STUDIUL INCIDENȚEI ECTIMEI CONTAGIOASE LA MIE I ȘI METODE CURATIVE DE TRATAMENT ÎNTR -UN EFECTIV DE OVINE DIN JUDEȚUL DÂMBOVIȚA Îndrumător i… [626893]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ
CLUJ – NAPOCA

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ȘI BIOTEHNOLOGII
DEPARTAMENTUL 2
DISCIPLINA PATOLOGIE ANIMALĂ

DRĂGHICIU VASILE

PROIECT DE DIPLOMĂ

STUDIUL INCIDENȚEI ECTIMEI CONTAGIOASE LA
MIE I ȘI METODE CURATIVE DE TRATAMENT
ÎNTR -UN EFECTIV DE OVINE DIN JUDEȚUL
DÂMBOVIȚA

Îndrumător i științific i:

Șef lucrări dr. ing. Zamfir Marchiș
Drd. Luca Vlad

Cluj-Napoca
201 8

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

4

STUDIUL INCIDENTEI E CTIMEI CONTAGIOASE L A MIEI SI METODE
CURATIVE DE TRATAMEN T INTR -UN EFECTIV DE OVINE DIN
JUDETUL DAMBOVITA

Autor : Drăghiciu Vasile

Îndrumător i:

Șef lucrări dr. ing. Zamfir Marchiș
Drd. Luca Vlad

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară,
Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii
Calea Mănăștur nr. 3 -5, 400372, Cluj -Napoca, România,

REZUMAT

Cercetările intreprinse în cadrul fermei familiale de ovine Drăghiciu Vasile constituie un studiu
privind incidența ectimei contagioase la miei crescu ți în sistem gospodăresc.
Tabloul anatomo -clinic (lezional), la lotul de miei bolnavi, prezintă valori diferite în corelație cu
zonele corporale afectate. Astfel, la miei dominante sunt leziunile peribucale (60 ,0 %), urmate de cele
bucale (36,0 %) și mult mai reduse cele oculare (4,0 %).
Protocolul terapeutic instituit și aplicat la lotul de miei afectați urmărește cicatrizarea și
vindecarea tabloului lezional localizat divers (peribucal, bucal și ocular).
Produsul mediacamentos utilizat cu multă rigurozitate (amestec albastru de metil, vit. AD3E,
betadină, propolis, miere de albine), prin badijonări re petate la intervale de 2 -3 zile , a dat rezultate
mulțumitoare printr -o cicatrizare și vindecare a mieilor în procent de peste 90 %.

Cuvinte cheie : miei, protocol terapeutic, ectimă, leziuni

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

5

STUDY OF THE INCIDENT OF THE CONTEMPORARY ECTIME IN
LAMPS AND CURATIVE METHODS OF TREATMENT IN AN EFFECT
OF OVINE IN DAMBOVITA COUNTY

Author: Drăghiciu Vasile

Supe rvisor s:
Lecturer: Dr. Zamfir MARCHIȘ
Drd. Luca Vlad

University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine,
Faculty of Animal Science and Biotechnologies,
Calea Mănăștur nr. 3 -5, 400372, Cluj -Napoca, România

SUMMARY

The research c arried out at the Drăghiciu Vasile sheep family farm is a study on the incidence of
contagious eczema in domesticated sheep.
The anatomo -clinical (lesional) picture in the group of diseased lambs presents different values
in correlation with the affected b ody areas. Thus, the dominant lambs are peribucal injuries (60.0%),
followed by oral (36.0%) and much lower ocular (4.0%).
The therapeutic protocol instituted and applied to the affected lamb group aims at scarring and
healing of the localized lesions (per ipheral, buccal and ocular).
The mediaequally used product (methyl blue blend, vitamin AD3E, betadine, propolis, honey)
by repeat replication at 2 -3 days has yielded satisfactory results through healing and healing in lambs over
90%.

Key words : lambs, therapeutic protocol, eczema, lesions

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

6
CUPRINS

Rezumat 4
Abstract 5
Introducere 7
Partea I 8
CAPITOLUL I. Ectima contagioasă 8
1.1. Generalități 8
1.2. Etiologie 10
1.3. Epidemiologie 13
1.4. Patogeneză 14
1.5. Tabloul clinic 15
1.6. Tabloul morfopatologic 19
1.7. Diagnost icul 20
1.8. Tratament 20
1.9. Profilaxie și combatere 21
Partea a II -a 23
CAPITOLUL II. Cercetări proprii 23
2.1. Scopul lucrării 23
2.2. Prezentarea fermei familiale de ovine 24
2.3. Material și metodă 24
2.4. Rezultate și discuții 26
Concluzii 36
Bibliografie 37

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

7

INTRODUCERE

Lucrarea de față intitulată „ Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode
curative de tratament într -un efectiv de ovine din județul Dâmbovița ” are ca scop cercetarea
posibilităților de a preveni, de a diagnostica și de a trata formele de ectimă contagioasă care pot
apărea în cadrul unui efectiv de ovine întreținute în sistem gospodăresc .
Tema proiectului de diplomă a fost aleasă ținând seama de interesul personal pent ru
specia utilizată în studiu, familia mea ocupându -se de cre șterea o vinelor. Am ales disciplina de
Microbiologie, deoarece pentru mine prezintă interes deosebit starea de sănătate a animalelor,
așadar consider tratamentul acestora ca având o importanță m ajoră.
Studiul a fost realizat la o fermă de creștere a ovinelor de pe raza județului Dâmbovița.
Ferma are un efectiv de 250 de ovine întreținute în sistem gospodăresc .
Ectima contagioasă este o boală de natură virotică , întâlnită la speciile ovină și ca prină .
Aceasta, odată aparută în efectiv determină pagube însemnate deoarece atacă în primul r ând
animalele tinere , lipsite de imunitate și pe cele slabe, care suferă din alte cauze de natură
patogenă sau alimentară, produc ând în rândul acestora pierderi e conomice atât prin mortalități,
cât și prin faptul c ă tineretul nu numai c ă nu acumulează spor de masă corporală, ci din contră ,
manifestă regres însemnat.

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

8
PARTEA I

CAPITOLUL I

ECTIMA CONTAGIOASĂ

1.1. GENERALITĂȚI

Ectima contagioasă (cunoscută ș i sub denumirea de dermatita pustuloasă contagioasă)
este o boală infecto -contagioasă, de natură virotică, care are inciden ță în mod special asup ra
speciilor ovină și caprină (f ig. 1.1. și 1.2.).

Fig 1.1. Ectima contagi oasă la specia ovină
(Sursa: http://www.nadis.org.uk/bulletins/contagious -pustular -dermatitis -(orf).aspx)

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

9 Caracterul acestei boli este unul enzo otic, fiind foarte rar unul epizootic, cu evolu ție
acută, caracterizată clinic prin erupții veziculo -pustuloase, având localizări variate, cele mai des
întâlnite fiind în zona peribucală și podală.

Din punct de vedere istoric , prima se mnalare a bolii a fost făcută de Steeb în Germania
(1787), fiind mult timp confundată mai ales cu variola.
Natura virotică a ectimei contagioase a fost stabilită abia în 1921 de către Aynaud .
Greig (1958), reușește cultivarea virusului pe cultur i celulare . În țara noastră boala a fost
identificat ă de către Riegler (1935 – citat de Vasiu C ., 1998).
Boala are o răspândire globală, producând pierderi economice însemnate prin
morbiditate ridicată și mortalitate, care uneori poate fi crescută î n rândul mieilor și iezilor.
În acelși timp boala produce o slăbire a animalelor, apare scăderea producției de lapte,
iar la tineret boala se manifestă printr -o întârziere în creștere (sindrom hipotrexic). Modificările
anatomo -clinice apărute în focarele de boală reduc m ult consumul de hrană , dar creează și un
disconfort fiziologic pronunțat favorizând modificările sus amintite.

Fig 1.2. Ectima contagioasă la specia caprină
(Sursa: http://www.revista -ferma.ro/galerie -foto/animale -si-pasari /ectima -oi.html)

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

10
Ectima contagioasă este considerată ca zoonoză, întâlnită la persoanele care vin în
contact strâns cu animalele bolnave sau care manipu lează carcasele acestora. La om leziunea este
localizată la degetele de la mână sau în oricare parte corpului c are a venit în contact cu ani malul
bolnav (f ig. 1.3.).

Inițial apare o papulă care se transformă în veziculă, însoțite sau nu de lim fangită
regională. Uneori se produce o erupție veziculo -papuloasă generalizată cu prurit pronunțat
(Vasiu C., 2006). Papula poate să persiste o perioadă de timp, de 7 până la 10 săptămâni și
dispare spontan. (https://en.wikipedia.org/wiki/Orf_(disease))

1.2. ETIOLOGIE

Agentul patogen este reprezentat de virusul Orf. Virusul este epiteliotrop, are forma
ovoidă, cu dimensiuni mai mici decat al celorlalte poxvirusuri ( 250/160 nm ), înrudit antigenic
cu virusul stomatitei papuloase a taurinelor și al bolii mulg ătorilor (pseudo -cowpox).
Clasificarea virusului :
Clasa : Dezoxivira
Familia : Poxviridae
Genul : Parapoxvirus
Specia : Orf virus (https://en.wikipedia.org/wiki/Orf_(disease)).
Fig. 1.3. Deget cu două leziuni
Sursa: https://en.w ikipedia.org/wiki/Orf_(disease)

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

11 Poxvirusurile (Familia Poxviridae) sunt cele mai mari și mai complexe v irusuri ale
vertebratelor. Sunt cunoscute și sub numele de virusuri variolice. Au un aspect de cărămidă si
dimensiuni ale paralelipi pedului de 170 x 120 x 390 nm (fig 1.4.) (Răpuntean G. , Boldiszar E.,
2002).

Din Familia Poxviridae fac parte următoarele genuri: Orthopoxvirus, Parapoxvirus,
Capripoxvirus, Suipoxvirus, Leporipoxvirus, Avipoxvirus și Yatapoxvirus.
Virusul conține ADN și se cultiv ă pe culturi celulare embrionare (rinichi, pulmon și
piele) de ovine , bovine și om, cu produ cere de efect citopatic, const ând în rotunjirea cu creșterea
în volum a celulelor, sincițializări și apariția de incluzii intracitoplasmatice (Vasiu C., 1998).
S-a reușit adaptarea virusului pe linii celulare de rinichi de maimuț ă (Hussain și Burger ,
1989 , citați de Vasiu C., 1998).
Caracteristicile structurii acestui virion, este aspectul filetat al învelișului exterior (fig.
1.5.), asemănător c u al unei spirale (Răpuntean G. , Boldiszar E., 2002).
Tulpinile de virus izolate, până în prezent, de la oi , capre și om sunt identice antigenic,
dar sunt diferite în ceea ce privește patogenitatea, unele fiind foarte agresive și capabile de a
genera forme grave, chiar mortale , iar altele pot fi mai puțin patogene (Vasiu C., 1998).
Fig 1.4. Poxvirus
( Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Poxviridae )

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

12

Parapo xvirusurile se replică în propria lor citoplasmă (viroplasmă), unde se pot observa
virioni în diferite stadii de dezvoltare. Virusul Orf este foarte rezistent, el își păstrează
infecțiozitatea mulți ani în mediul lichid la temperatura de sub -70 °C, sau su b formă uscată sau
liofilizată la +4 °C, în cruste groase, uscate, la temperatura camerei, până la 10 ani, în cruste
groase proaspăt recoltate 14 luni, în glicerină 5 % între 3 – 8 luni, iar la putrefacție cel puțin
17 zile.
Pășunea rămâne contamina tă mai multe luni. Pe sol, în timpul verii virusul este inactivat
numai după 50 – 60 de zile și rezistă mai mult în lunile de iarnă. Dezinfectantele (creolina,
cloramina, formolul, diferiți detergenți), în concentrații obișnuite distrug virusul în decurs d e
până la 30 de minute (Vasiu C., 2006).
În ceea ce privește antigenitatea sunt semnalate deosebiri antigenice minore între tulpinile
izolate de la oaie și de la capră, care nu justifică aprecierea unei pluralități antigenice.
Este înrudit cu virusurile variolice, al stomatitei papuloase și cu virusul ectromeliei
șoarecelui. (Răpuntean G., Boldiszar E., 2002).
Fig. 1.5. Virusul Orf
( Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Orf_(disease))

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

13
1.3. EPIDEMIOLOGIE

Cele mai receptive specii la infecția naturală sunt caprinele și ovinele, acestea din urmă
fiind foarte sensibile, iar în ca drul speciei semnalându -se cele mai grave leziuni.
Boala a mai fost semnalată și la cămilele din Mongolia, la boul moscat și reni în
Norvegia, precum și la capra neagră și aplaca. S -au raportat îmbolnăviri la câini presupunându -se
că infectarea s -a produs în urma consumului de carcase provenind de la oi cu ectimă.
Transmiterea bolii la taurine nu este încă pe deplin clarificată, coabitarea cu ovinele bolnave nu a
dus la îmbolnăvirea vacilor, deși, unii cercetători au transmis experimental boala la acestea din
urmă. Caii și porcii sunt rezistenți la infecție.
Dintre animalele de laborator numai iepurele poate fi infectat folosind cantități mari de
virus (Vasiu C., 2006). În ceea ce privește specia umană ectima apare ca si boală profesională,
aceasta apărând la persoanele care intră în contact direct cu animale bolnave.
În efectivele fără antecedente se pot îmbolnăvi toate animalele, în timp ce în focarele
vechi se îmbolnăvesc de regulă animalele tinere (Vasiu C., 1998).
Animalele cu vârsta mai mică de 5 lu ni, din rasele ameliorate manifestă cea mai mare
sensibilitate vis -a-vis de contactarea virusului.
Animalele bolnave elimină cantități mari de de virus în special prin crustele
descuamate, astfel principala sursă de infecție este reprezentată de către anim alele bolnave care
elimină aceste cruste. Prin salivă, jetaj și secre ții lacrimale se elimină cantități mai reduse de
virus, iar în ceea ce privește excrețiile și alte secreții, virusul este prezent doar dacă acestea au
venit în contact cu leziunile epitel iale, astfel antrenându -se particule virale.
Atât animalele vindecate cât și cadavrele animalelor cu ectimă rămân purtatoare și
eliminatoare de virus, astfel acestea reprezintă surse de infecție. De asemenea elementele
mediului ambiant costituie o sursă d e contaminare.
Contaminarea animalelor se realizează pe cale directă sau indirectă, virusul pătrunde
în organism, în mod obișnuit, prin microleziunile mucoasei și a pielii. Acest lucru face ca cel
puțin în stadiul incipient al bolii forma clinică să apară în zona căii de intrare a virusului în
organism.

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

14 Boala evoluează obișnuit sub formă endemică, uneori epidemică, cu difuzionabilitate
mare în focar. În îngrășătorii la mieii recent înțărcați, evoluția poate fi explozivă cu morbiditate
ce poate ajunge la 100 % (Vasiu C., 2006).
Există posibilitatea ca ectima să apară în orice perioadă a anului, dar incidența cea mai
mare o are primăvara și vara, acest lucru fiind pus pe seama faptului că în acesta perioadă a
anului în cadrul efectivelor se reg ăsește un nu măr mare de animale descoperite imunologic
(tineret cu vârsta mai mică de 5 luni).
Există mai mulți factori care scad rezistența organismului animalelor , dintre care cei mai
importanț i sunt: înțărcarea, scoaterea la pășune, apariția si evoluția altor boli . Pe lângă factorii
care scad rezistența mai există și factorii care traumatizează pielea și mucoasele, aceștia putând
contribui la izbucnirea enzootiilor. Rehley ( 1991 ), (citat de Vasiu C., 1998) spune că s -au
semnalat îmbolnăviri cu caracter exploziv ( ectimă localizată) la tineret în urma tatuajului.
Hrănirea animalelor, în mod special a tineretului cu furaje de calitate slabă, dure, țepoase,
favorizează apariția și evoluția gravă a bolii.
La trecerea prin boală, animalele prez intă o imunitate de cel pu țin 2 -3 ani
(http://agrobiznes.md/ectima -contagioasa -la-oi-si-la-capre.html).

1.4. PATOGENEZĂ

Ectima este o boală sistemică, cu evoluție ciclică. Virusul se multiplică în celuele
epiteliale de la poarta de intrare și determină hiperplazia accentuată a stratului spinos a lui
Malpighi, urmată de degenerescență vacuolară și necroza de colicvație.
Leziunile cutanate se succed ca și în variolă (maculă, papulă, veziculo -pustulă, crustă),
dar mult mai rapid ( Vasiu C., 2006). După distrugerea celulelor are lo c punerea în libertate a
virusului oadată cu limfa respectivă, iar prin patrunderea acestuia în alte celule provoacă leziuni
noi, astfel are loc extinderea erupției.
Virusul are o electivitate particulară pentru epiteliile de trecere dintre piele și mucoa se și
pentru pielea fină. Infecțiile de asociație complică evoluția leziunilor primare conferindu -le un
caracter pseudopapilomatos la nivelul pielii și pseudomembranos la nivelul mucoaselor.
Animalele trecute prin boală sau care au făcut infecții inaparent e vor fi protejate față de
reinfecții pe o perioadă de cel puțin un an.

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

15
1.5. TABLOUL CLINIC

După pătrunderea virusului Orf în organismul animal, există o perioadă de incubație
cuprinsă între 3 și 8 zile.
Tabloul manifestărilor clinice, de regulă afe bril, se caracterizează prin erupții
veziculoase care se sparg și formează leziuni ulceroase, hemoragice și dureroase. Aceste leziuni
ulcerative într -o perioadă scurt ă de timp (2 -3 zile) crustizează și cicatrizează (Negrea O., 2015) .
Formele de evoluție în ectima contagioasă sunt: evoluție supraacută, acută sau subacută
cu diverse localizări.
Forma supraacută constă în tulburări generale grave, stare febrilă, edem al botului,
uneori al capului, limfadenită submaxilară și erupție veziculopustuloasă în zon a buzelor,
respectiv la nivelu mucoasei bucale. Forma supraacută de boală evoluează mortal, de regulă la
circa 36 – 40 de ore dupa apariție. Această formă se întâlnește foarte rar în rândul mieilor.
Forma acută prezintă la început sindrom de febră a cărui durată este de aproximativ
două zile (48 de ore), urmat de erupție veziculopustuloasă la nivel cutanat ori cutanat și pe
mucoase, de obicei grave, cu tendință de extindere ce pot avea sfârșit letal.
Forma subacută este principala formă sub care se întaln ește ectima contagioasă în
rândul efectivelor de animale, având o evoluție benignă, în care predomină erupțiile
veziculopustuloase cu localizări variate (peribucală, bucală, podală, mamară, oculară).
Localizarea peribucal ă (labială, clasică sau tipică) se exprimă prin apariția pe buze, la
comisuri, pe vârful botului și pe aripile nasului a unor erupții a căror prime faze se succed rapid,
ceea ce face ca leziunile să fie observate mai bine în faza de crustă.
Inițial crustele sunt moi, apoi devin tari, au d imensiuni de câțiva milimetri, izolate sau
confluente, la început cenușii -gălbui, apoi maroniu -negricioase (Vasiu C., 2006).
Uscarea crustelor are loc în termen de câteva zile, apoi acestea încep sa cadă, în locul lor
rămân suprafețe denudate în proces de epitelizare sau mici ulcerații, perioada de întindere a bolii
fiind de 10 – 15 zile.
În cazul animalelor adulte are loc o erupție discretă, la tineret evoluția fiind mai gravă. În
situațiile de apariție a bolii concomitent cu flora bacteriană de asociați e leziunile devin grave, cu
aspect de plăgi necrotice și secreții purulente urât mirositoare, buzele având aspect tumefiat. Din
cauza faptului ca animalele se scarpină erupția poate să se extindă pe obraji, în zona ochilor sau
pe urechi (fig 1.6.).

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

16

Localizarea bucală (stomatita pustuloasă) se întâlnește mai ales la miei și capre și se
caracterizează prin apariția leziunilor eroziv -ulcerative sau pseudomembranoase la început pe
bureletul gingival, apoi pe mucoasa palatină marginile și suprafa ța limbii, mucoasa faringiană.
Proliferările de la nivelul mucoasei determină tumefierea puternică a gingiilor încât incisivii pot
fi acoperiți în totalitate, iar nodurile
limfatice submaxilare și retrofaringiene sunt
și ele tumefiate și sensibile (Vasiu C ., 2006).
Indivizii la care este prezentă această formă
a bolii prezintă reticență față de supt,
prehensiune, masticație, deglutiție și
rumegare, vindecarea apărând dup ă circa 3
săptămâni (fig. 1.7.).

Fig. 1.6. Ectima contagioasă ; localizare peribucală
(Sursa: http://www.nadis.org.uk/bulletins/contagious -pustular -dermatitis -(orf).aspx)
Fig 1.7. Ectima contagioasă ; localizare bucală
(Sursa : http://www.nadis.org.uk/bulletins/contagious -pustular -dermatitis -(orf).aspx)

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

17 Localizarea podală se întalneste cu precădere la oi. La nivelul pielii bureletului coronar
și a spațiului interdigital apar vezicopustule, iar în regiunea șchiopăt urii apare un edem
inflamator (f ig 1.8.). În urma spargerii vezicopustulelor apar ulcere dureroase care se transformă
cu ajutorul germenilo r piogeni precum Fusobacterium necrophorum sau Dichelobacter nodosus
în pododermatite extrem de grave, care persistă perioade lungi de timp, putând determina chiar și
moartea animalelor prin septicemie.

Localizarea mamară apare la oile lactan te, infecția fiind transmisă de către mieii
bolnavi prin supt. Oile mai pot contacta virusul prin contactul mameloanelor cu pardoseli sau
așternuturi contaminate (fig. 1.9.).

Fig 1.8. Ectima contagioasă ; localizare podală
(Sursa: http://www.tgw1916.net/pathology_ruminants.html )
Fig. 1.9. Ectima contagioasă ; localizare mamară
(Sursa: http://www.nadis.org.uk/bulletins/contagious -pustular -dermatitis -(orf).aspx)

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

18 Erupția de la nivelul mameloanelor se poate extinde și la pielea m amelei, suptul sau
mulsul devenind imposibile, boala putându -se complica cu mamită (f ig. 1.10.) (Vasiu C., 2006).

Localizarea genitală este mai rar întâlnită și se manifestă prin apariția unor erupții la
nivelul mucoasei genitale, pe la biile vulvare, ale pielii perivulvare și perianale și a celei de pe
fața inferioară a bazei cozii. Femelele prezintă scurgeri vaginale mucopurulente iar uneori se pot
produce avorturi fără a fi prezentă erupția. La masculi leziunile se observă pe furou, sc rot, penis,
în jurul meatului urinar (Vasiu C., 2006).
Localizarea oculară se exprimă prin conjunctivită, cheratită, iridocoroidită sau chiar
panoftalmie (fig. 1.11.). Uneori procesul se extinde și la mucoasa căilor respiratorii anterioare,
exprimându -se prin rinită mucopurulentă (Vasiu C., 1998).
În cazul evoluției grave a ectimei contagioase s -au observat, la miei, forme generalizate,
caracterizate prin proeminențe nodulare, roșiatice, cu diametrul de până la 1,5 cm localizate în
regiunile dorsală și lo mbară a căror pustulizare și crustizare conduce la aglutinarea firelor de
lână, blana luând aspectul unei carapace crepitante (Paul I., 1996).
Coates și Hoff (1990) citați de Vasiu C. (2006) au descris la capre (femele) leziuni
mutifocale la nivelul capul ui, gâtului, toracelui și flancului, ce au debutat ca placarde, urmate de
proliferarea epidermului și crustizare.
Fig. 1.10. Ectima contagioasă ; extindere pe pielea mamelei
(Sursa: http://www.n adis.org.uk/bulletins/contagious -pustular -dermatitis -(orf).aspx)

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

19 Zonele afectate aveau un diametru de 2 -7 cm. Nu s -au evidențiat leziuni la buze și
mamelă. După căderea crustelor rămâneau în loc zone de alo pecie, depigmentate, iar vindecarea
s-a produs în 3 -6 săptămâni (părul a crescut din nou).

1.6. TABLOUL MORFO -PATOLOGIC

Pe lângă aspectele descrise la tabloul clinic se mai pot identifica leziuni er uptive la
nivelul prestomacelor , a cheagului și a intestinului subțire, ulcere în special la nivelul caietei care
pot chiar să perforeze pereții ducând la peritonite fibrino -adezive, focare necrotico -purulente în
ficat, bronhopneumonie cu focare necrotice, hipertrofia nodurilor limfatice, he moragii pe
mucoase și seroase.
Histologic se evidențiază hiperplazia focală a stratului spinos al lui Malpighi,
degenerescența vacuolară și veziculizarea rapidă, permeabilizarea capilară sporită la nivelul
dermului ce favorizează migrarea leucocitelor și pustulizarea, incluzii oxifile intracitoplasmatice. Fig. 1.11. Ectima contagioasă ; localizare oculară
(Sursa: http://www.nadis.org.uk/bulletins/cont agious -pustular -dermatitis -(orf).aspx)

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

20 Crustele sunt constituite din fibrină, celule epiteliale cheratinizate și rest uri din stratul
cornos. Spre de osebire de variolă, în aceste procese stratul papilar nu este în mod obișnuit
antrenat.
S-au evidențiat intranuclear, la aproximativ 36 de ore postinfecțios, niște filamente fine
(Vasiu C., 2006).

1.7. DIAGNOSTICUL

Diagnosticul se stabilește relativ ușor, pe baza tabloului lezional de tip veziculos apărut
peribucal și labial (Negrea O., 2 015., Vasiu C., 2006).
Examenul de laborator constă în identificarea virusului în probele recoltate (proaspăt)
de la nivelul leziunilor mucoaselor și ale pielii prin electronomicroscopie, în izolarea acestuia
prin culturi celulare embrionare de rinichi, p ulmon și piele de ovine și bovine (prezența virusului
este atestată prin efectul citopatic produs și prin IF) și evidențierea anticorpilor specifici utilizând
testele de SN, ELISA, ID. Recent, evidențierea virusului se face mult mai sigur cu ajutorul
antic orpilor monoclonali (testele ELISA și immunoblotting) și PCR (Torfason E.G. și
Gudnadóttir, S., 2002).
Infecția experimentală se practică la iepure, la care inocularea intradermică se soldează
cu formarea unei leziuni papilomatoase, care se vindecă sponta n. Iepurele este receptiv și la
inocularea intracerebrală, iar pasajele repetate duc la adaptarea virusului și obținerea unor
variante neurotrope (Răpuntean G., Boldizsar E., 2002).
Diagnosticul diferențial se face față de variolă, febra aftoasă, necrobac iloză și
pododermatita infecțioasă.
Prognosticul este dependent de forma clinică. În formele benigne prognosticul este
favorabil iar în cele maligne, complicate cu infecții secundare el poate deveni grav sau chiar
defavorabil, mai ales la miei și iezi (Va siu C., 1998).

1.8. TRATAMENT

Tratamentul vizează combaterea complicațiilor, prin badijonări locare cu unguente cu
antibiotice (Negrea O., 2015).

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

21 După îndepărtarea crustelor, pielea și mucoasele lezionate se pot pensula cu tinctură de
iod, glicerină iodată, albastru de metilen 2 %, permanganat de potasiu soluție 1 ‰, lotagen sau se
fac pulverizări cu sulfamide sau antibiotice. Acestea din urmă se pot aplica și sub formă de
pomezi. Rezultate bune au fost obținute cu următoarea formulă: solvocilin pulbe re 3g, sulfat de
zinc 10 g, albastru de metilen 2 g, apă distilată 100 ml (Pop M. și col., 1982).
Negrea (2015) arată că rezultate bune se pot obține folosind un amestec format din două
părți vitamina A,D ₃E și o parte albastru de metil. Cu ajutorul unui t ampon de vată legat circular
pe o tijă de lemn sau prins într -o pensulă hemostatică, se efectuează pensulații locale cu repetare
din 2 în 2 zile până la vindecare.
În cazul incidențelor podale, după o prealabilă toaletare se poate tampona cu soluție de
formol (10%), soluție de sulfat de cupru (1 – 30 %) sau cu diferite tincturi precum cea de iod sau
de cloramfenicol (10 %). Pe lângă aceste se mai pot utiliza sulfat de cupru calcinat și unguente
cu antibiotice.
În cazul afecțiunilor localizate la nivel per ibucal și bucal este recomandat ca animalelor
sa li se administreze furaje de consistență moale sau chiar lichide precum: iarbă de bună calitate,
uruieli, barbotaje sau lapte.

1.9. PROFILAXIE ȘI C OMBATERE

Ansamblul măsurilor utilizate urmăresc prevenir ea inducerii bolii în efective indemne.
În acest scop se urmărește ca animalele sănătoase să nu intre în contact cu cele contaminate prin
interzicerea pășunatului în locuri contaminate. În cazul în care se achiziționează animale acestea
trebuie ținute în c arantină profilactică. Igiena și alimentația reprezintă doi factori care reduc
considerabil posibilitatea apariției bolii și eventuala evoluție a acesteie spre forme grave.
În ceea ce privește imunoprofilaxia s -a dovedit că vaccinurile inactivate utilizat e la
început nu au eficiență din punct de vedere profilactic, dar prin vaccinarea oilor cu acestea s -a
constatat o prevenire a extinderii bolii în efectiv. Ulterior s -au folosit vaccinurile vii administrate
subcutanat (Vasiu C., 2006). Mayr și col. (1981 c itați de Vasiu 1998) au preparat un vaccin viu
foarte atenuat (135 pasaje) din virusul Orf (tulpina D 1701), care aplicat s.c. induce apariția
anticorpilor neutralizanți la majoritatea oilor vaccinate. Anticorpii transmiși de la mamă asigură
o protecție de durată scurtă. Vaccinurile vii, administrate parenteral, induc atât imunitate celulară
cât și umorală. Prin administrarea s.c. a virus vaccinului, riscul îmbolnavirilor post vaccinale este
mult redus ca de altfel și al răspândirii virusului în mediul exte rior (Vasiu C., 2006).

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

22 Există și un vaccin (viu liofilizat) care poate fi folosit pentru prevenirea apariției bolii,
la mieii și iezii sănătoși. Vaccinul se recomandă a fi utilizat doar în zonele în care boala a mai
evoluat în anii anteriori. (http://www.r evista -ferma.ro/articole -medicina -veterinara/ectima –
contagioasa -a-oilor -si-caprelor.html)
Vasiu (2006) recomandă un program de vaccinare care prevede ca în efectivele
neinfectate să fie vaccinate toate animalele peste 3 luni, o singură dată, iar mieii sub 3 luni de
două ori la interval de 4 – 6 săptămâni, cu rapel la 6 – 12 luni în funcție de situația
epizootologică.
De necesitate vaccinarea se poate face de la vârsta de 1 – 2 zile, cu rapel după 10 – 14
zile și apoi după 3 luni.
Pop și col. (1975) citaț i de Vasiu (1998) au obținut rezultate bune folosind un vaccin viu
preparat din cruste uscate, triturate în ser fiziologic glicerinat 50 %, aplicat prin scarificare, de
preferință la fața internă a coapsei, la oile mame, cu minimum 3 săptămâni înaintea par turiției și
la miei în primele 3 zile de viață. La locul de inoculare, după 6 – 7 zile, apare o erupție
veziculopustuloasă, urmată de imunitate.

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

23
PARTEA A II -A

CAPITOLUL II

CERCETĂRI PROPRII

2.1. SCOPUL LUCRĂRII

În acestă lucrare ne -am propus realizarea unui studiu privind incidența ectimei
contagioase la miei, posibilitățile de diagnostic anatomo -clinice și programul de măsuri
terapeutice curative aplicate.

2.2. MATERIAL ȘI MET ODĂ

Investigațiile privind incidența ectimei contagi oase la miei s -au realizat în dinamică, în
lunile februarie – aprilie ale anului 2018, într -o fermă familială de cre ștere a ovinelor în sistem
gospodăresc de pe raza județului Dâmbovița. Ferma dispune de un efectiv de 250 de ovine din
rasa Țurcană, varieta tea Brează (fig. 2.1).

Fig. 2.1. Ovine din ferma familială (orig.)

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

24 Probele au fost recoltate de la un num ăr de 45 capete miei, care ulterior au fost trimise
la laboratorul de Microbiologie și au fost prelucrate prin tehnici de laborator specifice (fig. 2.2.).

2.3. PREZENTAREA FERMEI FAMILIALE DRĂGHICIU VASILE

Ferma familială de ovine e ste situată în localitatea Vîrfuri , din județul Dâmbovița .
Comuna Vârfuri este situată în regiunea deluroasă a Munteniei, cuprinsă la întretăierea
coordonatelor geografi ce de: 45°15' latitudine nordică și 25°30' longitudine estică, având o
altitudine ce variază de la 410 m, Valea Stârcului și 731 m dealul Fusarul, deasupra nivelului
mării și ocupând o suprafață de 25 km² .

Fig. 2.2. Recoltare probe la miei (orig.)

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

25 Se găsește la o depărtare de 30 km de municipiul Târgoviște și este așezată în partea de
nord–est a județului Dâmbovița.
Existența climei temperat -continentale pe teritoriul localității se motivează prin faptul
că paralel a de 45° latitudine nordică reprezintă nu numai jumătatea distanței dintre Polul Nord și
Ecuator, dar și dintre culmile Carpaților Meridionali și Câmpia Română, străbătând teritoriul pe
la nord (https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Vârfuri,_Dâmbovi ța).
Masele de aer rece polar ocolesc arealul datorită prezenței dealurilor înconjurătoare.
Beneficiind de apărarea naturală împotriva vânturilor dominante, datorită barajelor oferite de
Culmile Subcarpaților externi, care o împresoară spre nord -vest (Masivul Spă tărelul – Mitropolia,
cu altitudine maximă de 693 m) și nord -est (Dealul Mânăstirii, altitudine maximă de 425 m),
zona este caracterizată de un microclimat cu i erni blânde, uneori prea blânde și veri aproximativ
răcoroase, cu o temperatură medie anuală de + 9,9°C. Circulația aerului fiind slabă, frecvent se
produc inversiuni de temperatură. Numărul zilelor senine este în medie de 110 -120/an, iar al
celor acoperite de 120 -140/an.
Valorile precipitaților atmosferice sunt cuprinse între 600 -700 mm anual: cele mai
scăzute se înregistrează în luna martie (36 mm), iar cele mai mari în luna iunie (1000 mm).
Potențialul climatic la zonei , în ansamblu, este moderat, fără contraste termice
pronunțate, cu fenomene climatice – ceață, brumă – mai puțin intense și frecve nte, durata de
strălucire a soarelui fiind satisfăcătoare, iar vitezele reduse ale vântului caracterizându -se prin
predominarea calmului atmosferic.
Societatea a luat ființă în anul 201 4, fiind o fermă familială, când au fost achiziționate
50 capete femal e și 3 capete berbeci din rasa Țurcană, varietatea Brează.
Deține un efectiv de 250 capete ovine din rasa Țurcană, varietatea Brează , structurat pe
categoriile de vârstă astfel:
Oi mame – 168 capete;
Berbeci – 7 capete;
Strămioare – 40 capete;
Mioare – 35 capete;
Miei – 186 capete.
Ferma familială deține un adăpost compartimentat astfel:
 spațiu pentru oile mame și miei (fig. 2.3).

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

26

 spațiu pentru școala mieilor (fig. 2.4).

Fig. 2.3. Spațiu pentru oi -mame și miei (orig.)
Fig. 2.4. Spațiu pentru oi -mame și miei (orig.)

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

27
2.4. REZULTATE ȘI DISCU ȚII

Investigațiile ef ectuate pe un efectiv de 45 miei sugari, privind incidența ectimei
contagioase, rezultatele obținute sunt redate în tabelul alăturat ( tabel nr. 2.1).
Tabelul 2.1.

Incidența ectimei contagioase la lotul de miei sugari luat în studiu

Categorie animal Num ăr animale Din care:
Pozitive %
Miei sugari 45 25 55,6
TOTAL 45 25 55,6

Datele obținute și prezentate în tabelul nr. 2.1 evidențiază o incidență crescută a ectimei
contagioase la miei în efectivul luat în studiu (5 5,6 %)
Este cunoscut faptul că în acestă viroză sensibilitatea cea mai mare o au animalele în
primele luni de viață, mai ales rasele ameliorate. Sursele de infecție sunt reprezentate în principal
de animalele bolnave, care elimină cantități mari de virus, cu precădere prin crustele ce se
descuamează.
Surse importante de infecție sunt și animalele vindecate ce rămân o lungă perioadă de
timp purtătoare și elimintoare de virus. În efectivele de oi mame cu miei sugari transmisibilitatea
bolii se realizează ușor prin coabitare și mai ales prin „furatul laptelui” .
Factorii de stres (lipsa de furaj e, calitatea precară a acestora , condiții de zooigienă
proaste, aglomerație mare de animale, boli intercurente favorizează o adevărată explozie a
focarului de boală.
Trebuie menționat faptul că ectim a contagioasă este co nsiderată ca boală profesională,
având caracter zoonotic, întalnindu -se la persoanele care vin în contact cu animalele bolnave.
Incidența ectimei contagioase la miei sugari, raportată la efectivul luat în studiu, este
prezentată grafi c în fig. 2.5.

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

28
Fig. 2.5. Incidența ectimei contagioase la miei sugari

Tabloul lezional în ectima contagioasă, la lotul de miei bolnav, în corelație cu zonele
corporale afectate, este prezentat în tabelul 2.2.

Tabelul 2.2.
Variația tablo ului lezional în corelație cu zonele corporale afectate

Categorie
animale Animale
bolnave Leziuni, din care:
Peribucale Bucale Oculare
Nr.animale % Nr.animale % Nr.animale %
Miei 25 15 60,0 9 36,0 1 4,0
TOTAL 25 15 60,0 9 36,0 1 4,0

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

29
Datele o bținute și prezentate în tabelul 2.2. evidențiază valori diferite ale incidenței
tabloului lezional în ectima contagioasă la miei, în funcție de zona corporală.
Astfel, în cazul mieilor pozitivi din efectivul luat în studiu, dominante sunt leziunile
peribu cale (60,0 %), urmate de cele bucale (36,0 %) și mult mai reduse cele oculare (4,0 %).
Variația tabloului lezional în corelație cu localizarea lui, la lotul de miei bolnavi, este
prezentată în graficul următor ( fig. 2.6).

Fig. 2.6. Variația tabloului lezional în corelație cu localizarea lui

Localizările peribucale evoluează sub forma unor erupții cutanate durerioase, care
ulcerează și crustizează în scurt timp. De remarcat căci crustele se usucă și în câteva zile încep să
se elimine, lăsân d zone denudate ulceroase. Acest lucru determină imposibilitatea mieilor de a
suge, slăbind. Există și situații când focatele inițiale se complică prin flora microbiană de
asociație, apărând plăgi necrotice cu secreții purulente (fig. 2.7 și 2.8).

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

30
Fig. 2.7. Miel cu leziuni crustoase peribucale, în ectimă contagioasă (orig.)
Fig.2.8. Miel cu leziuni crustoase peribucale complicate cu proces septic supurativ (orig.)

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

31 În localizările bucale apar leziuni eroziv -ulcerative la nivel gingival, văl palatin, limbă
și mucoasă faringiană. Animalele prezintă în continuare tulburări de alimentație caracterizate
prin jenă la supt, durere în actul prehensiunii, masticației și deglut iției, favorizând o stare de
slăbire progresivă, uneori moartea animalelor.
În ectima contagioasă există și forme severe de boală în care tabloul lezional eruptiv se
poate extinde pâna la nivelul mucoasei esofagiene, rumenale, uneori chiar la nivelul muco asei
căilor respiratorii anterioare.
De remarcat faptul că întotdeauna aceste leziuni eruptive, indiferent de procesul de
diseminare a lor se complică cu infecții de asociație bacteriene ( Fusobacterium necrophorum ) și
micotice ( Candida albicans ) (fig. 2 .9., 2.1 0., 2.1 1.).

Fig. 2.9. Miel cu leziuni eruptive gingivale, în localizarea bucală a ectimei contagioase
(orig.)

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

32
Fig. 2.10. Miel cu leziuni eruptive bucale (gingivale, linguale, văl palatin) complicate cu
microfloră bacteriană piogenă (orig.)
Fig. 2.11. Miel cu leziuni gingivale supurative, în ectima contagioasă (orig.)

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

33 Forma oculară de localizare este mai rară, tabloul anatomo -clinic evoluează prin leziuni
de blefaro -conjunctivită, cheratită, uneori panoftalmie ( fig. 2.12).

Protocolul terapeutic instituit a fost aplicat cu rigurozitate la lotul de miei afectați,
urmărindu -se cicatrizarea și vindecarea tabloului lezional locali zat divers (peribucal, bucal ).

Fig. 2.12. Miel cu leziuni oculare, formă ușoară de boală (orig.)

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

34 Produsul mediacamentos utilizat (amestec albastru de metil, vitamina A,D ₃E, betadină ,
propolis și miere de albine ), prin badij onări re petate la intervale de 2 -3 zile , cu multă rigurozitate
a dat rezultate mulțumitoare printr -o cicatrizare și vindecare în procent de peste 90 % ( fig. 2. 13.).
înainte după
(foto orig.)

înainte după
(foto orig.)

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

35
înainte după
(foto orig.)

înainte după

Fig. 2.13. Miei afectați de ectimă (tablou lezional) anteterapeutic și miei vindecați,
postterapeutic (orig.)

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

36

CONCLUZII ȘI RECOMAN DĂRI

CONCLUZII

Investigațiile efectuate pe un efectiv de 45 miei sugari, în vârstă de 1,5 – 3 luni, privind
incidența ectimei contagioase, tabloul lezional corporal și protocolul terapeutic aplicat
evidențează urmatoarele aspecte :

1. Incidența ectimei contagiase la efectivul de miei sugari luat în studiu prezintă valori ridicate ,
de 55,6 %.

2. Tabloul anatomo -clinic (lezional), la lotul de miei bolnavi, prezintă valori diferite în corelație
cu zonele corp orale afectate. Astfel, la miei dominante sunt leziunile peribucale ( 60,0 %), urmate
de cele bucale (36, 0 %) și mult mai reduse cele ocul are (4,0 %).

3. Protocolul terapeutic instituit și aplicat la lotul de miei afectați urmărește cicatrizarea și
vindecarea tabloului lezional localizat divers (peribucal, bucal și ocular). Produsul
mediacamentos utilizat (amestec albastru de metil, vitami na A,D₃E, betadină ), prin badijonări
repetate la intervale de 2 -3 zile , cu multă rigurozitate , a dat rezultate mulțumitoare printr -o
cicatrizare și vindecare în procent de peste 90 %.

RECOMANDĂRI

În urma efectuării acestor investigații, prin rezultatel e obținute, putem face următoarele
recomandări: evacuarea așternutului din saivane la finalul fiecărui sezon de stabulație, separarea
animalelor bolnave de cele sănătoase, respectarea perioadei de carantină pentru animalele
achiziționate (respectarea tehno logiei de creștere și exploatare a ovinelor).

Drăghiciu Vasile Studiul incidenței ectimei contagioase la miei și metode curative de tratament într -un
efectiv de ovine din județul Dâmbov ița

37
BIBLIOGRAFIE

1. Boldizsar E., Răpuntean S., Fiț N., 2002, Microbiologie generală (Practicum), Editura
Genesis Tipo, Cluj -Napoca.
2. Coates, J.W. și Hoff, S., (1990), Can. Vet.J., 31, 209.
3. Dărăban S., 2006, Te hnologia creșterii ovinelor. Ed. Risoprint, Cluj -Napoca.
4. Dărăban S. , 2016, Creșterea ovinelor și caprinelor. Manual didactic. Ed. Risoprint, Cluj –
Napoca.
5. Mayr, A. și col., 1981, Zbl. Vet. Med. (B), 28, 535.
6. Negrea O., Adriana Criste, 2005, Microbiologie generală: Noțiuni teoretice și aplicații
practice, Editura AcademicPres, Cluj -Napoca.
7. Negrea, O., 2007, Patologia animală și tehnici sanitar veterinare, Editura AcademicPres,
Cluj-Napoca.
8. Negrea, O., 2015, Patologie animal ă, Editura AcademicPres, Cluj -Napoca.
9. Paul, I., 1996, Etiomorfopatologie veterinară, Vol.I, Editura All, București.
10. Pop, M., Răpuntean, Gh. și col., 1975, Rev. Creșterea Animalelor, 3, 74.
11. Pop, M. și col., 1982, Bul. Inst. Agr. Cluj -Napoca, Zoot. și Med. Vet., 36, 89.
12. Răpuntean Gh., Emil Boldizsar, 2002, Virusologie special veterinară, Editura
AcademicPres, Cluj -Napoca.
13. Șara A., Mihai Bențea, 2013, Alimentația animalelor (Ediția a II -a revizuită și adăugită),
Editura Risoprint, Cluj -Napoca.
14. Torfason E.G., Gunadóttir S., 2002, J. Cli nical Virology, 24, 79
15. Vasiu, C., 1998, Viroze la animale, Editura Casa de Editură Dokia, Cluj -Napoca.
16. Vasiu, C., 2009, Virusuri, Viroze și Boli prionice la animale, Editura Mega Editura
Argonaut, Cluj -Napoca.
17. *** http://www.nadis.org.uk/bulletins/conta gious -pustular -dermatitis -(orf).aspx)
18. *** https://en.wikipedia.org/wiki/Orf_(disease)
19. *** https://ro.wikipedia.org/wiki/Poxviridae
20. *** http://agrobiznes.md/ectima -contagioasa -la-oi-si-la-capre.html
21. ***http://www.revista -ferma.ro/articole -medicina -veter inara/ectima -contagioasa -a-oilor –
si-caprelor.html