Studiul Inhibitiei Cresterii Algelor In Ape Minerale cu Proprietati Radioactive
BIBLIOGRAFIE
Cărți:
[NUME_REDACTAT], Apele minerale și termale din România, ed Tehnică, 2010
[NUME_REDACTAT], Substanțele minerale terapeutice din România, ed Științifică și Enciclopedică, 1985
[NUME_REDACTAT], Apele minerale terapeutice, ed Balneară, 2013
Dr. [NUME_REDACTAT], Apa și sănătatea: apa potabilă, ape minerale, hidroterapia, ed Ceeres, București, 1994
Ministerul sănătății și prevederilor sociale. Institutul de balneologie și fizioterapie, Apele
minerale și nămolurile terapeutice din [NUME_REDACTAT] Romînă (vol I, vol II), 1961-1965, București
Szabó Arpád, Ape și gaze radioactive în R.S.România, ed Dacia, 1978
Articole:
[NUME_REDACTAT], Ghidul apelor minerale naturale, București, 2012
Baciu C., Cosma C., Berdea P., An approach to the dynamics of mineral waters from
[NUME_REDACTAT] in: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Flow, Seiler & Wohnlich (eds.), München, p. 893–896, 2001.
Boglárka-[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] mineral waters from the [NUME_REDACTAT]: a historical and chemical overview, Journal of [NUME_REDACTAT] and Protection, 2013, no. 36.
[NUME_REDACTAT] of 20 December 2001 on the protection of the public against exposure to radon in drinking water supplies [notified under document number C(2001) 4580]. Off. J. Eur. Commun. 2011-12-28, L344, pp. 85–88. Available (viewed 2013-03-05) at: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32001H0928:EN:HTML
[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Natural radionuclides in some
romanian medicinal water, Journal of preventive medicine 2007; 15: 70-78
Guidelines for [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] – Volume 1 – [NUME_REDACTAT] de Guvern nr. 1176 din 13 noiembrie 1996 privind aprobarea normelor tehnice
de exploatare, valorificare și comercializare a apelor minerale de consum alimentar.
Legea nr.458 din 8 iulie 2002 privind calitatea apei potabile (textul actului publicat în
[NUME_REDACTAT] nr.552/29iul.2002)
Marie- [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Potențialul de export al României: Ape minerale, Produse românești cu potențial de export, [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], 2012
Metodologia de evaluare a impactului substanțelor periculoase din listele I și II și al substanțelor prioritare/prioritar periculoase asupra mediului acvatic prin teste ecotoxicologice alge verzi, 26.03.2005
M. Moldovan, C. Cosma, I. Encian, T. Dicu, Radium-226 concentration in Romanian bottled mineral waters, 2008.
WHO Guidelines for drinking-water quality, 3rd edition. Geneva: [NUME_REDACTAT] Organization, 2008. Available (viewed 2013-03-06) at: http://www.who.int/water_sanitation_health/dwq/gdwq3rev/en/
Adrese de site-uri web:
http://ro.wikipedia.org/ -accesat la data de 27.10.2014
http://locuridinromania.ro/baile-someseni.html – accesat la data de 27.10.2014
https://productforums.google.com/forum/#!topic/gec-travel-information/cotJcH_aKyQ
-accesat la data de 28.10.2014
http://www.scribd.com/doc/228135916/Apa-Minerala -accesat la data de 30.10.2014
http://ecologii.wikispaces.com/file/view/APE+NATURALE-PROPRIETATI.pdf -accesat la data de 30.10.2014
http://www.webdex.ro/online/dictionar/25884/sarma%C5%A3ian -accesat la data de 31.10.2014
http://www.cjcluj.ro -accesat la data de 01.11.2014
http://www.scribd.com/doc/118657942/Ecotoxicologie-generala-E-Hnatiuc -accesat la data de
02.11.2014
http://www.irpa.net/ -accesat la data de 03.11.2014
http://www.apeleminerale.ro/ -accesat la data de 03.11.2014
http://www.scritub.com/geografie/TIPOLOGIA-APELOR-MINERALE-DIN-2432413123.php -accesat la data de 03.11.2014
http://www.epa.gov -accesat la data de 04.11.2014
http://www.jmpiasi.ro/2007/8%20Botezatu.pdf –accesat la data de 15.11.2014
https://www.scribd.com/doc/77130945/APA-MINERALA -accesat la data de 16.11.2014
http://www.armonianaturii.ro –accesat la data de 17.11.2014
http://cesavezi.ro/obiective-turistice/14-statiuni/1913-baile-someseni -accesat la data de 17.11.2014
http://lege5.ro/Gratuit/gy4tkmzz/metodologia-din-26032005-de-evaluare-a-impactului-substantelor-periculoase-din-listele-i-si-ii-si-al-substantelor-prioritare-prioritar-periculoase-asupra-mediului-acvatic-prin-teste-ecotoxicologice-al -accesat la data de 18.11.2014
CUPRINS
[NUME_REDACTAT]
Capitolul I. Apele minerale – proprietăți, compoziție
Proprietăți
1.1.1. Proprietățile generale ale apelor naturale
1.1.1.1. Indicatori organoleptici
1.1.1.2. Indicatori fizici
1.1.1.3. Indicatori chimici
1.2. Specificul calității diferitelor surse naturale de apă
1.3. Compoziția chimică
1.4. Tipuri de izvoare minerale
Capitolul II. Apele minerale – efecte de sănătate, recomandări
2.1. Efecte de sănătate
2.2. Recomandări
2.3. Dezavantajele apei minerale
Capitolul III. Radioactivitatea în apele minerale, recomandări IRPA, WHO, EPA
3.1. Elementele radioactive naturale
3.2. Organizația IRPA
3.3. Organizația WHO
3.4. Organizația EPA
3.5. Protecția apelor potabile împotriva contaminării radioactive
Capitolul IV. Calitatea apei- recomandări, standarde în vigoare
4.1. Compoziția fizico-chimică generală a apelor naturale
4.1.2. Modalități de definire a calității apei
4.1.3. Indicatori de calitate ai apei
4.2. Caracteristici de calitate ale apei minerale
4.3. Posibilități de contaminare radioactivă a apelor potabile
4.4. Principalele cauze de contaminare accidentală a apelor potabile cu radiozotopi
4.5. Standarde în vigoare
Capitolul V. Studiu de caz – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] VI. Testul de inhibiție al creșterii algelor– recomandare EPA, aplicativitate
în analiza apelor minerale
6.1. Metoda de lucru în laborator
Capitolul VII. [NUME_REDACTAT] VIII. [NUME_REDACTAT] IX. Bibliografie
ANEXE
CUPRINS
Abstract ……………………………………………………………………………………………………………….. 3
Introducere…………………………………………………………………………………………………………….4
Capitolul I. Apele minerale – proprietăți, compoziție ………………………………………………7
Proprietăți ……………………………………………………………………………………………………… 8
1.1.1. Proprietățile generale ale apelor naturale………………………………………………………….8
1.1.1.1. Indicatori organoleptici ………………………………………………………………………………8
1.1.1.2. Indicatori fizici ………………………………………………………………………………………….9
1.1.1.3. Indicatori chimici ………………………………………………………………………………………9
1.2. Specificul calității diferitelor surse naturale de apă ……………………………………………….11
1.3. Compoziția chimică ………………………………………………………………………………………….11
1.4. Tipuri de izvoare minerale ………………………………………………………………………………..12
Capitolul II. Apele minerale – efecte de sănătate, recomandări …………………………….. 14
2.1. Efecte de sănătate …………………………………………………………………………………………….14
2.2. Recomandări ………………………………………………………………………… 14
2.3. Dezavantajele apei minerale ………………………………………………………… 14
Capitolul III. Radioactivitatea în apele minerale, recomandări IRPA, WHO, EPA …16
3.1. Elementele radioactive naturale ………………………………………………………………………….18
3.2. Organizația IRPA …………………………………………………………………………………………….19
3.3. Organizația WHO …………………………………………………………………………………………….20
3.4. Organizația EPA ………………………………………………………………………………………………22
3.5. Protecția apelor potabile împotriva contaminării radioactive ………………………………….23
Capitolul IV. Calitatea apei- recomandări, standarde în vigoare …………………………….24
4.1. Compoziția fizico-chimică generală a apelor naturale ……………………………………………24
4.1.2. Modalități de definire a calității apei ………………………………………………………………..25
4.1.3. Indicatori de calitate ai apei …………………………………………………………………………….26
4.2. Caracteristici de calitate ale apei minerale ………………………………………………………….. 27
4.3. Posibilități de contaminare radioactivă a apelor potabile ……………………………………….28
4.4. Principalele cauze de contaminare accidentală a apelor potabile cu radiozotopi ……….28
4.5. Standarde în vigoare …………………………………………………………………………………………29
Capitolul V. Studiu de caz – [NUME_REDACTAT] Cluj ……………………………………………………31
Capitolul VI. Testul de inhibiție al creșterii algelor– recomandare EPA, aplicativitate
în analiza apelor minerale ……………………………………………………………………………………..34
6.1. Metoda de lucru în laborator ……………………………………………………………………………..
Capitolul VII. Rezultate …………………………………………………………………………………………..
Capitolul VIII. Concluzii ………………………………………………………………………………………….
Capitolul IX. Bibliografie ………………………………………………………………………………………….
ANEXE ……………………………………………………………………………………………………………………
ABSTRACT
Izvoarele de ape minerale sunt extrem de căutate pretutindeni. Există numeroase izvoare de apă minerală care sunt utilizate în scop terapeutic ca ape medicinale. Scopul acestui studiu a fost de a determina conținutul radioactiv al acestor ape și contribuția lor, prin iradiere internă sau externă în funcție de tipul de tratament, la expunerea populației. Compoziția chimică și radioactivitatea acestor ape au efecte fiziologice deosebit de favorabile, fiind renumite pentru valoarea lor terapeutică și medicinală. Probele de apă minerală au fost prelevate de la două izvoare, fondate în interiorul stațiunii de la [NUME_REDACTAT], recomandate de către Dr. [NUME_REDACTAT], pentru tratarea a numeroase boli inflamatorii cronice. A fost realizat pentru aceste probe testul de inhibiție al algelor verzi Chlamydomonas, Chlorella și Selenastrum. Rezultatele ecotoxicologice au fost comparate cu parametrii fizico-chimici, cum ar fi: condictivitatea, absorbanța. De asemenea, a fost evaluată radioactivitatea conform concentrațiilor de Radon. Acest sondaj a vizat evaluarea conținutului radioactiv al acestor ape și contribuția lor la expunerea populației.
ABSTRACT
Mineral water springs are extremely popular everywhere. There are many natural springs and drilled wells which produce waters enriched in minerals and are used as medicinal waters. This survey aimed at assessing the radioactive content of these waters and their contribution to the population exposure. The chemical composition and radioactivity of these waters have got very favorable physiological effects, being reputed for their therapeutic and medicinal value. The mineral water was taken from spring 1 and spring 2, founded inside of the health resort [NUME_REDACTAT],which was recommended by Dr. [NUME_REDACTAT] for treating manz chronic inflammatory diseases. A test was conducted for these samples inhibition of green alga Chlamydomonas, Chlorella and Selenastrum. The ecotoxicological results were compared with physico-chemical parameters such as: condictivitz, absorbance. Also, radioactivity was measured in accordance with the concentration of radon. This survey aimed at assessing the radioactive content of these waters and their contribution to the population exposure.
CUVINTE CHEIE: ape minerale, radioactivitate, test de inhibiție, sănătatea populației
KEYWORDS: mineral water, radioactivity, inhibition test, human wealth
[NUME_REDACTAT] este darul suprem pe care ființa umană l-a primit vreodată. Omul este dator să învețe mereu a trăi în armonie cu el, dar și cu natura, să vegheze prin capacitățile și mijloacele sale la ocrotirea spectacolului vieții și al armoniei ce coexistă de atâta timp între celelate vietăți din preajmă-i.
,,Nimic nu este mai fundamental pentru viață decât apa. Nu numai apa este o necesitate de bază, dar siguranța adecvată a apei stă la baza sănătății, economiei, securității și ecologiei națiunilor." (Vaux H. & colab.2004).
Apa este esențială pentru sănătate, ceea ce înseamnă nu numai lipsa de boală, ci menținerea bunăstării. Aspectele legate de sănătate și de igienă, de prevenire a infecției și nutriție toate depind într-o oarecare măsură de accesul la apă și la calitatea apei. Accesul la apă potabilă este o parte importantă a stării generale de sănătate, indiferent pentru ce este utilizată.
Apele minerale, alături de gazele naturale și nămolurile terapeutice reprezintă bogății naturale a căror importață echivalează cu cea a cărbunelui, a petrolului sau a minereurilor metalifere. Utilizarea lor în scopuri terapeutice, bazată pe cunoștiințe fizico-chimice și clinice moderne, facilitează păstrarea sau restabilirea sănătății, ,,cea mai prețioasă comoară a oamenilor" (S. Arpád).
Apele minerale se obțin prin captarea izvoarelor subterane, prelucrarea preliminară și îmbuteliere și poartă denumirea izvorului din care provin. Aceste bogății naturale au fost descoperite și utilizate de omenire încă din timpuri străvechi. Secole întregi însă aplicarea lor se baza numai pe constatări empirice. Aprecierea științifică și utilizarea rațională a lor s-a făcut numai în ultimele decenii în baza analizelor fizico-chimice, în special a microcomponenților, a radioactivității și a studiilor fizico-balneologice contemporane.
Apele minerale naturale provin din izvoare aprobate pentru acest scop, care sunt controlate periodic, cel puțin o dată pe an, de către [NUME_REDACTAT] Sănătății. Înafara efectelor terapeutice pozitive, apele și gazele radioactive naturale mai reprezintă și un alt aspect în legătură cu sănătatea publică.
Din punct de vedere al utilizării, apele minerale se împart în două categorii:
a) Ape minerale de masă- au și ele proprietăți terapeutice, dar se caracterizează printr-o mineralizare totală mai scazută (cca. 6 g/l), printr-un conținut mai mare de dioxid de carbon și prin caracteristici organoleptice care le fac direct consumabile, apropiate și chiar superioare apei potabile.
b) Ape minerale medicinale– au o mineralizație ridicată, până la 15 g/l, conținut mai redus de dioxid de carbon (sub 1200 mg/l), miros și gust specifice, imprimate de substanțe conținute (hidrogen sulfurat, ioduri, bromuri și alte săruri).
Folosirea pe scară largă a apelor radioactive ca apă potabilă, sau în cura balneară, timp mai îndelungat poate contribui la încărcarea organismului uman cu elemente radioactive la un nivel ce poate depăși fondul natural de radioactivitate.
Cunoașterea radioactivității apelor naturale are o mare importanță în privința radioprotecției populației, fiind necesară urmărirea fenomenelor pot cauza modificarea radioactivității surselor de apă utilizate ca apă potabilă.
Radioactivitatea mediului înconjurător a căpătat o importanță crescândă prin multitudinea de efecte care se manifestă asupra organismului uman, în special apele minerale radioactive și gazele mofetice care sunt utilizate în scopuri terapeutice medicale.
În trecut, denumirea de apă minerală se atribuia tuturor apelor subterane sau superficiale care puteau fi utilizate în scopuri terapeutice. În ultimii ani, apelor minerale utilizate în acest scop li s-a dat denumirea de ,,ape curative". (A.Pricăjan, 2010).
Apele minerale au concentrație și compoziție chimică foarte variate, limita inferioară de mineralizație până la care acestea pot fi considerate minerale fiind neprecizată.
În prezent, când medicina are tendința de a extinde tratamentele diverselor boli cu ajutorul factorilor naturali, spre exemplu extrase din plante medicinale, ape curative, problema cunoașterii apelor minerale preocupă din ce în ce mai mult atât cercurile de specialitate cât și publicul larg.
Cu timpul oamenii au început să studieze aceste ape, să cunoască modul în care acționează asupra diverselor boli și astfel apele minerale au început să primească o valoare din ce în ce mai mare.
Mineralizarea apelor se produce fie prin spălarea directă de către apele superficiale a aflorimentelor depozitelor salifere, fie prin levigarea acestor depozite în adâncime de către ape subterane.
În general, apele minerale provin din apele de precipitații care se infiltrează până la adâncimi destul de mari și revin la suprafață încărcate cu săruri, gaze și elemente radioactive. Pe tot parcursul lor, apele minerale spală rocile străbătute, achiziționând, prin dizolvare, săruri minerale și gaze libere aflate în zonele adânci ale apei (de exemplu CO2).
De-a lungul anilor au existat numeroase ipoteze, privind originea apelor minerale, dar numai două teorii au fost acceptate: originea vadoasă sau meteoritică și originea magmatică sau juvenilă. Conform conceptului originii vadoase, apa minerală ar rezulta din apele superficiale meteoritice infiltrate în sol și dirijate în circuit subteran de rețeaua accidentelor tectonice, unde, sub imperiul gravitației, sunt obligate să pătrundă adesea în scoarța terestră la adâncimi mari.
CAPITOLUL I. APELE MINERALE– proprietăți, compoziție
Apele minerale sunt apele provenite dintr-o sursă naturală (izvor), sau forată artificial (sondă) și care prin structura lor fizică și compoziția lor chimică – de obicei complexă – pot exercita efecte terapeutice.
Izvoarele de ape minerale sunt căutate din cele mai vechi timpuri pentru virtuțile lor curative.Ele au o gamă de mineralizare foarte variată, de la câteva centigrame până la sute de grame la 1 kg. România are o treime din izvoarele termale și minerale din Europa. Efectul vindecător al acestora a fost dovedit științific, stațiunile balneoclimaterice fiind recunoscute pe plan internațional. Din ce în ce mai mulți stăini vin din toată lumea să se trateze cu ape minerale în România. Noi le avem la îndemână. De ce nu profităm de beneficiile extraordinare pe care ni le oferă aceste lichide asupra sănătății? De ce nu le știm valorifica?
Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupați de găsirea izvoarelor cu ape minerale, mai întâi pentru a le folosi în alimentație și mai târziu să constate efectul lor tămăduitor.
[NUME_REDACTAT] minerală naturală este o apă exclusiv subterană, pură din punct de vedere microbiologic, estrasă prin foraje sau din surse naturale, care îndeplinește următoarele condiții:
conținut specific de săruri minerale dizolvate, proporții relative între aceste săruri,
prezența unor oligoelemente sau a altor constituenți;
natura exclusiv subterană;
captare care garantează puritatea microbiologică la sursă;
compoziția, temperatura și alte caracteristici constante, în limitele fluctuației naturale.
Acestea nu trebuie să fie afectate de posibilele variații ale debitului sursei;
caracteristici de zăcământ care să poată asigura o bună protecție naturală împotriva
poluării.
Proprietățile generale ale apelor naturale
Proprietățile apelor naturale sunt determinate în principal de substanțele solide, lichide și gazoase existente sub formă de materiale în suspensie sau dizolvate. Aceste substanțe, foarte numeroase, provin din interacțiile complexe hidrosferă– atmosferă– litosferă- organisme vii.
Există mai multe criterii de clasificare a compușilor care definesc compoziția chimică a apelor naturale, după natura acestora, proveniență, efect toxic și metode de analiză, prezentate în următorul tabel.
Tabel 1.Criterii de clasificare a compoziției chimice a apelor naturale (sursa: http://ecologii.wikispaces.com/file/view/APE+NATURALE-PROPRIETATI.pd)
Pornind de la această clasificare în continuare se vor prezenta principalele proprietăți organoleptice, fizice și chimice ale apelor naturale corelate cu compușii chimici care determină aceste proprietăți și cu indicatorii de calitate ai apei specifici acestora.
Indicatori organoleptici
Culoarea reală a apelor se datorează substanțelor dizolvate în apă și se determină în comparație cu etaloane preparate în laborator. Culoarea apelor naturale și a celor poluate poate fi o culoare aparentă care se datorează suspensiilor solide ușor de filtrat prin depunere și filtrare.
Mirosul apelor este clasificat în șase categorii, după intensitate: fără miros; cu miros neperceptibil; cu miros perceptibil unui specialist; cu miros perceptibil unui consumator; cu miros puternic și cu miros foarte puternic.
Gustul se clasifică utilizindu-se denumiri convenționale, cum ar fi: Mb- ape cu gust mineral bicarbonato-sodic; Mg- ape cu gust mineral magnezic; Mm- ape cu gust mineral metalic; Ms- ape cu gust mineral sărat; Oh- ape cu gust organic hidrocarbonat; Om- ape cu gust organic medical farmaceutic; Op- ape cu gust organic pământos; Ov- ape cu gust organic vazos.
Indicatori fizici
Turbiditatea se datorează particulelor solide sub formă de suspensii sau în stare coloidală. Într-o definiție generală se consideră că suspensiile totale reprezintă ansamblul componentelor solide insolubile prezente într-o cantitate determinată de apă și care se pot separa prin metode de laborator (filtrare, centrifugare, sedimentare). Se exprimă gravimetric în mg/l sau volumetric în ml/l. Valoarea suspensiilor totale este deosebit de importantă pentru caracterizarea apelor naturale. În funcție de dimensiuni și greutate specifică, particulele se separă sub formă de depuneri (sedimentabile) sau plutesc pe suprafața apei (plutitoare). Suspensiile gravimetrice reprezintă totalitatea materiilor solide insolubile, care pot sedimenta, in mod natural într-o anumită perioadă limitată de timp.
Indicele de colmatare reprezintă puterea colmatantă a unei ape și are drept cauza toate elementele din apă a căror dimensiuni permit reținerea lor pe filtre. Temperatura apei variază în funcție de proveniență și de anotimp.
Conductivitatea apelor constituie unul dintre indicatorii cei mai utilizați în aprecierea gradului de mineralizare a apelor cel puțin din următoarele considerente:
– măsurătorile de conductivitate (rezistivitate) a apei permit determinarea conținutului total de săruri dizolvate în apă;
– au avantajul diferențierii dintre săruri anorganice și organice (ponderal) pe baza mobilităților ionice specifice;
– elimină erorile datorate transformării speciilor de carbonați/bicarbonați prin evaporare la 1050C (conform metodologiei de determinare gravitațională a reziduului fix, în cazul bicarbonaților pierderile sunt de circa 30%).
pH-ul apelor naturale este cuprins între 6,5-8, abaterea de la aceste valori dând indicații asupra poluării cu compuși anorganici. pH-ul și capacitatea de tamponare a acestuia constituie una din proprietățile esențiale ale apelor de suprafață și subterane, pe această cale asigurându-se un grad de suportabilitate natural față de impactul cu acizi sau baze, sărurile de Na+, K+, Ca2+ și Mg2+ jucând un rol esențial în acest sens.
Indicatori chimici
Indicatori ai regimului de oxigen
Toate apele care se află în contact cu aerul atmosferic conțin oxigen dizolvat în timp ce apele subterane conțin foarte puțin oxigen. Solubilitatea oxigenului în apă depinde de presiunea atmosferică, temperatura aerului, temperatura și salinitatea apei. Din această clasă de indicatori fac parte oxigenul dizolvat (OD), consumul chimic de oxigen (CCO), consumul biochimic de oxigen (CBO) și carbonul organic total (COT).
Oxigenul dizolvat (OD) Cel mai important parametru de calitate al apei din râuri și lacuri este conținutul de oxigen dizolvat, deoarece oxigenul are o importanță vitală pentru ecosistemele acvatice. Astfel, conținutul de oxigen din apele naturale trebuie să fie de cel puțin 2mg/l, în timp ce în lacuri, în special în cele în care funcționează crescătorii de pește, conținutul de oxigen dizolvat trebuie să fie de 8–15 mg/l.
Consumul biochimic de oxigen (CBO) reprezintă cantitatea de oxigen, în mg/l, necesară pentru oxidarea substanțelor organice din ape, cu ajutorul bacteriilor. Mineralizarea biologică a substanțelor organice este un proces complex, care în apele bogate în oxigen se produce în două trepte. În prima treaptă se oxidează în special carbonul din substratul organic (faza de carbon), iar în a doua fază se oxidează azotul (faza de nitrificare). Din determinările de laborator s-a tras concluzia că este suficient să se determine consumul de oxigen după cinci zile de incubare a probelor (CBO5).
Consumul chimic de oxigen (CCO) Deoarece CBO5 necesită un timp de cinci zile pentru determinare, pentru a depăși acest neajuns se utilizează metode de oxidare chimică diferențiate după natura oxidantului și a modului de reacție.
Carbonul organic total (COT) reprezintă cantitatea de carbon legat în materii organice și corespunde cantității de dioxid de carbon obținut prin oxidarea totală a acestei materii organice.
Săruri dizolvate
În apele naturale se află, în mod obișnuit, cationii și anionii prezentați în următorul tabel, ioni de care depind cele mai importante calități ale apei și cationi. În majoritatea cazurilor, sărurile aflate în apele naturale sunt formate din următorii cationi Ca2+, Mg2+, Na+, K+ și anioni HCO3-, SO42-, Cl-.
Tabel 2: Indicatori organoleptici (mirosul apelor)
(sursa: E.Hnatiuc, Ecotoxicologie generală; https://www.scribd.com/doc/118657942/ Ecotoxicologie-generala-E-Hnatiuc
C. Reziduul fix
Reprezintă totalitatea substanțelor dizolvate în apă, stabile după evaporare la 1050C, marea majoritate a acestora fiind de natură anorganică. Valoarea reziduului fix în diferite ape naturale variază în funcție de caracteristicile rocilor cu care apele vin în contact.
Din punct de vedere fizico-chimic, apele minerale sunt soluții complexe, conținând un număr mai mare sau mai mic de săruri minerale, în concentrații foarte diferite. Ele pot proveni din izvoare naturale ori forate artificial și pot exercita unele efecte terapeutice când sunt administrate în cură externă sau internă.
Pentru ca o apă să poată fi încadrată în categoria apelor minerale, trebuie să îndeplinească cel puțin una din condițiile următoare:
▪ să conțină minimum 1 g de săruri obișnuite la 1 litru de apă;
▪ să conțină elemente chimice cu acțiune farmacologică pronunțată (Fe, As, I) într-o proporție admisă ca minimum necesară;
▪ să conțină unele gaze (CO2, H2S, radon) într-o anumită concentrație;
▪ să aibă la izvor o temperatură de peste 20°C
Specificul calității diferitelor surse naturale de apă
Fiecare tip de sursă prezintă caracteristici proprii, fizico-chimice și biologice, variind de la o regiune la alta în funcție de compoziția mineralogică a zonelor strabătute, de timpul de contact, de temperatură și de condițiile climatice. Pentru același tip de sursă se pot evidenția anumite caracteristici comune, după cum rezultă în tabelul 3.
Tabelul 3. Indicatori de calitate pentru diferite categorii de ape
(sursa: http://ecologii.wikispaces.com/file/view/APE+NATURALE-PROPRIETATI.pdf)
Apa minerală naturală este o apă exclusiv subterană, pură din punct de vedere microbiologic, estrasă prin foraje sau din surse naturale, care îndeplinește următoarele condiții:
● conținut specific de săruri minerale dizolvate, proporții relative între aceste săruri, prezența unor oligoelemente sau a altor constituenți;
● natura exclusiv subterană;
● captare care garantează puritatea microbiologică la sursă;
● caracteristici de zăcământ care să poată asigura o bună protecție naturală împotriva poluării.
1.3. Compoziția chimică
Compoziția chimică a unei ape minerale rezultă din conținutul specific în săruri dizolvate, reprezintă una din principalele caracteristici ale acesteia și îi conferă efectele benefice pentru sănătate.
Apele minerale sunt considerate acele ape naturale, care conțin diferite săruri, elemente chimice, gaze, substanțe radioactive, a căror concentrație depășește cel puțin una din valorile minime stabilite pentru anumiți indicatori caracteristici, dintre care cei mai importanți sunt:
Mineralizare totală ≥ 1.000 mg / l.
CO2 (liber sau legat în dicarbonați) ≥ 1.000 mg / l.
Fier ≥ 10 mg / l.
Iod ≥ 1 mg / l.
Sulf (titrabil) ≥ 1 mg / l.
H2S ≥ 1 mg / l.
Arseniu ≥ 0,7 mg / l.
Brom ≥ 0,5 mg / l.
Radioactivitate ≥ 80 uM / l.
Sursele de apă sunt, potrivit aprecierii dr. [NUME_REDACTAT], descoperitorul lor, „o anomalie geologică”. Izvoarele din [NUME_REDACTAT] sunt și sărate, și cu apă dulce; ele au proprietăți curative diferite.
În natură apele minerale au o largă răspândire. Geneza lor este legată de prezența unor falii de adâncime, de existența reliefului muntos de natura vulcanică, precum și de arealul unor importante zăcăminte de petrol, cărbuni, gaz metan și sare. Cea mai importantă parte a izvoarelor minerale, provine din apele vadoase, adică din precipitațiile care se infiltrează în scoarța terestră până la mari adâncimi, de unde revin la suprafață, încărcate cu o anumită cantitate de gaze și săruri minerale, iar în unele cazuri cu temperaturi mai ridicate sau chiar cu un anumit grad de radioactivitate. Sărurile mai frecvent întâlnite in conținutul apelor minerale sunt clorul, bicarbonații, sulfurile, sulfații și fosfații.
Dintre gaze, cel mai des intră în combinație dioxidul de carbon, care dă naștere la apele carbogazoase.
1.4. Tipuri de izvoare minerale
În funcție de conținutul în săruri, gaze sau alte elemente chimice, precum și de gradul de radioactivitate, apele minerale naturale se clasifică în:
Izvoare carbogazoase- Apele minerale carbogazoase sunt ape ce conțin cel puțin 1 g
bioxid de carbon/litru, formându-se prin dizolvarea în apele de infiltrație a bioxidului de carbon, care este un gaz de origine vulcanică. Apele carbogazoase pure sunt foarte rare întrucât au o mare capacitate de solubilizare a sărurilor minerale din rocile pe care le străbat în drumul lor spre suprafață.
Izvoare bicarbonate carbogazoase și bicarbonate simple- au dinamică mare (de cele
mai multe ori bicarbonatate, la care circulația rapidă nu permite mineralizarea complexă, cum ar fi dizolvarea iodului sau bromului, chiar dacă acestea sunt prezente în rocă).
Izvoare feruginoase- sunt de obicei carbogazoase sau mixte, fiind instabile datorită
tendinței la oxidare a ionilor de Fe2+ în Fe3+, ceea ce îi face greu resorbabili. Se preferă așadar cura la izvor. Originea lor este în rocile eruptive sau sedimentare prin ape de infiltrație ce conțin întotdeauna și CO2.
Izvoare sulfuroase- provin din depozite de gips sau bitum, dar pot proveni și din
acțiuni reducătoare exercitate de bacterii asupra substanțelor organice. Sunt limpezi și incolore la izvor, dar în contact cu aerul, hidrogenul sulfurat se oxidează, ceea ce duce la precipitarea sulfului, de aceea tratamentul cu aceste ape se face la sursă.
Izvoare clorosodice- conțin minim 1g sare/l, au ca origine rocile sedimentare bogate
în sare și conțin de obicei și alte substanțe (iod, brom, calciu, magneziu, fier, ion sulfat) precum și gaze.
Izvoare sulfatate- provin din depozite bogate în gips. Sunt sodice, magneziene
(amare), calcice (ghipsoase), vitriolice (combinații cu Fe) și alaunice (combinații cu Al).
Izvoare cu ape cu iod- în realitate nu există pure, ci în asociații cloruro-sodice datorită
originii comune sedimentare, sau în cele mixte, alacaline, clorurate, sulfuroase.
Izvoare cu ape cu arsen- actual sunt scoase din uz datorită limitei de toxicitate în apa
potabilă (0.2 mg As/l).
Izvoare oligominerale- se caracterizează printr-o cantitate foarte redusă de săruri, dar
ținând seama de particularitățile lor curative și de regimul lor termic acestea alcătuiesc, o grupă de ape minerale independente. Unele izvoare oligominerale sunt reci, altele sunt termale.
Izvoare cu ape radioactive- sunt de obicei radonice, sunt folosite numai în cura externă
și se împart după gradul de radioactivitate (1 UM=3.16 x 10-10 Curie/l) în intens (>100 UM), moderat (50-100 UM) și slab concentrate (<50 UM).
ANEXA 4- Schiță a principalelor tipuri de ape minerale din România: ape minerale bogate în CO2 (albastru), bogate în NaCl (verde), ape bogate în sulfat și H2S (portocaliu), ape mixte (suprapunere de diverse tipuri, ex Carpații de SE), ape geotermale (roșu), modificate după Pricăjan (1972).
(sursa: Ecoterra- Journal of [NUME_REDACTAT] and Protection, 2013, no. 36).
CAPITOLUL II. APELE MINERALE – efecte de sănătate, recomandări
2.1. Efecte de sănătate
Apa minerală reprezintă, în primul rând, o sursă de hidratare și de recuperare a mineralelor pierdute prin transpirație, mai ales vara. O apă minerală cu conținut mai crescut în sodiu, adică mai sarată, este benefică pentru cei care suferă de hipotensiune și fac efort în perioada verii. Benefică pentru organism este și o concentrație mai ridicată de potasiu în apa minerală, cu excepția persoanelor care au probleme renale, spre exemplu, pietre la rinichi.
Apa minerală carbogazoasă este indicată, în special, persoanelor care suferă de hiperaciditate gastrică. Apa minerală bogată în calciu, magneziu sau sulfați nu trebuie consumată periodic, ci doar în cure de remineralizare, care durează mai puțin de o lună.
Modalitățile de utilizare ale apelor minerale:
cura externă: balneație externă în bazine sau cadă, piscine și solarii, irigații medicinale,
comprese.
cura internă: crenoterapia (cura de băut), inhalații, pulverizații, gargarisme.
2.2. [NUME_REDACTAT] minerale pot acționa împotriva carenței de săruri minerale, în ele existând mari depozite de calciu, magneziu și chiar fluor. De asemenea conțin și oligoelemente care sunt foarte bine asimilate de organism.
În sensul unui efect terapeutic, o apă minerală trebuie:
să îndeplinească anumite calități fizice de temperatură, ph și osmolaritate
să îndeplinească anumite calități chimice: mineralizare> 1g/l, prezența elementelor
chimice cu acțiune farmacologică dovedită, în concentrație de minim: 1 g/l (CO2), 10 mg/l (Fe), 5 mg/l (Br), 1 mg/l(I), 1 mg/l (H2S), 0.7 mg/l (Ag), Fl-Mn-Li-Acid metaboric și salicilic, compușii radioactivi să fie absenți sau prezenți în limite acceptate ca terapeutice (<29 nanocurie), conținutul în gaze dizolvate cu efecte biologice să fie în concentrații stabile: 1 g/l (CO2), 1 mg/l (H2S).
să aibă acțiuni fundamentate științific
Mineralele din ape:
Iodul joacă un rol important în buna funcționare a glandei tiroide, asigură sănătatea pielii, părului și unghiilor, menține constantă temperature corpului, respirația și tonusul muscular, ajută la menținerea greutății.
Fierul este important pentru echilibrul sanguine. Acesta produce hemoglobin necesară transportului de oxigen, prevenind oboseala, diminuează riscul anemiei și întărește sistemul imunitar.
Calciul asigură rezistența țesutului osos și a dinților, intervine în activitatea musculară.
Magneziul vindecă stările de contractură muscular cronică, reduce colesterolul, tratează insomniile, ulcerul gastric.
Diferența între o apă simplă și cea minerală constă în următoarele:
• băile cu apă minerală scad temperatura de indiferență a tegumentelor
• apele minerale măresc sensibilitatea pielii pe când cele simple o reduc
• apele minerale determină schimburi între ionii din apă și cei din tegument, influențând metabolismul general
• din apa minerală trec prin piele numeroase substanțe care au influență pe această cale
2.3. Contraindicații ale apelor minerale
Comparativ cu sucurile carbogazoase, apa minerală are doar a sută parte din efectul daunător asupra smalțului dinților. Din alt punct de vedere, există un efect iritativ al „bulelor”, care face ca apa minerală carbogazoasă să aiba acest dezavantaj față de apa minerală plată. Impactul cel mai cunoscut este cel al refluxului acid, impact resimțit de persoanele care manifestă arsuri stomacale în partea superioară a tubului digestiv, în cadrul sau în afara bolii de reflux gastro-esofagian. Această situație, la care se adaugă meteorismul (balonări) sunt situații clasice în care consumul de apă acidulată este nepotrivit.
CAPITOLUL III. RADIOACTIVITATEA ÎN APELE MINERALE,
recomandări IRPA, WHO, EPA
Radioactivitatea este proprietatea apei de a emite radiații permanente alfa, beta sau gamma și se datorează faptului că apele subterane și cele de izvor, în contact cu diferite roci, intră în echilibru cu acestea, acumulând o cantitate de emanații radioactive.
Apele minerale și gazele naturale radioactive din România în general sunt slab radioactive, cu unele excepții. Apele minerale posedă o radioactivitate într-un grad care variază după izvoare, dar care în general e cu mult mai mare decât radioactivitatea izvoarelor de apă potabilă. Radioactivitatea acestor izvoare este consecința naturii geologice a terenurilor străbătute. Radioactivitatea lor nu depășește, în majoritatea cazurilor, concentrațiile maxime permise de normele legale pentru apa potabilă.
Multe izvoare minerale au o radioactivitate naturală prin îmbogățirea cu ioni radioactivi din radiația rocilor eruptive acide, granite. Radioactivitatea se măsoară în picocurie (pCi), o unitate insemnând 3,71010 dez/sec (dezintegrări pe secundă), dar de obicei se măsoară în Bequereli pe dm3 (Bq/dm3). Limita pentru ca o apă minerală să se numească radioactivă este de 80 de unități Mache la litru (o unitate Mache echivalentă cu 0,40mµc) sau 29 nanocurie.
Durata puterii radioactive a unei ape minerale se menține atâta vreme cât substanța radioactivă pe care o conține nu este distrusă. Dacă posedă încă săruri de radiu, puterea radioactivă poate fi considerată ca având o durată nedefinită. Timpul de înjumătățire a radonului este de 3,8 zile, emanațiile de radiu se mențin câteva zile (28 zile), pe când emanația de thoriu și de actiniu dispare în câteva minute.
Originea radioactivității apelor minerale poate fi explicată prin ipoteze foarte variate. Prin urmărirea concentrațiilor unor izotopi radioactivi proveniți din serii diferite de dezintegrare, pot fi identificate procesele chimice sau biologice din adâncul pământului, care au contribuit la modificarea concentrațiilor de echilibru și care sunt în strânsă legătură cu originea geochimică a acestor ape radioactive.
Izvoarele radioactive, pot fi:
1. Izvoare minerale foarte slab radioactive – care au < 500 pCi: [NUME_REDACTAT], Cojocna.
2. Izvoare minerale cu radioactivitate slabă – cu concentrații între 900–1.000 pCi. Acestea sunt legate de vechile vetre vulcanice: Stâna de Vale, Moneasa.
3. Izvoare minerale cu radioactivitate moderată – care au între 1.000–5.000 pCi. Apariția lor este direct legată de rocile eruptive acide, granite, gresii și de marnele din flisul carpatic. Le găsim la: Oradea, Căciulata.
4. Izvoare minerale cu radioactivitate foarte mare – sunt cuprinse între 5.000–10.000 pCi și chiar cu valori mai ridicate și se gasesc la: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT].
În apele minerale se întâlnesc elemente radioactive din seria uraniului, actiniului și a thoriului. Radioactivitatea apelor minerale se datorează de obicei emanației de radiu sau radon, sau ale derivaților thoriului numiți thoron. Excepțional radioactivitatea se datorează sărurilor de radiu.
Izvoarele naturale slab radioactive, dar cu debit mare au ororadioacivitate1 mare și astfel reprezintă cantități considerabile de radon.
Radiu226 și produsele sale fiice sunt responsabile pentru o fracțiune importantă din doza internă primită de oameni de la radionuclizii naturali. A fost mult timp cunoscut că multe izvoare minerale conțin concentrații relativ mari de radiu și radon.
După cum se știe, unele tipuri de ape minerale conțin radionuclizi în mod natural într-o concentrație mai mare decât în apa de băut obișnuită. În ultimii ani, consumul de apă minerală imbuteliată a crescut pe scară largă în toate țările și în România.
Consumul de ape minerale îmbuteliate a devenit recent mai popular în România. Rata de consum a crescut de aproape șapte ori din 1989 până în 2000. Consumul mediu de apă minerală a fost de 28l/persoană/1an în 1999, în timp ce în 2006 această sumă a ajuns la aproape 50l/persoană/1an (M. Moldovan & colab, 2008).
Dat fiind importanța multilaterală a radioactivității apelor, cercetările de radioactivitate, sub aspectul contaminării cu radioizotopi artificiali a apelor și a altor factori din mediul ambiant (precipitații, atmosfera și depuneri atmosferice, sol, vegetația) se fac sistematic în laboratoare specializate, în atenția organelor de control geologic și sanitar.
ororadioactivitatea- se calculează radioactivitatea raportată la litru înmulțită cu debitul
izvorului
Radioactivitatea surselor naturale de apă este studiată în prealabil în legătură cu toate lucrările de alimentare cu apă potabilă a colectivității umane, sau la cele de amenajare a stațiunilor balneo-climatice unde se utilizează ape minerale radioactive.
Radioactivitatea apelor minerale reprezintă un factor terapeutic natural, exploatat deocamdată numai în câteva stațiuni balneo-climatice din România. Elementele radioactive regăsite în apele radioactive și în depozitele minerale ale lor, pe lângă valorificarea medico-balneară, vor putea fi întrebuințate și în scopuri practice sau științifice, prin extragerea lor și înglobarea în preparate etalon sau surse de radiații radioactive naturale. (S.Arpád, 1978).
3.1. Elementele radioactive naturale
Radioactivitatea naturală a apelor minerale se datorează izotopilor radioactivi dizolvați de ape din rocile prin care s-au strecurat în drumul lor subteran, respectiv prin difuzarea din roci a gazului radon.
Majoritatea acestor radioizotopi naturali aparține celor 3 serii principale de dezintegrare radioactivă: seria uraniului, seria toriului și seria actiniului. Radioizotopii dintr-o a patra serie de dezintegrare, seria neptuniului, nu au putut fi indentificați în natură, decât în urme, datorită perioadei scurte de dezintegrare a lor, în comparație cu perioadele geologice.
În afara seriilor amintite, în natură se mai regăsesc 11 elemente radioactive și anume 40K, 87Rb, 115In, 123La, 144Nd, 176Lu, 147Sm, 180Ta, 187Re, 3T și 14C. Cu excepția 40K, 3T, 14C și 87Rb, aceste elemente nu prezintă un interes deosebit în legătură cu radioactivitatea apelor naturale, ele fiind prezente în cantități foarte mici. Reducerea expunerii la radionuclizilor în apa potabilă va reduce riscul de cancer.
Concentrarea elementelor radioactive în apele naturale este ,,în funcție de timpul de contact al apei cu minereul radifer, precum și de concentrarea radiului din zăcământ,și depinde și de structura și caracterul sistemului de pori ai rocilor". (A.Szabó, I.Bánzai, 1963). Această concentrare mai depinde și de proprietățile fizico-chimice ale elementelor radioactive, de compoziția chimică a apelor subterane care le rezolvă, precum și de proprietățile fizice ale apelor și rocilor.
Radonul este un gaz nobil radioactiv natural, dintre care cel mai important este izotopul-Radonul 222 cu un timp de înjumătățire de 3,82 zile. Acest izotop este un membru al seriei de degradare Uraniu-238. Deoarece radonul este un gaz inert, se poate deplasa destul de liber prin medii poroase, cum ar fi solul sau rocă fragmentată. Radonul din rezervele de apă internă determină expunerea la om prin căile de ingestie și inhalare. Radonul poate fi ingerat prin consumul direct de la robinet sau prin apa îmbuteliată proaspătă. Radonul este eliberat din apa de la robinet în aerul din interior, care determină expunerea la radon prin inhalare.
Radonul în apă variază în limite foarte largi. Concentrația radonului în apă este în funcție și de viteza de scurgere a apei printre roci, radioactivitatea este în strânsă legătură și cu debitul izvorului, respectiv cu variația debitului după anotimpuri.
Pentru un amestec de substanțe radioactive necunoscute din apa potabilă radioactivitatea globală maximă permisă este de 10-9Ci/litru, căreia îi corespunde un număr de 222 dezintegrări pe minut la litru.
Având în vedere variabilitatea geografică mare în apariția naturală de radon și în măsura în care sunt afectate populațiile, este nevoie de o abordare flexibilă pentru a permite statelor membre să aplice conceptul de optimizare, asigurând în același timp protecția pentru cea mai înaltă populație expusă. O astfel de abordare este în conformitate cu articolul 6 aliniatul (3) litera (a) din Directiva 96/29/ Euratom. În multe state membre există creșterea gradului de conștientizare cu privire la importanța expunerii populației la radon în apa de băut. În mai multe țări sunt deja elaborate politici de control a dozei. În multe cazuri, politicile de control sunt întocmite în conformitate cu principiile de protecție stabilite prin directivele 96/29/Euratom și 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 ale Consiliului privind calitatea apei destinate consumului uman.
Orientări privind radonul din rezervele de apă potabilă furnizate de OMS, sugerează că controalele ar trebui să fie puse în aplicare în cazul în care concentrația de radon pentru populație depășește 100 Bq l-1.
3.2. Organizația IRPA1
[NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] (IRPA) s-a format pe data de 19 iunie 1965 în timpul unei întâlniri în [NUME_REDACTAT]. Membrii sunt incluși din 61 de țări, totalizând aproximativ 18.000 de membri individuali.
Ca o asociație internațională pentru protecția împotriva radiațiilor, obiectivele sale sunt promovarea excelenței în practica de radioprotecție prin intermediul societăților naționale și regionale asociate, prin furnizarea de repere de bune practici și îmbunătățirea competenței profesionale și rețele.
Scopul principal este de a permite o mai bună comunicare între cele angajate în activități de protecție a radiațiilor în toate țările și radioprotecția în multe părți ale lumii. IRPA organizează întâlniri internaționale pentru schimburi în radioprotecție, printre care [NUME_REDACTAT] a IRPA, care a avut loc la fiecare patru ani din anul 1966.
Scopul principal al IRPA este de a oferi un mediu prin care cei implicați în activități de protecție a radiațiilor în toate țările pot comunica mai ușor. Aceasta include aspecte relevante ale acestor ramuri de cunoștințe ca stiință, medicină, inginerie, tehnologie și drept, pentru a oferi pentru protecția omului și mediul său la pericole cauzate de radiații, și astfel să faciliteze utilizarea în condiții de siguranță a practicilor radiologice medicale, științifice și industriale în folosul omenirii.
În continuare obiectivele IRPA sunt: de a încuraja stabilirea de protecție a societății de radiații din întreaga lume, ca un mijloc de realizare a cooperării internaționale și suport a întâlnirilor internaționale pentru discuții de toate aspectele de radioprotecție, de a încuraja publicațiile internaționale dedicate radioprotecției, de a încuraja cercetarea și oportunitățile educaționale în aceste discipline științifice,care sprijină protecția împotriva radiațiilor, de a încuraja stabilirea și revizuirea continuă a standardelor de protecție universal acceptate radiațiilor sau recomandărilor prin intermediul organismelor internaționale în cauză.
IRPA1- [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]
3.3. Organizația WHO1 ([NUME_REDACTAT] a Sănătății)
[NUME_REDACTAT] a Sănătății a fost înființată în anul 1948 ca o agenție specializată a [NUME_REDACTAT], servind ca regia și autoritate în materie de sănătate internaționale de coordonare și sănătății publice. Una dintre funcțiile constituționale OMS este de a furniza informații și sfaturi obiective și fiabile în domeniul sănătății umane, o responsabilitate pe care o îndeplinește, în parte prin intermediul său amplu program de publicații. Este o organizație internațională care are rolul de a menține și coordona situația sănătății populațiilor pe glob.
Pentru a răspunde la nevoile statelor membre, la toate nivelurile de dezvoltare, OMS publică manuale practice, manuale și materiale de instruire pentru categorii specifice de lucrători în domeniul sănătății; linii directoare și standarde aplicabile la nivel internațional; recenzii și analize ale politicilor de sănătate, programe și cercetare, care oferă consultanță tehnică și recomandări pentru factorii de decizie. Aceste cărți sunt strâns legate de activitățile prioritare ale organizației, care să cuprindă Prevenirea și [NUME_REDACTAT], dezvoltarea sistemelor de sănătate echitabil bazat pe asistența medicală primară, precum și de promovare a sănătății pentru indivizi și comunități. În 1983-1984 și în perioada 1993-1997, [NUME_REDACTAT] a Sănătății (OMS) a publicat prima și a doua ediție a liniilor directoare privind calitatea apei potabile în trei volume, ca succesori la anterioarele standarde internaționale. În 2000, a fost convenit un plan detaliat de lucru pentru dezvoltarea celei de a treia ediție a liniilor directoare. Ca și edițiile anterioare, acest lucru a fost împărțită între sediul OMS și care [NUME_REDACTAT] pentru Europa (EURO). Primele două volume sunt însoțite de o serie de publicații ce furnizează informații privind evaluarea și gestionarea riscurilor asociate cu pericolele microbiene și evaluările de risc pe plan internațional revizuite pentru substanțe chimice specifice. Volumul 3 oferă îndrumări privind bunele practici în supraveghere, monitorizare și evaluare a calității apei potabile în aprovizionarea comunității.
Scopul principal pentru calitatea apei potabile este protecția sănătății publice. Apa este esențială pentru a susține viața, și trebuie să fie disponibilă tuturor. Îmbunătățirea accesului la apă potabilă poate duce la beneficii concrete pentru sănătate. Ar trebui să se facă orice efort pentru a obține o calitate de apă potabilă.
WHO1- [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] condiții de siguranță, apa potabilă nu reprezintă nici un risc semnificativ pentru sănătate pe o durată de viață, de consum, inclusiv sensibilități diferite care pot apărea între etapele vieții. Cei la risc mai mare de boli sunt sugarii și copiii mici, persoane care trăiesc în condiții sărace și persoanele în vârstă. Apa potabilă este potrivită pentru toate scopurile interne obișnuite, inclusiv igiena personală. Apa de calitate mai mare poate fi necesară pentru unele scopuri speciale, precum dializa renală și curățarea de lentile de contact, sau pentru anumite scopuri în producția de alimente și uz farmaceutic.
Cadrul pentru apă potabilă. Cerințe.
Cuprinde cinci componente cheie:
-sănătatea să fie bazată pe obiective pentru o evaluare a problemelor de sănătate
-sistem de evaluare pentru a determina dacă alimentarea cu apă potabilă (de la sursă prin tratament la punctul de consum) ca un întreg, poate livra apă care îndeplinește obiectivele pe bază de sănătate
-monitorizare operațională a măsurilor de control în aprovizionarea cu apă potabilă care sunt de o importanță deosebită în asigurarea siguranței de apă potabilă
-gestionarea planurilor, documentarea sistemului de evaluare și planurile de monitorizare și acțiunile să fie luate în funcționare normală și condițiile de incident, inclusiv actualizare și îmbunătățire, documentare și comunicare;
-un sistem de supraveghere independent care verifică ca cele de mai sus să funcționeze corect.
Sănătatea bazată pe obiective este o componentă esențială a cadrului de siguranță a apei potabilă. Acestea ar trebui stabilite de o autoritate la nivel înalt în consultare cu alte persoane, inclusiv furnizorii de apă și comunitățile afectate. Aceștia ar trebui să ia seama la situația sănătății publice globale și contribuția de apă potabilă la boală datorită microbilor din apă și substanțe chimice. Ei, de asemenea, trebuie să țină seama de importanța de a asigura accesul la apă.
3.4. Organizația EPA1
[NUME_REDACTAT] Unite pentru [NUME_REDACTAT] (EPA) este o agenție a guvernului federal american care a fost creat în scopul protejării sănătății umane, a mediului și aplicarea reglementărilor bazate pe legile adoptate de Congres.
Se identifică cinci obiective strategice pentru a ghida activitatea agenției:
Obiectivul 1: abordarea schimbărilor climatice și îmbunătățirea calității aerului
Obiectivul 2: protejarea apelor ale S.U.A
Obiectivul 3: curățarea comunităților și promovarea dezvoltării durabile
Obiectivul 4: asigurarea siguranței produselor chimice și prevenirea poluării
Obiectivul 5: protejarea sănătății umane și a mediului prin aplicarea și asigurarea
respectării legilor.
Astăzi, furnizarea de apă potabilă națiunii noastre este una dintre cele mai curate din lume. Chiar și așa, microbii, chimicalele și agenții patogeni sunt încă un motiv de îngrijorare. EPA a stabilit standarde pentru aproximativ 90 contaminanți care pot afecta apă potabilă.
EPA urmărește mai multe domenii de cercetare la adresa microbilor în apa de băut: sursa microbilor de urmărire, identificarea surselor de poluare fecale, biosolidele din apele uzate, reziduale din epurarea apelor uzate, tehnici pentru a detecta și elimina sau dezactiva contaminaț microbieni, metode de dezinfectare.
Cercetările se axează pe cercetarea contaminanților chimici: produse chimice cu potențial de a interfera cu hormonii naturali în organismul responsabil pentru menținerea homeostaziei2 și reglementarea proceselor de dezvoltare, riscurile legate de utilizarea de pesticide, efectul de produse de îngrijire personală pe apa de băut, compararea riscurilor din microbii patogeni în apa de băut împotriva riscurilor de creare de dezinfectare.
EPA1- [NUME_REDACTAT] Unite pentru [NUME_REDACTAT]
homeostaza2- 1. proprietate a organismelor vii de a-și menține constantele fiziologice în condiții diferite de mediu. ♦ (genet.) menținere constantă a genomului într-o populație.
2. tendință a sistemelor autoreglabile de a-și menține constante anumite stări sau coordonate de definiție; homeostază. 3. echilibru natural, biologic și ecologic, în biosferă și ecosisteme. ♦ echilibru al mediului interior al individului.
3.5. Protecția apelor potabile împotriva contaminării radioactive
Asigurarea protecției apelor potabile împotriva contaminării radioactive necesită luarea unei serii de măsuri concrete, menite să împiedice introducerea radionuclizilor în apă. Dintre aceste măsuri cele mai importante sunt următoarele (Szabó Á, 1967):
la captarea surselor de apă pentru alimentarea colectivității cu apă potabilă trebuie să
se studieze condițiile hidrogeologice particulare care arată în ce măsură sunt posibile contaminări ulterioare accidentale ale apelor.
trebuie să se ia măsuri să nu se verse ape reziduale industriale, chiar dacă acestea nu
sunt radioactive, decât după o diluare sau epurare adecvată în așa fel ca ele să nu modifice proprietățile fizico-chimice ale apelor subterane.
este necesară controlarea sistematică a radioactivității artificiale a depunerilor
atmosferice, a apelor curgătoare, a apelor reziduale, precum și urmărirea concentrației radionuclizilor în depunerile bazinelor naturale de apă, în viețuitoarele acvatice și în alimente.
Pentru a putea proteja rețelele de alimentare cu apă potabilă de pericolul contaminării
radioactive accidentale, este indicată aplicarea și a unor dispozitive cu funcționare automată și continuă, prin care să se urmărească permanent radioactivitatea apei.
Prin cunoașterea radioactivității apelor naturale utilizate ca apă potabilă se poate asigura prevenirea și înlăturarea contaminării radioactive a sistemelor de alimentare cu apă a acolectivitățiilor umane, precum și a produselor agro-alimentare consumate de populație.
CAPITOLUL IV. CALITATEA APEI- recomandări, standarde în vigoare
Apa constituie “inima biosferei” deoarece se găsește întotdeauna acolo unde este viață și reprezintă substanța cea mai răspândită de pe Terra. Apele subterane conțin cantități mari de substanțe solide sau gazoase, dizolvate din straturile pe care le străbat. Ajunse la suprafață formează izvoare de ape minerale.
[NUME_REDACTAT], calitatea apelor este urmărită conform structurii și principiilor metodologice ale Sistemului de [NUME_REDACTAT] al Apelor din România (S.M.I.A.R.), restructurat în conformitate cu cerințele [NUME_REDACTAT].
Sistemul național de monitorizare a apelor cuprinde două tipuri de monitoring, conform cerințelor legislative din domeniu:
-monitoring de supraveghere, cu rolul de a evalua starea tuturor corpurilor de apă din cadrul bazinelor hidrografice;
-monitoring operațional (integrat monitoringului de supraveghere) pentru corpurile de apă care prezintă riscul de a nu îndeplini obiectivele de protecție a apelor.
Rolul apei în organism se manifestă în principal, prin următoarele acțiuni:
▪ intervine in menținerea constantă a temperaturii corpului eliminând căldura ce prisosește prin transirație, evaporare
▪ dizolvă substanțele nutritive din hrană, le transportă la celule unde sunt metabolizate și apoi transportă rezidurile pentru a fi eliminate prin rinichi, piele, plămâni
▪ dizolvă substanțele minerale și le transportă în organism făcând posibilă acțiunea lor.
Apa potabilă pentru a fii bună de băut trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
• să fie limpede, fără culoare, fără miros
• să conțină aer dizolvat și cantități mici de săruri, până la o concentrație de 0,5% mai ales NaCl și NaHCO3, circa 600 mg/l
• să aibă o temperatură între 8-12°Celsius, și să nu conțină bacterii patogene.
Apa potabilă se obține la sate, din izvoare și fântâni, iar la oraș din apa râurilor, care trebuie purificată. Apa potabilă provine din surse naturale și este supusă unor operații și tratamente cum sunt decantarea și sterilizarea cu clor. Pentru a satisface nevoile de apă potabilă ale omului s-a trecut la îmbutelierea apelor minerale care provin din apele subterane și care ies la suprafața solului sub formă de izvoare naturale.
Apa potabilă contaminată radioactiv, prin iradierea internă a organismului, reprezintă un pericol pentru sănătatea păturilor largi ale populației. Se impune necesitatea unui control sistematic al radioactivității apelor potabile.
4.1. Compoziția fizico-chimică generală a apelor naturale
Calitatea apelor naturale este determinată, în general, de totalitatea substanțelor minerale sau organice, gazele dizolvate, particulele în suspensie și organismele vii prezente. Din punct de vedere al stării lor, impuritățile pot fi solide, lichide sau gazoase. Acestea pot fi dispersate în apă, și se pot clasifica după dimensiunile particulelor dispersate în suspensii, coloizi și soluții. Majoritatea substanțelor care se găsesc în apele naturale, într-o cantitate suficientă pentru a influența calitatea lor, se pot clasifica conform tabelului următor.
Tabel 5: Substanțe întâlnite în apele naturale (sursa: http://ecologii.wikispaces.com)
Desigur, o anumită apă nu poate conține toate aceste impurități concomitent, cu atât mai mult cu cât existența unora dintre acestea este incompatibilă cu echilibrul chimic stabilit în apă. În afara acestor substanțe menționate, în apele naturale se mai pot găsi și alte tipuri de impurități. Astfel, plumbul sau cuprul se pot întâlni în urma proceselor de tratare a apelor sau datorită sistemului de transport precum și din apele meteorice. Unele ape naturale conțin seleniu sau arsen într-o cantitate suficientă ca să le afecteze calitatea. De asemenea, se poate afirma că toate apele naturale conțin substanțe radioactive, în principal radiu, dar numai în unele cazuri de ape subterane concentrația acestora atinge valori periculos de mari. Alte surse naturale conțin crom, cianuri, cloruri, acizi, alcalii, diferite metale sau poluanți organici, toate aduse în receptori de apele uzate provenite din industrie sau aglomerații urbane.
4.1.2. Modalități de definire a calității apei
Calitatea apei se poate defini ca un ansamblu convențional de caracteristici fizice, chimice, biologice și bacteriologice, exprimate valoric, care permit încadrarea probei într-o anumită categorie , ea căpătând astfel însușirea de a servi unui anumit scop . Pentru stabilirea calității apei, din multitudinea caracteristicilor fizice, chimice și biologice care pot fi stabilite prin analize de laborator se utilizează practic un număr limitat, considerate mai semnificative . sistemul mondial de supraveghere a mediului înconjurător prevede urmărirea calității apelor prin trei categorii de parametri:
– parametri de bază : temperatură, pH, conductivitate, oxigen dizolvat, colibacili
– parametri indicatori ai poluării persistente: cadmiu, mercur, compuși organo-halogenați și uleiuri minerale
– parametri opționali: carbon organic total (COT), consum biochimic de oxigen (CBO), detergenți anionici, metale grele, arsen, bor, sodiu, cianuri , uleiuri totale, streptococi.
Pentru precizarea caracteristicilor de calitate a apei se utilizează următoarea terminologie:
– criterii de calitate a apei- totalitatea indicatorilor de calitate a apei care se utilizează pentru aprecierea acesteia în raport cu măsura în care satisface un anumit domeniu de folosință sau pe baza cărora se poate elabora o decizie asupra gradului în care calitatea apei corespunde cu necesitățile de protecție a mediului înconjurator;
– indicatori de calitate ai apei- reprezentați de caracteristici nominalizate pentru o determinare precisă a calității apelor;
– parametri de calitate ai apei– sunt valori și exprimări numerice ale indicatorilor de calitate a unei ape;
– valori standardizate ale calității apei- reprezintă valori ale indicatorilor de calitate a apelor care limitează un domeniu convențional de valori acceptabile pentru o anumitã folosință a apei.
4.1.3. Indicatori de calitate ai apei
Pentru caracterizarea calității și gradului de poluare a unei ape se utilizează indicatorii de calitate. Aceștia se pot clasifica după natura lor și după natura și efectele pe care le au asupra apei , după cum urmează:
A. Clasificare după natura indicatorilor de calitate:
– indicatori organoleptici (gust, miros).
– indicatori fizici (pH, conductivitate electrică, culoare, turbiditate).
– indicatori chimici
– indicatori radioactivi
– indicatori bacteriologici
– indicatori biologici
B. Clasificare după natura și efectul pe care îl au asupra apei:
– indicatori fizico-chimici generali: temperatura, pH
– indicatorii regimului de oxigen: oxigen dizolvat (OD), consumul biochimic de oxigen (CBO5)
– consumul chimic de oxigen (CCOCr și CCOMn)
– indicatorii gradului de mineralizare: reziduul fix, cloruri, sulfați, calciu, magneziu, sodiu, etc.
– indicatori fizico – chimici selectivi: carbon organic total (COT), duritate, alcalinitate
– indicatori fizico- chimici specifici (toxici): cianuri, fenoli, metale grele (mercur, cadmiu, plumb, zinc, cobalt, fier).
4.2. Caracteristici de calitate ale apei minerale
Apele minerale sunt soluții complexe ce conțin diferite substanțe solide sau gazoase. Geologii numesc ape minerale toate apele care conțin cel puțin 1 g substanțe chimice (solide sau gazoase) dizolvate la 1 kg apă.
Apa reprezintă o importantă cale de transmitere a numeroaselor boli. Din acest motiv a fost necesară stabilirea unor condiții sanitare pe care trebuie să le îndeplinească apa potabilă sau apa bună de băut. consumatorilor. Primele condiții de potabilitate au avut un caracter empiric și au fost legate de caracterele organoleptice: gust, miros, culoare, ușor de evidențiat numai cu ajutorul organelor noastre de simț.
Apa destinată consumului uman nu trebuie să conțină nici un fel de substanțe chimice sau organisme care să aducă prejudicii sănătății. In același timp, sistemele de alimentare cu apă potabilă trebuie să asigure nu numai o apă lipsită de risc de contaminare. O temperatură mai scăzută, lipsa turbidității, lipsa culorii sau a oricărui gust și miros neplăcut sunt tot atât de importante în alimentarea cu apă potabilă.
[NUME_REDACTAT] de Guvern nr. 1176 din 13 noiembrie 1996 cercetarea pentru punerea în evidență a criteriilor de calitate ale apelor minerale cuprinde:
A. Cercetarea geologică-hidrogeologică– care pentru punerea în evidență a apelor minerale se va materializa printr-un raport geologic detaliat asupra condițiilor hidrogeologice de dezvoltare a acviferului.
B. Parametrii fizico-chimici privind apa minerală:
Temperatura apei la sursă și temperatura mediului ambiant la momentul prelevării probei;
Reziduul sec la 180ºC sau 240ºC;
Conductivitatea electrică, cu specificarea temperaturii în momentul măsurătorii;
Concentrația ionilor de hidrogen – pH-ul;
Conținutul în cationi și anioni;
Conținutul în substanțe nedisociate;
Conținutul în urme de elemente cu potențial toxic;
Radioactivitatea apei la sursă;
Conținutul în substanțe indezirabile și cu potențial toxic, de proveniențănaturală sau contaminate.
C. Parametrii microbiologici și biologici:
Paraziți și microorganisme patogene;
Coliformi totali / 100 ml, la 37ºC;
Indicatori de contaminare fecală;
Număr de unități formatoare de colonii;
Criterii clinice și farmacodinamice – se efectuează cercetări în concordanță cu metodologii recunoscute din punct de vedere științific și care se vor referi la caracteristicile particulare ale apelor minerale naturale cu efecte asupra organismului uman, cum ar fi cele diuretice, asupra funcțiilor gastrice și intestinale și la eventualele compensații ale deficitului de minerale din organism.
Indicatorii de calitate fizico-chimici ai apelor minerale sunt: temperatura apei la sursă , pH-ul, conductivitatea electrică cu specificarea temperaturii la care se determină, conținutul în cationi și anioni și în substanțe nedisociate.
4.3. Posibilități de contaminare radioactivă a apelor potabile
Apa potabilă contaminată radioactiv, prin iradierea internă a organismului, reprezintă un pericol pentru sănătatea populației. Se impune așadar necesitatea unui control sistematic al radioactivității apelor potabile. Prin cercetări fiziologice adecvate s-au determinat concentrațiile maxime permisibile ale radionuclizilor în apa potabilă.
Concentrațiile maxime permise ale radionuclizilor mai importanți în apa potabilă în tabelul 6, în conformitate cu valorile stabilite de [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] Radiațiilor (C.I.P.R.) în 1960.
Tabelul 6 Concentrațiile maxime permise, ale unor radionuclizi în apa potabilă
(sursa: Szabó Arpád, Ape și gaze radioactive în R.S.România, ed Dacia, p.175, 1978)
4.4. Principalele cauze de contaminare accidentală a apelor potabile cu radiozotopi
Acestea sunt:
a) vărsarea în râuri a apelor de precipitație, care au spălat rocile sterile aruncate la exploatarea zăcămintelor de minereuri radioactive;
b) modificarea radioactivității naturale a surselor de apă, în urma activitățiilor industriale, ele putând modifica proprietățiile fizico-chimice ale apelor;
c) difuzarea în apele de suprafață a radionuclizilor proveniți de la exploziile experimentale ale bombelor atomice, poate cauza contaminarea radioactivă a apelor potabile, ajungând în organismul uman;
d) deversarea apelor reziduale din întreprinderile industriale, institutele de cercetări, spitale, unde se lucrează cu izotopi radioactivi, precum și apele de răcire din reactorii nucleari, apele reziduale de la uzinele de prelucrare a minereurilor radioactive, reprezintă un factor care poate cauza contaminarea radioactivă accidentală a apelor potabile.
Posibilitatea de contaminare depinde și de factorii hidrogeologici, care trebuie să fie cercetați cu ocazia proiectării și întreținerii sistemelor de alimentare cu apă potabilă a populațiiei.
4.5. Standarde în vigoare
[NUME_REDACTAT] apa potabilă este definită și reglementată prin Legea nr. 458 din 8 iulie 2002 – privind calitatea apei potabile, completată și modificată prin Legea nr. 311 din 28 iunie 2004.
La nivelul [NUME_REDACTAT], apa potabilă este reglementată prin Directiva 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman.
Valorile maxim admise sunt indicate în STAS 1342 – 91 Apă potabilă, astfel:
activitatea globală alfa și beta, maxim admisă, care se stabilește în funcție de aportul
însumat maxim al radionuclidului radiu 226 alfa radioactiv și al radionuclidului stronțiu 90 beta radioactiv; măsurarea activității alfa, respectiv beta, se face în conformitate cu SR ISO 9696:1996, respectiv SR ISO 9697:1996.
activitatea specifică admisă a fiecărui radionuclid.
LEGEA nr.458 din 8 iulie 2002 privind calitatea apei potabile:
CAPITOLUL II – Condiții de calitate
Art. 4. – (1) Apa potabilă trebuie să fie sanogenă și curată, îndeplinind următoarele condiții:
a) să fie lipsită de microorganisme, paraziți sau substanțe care, prin număr sau concentrație, pot constitui un pericol potențial pentru sănătatea umană;
b) să întrunească cerințele minime prevăzute în tabelele 1A, 1B și 2 din anexa nr. 1;
c) să respecte prevederile art. 5-8 și 10.
(2) Măsurile de aplicare a prezentei legi nu trebuie să conducă, direct sau indirect, la deteriorarea calității reale a apei potabile, care să afecteze sănătatea umană, ori la creșterea gradului de poluare a apelor utilizate pentru obținerea apei potabile.
Art. 5. – (1) Calitatea apei potabile destinate consumului uman trebuie să corespundă valorilor stabilite pentru parametrii prevăzuți în anexa nr. 1. În privința parametrilor prevăzuți în tabelul 3 din anexa nr. 1, valorile lor sunt stabilite în scopul evaluării calității apei potabile în programele de monitorizare și în vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la art. 8.
(2) [NUME_REDACTAT] și Familiei aprobă valori pentru parametrii suplimentari, care nu sunt incluși în anexa nr. 1, la propunerea autorității de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, acolo unde măsurile de protecție a sănătății publice pe teritoriul unui județ sau al municipiului București ori pe o parte din teritoriul acestora o impun. Valorile stabilite trebuie să respecte condițiile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a).
Art. 6. – (1) Calitatea apei potabile este corespunzătoare când valorile stabilite pentru parametri sunt în conformitate cu anexa nr. 1, în următoarele puncte de prelevare a probelor:
a) la robinetul consumatorului și la punctul de intrare în clădire, în cazul apei potabile furnizate prin rețeaua de distribuție;
b) la punctul de curgere a apei din cisternă, în cazul apei potabile furnizate în acest mod;
c) în punctul în care apa se pune în sticle sau în alte recipiente, în cazul apei potabile îmbuteliate;
d) în punctul din care apa este preluată în procesul de producție, în cazul apei utilizate în industria alimentară.
(2) Dacă în situația prevăzută la alin. (1) lit. a) se constată că valorile parametrilor nu se încadrează în valorile stabilite pentru parametri, în conformitate cu anexa nr. 1, din cauza sistemului de distribuție interioară sau a modului de întreținere a acestuia se consideră că au fost îndeplinite obligațiile ce revin producătorului, respectiv distribuitorului, cu excepția situației în care apa este furnizată direct publicului, precum: unități de învățământ, unități de asistență medicală, instituții socioculturale și cantine.
(3) În cazul constatării situației prevăzute la alin. (2) autoritatea de sănătate publică județeană, respectiv a municipiului București, producătorii, distribuitorii și consumatorii, după caz, se informează prin notificare scrisă să ia măsurile corespunzătoare de remediere și întreținere a rețelei de distribuție, respectiv a sistemului de distribuție interioară, și care sunt măsurile suplimentare necesare pentru prevenirea îmbolnăvirii.
În cazul în care există o îngrijorare cu privire la calitatea apei potabile într-o situație de urgență care nu poate fi abordată prin intermediul serviciilor centrale, oportunitatea de tratament la nivel de gospodărie ar trebui să fie evaluată, ca de exemplu:
-înainte de consum apa să fie fiartă
-să se adauge sodiu sau soluție de hipoclorit de calciu într-o găleată de apă, să se amestece bine și să stea timp de aproximativ 30 de minute înainte de consum. apa tulbure ar trebui să fie filtrată înainte de dezinfectare
-agitare viguroasă a unei cantități mici de apă într-un recipient curat, transparent timp de 20 s și expunerea recipientului la soare timp de cel puțin 6 ore
CAPITOLUL V. STUDIU DE CAZ – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Someșeni, stațiune balneo-climatică cu apă sărată, au reprezentat până nu demult una dintre cele mai cunoscute stațiuni balneo-climaterice ale țării, fiind situate în județul Cluj, având o altitudine de 318m. Sunt situate pe malul drept al [NUME_REDACTAT], la 3 km de centrul municipiului Cluj. La sud de stațiune se ridică dealul Feleacului și Budunuș, iar spre est se întinde [NUME_REDACTAT]. Amplasamentul său chiar în mijlocul orașului le-a adus faimă, anual fiind vizitate de sute de turiști, ajunși în aceste locuri din dorința de recuperare medicală.
Climatologic, stațiunea balneară se caacterizează prin ierni reci și veri răcoroase, cu temperature medii, în general coborâte în ianuarie, de -4°C, iar în iulie, de 20°C. Cantitatea medie anuală de precipitații este cuprinsă între 650 și 800mm, cu maxime înregistrate la începutul verii.
[NUME_REDACTAT] au o vechime destul de înaintată, având la bază sursele naturale de nămol și ape minerale ce se regăsesc în zonă. În anul 1927, profesorul [NUME_REDACTAT] reconstruiește întreaga stațiune, fiind conștient de capacitățile balneo-climaterice ale zonei. De-a lungul timpului, nămolul și apele minerale din aceste locuri au servit ca remediu și modalitate eficientă de ameliorare a simptomelor provocate de diabet.
Unul din cele 24 foraje executate între anii 1929-1965 la Someșeni a străbătut orizontul de sare gemă între adâncimile de 20-120 m. Sub stratul de sare s-a intâlnit un strat de 4-5 m grosime de sulfați și carbonați, cu frecvente intercalații argiloase. Masivul de sare se găsește aproape de suprafața terenului. Aceasta explică mineralizarea clorosodică a apelor celor 27 izvoare din raza stațiunii balneare.
[NUME_REDACTAT] stau pe un masiv de sare situat la mică adâncime. Grație virtuților lor terapeutice, numeroasele izvoare minerale cu ape bicarbonate, cloruro-sodice și radioactive oferă posibilități de tratare a diferitelor boli.
În stațiune sunt utilizate 23 de izvoare, dintre care o parte provin din depozitele granitice-apilitice ale terasei Someșului, iar altele provin dintr-un strat acvifer de adâncime
aparținând formașiunilor sarmațiene1 și burgigalianene2.
formațiune sarmațiană1- straturi de nisipuri și de argile
formațiune burgigaliană2- gresii verzi fine, silite, microconglomerate, marne nisipoase
cenușii, marne argiloase, gresii calcaroase, nisipuri grezoase
Caracterul sulfuros al unora dintre izvoare este în legătură cu turbele din lunca [NUME_REDACTAT], prin care se infiltrează apele izvoarelor. În stațiune există un teren mlăștinos cu nămol sulfuros sapropelic folosit la împachetări. Apele izvoarelor au o radioactivitate mai pronunțată, situându-se prin cele mai radioactive ape minerale din țară. Radioactivitatea mare provine din granite, aplite ce se găsesc în terasa [NUME_REDACTAT].
Salinitatea izvoarelor de la Someșeni-Băi este datorată unui masiv de sare, interceptat prin foraje, în terasa [NUME_REDACTAT].
Se formează un tip de nămol terapeutic prin sedimentarea acestuia în jurul izvoarelor minerale. În cazurile unde ivirile de apă se fac într-un teren orizontal curgerea apei este un proces lent și de aceea se formează un teren mlăștinos, în care materialul turbos al plantelor în putrefacție absoarbe sărurile precipitate din apele minerale.
Apele izvoarelor se utilizează în cura balneară prin exploatarea a trei bazine de băi reci, trei bazine cu apă încălzită și aplicații la stabilimentul de hidroterapie. Tratamentul balnear este indicat în cazul afecțiunilor aparatului locomotor, ale sistemului nervos și în boli ale tubului digestiv.
Stațiunea are o perspectivă favorabilă pentru dezvoltare, debitul izvoarelor radioactive putând fi mărit prin foraje hidro-geologice.
[NUME_REDACTAT] dispun de o suprafață de aproximativ un hectar de nămol de turbă a cărui formare încă nu s-a încheiat. Se folosește nămolul din partea de sud-est a turbăriei, unde vegetația a fost înlăturată și din bazinele amenajate în solarii, deoarece băile calde nu funcționează.
Stratul acvifer freatic din aluviunile luncii Someșului este pus în evidență printr-o serie de puțuri cu nivelul hidrostatic situat între 1 și 3 m. Apa din acest strat circulă direct peste spinarea sării și se îmbogățește în NaCl (0,2-7 g/l).
Stratul acvifer freatic din terasa joasă a Someșului este pus în evidență printr-o linie de 26 izvoare, care drenează terasa menționată și care sunt exploatate la [NUME_REDACTAT]. Nivelul hidrostatic al acestui strat acvifer se află la adâncimi cuprinse între 0,2 și 4m. Apa subterană, având debite diferite de la un izvor la altul, cuprinse între 0,01 și 1,3 l/s, este puternic mineralizată datorită prezențtei NaCl, a cărei concentrație variază între 1,9 și 14,5 g/l.
Caracterul sulfuros al unor izvoare de la Someșeni trebuie pus în legătură cu circulația apei subterane în turbiera din lunca [NUME_REDACTAT].
Stratele acvifere de adâncime sunt puse în evidență prin câteva izvoare și puțuri săpate în depozitele Tortonianului1, Bulgovianului și Sarmațianului inferior. Stratele acvifere cantonate în aceste depozite au debite medii cuprinse între 0,001-0,01 l/s.
Apele sunt utilizate în special în afecțiuni ale aparatului locomotor, ale sistemului nervos periferic, afecțiuni ginecologice, ale tubului digestiv și glandelor anexe.
Calitățile surselor de apă de pe teritoriul [NUME_REDACTAT] sunt date de faptul că, sub terenul complexului balnear, se află un masiv de sare localizat la mică adâncime. Sursele de apă sunt, potrivit aprecierii dr. [NUME_REDACTAT], descoperitorul lor, „o anomalie geologică”. Izvoarele din [NUME_REDACTAT] sunt și sărate, și cu apă dulce; ele au proprietăți curative diferite. Unul dintre aceste izvoare este folosit pentru dizolvarea pietrei la rinichi, altul este un izvor unic în Europa, care are ca efect reducerea glicemiei și este folosit pentru tratarea diabetului.
Izvoarele cu apă sărată sunt folosite pentru tratarea reumatismului. De asemenea, nămolul are proprietăți curative folosite în tratarea afecțiunilor ginecologice ori a leziunilor post-operatorii, potrivit medicilor clujeni.
Particularitatea zonei este dată de faptul că în [NUME_REDACTAT] se întâlnesc sursele de apă termală și minerală, care fac parte din același bazin ca și izvoarele din zona [NUME_REDACTAT], precum și ape sărate care provin din același filon cu izvoarele cu apă sărată de la Turda.
Tortonian1- subetaj al celui de-al doilea etaj mediteranean al miocenului.
CAPITOLUL VI. TESTUL DE INHIBIȚIE AL CREȘTERII ALGELOR– recomandare EPA, aplicativitate în analiza apelor minerale
Ținând cont de impactul foarte mare pe care îl are calitatea apei asupra stării de sănătate a populației, am decis să realizez un studiu care să reflecte relația dintre calitatea apei de la [NUME_REDACTAT] și starea de sănătate a populației care consumă această apă.
Obiectivele studiului:
prelevarea probelor de apă de la [NUME_REDACTAT]
aplicarea testului de inhibiție al algelor
interpretarea rezultatelor obținute în urma analizelor efectuate
Starea de sănătate a populației în relație cu calitatea apei a fost evaluată pe baza surselor de prelevare a probelor care au fost luate în considerare și care prezintă următoarele locații geografice (figura 1).
fig 1- Localizare prelevare probe de apă izvoare Someșeni
(sursa: https://www.google.ro/maps)
Pe recipiente se va lipi o etichetă și se inscripționa în mod obligatoriu următoarele:
– numele celui care a prelevat probele pentru analizat
– denumirea sursei din care se prelevează, cu precizarea numelui și numărului acesteia
– data prelevării probelor (anexa 1)
Anexa 1. Etichetarea recipientelor cu apa prelevată
În scopul analizei unor caracteristici ale apelor minerale au fost prelevate două probe
reprezentative de apă din două izvoare. Distanța dintre cele două izvoare este de aproximativ 30 metri. Probele de apă au fost luate în cele mai bune condiții, recipientele utilizate pentru colectarea probelor de apă trebuie închise ermetic pentru evitarea alterării sau contaminării produsului, în sticle de plastic de 1,5 litri, curate și spălate, fără nici un fel de impurități (Anexa 2).
Anexa 2- Prelevare probă de apă izvor 1
Prelevare probă apă izvor 2 [NUME_REDACTAT]
În timpul prelevării probelor de apă de la izvoare, am fost surprinsă să văd locuitori din împrejurimi care i-au apă de la izvoare pentru a consum (Anexa 3). Acolo am aflat de la o localnică ce consumă de 3 ani apa de la izvoare că soțul ei are o formă de chist și la recomandarea medicului face un tratament cu această apă. De când soțul consumă această apă, chistul s-a mai micșorat și a început să se simtă mai bine.
Anexa 3- Locuitori din zonă sau din satele învecinate care consumă apă din aceste izvoare
Au fost cumpărate 2 mărci diferite de ape îmbuteliate existente pe piața de retail din România: apă mineral Borsec și apă mineral Tușnad. Probele au fost păstrate.în frigider până a doua zi, apoi au fost analizate, în laboratorul din dotarea Facultății de [NUME_REDACTAT], urmărindu-se următorii parametri: conductivitatea electrică (μS/cm), absorbanța (670nm) și radioactivitatea.
S-au pregătit toate ustensilele necesare și probele pentru a le putea analiza:
-proba 1- izvor 1 [NUME_REDACTAT]
-proba 2- izvor 2 [NUME_REDACTAT]
-proba 3- apă minerală Borsec
-proba 4- apă minerală Tușnad
-proba 5- apă potabilă (robinet)
-proba 6- apă distilă
-proba 7- apă râu [NUME_REDACTAT] de determinare a toxicității acute asupra algelor verzi
Caracterisitici ale metodei:
-determină efectele substanțelor asupra creșterii algelor verzi
-permite evaluarea efectelor substanțelor la câteva generații în 72 de ore
-poate fi utilizată pentru câteva tipuri de alge verzi unicelulare
-ușor de aplicat pentru substanțele solubile în apă; în condițiile test, acestea rămân în apă
-se folosește și pentru substanțele care nu interferă direct cu măsurarea creșterii algale
-necesită cunoașterea proprietăților fizico-chimice ale substanței de testat- solubilitatea în apă, evaporare, stabilitate chimică, constantă de disociere, biodegradabilitate
-la interpretarea rezultatelor se i-au în calcul diferite proprietăți ale substanței- formula, gradul de puitate, natura și procentul impurităților, prezența și cantitățile de aditivi, coeficientul de partiție n-otanol/apă.
Principiul metodei: Soluțiile test sunt incubate pe o perioadă de 72 h, timp în care densitatea celulelor din fiecare soluție este măsurată la 24 h. Inhibiția creșterii algale este determinată față de martor, iar pentru a realiza acest lucru am folosit Chlamydomonas peterfii Gerloff, Selenastrum și Chlorella.
Cele 7 probe de analizat au fost introduse în pahare și s-a măsurat conductivitatea electrică cu ajutorul unui Conductometru WTW InoLab Cond 720 (Anexa 4). Conductivitatea electrică determină conținutul de substanțe minerale existente în apă.
Anexa 4- Analiza conductivității din probe
În continuare, se pregatește suspensia de alge. Speciile test au fost 3 tipuri de alge verzi: Selenastrum, Chlamydomonas și Chlorella, provenite din cultura de laborator; acestea sunt specii comune sistemelor ecologice acvatice din țara noastră, ce răspund bine la presiunea exercitată de substanță și se întrețin relativ ușor în condiții de laborator (Anexa 5).
Anexa 5- Specii test: alge verzi: Selenastrum, Chlamydomonas și [NUME_REDACTAT] ia 1 ml din fiecare tip de algă verde și 1 ml din fiecare probă și se pun în eprubete pentru a fi analizate (Anexa 6).
Anexa 6- Pregătire alge+probă analizat și martor
Inhibiția creșterii algale este determinată față de martor. Se ia 1 ml din fiecare suspensie de alge și 1 ml din mediul de cultură. Se măsoară absorbanța cu ajutorul spectrofotometrului UV-VIZ CE 1021 (Anexa 7). Spectrofotometrul este un instrument optic care servește la obținerea spectrelor de emisie sau de absorbție ale substanțelor.
Anexa 7- Analiza absorbanței
CAPITOLUL VII. REZULTATE
În urma celor 3 zile de analizat probele, am obținut următoarele valori:
-proba 1- izvor 1 [NUME_REDACTAT]
-proba 2- izvor 2 [NUME_REDACTAT]
-proba 3- apă minerală Borsec
-proba 4- apă minerală Tușnad
-proba 5- apă potabilă (robinet)
-proba 6- apă distilă
-proba 7- apă râu [NUME_REDACTAT] experimentale:
Grafic 1. Conductivitatea celor 7 probe de analizat
Probă 1- izvor 1 [NUME_REDACTAT] 2- izvor 2 [NUME_REDACTAT] 3- apă minerală [NUME_REDACTAT] 4- apă minerală [NUME_REDACTAT] 5- apă tratată (robinet)
Probă 6- apă distilată
Probă 7- apă râu [NUME_REDACTAT] 1- izvor 1 [NUME_REDACTAT] 2- izvor 2 [NUME_REDACTAT] 3- apă minerală [NUME_REDACTAT] 4- apă minerală [NUME_REDACTAT] 5- apă tratată (robinet)
Probă 6- apă distilată
Probă 7- apă râu [NUME_REDACTAT] 1- izvor 1 [NUME_REDACTAT] 2- izvor 2 [NUME_REDACTAT] 3- apă minerală [NUME_REDACTAT] 4- apă minerală [NUME_REDACTAT] 5- apă tratată (robinet)
Probă 6- apă distilată
Probă 7- apă râu Someș
CAPITOLUL VIII. CONCLUZII
CAPITOLUL IX. BIBLIOGRAFIE
Cărți:
[NUME_REDACTAT], Apele minerale și termale din România, ed Tehnică, 2010
[NUME_REDACTAT], Substanțele minerale terapeutice din România, ed Științifică și Enciclopedică, 1985
[NUME_REDACTAT], Apele minerale terapeutice, ed Balneară, 2013
Dr. [NUME_REDACTAT], Apa și sănătatea: apa potabilă, ape minerale, hidroterapia, ed Ceeres, București, 1994
Ministerul sănătății și prevederilor sociale. Institutul de balneologie și fizioterapie, Apele
minerale și nămolurile terapeutice din [NUME_REDACTAT] Romînă (vol I, vol II), 1961-1965, București
Szabó Arpád, Ape și gaze radioactive în R.S.România, ed Dacia, 1978
Articole:
[NUME_REDACTAT], Ghidul apelor minerale naturale, București, 2012
Baciu C., Cosma C., Berdea P., An approach to the dynamics of mineral waters from
[NUME_REDACTAT] in: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Flow, Seiler & Wohnlich (eds.), München, p. 893–896, 2001.
Boglárka-[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] mineral waters from the [NUME_REDACTAT]: a historical and chemical overview, Journal of [NUME_REDACTAT] and Protection, 2013, no. 36.
[NUME_REDACTAT] of 20 December 2001 on the protection of the public against exposure to radon in drinking water supplies [notified under document number C(2001) 4580]. Off. J. Eur. Commun. 2011-12-28, L344, pp. 85–88. Available (viewed 2013-03-05) at: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32001H0928:EN:HTML
[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Natural radionuclides in some
romanian medicinal water, Journal of preventive medicine 2007; 15: 70-78
Guidelines for [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] – Volume 1 – [NUME_REDACTAT] de Guvern nr. 1176 din 13 noiembrie 1996 privind aprobarea normelor tehnice
de exploatare, valorificare și comercializare a apelor minerale de consum alimentar.
Legea nr.458 din 8 iulie 2002 privind calitatea apei potabile (textul actului publicat în
[NUME_REDACTAT] nr.552/29iul.2002)
Marie- [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Potențialul de export al României: Ape minerale, Produse românești cu potențial de export, [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], 2012
Metodologia de evaluare a impactului substanțelor periculoase din listele I și II și al substanțelor prioritare/prioritar periculoase asupra mediului acvatic prin teste ecotoxicologice alge verzi, 26.03.2005
M. Moldovan, C. Cosma, I. Encian, T. Dicu, Radium-226 concentration in Romanian bottled mineral waters, 2008.
WHO Guidelines for drinking-water quality, 3rd edition. Geneva: [NUME_REDACTAT] Organization, 2008. Available (viewed 2013-03-06) at: http://www.who.int/water_sanitation_health/dwq/gdwq3rev/en/
Adrese de site-uri web:
http://ro.wikipedia.org/ -accesat la data de 27.10.2014
http://locuridinromania.ro/baile-someseni.html – accesat la data de 27.10.2014
https://productforums.google.com/forum/#!topic/gec-travel-information/cotJcH_aKyQ
-accesat la data de 28.10.2014
http://www.scribd.com/doc/228135916/Apa-Minerala -accesat la data de 30.10.2014
http://ecologii.wikispaces.com/file/view/APE+NATURALE-PROPRIETATI.pdf -accesat la data de 30.10.2014
http://www.webdex.ro/online/dictionar/25884/sarma%C5%A3ian -accesat la data de 31.10.2014
http://www.cjcluj.ro -accesat la data de 01.11.2014
http://www.scribd.com/doc/118657942/Ecotoxicologie-generala-E-Hnatiuc -accesat la data de
02.11.2014
http://www.irpa.net/ -accesat la data de 03.11.2014
http://www.apeleminerale.ro/ -accesat la data de 03.11.2014
http://www.scritub.com/geografie/TIPOLOGIA-APELOR-MINERALE-DIN-2432413123.php -accesat la data de 03.11.2014
http://www.epa.gov -accesat la data de 04.11.2014
http://www.jmpiasi.ro/2007/8%20Botezatu.pdf –accesat la data de 15.11.2014
https://www.scribd.com/doc/77130945/APA-MINERALA -accesat la data de 16.11.2014
http://www.armonianaturii.ro –accesat la data de 17.11.2014
http://cesavezi.ro/obiective-turistice/14-statiuni/1913-baile-someseni -accesat la data de 17.11.2014
http://lege5.ro/Gratuit/gy4tkmzz/metodologia-din-26032005-de-evaluare-a-impactului-substantelor-periculoase-din-listele-i-si-ii-si-al-substantelor-prioritare-prioritar-periculoase-asupra-mediului-acvatic-prin-teste-ecotoxicologice-al -accesat la data de 18.11.2014
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiul Inhibitiei Cresterii Algelor In Ape Minerale cu Proprietati Radioactive (ID: 2142)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.