. Studiul Organizarii Si Utilizarii Personalului In Firmele de Comert Si Eficienta Lor Economica

Economie

. Studiul Organizarii Si Utilizarii Personalului In Firmele de Comert Si Eficienta Lor Economica

Byadmin ianuarie 1, 2024

CAPITOLUL I

ORGANIZAREA PERSONALULUI ÎN FIRMELE DE COMERȚ

Creșterea producției bunurilor de consum tot mai diversificate, a puterii de cumpărare a populației cu deosebire în țǎrile dezvoltate și a exigențelor consumatorilor au determinat agenții economici să angajeze un volum important de muncă vie și materializată în activitățile din comerț: achiziționare mărfuri, transport, recepție, păstrare, formarea sortimentului comercial, promovarea vânzărilor și vânzarea propriu-zisă .

Datorită volumului și complexității activității comerciale cât și necesității desfășurării acesteia cu o eficiență sporită apar necesare însemnate eforturi în organizarea raționalǎ a proceselor de muncă, adică o dezvoltare coordonată și cât mai eficientă a forței de muncă în firmele de comerț.

1.1. Resursele umane din comerț

În activitatea de comerț, personalul, prin inteligența , capacitatea lui de comunicare, voința și forța lui, determină condițiile necesare concretizării deciziei de cumpărare și a actului de vânzare-cumpărare, de aceea cunoașterea cât mai exactă a cerințelor populației și satisfacerea acestora în cele mai bune condiții impune dezvoltarea numărului celor care participă efectiv în procesul comercializării și ridicarea eficienței muncii acestora.

„În contextul dezvoltării economico-sociale a oricărei societăți, comerciantului i-a revenit un rol important . Locul său de intermediar între producție și consum îl plasează pe o poziție specială bucurându-se atât de atenția întreprinzătorilor cât și de cea a puterii publice” )

Noțiunea de comerciant are în vedere persoana fizică sau juridică a cărei profesie este comerțul, adică trebuie să îndeplinească potrivit codului comercial următoarele condiții :

să realizeze acte de comerț în mod obișnuit;

să transforme realizarea actelor respective în profesia sa de bază ;

să acționeze în numele său personal.

1.1.1.Caracteristicile procesului de muncă în comerț

Activitatea de comerț presupune un consum de muncă vie începând cu operațiile de studiere a cererii, a ofertei, de alimentare a sălilor de vânzare, de vânzare propriu-zisă, de gestionare a stocurilor dar și cu alte operații care fac obiectul unor întreprinderi industriale, considerate o continuare a activității de producție în comerț ( preambalarea, sortarea , măcinarea…). De aici rezultă că o parte din comerț este considerată productivă. În mare parte, munca prestată în comerț este o activitate de servicii care adaugă utilității inițiale o utilitate de timp și de loc .

Personalul din firmele de comerț poate fi analizat din trei puncte de vedere):

1-ca număr și structură.

2-după capacitatea de muncă.

3-după munca efectuată.

Capacitatea de muncă reprezintă totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale necesare unei persoane pentru exercitarea profesiei sale. Aceasta se evoluează teoretic și practic având la bază profesiogramele.

Munca exprimă consumul de energie fizică și nervoasă în relațiile cu obiectul muncii și mijloacele de muncă pentru crearea unor valori sau utilități solicitate de clienți. Munca lucrătorului din comerț are caracter economic aceasta fiind considerată utilă când serviciile lui sunt solicitate de clienți.

Procesul de muncă din comerț are anumite particularități având în vedere operațiile pe care le desfășoară, mijloacele utilizate și relațiile economice și sociale pe care le realizează cu numărul mare de consumatori. Munca lucrătorilor din firmele de comerț are un pronunțat caracter economic fiind creatoare de utilități și chiar de valori materiale.

Diviziunea profesională a muncii din firmele de comerț este mai puțin pronunțată decât în firmele din alte ramuri economice deoarece un comerciant trebuie să vândă un asortiment de mărfuri mai larg impunându-se astfel o pregătire de specialitate mai largă în sensul cunoașterii mărfurilor, condițiilor de comercializare, a furnizorilor, a volumului, structurii, locului și momentului apariției cererii.

Diviziunea organizatorică a muncii în comerț este mai redusă, lucrătorul comercial trebuind să desfășoare mai multe activități. Din punct de vedere fiziologic consumul de muncă este foarte variat pe ramuri și subramuri de comerț și neuniform în timp cu perioade de vârf de mare intensitate influențând organizarea și utilizarea personalului comercial. Sub aspect psihologic, munca este eficientă atunci când ea oferă satisfacție economică și psihologică personală iar din punct de vedere sociologic activitatea lucrătorilor din comerț se desfășoară în formații de muncă relativ mici ceea ce are implicații asupra răspunderii gestionare, asupra evaluării corecte a contribuției fiecărei persoane în vânzarea mărfurilor și deci în repartizarea fondului de salarii.

1.1.2. Numărul și structura personalului din firmele de comerț

Sectorul terțiar din cadrul căruia face parte comerțul este în creștere datorită sporirii rolului serviciilor în economie și a atragerii de către acest sector a forței de muncă din ramurile producției de bunuri.

Tabel nr.1 Numărul populației ocupate pe ramuri ale economiei, din România, din anii 2001 – 2003 )

Fig. nr.1 Ponderea persoanelor ocupate în comerț în anii 2001- 2003

Potrivit datelor din tabel, populația ocupată în comerț deține ponderea cea mai mică, însă înregistrează o evoluție progresivă de la un an la altul față de celelate ramuri economice (industrie, agricultură), în cadrul cărora ponderea populației scade. Astfel în anul 2003 populația activă din comerț a crescut cu 1.52% față de anul 2001 și cu 0.64% față de anul 2002.

Deși ca număr de salariați, comerțul se află cu mult în urma unor ramuri economice de bază, așa cum se observă și din tabel, ritmurile înalte de creștere manifestate în ultima perioadă, demonstrează preocupările în direcția rezolvării pe această cale a sarcinilor multiple ale procesului de comercializare.

Alături de introducerea formelor moderne de vânzare, ceea ce favorizează creșterea numărului de personal ocupat în comerț și ridicarea continuă a nivelului pregătirii profesionale sunt obiectivele majore ale creșterii nivelului de trai concretizate în aprovizionarea populației cu produsele necesare satisfacerii trebuințelor precum și deservirea rapidă și civilizată a consumatorilor, lărgirea gamei sortimentale a bunurilor oferite completată de lansarea unor produse cu utilități noi.

Specialiștii apreciază că numărul de salariați dintr-o firmă de comerț depinde de o multitudine de factori precum: mărimea firmei, sortimentul specific, amplasare, organizare interioară, modul de prezentare a produselor pe raioane, reambalarea produselor.

Dinamica numărului de salariați înregistrează tendințe diferite în evoluția celor două categorii principale de personal (operativ și tehnico-administrativ) în sensul micșorării numărului și ponderii celor ocupați în munca administrativă și a creșterii numărului salariaților antrenați direct în procesul de realizare a mărfurilor. Aceste tendințe apar, pe de o parte, ca rezultat al raționalizării muncii de evidență, al introducerii mecanizării în acest sector și perfecționării sistemului de informații și, pe de altă parte, ca urmare a concentrării eforturilor în direcția asigurării unei deserviri civilizate a consumatorilor.

Ponderea personalului comercial este mai mare în cadrul comerțului cu amănuntul decât în cel cu ridicata, lucru datorat de preocupările pe linia raționalizării și mecanizării operațiunilor desfășurate în cadrul depozitelor.

În ceea ce privește complexitatea activității comerciale impusă de natura mărfurilor și de nivelul servirii comerciale, ea adâncește diviziunea tehnică a muncii determinând prezența în firmele de comerț a diferitelor profesii. Partea cea mai mare a acestora se referă la activitatea comercială propriu-zisă (aprovizionare, stocare și vânzarea mărfurilor) și este executată de personalul specific comerțului. O altă parte se referă la activități specifice altor ramuri economice ( transport, producție, întreținere ) cu o pondere redusă însă, în comerț fiind executate de personal nespecific comerțului.

În sens mai larg, personal comercial poate fi întâlnit și în firmele de producție (industriale, agricole…) în activități legate de distribuție, dacă producătorii participă ei însăși la acest proces. Acest personal formează „forța de vânzare” a firmei și poate fi alcătuit din reprezentanți comerciali, agenți comerciali , promovatori de vânzări, inginer tehnic comercial, persoane care sunt ocupate în contactele cu clienții actuali și potențiali. Ei prezintă clienților produsele, fac demonstrații asupra caracteristicilor produselor, negociază tranzacțiile, asigură service-ul și totodată colectează informații pentru nevoile propriilor întreprinderi asupra pieții. Această forță de vânzare are și o componentă internă alcătuită din personalul care preia comenzile de mărfuri, pregătește partizele de mărfuri pentru livrare și efectuează livrarea lor propriu-zisă. Așadar în funcție de relațiile juridice pe care firma le stabilește cu personalul său se poate întâlni forță de vânzare:

– internă proprie

– delegată).

Datorită importanței vânzărilor în activitatea firmei, vânzarea devine astăzi tot mai mult o muncă de echipă, forța de vânzare putând să cuprindă și personal de conducere, inginerii și tehnicienii pentru informații și asistență de specialitate acordate clienților, service-ul pentru garanții în perioada post-vânzare și alții. Numărul personalului comercial din sfera producției tinde să crească pe măsură ce producătorii organizează relații directe cu comercianții detailiști sau cu consumatorii .

După natura muncii prestate personalul comercial se grupează în două categorii: personal operativ și personal tehnico-administrativ.

Personalul operativ este ocupat direct în activități tehnice din magazine și depozite ( șefi de unități, magazineri, vânzători, casieri, bucătari, ospătari, etc.). Aceste funcții dețin ponderea cea mai mare în totalul personalului comercial. El se restructurează pe măsura modernizării comerțului, odată cu creșterea numărului magazinelor, diversificării formelor de distribuție comercială a produselor și schimbării formelor de vânzare. Munca lucrătorilor operativi este mai amplă sporind activitățile legate de relațiile cu publicul, de consultațiile tehnice acordate clienților, de promovare a vânzărilor și de prestare de servicii comerciale. Personalul operativ se organizează în formații de lucru a căror număr depinde de sistemul de diviziune a muncii în cadrul secției sau raionului de mărfuri și norma de vânzare pe care fiecare lucrător trebuie să o realizeze.

Personalul tehnico-administrativ efectuează operațiunile care revin aparatului de conducere, administrare sau deservire a societății comerciale. Acesta este format din economiști, ingineri, juriști, merceologi, funcționari, personal de servire, etc. ale căror număr, atribuții și dependențe ierarhice se stabilesc prin organigrama fiecărei societăți comerciale.

După obiectul activității desfășurate personalul firmelor de comerț se structurează astfel:)

personal comercial care poate fi, la rândul său, structurat astfel:

– de conducere ( șefi de magazin, de sectoare, de raioane de mărfuri și adjuncții lor) ;

– operativ ( vânzători , ajutori de vânzători , supraveghetori de sală, casieri );

– auxiliar (sortatori, vitrinieri, recepționeri, ambalatori de mărfuri la ieșirea din magazin);

muncitori auxiliari pentru descărcatul mărfurilor, pentru vehicularea mărfurilor.

2. personal de servire al societății comerciale ce poate fi :

– de servire gospodărească : magazineri, paznici, personal de serviciu;

– de servire tehnică : mecanici, electricieni, liftieri.

3. personal administrativ: contabili, facturieri.

4. personal de producție : croitori, preambalatori, bucătari.

Numărul și structura personalului comercial permit delimitarea persoanelor ocupate în comerț după sex, vârstă, nivel de pregătire, vechime, capacitate de muncă, profesiune. Stă, nivel de pregătire, vechime, capacitate de muncă, profesiune. Structura populației ocupate în comerț după vârstă și sex în România la sfârșitul anului 2003 era următoarea:

Tabel nr. 2 Structura populației ocupată în comerțul României după vârstă și sex în anul 2003 (%)

Fig. nr. 2 Structura pe vârsta a populației ocupată în comerț în România Sursa: “Anuarul statistic al româniei”, Institutul Național de Statisticǎ, București 2004, p. 94

Potrivit datelor din tabel, reiese că aproape trei sferturi din populația activă (77%) ocupată în comerț, au vârsta cuprinsă între 25 și 50 de ani, vârstă la care persoanele în cauză, au deja o anumită pregătire și experiență. Persoanele cu vârsta până în 25 de ani au o pondere de doar 13,2%, fapt care se datorează, probabil, lipsei de experiență.

Recrutarea și formarea personalului în firmele de comerț

Potrivit surselor media, angajații din comerț vor trebui să aibă diplome de specialitate, de aceea angajatorii trebuie să se ocupe de pregătirea profesională, de specializarea personalului prin trimiterea acestora la cursuri de specialitate și training, căci în caz contrar vor fi amendați. Pe lângă cunoștințe de specialitate personalul trebuie să dețină și însușiri psihice și morale deosebite și un nivel de cultură care să-i permită adaptarea comportamentală la temperamentul și exigențele diverselor categorii de clienți.

Forța de vânzare trebuie să cunoască conținutul și utilitatea mărfurilor destinate comercializării, condițiile de păstrare și modul de prezentare a produselor, să aibă abilitatea de a le releva în procesul de comunicare și de negociere cu potențialii clienți. De asemenea trebuie să stăpânească arta de a influența cererea, de a forma gusturile cumpărătorilor și de a promova pe piață noile produse oferite de producători. Acestor calități li se adaugă îndemânarea în executarea operațiunilor tehnice dobândită prin experiența la locul de muncă. Vânzătorul trebuie să fie un bun prospector al peții, să aibă capacitatea de a cunoaște preferințele, motivațiile și obiceiurile de cumpărare ale clienților permițându-i astfel o bună gestiune a stocurilor și formulare a comenzilor către furnizori, corespunzător cu manifestarea cererii.

Recrutarea personalului comercial se poate face din surse interne și/sau externe , pe bază de teste de aptitudini, psihice, de inteligență și de cultură generală în conformitate cu organigramele și grilele de încadrare ale societăților comerciale cu amănuntul și cu ridicata respectiv cu cerințele exprimate în mod clar în cadrul fiecărei fișe de post.

Cu privire la recrutarea internă, fiecare organizație poate avea propriul program de perfecționare în vederea pregătirii personalului necesar pentru anumite posturi. Pentru recrutarea externă sursele diferă în funcție de post și de bugetul de recrutare. Dintre aceste surse menționăm: oficiile de recrutare, ziarele, agențiile de plasare, referințele, târgul de posturi. Dintre avantajele și dezavantajele acestor recrutări se numără:)

Tabelul nr. 3 Avantajele si dezavantajele recrutării interne și externe

Personalul tehnico-administrativ este recrutat în funcție de talentul, vocația pentru comerț, de modul de stăpânire a metodelor științifice de analiză și prognoză, de pregătire și luare a deciziilor, de calcul economic și modelare economică, de psihologia și sociologia muncii.

Personalul de conducere a societăților comerciale consideră că cele mai importante trăsături necesare succesului angajatului din comerț sunt: entuziasmul (80,6%), atitudinea „pot face”(65,19%), loialitatea (62,6%), agilitatea (40,3%), disponibilitatea (30,5%):)

Fig. nr. 3 Ponderea trăsăturilor necesare reușitei în comerț

Sursa: Elys McLeanlbrahim –„:What makes workers succed” , SUA , 1987

Determinarea necesarului de personal comercial

În sfera circulației mărfurilor unde ponderea consumului de muncă este mai mare decât în celelalte ramuri de activitate, rezultatele obținute sunt preponderent determinate de factorul uman, de productivitatea și calitatea muncii acestuia. Asigurarea firmelor comerciale cu personal de specialitate necesar și folosirea lui corespunzătoare în activitatea operativă și de conducere constituie premisa creșterii eficienței activității comerciale și a ridicării nivelului de servire.

Asigurarea cu personal a organizațiilor comerciale vizează latura cantitativă a dotării acestora cu personalul necesar, dinamica și structura personalului comercial. În dotarea cu personal comercial problemele de bază sunt:

asigurarea cu personal, pe total și pe categorii;

asigurarea cu personal calificat;

analiza stabilității forței de muncă.

1. Societățile comerciale își stabilesc necesarul de personal în funcție de volumul desfacerilor, de nivelul productivității muncii și cu obiectivele pe care și le propun pe linia realizării unor servicii de calitate.

Pentru dimensionarea necesarului de personal comercial și pentru evidențierea potențialului uman de care dispun firmele comerciale se utilizează următorii indicatori:

numărul scriptic al personalului, ce cuprinde totalitatea personalului existent în evidența unității încadrat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată sau în baza unui alt document generator de drepturi și obligații de ambele părți;

efectivul scriptic prezent la lucru, care reprezintă numărul personalului prezent la muncă la un moment dat indiferent de timpul lucrat efectiv;

numărul mediu scriptic (lunar, trimestrial, anual ) care exprimă prezența în unitate a personalului în raport cu durata calendaristică a perioadei luată în calcul;

numărul maxim de personal care reprezintă limita superioară în cadrul căreia trebuie să se înscrie firma cu volumul de forță de muncă .

În determinarea necesarului de personal comercial se impune investigarea unor aspecte legate de forța de muncă pe total și pe categorii de personal, de schimbările structurale preconizate și efectiv realizate în perioada cercetată.

Din punct de vedere economic, nerealizarea planului de personal operativ care participă în mod direct la realizarea procesului circulației mărfurilor se reflectă negativ în volumul desfacerilor și indirect în întregul sistem de indicatori economico-financiari ai societății comerciale. Pe plan social, neasigurarea cu personalul necesar afectează calitatea servirii clienților determinând o creștere a timpului afectat cumpărăturii, datorită aglomerărilor de la diferite raioane , a așteptării la casă. Există însă situații în care reducerea față de plan a numărului de personal poate fi apreciată ca o stare pozitivă și anume atunci când se descoperă și se mobilizează anumite rezerve ce nu au fost luate în considerare la elaborarea planului (extinderea formelor moderne de vânzare, o mai bună organizare a procesului de circulație a mărfurilor ).

În prezent, mecanizarea și automatizarea lucrărilor de calcul și de evidență, simplificarea aparatului de administrație și conducere fac posibilă creșterea ponderii personalului operativ favorizând volumul și calitatea activității comerciale .

Asigurarea cu personal operativ trebuie adâncită pe grupe de profesiuni fiecărei grupe revenindu-i în baza diviziunii sociale a muncii un anumit rol în realizarea procesului de circulație a mărfurilor. În acest scop se urmărește îndeplinirea planului numărului mediu de personal la profesiunile specifice fiecărui sector de activitate.

2. Asigurarea firmei cu personal calificat reprezintă latura calitativă a forței de muncă desemnată prin gradul de calificare a personalului. Ridicarea calificării personalului comercial reprezintă o necesitate obiectivă, impusă de:

creșterea complexității activității comerciale;

creșterea gradului de tehnicitate a produselor nealimentare;

diversitatea continuă a sortimentului de mărfuri;

sporirea exigențelor clienților față de nivelul serviciilor oferite .

Pentru analiza asigurării firmei comerciale cu personal calificat se folosește coeficientul calificării medii (K) , care se determină ca o medie aritmetică ponderată între categoria de încadrare (Ki) și numărul de lucrători din categoria respectivă.

unde: K- coeficientul calificării medii;

– categoria de încadrare;

– numărul de lucrători din categoria respectivă

Acest coeficient se calculează pe grupe de profesiuni și evidențiază mutațiile calitative care au avut loc în calificarea peronalului comercial în timp și în spațiu. Cu cât mărimea lui este mai apropiată de categoria maximă de încadrare, cu atât situația societății comerciale este mai bună.

Analiza calificării personalului poate fi realizată și prin gruparea personalului în funcție de studiile absolvite dar și indirect în funcție de vechimea în aceeași unitate care presupune o mai bună cunoaștere a mărfurilor sub aspect tehnic și merceologic, a particularităților activității comerciale, a problemelor specifice ce pot să apară.

3. Cu privire la stabilitatea personalului, în procesul de realizare a unei planificări eficiente este important să se cunoască fluctuația de personal. Determinarea intensității, caracterului și tendinței mișcării personalului se poate realiza prin intermediul informațiilor furnizate de statistica cu privire la numărul personalului existent la începutul perioadei, numărul celor angajați în intervalul de analiză, numărul celor plecați și numărul de salariați existenți la sfârșitul perioadei.

Pentru caracterizarea circulației și fluctuației forței de muncă se utilizează următorii indicatori:

• coeficientul intensității intrărilor care se calculează ca raport între numărul personalului intrat în întreprindere și numărul mediu al personalului muncitor;

• coeficientul intensității ieșirilor , care se stabilește ca raport între totalul plecărilor justificate și numărul personalului muncitor;

• coeficientul fluctuației forței de muncă stabilit ca raport între numărul lucrătorilor plecați din proprie inițiativă , a celor concediați pentru nerespectarea disciplinei în muncă și numărul mediu al personalului muncitor;

• coeficientul mișcării totale (Mt) ce reprezintă raportul dintre suma intrărilor și plecărilor și numărul mediu al personalului muncitor.

Pentru caracterizarea stabilității forței de muncă se folosește „gradul de stabilitate” determinat cu relația: Gs = 1 – Mt.

Pentru diminuarea fluctuație personalului, societățile comerciale trebuie să folosească rațional personalul în concordanță cu pregătirea sa profesională și să-l răsplătească pe măsură, să asigure un climat de muncă corespunzător.

Pentru determinarea necesarului de personal se pot folosi diferite metode:

1. Metoda regresiei – care stabilește anumite relații între efectivele de lucrători (sub aspect calitativ și cantitativ) și unii indicatori ai întreprinderii (volumul vânzărilor, volumul producției, valoarea adăugată); pornind de la aceste relații se proiectează necesarul de personal pentru perioada următoare ignorând diferite evoluții viitoare-concurența, evoluția tehnologiilor, modificările în cererea clienților etc.;

2. Analiza tendințelor – care stabilește nevoile previzibile de personal în funcție de evoluțiile și tendințele înregistrate în perioada trecută în privința efectivelor de salariați, a structurii personalului;

3. Analiza necesarului de personal de către fiecare șef ierarhic – la nivelul fiecărei verigi structurale, în raport cu specificul activităților desfășurate. Aceste estimări ale nevoilor probabile de personal trebuie însă corelate și integrate în strategia generală a organizațiilor;

4. Metoda Delphi: se folosește atunci când este dificilă cuantificarea unor estimări privind volumul activităților viitoare. În acest scop se constituie un grup de specialiști care își exprimă opinia privind dezvoltarea viitoare a firmei, completând, în etape succesive, anumite chestionare întocmite de un expert în domeniul previziunii care, de altfel, coordonează întreaga activitate. Scopul acestei metode este de a se ajunge la un consens al grupului cu privire la activitățile viitoare și necesarul previzional de personal.

Prognoza necesarului de resurse umane este influențată de domeniul de activitate la care se referă, de sfera de cuprindere și de orizontul ales. Elaborarea prognozei resurselor umane trebuie să asigure respectarea unor cerințe precum: cunoașterea corectă a realității, existența unor date trecute, eliminarea din calcul a unor date cu caracter accidental, folosirea concomitentă a mai multor metode de determinare a necesarului de personal.

Fig. nr. 4 Succesiunea operațiilor în prognoza necesarului de resurselor umane)

Obiectivele firmei constituie punctul de plecare a oricărei prognoze a resurselor umane, în a cărei efectuare se are în vedere prognozele tehnologice, prognozele privind evoluția pieței, prognozele financiare, prognozele privind piața resurselor umane și prognozele privind potențialul uman și material al organizației. Stabilirea necesarului se efectuează pe profesii, pregătire, performanțe, apelându-se la persoane din interiorul sau din exteriorul organizației.

De regulă, exactitatea estimărilor privind necesarul de resurse umane este redusă . Pentru prevenirea unor astfel de situații dificile generate de erorile de previziune, este indicat ca organizația să aibă în vedere raționamente:

să angajeze personal numai dacă este convinsă de necesitatea acestuia ;

să analizeze permanent ritmicitate activității. Oscilațiile în ritmicitate demonstrează existența unor rezerve nefolosite;

să analizeze, atunci când apar noi responsabilități, în ce măsură acestea sunt diferite de cele existente și dacă nu pot fi îndeplinite de personalul existent.)

1.2.Forme de organizare a muncii în firmele de comerț

Organizarea muncii este factor hotărâtor în ceea ce privește calitatea activității desfășurată de o firmǎ de comerț. Prin organizarea muncii trebuie să se înțeleagă o asemenea definire a sarcinilor și o asemenea alegere a oamenilor care să le realizeze încât să se obțină efectele propuse cu o cât mai mică cheltuială de muncă vie și materializată.

Așadar obiectul organizări muncii cuprinde:

repartizarea sarcinilor conform principiilor diviziunii raționale a muncii;

organizarea locului de muncă ținând seama de necesitățile tehnice și de principiile ergonomiei și psihologiei sociale;

crearea condițiilor favorizând respectarea disciplinei muncii.

Organizarea muncii implică o armonizare rațională între obiective, competențe și responsabilitatea aferentă fiecărui post de conducere sau de execuție, evitarea supradimensionării sau subdimensionării încărcăturii posturilor cu sarcini, încredințarea fiecărui post unor persoane corespunzătoare profesional, definirea clară și exactă a sarcinilor atribuite fiecărui angajat. Pentru a se ajunge la realizări pozitive este necesară stabilirea rezultatelor ce se așteaptă de la persoana împuternicită, investirea persoanei cu sarcinile corespunzătoare capacității ei, delegarea autorității și precizarea riguroasă a responsabilităților pentru îndeplinirea obiectivelor și/sau a sarcinilor încredințate.

Orice structură organizatorică trebuie să oglindească obiectivele firmei comerciale, autoritatea managerilor și mediul în care acționează. Numărul de compartimente și salariați subordonați unui manager se stabilesc ținând cont de capacitatea subordonaților, delegarea de autoritate, rata schimburilor, existența unor obiective standard, tehnicile de comunicare.

La nivelul societăților comerciale de desfacere cu amănuntul organizarea muncii se referă la organizarea locurilor de muncă și stabilirea formațiilor de personal, organizarea aprovizionării cu mărfuri, organizarea desfacerii, delimitarea unui orar adecvat de funcționare firmei.

Sarcinile principale ale organizării muncii în firmele de comerț sunt:

ridicarea nivelului de servire a clienților;

reducerea timpului efectuării cumpărăturilor ;

asigurarea realizării planului de desfacere;

sporirea eficienței muncii lucrătorilor;

crearea de condiții sănătoase și adecvate de muncă.

Ridicarea nivelului de servire a populației și a eficienței activității personalului din comerț se poate obține prin proiectarea și introducerea măsurilor organizatorico-tehnice și economice a muncii. Așadar este necesar să se aibă în vedere următoarele direcții principale:

■ perfecționarea formelor de diviziune a muncii și de cooperare – presupune o delimitare clară a diferitelor operațiuni în procesul muncii și atribuirea acestora anumitor lucrători spre a fi executate. Astfel vânzătorii își delimitează activitatea la servirea clienților iar aprovizionarea sălii de vânzare, aranjarea mărfurilor, ambalarea lor vor fi preluate de alți lucrători. Această diviziune este indicată numai în firmele mari care au posibilitatea de a asigura ocuparea permanentă a personalului specializați pe operațiuni și nu în firme mici unde este indicat chiar cumularea unor funcții sau atribuții. Diviziunea muncii în societățile comerciale se prezintă sub trei forme :

→ delimitarea activității pe operațiuni distincte și atribuirea lor personalului specializat în efectuarea acestor operațiuni;

→ specializarea personalului pe grupe de mărfuri;

→ separarea muncii calificate de cea necalificată;

■ organizarea rațională a locului de muncă presupune introducerea formelor moderne de vânzare, expunerea mărfurilor astfel încât să permită accesul ușor la ele, etalarea întregului sortiment pentru o informare completă a consumatorului, aprovizionarea locului de vânzare cu cantități suficiente pentru a nu fracționa procesul de desfacere cu operațiuni de reaprovizionare;

■ studierea și răspândirea metodelor avansate de muncă;

■ crearea unor condiții raționale de muncă pentru lucrători;

■ elaborarea și introducerea de norme de timp pentru diferite munci, stabilirea numărului și competenței optime a personalului;

■ îmbogățirea continuă a cunoștințelor economice și a nivelului cultural tehnic al personalului; pregătirea de cadre calificate;

■ stimularea inițiativei creatoare a lucrătorilor în contextul întăririi continue a disciplinei în muncă ;

■ perfecționarea formelor și a sistemelor de salarizare și de stimulare economică.

Ca problemă deosebit de importantă a unei activități eficiențe firmei este justa stabilire a numărului de lucrători și a structurii personalului. Sistemul de lucru ales, numărul de formații preconizate și al lucrătorilor în aceste formații, reprezintă indicatorul principal pe baza căruia se stabilește frontul de lucru ce urmează a fi afectat fiecărei formații, precum și modul de organizare interioară și utilare a locului de muncă.

Formațiile de personal se stabilesc pe raioane, în funcție de mărimea societății comerciale. Mărimea formației trebuie să fie corelată cu volumul desfacerilor de mărfuri a societății sau raionului de mărfuri. Dimensionarea optimă a formației se poate face cu calcule de eficiență economică și prin normarea științifică a muncii.

La stabilirea rațională a numărului de personal este necesar să se țină seama de toți factorii care influențează procesul de vânzare în firme și anume:

dimensiunile sălii de vânzare și destinația acesteia din punct de vedere funcțional;

volumul vânzărilor de mărfuri, orele de funcționare a societății comerciale;

numărul locurilor de muncă de casieri, vânzători, lucrători care servesc după sistemul clasic;

calificarea lucrătorilor;

numărul clienților serviți de firmă într-un anumit interval.

Elasticitatea necesară în rezolvarea problemelor de eșalonare, se poate obține numai prin utilizarea diverselor forme de angajare a personalului și justa utilizare a timpului de muncă, prin care:

– activitatea permanentă a colaboratorilor cu fracțiuni de normă;

utilizarea de personal pentru perioade limitate;

utilizarea efectivă a timpului de lucru a personalului permanent cu forma întreagă, prin: crearea și utilizarea unor formații de rezervă, stabilirea graficului orar în funcție de posibilitatea schimbării timpului de lucru.

În procesul de organizare a muncii trebuie să se țină seama și de nivelul de pregătire profesională a personalului, revenind astfel un rol important indicatorilor de calificare.

Întocmirea acestora trebuie să permită rezolvarea alegerii și repartizării personalului în raport cu cerințele fiecărei funcții, a verificării dacă fiecare solicitant are cunoștințele și pregătirea specială necesară. De asemenea, aceste indicatoare, bine întocmite, creează condițiile necesare pentru realizarea justă a problemei diviziunii muncii între producători, specialiști și executanți tehnici, asigură unitatea în determinarea obligațiilor acestei categorii de lucrători și cerințele sale de calificare. Aceste indicatoare constituie și baza științifică de elaborare a instrucțiunilor de funcții, instrucțiuni care stabilesc sarcinile concrete ale fiecărui executant.

Una din premisele principale ale regimului optim de muncă al formațiilor de lucrători, constă în stabilirea unui program rațional de activitate a unității, program care trebuie să corespundă următoarelor cerințe):

– să corespundă intensității fluxului de cumpărători pe ore în cursul zilei, în cursul săptămânii și pe sezoane;

– să asigure o activitate eficientă a firmei – nici o oră de activitate a firmei să nu fie deficitară, iar personalul să folosească efectiv timpul lor de muncă;

– să aibă în vedere posibilitatea îmbunătățirii maxime a regimului de muncă și de odihnă a personalului, adică să se întocmească un grafic comod de muncă ce trebuie să respecte durata timpului de muncă stabilită de legislația muncii (8 ore) și să asigure o alternanță ritmică a timpului de muncă și de odihnă a personalului în cursul zilei și a săptămânii.

Cunoașterea profundă și complexă a influenței organizării muncii permite descoperirea unor rezerve permanente de creștere a productivității muncii în firmele de comerț.

1.2.1. Metode de apreciere a nivelului de organizare a muncii

În comerț organizarea muncii și a vânzărilor prezintă anumite particularități, decurgând din necesitatea de a satisface concomitent interesele ambilor parteneri – vânzători și cumpărători. Organizarea științifică a muncii și a vânzărilor în comerț trebuie să aibă în vedere, atât reducerea timpului de vânzare, cât și reducerea timpului de cumpărare, ea căpătând un puternic accent social.

Dintre numeroasele elemente cu ajutorul cărora poate fi apreciat nivelul organizării procesului de muncă și de vânzare în comerț, volumul timpului cheltuit de cumpărători pentru procurarea mărfurilor reprezintă un criteriu social important. Analiza nivelului organizării muncii și vânzărilor prin prisma modului în care comerțul influențează utilizarea timpului liber al populației, se impune cu atât mai mult cu cât abordarea problematicii organizării muncii și vânzărilor prin metode ca: fotografierea zilei de muncă, observarea continuă a desfășurării proceselor de muncă și de vânzare, măsurarea timpilor necesari pentru efectuarea unui act de vânzare-cumpărare, nu a dus la rezultate concludente. Principalul motiv al folosirii unor asemenea metode constă în marea variație a gradului de solicitare a magazinului pe ore în cadrul zilei, pe zile ale săptămânii, pe săptămâni ale lunii, pe luni în cursul anului și pe sezoane.

O metodă pentru aprecierea nivelului organizării procesului de muncă, referitoare la variația gradului de solicitare firmei este cea a fișelor speciale de înregistrare la casele de marcat cu ajutorul cărora pot fi culese date privitoare la numărul de cumpărători deserviți pe unitatea de timp și la valoarea medie a unei cumpărături. Aplicarea acestei metode simple și necostisitoare de urmărire a variație gradului de solicitare a lor permite luarea unor măsuri operative de perfecționare a proceselor de muncă în firme și în același timp sesizarea unor modificări în timp a obiceiurilor de cumpărare, putând constitui baza unei reorientări a politicii dezvoltării rețelei comerciale. Potrivit rezultatelor obținute prin aplicarea acestei metode pot fi luate diferite măsuri organizatorice precum: stabilirea programelor de lucru a firmei și a graficelor de prezentare la muncă a personalului, redistribuirea spațiilor comerciale pe raioane, raționalizarea graficelor de aprovizionare, completarea dotării cu echipament comercial.

O altă metodă de culegere a datelor necesare pentru aprecierea nivelului organizării proceselor de muncă în cadrul comerțului cu amănuntul, este metoda urmăririi direcției și intensității fluxului cumpărătorilor. Metoda se dovedește utilă pentru repartizarea spațiilor disponibile pe raioane, pentru analiza structurii cumpărătorilor, pentru stabilirea acelor sortimente care atrag cumpărătorii. În combinație cu o analiză a vânzărilor și cumpărătorilor, metoda poate furniza indicații utile cu privire la optimizarea numărului de salariați, cu privire la planificarea forței de muncă și, desigur, cu privire la oscilațiile frecvenței cumpărătorilor.

Pentru a se putea ridica nivelul organizării proceselor de muncă în societățile comerciale, analiza valorică a vânzărilor trebuie completată cu o analiză a fluxului cumpărătorilor, indicând spre care locuri se îndreaptă cu precădere aceștia.

Pentru urmărirea direcției și intensității fluxului cumpărătorilor, se folosesc două procedee: procedeul liniilor de forță și procedeul marcării.

Procedeul liniilor de forță presupune însemnarea prin linii drepte a drumului parcurs de un anumit număr, considerat relevant, de cumpărători.

Procedeul marcării presupune însemnarea parcursului cumpărătorilor de la o zonă la alta a societății comerciale, zonele fiind numerotate pe planul acestuia. Prin astfel de înregistrări, sunt evidențiate așa numitele „colțuri moarte”, zone ale magazinului puțin frecventate de cumpărători și care constituie, deci, rezerve de utilizare mai rațională a spațiilor comerciale. În felul acesta, pe aceeași suprafață comercială, fără investiții suplimentare, se poate obține o creștere a atractivității magazinului, vânzării sporite și o mai rațională utilizare a personalului comercial.

Aceste metode sunt ineficiente dacă sunt utilizate într-o singură zi, deoarece ea omite surprinderea fenomenului variației în timp a fluxului cumpărătorilor. De aceea înregistrările trebuie repetate astfel încât să căpătăm o imagine a direcției și intensității fluxului cumpărătorilor pe ore, zile, săptămâni, luni și sezoane.

Normarea muncii – factor important în organizarea eficientă a

personalului

O condiție de bază a organizării rațională și utilizarea eficientă a muncii o constituie normarea științifică a muncii. Ea permite stabilirea pentru fiecare lucrător sau formație de personal a unor sarcini de muncă corespunzătoare condițiilor reale de activitate, asigurând în același timp mobilizarea tuturor rezervelor pentru ridicarea nivelului calitativ al muncii.

Norma de muncă reprezintă obligațiile de muncă ce se stabilesc unui persoane sau formații de personal, pentru realizarea unei activități, în anumite condiții de dotare tehnică și organizare a muncii, personal care are o calificare corespunzătoare și care lucrează cu o intensitate normală a muncii .

Într-un anumit sens, norma de muncă are caracterul unei productivități programate exprimând, în comerț, cel mai frecvent, volumul vânzărilor ce trebuie realizat de un vânzător sau formație de vânzători într-o anumită perioadă de timp, în măsura în care este corespunzător stabilită , în funcție de condițiile de muncă în fiecare unitate.

Normele de muncă au o utilitate deosebită în:

determinarea necesarului de personal;

programarea fondului de salarii;

stabilirea veniturilor salariale efective;

buna servire a cumpărătorilor.

În comerț, ca de altfel și în alte ramuri ale economiei, se pot întâlni mai multe tipuri de norme de muncă și anume):

după forma de exprimare, putem deosebi norme:

– de desfacere, exprimate in lei vânzări/om-oră, om-zi sau om-an de activitate;

– de timp, ca timp maxim admisibil pentru realizarea unui anumit volum de vânzări sau pentru efectuarea unui anumit volum de operații;

– de personal, ca număr maxim de persoane pentru desfășurarea unei anumite activități;

– sferă de atribuții pentru o persoană sau formație de personal care lucrează la întreținere, pază etc.;

– zonă de servire pentru ospătari sau lucrători care au în raza lor de activitate mai multe locuri de vânzare etc.;

după valabilitatea lor în timp, mai ales la vânzători, normele de muncă pot fi :

– anuale, când comercializează mărfuri cu vânzare relativ uniformă pe întregul an;

– sezoniere, valabile un anumit sezon și pentru mărfurile sezoniere, cu implicații și asupra salarizării;

după modul de organizare a muncii, normele de muncă se pot diferenția în :

– individuale , deci pentru fiecare persoană;

– colective, pe formații de personal, cu implicații asupra stabilirii obligațiilor de muncă și repartizării veniturilor salariale efective pe fiecare persoană în parte;

potrivit sferei lor de cuprindere, normele de muncă pot fi :

– complete, pentru lucrătorii comerciali a căror activitate se evaluează pe baza unui singur tip de normă de muncă;

– parțiale: acestea se pot folosi în cazul personalului de conducere a micilor societăți comerciale (magazine pentru comercializarea pâinii, pentru comercializarea lactatelor etc.) în care șeful de magazin participă parțial și la activitatea de vânzare a mărfurilor alături de vânzătorul magazinului. Salariul efectiv al acestei persoane va fi determinat o parte după gradul de realizare a volumului programat al vânzărilor iar altă parte, funcție de volumul și complexitatea activității de conducere, de răspundere gestionară.

Pentru a-și atinge scopurile, normele de muncă trebuie să fie progresive (recalculate periodic funcție de noile condiții ale vânzării mărfurilor) și accesibile majorității personalului care are capacitatea reală de a le realiza.

Normarea muncii în comerț se poate face cu ajutorul a doua metode : metoda statistică și metoda tehnico-economică.

Metoda statistică de normare presupune stabilirea normelor de muncă pe baza realizărilor din perioadele anterioare, corectate cu un indice care să țină seama de condițiile noi de desfășurare a muncii, în perioada de plan .

Metoda tehnico-economică de normare presupune determinarea timpului de muncă necesar la 1000 lei desfaceri. Pentru efectuarea normării tehnico-economice timpul lucrătorilor se analizează pe următoarea structură :

1. Timpul de muncă, care se împarte în :

– timp de muncă principală , destinat efectiv servirii cumpărătorului ;

– timp de muncă auxiliar, de pregătire și încheiere a timpului de muncă principal, consumat pentru pregătirea locului de muncă și a mărfurilor pentru vânzare ;

– timp de muncă auxiliar curent, folosit pentru descărcarea mărfurilor, primirea lor și aprovizionarea sălii de vânzare ;

– timp de muncă ocazională, destinat îndeplinirii unor sarcini atribuite de conducerea unității.

Utilizarea eficientă a timpului de muncă reprezintă o cerință majoră , o sarcină de bază a tuturor unităților. Economisirea timpului de muncă în procesul circulației mărfurilor trebuie privită atât sub aspect cantitativ, al utilizării complete a unităților de timp, cât și sub aspect calitativ, al economisirii timpului cheltuit pentru realizarea unui volum dat al desfacerilor de mărfuri.

Analiza utilizării timpului de muncă are ca obiectiv identificarea rezervelor interne menite să contribuie la folosirea cât mai completă și rațională a timpului de muncă . Subordonat acestui scop în analiza economică se folosesc indicatorii: fond de timp calendaristic, fond de timp maxim posibil, fond de timp efectiv lucrat, timpul neutilizat .

Aprecierea modificărilor intervenite în utilizarea timpului de muncă se face pe baza acestor indicatori în mărime absolută, a mărimilor relative de structură și a coeficientului

de utilizare a fondului maxim disponibil (Cu) calculat după relația :

unde: T1 – timpul efectiv lucrat ( zile sau om – zile )

Tmax. – timpul maxim disponibil ( zile sau om – zile )

2. Timpul de întreruperi care poate fi cauzat de lipsa de cumpărători, lipsa de mărfuri, necesități de odihnă, motive organizatorice. Cu cât timpul de muncă are o pondere mai mare în totalul timpului personalului cu atât productivitatea muncii este mai mare .

Metodele de măsurare a timpului de muncă a unui lucrător comercial își propun evaluarea prin fotografierea zilei de lucru și cronometrarea operațiunilor .

Fotografierea zilei de lucru constă în observarea detaliată și continuă a unui loc de muncă, înregistrând și analizând rezultatele observării. Scopul fotografierii îl reprezintă constatarea nivelului utilizării și repartizării timpului de muncă, precum și evidențierea deficiențelor în utilizare .

Cronometrarea presupune măsurarea repetată a duratei fiecărei operațiuni care alcătuiește procesul de vânzare a unei mărfi și calcularea duratei medii a acesteia.

Prin raportarea timpului de muncă principal, rezultat din fotografierea zilei de lucru, la durata medie a unei vânzări, rezultă numărul mediu de operațiuni comerciale (vânzări) zilnice efectuate de un lucrător comercial .

Norma de desfacere lunară se determină prin înmulțirea numărului de operațiuni zilnice, cu numărul de zile de funcționare din cursul lunii și cu valoarea medie a unei vânzări după formula:

în care:

Nd – norma de desfacere lunară (lei/lucr.);

Nvz – numărul de vânzări zilnice;

– numărul de zile de funcționare lunară;

Vv – valoare medie a unei vânzări ( în lei).

CAPITOLUL II

FORME ȘI INDICATORI DE APRECIERE A EFICIENȚEI ORGANIZĂRII ȘI UTILIZĂRII PERSONALULUI ÎN FIRMELE DE COMERȚ

Termenul de eficiență derivat din latinescul „eficere” = a efectua, are un caracter general, fiind des întâlnit în teorie și în practică , apare ca o condiție esențială în activitatea economică, prin intermediul căreia se stabilește legătura dintre volumul și calitatea eforturilor și rezultatele ce se obțin într-o anumită perioadă, ca urmare a realizării eforturilor respective.

Eficiența economică constituie o componentă de bază a întregii activități economice, deoarece volumul resurselor are un caracter limitat și numai printr-o bună folosire a acestora se poate asigura creșterea economică și astfel ridicarea standardului de viață a populației. De altfel, eficiența este considerată obiect definitoriu al științei economice. Alegerea eficace în satisfacerea unor nevoi nelimitate cu resurse limitate sau maximizarea satisfacerii nevoilor sub constrângerea resurselor sunt expresii prin care eficiența este situată în centrul teoriei și practicii economice .)

În sens general eficiența economică reflectă într-o formă sintetică raportul de intercondiționare dintre efectul economico-social util și efortul depus la nivelul agenților economici, ramurilor sau pe ansamblul economiei naționale . Printre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o activitate pentru a fi considerată eficientă se regăsesc următoarele :

– rezultatele activității să se concretizeze în bunuri și servicii care să satisfacă o nevoie socială reală;

– rezultatele să asigure atât acoperirea integrală a efortului depus , cât și obținerea unui anumit câștig;

– să asigure menținerea echilibrului ecologic.

Lipsa uneia dintre aceste condiții este echivalentă cu irosirea muncii sociale .

În economia de piață se urmărește existența eficienței la nivelul fiecărui agent economic, deoarece ineficiența conduce inevitabil la faliment care apare în situația în care încasările sunt mai mici decât cheltuielile, și ca atare activitatea nu mai poate fi continuată.

2.1. Eficiența în firmele de comerț și forme de exprimare

Managementul are ca obiect nu numai direcționarea activității comerciale, ci și, în egală măsură, gestiunea științifică a patrimoniului întreprinderilor comerciale în scopul valorificării maxime a resurselor de care dispune sistemul, obținerii unui profit optim și promovării unei activități competitive. Prin eficiența în firmele de comerț se înțelege raportul dintre efortul economic depus și rezultatele obținute de un agent economic și de comerț în ansamblul său; altfel spus, reprezintă raportul dintre rezultate și efort. Efortul se măsoară prin consumul de resurse economice ( materiale, umane și financiare ) iar rezultatele, prin volumul desfacerilor, sau alte efecte calitative ale activității economice, cum ar fi creșterea profitului sau a productivității muncii, reducerea nivelului relativ al cheltuielilor de circulație, promovarea progresului tehnic.

Locul celor doi termeni efort și rezultate în exprimarea eficienței are semnificația sa, și anume:

în principiu se raportează efortul la rezultate, în situația în care resursele economice sunt prioritare prin caracterul lor limitat în deciziile conducerii, urmărindu-se a se evidenția consumul acestora pe măsură de rezultat;

dimpotrivă, se raportează rezultatele la consumul de resurse, pentru situația în care atingerea unui nivel al activității economice constituie obiectul deciziei, resursele disponibile urmând a fi folosite în acest scop .

În funcție de activitatea la care se referă, eforturile pot fi clasificate în eforturi pentru investiții și eforturi pentru producție, inclusiv pentru aprovizionare și desfacere.

După caracterul muncii încorporate, eforturile pot fi cu munca vie și eforturi cu munca materializat .

După locul lor de apariție, efectele utilizării factorilor de producție și a comercializării rezultatelor lor pot fi clasificate în efecte directe (la nivelul activității analizate) și efecte indirecte (obținute la beneficiarii produselor de bază).

După gradul de cuprindere a efectelor putem întâlni: efecte globale care se referă la efectul brut (volumul vânzărilor, încasări valutare totale) și efecte nete care reprezintă profitul, venitul net, aportul valutar.

După momentul în care apar efectele pot fi prezente și viitoare.

În funcție de perioada în care se realizează pot fi anuale și totale .

În comerț se poate vorbi atât în termeni de eficiență economică cât și în termeni de eficiență socială. Firmele comerciale, o perioadă îndelungată, au urmărit cu precădere obținerea de profit iar problemele relațiilor umane din cadrul firmei precum și impactul respectivelor întreprinderi asupra mediului social au fost considerate ca accesorii, de aceea nu trebuie minimalizate efectele eficienței sociale ale firmelor comerciale care sunt diverse și numeroase: creșterea PIB-ului și a PNB-ului, scăderea șomajului, îmbunătățirea calitativă și cantitativă a ofertei de mărfuri și servicii. De altfel eficiența economică nu poate fi disociată de eficiența socială, ele reprezentând un tot unitar în ceea ce privește diagnosticarea globală a activității unei firme comerciale .

În teoria și practica economică, conceptul de eficiență este asimilat cu diverse forme de manifestare a rezultatelor obținute de agenții economici, precum: rentabilitatea, productivitatea factorilor de producție, eficacitatea capitalului, economisirea capitalului, etc.

2.1.1. Elemente de calcul și criterii de apreciere a eficienței în firmele de comerț

Aspectele variate sub care se manifestă obiectivele economice din comerț, eforturile făcute pentru îndeplinirea lor și rezultatele obținute conduc la concluzia că pentru exprimarea eficienței economice trebuie folosit un complex de indicatori, care să evidențieze aceste raporturi la nivelul ramurii comerțului și al fiecărei societăți, pentru ansamblul activității comerciale și pentru diverse laturi ale acesteia .

Eficiența economică în comerț este influențată de o serie de factori care acționează asupra ei, mai cu seamă prin forme calitative decât cantitative, grupați astfel:

după modul cum acționează, sunt factori cu acțiune directă (ridicarea nivelului de

pregătire profesională a personalului, îmbunătățire structurală, perfecționarea metodelor de conducere și organizare, promovarea progresului tehnic) și factori cu acțiune indirectă (ridicarea calității materiilor prime, modificarea structurii cererii de produse, etc.)

după caracterul lor, factorii sunt: tehnici (vizează creșterea productivității factorilor

de producție); economici (cu precădere pârghii economice: preț, credit, dobânda…); naturali (clima, fertilizarea – care acționează în ramurile primare); sociali (elemente dinamice de stimulare a creșterii economice)

după sfera de cuprindere, factorii care pot influența eficiența economică se împart

în: factori generali (aplicabili oricărui domeniu de activitate) și factori specifici activității comerciale

Factorii cei mai importanți care determină eficiența economică a unei firme comerciale sunt: cheltuielile, veniturile, profitul și rentabilitatea .

Cheltuielile din comerț pot fi clasificate după mai multe criterii:

După natura lor pot fi :

cheltuieli de exploatare (cheltuieli cu materii prime, materiale, mărfuri, cu impozite și taxe, cu personalul );

cheltuieli financiare ( cheltuieli cu dobânzile, sconturile acordate, titlurile de plasament cedate);

cheltuieli excepționale (despăgubiri, amenzi, subvenții, donații).

După natura lor economică :

– cheltuieli materiale (costul mărfurilor și a materiilor prime, cheltuieli cu

achiziționare, transport, stocare );

– cheltuieli cu munca vie (cheltuieli cu personalul )

Indicatorii de apreciere a eficienței cheltuielilor sunt: cheltuieli cu personalul salariat, cheltuieli salariale la 1000 lei venituri, cheltuieli materiale la 1000 lei cifră de afaceri și cheltuieli salariale la 1000 lei cifră afaceri.

Mărimea cheltuielilor este influențată de diferiți factori precum: mărimea unității comerciale, tipul de structura organizatorică; majorări la preturi la materii prime, materiale, combustibili, energie mărfuri; măsuri legislative de impozitare; reglementări salariale; sistemul managerial propriu al firmei; politica economică a guvernului sau a sindicatelor la nivel de ramură de activitate.

Veniturile pot proveni din activități:

de exploatare ( încasări din activitatea de bază sau din alte activități )

financiare (încasări din dobânzi, din diferențe de curs valutar, venituri din

conturile deținute, etc.)

– excepționale (provin din operațiuni gestiune, subvenții pentru investiții, reevaluarea activelor)

Mărimea veniturilor este influențată de volumul vânzărilor, de prețul produselor care depinde de adaosul comercial practicat, de diferența dintre prețul de vânzare și cel de producție, de costurile de aprovizionare și efectele inflației, mărimea cheltuielilor.

Profitul calculat prin diferența dintre venituri și cheltuieli este un indicator de bază ce permite identificarea disponibilităților și posibilităților de dezvoltare a firmei.

Corespunzător grupării cheltuielilor și veniturilor profitul se grupează în profit :

– din exploatare;

– financiar;

– excepțional.

Rentabilitatea este latura esențială a activității economice și se exprimă prin intermediul indicatorilor: profit și rata rentabilității. Rentabilitatea se determină prin următorii indicatori: profit brut, profit net; rata rentabilității economice (profit brut la 1000 lei capital permanent); rata rentabilității financiare (profit net la 1000 lei capital propriu); rata rentabilității veniturilor (profit brut la 1000 lei cifră afaceri ).

Rentabilitatea firmei de comerț are în vedere contabilitatea produsului și a linearului. Rentabilitatea produsului măsoară rentabilitatea capitalului investit la achiziționarea stocului de mărfuri calculat astfel:

Marja comercială / Cost de achiziție al produsului*Numărul de rotații al stocului.

Linearul este considerat instrumentul de bază, mijlocul de producție al firmei de comerț jucând un dublu rol – de suport pasiv pentru produse și de suport activ pentru vânzări și exprimă lungimea frontului de expunere a produselor pe mobilierul comercial.

Linearul are două forme:

– linear la sol care reprezintă lungimea în metrii a mobilierului de prezentare a produselor;

– linear dezvoltat, rezultat al însumării lungimii totale de prezentare pe diversele etajere ale unui mobilier.

2.2. Productivitatea muncii – mijloc important și complex de măsurare a

eficienței utilizării personalului

Eficiența cu care este consumată munca în comerț, reflectată prin numărul de personal folosit, activitatea economică și cheltuielile efectuate pentru remunerarea muncii, depinde de productivitatea muncii, considerată unul dintre indicatorii calitativi ai activității comerciale .

Productivitatea muncii în firmele de comerț prezintă anumite particularități de care trebuie să se țină seama în procesul de analiză și decizie.

Astfel, munca lucrătorilor comerciali are un conținut complex, vizând nu numai realizarea propriu – zisă a actului de vânzare cumpărare dar și informarea cumpărătorilor cu privire la mărfurile comercializate, la modul de funcționare și întreținere, etc.

În firmele de comerț, productivitatea muncii reflectă cantitatea de mărfuri, exprimată fizic sau valoric, care este comercializată de un lucrător comercial într-o unitate de timp. Eficiența muncii este influențată într-o anumită proporție, de factori independenți de efortul lucrătorilor comerciali: calitatea mărfurilor, varietatea sortimentală, gradul de solicitare de către cumpărători. De asemenea, la același volum de muncă, desfacerile medii pe lucrător sunt diferite în funcție de prețul mărfurilor comercializate.

Consumul de muncă se desfășoară în timp, și spatii diferite, conducând astfel la mai multe forme de exprimare a productivității muncii.

Din punct de vedere a timpului de muncă în care se realizează vânzările, se poate calcula productivitatea muncii orare, zilnice, lunare și anuale sub forma unor mărimii medii cu grade diferite de reprezentativitate.

După locul unde se consumă munca într-o firmă de comerț, se poate calcula productivitatea muncii pe:

subunități ale firmei;

ansamblul firmei;

total vânzări sau pe produse;

După sfera de cuprindere a indicatorilor consumului de muncă, productivitatea se poate calcula luând în considerare timpul de muncă al vânzărilor, al personalului operativ sau al întregului personal al firmei de comerț rezultând niveluri diferite ale productivității muncii.

Caracterizarea generală a productivității muncii se face pe baza nivelurilor desfacerilor medii anuale, calculate pe o persoană și pe un lucrător operativ. Creșterea diferențiată al numărului mediu al personalului operativ față de creșterea numărului total de personal, în condițiile unui volum dat al desfacerilor, determină ritmuri diferențiate de creștere a productivității muncii.

Din punct de vedere teoretic, există următoarele relații între indicii productivității muncii pe o persoana (Ip) și pe operativ (Iop)):

egalitatea între cei doi indici de creștere ai productivității Ip = Iop evidențiază faptul că cele două categorii de personal au crescut în același ritm;

creșterea mai rapidă a productivității muncii pe o persoană în raport cu productivitatea cu un lucrător operativ Ip > Iop reprezintă corelația optimă dintre cei doi indici și reflectă o îmbunătățire a raportului în sensul creșterii ponderii personalului operativ.

creșterea mai rapidă a productivității pe un operativ față de productivitatea muncii pe o persoană Ip < Iop reflectă o reducere a personalului operativ.

2.2.1 Factorii care influențează productivitatea muncii în firmele comerț

Creșterea productivității muncii în firmele de comerț determină reducerea nivelului relativ al cheltuielilor de circulație atât prin creșterea volumului desfacerilor, cât și prin reducerea nivelului relativ al fondului de retribuire. În același timp, creșterea productivității muncii determină o creștere a veniturilor lucrătorilor, deoarece acestea sunt legate direct de creșterea volumului desfacerilor.

Factorii care influențează nivelul productivității muncii pot fi grupați în factori cu acțiune directă și factori cu acțiune indirectă .

Factorii cu acțiune directă asupra productivității muncii sunt strânși legați de procesul muncii . Dintre aceștia menționăm:

a) gradul de înzestrare tehnică a muncii cu mașini și utilaje mecanizate, automatizate, care influențează timpul consumat pentru o serie de operațiuni, ca expresie principală a promovării progresului tehnic. Creșterea gradului de înzestrare tehnică determină reducerea timpului consumat pentru efectuarea unor operațiuni comerciale și permite unui lucrător să efectueze un volum mai mare de operațiuni sau să servească un număr mai mare de consumatori, ceea ce influențează nivelul productivității muncii.

Pe de altă parte, nivelul productivității muncii în firmele de comerț mai depinde și de :

– gradul promovării progresului tehnic în celelalte ramuri economice;

– nivelul pregătirii mărfurilor pentru vânzare în firmele industriale, agricole, etc.;

– timpul consumat în procesul general de distribuție a mărfurilor .

Astfel, preambalarea mărfurilor în unitățile producătoare în cantități uzuale pentru cumpărare și consum, utilizarea unor mijloace de transport care să reducă timpul de încărcare – transport – descărcare, vehicularea mărfurilor în containăre, palete, utilizarea unor mijloace de măsurare (cântărire, dozare, preambalare) automate, reduc timpul consumat pentru comercializarea mărfurilor și astfel crește nivelul productivității muncii. În cadrul dotării tehnice a firmelor comerciale trebuie să se aibă în vedere atât modernizarea și dezvoltarea bazei tehnico – materiale cât și de raționalizarea tehnologiei comerciale.

Modernizarea firmelor comerciale în concordanță cu nevoile și exigențele cumpărătorilor, constituie un factor esențial al creșterii productivității și al ridicării calității servirii.

Formele moderne de vânzare reprezintă o importantă rezervă de creștere a productivității și în consecință de reducere a nivelului cheltuielilor cu retribuirea. Promovarea formelor moderne de vânzare face ca în condițiile unui nivel de servire ridicat să se realizeze importante economii de timp, atât pentru cumpărători cât și pentru vânzători. Modernizarea trebuie concepută nu numai prin prisma aspectelor de ordin estetic, cât mai ales prin prisma avantajelor pe linia ridicării nivelului de servire și a îmbunătățirii unor indicatori economici ( productivitate, costuri, rentabilitate ).

Economia de timp de muncă care trebuie să rezulte în urma operațiunilor de modernizare, se calculează astfel:

∆t = D1/W1 – D1/W0

unde : W1- productivitatea muncii realizată în urma modernizării ;

W0- productivitatea muncii înainte de modernizare.

În analiza economică, aprecierea de ansamblu a eficienței înzestrării tehnice se face pe baza corelației dintre gradul de înzestrare tehnică a personalului comercial F/Np și indicele productivității muncii (exprimată prin desfacerea medie anuală pe lucrător). Relația dintre cei doi factori se prezintă astfel:

Utilizarea eficientă a mijloacelor de muncă impune ca o cerință obligatorie, devansarea indicelui înzestrării tehnice de către indicele productivității muncii.

Legătura dintre gradul de înzestrare tehnică și productivitatea muncii lucrătorilor comerciali se poate exprima prin relațiile:

1.

2.

3.

unde : Fa/F – reprezintă ponderea fondurilor fixe active (Fa) în total fonduri fixe (F) ;

F/Nop – gradul de înzestrare tehnică a personalului operativ ;

D/Fa – eficiența utilizării fondurilor fixe active, exprimată prin volumul desfacerilor (D) la un leu fonduri fixe active (Fa)) .

Raționalizarea tehnologiei comerciale vizează : extinderea aprovizionării directe, preluarea de către industrie a unor operațiuni efectuate tradițional de comerț, promovarea formelor moderne de vânzare .

Raționalizarea tehnologiei comerciale vizează: extinderea aprovizionării directe, preluarea de către industrie a unor operațiuni efectuate tradițional de comerț, promovarea formelor moderne de vânzare.

• Extinderea aprovizionării directe asigură reducerea numărului de verigi intermediare și realizarea pe această cale a unei importante economii de muncă. Eliminarea verigilor intermediare asigură scurtarea drumului parcurs de mărfuri, reducerea costurilor, accelerarea vitezei de circulație, creșterea eficienței economice.

• Preluarea de către industrie a unor operațiuni efectuate tradițional de comerț (dozare, porționarea, preambalarea, cântărirea, etc. ), permite o simplificare a vânzării propriu – zise a mărfurilor, contribuind la creșterea productivității lucrătorilor comerciali. Realizarea în condiții industriale a acestor operațiuni asigură importante economii materiale și de muncă pentru firmele comerciale.

• În legătură cu raționalizarea tehnologiei comerciale, principala rezervă ce poate fi mobilizată în firmele de comerț o constituie promovarea formelor moderne de vânzare. Din punct de vedere economico – social pe această cale se asigură folosirea mai rațională, mai eficientă a personalului comercial, utilizarea intensivă a spațiului comercial, accelerarea vitezei de circulație, reducerea cheltuielilor de circulație. De asemenea, se produc modificări în structura timpului de muncă în sensul reducerii timpului consumat cu prezentarea mărfurilor și creșterii corespunzătoare a timpului destinat oferirii unor informații suplimentare, promovării produselor noi, cunoașterii cererii.)

Fig. nr. 5 Rezervele de creștere a productivității prin promovarea progresului tehnic

b) sistemul de organizare a muncii influențează pe de o parte consumul de timp de muncă pentru realizarea unui anumit volum de vânzări iar pe de altă parte, viteza de circulație a mărfurilor, ambele cu implicații majore asupra nivelului productivității muncii atât la nivelul firmelor operative cât și al întregii ramuri.

Influența ei provine și din modul de organizare a relațiilor cu partenerii de afaceri cât și din proporția dintre diferitele categorii de personal în cadrul firmei.

Folosirea lucrătorilor comerciali în conformitate cu cerințele procesului circulației mărfurilor, influențează favorabil atât productivitatea cât și calitatea servirii. Principalele direcții de repartizare rațională a personalului și de utilizare eficientă a timpului de muncă sunt :

– delimitarea justă a sarcinilor pe diferite categorii de lucrători și determinarea relațiilor de cooperare între ele;

– repartizarea optimă a fondului de timp de muncă, care să corespundă în cursul diferitelor ore ale zilei cu fluxul cumpărătorilor;

– redistribuirea sarcinilor în perioadele de mare afluență a cumpărătorilor;

– asigurarea executării activităților auxiliare, fără a stânjeni activitatea principală;

– asigurarea unei structuri corespunzătoare a personalului comercial.

Normele de muncă constituie un factor mobilizator de creștere a productivității muncii, în măsura în care sunt corespunzător stabilite, în funcție de condițiile de muncă din fiecare firmă. Efectul normării muncii trebuie să se concretizeze în stabilirea unor formații raționale de personal, care să permită realizarea unui volum sporit al desfacerilor cu cheltuieli de timp cât mai mici.

Un factor stimulator în îmbunătățirea rezultatelor muncii îl constituie și cointeresarea materială și morală a personalului în funcție de cantitatea și calitatea muncii prestate. Sistemul de cointeresare materială și morală constituie un factor care determină pe lucrători să-și perfecționeze metodele de muncă, să utilizeze rațional timpul de muncă, să îmbunătățească calitatea servirii cumpărătorilor.

Organizarea științifică a procesului circulației mărfurilor prin fundamentarea riguroasă a planului intrărilor, recepționarea cu exigență sporită a mărfurilor pentru a asigura pătrunderea în rețeaua comercială a unor mărfuri corespunzătoare volumului și structurii cererii, asigurarea unor condiții optime de păstrare a mărfurilor, participă de asemenea la sporirea randamentului muncii lucrătorilor comerciali.

Fig . nr. 6 Rezerve de creștere a productivității muncii prin îmbunǎtǎțirea

organizării muncii

c)nivelul de pregătire profesională a lucrătorilor constituie un alt factor care influențează direct productivitatea muncii. Creșterea nivelului de calificare a personalului conduce la sporirea îndemânării în efectuarea unor operațiuni de vânzare, la sesizarea mai rapidă a preferinței consumatorilor pentru diferite sortimente de mărfuri, la reducerea timpului de servire a consumatorului, la mărirea volumului desfacerilor în unitatea de timp. De asemenea influențează și posibilitatea de a utiliza cu eficiență resursele materiale moderne, complexe (de informatică , automatizare, etc.), cât și calitatea serviciilor ce se oferă cumpărătorilor în legătură cu produsele pe care ei le cumpără, transformând mai ușor intenția de cumpărare în decizie fermă.

Fig. nr 7 – Conexiunea calificare – productivitate

Pentru ca acțiunea calificării muncii să fie cât mai puternică, efortul depus pentru ridicarea gradului de calificare a personalului trebuie însoțit de asigurarea unei utilizări cât mai judicioase a forței de muncă . )

Factorii cu acțiune indirectă care influențează nivelul productivității muncii au caracter eterogen și reflectă caracteristicile mediului firmei cât și anumite particularități interne în care se desfășoară munca personalului și care favorizează mai mult sau mai puțin eficiența muncii prestate). Asemenea factori pot fi:

a) dezvoltarea economico – socială a firmei în care își desfășoară activitatea o societate comercială. Aceasta determină mai întâi nivelul veniturilor bănești, structura profesională, nivelul de pregătire profesională, densitatea populației, toate conducând în final la un anumit comportament al cumpărătorilor în ceea ce privește volumul, structura și frecvența cererii de mărfuri și care la rândul lor influențează gradul de ocupare a personalului, nivelul productivității muncii lor.

b) nivelul prețurilor mărfurilor în care se exprimă vânzările face ca același volum cantitativ al desfacerilor și deci același efort depus de lucrători să se concretizeze într-un volum valoric diferit și ca urmare într-o productivitate a muncii diferită. Ca urmare, pentru o evaluare corectă a creșterii productivității muncii se impune corectarea volumului desfacerilor cu ajutorul indicelui de creștere a prețurilor.

c) sortimentul mărfurilor influențează consumul de muncă pentru desfacerea diferitelor produse și implicit nivelul productivității muncii.

d) mărimea firmei comerciale are o influență complexă asupra productivității muncii. Firmele comerciale mari și mijlocii pot organiza mai rațional munca lucrătorilor valorificând avantajele diviziunii muncii, ale specializării și folosirea cu cea mai mare eficiență a timpului de muncă a fiecărui lucrător .

e) caracteristicile fizico-chimice, de volum, greutate și perisabilitate ale mărfurilor influențează productivitatea muncii prin volumul de muncă diferit, solicitat de desfacerea anumitor grupe de mărfuri. Astfel mărfurile comercializate în vrac necesită un consum de muncă, pentru desfacere, mai mare decât cel solicitat de mărfurile preambalate. La o serie de mărfuri alimentare, timpul consumat de vânzători cu operațiile de debitare, cântărire, ambalare reprezintă circa 70% din timpul total afectat procesului de desfacere. La mărfurile nealimentare, consumul de timp este determinat de o serie de operații precum: alegerea mărfii, probarea ei, verificarea modului de funcționare, etc. .

f) sezonalitatea producției și a consumului influențează de asemenea nivelul productivității muncii în firmele care comercializează produsele respective, cu consecințe asupra veniturilor, asupra rentabilității lor mai ales când se comercializează mărfuri de cerere periodică și rară.

g) anumite evenimente conjuncturale (mai ales religioase) influențează vânzările la anumite produse (carne , pește…) și implicit productivitatea muncii.

2.2.2. Calculul productivității muncii în firmele de comerț

În firmele de comerț, productivitatea muncii se determină utilizând aceleași metode întâlnite în celelalte ramuri ale economiei naționale.

Prin metoda directă productivitatea muncii (W) se determină raportând volumul desfacerilor (D) la timpul consumat pentru desfacerea lui (T) , conform relației de calcul:

Apare necesar clarificarea unor aspecte legate de cei doi factori luați în calcul. Astfel vânzările se exprimă cel mai frecvent, în forma valorică (lei, mii lei, milioane etc.) cu ajutorul prețurilor de vânzare care pot fi, după caz, grosiste sau detailiste. Prin variația lor rapidă, prin diversitatea lor pe sortimente, ele induc unele imprecizii în exprimarea nivelului productivității muncii.

Consumul de muncă poate fi exprimat în om-ore de muncă dintr-o zi, lună, an sau ca număr mediu de personal care lucrează la un raion de mărfuri, magazin sau firmă .

Productivitatea lunară, care reprezintă forma de bază de calcul, se determină ca raport între volumul lunar al desfacerilor (Dl) și numărul mediu scriptic de personal (Ns) după formula:

Cu ajutorul numărului mediu scriptic de muncitori se exprimă corect fondul de timp lucrat, deoarece el se determină ca o medie ponderată între volumul scriptic și fondul de ore prestat de fiecare lucrător raportat la numărul de zile de funcționare a unităților în perioada respectivă.

În comerț, productivitatea muncii se exprimă valoric și în unități naturale. Exprimarea valorică, întâlnită cel mai des este impusă de neomogenitatea sortimentului de mărfuri, articolele având diferite unități de măsură. Această formă de exprimare nu reflectă însă corect consumul de muncă pentru desfacerea unei cantități de mărfuri, datorită prețului diferit al mărfurilor. De aceea ca metodă de calcul se folosește metoda indirectă cu relația:

unde: tw – productivitatea muncii exprimată prin timpul (ore, minute..) consumat pentru vânzarea unui anumit volum de vânzări; se exprimă în minute sau ore pentru realizarea a 1000 lei, 100000 lei sau 1000000 lei vânzări de mărfuri sau servicii.

Pentru caracterizarea eficienței utilizării personalului, alături de productivitatea muncii se mai folosește, în unele analize, o serie de indicatori complementari cum ar fi:

numărul de cumpărători serviți de un lucrător comercial într-o unitate de timp;

valoarea medie a unei cumpărături.

Exprimarea productivității muncii în unități naturale este posibilă numai în societățile comerciale în care sortimentul mărfurilor este omogen.

Productivitatea muncii se calculează distinct, pe trei categorii de personal: pe lucrător din rețeaua comercială, pe lucrător operativ și pe vânzător. Analiza dinamicii acestor indicatori evidențiază și modificările în structura personalului comercial. Totodată, productivitatea muncii se calculează separat, pe grupe de mărfuri, deoarece efortul cerut pentru desfacerea unei unități din diferite produse este variabil. Indicatorii astfel calculați servesc la normarea muncii , la stabilirea numărului de personal.)

2.2.3. Productivitatea muncii – indicator de calcul al eficienței utilizării personalului comercial

Eficiența utilizării potențialului uman se exprimă cu ajutorul a doi indicatori: productivitatea medie și productivitatea marginală, fiecare caracterizând o relație particulară între factorul uman și volumul de activitate .)

Productivitatea medie reprezintă cifra de afaceri, respectiv vânzarea, obținută în medie de o unitate de factor uman utilizat:

unde CA – cifra de afaceri;

Ns – numărul de personal utilizat

Productivitatea marginală (Wm) reflectă creșterea cifrei de afaceri obținută cu o unitate suplimentară de factor uman utilizat. Ea este egală cu raportul dintre variația cifrei de afaceri și variația factorului uman:

Spre deosebire de productivitatea medie care reflectă modul de utilizare a factorului uman în totalitatea sa, productivitatea marginală nu ține cont decât de consecințele ultimei unități de factor uman utilizat.

Dacă, aceasta din urmă nu poate decât să crească pe seama aportului unității a potențialului uman; în situația inversă când, ultima unitate a potențialului uman, având o eficiență în scădere, acționează în același sens și asupra mediei.

Variația productivității medii depinde deci de nivelul său din baza de comparație și totodată de valoarea productivității marginale.

Productivitatea marginală, ca formă de exprimare a factorului uman, are anumite limite determinate de faptul că este un raport de mărimi absolute, a cărui valoare este sensibil influențată de unitatea de măsură folosită pentru exprimarea volumului de activitate. Pentru a elimina acest inconvenient s-a introdus noțiunea de elasticitate a activității la variația factorului uman utilizat, exprimată astfel:)

Coeficientul de elasticitate astfel calculat are semnificația de rată de creștere procentuală a cifrei de afaceri determinată de creșterea de 1% a factorului uman.

2.3. Eficiența economică a cheltuielilor cu personalul în firmele de comerț

În categoria cheltuielilor cu personalul ponderea cea mai mare o ocupă cheltuielile cu salariile, care, potrivit literaturii de specialitate cuprind toate cheltuielile companiei privind salarizarea forței de muncă și contribuția pentru asigurări și protecția sociala .

Salarizarea personalului din firmele de comerț vizează sporirea interesului personalului în realizarea atribuțiilor ce le revin, creșterea calității serviciilor pe care le prestează, sporirea solicitudinii față de cumpărători, a atașamentului față de firmă, creșterea prestigiului ei.

Sistemul de salarizare cuprinde:

– sistemul tarifar de salarizare;

– sistemul de sporuri;

– sistemul de premii;

– formele de salarizare.

Sistemul tarifar de salarizare din firmele de comerț poate să cuprindă:

1. Salariul tarifar de bază, pentru prima categorie de bază;

2.Rețeaua tarifară de salarizare, pentru diferențierea salariilor funcție de nivelul de calificare, aportul în activitatea profesională;

3.Indicatori de calificare și salarizare sub forma unor coeficienți ce exprimă gradul de superioritate a unei categorii de calificare în raport cu nivelul de pregătire al primei categorii de calificare și salarizare luată ca bază de calcul.

Sistemul de sporurii și premii care completează salariul tarifar, se pot acorda pentru:

condiții deosebite de muncă: condiții nocive, periculoase;

timpul lucrat în cursul nopții;

ore lucrate suplimentar;

exercitarea unei funcții suplimentare;

vechime în muncă și activitate ireproșabilă.

Premiile sunt un element de sporire a interesului pentru muncă iar criteriile lor se negociază și se menționează în contractul colectiv de muncă și salarizare. La stabilirea lor se are în vedere și posibilitățile financiare ale firmei cât și mărimea celorlalte elemente de adaos acordate la salariul tarifar.

Formele de salarizare practicate în firmele de comerț pot fi: acord direct; acord progresiv; acord indirect; salarizarea pe bază de cote procentuale din încasări; salarizarea în regie; alte forme.

Eficiența cheltuielilor salariale se evidențiază prin următorii indicatori:

cheltuieli salariale la 1000 lei venituri;

cheltuieli salariale la 1000 lei cifra afaceri;

cheltuieli salariale la 1000 lei profit ;

Pentru cheltuielile salariale (Cs) la 1000 lei venituri (V):

sau *1000

Pentru cheltuieli salariale la 1000 lei cifră de afaceri:

sau

Pentru cheltuielile salariale la 1000 lei profit:

sau

unde: Cs – cheltuieli salariale;

V – venituri;

– număr de salariați;

Fs – fond de salarii;

CA – cifra de afaceri;

Pr – profit

Din total cheltuieli cu personalul, cheltuielile salariale reprezintă cca. 75% iar 25% reprezintă alte cheltuieli ale firmei de comerț cu forța de muncă precum: cheltuieli pentru formarea profesională, contribuția pentru protecția socială a șomerilor,contribuția pentru asigurări și protecția socială, alte cheltuieli.

Tab. nr. 4 Structura procentuală a cheltuielilor salariale cu personalul din comerțul

României)

Fig.nr. 8 – Structura cheltuielilor salariale

Tab. nr.5 – Structura procentuală a celorlalte cheltuieli cu personalul:)

Fig. nr. 9 – Alte cheltuieli cu personalul ale firmelor de comerț din România

Sursa : ‘’Anuarul Statistic Al Romaniei”, Institutul Național de statistică, 2001, pag. 18

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA PERSONALULUI ÎN CADRUL FIRMEI COMERCIALE „KASSA PLUS” S.R.L

3.1. Obiectul de activitate și organizarea a firmei

Societatea comercială „KASSA PLUS” SRL a fost înființată în anul 2000 și își are sediul pe Bd. București în Sudul orașului Focșani, dinspre București. a fost înregistrat la Registrul Comerțului sub numărul J39/119/2000 codul de înregistrare fiscală este: R2816464.

Contact:

-telefon : -237-62.58.81

-fax : -237-62.58.81

-E-mail : Kassaplus.go.ro

S.C. „KASSA Plus” SRL este o firmă specializată care comercializează un asortiment foarte larg de mărfuri pentru construcții și de uz casnic atât cu amănuntul cât și cu ridicata.

Principalele grupe de mărfuri comercializate în cadrul firmei sunt:

instalații termice, gaz , apă, canalizare;

instalații electrice;

gresie, faianță, adezivi, accesorii;

materiale pentru construcții;

amenajări și decorațiuni interioare;

scule electrice și accesorii;

materiale pentru întreținere, etc.

3.1.1.Structura organizatorică a firmei comerciale „KASSA PLUS” SRL

Suprafața spațiului pentru activitatea de bază (vânzarea mărfurilor ) este de 1200 metrii pătrați. Ca formă, aceasta este dreptunghiulară și găzduiește următoarele cinci raioane:

raion SHOW ROOM

raion TERMICE

raion RIGIPS și ACOPERIȘURI

Raion CHIMICE

Raion ELECTRICE

În cadrul SHOW-ROOM-ului sunt expuse următoarele produse:

– cabine duș hidromasaj, căzi hidromasaj;

– gresie , faianță;

– uși metalice;

– mobilier baie;

– obiecte sanitare;

– parchet lamilar;

– oglinzi baie;

– căzi baie;

– lambriuri;

– chiuvete inox, cuptoare, plite, hote, etc.

În cadrul raionului „produse TERMICE” întâlnim: boilere, hidrofoare, radiatoare, centrale termice, cazane, etc.

La raionul RIGIPS ȘI ACOPERIȘURI se comercializează:

– plăci din ghips carton;

– tavan casetat;

– profile aluminiu;

– vată minerală ;

– polistiren;

– țiglă, tablă, cărămizi, etc.

În cadrul raionului „produse CHIMICE” se comercializează :

– accesorii pentru zugrăvit;

– vopsele și diluant;

– feronerie;

– varuri lavabile, etc.

La raionul ELECTRICE se pun în vânzare:

– scule electrice și accesorii BOCH;

– surse de iluminat;

– echipamente electrice;

– accesorii pentru instalații electrice;

– conductori și cabluri electrice;

– electrolizi și echipamente de sudare, etc.

La dimensionarea și dispunerea raioanelor în cadrul firmei s-a urmărit deplasarea mărfurilor pe căile cele mai scurte, cu eforturile cele mai mici, având în vedere volumul și greutatea lor, efectuarea ușoară a operațiunilor de aprovizionare a raioanelor, realizarea unor condiții de muncă bune pentru personalul societății, crearea unor condiții pentru dezvoltarea activității firmei în condiții de eficiență economică.

Datorită formei sale dreptunghiulare firma „KASSA PLUS” întrunește condiții de maximă vizibilitate și orientare ușoară a cumpărătorilor.

Dimensiunile raioanelor din cadrul magazinului și a mobilierului de expunere a mărfurilor sunt redate în tabelul următor:

Tab. nr.6 – Raioanele cu dimensiunile aferente și mobilierul de expunere

La raioanele în care vânzarea este clasică (termice, electrice, chimice) mărfurile din cadrul respectivului raion sunt expuse în față, într-un singur raft „tip tonetă” din pal melaminat și sticlă, tip vitrină. Celelalte rafturi nu joacă un rol important, ele fiind considerate un fel de depozit de mână a raionului în cauză. Acestea sunt dispuse vertical modului de servire iar la capăt au un panou de expunere cu produsele existente în cadrul lor.

În cadrul spațiilor auxiliare se cuprind: depozitul de rigips și vată polestiren; magazia de adezivi; depozitul de gresie și faianță ; magazia chimice.

Spațiul cu caracter social – administrativ cuprinde două birouri: un birou director economic și un birou comercial.

Firma KASSA PLUS dispune și de un departament service, acesta fiind inclus în categoria spațiilor tehnice, care asigură derularea reparațiilor în termenul de garanție și post garanție la toată gama sculelor BOSCH, toată gama de centrale termice (BOSCH, ARISTON..) și a produselor comercializate de firmă care beneficiază de certificat de garanție. În cadrul acestui departament există un stoc permanent de piese necesare desfășurării în bune condiții a activității de service.

Modalitatea de acordare a garanției constă în întreținere, reparare, înlocuire; garanția se acordă numai pentru defecte de material sau de fabricație pe o perioada de 12 luni de la data vânzării; toate ciocanele „Bosch” beneficiază de o întreținere gratuită în perioada garanției (cărbuni, garnituri și vaselina); defecțiunile cauzate de uzura subansamblelor consumabile ( perii colectoare, mandrine, cablu electric) ca și cele datorate suprasolicitării, utilizării incorecte sau cele provocate în urma demontării produsului de către client, nu fac obiectul acordării garanției.

Ambiantul general al sălii de vânzare

Pentru a crea un mediu ambiental plăcut, spațiul de vânzare este dotat cu tavan casetat, pardoseala este acoperită cu gresie,dispune de indicatoare pentru o mai ușoară orientare a clientului, cu spoturi luminoase (circa 19 spoturi). Iluminarea corespunzătoare este asigurată de 85 corpuri de iluminat încadrate în tavanul fals.

3.1.2.Vânzarea mărfurilor la S.C. „KASSA PLUS” SRL

Formele de vânzare a mărfurilor practicate în cadrul firmei KASSA PLUS sunt :

■ vânzarea pe bază de modele în cadrul show room-ului unde se realizează o expoziție de mărfuri – o variantă a autoservirii obișnuite. Mărfurile sunt expuse în sala de vânzare iar cumpărătorul alege direct marfa pe care o dorește. În tot acest timp vânzătorii trebuie să fie dispuși oricând să ofere orice informații cu privire la produsele expuse potențialilor clienți.

O dată luată decizia de cumpărare a unui produs, vânzătorul eliberează clientului un bon cu contravaloarea produsului, iar acesta trebuie să achite contravaloarea mărfii la casierie, de unde i se eliberează factura corespunzătoare produsului achiziționat cu care face dovada achitării produsului.

Trebuie precizat faptul că fiecare produs are un cod numeric aferent, cod care are drept corespondent prețul produsului, iar introducerea acestuia în calculator în momentul vânzării permite o evidență mai clară și ușoară a vânzărilor din cadrul firmei.

■ vânzarea prin intermediul vânzătorilor (clasică), însă plata se face la casierie, prin același procedeu.

Pentru comenzi de valoare mare firma realizează și transportul produselor astfel:

pentru comenzi de peste 6.000.000 lei livrarea produselor la domiciliu se face gratuit pe raza orașului unde sau pentru comenzi de peste 20.000.000 de lei livrarea se face gratuit pe raza județului.

pentru comenzi sub aceste valori contravaloarea transportului este de 9000 lei pe kilometru în oraș, dus – întors, până la destinație și 14000 lei/km. dus – întors în afara orașului.

3.1.3 Promovarea vânzărilor în cadrul firmei KASSA PLUS

Pentru atragerea de noi clienți firma practică diferite promoții de vânzare, ca de exemplu:

– cumperi peste 5000000 lei numerar și primești gratuit o găleata cu var de 4 kg.;

-cumperi pană în 5000000 lei dar nu mai puțin de 1000000 lei și primești gratis o găleată cu mop;

-la 10 metrii pătrați gresie cumpărată primești gratis un sac de adeziv;

-cumperi o găleata cu var și primești gratuit un trafalet;

-anumite reduceri la anumite produse în anumite perioade. De exemplu: în perioada 1.03 și 31.03.2005 reduceri de 10% la gresie „EL MOLINA”.

Tot pentru atragerea de noi clienți sau chiar de informare a celor care nu au aflat de existența firmei acesta realizează spoturi publicitare la radio, și reclamă in ziarele locale.

3.1.4 Resursele umane ale firmei KASSA Plus

Firma dispune de un personal de 34 de salariați din care 25 de angajați intră în categoria personalului operativ, de servire și auxiliar iar 9 angajați – personal TESA.

Organigrama firmei ( anexă ) are cinci niveluri ierarhice, pe primul nivel aflându-se directorul general care are ca atribuții și responsabilități următoarele :

asigură informarea operativă asupra desfășurării activității societății și a principalelor probleme;

angajează personalul necesar societății;

încheie contractul colectiv de muncă;

organizează audiențe cu personalul din subordine pentru rezolvarea problemelor;

urmărește executarea serviciilor de fiecare compartiment;

În rândul personalului operativ întâlnim funcții precum: șefi raion, agenți vânzări, vânzători, casier, manipulanți, cu diferite atribuții și responsabilități.

Prin salarizarea personalului, organizația vizează sporirea interesului în realizarea atribuțiilor ce le revin în cadrul firmei, creșterea calității serviciilor prestate, sporirea solicitudinii față de cumpărători, a atașamentului față de firmă.

Salarizarea personalului KASSA PLUS constă în acordarea de salarii de bază și de bonuri de masă. În anumite situații, angajații primesc și premii în natura (Paști, Crăciun). Personalul de conducere și agenții de vânzări primesc fiecare și pachet salarial compus din: un autoturism și un telefon mobil. Plata salariilor se face pe baza statului de plată prin bancă (card) și prin numerar. Când angajatul nu respectă regulile privind disciplina în muncă, folosirea timpului de muncă, prevederile contractului colectiv de muncă, când nu execută întocmai sarcinile și atribuțiile sale, se percep sancțiuni din salari

Tab. nr. 7 – Situația salariilor în anii 2003 și 2004 acordate personalului S.C. „KASSA PLUS” SRL ( mii lei)

Recrutarea personalului în cadrul firmei se face mai întâi de toate din sursele interne ale firmei, prin promovarea în funcție și apoi se apelează la sursele externe. Selecția personalului se face prin anunțuri la ziar pe baza C.V.-ului urmat de intervu luându-se în considerare, mai ales, experiența în domeniu și studiile absolvite.

3.2 Evoluția principalilor indicatori economici S.C. „KASSA PLUS” SRL

3.2.1 Evoluția indicatorilor din bilanț

Potrivit bilanțurilor depuse, pe anul 2003 și 2004, indicatorii economico – financiari ai firmei „KASSA PLUS” se prezentau astfel:

Tab. nr. 8- Nivelul indicatorilor economico – financiari la S.C. „KASSA PLUS” SRL din anii 2003 și 2004 (UM=lei)

Structura indicatorilor din profit și pierderi din anii 2003 și 2004 din cadrul S.C „KASSA PLUS” SRL a fost urmatoarea:

Tab. nr. 9 – Structura indicatorilor de profit si pierderi (U.M.= lei)

Conform datelor din tabelul numărul 9, constatăm că în anul 2003 s-a înregistrat o evoluție progresivă a indicatorilor de profit și pierderi. Astfel cifra de afaceri din anul 2004 a crescut cu 11.574.234.000 lei, adică cu circa 75,5% față de anul 2003, iar profitul brut cu 482.824.310 lei adică cu aproximativ 23,03%. Profitul net a crescut în anul 2004 față de anul 2003 cu cca. 34,59%, mai exact cu 544.354.870 lei.

Fig. nr. 10 – Structura cifrei de afaceri și a profitului brut la S.C. „KASSA PLUS” SRL

Rentabilitatea firmei „KASSA PLUS” SRL în anul 2003 a fost de 13.65%:

În anul 2004, rentabilitatea firmei a fost de 9.57%:

unde: R- rentabilitatea economică;

Pr – profitul;

CA – cifra de afaceri.

3.2.2 Evoluția numărului de personal la S.C. „KASSA PLUS” S.R.L

În strânsă legătură cu asigurarea întreprinderii comerciale cu personal trebuie analizată și problema circulației și fluctuației forței de muncă.

Circulația forței de muncă este caracterizată de modificarea numărului de personal datorită intrărilor și plecărilor .

La S.C. „KASSA PLUS” S.R.L, fluctuația personalului, în cea mai mare măsură a fost generată de cauze precum: extinderea și reorganizarea activității comerciale prin aducerea de noi sortimente de mărfuri.

Există însă cazuri când mișcarea personalului este determinată de factori care nu sunt în funcție de necesitățile repartiției raționale a forței de muncă. Astfel, plecarea lucrătorilor din comerț din motive neprevăzute, plecarea datorită abaterilor de la disciplina de muncă reprezintă o circulație nenormală. Astfel de situații s-au înregistrat în cadrul societății KASSA PLUS: în anul 2003 un salariat a plecat nejustificat, iar alți 4 au fost concediați pentru nerespectarea regulilor privind disciplina în muncă, pentru folosirea necorespunzătoare a timpului de muncă, pentru neîndeplinirea atribuțiilor și a sarcinilor de serviciu, însă pentru a evita influența nefavorabilă a instabilităților de personal conducerea firmei a avut în vedere angajarea în cel mai scurt timp a deficitului de personal .

La analiza circulației forței de muncă se utilizează următorii indicatori:

■ coeficientul circulației la intrări (Ki) care se calculează ca raport între numărul personalului intrat în firmă ( I) și numărul personalului firmei (N):

■ coeficientul intensității ieșirilor (Ke) care se stabilește ca raport între totalul ieșirilor (E) și numărul personalului (N):

■ coeficientul fluctuației forței de muncă (Kf) stabilit ca raport între numărul lucrătorilor plecați din proprie inițiativă, a celor concediați (Pl) și numărul mediu a personalului (N) conform relației:

■ coeficientul mișcării totale (Mt) care reprezintă raportul dintre suma intrărilor (I) și plecărilor (Pl) și numărul mediu al personalului (N).

Pentru caracterizarea generală a stabilității forței de muncă se folosește gradul de stabilitate determinat pe baza relației:

Gs = 1 –Mt,

unde: Mt – coeficientul mișcării totale.

Tab. nr. 10 – Situația indicatorilor circulației forței de muncă la S.C „KASSA PLUS” SRL, în anul 2003

Din datele tabelului rezultă că în cursul anului 2003 circulația la intrări a fost de 26.3% fapt ce se datorează creșterii numărului de personal în urma extinderii activității firmei. La ieșiri coeficientul este de 14.7%, ieșiri datorate concedierilor. Gradul de stabilitate a personalului în cadrul societății comerciale KASSA PLUS în anul 2003 a fost de 0.59%.

Pentru diminuarea fluctuație personalului angajat, KASSA PLUS acționează pe linia folosirii raționale a personalului în concordanță cu pregătirea sa profesională, asigurarea unui climat de muncă corespunzător, motivarea corespunzătoare a personalului.

3.3. Personalul societății comerciale KASSA PLUS

Resursele umane ale S.C. KASSA PLUS SRL – sunt în număr de 34 angajați structurați astfel:

Tab. nr. 11 – Structura personalului S.C. „KASSA PLUS” SRL, în anul 2004

Pentru evidențierea personalului de care dispun firmele comerciale se utilizează următorii indicatori:

numărul scriptic al personalului , care cuprinde totalitatea personalului existent în evidența unității în baza unui contract colectiv de muncă generator de drepturi și obligații pentru ambele părți;

efectivul scriptic prezent la lucru, care exprimă la un moment dat numărul personalului prezent la lucru, indiferent de timpul lucrat efectiv;

numărul mediu scriptic (lunar , trimestrial , anual), care exprimă prezența în unitate a personalului în raport cu durata calendaristică a perioadei luată în calcul;

numărul maxim de personal, care reprezintă limita superioara în cadrul căreia trebuie să se înscrie unitatea cu volumul forței de muncă.

Compararea numărului mediu scriptic efectiv cu cel planificat caracterizează în linii generale măsura în care societatea comercială a fost asigurată cu forță de muncă .

Folosind datele din dările de seamă și din planul de muncă și retribuire, situația asigurării firma KASSA PLUS cu personal se reflectă în tabelul următor:

Tab. nr. 12- Asigurarea S.C. „KASSA PLUS” SRL cu personal pe total și pe categorii

Prin planul forței de muncă KASSA PLUS a prevăzut o creștere a personalului operativ în raport cu anul 2003 cu 7.14%, corespunzător volumului sporit al desfacerilor de mărfuri:

În perioada analizată numărul mediu scriptic planificat al lucrătorilor operativi a fost îndeplinită în proporție de 106.6%, adică cu o persoană mai mult față de plan și cu două față de anul 2003, evitându-se astfel aspectele negative ale neîndeplinirii planului adică consecințele economice nefavorabile ale neindeplinirii planului de desfaceri asupra principalilor indicatori economico-financiari (nivelul relativ al costurilor, viteza de circulație a mărfurilor, rabatul comercial, rentabilitatea) și servirea necorespunzătoare a consumatorilor (aglomerări la anumite raioane, așteptări la casierie).

La personalul de conducere, administrativ și funcționăresc, numărul lor se reduce față de plan, ținându-se seama de posibilitățile pe care le crează utilizarea calculatoarelor electronice în activitatea administrativă .

Modificarea față de plan a numărului mediu scriptic efectiv se reflectă și în greutatea specifică a personalului.

Înainte de toate trebuie remarcat faptul că personalul de conducere, administrativ și funcționăresc deține ponderea cea mai mare în numărul total al personalului KASSA PLUS de 52.49%, având în vedere că comercializează materiale pentru construcții și de uz casnic, mărfuri de volum mare care solicită mai ales personal auxiliar (manipulanți) pentru manipularea lor, stocarea și eliberarea lor.

Fig. nr. 11- Structura categoriilor de personal din cadrul S.C. „KASSA PLUS” SRL

Cu toate acestea personalul operativ constituie principala categorie de lucrători din comerț care participă în mod direct în procesul circulației mărfurilor, de care depinde atât îndeplinirea planului de desfacere a mărfurilor, cât și calitatea servirii cumpărătorilor.

Din datele tabelului nr. 12 reiese că asigurarea întreprinderii comerciale cu personal poate fi apreciată după gradul îndeplinirii planului numărului mediu scriptic corelat cu creșterea productivității muncii. Aprecierea făcută pe baza acestei comparații este însă generală, ea nu permite scoaterea în evidență a unor eventuale deficiențe pe linia folosirii forței de muncă de natură să afecteze buna servire a cumpărătorilor. Acest lucru este posibil deoarece în competența personalului operativ intră lucrători care îndeplinesc funcții diferite precum: șefi de raioane, vânzători, casieri, agenți de vânzări, etc., fiecare dintre aceștia îndeplinind funcții mai mult sau mai puțin importante pentru circulația mărfurilor.

Din aceste considerente, analiza structurii personalului societăților comerciale trebuie adâncită, în sensul de a se urmări îndeplinirea numărului mediu scriptic al personalului comercial și pe funcțiuni.

Tabel nr. 13- Structura personalului operativ pe funcțiuni din cadrul S.C. „KASSA PLUS” SRL

Din tabelul numărul 13 reiese că numărul mediu de personal operativ pe grupe de funcțiuni a fost realizat în totalitate, în proporție de 108.3%. S-a înregistrat o creștere de un salariat în categoria vânzătorilor față de plan. Acesta a fost plasat în cadrul raionului show-room, raion care ocupă suprafața cea mai mare a magazinului și în care diversitatea produselor expuse este foarte mare, iar personalul angajat nu făcea față solicitărilor clienților.

Analiza economică are ca obiectiv pe lângă dimensionarea cantitativă a forței de muncă, exprimată prin numărul de personal și pe cea calitativă desemnată prin gradul de calificare a lucrătorilor.

Creșterea volumului și a sortimentului de mărfuri desfăcute populației necesită ca societățile comerciale să fie asigurate cu personal cu pregătire profesională. Creșterea exigenței consumatorilor în privința calității mărfurilor și a condițiilor de servire, introducerea formelor rapide de vânzare, folosirea tehnologiei moderne, necesită asigurarea societăților comerciale cu personal cu calificare superioară.

Creșterea gradului de calificare a lucrătorilor comerciali și respectiv al nivelului servirii consumatorilor poate fi apreciată prin gruparea acestora în funcție de studiile terminate. Astfel la S.C. „KASSA PLUS” SRL personalului în funcție de studiile terminate este următoarea:

Tab. nr. 14 – Pregătirea profesională a personalului din cadrul S.C. „KASSA PLUS” S.R.L

Potrivit datelor din tabel, constatăm că în cadrul societății KASSA PLUS personalul de conducere, administrativ și cel operativ sunt absolvenți de studii superioare, aceasta fiind o condiție esențială pe care trebuie să o îndeplinească aceste categorii de personal. Nu este obligatoriu ca studiile universitare efectuate să fie de specialitate (pe profil comerț), important este ca aceștia să se descurce impecabil în vânzarea mărfurilor și să facă față situațiilor diverse care apar și eventual să contribuie cu sugestii la buna funcționare socității comerciale. De regulă, se caută persoane cu experiență, cât de cât, în domeniu.

Ridicarea calificării personalului comercial reprezintă o necesitate obiectivă impusă de creșterea complexității activității comerciale, mai ales că KASSA PLUS comercializează mărfuri (unele din ele) cu un grad de tehnicitate ridicat. De asemenea, calificarea personalului este impusă și de exigențele cumpărătorilor față de calitatea mărfurilor și nivelul serviciilor oferite având în vedere că scopul existenței societății comerciale KASSA PLUS este satisfacerea tuturor clienților instalatori, zugravi, mici meseriași, firme de construcții și instalații. Utilizarea eficientă a forței de muncă, creșterea gradului de calificare a lucrătorilor din comerț se poate caracteriza și în funcție de vechimea în cadrul organizației. Având în vedere că S.C. „KASSA PLUS” SRL s-a înființat în anul 2000 nu se poate vorbi de prea multă vechime în rândul personalului.

Vârsta medie a personalului este în jur de 30 – 40 de ani, ceea ce indică faptul că societatea comercială dispune de un persoanl tânăr, apt de muncă, cu o oarecare experiență, aflat în plină formarea profesională, lucru ce asigură desfășurarea activității comerciale la un nivel superior.

3.4. Corelarea numărului de personal cu volumul activității comerciale a S.C. „KASSA PLUS” SRL

Efectul utilizării forței de muncă în procesul de vânzare a mărfurilor se reflectă în corelația care există între volumul desfacerilor, pe de o parte și numărul de lucrători, productivitatea muncii lor și economisirea cheltuielilor cu forța de muncă, pe de altă parte.

Corelarea resurselor umane cu volumul activității economice în condiții de raționalitate se realizează printr-un sistem de indicatori cuprinzând: numărul mediu de salariați ( media personalului efectiv folosit); productivitatea muncii; fondul de salarii; salariul mediu; nivelul relativ al fondului de salarii.

Sistemul de funcții care reflectă dependența volumului desfacerilor de factori legați de forța de muncă se reflectă în expresia matematică: D= N*Wa

Unde: D – volumul desfacerilor de mărfuri;

N – numărul mediu de personal;

Wa – productivitatea medie anuală.

La rândul său, desfacerea medie anuală (Wa) se prezintă ca funcție de numărul zilelor lucrate ( Z ) și productivitatea medie zilnică ( WZ ), adică: Wa= Z*Wz.

Schematic, corelațiile de mai sus se prezintă în figura 11:

Fig. 12 – Legăturile de condiționare dintre volumul vânzărilor și personal

La S.C. „KASSA PLUS” SRL desfacerile de mărfuri în funcție de numărul de salariați și productivitatea muncii se prezintă astfel:

Tab. nr. 15 – Situația desfacerilor de mărfuri, a numărului mediu de personal și a productivității muncii la S.C. „KASSA PLUS” SRL

Din datele tabelului rezultă că volumul desfacerilor de mărfuri a crescut față de realizările perioadei precedente cu 75.56% în condițiile creșterii numărului total de personal cu 13.3% și a productivității muncii cu 44.02%. Contribuția la creșterea productivității muncii (la creșterea absolută a desfacerilor de mărfuri) este de 82.44% adică:

, în care:

Iq- indicele desfacerilor de mărfuri

It – indicele numărului mediu de personal.

● Influența modificării numărului de lucrători operativi este:

● Influența productivității muncii:

– pe total personal:

– pe personal operativ:

Utilizarea timpului de muncă al personalului comercial condiționează în bună măsură nivelul productivității muncii, deci și al desfacerilor de mărfuri, precum și cel al servirii cumpărătorilor. De aceea utilizarea cât mai eficientă a timpului de muncă devine un imperativ al organizării științifice a proceselor de aprovizionare, păstrare, desfacere și conducerea unității comerciale. În cadrul sistemului de indicatori preconizat de perfecționarea mecanismului economico-financiar un loc important îl are utilizarea cât mai eficientă a fondului de timp de muncă al întreprinderii.

În activitatea S.C. „KASSA PLUS” SRL utilizarea timpului de muncă este abordată nu numai sub aspectul său cantitativ de utilizare completă a unităților de timp, ci și sub aspect calitativ, pentru realizarea unei serviri corespunzătoare.

Analiza indicatorului fondului de timp de muncă urmărește descoperirea rezervelor interne existente, care, mobilizate fiind, vor contribui la creșterea productivității muncii lucrătorilor comerciali și la sporirea nivelului servirii consumatorilor.

Indicatorii cu ajutorul cărora se studiază timpul de muncă la nivelul societăților comerciale sunt:

a) fondul de timp calendaristic;

b)fondul de timp maxim posibil sau disponibil;

c) timpul efectiv lucrat;

d) timpul neutilizat.

La S.C. „KASSA PLUS” SRL, balanța folosirii timpului de muncă al personalului muncitor ( la nivelul unui lucrător ) a fost:

Tab. nr. 16 – Structura timpului de muncă la S.C. „KASSA PLUS” SRL, în anii 2003 și 2004

Din datele tabelului rezultă creșterea ponderii timpului efectiv lucrat în anul 2004 față de anul 2003 , pe seama reducerii timpului neutilizat. Față de plan însă, se constată o nerealizare a ponderii planificate, de la 97.18% la 95.07%, ceea ce arată ca societatea comercială nu a luat toate măsurile planificate pentru utilizarea integrală a timpului de lucru.

Timpul neutilizat justificat a fost determinat de cauze precum: concedii de boală, învoiri, absențe aprobate prin lege. Absențele de la muncă nejustificate constituie un fenomen legat în mod direct de disciplina, de conștiința lucrătorilor. Aceste absențe sunt pedepsite de S.C. „KASSA PLUS” SRL, prin acordarea, la prima abatere, a unui avertisment iar la cea de-a doua abatere persoana în acuză este concediată.

Fondul de salarii (Fs) se evidențiază pe componentele lui: fondul de salarii tarifar (suma salariilor de încadrare prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat de salariați cu conducerea ), fondul de salarii suplimentar (sporuri legale, ore peste program) și fondul de premii. Fondul de salarii este produsul dintre numărul mediu de salariați () și salariul mediu (): .

La S.C. „KASSA PLUS” SRL :

în anul 2003, lei;

în anul 2004, lei.

Aparent, fondul de salarii, este un indicator de consecință, rezultând din produsul a doi indicatori, proiectați ca opțiune a conducerii firmei pentru utilizarea rațională a resurselor umane. În realitate, el este expresia efortului făcut de organizație pentru asigurarea forței de muncă, reprezentând un important capitol a cheltuielilor cu personalul iar prin raportarea lui la volumul vânzărilor, un indicator al eficienței utilizării forței de muncă.)

Salariul mediu ( ) se calculează pe categorii de personal, ca raport între fondul de salarii ( Fs) și numărul mediu de salariați (Ns): .

În cadrul S.C. „KASSA PLUS” SRL:

în anul 2003, ;

în anul 2004,

El este principalul mijloc de cointeresare a salariaților în vederea obținerii unor rezultate cantitative și calitative superioare în munca lor. Pentru o perioadă viitoare, mărimea lui se stabilește de către conducerea firmei, prin negocierea cu salariații. Condiția creșterii lui continue este obținerea în activitatea societății comerciale a unei productivității a muncii superioare ritmului său de creștere.

Nivelul relativ al fondului de salarii sau fondul de salarii la 1000 lei vânzări (Nfs) se obține prin raportarea fondului de salarii (Fs) la volumul vânzărilor (V) și înmulțit cu 1000:

.

Acest indicator calitativ reflectă respectarea corelațiilor normale dintre indicatorii forței de muncă , micșorarea lui fiind o condiție a creșterii eficienței utilizării personalului.

La S.C. „KASSA PLUS” SRL:

în anul 2003, ;

în anul 2004, , ceea ce indică creșterea eficienței utilizării personalului.

În cadrul S.C. „KASSA PLUS” SRL situația de ansamblu a indicatorilor corelării resurselor umane cu volumul activității economice este prezentată în tabelul următor:

Tabel nr. 17 Situația indicatorilor forței de muncă la S.C. „KASSA PLUS” SRL

Cuantumul reducerii nivelului relativ al fondului de salarii (Q) s-a calculat ca diferență între nivelul relativ al fondului de salarii din anul 2004 și nivelul relativ al fondului de salarii din anul 2003:

%

unde: – nivelul relativ al fondului de salarii din anul 2004;

– nivelul relativ al fondului de salarii din anul 2003.

Între indicatorii forței de muncă trebuie să existe următoarele corelații de dinamică:

▪ indicele creșterii productivității muncii () să depășească indicele creșterii a salariului mediu () : . În cazul nostru : 1.55>0.87.

▪ indicele creșterii vânzărilor () să depășească indicele de creștere a fondului de salarii ():

. În cazul nostru : 1.76>0.76 .

Creșterea productivității muncii a avut ca efect o economie relativă de personal care se determină ca diferență între numărul de salariați recalculat și numărul de salariați efectiv:

unde: – numărul de salariați recalculat;

– numărul de salariați efectiv

Reducerea fondului de salarii la o mie de lei vânzări a dus la o economie relativă de fond de salarii :

.

unde: Q – cuantumul reducerii nivelului relativ al fondului de salarii;

V – volumul vânzărilor.

Deci, numărul de personal efectiv realizat în anul 2004 a fost de 34 persoane. Dacă productivitatea muncii ar fi rămas în anul 2004 aceeași ca în anul 2003, S.C. „KASSA PLUS” SRL ar fi trebuit să folosească pentru realizarea volumului vânzărilor din anul 2004, 53 de salariați. Folosind numai 34 de salariați, S.C. „KASSA PLUS” SRL a realizat o economie relativă de personal de 19 salariați, ceea ce corespunde unei economii relative de fond de salarii de 804062218 lei.

Corelațiile dintre indicatori caracterizează politica salarială a agenților economici , constând din economisire cheltuielilor cu forța de muncă, concomitent cu creșterea salariilor lucrătorilor ca motivație a sporirii randamentului și calității muncii lor. Totuși, ritmul de creștere a productivității muncii are limite impuse de necesitatea creșterii efective a numărului de salariați în comerț pentru îmbunătățirea servirii comerciale. Agenții economici trebuie să găsească mijloacele de îmbunătățire a utilizării personalului, astfel încât, chiar în condițiile creșterii numărului de personal, sporirea vânzărilor să depășească sporul de personal sau în condițiile menținerii aceluiași personal, nivelul servirii să nu fie afectat.

CAPITOLUL IV

EFICIENȚA ECONOMICĂ A ORGANIZĂRII ȘI UTILIZĂRII PERSONALULUI LA S.C. „KASSA PLUS” SRL

4.1. Productivitatea muncii la S.C. „KASSA PLUS” S.R.L

Productivitatea muncii în firmele de comerț evidențiază rodnicia cu care acestea utilizează resursele de muncă disponibile. Creșterea productivității muncii prezintă importanță, deoarece influențează pozitiv volumul desfacerilor, care la rândul său, cotribuie la reducerea nivelului relativ al costurilor constante. Productivitatea muncii acționează direct asupra reducerii cheltuielilor cu retribuția. Respectarea corelației dintre rimul mai rapid de creștere a productivității muncii față de ritmul creșterii retribuției medii nominale, cotribuie la realizarea unor importante economii la fondul de retribuire, la reducerea nivelului relativ al costului retribuției lucrătorilor comerciali. De asemenea, creșterea productivității muncii contribuie la accelerarea vitezei de circulație a mărfurilor.

În activitatea S.C. „KASSA PLUS” SRL s-a urmărit realizarea unui nivel cât mai ridicat al productivitatii muncii lucrătorilor, fără a neglija însă condițiile de servire a cumpărătorilor, având în vedere că, creșterea productivității muncii trebuie să se realizeze pe seama unor măsuri tehnico – organizatorice care să cotribuie la reducerea timpului total cheltuit de personalul comercial și de consumatori pentru realizarea actului de vânzare – cumpărare. Acest lucru presupune o atentă analiză periodică a nivelului productivității muncii lucrătorilor comerciali și crearea condițiilor pentru creșterea ei, astfel încât să reducă timpul cheltuit de consumator pentru cumpărăturile efectuate.

4.1.1. Analiza situației productivității muncii în cadrul S.C. „KASSA PLUS” SRL

Considerată unul din indicatorii calitativi ai activității comerciale productivitatea muncii reprezintă eficiența cu care este consumată munca în comerț.

Eficiența utilizării factorului uman se exprimă cu ajutorul a doi indicatori:

productivitatea medie determinată după relația:

productivitatea marginală care se determină cu relația:

unde: CA – cifra de afaceri;

Ns – numărul de salariați

În cadrul S.C. KASSA PLUS SRL în anul 2004:

productivitatea medie:

productivitatea marginală: .

Productivitatea marginală reflectă creșterea cifrei de afaceri cu 11574234000 lei față de anul 2003, creștere obținută pe seama aportului de personal comercial adus în cadrul firmei KASSA PLUS în anul 2004, de patru salariați, datorată extinderii activității prin lărgirea sortimentului de mărfuri.

Forma de bază de calcul a productivității muncii o reprezintă productivitatea lunară, care se determină ca raport între volumul lunar al desfacerilor și numărul mediu scriptic de personal. În anul 2004, productivitatea muncii lunare în cadrul S.C. KASSA PLUS era următoarea:

Tab. nr 18 – Productivitatea lunară a anului 2004 pe total personal, pe personal operativ și pe vânzători din cadrul S.C. „KASSA PLUS” SRL

Fig. nr. 13 – Evoluția productivității muncii în fiecare lună a anului 2004 pe total personal, personal operativ și vânzători în cadrul S.C. „KASSA PLUS” SRL

Potrivit datelor din tabel se poate observa că productivitatea cea mai mare este realizată în lunile mai, iunie, iulie și august, când volumul vânzărilor atinge în aceste luni valoari de circa 3 miliarde de lei. Astfel un vânzător în luna iunie realiza o productivitate de 465.428.000 lei, ceea ce înseamnă că, pe zi, acesta realiza o productivitate de 17.901.077 lei iar un salariat din total personalul firmei realiză o productivitate de 95.823.000 lei, adică 3.685.500 lei pe zi. Productivitatea pe personal operativ atingea în luna iunie valori de 203.625.000 lei, productivitatea zilnică fiind de 7.831.731 lei. Productivitatea cea mai mică din cursul anului 2004 s-a înregistrat în lunile noiembrie și decembrie, având în vedere că iarna lucrările de construcții stopează. Caracterizarea generală a productivității muncii se face pe baza nivelurilor desfacerilor medii anuale calculate pe o persoană și pe un lucrator operativ. Utilizarea paralelă a acestor indicatori este determinată de necesitatea aprecierii aspectului calitativ a evoluției nivelului productivității față de perioadele precedente și față de plan.

Productivitatea muncii calculată ca desfacere medie pe un lucrător operativ este întotdeauna mai mare decât nivelul productivității muncii pe o persoană (Wm>Wp), dat fiind că numărul total de personal este mai mare decât numărul muncitorilor respectiv al personalului operativ (Np>Nm). Astfel, S.C. „KASSA PLUS” SRL:

unde: V- volumul vânzarilor;

Np- numărul de personal operativ

iar

Creșterea diferențiată a numărului mediu al personalului față de creșterea numărului mediu scriptic al personalului operativ determină ritmuri diferențiate de creștere a productivității muncii. Din punct de vedere teoretic, există următoarele relații între indicii productivității muncii pe o persoană și pe operativ :

a) ; b); c).

Tab. nr. 19 – Productivitatea muncii pe categorii de personal la S.C. „KASSA PLUS”, din anii 2003 și 2004

Fig. nr.14 – Productivitatea muncii pe o persoană și pe operativ în cadrul S.C. „KASSA PLUS” în anii 2003 și 2004

Conform datelor din tabel, comparând indicii de creștere a productivității muncii față de perioada precedentă, se constată creșterea productivității muncii pe o persoană într-un ritm mai rapid decât cea pe un lucrător operativ, ceea ce indică tendința de îmbunătățire a structurii personalului, în sensul creșterii ponderii lucrătorilor operativi pe seama personalului de conducere, administrativ, auxiliar și de servire. Această evoluție se încadrează în tendința generală de creștere mai rapidă a principalei categorii de personal, care participă în mod direct, la realizarea desfacerilor de mărfuri și contribuie, totodată, la creșterea nivelului servirii cumpărătorilor.

Și față de plan situația este satisfacatoare, deoarece numărul mediu al personalului operativ a crescut cu 14.2% față de plan, având o influență pozitivă asupra activității firmei, asupra nivelului relativ al costurilor cu retribuirea și asupra eficienței activității comerciale. De aceea S.C. „KASSA PLUS” SRL este preocupată de îmbunătățirea continuă a organizării muncii și a desfacerilor de mărfuri, de îmbunătățirea continuă a raportului dintre personalul operativ și cel de conducere, administrativ și de servire. Productivitatea muncii personalului operativ se concretizează în primul rând prin numărul cumpărătorilor serviți și prin valoarea medie a unei cumpărături. Creșterea productivității muncii personalului operativ contribuie la sporirea numărului de cumpărători serviți pe unitatea de timp, ceea ce crează condițiile realizării unui nivel superior de servire a cumpărătorilor, paralel cu creșterea volumului desfacerilor de mărfuri. Productivitatea muncii reflectă eficiența muncii personalului din comerț depusă în procesul complex al circulației mărfurilor de la producător la consumatorul final.

Productivitatea muncii pe raioane la S.C. „KASSA PLUS” SRL

În activitatea comercială, nivelul productivității muncii depinde de grupele de mărfuri care fac obiectul actului de vânzare – cumpărare și care se deosebesc prin cantitățile cerute de consumatori, de prețul unitar și cantitatea de muncă necesară pentru realizarea lor.

În aceste condiții, nivelul mediu al productivității muncii, calculat ca desfacere medie pe un lucrător, este influențat de structura personalului, care desface mărfuri din grupe diferite și de productivitatea muncii din grupa respectivă.

Fig. nr. 15 – Productivitatea muncii în cadrul raioanelor la S.C. „KASSA PLUS” SRL

Potrivit graficului productivitatea cea mai mare este realizată în cadrul raionului de RIGIPS și ACOPERIȘURI, în cadrul căruia lucrează doar doi angajați, însă rezultatul nu este relevant având în vedere că în cadrul acestui raion mărfurile au prețuri ceva mai ridicate.

Plecând de la considerentul că nivelul productivității muncii pe total magazin se determină pe baza relației:,

unde: s – ponderea lucrătorilor de la un raion în numarul lor total

w – productivitatea muncii la nivelul raionului,

Productivitatea muncii la nivelul raioanelor din cadrul societății comerciale KASSA PLUS din anul 2004 este următoarea:

Tab. nr. 20 – Situația productivității muncii la nivelul raioanelor din cadru S.C. „KASSA PLUS” SRL în anul 2004

Potrivit datelor din tabel, rezultă că diferența dintre productivitatea medie anuală efectivă și cea planificată din cadrul raioanelor, adică:

se explică prin influența modificării structurii personalului:

Legătura dintre timpul de muncă și productivitatea muncii . Analiza acestei legături se face pentru a descoperi rezervele interne ale firmei menite să contribuie la sporirea necontenită a productivității muncii. Adâncirea analizei este posibilă datorită faptului ca nivelul mediu anual al productivității (calculat la desfacere medie anuală pe un lucrător operativ) este funcție de două variabile: numarul mediu al zilelor lucrate (Z) și productivitatea medie zilnică (Wz) , produsul lor fiind egal cu productivitatea medie anuală. Expresia matematică a acestei funcții este:

Wz=Z*W.

Folosindu-se datele tabelului 18 se constată că productivitatea medie anuală a personalului operativ a crescut față de plan cu 11786180 lei, fapt ce s-a datorat și influenței:

■ modificării numărului mediu de zile lucrate, adică:

■ creșterii nivelului productivității muncii zilnice:

Din calculele efectuate apar unele rezerve legate de utilizarea incompletă a timpului de lucru. Mărimea acestor rezerve se reflectă în nivelul productivității muncii anuale și prin intermediul acestui indicator se pot evalua rezervele pentru creșterea volumului desfacerilor. Astfel rezervele de creștere a productivității medii anuale, ca urmare a utilizării timpului de muncă sunt de 38819876 lei.

Eficiența economică a cheltuielilor cu personalul la S.C. „KASSA PLUS” SRL

În categoria cheltuielilor cu personalul ponderea cea mai mare (de circa 70%) o dețin cheltuielile cu salariile și elementele aferente, respectiv contribuții pentru asigurările sociale (C.A.S.), pentru fondul de șomaj, sănătate, iar restul de cheltuili cu personalul se referă la cele efectuate pentru pregătirea, formarea personalului, impozite, etc.

Pentru analiza eficienței cheltuielilor cu personalul din cadrul firmei KASSA PLUS mi-am concentrat atenția asupra cheltuielilor cu salariile. Astfel, indicatorii activității economice din anii 2003 și 2004 necesari analizei eficienței cheltuielilor salariale sunt:

Tab. nr. 21 – Indicatorii necesari analizei eficienței cheltuielilor salariale din cadrul S.C. „KASSA PLUS” SRL (lei)

Eficiența cheltuielilor salariale se evidențiază prin următorii indicatori:

cheltuieli salariale la 1000 lei venituri;

cheltuieli salariale la 1000 lei cifra de afaceri;

cheltuieli salariale la 1000 lei profit.

În cadrul S.C. „KASSA PLUS” SRL, acești indicatori au urmatoarele valori:

Tab. nr. 22 – Nivelul indicatorilor eficienței cheltuielilor salariale la S.C. „KASSA PLUS” SRL

1.Variatia cheltuielilor salariale la 1000 lei venituri din cadrul S.C. „KASSA PLUS” SRL se determină astfel:

, de unde rezultă că cheltuielile salariale la 1000 lei venituri din anul 2004 s-au redus cu 29.82 lei față de anul 2003.

Influența pe factori:

influența numărului de salariați față de suma veniturilor:

De aici rezultă că dinamica veniturilor a devansat dinamica salariilor, cheltuielile salariale reducându-se cu 40.95 lei la 1000 lei venituri.

influența salariului mediu brut pe o persoană :

adică, salariul mediu brut pe o persoană a crescut cu 11.13 lei la 1000 lei venituri, deși în anul 2004 au mai fost angajați 4 persoane față de anul 2003.

2. Variația cheltuielilor salariale la 1000 lei cifră de afaceri la S.C. „KASSA PLUS” SRL este urmatoarea:

, adică cheltuielile salariale la 1000 lei cifră de afaceri din anul 2004 s-au redus cu 29.76 lei față de anul 2003.

Influența pe factori:

numărul de salariați față de cifra de afaceri :

.

Potrivit acestui rezultat dinamica cifrei de afaceri a devansat dinamica salariilor, cheltuielile cu salariile reducându-se cu 37.08 lei la 1000 lei cifră de afaceri.

salariul mediu brut pe o persoană :

, adică în anul 2004, la 1000 lei cifră de afaceri, salariul mediu brut pe o persoană a crescut cu 7.32 lei față de anul 2003.

3. La S.C. „KASSA PLUS” SRL, variația cheltuielilor salariale la 1000 lei profit este:

Influența pe factori:

eficiența factorului uman dată de influența numărului de salariați :

influența salariului mediu brut pe o persoană :

Conform acestor date eficiența cheltuielilor salariale la 1000 lei profit din anul 2004 au crescut cu 23.13 lei față de anul 2003 .

Un mecanism de punere în evidență a eficienței muncii este corelația dintre dinamica productivității muncii si a salariului mediu. Cerința corelației este ca dinamica productivității muncii, indiferent de forma de exprimare să devanseze pe cea a salariului mediu. Respectarea cerinței se pune în evidență prin indicele corelației, și anume: , în care:

– indicele salariului mediu;

– indicele productivității muncii (venituri, cifră de afaceri, profit pe un salariat).

Tab. nr. 23 – Indicatori ai activității economice privind S.C ,,KASSA PLUS” SRL (2003 – 2004) necesari analizei corelației productivitate – salariu.

Potrivit datelor din tabel, S.C ,,KASSA PLUS” SRL, îndeplinește cerința corelației și anume dinamica productivității muncii o devansează pe cea a salariului mediu (indicele corelației fiind subunitar), ceea ce denotă că în cadrul firmei munca personalului este eficientă.

Pentru folosirea de personal salariat, fiecare firmă are obligația să contribuie la constituirea fondului de asigurări și protecție socială și șomaj. Astfel, firma KASSA PLUS contribuie cu 23.33% din fondul de salarizare la fondul de asigurări sociale, cu 7% la fondul de sănătate iar 5% din fondul de salarii reprezintă contribuția la fondul de șomaj.

Tab. nr. 24- Contribuțiile S.C. ,,KASSA PLUS” SRL la fondul de asigurări sociale, de sănătate și de șomaj în anii 2003 și 2004 (U.M. = lei)

4.3 Posibilități de creștere a eficienței utilizării personalului la S.C. ,,KASSA PLUS” SRL

În etapa actuală de dezvoltare a economiei, caracterizată de preocuparea pentru creșterea eficienței în toate domeniile de activitate, o importanță esențială o are valorificarea maximă a tuturor mijloacelor materiale și bănești, a tuturor posibilităților oferite de baza tehnico – materială a societății românești, însă „mijlocul principal de înfăptuire a acestui obiectiv major, de care depinde dezvoltarea mai rapidă a țării îl reprezintă folosirea potențialului uman la întreaga sa valoare.”)

Eficiența lucrătorilor comerciali depinde de multe ori de o serie de factori precum: ridicarea nivelului de pregătire profesională a forței de muncă, îmbunătățirea structurală, perfecționarea metodei de conducere si organizare, promovarea progresului tehnic, modernizarea activității societătii, ridicarea calității produselor, modificarea structurii cererii de produse, etc..

La S.C. ,,KASSA PLUS” S.RL, cei mai importanți factori care contribuie la creșterea eficienței utilizării personalului sunt: înzestrarea firmei cu utilaje și mijloace de muncă mecanizate, folosirea, pe lângă vânzarea clasică, și a vânzării prin expunere liberă (un fel de autoservire), motivarea personalului, normarea muncii, îmbunătățirea conducerii administrative, etc.

■ Productivitatea muncii la S.C. ,,KASSA PLUS” S.R.L este influențată pozitiv de înzestrarea firmei cu utilaje și mijloace de muncă mecanizate cum sunt: calculatoare, stivuitoare electrice, utilaj care mătură și spală totodată, folosit la curățenie, care reduc consumul de muncă și asigură clienților o servire corespunzătoare.

Mecanizarea lucrărilor grele, care necesită un volum mare de muncă, la KASSA PLUS este o importantă cale de creștere a eficienței utilizării personalului. Creșterea gradului de mecanizare a lucrărilor de încărcare – descărcare, folosirea stivuitoarelor electrice contribuie în mod simțitor la reducerea timpului necesar pentru manipularea mărfurilor.

Pe lângă efectul economic, pe linia creșterii productivității muncii, mecanizarea lucrărilor de încărcare – descărcare a mărfurilor ține seama și de consecințele de ordin calitativ și ușurarea efortului fizic al manipulanților.

■ Dezvoltarea comerțului impune adoptarea unor forme de vânzare mai rapide care să permită economisirea timpului cheltuit pentru desfacerea de mărfuri în sensul reducerii timpului consumat cu prezentarea mărfurilor și creșterii corespunzătoare a timpului destinat oferiri unor informații suplimentare, promovării produselor noi, cunoașterii cererii reale, precum și pentru servirea mai operativă a cumpărătorilor. Prin introducerea formelor moderne de vânzare, se asigură folosirea mai rațională, mai eficientă a personalului comercial, utilizarea intensivă a spațiului comercial, accelerarea vitezei de circulație a mărfurilor

După cum am mai spus, la firma KASSA PLUS, formele de vânzare practicate sunt:

– vânzarea pe bază de modele, (expoziție de mărfuri), o variantă a autoservirii obișnuite, cu deosebirea că, clientului i se întocmește un bon pentru plata la casierie;

– vânzarea clasică prin intermediul vânzătorilor dar cu plata tot la casierie, prin același procedeu. Bineînțeles, timpul consumat în cadrul acestei forme de vânzare este mai mare decât în cazul primei forme, când clientul își alege singur produsele.

Economia de timp de muncă obținută ca urmare a promovării formelor moderne de vânzare se determină pe baza formulei:

, unde: , unde:

D- volumul desfacerilor de marfuri;

-reprezintă numărul de lucrători operativi (structura timpului de muncă) pe forme de vânzare;

– productivitatea muncii pe forme de vânzare.

Tab. nr. 25 – Desfacerile de mărfuri, productivitatea muncii și numărul lucrătorilor pe forme de vânzare în cadrul S.C ,,KASSA PLUS” S.R.L

Fig. nr. 14 – Productivitatea muncii pe forme de vânzare în cadrul S.C. ,,KASSA PLUS” S.R.L , în anul 2004

Conform datelor din tabel se observă că productivitatea muncii pe un lucrător din cadrul autoservirii (Show – room-ului) este mai mare decât productivitatea unui lucrător din cadrul vânzării clasice, ceea ce permite realizarea de economii de personal.

Economia de timp de muncă realizată ca urmare a extinderii ponderii autoservirii în anul 2004 față de anul 2003 la S.C. ,,KASSA PLUS” SRL este:

unde: – volumul desfacerilor de marfuri din anul 2004;

Potrivit acestor date, rezultă că vânzarea prin expunere liberă a mărfurilor este favorabilă firmei, având în vedere că se realizează economie de personal și că productivitatea muncii unui lucrător este mai mare decât în cazul vânzării clasice, determinând astfel creșterea rentabilității firmei.

De asemenea, expunerea deschisă a mărfurilor este o formă care permite contactul nemijlocit a cumpărătorilor cu produsele dorite, fapt ce contribuie ca în condițiile unui nivel al servirii ridicat la realizarea unei importante economii de timp atât pentru cumpărător cât și pentru vânzător. Economia de timp se realizează în special pe seama reducerii așa numiților „timpi morți” determinați de alegerea mărfurilor de către cumpărători, oscilațiile în frecvența cumpărătorilor în cursul zilei, etc..

■ Modernizarea societăților comerciale, nu numai prin prisma înfrumusețării, ci și prin avantajele create pe linia îmbunătățirii servirii consumatorilor și a obținerii unor indicatori economici superiori, prezintă o importantă cale de creștere a eficienței personalului.

Modernizarea S.C. „KASSA PLUS” SRL a permis o mai bună amplasare a raioanelor și folosirea sistemului de vânzări cu expunere liberă la un mai mare sortiment de mărfuri, ceea ce a contribuit la creșterea productivității muncii cu 7.85% și la obținerea unei economii de 18 lucrători.

Economia de timp de muncă realizată în urma modernizări se determină pe baza formulei: unde:

este productivitatea muncii realizată în urma modernizării (anul 2004);

este productivitatea muncii realizată înainte de modernizare (anul 2003).

La S.C. „KASSA PLUS” SRL :

.

Economia de timp de muncă obținută pe această cale se regăsește în evoluția favorabilă a cheltuielilor de circulație și a rentabilității firmei.

■ Un factor stimulator în creșterea eficienței muncii (îmbunătățirea rezultatelor muncii) este retribuirea personalului în conformitate cu cantitatea și calitatea muncii prestate. Dacă salariatul constată că nu este apreciat corect el nu va fi interesat în realizarea unor performanțe De aceea firma KASSA PLUS acordă o importanță majoră motivării pe măsură a personalului acționând în același timp și pe linia folosirii raționale a personalului în concordanță cu pregătirea sa profesională, asigurării unui climat de muncă corespunzător, etc. .

Folosirea rațională a forței de muncă creează premisele creșterii eficienței muncii lucrătorilor comerciali și sporirii nivelului de servire a cumpărătorilor. De aceea, S.C. „KASSA PLUS” SRL are în vedere delimitarea justă a sarcinilor angajaților și determinarea relațiilor de cooperare între ei; repartizarea optimă a fondului de timp de muncă; redistribuirea sarcinilor în cazul unei afluențe mari a cumpărătorilor prin trecerea vânzătorilor de la un raion la altul; asigurarea executării activităților auxiliare fără a stânjeni activitatea principală (aprovizionarea sălii de vânzare se face la sfârșitul zilei de lucru)

■ În vederea creșterii eficienței personalului, S.C. „KASSA PLUS” SRL se preocupă și de următoarele aspecte:

să înțeleagă și să răspundă necesităților angajaților săi;

să coopereze cu aceștia în scopul atingerii țelurilor comune;

să încurajeze exprimarea deschisă și cinstită a sugestiilor și părerilor fiecărui angajat;

să-i trateze corect și cu respect pe toți angajații;

să încurajeze respectul față de realizările personale și ale echipei;

să stimuleze îmcrederea reciprocă în rândul angajaților precum și între departamente;

să sprijine politica egalității șanselor, etc..

■ Normarea muncii constituie un factor mobilizator de creștere a productivității muncii, în măsura în care este corespunzător stabilită, în funcție de condițiile de muncă din cadrul firmei. Efectul normării muncii la S.C. „KASSA PLUS” SRL s-a concretizat în stabilirea unor formații raționale de personal la fiecare raion (câte doi vânzători la raioanele cu vânzare clasică și patru vânzători la raionul Show room), astfel încât să permită realizarea unui volum sporit al desfacerilor cu cheltuieli de timp cât mai mici. Stabilirea normelor de muncă în cadrul firmei a avut la bază realizările din perioadele anterioare.

■ În comerț, alături de munca necesară procesului de producție în sfera circulației și a realizării actului de vânzare – cumpărare, se cheltuiește o anumită muncă necesară ținerii evidenței acestor operațiuni de organizare a relațiilor dintre furnizori și societate comercială, dintre organele comerciale și unitățile bancare în legătură cu operațiunile de creditare, etc.. Aceasta implică existența, alături de personal operativ, și a unui personal tehnic, economic, de conducere și administrativ. Societățile comerciale, în scopul reducerii relative a timpului de muncă cheltuit în sfera circulației mărfurilor trebuie să întrețină măsuri de raționalizare a aparatului administrativ.

Îmbunătățirea raportului personalul operativ și cel de conducere și administrativ și economia relativă de lucrători care rezultă în urma perfecționării conducerii, a simplificării structurii aparatului administrativ, a mecanizării lucrărilor de evidență, statistică și contabilitate, constituie mijloace importante de reducere a cheltuielilor cu retribuirea personalului comercial.

Economia de lucrători se determină pe baza formulei:

, unde r este raportul dintre numărul mediu scriptic al personalului de conducere și administrativ și numărul mediu scriptic al personalului operativ.

În cazu S.C. „KASSA PLUS” SRL, (1.14>1.12), ceea ce înseamnă că s-a îmbunătățit structura personalului, reducându-se în mod relativ personalul de conducere și cel administrativ în raport cu personalul operativ. Deci măsurile de organizare a muncii administrative în cadrul S.C. „KASSA PLUS” SRL au fost pozitive.

■ Pentru creșterea eficienței utilizării personalului S.C. „KASSA PLUS” SRL are în vedere creșterea volumului vânzărilor iar pentru aceasta, întreprine acțiuni de promovare a vânzărilor, pentru atragerea de noi clienți. Deasemenea la creșterea vânzărilor contribuie și calitatea produselor puse la vânzare, de aceea societatea comercială acordă o atenție deosebită alegerii furnizorilor (în funcție de renume, de calitatea produselor, de preț, de ponderea pe piață).

CONCLUZII ȘI SUGESTII

Înființat în anul 2000, S.C. „KASSA PLUS” S.R.L, are o suprafață de vânzare de 1200 de metri pătrați și comercializează articole din gama instalații termice, sanitare, gaz, canalizări, gresie, faianță, adezivi, instalații electrice, materiale pentru amenajări interioare, materiale de construcție, scule electrice și unelte pentru construcții, echipament de protecție, materiale pentru curățenie, etc.. Aceste produse sunt grupate în cadrul magazinului în cinci raioane de mărfuri și anume: raion SHOW ROOM, raion TERMICE, raion RIGIPS și ACOPERIȘURI, Raion CHIMICE și Raion ELECTRICE.

Pentru depozitarea mărfurilor, în curtea magazinului, există un depozit de rigips și vată poliestiren, o magazie de adezivi, un depozit de gresie și faianță și o magazie de chimice de, asigurând astfel existența stocurilor permanente.

Vânzarea mărfurilor la KASSA PLUS se face în următoarele forme:

● vânzarea pe bază de modele (în cadrul raionului Show – Room) care permite contactul nemijlocit al cumpărătorilor la produsele dorite;

● vânzarea clasică prin intermediul vânzătorilor, plata făcându-se ca și în cazul vânzării pe bază de modele la caserie;

Pentru a fi cât mai mult timp la dispoziția clienților, S.C. „KASSA PLUS” SRL a adoptat un program de lucru de 10 ore de Luni până Vineri între orele 8 – 18 iar Sâmbăta de 5 ore de la 8 la 13, program stabilit în funcție de cel al concurenței.

Pentru atragerea de noi clienți sau pentru fidelizarea celor vechi, având ca scop creșterea vânzărilor, societatea apeleză la diferite promoții de vânzare practicând anumite reduceri la anumite produse în anumite perioade și acordând diferite pachete bonus (de exemplu: la 10 mp de gresie cumpărată primești gratis un sac de adeziv). Deasemenea magazinul realizează reclamă radio, și în ziarele locale.

Pe lângă activitatea de bază, de vânzare a mărfurilor, S.C. „KASSA PLUS” S.R.L mai oferă clienților și alte servicii precum: transpost gratuit, consultanță, service, etc.

Comparând datele din bilanțurile depuse pe anul 2003 și 2004, am constatat că la KASSA PLUS s-a înregistrat o evoluție progresivă a indicatorilor economico financiari. Astfel cifra de afaceri din anul 2004 a crescut cu aproape 11600 milioane lei adică cu 75.5% mai mult față de anul 2003, iar cheltuielile totale au crescut cu 83.77%. Odată cu creșterea cheltuielilor au crescut și veniturile, astfel încât în anul 2004 veniturile au crescut cu 75.78% față de anul 2003 deterninând o creștere a profitului brut de 23%. Profitul net a înregistrat o creștere de 34.5%.

În urma calculelor efectuate potivit acestor indicatori am dedus că KASSA PLUS în anul 2003 a avut o rentabilitate de 13.65% iar în anul 2004 de 9.57%.

Personalul firmei este în număr de 34 de angajați, structurați astfel:

– persoanl de conducere – 3 posturi: 1 director comercial, 1 director economic, 1 șef contabilitate;

– operativ – 16 posturi: 7 vânzători, 5 șefi de raioane, 3 agenți vânzări, 1 casier;

– auxiliar – 8 posturi: 6 manipulanți și 2 șoferi;

– de servire gospodărească – 4 posturi: 3 portari, o persoană întreținere;

– de servire tehnică – 2 posturi: 1 electrician, 1 mecanic;

– de servire administrativă – 1 post: 1 contabil.

Folosind datele din dările de seamă și din planul de muncă am constatat că personalul firmei a crescut în anul 2004 cu patru angajați din care doi vânzători și doi manipulanți, creștere care s-a datorat volumului sporit al desfacerilor și lărgirii sortimentului de mărfuri.

Deasemenea am remarcat faptul că personalul de conducere împreună cu cel funcționăresc deține ponderea cea mai mare de 52.49% în numărul total al personalului, lucru ce se datorează faptului că KASSA PLUS comercializează mai ales mărfuri de volum mare care solicită personal auxiliar pentru manipularea, stocarea și eliberarea lor.

Fluctuația personalului a fost în cea mai mare măsură generată de cauze precum: extinderea și reorganizarea activității comerciale prin aducerea de noi sortimente de mărfuri dar s-au înregistrat și situații în care mișcarea personalului a fost determinată de concedierile în urma abaterilor de la disciplina în muncă, pentru nerespectarea regurilor privind disciplina în muncă, pentru folosirea necorespunzătoare a timpului de muncă,etc..Așadar în anul 2003 un salariat a plecat nejustificat iar alți patru au fost concediați.

În urma analizei circulației personalului la KASSA PLUS am concluzionat că gradul de stabilitate a personalului în anul 2004 a fost de 0.59%, circulația la intrări fiind de 26.3% ca urmare a extinderii activității iar la ieșiri de 14.7% ca urmare a concedierilor.

Pentru diminuarea fluctuației personalului angajat, firma acționează pe linia folosirii raționale a personalului în concordanță cu pregătirea sa, tratării corecte și cu respect a tuturor angajaților și oferirii unor condiții de muncă și plată care să reflecte acest respect.

În urma grupări personalului în funcție de pregătirea profesională am constatat că în cadrul magazinului personalul de conducere, administrativ și cel operativ sunt absolvenți de studii superioare, aceasta fiind o condiție esențială pe care trebuie să o îndeplinească aceste categorii de personal. Studii de specialitate au însă doar 50% din personalul de conducere, 60% dintre șefii de raioane, doi vânzători și doi agenți de vânzări iar dintre lucrătorii auxiliari doar 14.28% (2 lucrători), ceea ce înseamnă că în cadrul firmei lucrează și persoane fără pregătire de specialitate. Important este ca personalul să se descurce impecabil în vânzarea mărfurilor și să facă față situațiilor diverse care apar și eventual să contribuie cu sugestii la buna funcționare a firmei.

Vârsta medie a personalului S.C. „KASSA PLUS” S.R.L este în jur de 30 – 40 de ani, ceea ce indică faptul că firma dispune de un persoanl tânăr, apt de muncă, cu o oarecare experiență, aflat în plină formarea profesională, lucru ce asigură desfășurarea activității comerciale la un nivel superior.

Corelarea resurselor umane cu volumul activității economice se realizează printr-un sistem de indicatori cuprinzând numărul mediu de salariați, productivitatea muncii, fondul de salarii, salariul mediu și nivelul relativ al fondului de salarii. Analizând desfacerile de mărfuri în funcție de numărul de salariați și productivitatea muncii am constatat că desfacerile de mărfuri au crescut față de realizările precedente cu 75.56% în condițiile creșterii numărului total de personal cu 13.3% și a productivității cu 44.2%.

Contribuția la creșterea productivității muncii este de 82.44%. Astfel :

– influența modificării numărului de lucrători operativi asupra desfacerilor de mărfuri a fost în sensul sporirii vânzărilor în anul 2004 cu aproximativ 1667 milioane lei față de anul 2003;

– influența productivității muncii asupra desfacerilor de mărfuri a fost de sporire a vânzărilor în anul 2004 cu aproape 2 miliarde de lei pe total personal și cu circa 30 milioane lei pe personal operativ față de anul 2003.

Utilizarea timpului de muncă a personalului comercial condiționează în bună măsură nivelul productivității muncii și deci al desfacerilor de mărfuri. În activitatea societății KASSA PLUS utilizarea timpului de muncă este abordată nu numai sub aspectul său cantitativ de utilizare completă a unităților de timp, ci și sub aspect calitativ, pentru realizarea unei serviri corespunzătoare. Prin compararea balanțelor folosirii timpului de muncă al personalului la KASSA PLUS din anii 2003 și 2004 am observt o creștere a ponderii timpului efectiv lucrat din anul 2004 pe seama reducerii timpului neutilizat.

Salarizarea personalului societății KASSA PLUS constă în acordarea de salarii de bază și de bonuri de masă în valoare de 1 milion de lei. Cu anumite ocazii angajații primesc și premii în natură (de Paști, Crăciun). Prin salarizarea personalului organizația vizează sporire interesului în realizarea atribuțiilor ce le revin în cadrul firmei, creșterea calității serviciilor prestate, sporirea solicitudinii față de cumpărător, a atașamentului față de firmă.

În urma calculelor efectuate pe seama salarizării am dedus că:

fondul de salarii la KASSA PLUS în anul 2003 era de 1754340 mii lei iar în anul 2004 de 2280 milioane lei, cu 30% mai mare față de anul 2003, creștere datorată dezvoltării activității firmei și încadrării în rândul salariaților a încă 4 angajați;

salariul mediu în anul 2003 era de 5848 mii lei iar în anul 2004 de 6706 mii lei, această creștere a salariului mediu ducând implicit la creșterea productivității muncii;

nivelul relativ al fondului de salarii la 1000 lei vânzări în anul 2004 a scăzut cu 29.82 lei față de anul 2003, micșorarea lui fiind o condiție a creșterii eficienței utilizării personalului, ducând la o economie relativă de fond de salarii de circa 804 milioane lei;

indicele creșterii productivității muncii depășește indicele creșterii salariului mediu:

1.55>0.87

indicele creșterii vânzărilor depășește indicele de creștere a fondului de salarii:

1.76>0.76

Creșterea productivității muncii a avut ca efect o economie relativă de personal de 19 salariați, adică, dacă prodictivitatea muncii ar fi rămas în anul 2004 aceeși ca în anul 2003 KASSA PLUS ar fi trebuit să folosească, pentru realizarea volumului vânzărilor din anul 2004, 53 de salariați.

În activitatea S.C. „KASSA PLUS” S.R.L s-a urmărit realizarea unui nivel cât mai ridicat al productivității muncii lucrătorilor, fără a neglija însă condițiile de servire a cumpăratorilor.

Indicatorii cu care se exprimă eficiența utilizării factorului uman sunt: productivitatea medie și cea marginală.

La KASSA PLUS potrivit calculelor efectuate a rezultat că în anul 2004:

productivitatea medie a fost de 451 milioane lei;

productivitatea marginală care reflectă creșterea cifrei de afaceri pe seama aportului de 4 salariați a fost de 2900 mii lei.

Forma de bază de calcul a productivității muncii o reprezintă productivitatea lunară. Analizând această productivitate în cadrul firmei KASSA PLUS din anul 2004 am stabilit că productivitatea cea mai mare este realizată în lunile mai, iunie, iulie și august când vânzările ating în aceste luni valori în jur de 3 miliarde de lei. Astfel un vânzător în luna iunie realiza o productivitate de 465428000 lei, ceea ce înseamnă că, pe zi, acesta realiza o productivitate de 17901077 lei iar un salariat din total personalul firmei realiza o productivitate de 95823000 lei, adică 3685500 lei pe zi. Productivitatea pe personal operativ atingea în luna iunie valori de 203625000 lei, productivitatea zilnică fiind de 7831731 lei. Productivitatea cea mai mică din cursul anului 2004 s-a înregistrat în lunile noiembrie și decembrie, având în vedere că iarna lucrările de construcții stopează.

Comparând indicii de creștere a productivității muncii pe o persoană și pe operativ față de perioada precedentă, se constată creșterea productivității muncii pe o persoană într-un ritm mai rapid decât cea pe un lucrător operativ, ceea ce indică tendința de îmbunătățire a structurii personalului, în sensul creșterii ponderii lucrătorilor operativi pe seama personalului de conducere, administrativ, auxiliar și de servire.

Nivelul productivității mai depinde și de grupele de mărfuri care fac obiectul actului de vânzare cumpărare. În cadrul raioanelor S.C. „KASSA PLUS” S.R.L productivitatea cea mai mare este realizată în cadrul raionului de Rigips și Acoperișuri însă rezultatul nu este relevant datorită faptului că vânzările medii sunt diferite în funcție de prețul mărfurilor.

În ceea ce privește eficiența economică a cheltuielilor cu personalul mi-am concentrat atenția asupra eficienței cheltuielilor salariale care dețin ponderea cea mai mare în total cheltuieli cu personalul.

În urma calculelor efectuate am dedus că la KASSA PLUS:

Conform acestor date rezultă că:

în anul 2004 cheltuielile salariale la 1000 lei venituri s-au redus cu 29.28 lei datorită faptului că dinamica veniturilor a devansat dinamica salariilor, cheltuielile salariale reducându-se cu 40.95 lei la 1000 lei venituri. Totodată, însă, salariul mediu brut pe o persoană a crescut cu 11.13 lei la 1000 lei vânzări;

cheltuielile salariale la 1000 lei cifră de afaceri din anul 2004 s-au redus cu 29.76 lei față de anul 2003 deoarece dinamica cifrei de afaceri a devansat dinamica salariilor, cheltuielile salariale reducându-se cu 37.08 lei la 1000 lei cifră de afaceri. Salariul mediu brut pe o persoană a crescut cu 7.32 lei față de anul 2003;

la 1000 lei profit cheltuielile salariale s-au redus în anul 2004 cu 23.13 lei în condițiile reducerii fondului de salarii cu 64.32 lei și creșterii salariului mediu brut pe o persoană cu 41.19 lei la 1000 lei profit.

Un mecanism de punere în evidență a eficienței muncii este corelația dintre dinamica productivității muncii și a salariului mediu, corelație îndeplinită și de firma KASSA PLUS, dinamica productivității muncii devansând-o pe cea a salariului mediu indicele corelației, pe baza veniturilor (0.738), a cifrei de afaceri (0.739) și a profitului (0.687) fiind subunitar.

În categoria cheltuielilor salariale se includ atât cheltuieli privind salarizarea cât și contribuțiile unității la fondul de asigurări sociale, la fondul de șomaj, la fondul de sănătate. Structura acestor cheltuieli în cadrul societății KASSA PLUS, în anii 2003 și 2004, a fost:

Ca posibilități de creștere a eficienței utilizării personalului firma KASSA PLUS a avut în vedere :

– înzestrarea magazinului cu utilaje și mijloace de muncă mecanizate, contribuind astfel la ocuparea cât mai utilă a timpului ;

– promovarea vânzării pe bază de modele care a dus la o economie de personal de 8 lucrători;

– modernizarea firmei printr-o mai bună amplasare a raioanelor de mărfuri urmărindu-se deplasarea mărfurilor pe căile cele mai scurte cu eforturile cele mai mici, efectuarea usoară a aprovizionării;

– promovarea a firmei pentru atragerea de noi clienți în vederea creșterii vânzărilor și astfel a eficienței utilizării personalului;

– deasemenea la creșterea vânzărilor contribuie și calitatea produselor puse la vânzare, de aceea magazinul acordă o atenție deosebită alegerii furnizorilor

– înțelegerea și răspunderea la necesitățile angajaților săi; cooperarea cu aceștia în scopul atingerii obiectivelor;

– să se asigure că toți angajații înțeleg pe deplin tot ceea ce li se cere și să încurajeze exprimarea deschisă și cinstită a sugestiilor și părerilor fiecărui angajat;

– să-i trateze corect și cu respect pe toți angajații și să le ofere condiții de muncă și plată care să reflecte acest respect;

– sprijinirea politicii egalității șanselor;

– să lupte viguros dar corect cu concurența pentru a fi mereu cu un pas înaintea ei.

În urma celor concluzionate, consider a fi necesar în cadrul S.C. „KASSA PLUS” S.R.L următoarele:

– extinderea vânzării prin expunere liberă la un sortiment mai mare de mărfuri (de exemplu la sculele electrice) având în vedere avantajele care se pot obține pe urma acestei forme de vânzare și anume vânzări mai mari asimilat cu o reducere de personal, reducerea timpului necesar efectuării cumpărăturii,etc.;

– dotarea firmei pe lângă motostivuitoarele existente cu benzi transportoare de marfă, ușurând astfel munca manipulanților la circulația mărfurilor în cadrul depozitelor, ducând la creșterea eficienței muncii;

– dotarea firmei cu echipament de supraveghere pentru protejarea integrității produselor expuse liber la care clienții au acces nemijlocit;

– vânzare pe credit cu plata în rate prin B.R.D., B.C.R. pentru produsele cu valoare unitară mare. În cazul unei vânzări în rate KASSA PLUS întocmește o factură proformă cu care clientul merge la bancă, de unde i se eliberează creditul în baza condițiilor impuse de bancă. Este ca și cum clientul ar face un împrumut la bancă. Banca plătește contravaloarea produsului firmei KASSA PLUS iar clientul plătește rate la bancă. Această variantă este avantajoasă pentru firmă, eliminând astfel orice fel de riscuri.

BIBLIOGRAFIE:

Bostan Ionel ▪ Rotaru Anton – “Sisteme de salarizare”, Editura Sedcom Libris, Iași, 2002

Cardula M. Ioan – “Analiza activității economice în comerț”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1989

Coste Valeriu – “Managementul în afaceri” Editura Gaudeamus, Iași 1994

Cristea Mircea – “Analiza activității și eficienței economice a comerțului”, Editura ASE, București, 1990

Dale M. Lewison ▪ M. Wayne De’Lozier – “Retailing” (third edition), Merrill Publishing Company, Melbourne, 1982

Deaconu Alexandrina – “Comportamentul organizațional și gestiunea resurselor umane”, Editura ASE, Bucuresti, 2002

Ferenț Emil –“ Comerțul economie și mamagement” Editura Gheorghe Asachi, Iași 2003

Florin Pașa ▪ Luminița, Mihaela Pașa – “Productivitatea indicatorilor de eficiență a muncii” – Editura Polirom 2003

C. Hamon ▪ P. Lézin – “Gestion et management de la force de vente”, DUNOD, Paris, 2002

Lisandru Nicolae – “Management în comerț”, Compartimentul editorial publicistic și procesare texte, București, 1995

Matei Stefan ▪ Bailesteanu Gh. – “Evaluarea eficienței economice”, Editura Facla, Timișoara, 1989

Mathis Robert ▪ Panaite Nica ▪ Rusu Costache – “Managementul resurselor umane”, Editura Economică , București, 1997

Mericioiu V. – “Conducerea întreprinderii comerciale”, Editura ASE, București, 1989

Niță Valentin ▪ Daniela Corodeanu – “Merchandising”,Universitatea “Al. I. Cuza”, 2005

Pascal Lézin ▪ Alain Toullec – “Force de vente”, DUNOD, Paris, 1999

Patriche Dumitru – “Bazele comerțului”, Editura Economică, București, 1999

Patriche Dumitru – “Economia comerțului”, Editura Uranus, București, 2002

Petru Radu – “Potențialul uman al firmei” – Editura Polirom, 2004

Prodan Adriana – “Managementul resurselor umane”, Editura Universității “Al. I Cuza”, Iași, 1994

* * * Anuarul Statistic al Romaniei, Institutul National de Statistica, 2004

=== Anexa1 ===

OGANIGRAMA S.C. KASSA PLUS S.R.L.

Legenda:

h

=== Anexa3 ===

sc ZANFIR snc

str.Ghe.Sion, nr.6, Focsani, Vrancea

FISA POSTULUI

(director comercial)

1.Nume, prenume angajat……………………………………………………………….

2.Postul …………………………………………………………………

3.Locul de munca ……………………………………………………………………

4.Cerinte a.Studii/Profesia ………………………………………………………………………

b.Vechime ………………………………………………………………………

c.Alte cerinte specifice………………………………………………………………………

5.Relatii -este subordonat ……………….

-are in subordine ………………

6.Atributii si sarcini de serviciu

– promoveaza imaginea firmei/supermarket-ului atat in interiorul cat si in exteriorul acesteia/acestuia prin comportament, atitudine, decizii, … ;

– contruieste strategia de amenajare a supermarket-ului tinand cont de cerintele segmentului de piata caruia ii este adresat ;

– defineste tipul de consumator si necesitatile lui, stabilind astfel sortimentatia produselor ;

– stabileste o strategie manageriala coerenta, rapida si sigura necesara scopului propus ;

– hotaraste fluxul operational in cadrul supermarket-ului in scopul fluidizarii si reducerii operatiunilor inutile ;

– stabileste etapele de lucru preliminare ajungerii produselor pe rafturi si traseaza atributiile corespunzatoare personalului aferent acestora ;

– hotaraste necesarul de personal, precum si reducerea sau cresterea numarului acestuia functie de necesitati ;

– traseaza sarcinile de serviciu ale angajatilor, prin fisa postului precum si celelalte norme interne de functionare ;

– decide amplasarea si dimensionarea raioanelor in functie de cerinte, oferte sau imaginea care trebuie promovata ;

– modifica modul de amplasare a unor raioane, standuri, display-uri, in scopul unei mai bune expuneri si vizualizari a produselor sau marcilor ce trebuie promovate sau sustinute prin reclama vizuala ;

– stabileste termenii de negociere cu furnizorii si incheie contracte de colaborare numai cu aprobarea directorului general ; orice negociere se va face numai in interesul firmei si niciodata nu tine seama de interesele personale ale negociatorilor ;

– asigura, in contractele cu furnizorii, stipularea discount-urilor de baza si a celor suplimentare, daca este cazul, termenul de plata, conditii de livrare, bonus-uri, spatii de raft, activitati promotionale si conditii de returnare a produselor ;

– negociaza orice promotie sau campanie promotionala ce se va face in

supermarket : locatie, termene si conditii de desfasurare, bonus-uri valorice sau materiale aferente acestor activitati ;

– transmite zilnic sau periodic comenzi de produse si urmareste vanzarea medie a produselor pe furnizor, game de produse, raioane, … ;

– verifica periodic rulajul si in functie de acesta hotaraste renuntarea la aprovizionarea cu anumite produse sau sortimente de produse ;

– poate hotara sistarea unei colaborari neprofitabile sau deranjante prin conditii rigide sau neprincipiale impuse ;

– rezolva pe cale amiabila conflictele generate de pretentiile si conditiile solicitate de furnizori ;

– coreleaza comenzile functie de anumite perioade de vanzari, anotimp, concedii, sarbatori, week-end-uri, salarii, promotii, reclame mass media, …;

– elaboreaza strategiile de vanzare ale unor produse prin crearea de puncte de expunere suplimentare, prin reduceri de preturi, concursuri, expuneri alaturi de produsele de impuls, … ;

– imparte riscurile intre producator si comerciant prin atragerea consumatorilor catre produse noi cu oferte bune si expunere vizibila ;

– aprovizioneaza cu produse supermarket-ul in asa fel incat sa elimine suprastocurile si expirarea lor, dar sa si previna eventualele rupturi de stoc ;

– intretine in mod permanent comunicarea cu clientii prin modalitati de afisare a preturilor, promotii, diversitate oferita, mod de prezentare si expunere a produselor, dialog, … ;

– urmareste vanzarile zilnice si lunare, analizand evolutia acestora ;

– ia decizii de reducere a pierderilor datorate produselor depreciate, expirate, sustrase, …;

– cauta solutii de crestere a vanzarilor si de imbunatatire a ofertei catre clienti;

– aplaneaza eventualele conflicte sau neintelegeri ale consumatorilor, ale caror plangeri se vor indrepta mai intai catre angajatii supermarket-ului ;

– elimina mentinerea aceluiasi mod de aranjare a vitrinelor/rafturilor pe o durata mare, producand efectul de surpriza (se impun anumite limite) ;

– participa la inventarierea periodica a produselor sau ocazionala daca este cazul, urmarind buna desfasurare a acestuia si eventualele greseli ce pot duce la date eronate in gestiune ;

– stabileste cotele de adaos comercial pe anumite game de produse functie de pretul unor produse similare aflate pe piata ;

– urmareste in permanenta strategia concurentiala ;

– verifica situatia platilor catre furnizori si emite cec-uri pentru acestia in limita cash-ului din zi ;

– urmareste respectarea discount-urilor, termenelor de plata, ritmicitatea si promptitudinea livrarilor ;

– mentine un echilibru intre valoarea produselor achizitionate si valoarea celor vandute in acelasi interval de timp ;

ia masuri pentru asigurarea rentabilitatii punctului de lucru ;

este direct raspunzator de neregulile constatate de organele de control la

punctul de lucru de care raspunde ;

– prezentele atributii nu au caracter limitativ ;

– in functie de necesitati poate prelua atributiunile directorului administrativ ;

– respectarea clauzei de confidentialitate prin care partile convin ca pe toata durata contractului de munca si dupa incetarea lui sa nu transmita date sau informatii de care au luat cunostinta in timpul contractului, nerespectarea ducand la plata de daune-interese ;

– respectarea clauzei de neconcurenta, prin neprestarea in interesul sau propriu sau pentru alt tert a unei activitati care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau ;

– pentru functiile de executie si conducere clauza produce efecte intre 6 luni si 2 ani, daca acest lucru a fost prevazut in mod expres in contractul de munca individual.

7.Limite de competente : conform atributiilor.

8.Responsabilitati : in conformitate cu atributiile si sarcinile de serviciu si regulamentul intern afisat.

ANGAJAT, ANGAJATOR,

CONSILIER JURIDIC,

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: . Studiul Organizarii Si Utilizarii Personalului In Firmele de Comert Si Eficienta Lor Economica (ID: 132952)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

. Studiul Organizarii Si Utilizarii Personalului In Firmele de Comert Si Eficienta Lor Economica

Copyright Notice

Consideratii Generale Privind Auditul Financiar In Romania Si Tarile Comunitatii Economice

Perfectionarea Structurii Organizatorice la Sc Sa

Teorie Si Practici Contabile Privind Intocmirea Si Prezentarea Situatiilor Financiare

. Bursa de Marfuri. Contracte Bursiere Si Indicii Bursieri. Futures cu Instrumente Sintetice

Managementul Resurselor Umane Sc Brasov

Analiza Mijloacelor Economice Si a Resurselor de Finantare a Acestora

Copyright Notice

Similar Posts