Studiul Geomorfologic al Vaii Dunarii Intre Braila Si Galati

Economie

Studiul Geomorfologic al Vaii Dunarii Intre Braila Si Galati

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprinsul

Capitolul 1- INTRODUCERE

1.1Motivata alegerii temei

1.2Metodologie

Capitolul 2- PREZENTARE GENERALĂ

2.1 Poziția geografică

2.2 Limitele și așezările

Capitolul 3- GEOLOGIA

3.1 Structura geologică

3.2 Tectonica

Capitolul 4- RELIEFUL

4.1 Privire generală asupra genezei reliefului

4.2 Caractere morfografice și morfometrice

4.2.1 Hipsometria

4.2.2 Energia reliefului

4.2.3 Declivitate

4.3 Relieful fluviatil

4.3.1 Lunca

4.3.2 Terasele

Capitolul 5- SOLURILE

5.1 Factori pedogenetici

5.2 Principalele tipuri de sol

Capitolul 6- CLIMA

6.1 Repartiția și regimul elementelor climatice

6.2 Temperatura aerului

6.3 Precipitațiile atmosferice

6.4 Dinamica atmosferică

Capitolul 7- HIDROGRAFIA

7.1 Alimentarea și scurgerea

7.2 Scurgerea solidă și transportul de aluviuni

7.3 Regimul de îngheț

7.4 Chimismul apei

Capitolul 8- HAZARDE ȘI RISCURI

Capitolul 9- VEGETAȚIA

Capitolul 10- FAUNA

Capitolul 11- POPULAȚIA ȘI AȘEZĂRILE

11.1 Popularea

11.2 Evoluția numărului de locuitori

Capitolul 12- ECONOMIA

Capitolul 13- CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Capitolul 1- INTRODUCERE

1.1Motivata alegerii temei

„Dunărea, fluviul cu renume încă din antichitate, este singura mare arteră de circulație longitudinală, pe apa, a Europei. Ea leagă vestul de estul continentului, iar prin canalul Ludwig, care ajunge in Rin, Marea Nordului de Marea Neagră. Nici un fluviu din Europa, în afară de Volga nu dispune de un bazin mai întins (805 300km2), nici unul inclusiv Volga nu duce la marile viituri de primăvara, o cantitate mai mare de apa, nici unul nu străbate regiuni geografice atât de diferite și nu este supus unor influente climatice cu atâtea regimuri variate.”(Dr Gr. Antipa 1910 Bucuresti).

Termenul de studiu geomorfologic presupune analiza unui areal din mai multe puncte de vedere, așezare geografică, limite, caracterizare fizico-geografică, etc. Pentru a realiza această lucrare a fost necesar un studiu amplu asupra văii Dunării pe sectorul Brăila-Galați. Acest studiu a fost elaborat în trei etape:

documentare, prin consultarea lucrărilor geografice mai vechi ale acestei regiuni

cercetare pe teren, prin colectarea datelor din zona de studiu, dar și de la instituțiile locale (posturile meteo-hidro, de la stațiile Brăila și Galați)

redactare, această etapă presupune analizarea datelor culese în etapele anterioare și redactarea acestora în lucrarea de licență.

„Geografia țării trebuie să înceapă cu geografia locului natal, ale cărui elemente proaspete, pline de imagini și de simțire există în sufletul fiecărui copil. Prin cunoașterea ținutului natal formezi <<alfabetul geografic>>…”.Începând cu acest citat dat de George Vâlsan, un mare geograf român, pot spune că lucrarea de față a fost aleasă deoarece reprezintă locul unde m-am născut, am copilărit și am crescut. Acestea fiind spuse, în urma cunoștințelor dobândite pe parcursul a celor trei ani de facultate, scopul lucrării a fost în primul rând de a descoperi și de a vedea locul meu natal și dintr-o altă perspectivă.

În final aș dori să mulțumesc tuturor persoanelor care mi-au fost alături și m-au ajutat să realizez această lucrare, dar în primul rând domnului Conferențiar Doctor Nedelea Alexandru pentru tot sprijinul acordat, fără de care această licență nu ar fi avut meritul unei lucrări științifice.

1.2 Metodologie

Pentru realizarea grafică și cartografică a elementelor din arealul văii Dunării pe sectorul Brăila- Galați, am utilizat atât softuri GIS: ArcMap10.1, ArcScene, GlobalMapper cât și softuri de prelucrare grafică a datelor precum Inkscape.

Prin introducerea unor hărți topografice la scara 1:25.000 a arealului studiat în programul ArcMap și extragerea tuturor datelor de pe hărți, s-au realizat următoarele: harta limitelor arealului, harta așezărilor umane, harta geologică, harta geomorfologică, harta treptelor de relief, harta energiei de relief, harta geodeclivității, harta teraselor și luncilor, harta claselor de sol, harta tipurilor de sol, harta inundabilității și harta utilizări terenurilor. Pe lângă acestea au mai fost realizate în programul ArcScene, modele 3D ale așezărilor, ale terenurilor, dar si o simulare a terenurilor inundate.

Principalele date ce stau la baza realizării tuturor hărților sunt curbele de nivel. Acestea au fost vectorizate de pe hărțile topografice cu nomenclaturile: L-35-92; L-35-93; L-35-104 și L-35-105. S-au folosit curbele de nivel de pe aceste 4 hărți topografice deoarece arealul studiat este situate la îmbinarea acestora. Prin vectorizarea curbelor de nivel s-a realizat DEM-ul (digital elevation model ), iar ulterior prin interpolare hilshade-ul, modelul digital altimetric al terenului.

După realizarea tuturor hărților cu ajutorul funcției Spatial Analyst Tools , acestea au fost exportate ca format .SVG, în programul Inkscape, unde au fost prelucrate grafic (aranjare în pagină, claritate culori, întărire de contrast, adăugare sau prelucrare text, etc.), pentru ca rezultatul final să fie cât mai bun.

Tot în programul Inkscape au fost realizate și profilele topografice, prin prelucrarea și vectorizarea datelor de pe alte profile mai vechi, realizate de (Canciu Cătălin în anul 2008).

În programul GlobalMapper s-a realizat utilizând DEM-ul României, modelului digital altimetric al țării, acesta a fost un element util în realizarea hărții limitelor arealului văii Dunării între Brăila și Galați.

În programul ArcScene, cu ajutorul curbelor de nivel vectorizate în ArcMap, am realizat un model digital altimetric 3D al reliefului. Acest lucru a ajutat la observarea diferențelor clare între unitățile de relief, și nu numai.

Prin vectorizarea cvartalelor și atribuirea acestora înălțimile adecvate în funcție de nivelurile acestora date pe hărțile topografice și în funcție de utilizarea acestora reprezentată pe hartă( case, blocuri, spitale primării, etc.), am reușit sa realizez un model 3D al lor, care odată transpus peste modelul 3D al reliefului, a rezultat o harta 3D complexă a arealului studiat.

Tot în programul ArcScene a fost realizată și o simulare a hazardelor și riscurilor, mai precis a inundabilității zonelor din lunca Dunării. Pentru realizarea acestei simulări am folosit modelul digital altimetric 3D la care am adăugat un strat poligon căruia i-am atribuit un nivel altitudinal de 5m. Acest nivel reprezintă o medie a inundațiilor Dunării, calculate în funcție de maxima debitului înregistrată și media normală a acestuia de 6500m/s.

Capitolul 2- PREZENTARE GENERALĂ

2.1 Poziția geografică

Sectorul văii Dunării studiat, este situat în sud-estul României, la contactul dintre câmpia Brăilei în sud vest, câmpia Covurlui în nord vest și podișul Dobrogei în est. În acest sector, valea Dunării împreună cu valea Siretului au rolul de graniță între județele Brăila, Galați și Tulcea. Delimitarea acestor județe se face în lungul râurilor, astfel Dunărea delimitează județul Brăila situat în sud vestul văii, pe malul stâng al acesteia, de județul Tulcea aflat pe partea cealaltă a malului, până la contactul cu valea Siretului, vale, ce este graniță între județul Brăila la sud și Județul Galați la nord. După vărsarea Siretului în Dunăre, Dunărea după cum se observă și în (Fig.1) delimitează județul Galați aflat la nord de județul Tulcea situat la sud.

Acest sector face parte din ultimul sector al Dunării de la izvor la vărsare, și anume sectorul maritim, dupa cum a fost denumit de marii geografi români. Acesta începe din dreptul orașului Brăila, de la unirea brațului Măcin al Dunării cu Dunărea propriuzisă, până la vărsarea în Marea Neagră. Denumirea de “sector maritim” provine atât de la distanța relativ mică, de 80 de km de la unirea brațelor până la vărsarea în Marea Neagră, cât și de la caracteristicile geomorfologice pe care le are albia minoră a Dunării în această regiune, mai precis de la adâncimea mult mai mare față de cea din amonte.

(Fig. 1 Harta limitelor arealului văii Dunării pe sectorul Brăila – Galați)

(Img.1 Imagine satelitară LANDSAT a văii Dunării pe sectorul Brăila – Galați)

2.2 Limitele și așezările

Limitele văii Dunării sunt determinate de unitățile de relief pe care le străbate. Sectorul văii Dunării studiat a fost încadrat într-un patrulater. În tabelul alăturat (Tab.1) sunt reprezentate datele morfometrice ale acestuia.

În acest patrulater sunt cuprinse atât așezări urbane cât și rurale.

Așezările urbane sunt reprezentate de orașe și sunt caracterizate de densitatea mare a populației, centre puternic industrializate, clădiri de birouri, zone rezidențiale și drumuri de legătura. Centrele urbane din această regiune sunt date de orașele Brăila, Galați și Măcin.

Așezările rurale sunt așezări umane mai mici decât orașul, specifice mediului rural. Acestea sunt reprezentate de sate și cătune, au un număr redus al populației, iar majoritatea oamenilor sunt axați pe agricultură. Centrele rurale din această regiune sunt reprezentate de satele Movileni, Vădeni, I.C. Brătianu și Smârdan. (Fig. 2)

(Fig. 2 Harta așezărilor umane pe sectorul Dunării, Brăila – Galați)

Capitolul 3- GEOLOGIA

3.1 Structura geologică

“Aria de studiu deși ocupă foarte puțin din suprafața bazinului Dunării de la izvor până la vărsare, este alcătuită din cele mai tinere unități de relief datând din era paleozoică. Datorită construcției geologice deosebite, Dunărea formează o vale asimetrică cu malul drept săpat în depozite mari vechi, mai consistente, uneori chiar dure, iar cel stâng în depozite pliocene și cuaternare.

Pe stânga, până la Galați, versantul văii fluviului străbate depozite aproape exclusiv cuaternarului, alcătuite mai ales din aluviuni, depozite loessoide, care acoperă cea mai mare parte din suprafața câmpiei și uneori depozite de dune. Depozitele aluvionale sunt constituite din nisipuri fine sau grosiere, pietrișuri, marunte, mari și foarte mari, adevărate bolovănișuri , maluri, și argile cu grosimi variabile , bine reprezentate în lunca Dunării, precum și în luncile apelor afluente acesteia.

Începand de la Brăila, Dunărea își adună din nou apele într-o singură albie, ocolește pintenul hercinic al Măcinului și își taie ultimul său defileu, separând Horstul dobrogean de prelungirile sudice ale Podișului Moldovei.”( Geografia vaii Dunării Romanești Institutul de geologie si geografie al academiei republicii socialiste romania, Bucuresti, 1969).

3.2 Tectonica

Relieful din această zonă este unul de origine acumulativă, deoarece procesul de acumulare s-a desfășurat încă din perioada de la începutul levantinului și până în cuaternar. Terasele au fost create în holocen ca urmare a topirii ghețarilor, iar după retragerea apelor s-au format și luncile din lungul văilor .

Sectorul văii Dunării, din punct de vedere geologic după cum se poate observa și în (Fig. 3) este alcătuit din șisturi verzi, șisturi cristaline precambriene și paleozoice. În timpul topiri ghețarilor în această zonă s au depus straturi de sediment precum nisipuri, pietrișuri, marne, gresii. argile. Deasupra acestora se află un strat de 10 – 30 de metri de loess, iar la suprafață se află un strat format din depozite de aluviuni specific zonei de luncă.

(Fig. 3, Harta geologică a văii Dunării pe sectorul Brăila – Galați)

Un alt factor important al reliefului îl reprezintă geomorfologia acestuia. În (Fig.4) sunt reprezentate procesele geomorfologice a văii Dunării. Aici se pot observa abrupturile de eroziune activă situate la contactul dintre câmpiile de terasă și lunca Dunării, diferența de nivel dintre acestea fiind de cel puțin 20 de metri. Pe langă câmpia predominant cu aspect de luncă tot aici se pot observa dea lungul fluviului și ostroavele (forme de relief positive create de Dunăre în urma procesului de eroziune, transport și acumulare).

„În prezent, procesele geomorfologice fluviale acționează pe o suprafațm se poate observa și în (Fig. 3) este alcătuit din șisturi verzi, șisturi cristaline precambriene și paleozoice. În timpul topiri ghețarilor în această zonă s au depus straturi de sediment precum nisipuri, pietrișuri, marne, gresii. argile. Deasupra acestora se află un strat de 10 – 30 de metri de loess, iar la suprafață se află un strat format din depozite de aluviuni specific zonei de luncă.

(Fig. 3, Harta geologică a văii Dunării pe sectorul Brăila – Galați)

Un alt factor important al reliefului îl reprezintă geomorfologia acestuia. În (Fig.4) sunt reprezentate procesele geomorfologice a văii Dunării. Aici se pot observa abrupturile de eroziune activă situate la contactul dintre câmpiile de terasă și lunca Dunării, diferența de nivel dintre acestea fiind de cel puțin 20 de metri. Pe langă câmpia predominant cu aspect de luncă tot aici se pot observa dea lungul fluviului și ostroavele (forme de relief positive create de Dunăre în urma procesului de eroziune, transport și acumulare).

„În prezent, procesele geomorfologice fluviale acționează pe o suprafață redusă a albiei majore, în zona dig-mal (atenuate de prezența perdelei forestiere plantate). Intervenția umană din a doua jumătate a secolului al XX-lea a impus peisajul antropic, rezultat în urma complexelor modificări survenite la nivelul mediului geografic al ariei de studiu. Odată cu realizarea incintelor îndiguite, se impune peisajul agricol. (Posea și colab., 1976) realizat ca urmare acțiunilor de nivelare, de excavație și constructive.

– prin nivelare s-au redus micile asperități ale reliefului, rezultate în urma desecării vechilor lacuri și bălți;

– prin excavație s-au realizat canaluri de irigație și s-au adâncit vechile privaluri și gârle; concomitent cu acestea s-au desfășurat lucrări de desecări-drenaje pentru colectarea surplusului de apă de la suprafața vechilor depresiuni lacustre sau pentru captarea afluenților cu caracter torențial de pe versanții Dobrogei de Nord; apariția gropilor de împrumut din care s-a excavat material pentru construirea digurilor de apărare;

– formele constructive (supraînălțare) cele mai reprezentative sunt digurile de apărare din lungul albiei minore, care mențin, de fapt, peisajul agricol din aria de studiu și amenajările caracteristice sistemelor de irigații (stații de pompare, rețele de conducte, stăvilare, podețe etc.).” (Canciu Cătălin, 2008)

(Fig. 4, Harta geomorfologică a văii Dunării pe sectorul Brăila – Galați)

Capitolul 4- RELIEFUL

4.1 Privire generală asupra genezei reliefului

Relieful este rezultatul acțiunilor agenților interni cât și a celor externi (clima și hidrografia la care se adaugă și acțiunea, lumii viețuitoarelor, a omului și a societății) prin modelare. Rezultatul acestora fiind reprezentat prin: energia de relief, densitatea fragmentării, panta, lungimea si expoziția teraselor dea lungul fluviului.

Procesele de eroziune sunt înregistrate de o parte si de alta a văii Dunării, la contactul cu terasele deoarece acestea reprezintă componenta cu cea mai mare dinamica a reliefului. Procesul de eroziune rezultat fiind dat de faleze (maluri abrupte).

„Termenul de luncă, în înțelesul dat în lucrarea de față, definește o noțiune complexă al cărei conținut cuprinde în același timp mai multe elemente: formă de relief, hidrografie, vegetație specifică, soluri specifice, aluviuni, resurse economice, de asemenea specifice.

Luând ca termen de comparație linia etiajului,relieful luncii prezintă forme de relief pozitiv, situate deasupra liniei etiajului, și forme de relief negative, situate sub linia etiajului.” (Academia republicii socialiste Romania, Limnologia sectorului romanesc al Dunării, 1967)

Evoluția văii Dunării este una destul de lentă, desfășurându-se pe o perioadă lungă de timp. „Cursul actual al Dunării urmărește o veche și mare depresiune geologică-geomorfologică, depresiune care străbate Europa în direcția aproximativ vest-est și care în oligocen și miocen a fost acoperită de un braț al Mării Mediterane.” (Academia republicii socialiste Romania, Limnologia sectorului romanesc al Dunării, 1967).

4.2 Caractere morfografice și morfometrice

Caracterizarea morfografică a reliefului reprezintă analiza calitativă a reliefului, prin această analiză putându-se realiza harta unităților de relief.

Caracterizarea morfometrică a reliefului reprezintă o analiză cantitativă a acestuia, prin aceasta putându-se realiza o serie de hărți printer care: harta pantelor, harta hipsometrică, harta geodeclivității, harta densității fragmentării reliefului, harta energiei de relief și harta adâncimii fragmentării reliefului.

Relieful din sectorul Văii Dunării situat între Brăila și Galați este unul de luncă cu altitudini cuprinse între 0 și 120 de metri. Altitudinile cele mai mici se întâlnesc în partea estică a fluviului dar tot o dată aici se întâlnesc și altitudinile de peste 120 de metri, acestea fiind situate în sud estul regiunii, în Podișul Dobrogei, iar pe malul stâng al Dunării situându-se altitudini cuprinse între 2 metri în zona de sud și 70 de metri în nordul regiunii.

4.2.1 Hipsometria

Harta hipsometrica este harta treptelor morfologice, aceasta redă formele de relief din cadrul bazinului în ansambluri de niveluri hipsometrice. Formele de relief sunt redate în succesiuni de trepte altimetrice prin care se delimitează astfel suprafețele: lunca, culoarul de vale, terasele dar și Podișul Dobrogei.

Astfel se disting următoarele trepte de relief:

Treapta hipsometrică de peste 60 de metri, este cea mai înaltă treaptă, dar cu cea mai mică suprafață de doar 10,53 km2, având o pondere de 2,7% din suprafața arealului. Această treaptă se găsește în nord-vestul orașului Galați și în nordul orașului Măcin.

Treapta hipsometrică de 45-60 de metri, are o suprafață de 40,17 km2 și reprezintă 10,3% din suprafața sectorului analizat al Văii Dunării. Se desfășoară predominant pe latura stângă a Siretului unde prezintă o fragmentare destul de accentuată dea lungul Văii Făloaiei și Văii Filești. În partea estică se regăsește în două areale, în nordul orașului Măcin și în nordul lacului Jijila.

Treapta hipsometrică de 30 – 45 de metri, are suprafața de 33,54 km2 și reprezintă 8,6% din suprafața sectorului analizat al Văii Dunării. Se regăsește atât în zonele treptelor superioare cât și în sud-vestul arealului.

Treapta hipsometrică de 15 – 30 de metri, are suprafața de 22,62 km2, și reprezintă 5,8% din suprafața sectorului analizat al Văii Dunării. Se desfășoară predominant în sud-vest, pe întreg arealul orașului Brăila.

Treapta hipsometrică de 0 – 15 metri, este cea mai extinsă regăsindu-se pe întregul areal. Aceasta are o suprafață de 246,87 km2 și reprezintă 63,3% din totalul suprafeței arealului. În această treaptă sunt cuprinse așezările rurale: Movileni, Vădeni, I.C. Brătianu, Smârdan orașul Măcin dar și o parte din orașul Galați.

Treapta hipsometrică cuprinsă între 0 și -27 de metri este treapta ce cuprinde Valea Dunării, Brațul Măcin, Siret dar și lacurile din areal. Aceasta are o suprafață de 36,27 km2 și reprezintă 9,3% din totalul suprafeței arealului.

Din punctul de vedere al altitudinii, sectorul Văii Dunării redat pe Harta Hipsometrică (Fig. 5) este încadrat într-o unitate de luncă unde altitudinile predominante sunt de 0 – 15 metri.

(Fig. 5 Harta treptelor de relief ale văii Dunării pe sectorul Brăila – Galați)

4.2.2 Energia reliefului

Energia de relief (adâncimea fragmentării reliefului) este un indicator morfometric strâns legat de densitatea fragmentarii reliefului, acesta arată intensitatea până la care a ajuns eroziunea lineara generată de râuri.

Analizând harta adâncimii fragmentării reliefului (Fig. 6), se observă că treapta valorică de 100-125 m/km2 este cea mai înaltă treaptă, apare în estul Văii Dunării, în nordul orașului Măcin, deși ca suprafață este cea mai redusă de doar 1 km2 din 390, respectiv 0,25%, înregistrează cea mai mare pantă.

Treapta valorică cuprinsă între 75 – 100 de metri se regăsește în trei locuri, în sud-estul orașului Galați la contactul falezei cu malul stâng al Dunării, în nordul lacului Jijila și în nordul orașului Măcin. Aceasta are o suprafață de 5km2, reprezentând doar 1,28% din suprafața arealului analizat.

Treapta valorică cuprinsă între 50 – 75 de metri se regăsește preponderent în orașul Galați dea lungul văilor Făloaiei și Filești, dar și în zonele treptei superioare. Aceste valori au fost generate de organismele torențiale ce au fragmentat și încă fragmentează regiunea prin procesul de eroziune, transport și acumulare, pe o suprafață de 27 de km2, reprezentând 6,92%.

Treapta valorică cuprinsă între 25 – 50 de metri se regăsește în lungul Văii Siretului și în lungul Văii Dunării și este rezultatul eroziunii laterale a acestor râuri. Suprafața pe care se desfășoară aceasta este de 64 de km2 și reprezintă 16% din arealul bazinului.

Treapta valorică cuprinsă între 0 – 25 de metri se regăsește în restul suprafeței arealului analizat, aceasta ocupă cea mai mare suprafață, având 287 de km2, reprezentând 73,58% din arealul analizat.

Ca o concluzie se poate spune că sectorul Văi Dunării pe Brăila – Galați are valori scăzute ale adâncimii fragmentării reliefului, peste 50% din suprafața acestuia având valori cuprinse între 0 – 10 metri.

(Fig. 6 Harta adâncimii fragmentării reliefului, Dunării pe sectorul Brăila – Galați)

4.2.3 Declivitate

Geodeclivitatea reprezintă înclinația față de orizontală a unei suprafețe. Importanța acesteia este dată de faptul că oferă posibilitatea de a observa dinamica reliefului.

Diferența de nivel între două unități morfologice reprezintă unul din principalii factori de care depinde evoluția și dinamica proceselor geomorfologice. Panta reprezintă porțiunea de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief. Ea nu este o componentă geomorfologică ci o noțiune geometrică cantitativă.

In arealul Văii Dunării, s-au realizat cinci intervale ale geodeclivității.

Intervalul cu cea mai redusă pantă cuprins între 0 si 6 grade ocupa cea mai mare suprafață din arealul Văii Dunării. Celelalte intervaluri cuprinse între 6 și 12 grade, 12 și 18 grade, 18 și 24 de grade respectiv 24 – 30 de grade, sunt înregistrate în lungul văilor și la contactul dealurilor și teraselor cu lunca. Acest lucru se poate observa cel mai clar în harta geodeclivității ( Fig.7).

(Fig. 7 Harta geodeclivității văii Dunării pe sectorul Brăila – Galați)

4.3 Relieful fluviatil

“În zona Brăilei un rol important în dezvoltarea largă a luncii pe malul dobrogean, la nord de Măcin, pare să-l fi jucat zona de subsidență activă de la gura Siretului, care a forțat brațul Dunărea Veche, ce însoțește tot timpul îndeaproape versantul dobrogean în dreptul Bălții Brăila. Să-și schimbe brusc direcția către vest, până la Smârdanul Nou unde întâlnește brațul Cremenea. De aici Dunărea, cu toate că primește ca afluent Siretul, datorită prezenței ariei de subsidență își continua drumul direct către nord.” ( Institutul de geologie si geografie al academiei Republicii socialiste Romania, Geografia văii Dunării Românești, 1969).

“În acest subsector de luncă întâlnim ca și în restul cursului Dunării aceleași categorii mari de forme de relief dispuse aproape uniform în profil transversal.”( Institutul de geologie si geografie al academiei Republicii socialiste Romania, Geografia văii Dunării Românești, 1969).

Analiza depozitelor aluviale “s-a realizat pe baza a două profiluri (Profilul A și B) executate de ISPIF în vederea realizării studiilor geotehnice pentru proiectarea incintelor îndiguite din anii ’60. În urma analizării acestora s-a constatat, în ambele cazuri, că în partea centrală se întâlnesc depozitele cu cele mai mari fracțiuni (pietriș mărunt, nisip grosier și nisip mediu), spre Podișul Dobrogei, depozitele sunt fine, iar spre actualul curs al fluviului, depozitele sunt mai grosiere, ceea ce indică două tipuri de transport și de depunere, cel vestic realizat de Dunăre, tipic unui fluviu de talia sa și cel estic, al Brațului Măcin pendulând prin sistemul de lacuri de la contactul cu Dobrogea de Nord” (I. Zăvoianu, 1966).

(Img. 2, Vedere 3D realizată în programul ArcScene, a văii Dunării pe sectorul Brăila- Galați)

4.3.1 Lunca

În cadrul luncii pe lângă vegetația tipică, altitudinile mici și formele de relief negative, albia minoră a Dunării ocupă un loc important în regiune, datorită distanței foarte mari dintre maluri, ajungându-se și la 1170 de metri în apropierea ostrovului Chiciu și insulei Veriga.

(Img. 3, Fotografie realizată în Galați unde distanța dintre maluri este de 1080 de metri)

Tot în cadrul luncii intră și cursurile de ape parasite. Belciugele sunt meandrele părăsite ale râului, acestea găsindu-se în Valea Siretului, în apropierea devărsării acesteia în Dunăre. Acestea măsoară în linie dreaptă 1200 de metri, cel situat dincolo de malul stâng al Siretului, iar celălalt 900 de metri situat pe malul opus.

4.3.2 Terasele

Reprezintă forme de relief cu aspect de trepte, provenite din urma ridicării scoarței terestre sau în urma eroziuniilor apelor în lungul unei râu.

În cadrul teraselor se regăsesc: Câmpia Brăilei și Câmpia Covurlui, acestea fiind dezvoltate pe malul stâng al văii Dunării. Aici se observă destul de clar terasele înalte de 30 de metri în Brăila și de până la 65 de metri în nordul orașului Galați.

Harta teraselor și luncilor (Fig.8) fost clasificată în patru tipuri de clase în funcție de unitățile de relief.

Cele patru tipuri de clase sunt reprezentate de:

– lunci largi, situate de o parte și de alta a albiei râurilor Dunăre, Brațul Măcin și Siret

-câmpii înalte ( terasele Dunării), situate în partea stângă a fluviului, Câmpia Brăilei situată în sud pe care se află orașul Brăila și în nord Câmpia Covurlui pe care se situează orașul Galați

– dealuri, situate în nordul Câmpiei Covurlui și în nordul orașului Măcin

– podișuri, acestea sunt situate în nordul orașului Măcin și ating înălțimi de 120 de metri.

(Fig. 8 Harta teraselor și a luncilor din arealul văii Dunării pe sectorul Brăila – Galați)

Capitolul 5- SOLURILE

5.1 Factori pedogenetici

Factorii pedogenetici reprezintă componenții mediului înconjurător ce au contribuit la formarea învelișului de sol, acești componenți sunt: roca, relieful, clima, apa freatică și cea stagnantă, vegetația și fauna dar și activitățile antropice. Toți acești factori sunt in strânsă interdependenta si au declanșat procesele de pedogeneza care au condus la formarea învelișului de sol.

Distribuția claselor de soluri în valea Dunări reflectă răspândirea tipurilor litologice pe care au luat naștere.

În bazinul Văii Dunării au fost identificate cinci clase de soluri:

-Clase suplimentare (ape)

Solurile aflate temporar sau permanent sub ape.

-Soluri neevoluate

„Prezintă un orizont antropogenetic sau lipsa orizontului A si E, îndepărtate prin eroziune accelerata sau decapitare antropica.”(http://iovucatalin.blogspot.ro/2010/08/clasificarea-solurilor.html)

-Molisolurile

„Sunt cele mai productive. Sistemul des de rădăcini fibroase al ierburilor favorizează dezvoltarea unui orizont A gros, negru, bogat in humus, cu o mare abundenta de substanțe nutritive pentru plante.” (http://iovucatalin.blogspot.ro/2010/08/clasificarea-solurilor.html)

-Solurile hidromorfe

Tip de sol ale cărui procese pedologice sunt dominate de prezența unei cantități abundente de apă.

-Soluri halomorfe

„Solurile halomorfe, cunoscute si sub denumirea de sărături se caracterizează prin prezenta ca diagnostic, a unui orizont salic, sa, sau natric, na. Din aceasta clasa fac parte doua tipuri de soluri: solonceacul si solonețul.” (http://biblioteca.regielive.ro/referate/geografie/pedologie-solurile-halomorfe-procese-si-conditii-de-formare-alte-domenii-140985.html)

În general în arealul văii Dunării se găsesc cernoziomurile, solurile fertile, utilizate pentru culturile agricole, dar și solurile aluviale.

In arealul analizata, Valea Dunării pe sectorul Brăila – Galați, învelișul de sol este diferențiat în funcție de formele de relief, astfel în hărțile elaborate mai jos, se observă o clasificare a solurilor, pe clase și tipuri, ce arată diversitatea acestora din bazin.

(Fig. 9 Harta claselor de sol lea văii Dunării pe sectorul Brăila – Galați)

5.2 Principalele tipuri de sol

(Fig. 10 Harta tipurilor de sol ale văii Dunării pe sectorul Brăila – Galați)

Capitolul 6- CLIMA

Clima reprezintă totalitatea fenomenelor meteorologice: precipitații atmosferice, temperatură, vânt, înregistrate într-o anumită regiune. La determinarea climatului, pot contribui atât relieful cât și poziția longitudinală a suprafeței analizate față de radiația solară. Pe teritoriul României, climatul determinat de factorii de mai sus, este unul temperat continental, specific zonei sud-estice a Europei.

6.1 Repartiția și regimul elementelor climatice

„ În partea sudică a Câmpiei Române și pe terasele Dunării sânt localizate cele mai mari valori anuale ale bilanțului radiativ și ale bilanțului caloric de pe întregul teritoriu al țării și cele mai frecvente invazii de aer cald din vest și sud-vest.” (Stoienescu, St. 1961).

6.2 Temperatura aerului

„Mediile anuale ale temperaturii aerului, calculate dintr-un șir de 60 de ani de măsurători instrumentale (1901 – 1960), efectuate sistematic la principalele stații meteorologice din lungul văii Dunării, depășesc 11˚C, în timp ce pe câmpurile de la nord valorile anuale ale temperaturii aerului sânt în general mai mici de 11˚C. Acest fapt poate fi urmărit în tabel” (Stoienescu, St. 1961).

(Tabelul 2. Temperatura aerului medii lunare și anuale, 1901-1960)

Pentru a se observa dacă există diferențe majore pe o perioada mai mare de 100 de ani aceste date au fost comparate cu datele măsurate în perioada anilor (1961-2010), date ce au fost extrase de la Institutul de Meteorologie și Hidrologie București.

(Tabelul 3. Temperatura aerului medii lunare și anuale, 1961-2010)

Prin comparația tabelelor și analiza diagramei de mai jos se poate observa faptul că în media lunilor ianuarie realizate în perioadele de ani 1901-1960; 1961-2010 atât la stația meteorologică din Brăila cât și cea din Galați s-au înregistrat creșteri ale temperaturii de aproximativ 1,5˚C. În lunile aprilie și iulie temperaturile nu înregistrează fluctuații majore, iar în luna octombrie se pot observa fluctuații de până la 4˚C.

(Grafic 1. Diagrama temperaturii aerului 1901-2010)

6.3 Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosferice sunt rezultatul condensării vaporilor de apă din atmosferă ce cad pe suprafața pământului sub diferite forme: ploaie, ninsoare, brumă, grindină, lapoviță etc.

Pe valea Dunării între Brăila și Galați, în urma analizei datelor măsurate în perioada anilor 1901-1960 de către profesorul Stoenescu Ștefan se observă că precipitațiile atmosferice din acest sector au prezentat fluctuații dea lungul timpului, înregistrându-se atât maxime de 727mm la stația din Brăila și 767mm la stația din Galați, cât și minime de doar 177mm la ambele stații. În tabelul (Tab.1) realizat mai jos se poate observa că anotimpurile ce înregistrează cea mai mare activitate sunt cele de vară unde precipitațiile medii ajung la 151,1 mm, luna iunie fiind cea care înregistrează cele mai multe creșteri, de 61,1 mm la Brăila respectiv 68,9 la Galați.

În urma analizei datelor extrase de la Institutul de Meteorologie și Hidrologie din București, se observă că în perioada anilor 1961-2010 (Tab.2) comparativ cu perioada anilor 1901-1960, nu există diferențe majore ale mediei anuale, cantitățile de precipitații dintre cele 2 perioade, având fluctuații de 3-5 mm.

6.4 Dinamica atmosferică

„Întregul bazin al Dunării, situat la latitudini medii, se găsește în tot cuprinsul anului sub dominarea circulației zonale din vest ți nord-vest. Procesele advective generate de conjunctura, de gradul de dezvoltare și de tendința de deplasare a sistemelor barice sunt puternic influențate de formele de relief și de ansamblul condițiilor fizico-geografice.” ” (Stoienescu, St. 1961).

Porțiunea din valea Dunării situată la periferia sudică și estică a Bărăganului este expusă și vânturilor frecvente din sectorul nordic. În vecinătatea Câmpiei Siretului inferior se dezvoltă mișcările aerului, pe de o parte dinspre nord și nord-est, iar pe de alta din sud și sud-vest( la Galați, frecvența vânturilor din N + NE = 36%, iar a celor din S + SV = 25%).” ” (Stoienescu, St. 1961).

Viteza vântului lunară înregistrată în perioada anilor 1961-2010 la posturile meteorologice, Brăila și Galați nu a depășit viteza de 5m/s respectiv 6m/s.

Capitolul 7- HIDROGRAFIA

7.1 Alimentarea și scurgerea

Bazinul Dunării după Zăvoianu I. este unul foarte extins, având suprafața de 805300 de km2 și reprezentând 8% din suprafața continentului european, acesta izvorăște din Munții Pădurea Neagră din Germania și se varsă în Marea Neagră prin trei brațe: Sf. Gheorghe, Sulina și Chilia.

În imaginea de mai jos (Img. 4) se observă bazinul hidrografic al Văii Dunării de la izvor până la vărsare.

(Img. 4, preluată din „ Geografia Văii Dunării Românești – Anexe de Hărți” Vintilă Mihăilescu, 1969)

Apele de suprafață dar și cele subterane reprezintă o resursă cu o importanță economică deosebită.

În formațiunile de terasă și depozitele de luncă se găsesc la adâncimi mici apele freatice. În lunca Dunării pe sectorul analizat, apele freatice, datorită altitudinilor joase ale reliefului în unele zone chiar cu forme negative, se întâlnesc la adâncimi foarte mici. În locurile cu forme negative de relief pânza freatică se regăsește la suprafața terenului, fiind sursa apariției mlaștinilor.

În categoria apelor de suprafață pe lângă bazinul Dunării intră și Brațul Măcin, Siretul dar și canalele irigabile din lunca Dunării. Siretul are un debit mediu lichid de 220 m3/s. Deoarece este un râu meandrat, de lungul lui s-au putut dezvolta forme de relief precum belciugele, popine și grinduri.

( Img. 5, realizată în practica pe teren la vărsarea Siretului în Dunăre)

Deoarece râurile reprezintă agentul principal în modelarea reliefului, în tabelul de mai jos au fost distribuite datele morfometrice ale rețelei hidrografice precum și debitul mediu al râurilor.

(Tabelul 6, Date morfometrice ale rețelei hidrografice, 1961)

După cum se poate observa în tabelul de mai sus, deși în acest areal lungimile râurilor nu sunt foarte mari, totuși debitul mediu este unul mare, iar cum gradul fragmentării reliefului este unul redus, este favorizată dezvoltarea laterală a râurilor și infiltrarea apelor în sol. Acest fapt determină ridicarea la suprafață a pânzei freatice și totodată apariția terenurilor mlăștinoase.

Deoarece regimul de scurgere al râurilor este direct influențat de regimul precipitațiilor, se pot observa schimbări în scurgerile înregistrate, acestea fiind mai mici în perioada iarnă și la sfârșitul verii, și mai mari în perioada primăverii și toamnei.

Iarna datorită temperaturilor negative, în urma înghețului pe unele râuri, cantitatea de apa ajunsă în aval este redusă, astfel se observă o scădere a debitului Dunării chiar și cu 50%, iar la sfârșitul verii este scăzută din nou în lipsa precipitațiilor ce alimentau râurile, datorită anotimpului secetos.

Primăvara au loc cele mai abundente scurgeri datorită topirii zăpezilor acumulate în amonte pe timpul iernii, totodată primăvara fiind numită si sezonul viiturilor, datorită suprapunerii precipitațiilor lichide cu topirea zăpezilor, rezultatele cele mai devastatoare fiind redate în zonele cele mai joase ale regiunilor, în special în luncile râurilor, unde acestea își ies din albie inundând arealele învecinate.

7.2 Scurgerea solidă și transportul de aluviuni

(Tabelul 7, Debitul de aluviuni pe Dunăre, măsurat la stația Brăila în anul 1961)

(Grafic 2,Variația debitului pe Dunăre, realizat pe baza tabelului 3)

Din tabelul și graficul de mai sus se poate observa că atât debitul lichid cât și cel solid au înregistrat în luna iunie cel mai ridicat nivel din întregul an, datorită precipitațiilor din timpul primăverii.

Datorită proceselor de eroziune, transport și acumulare, râul transportă o cantitate însemnată de aluviuni. În funcție de mărimea acestora, ele pot fi transportate prin târâre, rostogolire, saltație sau în suspensie atunci când dimensiunile acestora sunt foarte mici. În sectorul Văii Dunării studiat, datorită pantei foarte reduse a talvegului râurilor, majoritatea aluviunilor transportate de acestea sunt cele în suspensie. Formele de relief rezultate în urma acumulării acestor aluviuni sunt:

Grinduri

( Img. 6, realizată în practica de teren, pe malul stâng al Dunării, în orașul Brăila )

Meandre și Belciuge

( Img. 7, a fost extrasă din programul Google Earth , acesta surprinde meandrele și belciugele Siretului din apropierea gurii de vărsare )

Ostroave

( Img.8, a fost extrasă din programul Google Earth , acesta surprinde ostrovul Veriga de pe Dunăre, situat aproximativ la jumătatea distanței dintre Brăila și Galați )

Terasele și Luncile

( Img. 9, a fost realizată în programul ArcScene, în urma vectorizării curbelor de nivel ale Văii Dunărea pe sectorul Brăila – Galați )

7.3 Regimul de îngheț

Amplitudinea temperaturilor crește din amonte spre aval, atingând la stațiile din Brăila și Galați temperaturi de 24˚C pe timpul verii.

Dunărea, deși este al doilea fluviu ca mărime din Europa, cu un debit foarte mare de apă și cu o lățime ce depășește 1 km în sectorul analizat, totuși în unele ierni în care temperatura înregistrează minime foarte mari, suprafața acesteia poate îngheța în totalitate.

( Img.10, a fost realizată pe malul stâng al Dunării în orașul Brăila, în anul 2012 )

( Tabelul 6,Temperatura medie lunară, anuală și amplitudinea medie anuală în perioada 1896-1955, datele au fost extrase din Clima R.P.R., vol. II, Date climatice.)

(Grafic 3,Variația temperaturii în timpul anului pe Dunăre, realizată pe baza tabelului 4)

Din tabelul și graficul de mai sus se poate observa că nu există diferențe majore ale variației temperaturii apei între stația Brăila și stația Galați. Ce se poate observa pe grafic mai clar decât în tabel sunt valorile negative, sub limita înghețului apei, din luna ianuarie și februarie la ambele stații. Astfel pe baza acestor date extrase din perioada anilor 1896-1955 se poate observa că nu doar în prezent Dunărea îngheață, ci și în trecut în lunile geroase aceasta era acoperită cu un strat de gheață.

7.4 Chimismul apei

Chimismul apei este stabilit în funcție de structura geologică a regiuni străbătute de râu. „În urma unor analize efectuate la stația Brăila în perioada anilor 1956-1961, și pe baza analizelor efectuate de D.G..A.I. (I.Zăvăianu, 1966) … se observă o mineralizare mijlocie cu valori cuprinse între 200 și 500 mg/l. Mineralizarea este strâns legată de perioadele caracteristice ale scurgerii din timpul anului, acestea variază în sens invers cu aceasta, adică la o creștere a debitului se produce o scădere a mineralizării și invers.

Din analizele existente se constată că cea mai mare pondere o au ionii de calciu și bicarbonic, fapt care permite încadrarea apelor Dunării în clasa bicarbonată, grupa calciului. Astfel pentru postul Brăila această legătură în cazul ionilor de HCO3 este: HCO3 =0,582 M , M reprezentând mineralizarea totală” (I.Zăvăianu, 1966).

„pH-ul apei Dunării variază puțin de la 6,2 la 6,7; duritatea temporară variază între 7 și 10, iar cea totală între 7,3 și 11 grade germane, după care apele Dunării se încadrează în categoria apelor cu duritate mijlocie.” (I.Zăvăianu, 1966) .

Capitolul 8- HAZARDE ȘI RISCURI

Hazardele naturale sunt manifestările extreme ale unor fenomene naturale ce au un impact direct asupra vieții omenești, asupra societății dar și asupra mediului înconjurător. Studierea acestor fenomene ajută la luarea unor decizii și măsuri de prevenire sau protecție adecvată împotriva riscurilor survenite în urma hazardelor, cele mai grave fiind riscul de pierderi omenești, pagube materiale dar și distrugeri ale mediului. Pe sectorul Brăila – Galați al Văii Dunării, hazardele cele mai frecvente sunt date de riscul la inundabilitate a zonei de luncă, datorită altitudinilor foarte joase a reliefului.

( Img. 11, Simulare 3D a inundabilității arealului Văii Dunării între Brăila și Galați, a fost realizată în programul ArcScene, în urma interpolării curbelor de nivel cu layerul inundabilității)

„Relieful negativ are o extensiune predominantă în acest subsector și este reprezentat prin depresiuni mlăștinoase, depresiuni lacustre și gârle sau privaluri. Părțile joase mlăștinoase, constituie arii de uscat în devenire, în prezent acoperită cu o bogată cuvertură vegetală.” (I. Zăvoianu, 1966)

Riscul de inundabilitate din acest sector poate fi înlăturat prin lucrări de îndiguire a malurilor Dunări, astfel cea mai mare parte din luncă poate fi scoasă din calea inundațiilor, și astfel pot fi protejate atât așezările omenești, și viața oamenilor, cât și mediul natura.

Harta terenurilor inundabile, a fost realizată cu ajutorul hărții treptelor de relief și hărții teraselor și luncilor prin determinarea altitudinilor precum și a unităților de relief.

(Fig. 11 Harta terenurilor inundabile ale văii Dunării pe sectorul Brăila – Galați)

Pentru realizarea simulării unui risc de inundații s-a mărit nivelul Dunării cu 5 metri, o marjă medie calculată în urma unui studiu amplu al inundațiilor în acele zone, ce au avut loc în anii anteriori, prin diferențierea dintre debitul mediu al Dunării de 6500m/s de maxima acestuia înregistrată vreodată. Astfel se poate observa că zona inundabilă este una foarte ridicată, de peste 50 %, aproximativ 207 kmp. Singurele zone scăpate de inundație fiind terasele Dunării împreună cu orașele Brăila și Galați, dealurile și podișurile din nordul orașului Măcin.

Peste 90% din apele României se varsă în Dunăre, cu toate acestea, riscul de apariție a inundațiilor în lunca Dunării este ridicat doar în cazul în care debitul fluviului crește simțitor. Factorii apariției inundațiilor, sunt dați de precipitațiile abundente ce au loc pe o perioadă mai lungă de timp, atât în această regiune cât și în amonte, dar și de topiri ale zăpezii în lunile de primăvară. Pe baza datelor elaborate mai sus în capitolul 8 Hidrografia se poate spune că lunca Dunării este predispusa la inundații anual în perioada lunilor de primăvară. Inundațiile survenite în urma topirii zăpezilor dar și a precipitaților ce alimentează râul, cresc debitul simțitor, uneori dublându-l de la 6500 ajungând la peste 15000m/s. Astfel de debite nu se înregistrează des, ciclicitatea lor fiind de aproximativ 40 de ani. Exemplu:

-Inundația din 1897

( Img. 12, Inundația din Galați în anul 1897)

( Img. 13, Inundația din Galați în anul 1897)

-Inundația din 1932

( Img. 14, Inundația din Galați în anul 1932)

( Img. 15, Inundația din Galați în anul 19327)

-Inundația din 1970 Dunărea a atins cota 11000m/s, iar durata viiturii s-a menținut pentru 145 de zile.

( Img. 16, Inundația din Galați în anul 1970)

-Inundația din 2006

( Img. 17, Fotografie a iInundației din Brăila în anul 2006)

-Inundația din 2010

( Img. 18, Fotografie a iInundației din Brăila în anul 2010)

În concluzie se poate spune că în perioadele hazardelor „toată lunca Dunării este o adevărată mare cu valuri puternice, pe care vapoare și șlepuri pot naviga până la distanțe mari în interior” (Dr. Gr. Antipa,1910).

Capitolul 9- VEGETAȚIA

Factorii ce influențează creșterea unui anumit tip de vegetație sunt: temperatura, precipitațiile precum și relieful de luncă din această zonă. Aceștia favorizează dezvoltarea unei varietăți mari de plante, atât ierboase cât și arborescente.

„Suprafața mare ocupată de albii, lacuri, bălți, acoperirea terenurilor cu apă în timpul revărsărilor și apropierea de suprafață a stratului acvifer au determinat, în cadrul luncii, o ambianță cu totul diferită față de cea de pe terase. Acest surplus de umiditate compensează. În bună parte, deficitul de umiditate caracteristic podurilor de terasă din sectoarele în care valea traversează o zonă de silvostepă, dar mai ales cea de stepă, creând astfel condiții prielnice dezvoltării atât a unei vegetații ierbacee abundente, cât și a uneia lemnoase.” (Grumăzescu H.,1963).

Vegetația arborescentă este alcătuită din păduri de luncă cu plopi, salcâm, salcie, frasin, stejar, ulmul și diverse alte specii.

Vegetația acvatică este reprezentată de plante ierboase precum: nufărul, plutică, ciulinul de baltă, stuful, papura, rogozul, pipirigul mare, săgeata apei, brădișorul, broscărița dar și de plante arborescente precum: salcia și răchită. Aceasta se regăsește în special în bălțile și lacurile din zona inundabilă a Văii Dunării.

Vegetația de stepă se mai întâlnește doar în zonele temporar necultivate, deoarece majoritatea terenurilor din lunca Dunării sunt utilizate în agricultură. Speciile acestui tip de vegetație care se mai regăsesc în această regiune sunt reprezentate prin graminee: colilia, negară, păiușurile stepice, pirul, mături, pelin, lucernă, cosaci, măzăriche, molotru, cimbrișor, sovârlița, dediței, ruscuțe, specii de ceapă, stânjenei, etc.

Vegetația forestieră este reprezentată de păduri de tip zăvoi, de amestec cu plop și de salcie acestea fiind reprezentate în proporție de 80% în zonele inundabile ale Văii Dunărea

Din terenurile utilizate agricol se cultivă:grâu, porumb, ovăz, orz, secară, roșii, varză, castraveți, cartofi, ceapă, mazăre, fasole, etc., dar și plante tehnice precum: rapița, ricinul, zarzavaturile pătrunjel, mărar, leuștean, viță de vie, pruni, caiși, meri, cireși și vișini.

Capitolul 10- FAUNA

„Diversitatea condițiilor naturale din cuprinsul Văii Dunării a determinat existența a numeroase medii d viață, fiecare oferind condiții optime unei anumite grupări faunistice și, ca urmare, având în arealul lor o anumită compoziție faunistică. Ca și în cazul vegetației, se remarcă o variație a faunei, de la o formă de relief a văii la alta, de la albia și bălțile Dunării, unde predomină fauna acvatică, până la terasele superioare, unde lumea animală este asemănătoare cu cea a câmpurilor învecinate.” (Grumăzescu H.,1963).

Așadar fauna se împarte în trei mari categorii: acvatică compusă din diferite specii de pești, terestră compusă din insecte, reptile și mamifere, și ultima categorie fauna alcătuită din diferite specii de păsări.

Ihtiofauna sau fauna acvatică este reprezentată prin pești precum: nisetrul, ghiborțul, morunul, carasul, cega, scrumbia, crapul, somnul, văduvița, linul, babușca, știuca, șalăul, mreana, oblețul,.

Fauna terestră este reprezentată de specii precum: popândăul, hârciogul, șoarecele de câmp, șoarecele de stepă, iepurele de câmp, lupul, vidra, viezurele, șobolanul de câmp, broasca de baltă. Speciile de insecte sunt: lăcusta de pășune, cosașii, greierele de câmp, viespea de pai, ploșnița.

Speciile de păsări din această regiune de luncă sunt date de: diferite specii de rațe, gâște mari, gârlițe, stârci, pescăruși, sitari, cufundaci, prepeliță, potârniche, cioara de semănătoare, grauri,lăcustarul, coțofana, pelicanul, lebăda, barza.

Capitolul 11- POPULAȚIA ȘI AȘEZĂRILE

11.1 Popularea

„ Situat la răscrucea drumurilor comerciale ce uneau Europa cu Orientul pe apă și pe uscat, cu posibilități de a întreține o viață riverană din propriile-i resurse: pescuit, pășunat și chiar plugărit, sectorul maritim al Văii Dunării a fost cunoscut și cercetat de negustorii lumii antice, îndeplinind un rol deosebit în dezvoltarea istorică a teritoriilor carpato-dunărene. Iată de ce valea Dunării maritime, a fost locuită și valorificată de om din antichitate, firește cu perioade de prosperitate și regres.”(Rusenescu Constanța, 1966).

„Numărul mult mai însemnat de locuitori din cuprinsul Văii Dunării maritime se datorește prezenței celor trei mari orașe, Brăila, Galați și Tulcea care împreună însumau, în 1966, 324 550 de locuitori.” (Rusenescu Constanța, 1966).

În prezent așezările omenești din sectorul văii Dunării sunt mai multe, acestea sunt împărțite în două categorii: rural și urban. Așezările rurale sunt reprezentate de satele: Movileni, Vădeni, I.C. Brătianu și Smârdan, iar așezările urbane sunt reprezentate de orașele: Brăila, Galați și Măcin.

11.2 Evoluția numărului de locuitori

Cele mai dezvoltate orașe fiind Brăila și Galați care împreună astăzi comparativ cu perioada din anul 1966, înregistrează un număr de peste 430000 de locuitori.

Astfel se poate observa că, în prezent comparativ cu anul 1966, așezările din regiune au înregistrat o creștere semnificativă în evoluția numărului de locuitori.

Brăila este cel mai vechi oraș din regiune, atestarea sa ca oraș datând încă din anul 1368. Așezarea pe malul stâng al Dunării a facilitat dezvoltarea acestuia încă din perioade timpurii, existând vestigii arheologice din anul 5000 î.Hr. ce dovedesc prezența omului în zonă.

Galați este cel mai mare oraș atât din județ cât și din regiunea analizată, deși atestarea acestuia ca oraș datează din anul 1445, a reușit sa se dezvolte mai rapid decât Brăila, având la recensământul din 2011 un număr de locuitori de aproximativ 250000 comparativ cu cei 180000 ai Brăilei.

Brăila

(Fig. 12 Harta orașului Brăila din anul 1789)

( Img. 19, Reprezentarea 3D a orașului Brăila)

Galați

(Fig. 13 Harta orașului Galați din anul 1908)

( Img. 20, Reprezentarea 3D a orașului Galați)

Capitolul 12- ECONOMIA

“Principala funcție economică a orașelor noastre de pe Dunăre a fost, până în anii regimului socialist, cea comercială, anxată în primul rând, pe comerțul cu cereale. Din această cauză, cea mai mare parte din ele s-a dezvoltat în intervalul când comerțul cu cerele se făcea prin intermediul lor. O data cu construirea căilor ferate care au legat zona de câmpie cu porturile Brăila, Galați și Constanța, o parte dintre orașe încep să stagneze deoarece produsele cerealiere ajungeau direct în aceste porturi maritime. Orașele Brăila și Galați având și o poziție geografică favorabilă prin așezarea lor la Dunărea matitimă, au luat-o mult înaintea celorlalte orașe.” (Rusenescu Constanța, 1966).

În prezent după cum se poate observa și în (Fig. 14) economia actuală a așezărilor din valea Dunării este redată atât prin intermediul agriculturii cât și prin intermediul industriilor:

– industria extractive, prin extragerea argilelor, nisipurilor dar și a pietrișurilor. O altă sursă de economie este data de resursele de ape minerale și termale din cadrul stațiunii Lacu Sărat.

– industria prelucrătoare, la Brăila:

– industriei construcțiilor de mașini și echipamente,

– Șantierul Naval “STX OSV Brăila”

– Întreprinderea de Utilaj Greu „Progresul”

– “Braiconf” fabrică de confecție

-“Laminoru” industrie metalurgică neferoasă

-Termocentrala Brăila

-industria prelucrătoare, la Galați:

– ArcelorMittal

-Mittal Steel

-Navrom

(Fig. 14 Harta utilizării terenurilor văii Dunării pe sectorul Brăila – Galați)

Capitolul 13- CONCLUZII

Sectorul studiat al văii Dunării ocupă un teritoriu tânăr din punct de vedere al definitivării, fapt observant și în unitățile de relief apărute recent ale acestuia, dar și prin existent doar a unei singure treapte de terasă.

Valea Dunării între Brăila și Galați, este primul sector maritime, datorită adâncimilor mari pe care le are, față de regiunile din amonte, ce înbină terasele înalte ale Brăilei și Galațiului cu lunca joasă a Dunării.

În lucrarea de față am încercat să subliniez cât mai bine prin elemente grafice și cartografice atât structura geologică, prin evidențierea elementelor morfografice și morfometrice a văii Dunării, cât și influența acesteia asupra dezvoltării așezărilor din jur, dar nu în ultimul rând și influența fluviului asupra mediului și asupra reliefului aferent.

Influența negativă a fluviului se observă prin inundațiile apărute frecvent în regiune, acestea producând pagube material de fiecare data când debitul iși depășește media anuală de 6500m/s. Acest fapt a determinat luarea unor măsuri de protectie împotriva inundațiilor, prin realizarea unor amenajări complexe de îndiguire a albiei minore a Dunării.

BIBLIOGRAFIE

CANCIU C., (2008), Valea Dunării între Brăila și Pătlăgeanca- Studiu geomorgologic, Teză de Doctorat

GRIGORE A., (1910), Regiunea inundabila a Dunării, starea ei actuala si mjloacele de a o pune in valoare, București

GRUMĂZESCU H., (1963), Etapa actuală în dezvoltarea Deltei Dunării, Hidrobiologia

POSEA Gr., GRIGORE M., POPESCU N., IELENICZ M., (1976) – Geomorfologie, Edit. Didactică și Pedagogică, București

Rusenescu Constanța, (1966) , Deplasări sezoniere ale populației din Valea Dunării între Turnu Severin și Sulina

STOIENESCU Șt. și Dumitrescu Elena, (1964) , Regimul precipitațiilor atmosferice pe valea Dunării între Baziaș și T.Severin, Anal. Univ. București

VÂLSAN G., (1971) – Opere alese, Edit. Științifică, București

ZĂVOIANU I., (1966), Profilul longitudinal al Dunării inferioare și factorii lui genetici, St. Cerc.geol., geof., geogr., Seria geografie, t.XII, nr.1.

***(1961-2010) Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie, București.

***(1969) Geografia văii Dunării, Institutul de geologie si geografie al academiei Republicii Socialiste România, București

***(1967) Limnologia sectorului romanesc al Dunării studiu monografic, Academia Republicii Socialiste România, București

***http://iovucatalin.blogspot.ro/2010/08/clasificarea-solurilor.html

***http://biblioteca.regielive.ro/referate/geografie/pedologie-solurile-halomorfe-procese-si-conditii-de-formare-alte-domenii-140985.html

***http://3.bp.blogspot.com/_dm5OHq3CQY0/THdzF0Wem3I/AAAAAAAACgE/-07JZFiFDL8/s1600/harta%2520Galati.jpg

***http://3.bp.blogspot.com/hfzHpLvgfc/TiMDmfY4tgI/AAAAAAAAAEU/IQzxyjChrKQ/s1600/Braila+harta.jpg

***http://www.unibuc.ro/prof/sandulache_m_i/img/soluri_-_C.Romana_jpeg.jpg

***http://www.geoecomar.ro/website/publicatii/supliment2008/3.pdf

***http://pescarihoinari.ro/wpcontent/uploads/2012/02/429141_353655707997257_100000584926603_1280170_1074240241_n.jpg

***http://curierul-iasi.ro/tragedia-inundatiilor-din-1932-749

***http://vechiul-regat.blogspot.ro/2014/05/inundatiile-din-galati-1897.html