce trece din cauza lipsei de investiții asupra unei modernizări mai amănunțite ale acestora. Cum este singurul loc din Reșița care indiferent de anotimp este asaltat de un număr mare de turiști se vehiculează scoaterea locomotivelor din Reșița de către autoritățile locale din cauza lipsei unei surse de finanțare acestea ar putea fi vândute unor străini, iar ca atare patrimoniul local va fi deteriorat.
Foto 22: Locomotiva Resicza
(foto: Foca, 2015)
Muzeul Banatului Montan (Muzeul Reșițean) este un muzeu etnografic, arheologic, istoric și artistic care s-a înființat în 1959, dar după reorganizarea administrativă din anul 1968 muzeul reșițean a devenit Muzeul de Istorie al Județului Caraș- Severin care avea ca scop activitatea de cercetare și conservare a patrimoniului cultural din împrejurimi, iar din 1997 și până în prezent denumirea oficială continuă să fie Muzeul Banatului Montan. Deși muzeul a luat nasțere din donarea unor colecții personale a unor oameni binevoitori, acesta în prezent este foarte sărac în exponate, iar datorită acestui fapt numărul de turiști care vizitează muzeul este unul foarte mic . Muzeul Banatului Montan Reșița deține cca 76.000 de piese artă, etnografie, mineralogie, istorie industrială, arheologie și numismatică toate acestea fiind cuprinse în patru colecții principale expuse în cadrul muzeului. Colecția de arheologie constituie ponderea cea mai mare din patrimoniul muzeului iar piesele expuse provin îndeosebi din zonele apropiate: Anina, Berzasca, Liubcova, Moldova Veche dar și din alte locații ale Banatului Montan.
Podul de la Vamă din Reșița, este cel mai vechi pod nitrit și sudat din România , construit în 1937 și care face legătura între cele două părți vechi ale orașului, Reșița Română și Reșița Montană, pe vremuri pentru a trece acest pod se cerea o taxă de trecere . Astăzi este un pod pietonal și leagă centrul civic al orașului și parcul Cărășana, unde se află un monument al germanilor deportați în U.R.S.S.
Calea ferată Anina – Oravița reprezintă și în prezent cea mai importantă linie ferată montană dar si cea mai veche din România care străbate 14 tuneluri și 10 viaducte. Această linie ferată în trecut asigura legătura cu portul Baziaș de pe malul stâng al Dunării, prin intermediul liniei Oravița – Baziaș. Construcția acestei căi ferate are o strânsă legătură cu exploatările de cărbune din anii 1800 atunci când se cereau noi modalități pentru transportul cărbunelui care să permită transportul unei cantități mari de cărbune și să nu fie nici foarte costisitoare, astfel a apărut nevoia unei căi ferate între Anina și Oravița.
Dan Perianu (2000) detaliază pregătirile pe care administrația din perioada respectivă le-a făcut în vederea construcției căii ferate: „Problema a căpătat prioritate pentru „erariu”, iar președintele Camerei Aulice, baronul Kübek, l-a trimis în Banat pe directorul general al mineritului din Austria, comisarul imperial Michael Leyer, cu mandatul de a lua măsurile necesare pentru realizarea acestor obiective. În cadrul ședinței ce a avut loc la 31 octombrie 1846 la Oravița, sub președenția lui Michael Leyer și Gustav von Graenzenstein, s-au decis câteva măsuri imediate.”
Așadar inaugurarea căi ferate Oravița – Baziaș a fost la 20 august 1846 care avea să fie folosită doar în vederea transporturilor de mărfuri, dar după ce s-a făcut consolidarea liniei s-a permis accesul și călătorilor. După 9 ani de la deschiderea liniei Oravița – Baziaș, are loc și inaugurarea liniei Anina – Oravița, pe data de 15 decembrie 1863 (foto.23). (Ivănescu, 2009). Din anul 1863 începea propriu- zis transportul cărbunelui din minele de la Steierdorf, trenul pornea din gara Anina (foto.24) către portul de la Baziaș. Întregul traseu al liniei Anina- Oravița este impresionant deoarece se află o serie de viaducte si tunele spectaculoase, iar peisajele sunt de o mare frumusețe în aceste locuri parcă uitate de timp.
Foto 23: Locomotiva 50.072 în Gara Anina,
în vara anului 1980
(Sursa: http://on.fb.me/12vWElZ)
Farmacia muzeu Knoblauch – Oravița este prima farmacie montanistică ( minieră) de pe teritoriul României, construită în anul 1763 de Edward Winter (foto 26) și care asigura medicamente orașelor din împrejurime. În prezent este muzeu, și încă mai deține mobilier și instrumente farmaceutice, cărți și tratate din perioada 1682- 1950. (foto 25)
4.3. Patrimoniul cultural imaterial
Conform unei definiții acceptate de UNESCO, patrimoniul cultural imaterial se referă la toate creațiile dintr-o comunitate culturală bazată pe tradiție în care se pune accept pe cunoașterea practicilor, expresiilor, reprezentărilor, abilitățiilor, cunoștiințelor care împreună cu instrumentele, obiectele, spațiile acestora vor fi recunoscute de anumite comunități, grupuri sau indivizi le recunosc ca fiind o amprentă a identității lor sociale și le recunosc ca făcând parte din patrimoniul cultural din zona respectivă.
Patrimoniul cultural imaterial se transmite îndeosebi din generație în generație prin tradiții, limbaj ( expresii orale), obiceiuri, muzică, teatru, literatură, dans, ritualuri, mitologie, legende, jocuri, meșteșuguri tradiționale, festivaluri și evenimente culturale, gastronomie ; Patrimoniul cultural imaterial este recreat în permanență de comunități și indivizi, așadar folclorul este cel care ocupă un rol deosebit de important în domeniul de încadrare al patrimoniului cultural imaterial.
Patrimoniul cultural imaterial în Banatul Montan este bazat pe unicitate elementelor de patrimoniu care aparțin unor comunități sau grupuri culturale, etnice și care se datorează în special multiculturalității existente în acest spațiu geografic care a determinat bogăția și caracterul unic și inedit al unor practici culturale. Participarea directă a localnicilor precum și a turiștilor dintr-o anumită zonă determină la păstrarea practicilor tradiționale precum fășangul care este încă un obicei tradițional destul de activ și prezent zonele din Banatul Montan. Încă există anumite zone în care se mai păstrează vechiile obiceiuri și tradiții din fericire și care sunt transmise mai departe. Patrimoniul cultural imaterial este cel mai bine reflectat în spațiul rural bănățean, o zonă care trebuie sa devina una de interes pentru iubitorii de turism. În cele cateva zone folclorice din Banatul Montan (zona Almăj, Clisura Dunării) încă se mai păstrează vie tradiția popular care se reflectă în arhitectura locală, port, meșteșuguri, obiceiuri.
Ar trebui să se pună accent și pe conservarea specificului local (arhitectura rurală, obiceiuri și tradiții, instalații industriale de tehnica populară – mori, gatere, pive etc), inclusiv prin muzee etnografice sătești. Pe lângă acestea se mai pot valorifica sărbătorile locale, festivalurile tradiționale de manifestări populare, la care se adaugă și elemente noi specifice turismului de evenimente cum sunt diverse festivaluri (Jazz la Gărâna, EnduroMania la Brebu Nou, Biker’s Challenge la Sasca Română).
Obiceiurile și tradițiile din zona Banatului Montan sunt foarte diversificate, ca și cauză a numeroaselor etnii care au poposit de-a lungul veacurilor pe aceste meleaguri. Acestea fiind spuse regăsim obiceiuri de iarnă (legate de Craciun și Anul Nou), pițărăii mai practică colindatul cu măști,prezente sunt și focurile din noaptea de Ajun sau Crăciun (Glimboca); sorcovitul în prima zi de Crăciun dar și aruncarea grâului prin casă de către musafiri ( primul bărbat care pășește în care este bine să fie un bărbat brunet pentru a avea noroc în noul an), servirea mesei cu întreaga familie în prima zi de Crăciun, tăierea porcului ( ignatul).
Obiceiurile de primăvară sunt prezente îndeoasebi în Valea Carașului (carnavalurile de pe Clisura Dunării, Valea Almăjului, Valea Nerei). Odată cu începutul Postului Mare se ține o petrecere de trei zile și trei nopți. Este vorba de așa-numita petrecere a „mascaților” ori fășancul, o tradiție a coloniștilor șvabi, aduși în Banat de împărăteasa Maria Tereza. Fășancul marchează Lăsatul Secului, adică începutul unei perioade în care petrecerile sunt interzise și în care oamenii se reculeg înainte de Paște, , kirchweich-urile din aproape fiecare localitate din Banat ( kirchweich-ul de la Steierdorf – Anina), Festivalul Etniilor din Banatl, Festivalul Pescăresc Ceaunul de Aur de la Moldova Nouă, Nedeile organizate primăvara- toamna. Pe lângă acestea au apărut și alte festivaluri contemporane: Festivalul Internațional de Folclor “’Hercules”, Festivalul Internațional de Jazz de la Gărâna, Zilele Reșiței, Festivalul concurs național „Aurelia Fătu Răduțu”,Festivalul “’George Motoia Craiu”’,Festivalul de muzică corală „Lia Ponoran” etc.
Gastronomia reprezintă un alt segment activ și atractiv al patrimoniului cultural imaterial prezent în arealul Bnatului Montan. Preparatele din porc (clisa, șoric, unsoare, tobă, maioș, borândău) reprezintă cele mai uzuale preparate întalnite în gospodăria unei familii din Banatul Montan, iar duminica se servește nelipsita zupa cu tăiței, papricaș, friptură etc.
CAPITOLUL V. VALORIFICAREA TURISTICĂ A PATRIMONIULUI CULTURAL
Banatul Montan dispune un patrimoniu cultural istoric și etno- folcloric de mare valoare și atractivitate turistică care ar putea fi valorificate la adevărata lor valoare de către instituțiile administrative. Pentru a putea dezvolta acest domeniu important al turismului în această zonă trebuie analizate și observate problemele cu privire la infrastructură, căile de acces către obiectivele turistice, amenajările, punctele de informare și de promovare, toate acestea joacă un rol primordial în valorificarea turistică a patrimoniului cultural din acest areal fără de care nu s-ar putea vorbi de o eventuală posibilitate de promovare a moștenirii existente în acest spațiu.
La o primă analiză, pentru zona Banatului Montan voi prezenta în rândurile următoare infrastructura cea de transport și cea tehnico- edilitară. Transporturile sunt cele care au jucat de-a lungul timpului un rol esențial în dezvoltarea industriei în această zonă, mai ales datorită faptului că industria grea a fost cea care era destul de dezvoltată în trecut; dar și despre rețeaua unităților de cazare și de alimentație publică necesare pentru satisfacerea nevoilor personale a unui turist. În prezent infrastructura Banatului Montan este într-o stare învechită care necesită anumite investiții îndeosebi pentru zonele cu potențial turistic ridicat.
5.1. Infrastructura de transport
Rețeaua de transport din cadrul arealului analizat se clasifica în transporturi rutiere, transporturi feroviare, transporturi aeriene și transporturi navale. Cum cea mai mare parte din Banatul Montan cuprinde întreg județul Caraș- Severin dar și unitățile administrative Svinița, Dubova, Ieselnița și Orșova pentru acestea va fi analizată și detaliată infrastructura de transport. Situația generală a drumurilor în Banatul Montan este una relativ bună, acestea fiind asfaltate, deși există unele porțiuni unde traficul se desfășoară cu dificultate, din cauza faptului că ultimele lucrări de modernizare s-au făcut cu foarte mult timp în urmă și datorită creșterii numărului de mașini care tranzitează drumurile principale acestea se deteriorează treptat.
Teritoriul Banatului Montan este traversat de principalul drumul european ( E70) care străbate această zonă (vezi fig 5.1) și face posibilă legătura între parte de Nord și cea de Sud a regiunii studiate. Alte căi de acces sunt reprezentate de drumurile naționale principale care fac posibilă legătura dintre principalele orașe: DN 58 ( Reșița- Caransebeș); DN58B (Reșița- Bocșa); DN 68 ( Caransebeș- Oțelul Roșu) și de drumurile secundare : DN 58 Reșița –Anina, DN 57 B Oravița- Iablanița, DN 57D Valea Cernei- Băile Herculane.
Fig 5.1. Infrastructura de transport din Banatul Montan
(Foca, 2015)
Al doilea tip de transport terestru, cel feroviar, este foarte bine reprezentat în întreg Banatul Montan. Analiza căilor ferate din zona de studiu scoate în evidență faptul că în zonă putem vorbi despre două tipuri de căi ferate, cele cu ecartament normal (linia Anina-Oravița) și căile ferate cu ecartament îngust sau căile ferate forestiere, care împânzeau odată principalele văi din Banatul Montan. Putem observa că principala magistrală care tranversează este reprezentată de calea ferată Timișoara- Orșova.
O altă cale de acces pentru turiști este aeroportul din Caransebeș, care este situat chiar în interiorul arealului de studiu, dar și cel din Timișoara aflat în proximitatea Banatului Montan. Pe lângă acestea putem să mai adăugăm și transportul fluvial care este posibil pe de a lungul fluviului Dunărea pe lângă orașul Orșova.
În tabelul de mai jos sunt prezentate distanțele rutiere de la Anina până în principalele orașe din Banatul Montan:
TABEL 2. Distanța rutieră dintre principalele orașe din Banatul Montan
(Sursa: distanțe calculate cu ajutorul Google Maps)
(Foca, 2013)
5.2. Rețeaua unităților de cazare
Structurile de primire turistică cu funcție de cazare turistică reprezintă componenta principală a bazei tehnico- materiale și include orice construcție sau un loc special amenajat care are ca scop cazarea turiștilor în arealul respectiv.
În tabelul de mai jos sunt prezentate structura unităților de cazare din Județul Caraș-Severin pe o perioadă de 14 ani în care putem observa principalele structuri de primire turistică dar și ponderea în repartiția lor. Astfel numărul structurilor de cazare de tip hoteluri și moteluri, cabane, pensiuni constăm că au fost într-o continuă creștere începând din anul 2000 și până în anul 2014.
TABEL 3: Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică din județul Caraș-Severin
( Sursa: Direcția Județeană de Statistică Caraș- Severin)
Structurile de cazare din Anina și Carașova cuprind numai 20 de locuri de cazare de tip vile turistice, pensiuni turistice dar și cabane turistice cu toate acestea încă prezintă spații insuficiente comparativ cu potențialul turistic din zonă. Stațiunea Băile Herculane deține cele mai multe unități de cazare din județul Caraș- Severin având un număr de 4000 de locuri. Majoritatea unităților de cazare sunt hoteluri din construite în 1970 dar pe lângă acestea mai există și alte posibilități de cazare în moteluri, pensiuni turistice, campingurile. În Orșova avem unități de cazare de tip hoteuri, pensiuni turistce și agroturistice dar și vile turistice. În unitățile de cazarede tip hotel, pensiuni sunt cuprinse și unitățile de alimentație publică.
Mai multe despre capacitatea și activitatea turistică din zona Banatului Montan vor fi prezentate în capitolul care urmează.
CAPITOLUL VI. Analiza circulației turistice în Banatul de Munte
Prin faptul că deține numeroase obiective turistice, atât naturale, cât și antropice, zona Banatului Montan se caracterizează printr-o circulație turistică susținută, influențată semnificativ și de rețeaua de transport sau gruparea obiectivelor turistice ce pot fi vizitate.
6.1. Principalii indicatori ai circulației turistice
Din moment ce turismul cultural este direct legat de vizitatorii care aleg să vină într-o zonă anume, se impune caracterizarea deplasării acestora ca și activitate în sine, individualizându-se în acest caz unii indicatori specifici cum ar fi numărul de turiști, numărul mediu al acestora, numărul de înnoptări, durata medie a sejurului, densitatea circulației turistice sau preferința relativă a turiștilor (Neacșu et al.,2012), indicatori ce vor fi analizați în cele ce urmează.
Numărul de turiști este un indicator ce se obține din documentele statistice și se poate calcula fie lunar, fie la finalul anului și presupune analiza la nivel internațional, național, zone turistice, județe sau comune (Turcu și Weisz, 2008).
Pe de altă parte, numărul mediu de turiști se calculează prin raportarea numărului acestora la o anumită perioadă prestabilită (zi, lună) sau la o anumită locație (litoral, munte) punând în evidență intensitatea circulației turistice.
Numărul de înnoptări sau cum mai este cunoscut, numărul zile – turist este derivat din statisticile spațiilor de cazare și este rezultatul cumulării numărului zilelor în care un turist este cazat la o anumite unitate de cazare, iar acest indicator poate fi segmentat pe zone de proveniență, unități de cazare sau teritorii administrative.
Cunoscându-se numărul total al înnoptărilor, dar și cel al turiștilor, se poate calcula durata medie a sejurului și se prezintă ca raport între indicatori anterior amintiți, și reprezintă unul dintre indicatorii esențiali pentru analiza actului turistic dintr-o locație deoarece se pot gândii anumite strategii de abordare a fenomenului. Acest indicator este în legătură directă cu capacitatea unei zone sau unități de cazare de a susține procesul turistic, și redă modul de organizare a activității turistice (turism de tranzit, turism de week-end, sejur turistic) pentru locația respectivă (Turcu și Weisz, 2008).
În condițiile în care turistul este un element temporar într-o zonă, dar care în anumite condiții poate depășii populația locală ca și număr, în domeniul statistic se calculează densitatea circulației turistice. Acest indicator se prezintă ca raport între numărul de turiști ajunși într-o zonă și populația locală, și poate avea valori subunitare când populația este mai mare decât numărul de turiști sau valori supraunitare când numărul turiștilor depășește populația rezidentă.
Un ultim indicator ce pune în evidență circulația turistică este legat de preferința relativă a turiștilor în ce privește zona de manifestare a actului turistic, fiind un raport între numărul de turiști dintr-o locație ce se îndreaptă spre altă locație și populația rezidentă.
6.2. Ierarhizarea unităților administrative din Banatul Montan pe baza circulației turistice
Pe baza metodologiei mai sus prezentate, s-a procedat la implementarea acestor indicatori ai circulației turistice pentru Banatul Montan, însă pentru a avea o imagine de ansamblu, s-a impus prezentarea capacității de cazare în funcțiune existentă în Banatul Montan (vezi tabel 1). Acest indicator statistic pune în valoare oferta de cazare a zonei în vederea corelării cu circulația turistică existentă.
La nivelul Banatului Montan există disponibile la nivelul unui an un număr de 1957236 locuri de cazare turistică în funcțiune (ISSE, 2014) distribuite cu precădere în zonele stațiunilor turistice și montane Băile Herculane, Semenic, Muntele Mic, a orașelor cu ieșire la Dunăre (Orșova) sau cu populație mare (Oravița, Bocșa, Oțelu Roșu).
Această capacitate depinde și de atractivitatea cadrului natural, apărând situații în care zonele rurale beneficiază de o infrastructură de cazare mai dezvoltată decât în localitățile urbane, după cum este și cazul localităților Brebu Nou, Zăvoi, Eșelnița sau Coronini în comparație cu orașele Bocșa, Oțelu Roșu sau Anina.
Se poate observa faptul că orașul Băile Herculane deține ponderea cea mai mare (58%) (vezi fig.1) din numărului locurilor de cazare distribuite în cadrul unui an, la nivelul Banatului Montan, ceea ce înseamnă că are o capacitate mare se susținere a actului turistic. Acest fapt se datorează favorabilității cadrului natural de a susține activitățile turistice, la care se adaugă elementele culturale și infrastructura adaptată unui număr mare de turiști.
Tabel 1. Capacitatea de cazare turistică în funcțiune a Banatului Montan (INSSE, 2014)
Pe locul al doilea de află orașul Caransebeș, cu 7% din capacitatea turistică în funcțiune la nivelului unui an, discrepanța din aceste două orașe fiind foarte mare, și mai ales dacă ne raportăm și la orașul Reșița, care este pe locul al treilea, cu doar 112.379 locuri / an, în condițiile în care cele două sunt municipii.
În zona Banatului montan există 33 de unități administrative pe raza cărora există spații de cazare, însă cele mai multe au un număr redus de locuri de cazare. Începând cu poziția a patra, numărul unităților de cazare este de sub 100.000 la nivelul unui an pentru aceste unități administrative, ajungând la valori de 806 locuri / an în cazul orașului Anina (ISSE, 2014), 620 în Vermeș și 420 în Ramna.
Aceste valori depind cu precădere și de infrastructura de cazare regăsită în respectivele unități administrative din motivul că nu se poate echivala spațiul de cazare regăsit într-o pensiune cu acelea dintr-un hotel.
Din acest motiv, urbanizarea stațiunii Băile Herculane a contribuit la numărul mare de spații de cazare, la care se adaugă statutul de stațiune balneoclimaterică, dar și multitudinea de obiective turistice locale. Cunoscându-se aceste informații, a urmat analiza propriu-zisă a circulației turistice din spațiul bănățean montan, observându-se similitudini cu cele prezentate anterior. Astfel, prin prelucrarea datelor referitoare la numărul de turiști sosiți în zona Banatului Montan în anii 2004, respectiv 2014 (fig.2), s-a observat o creștere a numărului acestora în decursul celor doi ani de analiză. Dacă în anul 2004, numărul total al turiștilor era de puțin peste valoarea de 108.000, în anul 2014, această cifră a depășit 132.000 turiști.
După cum era de așteptat, cei mai mulți dintre aceștia au ajuns în Băile Herculane, numărul celor care ajung aici crescând cu 6000 între cei doi ani de analiză (INSSE, 2014). Pe locurile imediat următoare se află orașele Reșița (14044 turiști în 2014), Caransebeș (6677 turiști în 2014) sau localitățile Văliug (5818 turiști în 2014) și Eșelnița (4684 turiști în 2014). În același timp, comunele cu numărul cel mai mic de turiști înregistrați sunt Dalboșeț, Vermeș, Ramna, Bozovici, Teregova. Un alt indicator important este cel al numărului de înnoptări (fig. 3), prin intermediul acestuia valorificându-se economic o parte din potențialul turistic al zonei în cauză și reprezentând un instrument de monitorizare a fenomenului turistic local.
Fig. 1. Graficul distribuției capacității de cazare în funcțiune (INSSE, 2014)
Fig. 2. Numărul de turiști sosiți în Banatul Montan în perioada 2004 – 2014 (INSSE, 2014)
Fig. 3. Numărul de înnoptări în unitățile de cazare în perioada 2004 – 2014 (INSSE, 2014)
Analizându-se acest indicator, observăm dominația clară a orașului Băile Herculane în ce privește numărul de înnoptări al turiștilor (781761 înnoptări în 2004) față de celelalte unități administrative, împreună cu care cumulează cifra de 876150 înnoptări la nivelul anului 2004. Situația se schimbă însă între timp, și la nivelul anului 2014, totalul înnoptărilor în spațiile de cazare din Banatul Montan abia mai ating cifra de 530450 înnoptări. Diferența este uriașă pentru acest indicator între cei doi ani de analiză, doar Băile Herculane pierzând peste 365000 de înnoptări față de anul inițial de analiză (INSSE, 2014).
Deși unele unități administrative au cunoscut o revigorare a valorii acestui indicator între cei doi ani, aceste cifre nu pot compensa pierderea existentă ceea ce a afectat puternic economia locală și investițiile în sectorul turistic. În acest timp Reșița, Văliugul, Orșova, Mehadica, Bozovici, Teregova (ultimele trei având pierderi de peste 60%) au avut pierderi importante raportate la valoarea inițială, dar care în ansamblu au reprezentat un procent redus din total.
În același timp, Caransebeșul, comunele Eșelnița, Zăvoi, Coronini, Sichevița, Turnu Ruieni, Păltiniș sau Berzasca au cunoscut o îmbunătățire considerabilă a acestui indicator, semn că economia turistică locală este în dezvoltare.
Cunoscându-se numărul turiștilor ajunși în zonă, dar și numărul înnoptărilor acestora în unitățile de cazare din Banatul Montan, s-a putut calcula durata medie a sejurului petrecut de aceștia în unitățile administrative componente. Ca și în cazul anterior, s-a optat pentru analiza acestuia indicator pentru doi ani de referință: 2004 și 2014, pentru a studia modul în care s-a desfășurat activitatea turistică.
Se poate observa că predomină turismul de tranzit și cel de week-end, incluse în categoria sejururilor scurte și mai rar se poate vorbi de un sejur de durată medie. Din această ultimă categorie fac parte comunele Bozovici, Teregova, Turnu Ruieni și orașul Băile Herculane, durata sejurului depășind 5 zile la nivelul anului 2004, pentru ca în anul 2014, durata actului turistic să scadă considerabil, cum este și cazul orașului Băile Herculane, când durata medie a sejurului din 2004 era de 11 zile pentru a scădea la 5 zile în anul 2014.
Un caz aparte îl reprezintă cel al comunei Socol, unde durata medie a sejurului unui turist în 2014 era de 8 zile, această valoare fiind cea mai mare din 2014 (INSSE, 2014).
Turismul de week-end este practicat în majoritatea acestor comune, remarcându-se situația comunelor Coronini, Vermeș, Bolvașnița, Sichevița, Dalboșeț, Băuțar și a orașelor Oțelu Roșu și Anina (fig. 4), în cadrul cărora este observabil faptul că durata actului turistic a crescut semnificativ. În același timp, se remarcă o diferențiere a acestui indicator în funcție de zonă, apărând în unele cazuri creșteri (Bocșa, Zăvoi, Oravița), iar în altele, scăderea acestui indicator (Caransebeș, Văliug, Reșița, Mehadia, Orșova).
Fig. 4. Durata medie a sejurului în perioada 2004 – 2014 (INSSE, 2014)
Un alt indicator referitor la circulația turistică din zona Banatului de Munte este cel al densității circulației turistice (Turcu și Weisz, 2008), (vezi fig. 5) care este calculat ca și raport între populația locală și numărul de turiști veniți în zona în cauză. În cele mai multe dintre cazuri, numărul indivizilor ce alcătuiesc comunitatea locală este mai mare decât cel al turiștilor, cum este și majorității comunelor din Banatul de Munte, însă apar cazuri când numărul turiștilor îl depășește pe cel al localnicilor în decursul unui an.
Fig. 5. Densitatea circulației turistice în perioada 2004 – 2014 (INSSE, 2014)
Acest fenomen se manifestă în comunele cu potențial turistic și cu o tradiție în acest domeniu, cum sunt și comunele Coronini, Sasca Montană, Dubova, Eșelnița, Văliug, Brebu Nou sau Băile Herculane, în această ultimă situație numărul turiștilor depășind în anul 2014 de 14,42 ori (fig. 5) numărul localnicilor (prelucrare date ISSE, 2014)
CAPITOLUL VII. Analiza spațiului turistic prin metode particulare la nivel regional
Beneficiind de un aport însemnat al numărului turiștilor, dar și al obiectivelor turistice (naturale, culturale, etc.) se impune realizarea diferitelor analize pentru evidențierea aspectelor care trebuie îmbunătățite sau a celor care necesită reglementare pentru optimizarea procesului turistic. În această situație se pot utiliza diverse tehnici de optimizare a produsului turistic, cum sunt analizele SWOT, analizele choremice sau cele de tip LFA (Logical Framework Approach – Abordarea în Cadrul Logic).
7.1. Analiza SWOT
Acest tip de analiză (tabel 2) se prezintă ca fiind o cumulare a punctelor tari, a celor slabe, a oportunităților și a amenințărilor ce caracterizează arealul, procesul sau agentul luat în considerare, și este cel mai adesea utilizat de întreprindere sau factorii de decizie ca instrument de formulare a strategiilor (Mariciuc, 2009). Pentru fundamentarea adecvată a acestui tip de analiză, se impune cunoașterea în prealabil a stării de fapt a condițiilor locale și se bazează pe implicarea în activitatea de elaborare a strategiei. Conform acestui tip de analiză, factorii de decizie trebuie să dezvolte problematica analizată pe Punctele Tari, trebuie să elimine Punctele slabe, să exploateze Oportunitățile și să îndepărteze Amenințările.
Utilizând aceste aspecte, s-a realizat analiza SWOT a spațiului bănățean montan axat pe observarea și tratarea turismului cultural regăsit în această zonă (tabel 2).
Tabel 2. Analiza SWOT a turismului cultural din zona Banatului Montan
Din cele observate, se evidențiază complexitatea patrimoniului cultural bănățean care este caracterizat de o serie de aspecte pozitive, dar și de probleme care se răsfrâng asupra acestui ca urmare a fondurilor insuficiente, lipsei de personal sau pur și simplu a pierderii obiceiurilor și tradițiilor locale. Cunoașterea lor facilitează luarea unor decizii concrete și coerente care să mențină viabil acest patrimoniu.
7.2. Analiza choremică
Choremele sunt modele elementare de organizare a spațiului geografic (Rusu, 2007), termenul fiind introdus de Brunet R. (1980), care se prezintă sub forma unor figuri ce pot descompune teritoriul la scară generală, regională sau specifică și care reprezintă abstractizat situația din teren. În cadrul choremelor se evidențiază câteva elemente de bază: modelul centru – periferie și rețelele, acestea putând fi reprezentate sub forma unor axe și care cel mai adesea implică o divizare a spațiului (Jucu, 2010). În cadrul rețelelor se evidențiază câteva tipuri de modele: de tip graf, radiar, intersecție, dendritic sau caroiaj. Elemente de organizare a spațiului pot fi reprezentate sub forma arilor, a punctelor sau liniilor (Pătrășcoiu, 2012), (fig. 6).
Fig. 6. Chorema spațiilor turistice din Banatul Montan
Spațiul bănățean montan este caracterizat de o rețea densă a infrastructurii de transport care este însă fragmentată de arealele cu profunde caracteristici montane care impun costuri ridicate pentru traversarea acestora. În cea mai mare parte, Banatul Montan se identifică cu județul Caraș – Severin, cu toate că pe raza acestuia apar zone de caracteristici colinare și de câmpie în partea de vest și de nord a județului, zone în care altitudinea scade sub 200 m. Acestea sunt areale de intrare și ieșire a fluxurilor de materie, indivizi din spațiul în cauză, însă ele nu se identifică neapărat cu zonele de polarizare turistic culturală a teritoriului. Axele principale de transport sunt cele care face legătura între orașele Lugoj – Caransebeș – Băile Herculane și Orșova, dar și pe relația Bocșa – Reșița – Caransebeș – Oțelu Roșu. De importanță mai redusă este ruta Jamu Mare – Oravița – Anina.
Din moment ce acest spațiu montan este direct mărginit la sud de către Dunăre, iar prin intermediul porturilor existente se asigură acces la transportul fluvial, apare oportunitatea integrării fluxului mai sus enunțat într-un sistem biunivoc de mare tranzit.
Prin faptul că zone întinse din Banatul Montan sunt incluse în domeniul protejat (Parcul Național Semenic Cheile Carașului, Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița), nu se păstrează intact doar cadrul natural, ci sunt protejate și valorificate și tradițiile și obiceiurile manifestate în aceste areale contribuindu-se la augmentarea valorii turistice.
Dintre zonele turistice majore ale Banatului Montan, ce includ și numeroase obiective turistice culturale trebuie amintită zona muntelui Semenic și a arealelor limitrofe, zona Oravița – Anina, zona Clisurii Dunării, zona Băilor Herculane, care după cum s-a văzut în capitolul anterior beneficiază de un aport semnificativ de turiști, dar și de o infrastructură adecvată de cazare, iar o ultima zonă turistică majoră este cea reprezentată de zona Muntele Mic – Țarcu – Turnu Ruieni. Aceste zone se prezintă ca areale de polarizare turistică, cărora li se subscriu zone de importanță mai redusă ca și valorificare turistică, dar cu un potențial mare: Țara Almăjului, zona Munților Dognecei, Munții Locvei. În contrapartidă, apar și acele zone în care fluxul turistic este unul scăzut, cum este și cazul Dealurilor Doclinului, zonei de granița cu Serbia de la Socol, pe aliniamentul Naidăș – Ciuchici.
În aceste condiții se impune gestionarea adecvată a obiectivelor turistice culturale de patrimoniu prin integrarea lor alături de cadrul natural ca și factor atractor de turiști într-o ofertă turistică gândită eficient. În același timp, necesitatea gestionării traficului turistic este o realitate a acestui spațiu, promovarea inadecvată a unor zone contribuie la un declin al fluxului de oameni și pierderea unor elemente cu specific cultural care s-au menținut în timp doar datorită cerințelor publicului vizitator, pe când în alte zone volumul mare de turiști a condus la alterarea produsului turistic original și la scăderea calității.
7.3. Analiza LFA (Logical Framework Approach)
Acest tip de analiză (vezi tabel 3) este destinat managementului unui proiect și utilizată în structurarea, monitorizarea și evaluarea proiectelor, cunoscută ca și „planificarea scopului orientat pe proiect” (ARoTT, 2011). A fost dezvoltată la finalul anilor 1960 pentru a îmbunătăți activitatea Agenției Internaționale de Dezvoltare din SUA având scopul de a îmbunătăți planificarea proiectării și evaluării sistemelor de lucru (EU Integration Office, 2011).
Această analiză se bazează pe descrierea proiectului ce conține obiectivul general, scopul, rezultatele și activitățile, a indicatorilor prin care se pot măsura cantitativ, calitativ și temporal elementele prezentate anterior. La acestea se adaugă sursele de verificare a modului de implementare a activităților, dar și ipotezele ce trebuie asumate pentru îndeplinirea sarcinilor.
Dintre aspectele pozitive ale acestei analize trebuie evidențiate:
Analiza sistematică a problemelor, ce include și relațiile cauză – efect;
Oferă o structură logică a legăturii între început și final;
Pune în evidență riscurile ce trebuie asumate;
Ameliorează claritatea și simplitatea obiectivelor;
Ajută la monitorizarea și evaluarea rețelei;
Accesibilitate și posibilitatea înțelegerii de către un public larg;
În același timp, probleme apar legate de:
Ajungerea la un consens în prioritizarea problemei și obiectivelor;
Obiectivele pot avea un caracter liniar;
Gradul inadecvat de detaliu;
Stabilirea unor ținte nerealiste de atins;
Caracterul rigid al structurii de realizare;
Analiza LFA este utilizată pentru analiza unei situații existente (în cazul nostru: patrimoniul cultural din Banatul Montan) facilitând o legătură cauzală între elementele constituente, plecând de la presupunerea că întregul proiect este construit logic. Prin intermediul acestei se poate monitoriza performanța proiectului în decursul celor două etape de identificare și formulare a ideilor: partea de analiză și cea de planificare (EU Integration Office, 2011).
Fiecare dintre elementele integrate în analiza LFA are rolul de a facilita tranziția la următoarea etapă, dar care trebuie totuși să fie în legătură directă cu situația anterioară, trebuind să răspundă la unele întrebări de conținut în vederea planificării detaliate a acțiunii ce trebui realizate, și care au fost implementate în analiza următoare (tabel 3).
Tabel 3. Analiza LFA a turismului cultural din zona Banatului Montan
Ținând cont că această zonă este una complexă, iar subiectul analizat este unul de amploare, apare necesitatea stabilirii unor pași ce trebuie urmați și din care să rezulte obiectivul general asumat, îndeplinirea scopului propus în vederea obținerii unor rezultate coerente și concrete, iar pentru îndeplinirea acestora trebuie îndeplinite o serie de activități specifice. Toate acestea sunt necesare pentru coeziunea analizei întregului subiect abordat și mai ales pentru a face recomandări în ce privește strategia și managementul proiectului.
Evaluarea eficienței analizei generale prin acest tip de cercetare este în acest caz una de tip median, propunându-și confirmarea traseului strategiei luate în considerare, și mai ales observarea posibilităților de care dispune acest studiu.
CAPITOLUL VIII. Noi perspective de dezvoltare a turismului cultural pe baza analizelor tematice
La nivelul Banatului de Munte, acesta identificându-se în cea mai mare parte cu județul Caraș – Severin, fapt ce va contribui la analiza strategiilor de dezvoltarea a turismului cultural promovate la nivel județean în speță, există adoptate sau în curs de adoptare un număr însemnat de acțiuni de punere în valoare a posibilităților de promovare a patrimoniului cultural din această zonă. Pe lângă această activitate de promovare apare și cea de susținere și revitalizare a elementelor cu valoare de patrimoniu cultural.
Dintre aceste strategii trebuie amintite elementele de mare valoare promovate în „Strategia de dezvoltare integrată a turismului în zona Caraș – Severin Vrsac – Banatul de Sud” 2004, „Studiul privind dezvoltarea turismului tematic în Caraș – Severin” 2009, „Ghidul de promovare a turismului sportiv și de aventură din județul Caraș – Severin” 2010, „Patrimoniul cultural al Banatului, un patrimoniu european” 2015 sau „Strategia de dezvoltare durabilă a județului Caraș – Severin 2015 – 2020”, în fiecare dintre acestea fiind tratat turismul cultural atât independent, cât și în relație cu alte forme de turism.
Pentru a exista un consens legat de cadrul legislativ în care sunt integrate elementele culturale, trebuie amintit că prevederile legale sunt incluse în Legea muzeelor și a colecțiilor publice nr.311/2003 și Legea nr. 182/2000 în care sunt reglementate aspectele de protejare a patrimoniului cultural național imobil. Prin acest fapt iasă în evidență interesul de prezervare a patrimoniului cultural sub orice forma s-ar prezenta acesta, însă aici nu sunt incluse elementele de nuanță locală ce sunt asociate elementelor culturale de mare valoare disparate, cum sunt cele promovate de meșteri artizanali locali, dar care nu beneficiază de sprijinul autorităților prin promovare și punerea la dispoziție a unor spații de prezentare și comercializare a produselor create. În ultimii ani au ieșit în evidență organizațiile nonguvernamentale ce au încurajat și promovat turismul cultural zonal, de cele mai multe ori având specific religios sau activând în cadrul bibliotecilor locale. Acestea reprezintă sau pot reprezenta un asociat important la instituțiilor publice pentru a revigora turismul cultural zonal, putând contribui la refacerea și implicarea în viața culturală locală.
Pentru a pune în valoare în mod adecvat turismul cultural, și nu numai, din Banatul de Munte se impune:
Reabilitarea, modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de transport, la acest capitol multe zone cu un valoros patrimoniu cultural având de pierdut ca urmare a drumurilor proaste ce descurajează turiștii și îi grupează în jurul zonelor aglomerate care au beneficiat de îmbunătățiri constante; tot la partea de infrastructură de transport se impune refacerea și suplimentare, acolo unde este nevoie, a marcajelor rutiere sau turistice, în cazul traseelor tematice; un astfel de caz este cel al vechiului terasament de cale ferată ce face legătura în Reșița și Anina prin Cheile Buhuiului, care prin reamenajare și marcare, se poate constitui ca obiectiv turistic în sine, fiind o filă a istoriei bănățene, acest fapt adăugându-se la cadrul natural pe care turistul îl poate vedea; în același timp, turismul tematic are capacitatea de dispersa în teritoriu turiștii efectivi, reducând presiunea asupra unei locații punctuale, și permite în același timp atragerea unei noi categorii de turiști (CCTDD, 2009);
Refacerea și aducerea infrastructurii de cazare și agrement la standarde de confort convenit cu autoritatea de reglementare a activităților turistice, însă trebuie luate în considerare și acele unități de cazare tradiționale care prin specificul lor reprezintă o atracție turistică în sine, situație similară fiind și în cazul drumurilor montane pietruite; în acest caz investițiile și promovarea reprezintă elemente cheie în atragerea turiștilor;
Promovarea elementelor culturale și a atracțiilor turistice prin intermediul operatorilor de turism, instituțiilor județene locale sau a infocentrelor turistice care au cunoscut un avânt însemnat în mediul rural și care pot contribui la informarea turiștilor despre ceea ce ar putea vedea în respectiva locație, în condițiile în care personalul angajat în aceste facilități prezintă cunoștințele necesare asupra modalităților de lucru cu turiști și asupra ofertei turistice locale;
Importantă este și conștientizarea populației locală asupra elementelor culturale pe care le deține în zona respectivă și faptul că lucrurile vechi nu sunt neapărat perimate, în condițiile în care în întreg Banatul de Munte obiectele create artizanal de locuitorii mediului rural sunt legate de tradițiile, obiceiurile și activitățile desfășurate (în cadrul pastoral, forestier, minier, agricol); actualmente există un interes sporit din partea turiștilor străini sau din mediul urban pentru unele create artizanal, iar realizarea acestora în condiții similare de lucru se poate constitui ca un produs turistic în sine, atât pentru a observa respectivele obiecte, și mai ales pentru a vedea cum sunt realizate acestea;
Cooperarea dintre instituțiile publice locale și agențiile de turism ar prezenta un interes crescut prin faptul că există premisele unei promovări adecvate și profesionale a unor elemente materiale (Calea Fierului Bănățean (Olaru, 2000, Drumurile Romanilor CCTDD, 2009, Calea ferată Anina – Oravița, Muzeul de Locomotive din Reșița, Primăria din Caransebeș) sau imateriale (obiceiuri și tradiții locale bănățene din zona montană – Festivalul Răchiei – Băile Herculane)
Investiții crescute în turismul ecologic și activ, în condițiile în care turismul cultural bănățean montan este diversificat și prezintă nuanțe ce depind de zona în care turistul ajunge (diferențele culturale dintre locuitorii din Țara Almăjului și cei din zona Caransebeșului), iar utilizarea de exemplu a bicicletelor permite vizitarea unor zone extinse, dar care permite totuși intrarea în contact cu mediul local;
Valorificarea patrimoniului industrial (zona Reșița, Anina) prin includerea în circuite tematice și care să beneficieze de ghidarea vizitatorilor de către personal avizat care să cunoască istoria, arhitectura și situația structurilor respective;
Promovarea schimburilor interculturale din zonele rurale (Tirol, Dognecea, Gărâna – etnici germani, Carașova, Iabalcea – etnici croați, Pojejena, Socol – etnici sârbi, Gârnic, Coronini, Berzasca – etnici cehi) prin organizarea de evenimente culturale ce pot arăta turiștilor aspecte culturale ale etnicilor regăsiți în întreg Banatul Montan și integrarea elementelor de patrimoniu în turismul durabil care să aducă beneficii tuturor;
Elaborarea de strategii de management în ce privește riscurile asociate turismului și a supraexploatări unei anumite zone în urma practicări diferitelor forme de turism cultural și a variațiunilor acestora (turism religios, turism rural, turism gastronomic);
Din moment ce conform analizelor efectuate în capitolele anterioare s-a observat faptul că stațiunea Băile Herculane este cea care atrage numărul cel mai mare de turiști, se impune renovarea clădirilor istorice din oraș și mai ales renovarea și prezentarea facilităților existente sub forma unei baze de tratament de lux care să se adreseze cu precădere turiștilor străini, atrăgându-se astfel fondurile necesare pentru investiții constante;
Reglementarea unui sistem de tranzit între zona Banatului Montan și zona Vârșeț care să permită un acces mai facil între cele două pentru a exista colaborarea și cooperarea necesară constituirii unui spațiu turistic complex care să pună în evidență aspectele culturale din ambele țări;
CONCLUZII
Banatul Montan, parte a regiunii Banatului istoric preia ca și caracteristici specifice multietnicitatea și multiculturalitatea, existente încă de la începutul evului mediu, aici conviețuind în armonie români, germani, maghiari, sârbi, croați, ucrainieni, cehi, țigani etc. Acestea sunt și cauzele care explică toleranța interetnică, interculturală a populației existente pe aceste meleaguri, fapt ce a condus la dezvoltarea unei culturi specifice în acest spațiu complex. Toate aceste caracteristici culturale române, germane, maghiare etc. s-au materializat în peisaje urbane specifice, tradiții, obiceiuri care au reușit să dăinuie până în zilele noastre și care pot reprezenta atracții turistice importante pentru vizitatori. Practici vechi de secole se pot observa și în prezent: Sărbătoarea Liliacului de la Oravița, kirchweich-urile din aproape fiecare localitate din Banat (kirchweich-ul de la Steierdorf – Anina), Festivalul Etniilor din Banat, Fășangul, Nedeile organizate primăvara- toamna, Festivalul Hercules de la Băile Herculane, Festivalul de Jazz de la Gărâna, zilele culturii din fiecare oraș, Festivalul Pinul Negru de Banat care are loc în luna iunie în Băile Herculane,etc.
O a doua concluzie ar fi faptul că dezvoltarea economică alternativă a Banatului Montan ar putea fii reprezentată de turism, în acest areal existând o multitudine de atracții turistice care nu sunt valorificate la adevărata lor valoare. Poziția favorabilă din punct de vedere climatic (nuanțe submediteraneene), dar și bogățiile resurselor naturale existente (cărbuni, izvoare termale) în subteranul acestui teritoriu, au fost premisele care au dus la dezvoltarea sectorului industrial în perioada modernă, iar ca mărturie a istoriei industriale cărășene stau căile ferate construite pentru a deservi mobilitatea materiilor prime provenite din adâncul munților, dar și centre culturale care deserveau dorințele populației muncitorești. Chiar dacă aproximativ 75% din acest teritoriu este predominant montan, relieful carstic oferind nenumărate obiective turistice naturale (peisaje, puncte de belvedere, vârfuri, abrupturi spectaculoase, elemente ale reliefului carstic, avene, peșteri, culmi montane, lacuri etc.). Banatul Montan are potențial cultural deosebit care ar trebui valorificat la adevarata lui capacitate. Amprenta culturală se poate observa în arhitectura clădirilor, a monumentelor, în unicitatea și mărimea lor: calea ferată Oravița – Anina, care este una dintre cele mai vechi linii de cale ferată din sud-estul Europei care se mai află încă în exploatare, cel mai adânc puț de exploatare a cărbunelui din Europa se află la Anina. Chiar dacă funcția turistică nu este foarte bine reprezentată în cadrul Banatului Montan, există premisele necesare pentru dezvoltarea și dinamizarea acesteia prin valorificarea resurselor turistice cultural-industriale combinate cu cele naturale.
Nu în ultimul rând se cuvine să amintim de activitățile turistice din Banatul Montan care erau foarte bine organizate acum un secol. La începutul secolului trecut, existau mari stațiuni turistice cunoscute la nivel european: Sommerfrische, Marila, Băile Herculane. Dacă la începutul secolului XX aceste stațiuni erau vizitate doar în scop curativ, în prezent acestea reprezintă și atracții turisitice cu potential turistic cultural, pe lângă cel curativ.
În concluzie putem spune că o soluție pentru dezvoltarea turismului în general, a celui cultural, în particular, în Banatul Montan, ar fi practicarea unui turism complex în care turistul și comunitatea locală să interacționeze în mod direct prin cazarea acestora în zone rurale, să practice drumeții, să viziteze muzee, să călătorească cu trenul pe căi ferate istorice, să se relaxeze în stațiunile balneare din zonă etc, contribuind în acest fel atât la dezvoltarea economiei locale cât și la satisfacerea dorințelor turiștilor.
BIBLIOGRAFIE
Aciu, Adriana, Albu, Alina, Giurgiu, Rodica, Hategan, I., Hedeșan, Otilia, Popa, N., Răceanu, Corina, Satmari, L. (2009), Propuneri strategice pentru dezvoltarea turismului cultural în Banat, Timișoara
A. Albu et al, Propuneri strategice pentru dezvoltarea turismului cultural în Banat, 2009, Timișoara,
Asociația Română pentru Transfer Tehnologic și Inovare, 2011, Turismul tematic transfrontalier – oportunitate pentru dezvoltarea și promovarea identității regiunii Dolj, Olt, Mehedinți, Vidin, Montana, Vrata, Pleven, ARoTT, Craiova;
Boghean Carmen, 2004, Perspectivele dezvoltării durabile a turismului românesc, Revista de turism, Nr. 3;
Centrul de Cercetări în turism și Dezvoltare Durabilă, 2009, Studiu privind dezvoltarea turismului tematic în Caraș – Severin, Universitatea „Eftimie Murgu” Reșița;
Cocean P. (2006) , Turismul cultural, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca
Cocean, P., Dezsi, S. (2009), Geografia Turismului, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca
Cocean, P., Negoescu, B., Vlasceanu G. (2005), Geografia Generală a Turismului, Ed. Meteor Press, Bucuresti
Consiliul Județean Caraș – Severin, Strategia de dezvoltare durabilă a județului Caraș-Severin 2015 – 2020,
European Integration Office, Republic of Serbia, 2011, Guide to the Logical Framework Approach, Global Print, Belgrade;
Hromadka, G., (1995), Scurtă cronică a Banatului Montan, Imprimeria de Vest, Oradea
Ielenicz, M., Comănescu, Laura (2006), România potențial turistic, Editura Universitară, București
Ilies, Gabriela (2008), Turism urban, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca
Jucu I. S., 2010, Analiza procesului de restructurare urbană în Municipiul Lugoj, Lucrare de doctorat, Oradea;
Mariciuc A., 2009, Analiza SWOT, ADR VEST;
Mihăilă M., Andrițoi Claudia, Ghiță Ruxana, 2015, Patrimoniul cultural al Banatului, Tempus, Timișoara;
Neacșu N., Băltărețu Andreea, Neacșu Monica, 2012, Economia turismului, Editura Pro Universitaria, București;
Olaru, M., 1996, Munții Banatului. Resursele turistice naturale și antropice. Editura Hestia. Timișoara.
Olaru, M., 2000. Munții Banatului. Amenajarea și dezvoltarea turistică. Editura Hestia, Timișoara.
Pătrășcoiu P., 2012, Dezvoltare urbană integrată în contextul politicii regionale europene. Studiu de caz: Municipiul Craiova, Lucrare de doctorat, Școala doctorală „Simion Mehedinți”, București;
Perianu, D., (2000), Istoria locomotivelor și a căilor ferate din Banatul Montan, Editura Timpul, Reșița
Petroman, I., Petroman, P. (2005), Turismul cultural, Ed. Eurostampa, Timisoara
Rusu R., 2007, Organizarea spațiului geografic în Banat, Editura Mirton, Timișoara;
Smith, Melanie, K. (2005), Issues in Cultural Tourism Studies, Ed. Routledge, New York
Teodorescu.C,2009, Turismul cultural, Editura Transversal, București
Turcu Daniela, Weisz Janeta, 2008, Economia Turismului, Editura Eurostampa, Timișoara;
Vert, C., (2001), Tipuri de peisaje rurale în Banat, Editura Mirton, Timișoara
Voiculescu, Sorina, Cretan, R. (2005), Geografie Culturală, Ed. Eurostampa, Timisoara
WEBOGRAFIE
http://www.adrvest.ro/ – Agenția pentru Dezvoltzare Regională Vest – Accesat la data de
http://www.cjcs.ro/ – Consiliul Județean Caraș-Severin Accesat la data de 13 februarie 20
http://www.anina.ro/ – Primăria Orașului Anina – Accesat la data de
http://www.prefcs.ro/ – Instituția Prefectului: Județul Caraș-Severin, Accesat la data de
*** INSSE, 2014
http://patrimoniu-rper.com, accesat la data de 03.03.2015
http://store.ectap.ro/articole/666_ro.pdf, accesat la data de 14.04.2015
Convenția cadru privind valoarea Patrimoniului cultural pentru societate, 2005
www.intercultural.ro, accesat la data de 15.04.2015
http://www.banaterra.eu/romana, accesat la data de 12.05.2015
https://banatulmontan.wordpress.com/2013/01/20/catedrala-ortodoxa-adormirea-maicii-domnului, accesat la data de 12.05.2015
http://turism-anina.blogspot.ro, accesat la data de 15.05.2015
http://www.primariaoravita.ro, accesat la data de 13.05.2015
http://www.episcopiacaransebesului.ro/pagini/vechea-catedrala.php, accesat la data de 17.05.2015
http://radioromaniacultural.ro, accesat la data de 25.06.2015
http://oravita.ro/gara-oravita/, accesat la data de 22.06.2015
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiul Potentialului Turistic Cultural In Banatul Montan (ID: 147844)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.