Studiul Geografic Complex al Insulei Mallorca

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA ……………………..

STUDIUL GEOGRAFIC COMPLEX AL INSULEI MALLORCA

PROFESOR COORDONATOR:

ABSOLVENT:

BUCUREȘTI 2018

CAPITOLUL 1. ÎNCADRAREA SPAȚIALĂ ȘI PREZENTAREA PRINCIPALELOR CARACTERISTICI ALE ZONEI

1.1 Localizare

Palma de Mallorca este cel mai mare oraș-port al insulei Mallorca și orașul-capitală al comunitații autonome al Insulelor Baleare din Spania. Este situată pe coasta sudică a insulei (coordinate geografice: 39 34’ 00” Latitudine N si 2 39’00” in golful Palmei, mărginită de Marea Mediterană. Are o populație de aproximativ 462000 de locuitori și este al 12-lea oraș ca suprafață din Spania (aprox. 517.280 km²). Aproape jumătate din populația insulei Mallorca locuiește in Palma. Arhipelagul Cabrera, deși separat de Palma, este considerat din punct de vedere administrative parte din aceasta. Aeroportul său, Son San Juan, este considerat a fi unul dintre cele mai aglomerate din Europa (22 milioane de pasageri internaționali anual).

Orașul este denumit oficial(în catalana și spaniolă) PALMA, doar neoficial se utilizează denumirea de Palma de Mallorca. Numele „Ciudat de Mallorca” (orașul Mallorcăi) a fost utilizat cu secole în urmă, și este folosit în continuare de către localnici.

Fig. 1.1 Harta insulelor Baleare

Sursa: www.mallorca-online.ro

Coordonate : 39°34′N 002°39′E / 39.567, 2.65

Europa: Europa de Sud: Spania: Insulele Baleare : sud-vestul insulei Mallorca: Golful Palma.

Fig. 1.2 Harta insulei Mallorca

Sursa: www.mallorca-online.ro

1.2 Cadrul natural

Din punct de vedere morfologic, datorită poziționării în cadrul golfului Palma și a Mării Mediterane, stațiunea se încadrează în cadrul reliefului litoral, caracterizat prin țărmuri joase, înălțimi ce nu depășesc mai mult de 13 m, cu pante mici.

Fig. 1.3 Plajele din Mallorca

Sursa: www.fantasytravel.ro

Stațiunea este brăzdată de plaje, în număr de 5 (Cala Estancia – lungime =220 m și lățime = 37m; Plaja de Palma- cea mai mare, cu o lungime > 4600m și o lățime= 50m; Ciutat Jardi,cu lungime=450m; Cala Pere Antoni, L=735m și l=25m și Cala Major, cu lungimea=200m și lățimea=80m), cu nisip alb, fin și apă limpede.

Fig. 1.4 Temperatura pe insula Mallorca

Sursa: www.spanish-web.com

Din punct de vedere climatic,acesta este unul tipic mediteranean,cald, cu zile însorite, fierbinți, cu o temperatură medie anuală de 16,6 C, cu precipitații anuale slabe(doar 75 de zile pe an), cuprinse între 400mm și 500mm.Temperatura maximă înregistrata este de 38,8 C, iar temperatura minimă înregistrata aici este de -2,7 C.

Datorită poziției privilegiate în Marea Mediterană, insula Mallorca are un climat mediteranean, deosebit de plăcut: .verile sunt fierbinți în zonele de câmpie, iernile blânde și răcoroase.

În ultimii ani s-a măsurat în capitală cea mai scăzuta valoare a temperaturii, -3 ºC.

Tabel 1.1 Temperaturile în sezonul estival

Sursa: www.holiday-weather.com

Fig. 1.5 Numărul de zile cu precipitații ≥ 1 mm

Sursa: www.allmetsat.com

Fig. 1.6 Numărul mediu lunar de ore de soare pe zi

Sursa: www.allmetsat.com

Din punct de vedere hidrografic, Palma de Mallorca are ieșire la Marea Mediterană, cu o adâncime aici de 3150m,ape limpezi și liniștite, ceea ce permite practicarea diverselor sporturi nautice. De asemenea se găsesc 8 zone de înnot amenajate.Vânturile ce bat aici sunt briza și sirocco.

Sub aspect biogeografic, stațiunea deține o vegetație luxuriantă, de pini, și îmbinata cu faimoșii palmieri,portocali, măslini, parcuri și grădini natural, însă, adevărata bogatei a stațiunii se găsește în adâncurile Mării Mediterane, unde coloritul formațiunilor de corali îți fură privirea. Sub aspect environmental, plajele stațiunii se pot mândri cu ”Steagul albastru” care desemnează: servicii de înaltă calitate, amenajări de rang superior, calitatea apei mării și a mediului înconjurător, calitatea programului de activități educaționale environmentale.

Din acestea reiese faptul că Palma de Mallorca este o locație propice de crearea unor noi amenajări, deoarece relieful litoral atrage după sine turismul estival, suprafața de construcție a amenajărilor este una plană, ideală, fără a mai necesita modificări, climatul este favorabil practicării turismului- implicit permite crearea de noi baze de cazare și alimentație publică.

Relieful insulei variază de la munți abrupți, acoperiți de păduri, la câmpii și zone de plajă.

Insula are un ținut muntos care se întinde în special în nord-vestul țării (Munții Serra de Tramuntada). Pe coasta de nord est a insulei se află două golfuri mari : Bădia de Pollenca și Bădia D'Alcudia.

În nordul insulei țărmul este abrupt, cu pereți de stânci drepte, iar în partea de sud se găsesc plaje cu nisip, ce se întind pe kilometri întregi.

Din punct de vedere al topografie, în Mallorca pot fi diferențiate două mari zone: o zonă de munte și o suprafață plană.

Zonele de munte sunt Serra de Tramuntana și Serres Llevant, din vestul și respectiv estul insulei. Munții Serra de Tramuntana, cu o lungime de 90 km,fac parte dintr-o serie de văi și munți aliniate pe direcție NE-SV, ce se întind de la Andraix la Pollensa. În acești munți se găsesc cele mai înalte masive muntoase din Insulele Baleare: Puig Maior (1449 m cel mai înalt vârf ), Puig Massanella (1.367 m) și Puig Tomir (1103m). Țărmul Serra de Tramuntana este predominant stâncos; Golful Pollensa este situat în nord-est acestui sistem muntos.Versantul de sud, cunoscut sub numele de Raiger, se extinde înspre interiorul insulei, și are declivitate mică.

Munții Serres Llevant, extinși pe o suprafață mai mică decât Serra de Tramuntana, se întinde de la Artă la Felanitx și are munți cu înălțimi modeste precum Puig de Son Morell (561 m) sau Puig de Sunt Salvador (510 metri). Coasta de est a Mallorcai este dreaptă și este caracterizată prin prezența unor golfuri cu mici plaje de nisip, cum ar fi Golful Mondragó, Golful Santanyi, Porto Colom, și Porto Petro.

Între cele două lanțuri muntoase se întinde o zonă relativ plană, ce corespunde regiunilor Pla și Migjorn. Regiunea Pla este ocupată de câmpiile cuprinse între Golful Palma și Golful Alcudia. Relieful plat al acestei regiuni se întrepătrunde cu dealuri, cum ar fi Puig Randa (543 m), Puig Bonany (317 m) sau Sunt Miquel Puig (259 metri). Golfurile Palma și Alcudia cuprind ample plaje nisipoase și lagunele Alcudia și Prat de Sunt Jordi din Palmă. Regiunea Migjorn se afla în extremă de sud a insulei, și are un aspect turtit. Țărmul este format din porțiuni stâncoase,precum cele din Marina Llucmajor,și porțiuni cu nisip, cum ar fi cele situate în Playa des Trenc.

Flora Baleară cuprinde circa 1500 de specii, un număr mic în comparație cu alte insule mediteraneene, cum ar fi Corsica și Sardinia. 7% din total, aproximativ 100 de plante, sunt endemice în Insulele Baleare, adică plante unice.

Vegetația din Insulele Baleare a fost supusă din vremuri străvechi la o mare presiune entropică. Peste 50% din suprafața insulei este cultivata, iar vegetația pădurilor a fost supusă nenumăratelor defrișări. În zonele mai înalte ale arhipelagului, la peste 1000 m vegetația este joasă, constă într-o floră extrem de originală și unică a Mallorcai. În această zonă se găsește cea mai mare parte a speciilor endemice mallorchine , cum ar fi o călugăriță coixinets( Astragalus balearicus), plante spinoase și cu forme rotunjite, adaptate pentru a rezista la vânt intens. La altitudini mai mici de 1000 m. apare stejarul, însă doar în Mallorca și Menorca. În zonele mai joase ale arhipelagului predomina. Ocupă suprafețe mari în toate insulele, și extinderea ei este datorată, probabil distrugerii resurselor de stejar. Aceasta se găsește în locurile cele mai uscate și cele mai afectate de activitățile umane. Speciile care predomina sunt pinul, măslinul, rozmarinul printre altele.

Văile insulei sunt pline de plantații de portocali, migdali și vița de vie. Dar o mare parte a insulelor e ocupată de pășuni de unde se hrănesc turme de oi și vită.

Fauna de vertebrate terestre consta în păsări, mamifere, amfibieni și reptile. Insula adăpostește peste 300 de specii de păsări,22 de specii de mamifere,12 specii de reptile(șerpi, șopârle, broste țestoase) și 4 specii de anfibieni. Aici trăiesc o mare de varietate de specii de nevertebrate.

1.3 Plajele din Palma de Mallorca

Cala Estancia

Cala Estancia este o plajă naturală, cu nisip fin și apă curată, situată lângă Plaja de Palma (Can Pastilla).Coasta ei măsoară 220 m lungime si 37 m lățime. Caracteristica sa principală este că e foarte protejată de vânt, tocmai de aceea este accesibilă aproape tot timpul anului. Această plajă este ecomandată pentru snorkeling.

Fig. 1.7 Plaja Cala Estancia

Sursa: www.digamemallorca.com

Plaja de Palma

Plaja de Palma este cea mai mare plajă din Palma de Mallorca, cunoscută și sub denumirile de S`Arenal sau Can Pastilla. Situată la aproximativ 4 km de centrul vechi, are o lungime >400 m si o lățime de 50m. Este localizată între Palma si Lucmajor. Plaja a fost recent renovată, rezultând o suprafață calmă și plană. Deține un centru de Informare Turistică, care oferă o gama largă de informații și servicii de înaltă calitate. Plaja este căptușită de cafenele, restaurant, pub-uri, discoteci. Turiștii pot face un tur cu faimosul Trenuleț Turistic.

Fig. 1.8 Plaja de Palma

Sursa: www.digamemallorca.com

Ciutat Jardi

Plaja Ciutat Jardi cea mai populară plajă urbană, ideală pentru familii. Este vizitată în special de familiile mallorcene. Oferă servicii de calitate, atât mergând pe jos, cât și pentru persoanele cu dizabilități motorii. Plaja cu nisip alb, lungă de 450m.Aleea plajei oferă vizitatorilor ocazia de a face plimbări lungi, pe jos sau cu bicicleta. Plaja deține hoteluri elegante, în prima linie de la mare, la doar 5 minute distanță de mers cu mașina de la aeroport sau din centrul orașului.

Fig. 1.9 Plaja Ciutat Jardi

Sursa: www.disfrutalaplaya.com

Ca`n Pere Antoni

Plaja Ca`n Pere Antoni localizată în apropierea catedralei, este o plajă naturală cu nisip fin si apă liniștită. Are o lungime a coastei >735m și o lățime de 25m. Aleea plajei este unul dintre cele mai bune locuri pentru ciclism ale Palmei de Mallorca. Plaja deține un restaurant și oferă servicii de închiriere șezlong-uri și umbrele.

Fig. 1.10 Plaja Ca`n Pere Antoni

Sursa: www.disfrutalaplaya.com

Cala Major

Plaja Cala Major este o plajă liniștită, curată și cu ape cristaline. Are o lungime a coastei de 200m și o lățime de 80m.Este una dintre cele mai populare plaje din Palma de Mallorca,recent renovată și este localizată foarte aproape de oraș, într-una din zonele cu cea mai mare atracție turistică. Primește anual mii de turiști,este o destinație foarte dorită pe timp de iarnă, fiind complet protejată de vânturile nordice.

Fig. 1.11 Plaja Cala Major

Sursa: www.disfrutalaplaya.com

1.4 Cadrul antropic

Valorile cultural-istorice

Fig. 1.12 Catedrala din inima insulei Mallorca

Sursa: www.catedraldemallorca.org

Palma de Mallorca este un veritabil festin pentru iubitorii de artă contemporană, în special dacă ești iubitor al lui Juan Maro si al artei sale. Sculpturile sale se găsesc pretutindeni în Palma de Mallorca, mai ales de la Catedrala Palma-o adevărata capodoperă, ”Perla Palmei” și până în Parcul de la Mar, care este brăzdat de creațiile artistului. Galeriile de artă contemporană sunt extrem de accesibile, asociindu-se sentimentului general că în Palma arta contemporană este pentru toată lumea.

Arta contemporană la Parau Marc găzduiește numeroase obiecte de artă contemporană. Interiorul superb este ideal pentru colecțiile de sculptură contemporană expuse, alături de capodopere ale lui Rodin, Chillia si Henry Moore. Muzeul de artă contemporană spaniolă găzduiește una dintre cele mai bune colecții de artă contemporană spaniolă care poate fi găsita în afara Madridului, Barcelonei și a Valenciei. Are o colecție permanentă de 70 de lucrări permanentă de 70 de lucrări ale unor faimoși artiști spanioli ai secolului XX, cu ar fi Pablo Picasso, Juan Maro, Juan Gris si Salvador Dali. Printre vestigiile culturale ale Palmei se numără si centrul vechi al orașului, profund marcat de trecutul sau istoric: Catedrala, Palatul de l`Almudaina, Lonza si Plaza Major, Museo de Mallorca, Fundația Pillar si Juan Maro, Castelul din Bellver, Muzeul Diocesa, La Llotja, Basilica Sant Francesc, Satul Spaniol, Banys Arabs, Centrul documentar Casal Solleric, Poarta Gavella de la Sal, Castelul Sat Charles-muzeu istoric-militar, peșterile Genova si Barranc, Muzeul Krekovic, Casa Can Marques.

Festivalurile din Palma de Mallorca

Pe 17 Ianuarie se sărbătorește ”Sant Antonio”, eveniment la care iau parte 100 de călăreți pe cai, numeroase animale, iar atmosfera este dominată de muzică si culoare. Urmează apoi ”Sant Sebastia”, în timpul căruia întregul oraș este o scenă a muzicii live, în toate piețele. Tot atunci are loc și decernarea premiilor orașului Palma de Mallorca.”Cucerirea catalană a insulei” este sărbătorită în ultima zi a anului cu Fiesta Estendard, un ritual care datează încă din secolul XIV.

1.5 Accesibilitate

Pentru a ajunge în Palma, capitala Balearelor, există două variante. Cu vaporul din Barcelona sau direct cu o cursă charter pe aeroportul din Palma. Din portul Barcelonei, există curse rapide cu ambarcațiuni de lux. Pentru a ajunge pe renumita insulă în aproximativ trei ore trebuie să plătești între 40 și 50 de euro. Există și varianta mai ieftină a drumului pe mare. Pe vaporul care aprovizionează noapte de noapte insula cu apă potabilă își fac loc și pasagerii cu bani mai puțini. În general studenții care, pentru zece euro, în cele șase ore de tăiat valurile Mediteranei pe timp de noapte, dorm în saci chiar pe puntea vaporului. În schimb, varianta cursei cu avionul este mult mai convenabilă din punctul de vedere al raportului timp-bani. Exista zboruri organizate de toate companiile aeriene importante, cu plecare din toate aeroporturile importante ale lumii, oferind o gama larga de zboruri catre Mallorca – chartere, zboruri la clasa business sau la clasa economica .

Aeroport

Aeroportul din Palma de Mallorca, Son Sant Joan ,este localizat la 8km sud-est de Palma si este principalul aeroport din Mallorca. Fiind unul dintre cele mai moderne aeroporturi din lume, acesta are o capacitate de peste 20 de milioane de pasageri, aici aterizează și decolează zilnic în jur de 500 de avioane.

Tabel 1.2. Evoluția traficului de pasageri în perioada 2013-2017

Sursa: www.palmademallorca.us

Traficul de pe aeroport este în primul rand internțional și atinge nivelul cel mai ridicat în timpul verii. Există și numeroase legaturi cu continentul, dintre care cele mai importante sunt cele cu Barcelona și Madrid-Barajas, cu peste un milion de pasageri pe an și Düsseldorf și Manchester. Cel mai mare numar de pasageri, din punct de vedere al naționalității, provin din Germania, apoi Spania și Marea Britanie.

Fig. 1.13 Principalele conexiuni aeriane cu Europa

Sursa: www.palmademallorca.us

CAPITOLUL 2. TERENUL GEOGRAFIC DIN MALLORCA

2.1 Informații generale

Insulele Baleare au o suprafață de aproximativ 5000 km2. Fiind cea mai izolată dintre insulele mediteraneene, acestea sunt considerate a fi unul dintre ultimele locuri din sudul Europei care urmează să fie colonizate de oameni. O parte din motivul colonizării lor târzii este Caravașul din Valencia (figurile 1 și 2), cu o adâncime de peste 1000 m, care separă insulele de Peninsula Iberică de vest. Insulele Baleare sunt asociate cu lanțurile montane (cordilleras) care se află în sud-vestul estului, care traversează partea sudică a Peninsulei Iberice și formează gama Betic.

Munții care formează gama Betic sunt legați de Riful din Africa de Nord; gamele Betic și Rif se formează împreună, formând limita vestică a orogenului alpin și au început să se formeze în timpul Miocenului timpuriu Oligocen-timpuriu ca urmare a coliziunii dintre plăcile continentale africane și euroasiatice.

Situate în zona climatică mediteraneană, precipitațiile din Insulele Baleare sunt extrem de sezoniere și sunt asociate cu sezoanele de iarnă.

Lunile de vară sunt, în general, calde și uscate. Există, de asemenea, diferențe topografice mari, zonele de coastă înregistrând niveluri mult mai scăzute de precipitații și o evapo-transpirație mai mare decât la altitudinile mai mari.

Se consideră că precipitațiile foarte sezoniere reprezintă un factor major care contribuie la declanșarea tipurilor de vegetație mediteraneană. Unele ierni umede favorizează productivitatea plantelor, o mare parte din care se acumulează ca materie organică în timpul vremilor lungi, calde și uscate.

Fig. 2.1. Insulele Baleare, inclusiv Mallorca: contextul geotectonic al Mediteranei de Vest

Sursa: www.allesovermallorca.nl

Insulele Baleare pot fi împărțite în două grupuri: insulele Pityusics (Eivissa, Formentera și insulele adiacente) și gimnazii (Mallorca, Menorca, Cabrera și insulele adiacente). Ambele grupuri au apărut în timpul terțiar (Miocen / Pliocen) pe microplăci separate care s-au desprins de Peninsula Iberică, pe măsură ce acestea din urmă s-au rotit în jurul axei Pirinei (gimnesicii se pare că s-au rupt înainte de Pityusics și, prin urmare, mai lung). Ulterior, ambele grupuri de insule au fost afectate de criza de salinitate din Messina. Cu 6-5,35 milioane de ani în urmă, când o coliziune a plăcilor africane și eurasiatice a etanșat bazinul mediteranean din Atlantic, cauzând o desicare severă și formarea de legături terestre între Insulele Baleare și mările continentale adiacente. Redeschiderea strâmtorii din Gibraltar.

Acum 5,35 milioane de ani a dus la recrearea Insulelor Baleare. Următoarele variații de mediu în timpul Cuaternarului, asociate ciclurilor glaciar-interlagice, au afectat, de asemenea, insulele. În timpul perioadei de gheață, nivelurile mărilor au fost uneori cu mai mult de 120 de metri mai mici decât în ​​prezent, ceea ce ar însemna că unele insule din același grup au fost conectate pe scurt, iar condițiile climatice au fost mai continentale decât în ​​prezent. Ocuparea umană, activități precum agricultura și speciile asociate introduse vor avea, de asemenea, un impact devastator asupra ecosistemelor insulare.

Fig. 2.2. Batimetria din Marea Mediterană de Vest

Sursa: www.conselldemallorca.net

2.2 Geologie și soluri în Mallorca

Geologia din Mallorca prezintă o diviziune largă și dublă legată de istoria tectonică, deși calcarul reprezintă o mare parte din roca de bază a insulei. Relativ sedimentele antice – în general, de la vârsta mezozoică (triasică la cretacică) – formează două lanțuri muntoase (Sierra Norte sau Sierra de Tramuntane, în nord-vest, unde palaeozoizii sunt deasupra și Sierra de Levante la sud-est) și roci sedimentare în vârstă de patru ani). Cele două lanțuri montane (și gama Betic) au fost formate ca rezultat al plierelor și defectelor asociate orogeniei alpine care a început în timpul terțiar. Alinierea lor sugerează că direcția principală de împingere a fost de la sud-est (Figura 5). Cel mai înalt punct al insulei (Puig Major, 1453 m deasupra MSL) este situat în Sierra Norte. Deformările sedimentului mezozoic, care formează dealuri mici (Es Pla), încalcă topografia altfel supusă în centrul insulei. Încălzirea stratului de rocă a produs o varietate de soluri.

O serie de forme de rendzine (de la xero la umed) se regăsesc în zonele montane, în timp ce solurile de tip relict terra rossa apar la altitudini mai mici. Rendzinele sunt soluri puțin dezvoltate, slab dezvoltate, cu un orizont unic (A) direct deasupra stratului de rocă alveolar. Se crede că solurile Terra rossa s-au format ca urmare a intemperiilor intense, a scurgerilor și migrației de argilă, într-un climat mai nefavorabil decât există în prezent pe Mallorca.

Condițiile climatice în care s-au format solurile terra rossa au inclus, probabil, un sezon uscat pentru a se dezvolta colorarea roșie (fierul oxidat), din care derivă denumirea terra rossa. Un al treilea grup de soluri – terra fusca – are o culoare galben-maronie și este asociat cu păduri sclerofile și scrub (altfel cunoscut ca maquis, vezi Imaginea 2).

Eroziunea solului este extinsă pe insulă, iar multe profiluri ale solului s-au dezvoltat ca urmare a profilurilor trunchiate ale solurilor mai vechi sau a materialului redepus, erodat. În unele locații sunt, de asemenea, evidente crustele calcaroase (calcrete sau caliche). Acestea se formează fie în interiorul unui profil, fie pe suprafața solului, ca rezultat al precipitării sărurilor din umiditatea de bază.

Fig. 2.3 Domenii tectonice din Mallorca

Sursa: www.islasbaleares.com

Fig. 2.4 Geologia insulei Mallorca

Sursa: Jenkyns și colab., 1990

Fig. 2.6 Direcția de împingere: Mallorca

Sursa: Jenkyns și colab., 1990

2.3 Vegetația din Mallorca

Pădurile vecine, care conțin stejar și pin, pot constitui un tip de vegetație pentru o mare parte din Marea Mediterană de Vest, inclusiv Insulele Baleare. Stânci izolate de acest tip de vegetație se mai găsesc, în special în zonele montane îndepărtate. În prezent, totuși, o regiune este caracterizată de o formă de stepă degradată, predispusă la incendiu, sclerofilă, stepă și pășuni, cunoscută în mod colectiv ca matorrală. În unele locuri, unde impactul uman sub formă de ardere și pășunat este relativ scăzut, poate apărea o acoperire densă a arbuștilor veșnic verzi și a copacilor de până la 2-3 m înălțime. Acest tip de matorral este cunoscut local ca maquis. În alte zone, probabil în cazul în care impactul uman a fost mult mai profund și / sau umiditatea este deosebit de limpede, înălțimea de acoperire vegetală și densitatea arbuștilor sunt mult mai mici. Acest tip de vegetație este cunoscută local ca garrigue. Multe aromatice sunt asociate cu matorral, în special cu garrigue. Relativ puțin este cunoscută despre istoria postglaciară a vegetației mediteraneene, în mare parte din cauza puținei locații în care au fost păstrate dovezi – sub formă de fosile de plante datând erei interglaciare (holocene). În consecință, măsura în care vegetația actuală din regiune este rezultatul activității antropice sau al schimbărilor climatice în timpul Holocenului – sau o combinație a celor două – este un subiect de dezbatere majoră în prezent: puținele dovezi care există sugerează că mezofilul (pădure temperate umede), asemănătoare cu cele din nord-vestul Europei, au caracterizat mai degrabă regiunile holocene de la începutul până la mijlocul anului, mai degrabă decât comunitățile sclerofiloase care se confruntă mai mult cu seceta și cu incendii.

În afară de matorral și, în munți, fragmente izolate de păduri de pin, insulele Menorca și Mallorca susțin, de asemenea, zone restrânse de vegetație umedă. S'Albufera este o zonă importantă a zonelor umede din Mallorca, situată pe coasta de nord, aproape de orașul Alcudia. Datorită importanței sale socio-economice și de conservare (zona umedă este cea mai mare din Insulele Baleare și, ca punct de oprire major pentru păsările migratoare, susține niveluri ridicate de biodiversitate), S'Albufera are statutul de zonă protejată (Parc Natural) 1988. S'Albufera este, de asemenea, protejat prin convenția RAMSAR. Protecția a împiedicat cu succes încurajarea turismului de pe litoral și dezvoltarea agriculturii pe acest sit. Cu toate acestea, nu a protejat zona umedă de pericole mai insidioase, cum ar fi infiltrarea lentă a nitraților și a altor poluanți provenind din zonele urbane și agricole adiacente și supraabstrarea apei de suprafață și de suprafață. S'Albufera a cunoscut, de asemenea, incendii devastatoare de biomasă în trecutul recent: stâncile mari ale lui Phragmites (stuf) pot fi deosebit de vulnerabile la foc spre sfârșitul perioadei lungi de secetă fierbinte de vară.

Fig. 2.7 Vegetația Maquis, Mallorca

Sursa: www.islasbaleares.com

Amestecul de habitate care caracterizează astăzi S'Albufera se datorează unei combinații de inputuri proaspete (de la torrente [râuri și râuri sezoniere] și urne [izvoare]) și salină (datorită locației lor costiere) și gestionarea lor de către oameni, în ultimii 200-300 de ani. O rețea de canale de drenaj a permis un anumit control asupra calității și nivelului de apă care intră în S'Albufera (inițial pentru a reduce incidența bolilor și pentru a crește suprafața terenurilor agricole la nivel local, deși acestea din urmă s-au dovedit a fi insuficiente pentru salinizare). Stâncile de reed la S'Albufera (Imaginea 3) sunt caracterizate de Phragmites australis, Cladium mariscus și reedmace (Typha latifolia). În cazul în care apa este mai sălbatică, s-au dezvoltat comunități de mlaștină, caracterizate de ruje (specii Juncus) și de sticlă (specii Salicornia și Arthrocnemum). Resturile de pădure, de exemplu de-a lungul canalelor de drenaj, cuprind plopul alb (Populus alba), ulmul (Ulmus minor) și tamariskul (Tamarix africana). În combinație, aceste habitate sprijină o bogată varietate de animale sălbatice, dintre care cele mai notabile sunt păsările. Mai mult de 2/3 de păsări înregistrate pentru Mallorca au fost observate la S'Albufera. Unele dintre acestea sunt rezidente pe tot parcursul anului, în timp ce multe sunt specii migratoare. Un total de 61 de specii de păsări sunt cunoscute ca rasă la S'Albufera.

Fig. 2.8 Reconstrucțiile bazate pe polenizarea plantei vegetației holocene din Marea Mediterană [6K = 6000 de ani în urmă]

Sursa: www.paraisobalear.com

Fig. 2.9 Phragmites australis și Cladium mariscus formând o mlaștină de stuf la S'Albufera

Sursa: www.paraisobalear.com

În plus față de importanța lor socio-economică și de conservare, zonele umede, cum ar fi S'Albufera, sunt una dintre puținele locații în care au fost păstrate înregistrări pe termen lung privind sedimentele din fostele condiții de mediu. Prin consultarea înregistrărilor conservate, oamenii de știință au reușit să reconstruiască istoria nivelului mării, a vegetației, a schimbărilor climatice și antropice. Poate că cea mai bună înregistrare a modificărilor de vegetație postglacială pentru Insulele Baleare este din Algendar, o zonă a zonei umede din sudul Menorca.

2.4 Istoria omenirii timpurii din Mallorca

Anii recenți au fost martorii unei reevaluări a dovezilor privind ocuparea inițială a Insulelor Baleare de către oameni și schimbările culturale ulterioare evidente în evidența arheologică. O mare parte din această reevaluare s-a concentrat pe datarea dovezilor primelor așezări (în general, materialul a fost recuperat din locuințele din peșteri, cum ar fi Cova des Moro) și a fost condus de îmbunătățiri majore ale radiocarbonului (14C) douăzeci de ani (o mare parte din dovezile arheologice au fost date inițial în anii 1960 și 1970, înainte de progresele recente, cum ar fi introducerea Spectrometriei de Masă de Accelerator) și o mai mare conștientizare a erorilor în vârstele stabilite pentru fragmente de os, cărbune și lemn.

O reevaluare a fost, de asemenea, necesară, pentru că unele dintre dovezile despre care se susține că reprezintă așezarea timpurie a oamenilor (de exemplu, mărcile de măcelărire pe oase de animale) sunt din ce în ce mai văzute ca fiind echivoc.

Fig. 2.10 Date despre polenul fosilic dintr-un nucleu de sediment Algendar, Menorca

Sursa: www.menorca.es

Procentajele diferitelor tipuri de polen la o anumită adâncime a eșantionului sunt arătate de-a lungul axei "X". Axa "Y" prezintă adâncimea de la un nucleu de sediment din care au fost prelevate probele de polen. Adâncimea este aici un proxy al timpului; în stânga și par să demonstreze înlocuirea taxonomică a plantelor deciduoase umede (stânga extremă a diagramei) cu specii mai sclerofile, cum ar fi stejarul verde (Quercus) și Olea c. 5000 de ani în urmă. Dar ce a provocat această schimbare aparent dramatică?

Actuala dezbatere științifică privind calendarul de decontare timpurie a omului pe Insulele Baleare este importantă, fiind legate de acesta dezbaterile privind gradul în care oamenii ar fi putut contribui la schimbarea ecosistemelor pe insule în timpul și de la mijlocul Holocenului și declinul o faună indigenă, inclusiv Myotragus, și discuții privind obiectivitatea oamenilor de știință care se află sub presiune pentru a furniza rezultate senzaționale de la cei care oferă fonduri pentru cercetări viitoare. Că această dezbatere se axează pe Insulele Baleare este ironică, considerând că insulele au fost considerate a avea una dintre cele mai complete înregistrări arheologice și paleontologice ale grupurilor insulare din Marea Mediterană.

Dezbaterea se concentrează asupra a trei modele pentru prima așezare umană a Insulelor Baleare: "Clasic"; "Sosirea anticipată" și "Sosirea târzie" (vezi Alcover (2004) pentru o discuție detaliată a acestor modele și Figura 8 pentru un rezumat). Potrivit lucrărilor recente, este posibil ca oamenii să nu fi colonizat mai întâi Mallorca încă de la începuturile modelelor "clasice" și "timpurii de sosire", primele așezări fiind întârziate până în mileniul III î.en și probabil cel mai recent 2350 de ani, 2150 cal BC. Prima colonizare din Menorca ar fi putut fi și mai recentă. Acest lucru nu înseamnă că oamenii nu au vizitat insulele înainte de începutul mileniului al III-lea î.Hr., deoarece șansele de sosire și de ședere pe termen scurt de către oameni, cum ar fi pescarii, este puțin probabil să fi lăsat amprenta asupra înregistrărilor arheologice. Totuși, sugerează că cele două cele mai mari dintre Insulele Baleare au fost printre ultimele locuri din sudul Europei, pentru a fi stabilite permanent de către oameni. Există motive bune pentru această colonizare relativ tardivă: izolarea insulelor și lipsa resurselor naturale, cum ar fi apa de suprafață și minereurile de metale pentru unelte, necesare pentru a susține populațiile izolate.

Fig. 2.11 Modele simplificate pentru colonizarea umană a Insulelor Baleare mai mari: Sosire timpurie; Clasic; și Sosirea târzie

Sursa: www.khanacademy.org

Colonizarea umană ar fi avut un impact profund asupra biotei insulare, deoarece terenurile au fost degajate pentru agricultură, iar fauna indigenă a fost vânată pentru hrană. Animalele, plantele și bolile introduse de om la ecosistemele care au fost izolate de mult timp ar fi avut, de asemenea, un impact major. Într-adevăr, se pare că oamenii au fost responsabili de dispariția mai multor specii de insulele Baleare, inclusiv de un caprine endemice Myotragus balearicus (Imaginea 4). Modelele "timpurii de sosire" și "clasic" pentru ocuparea umană a Insulelor Baleare au permis o perioadă îndelungată de suprapunere între oameni și Myotragus și s-a sugerat că fermierii ar fi încercat domesticirea timpurie. După cum pare cel mai probabil că oamenii nu au colonizat Balearele până la mult mai târziu decât s-a crezut inițial (modelul "Late Arrival"), perioada de coexistență este mult mai scurtă (posibil nu mai mult de 150 de ani) și o scădere rapidă a Myotragus, împreună cu alți membri ai faunei indigene, după primul contact cu oamenii, este în concordanță cu dispariția speciilor insulare cunoscute din alte părți ale lumii.

Fig. 2.12 Craniul lui Myotragus balearicus (un mamifer asemănător caprei, fostul endemic al Insulelor Baleare, dar dispărut încă din anul 2000 î.Hr.).

Sursa: www.khanacademy.org

Locația Insulelor Baleare a însemnat că comunitățile de oameni de pe insule precum Mallorca ar fi intrat în contact cu unele dintre cele mai importante societăți complexe care au apărut în Europa, Africa de Nord și Asia în ultimele patru milenii. Ca rezultat al acestor contacte și al schimbărilor societale interne, o serie de faze culturale trecute distincte au fost recunoscute pe Insulele Baleare (divizia Pentaparteților din preistorie a lui Waldren). Acestea sunt enumerate mai jos. Datele, în cazul în care sunt cotate, trebuie tratate cu prudență.

Așezarea timpurie și perioadele ceramice timpurii din perioada prealajotică / neolitică, pre 1100 cal. BC. Aceste perioade, recunoscute în tipologia lui Waldren ca (II) și (III) și ca urmare a perioadei de pre-așezare (I), sunt în mare parte înregistrate în dovezi ale activităților umane din peșteri și pietre. Aceste dovezi sugerează că primii coloniști care au un impact tangibil asupra mediului au fost agricultorii, cel mai probabil din regiunile de coastă estice ale Peninsulei Iberice, cultivând cereale. Sosirile ulterioare au adus, de asemenea, cu ele animale domesticite, ceramică (cultura paharului) și tehnologii metalice în devenire (cupru și ulterior staniu-bronz).

Depozitele de cupru, deși rare, apar în Mallorca. Cu toate acestea, nu există depozite exploatate de staniu. Pe baza apariției unor așezări în aer liber – de formă similară cu cele descoperite în sudul Franței – incluzând zone dedicate activităților ritualice și recuperarea de pe arheologii a unor artefacte metalice și ceramice, se pare că Insulele Baleare au făcut parte dintr-o rețea de comerț și de influență bine dezvoltată și extinsă în ultima parte a perioadei Pretalaiotice / Neolitic.

Perioadele Prototayotice și Talaiotice, de la 1100 cal. BC la 550/500 cal. BC și care corespund tipologiei lui Waldren (IV), sunt asociate cu utilizarea pe scară largă a tinbronzei (o mare parte din care ar fi fost importată) și a construirii omniprezente a așezărilor în aer liber (inițial nefortificate?). Construcția unor clădiri înalte, în formă de turn (Talaiote), care ar fi putut servi inițial ca delimitări teritoriale, și Navetas, camere de înmormântare megalitice mari, în formă de bărci înclinate, caracterizează această perioadă. Primele artefacte de fier încep să apară spre sfârșitul perioadei Talaiotice.

Fig. 2.13 Talaiot, Mallorca

Sursa: www.artamallorca.travel

Fig. 2.14 Ruine, Mallorca

Sursa: www.artamallorca.travel

Perioada post-talaiotică, care începe la 550/500 cal BC și corespunde (V) tipologiei lui Waldren, corespunde vârstei de fier din Mallorca. Deoarece minereul exploatabil este rar pe Insulele Baleare, fierul utilizat trebuie să fi fost în mare măsură importat. Artefactele de fier și ceramică care datează din această perioadă atestă o arie largă sursă care cuprinde o mare parte a regiunii mediteraneene. Perioada este, de asemenea, asociată cu o mare instabilitate politică în Insulele Baleare, ca urmare a amenințării constante a raidurilor de către pirați și a invaziei prin puteri maritime în Marea Mediterană. Multe dintre clădirile vechi fortificate de pe Mallorca datează din această perioadă. Post-Talaioticul s-a încheiat cu colonizarea romană (123 î.Hr.).

CAPITOLUL 3. DEMOGRAFIE ȘI TURISM

3.1 Posibilități de petrecere a timpului liber

Cluburi de noapte, discoteci, baruri, pub-uri, restaurante : Zona Casco antiguo și Paseo Mallorca în centrul istoric oferă numeroase pub-uri și localuri moderne, zona Paseo Maritimo oferă discoteci, localuri elegante și sofisticate cu muzica live Jazz, Swing și Blues, zona Darsena Can Barbara și Zona de la Playa ( plajele ) sunt preferate de tinerii care vor să danseze, zona Plaza Gomila oferă localuri în stil tradițional specific insulei.

Ca să ieși din monotonia plajei, poți să alegi să îți petreci aici ziua făcând sporturile acvatice. Palma de Mallorca e una dintre cele mai potrivite destinații pentru acest lucru. Practic, aici găsești toate sporturile nautice sau subacvatice, dar și ciclism, călărie, sporturi extreme, tenis, golf. Chiar și plimbările cu micile ambarcațiuni, oriunde pe coastă, sunt foarte des întâlnite pe insulă.

Pentru petrecerea timpului liber este indicat golful. În acest sens există două terenuri: Club de Golf Son Vida, situate la 5 km de centrul orașului Palma de Mallorca. A fost inaugurat în anul 1964, este deschis pe toată perioada anului, se afla la 10 km de aeroportul Son Sunt Joan și dispune de toate dotările. Golf Son Muntaner, situat într-o zonă rezidențială la numai 2 km de centrul orașului și la 15 km de aeroportul Son Sunt Joan, a fost inaugurat în anul 2000 și este deschis pe toată perioada anului.

Mallorca este din ce în ce mai căutată de amatorii de shopping care se duc special în Palma cu destinația… Zara, Mango, Bershka, Stradivarius, H&M, Springfield etc. viața de noapte de pe insulă este foarte dinamică, mai ales în Playa de Palmă, stațiune aflată la zece minute de Palma.

ACTIVITĂȚI SPORTIVE

Cele mai căutate activități sportive de pe insula sunt: golful, tenisul, înotul, voleiul pe plajă, schiul nautic, surful.

În ultimii ani tot mai mulți turiști și-au îndreptat atenția către golf, beneficiind de cele 15 terenuri special amenajate pentru asta. Mai mult, deși este recunoscut ca un sport elitist, tot mai mulți amatori se inițiază în tainele golfului, unii întorcându-se anual pe insula special pentru asta.

Iubitorii tenisului vă recomandăm se pot caza la Hotelul Bahia del Sol un stabiliment de 4 stele, care pune la dispoziție terenuri de antrenament de ultimă oră, plus antrenori profesioniști pentru începători. În fiecare zi doritorii sunt transportați de la hotel la această bază sportivă, care se afla la doar cinci minute distanță, beneficiind de trei ore de antrenament pe terenuri de zgură.

Bineînțeles că cele mai practicate sporturi de pe insula Mallorca sunt sporturile acvatice, fiecare putând alege dintr-o multitudine de astfel de activități: plimbările cu ski-jetul, windsurf-ul sau schiul nautic sau pur și simplu înotul în apele verzui ale Mediteranei.

În Palma de Mallorca există și un Complexul Municipal Sportiv, acolo unde în anul 2007, 3168 de entuziaști au doborât recordul mondial de persoane care înoată pe rând o lungime de bazin în 24 de ore.

3.2 Componenta demografică

Conform censusului din 2017, populatia orasului Palma era 383.107 iar populatia intregii zonei urbane era estimata la 517.285, ocupand locul al 12-lea in ierarhia celor mai mari zone urbane din Spania. Aproape jumatate din populatia Mallorcai locuieste in Palma. Densitatea locuitorilor este de 1756 loc./km².

In afară de maiorcheză, dialect al limbii spaniole, pe insulă se vorbește engleza și germana.

Arhipelagul Cabrera, desi aflat la o distanta considerabila de Palma, si separat in intregime de ea, e considerat parte a municipalitatii.

3.3 Aspecte economice și sociale

Orasul este principalul centru economic al provinciei, detine un vast port comercial, si unul din cele mai importante porturi nautice din Europa.

Vantul a fost prima sursa de energie cunoscuta pe insula iar populatia se dedica agriculturii ,cresterii de bovine, pescuitului si exploatarilor de marmura. Pomii fructiferi, serele irigate de morile de vant si vegetatia caracterizata prin stejari si pini ofera vederi de neuitat. Terasele utilizate pentru agricultura sunt foarte tipice si similare celor din regiunile italiene Liguria si altor regiuni din Apenini, producand o varietate de maslini, struguri si caise.

Industria se bazeaza pe fabricarea pantofilor si olarit. Multe din produsele care le obtin le exporta. Ocupatile de baza erau pescuitul si agricultura. Insa , in ultima jumatate de secol o industrie anume s-a dezvoltat intr-o viteza ametitoare: cea a turismului, modificand tipul economiei practicate In prezent aproximativ 70% din populatiea insulei se dedica sectorului tertiar.

Datorită turismului, locuitorii de pe insulă se bucură de cele mai bune condiții de viață din întreaga Spanie, ei numărându-se printre cei mai bogați spanioli. Numai că și acest confort, ca orice altceva, are un preț: dezvoltarea industriei turismului a distrus o mare parte din coastele Mallorcăi și a făcut ca agricultura să fie lăsată deoparte. În plus, mai mult de o cincime din întreaga suprafață a insulei este deținută de investitori străini, iar prețurile în domeniul imobiliar din Mallorca pot concura cu ușurință cu tarifele practicate în centrul New York-ului. În anul 1983, Insulele Baleare au devenit una dintre regiunile autonome ale Spaniei, capitala fiind stabilită la Palma de Mallorca. În prezent, autoritățile locale de pe insulă se confruntă cu o dilemă: trebuie să găsească o modalitate de a continua procesul de dezvoltare, fără a lăsa însă betonul să învingă frumusețea naturală.

Palma e si centru universitar, Universitat de les Illes Baleares fiind singura universitate din arhipelag. Datorită migrației intense, Palma a devenit un mozaic cultural și rasial. Viața culturală din Mallorca e foarte intensă, în permanență se organizează evenimente culturale: teatru, conferințe, expoziții, serbari (fiestas)…

Moneda folosită este euro.

3.4 Infrastructura tehnică

Pe insulă te poți deplasa numai cu autoturismul, pentru că nu există tren. Transportul public se face numai cu autobuzul. Așa că, dacă aveți de parcurs o distanță mai mare, închiriați o mașină din stațiune pentru 30 de euro pe zi.

Orașul beneficiază de 4500 locuri de parcare. Acestea sunt marcate cu albastru pe carosabil și trebuie plătită o taxă de parcare în funcție de timpul cât mașina va rămâne acolo (dar nu mai mult de 90 de minute). Nu exista parcări în centrul istoric al orașului pentru a se asigura o fluentă mai bună a circulației pietonilor

Turiștii care ajung la Aeroportul Internațional Sfântul Ioan au de ales între câteva opțiuni pentru a ajunge în oraș. Cu siguranță cel mai ieftin mijloc de transport în oraș este autobuzul, care circulă din 15 în 15 minute, de la 6.10am până la 2.15am, și costă în jur de 2euro de persoană. Desigur, pentru turiștii mai pretențioși , exista și varianta taxiului ,disponibil la orice oră din zi și din noapte, iar un kilometru parcurs costa aproximativ un euro .

Companii de taxi

RADIO TAXI

FONO TAXI

TAXI TELEFONO

Tinerii nu folosesc autoturismele. Preferă scuterele pentru a se strecura în special în orașul vechi, construit de mauri cu o mie de ani în urmă. Spre deosebire de multe alte stațiuni litorale populare din jurul insulei, orașul Palma are un sistem de transport public surprinzător de eficient, pus la dispoziție de către Compania de Transport Municipal. Drumurile sunt bine puse la punct, netede și drepte,existând chiar și autostradă. Cel mai simplu mod de a vedea Palma într-o singură zi este călătoria cu autobuzul numărul 50, care oferă un tur al tuturor obiectivelor importante ale orașului. Serviciul oferă fiecărui pasager câte o pereche de căști prin care acesta va putea avea acces la un ghid explicativ, în 8 limbi diferite. Mai există posibilitatea achiziționării unui cârd special, valabil pe toate liniile de transport urban, timp de 10 zile.

O altă modalitate de a vizita atracțiile orașului, mult mai elegantă, este plimbarea cu călească. Pentru un tur al orașului de o oră tariful este de aproximativ 40euro.

Există numeroase puncte de informare turistică.

Fig. 3.1 Harta rutieră Palma de Mallorca

Sursa: www.northsouthguides.com

Pe insulă, apa potabilă poate fi numită o problemă pentru că ea nu există. Așa că nu este bine să consumați din rețeaua publică. Apa potabilă este adusă pe vapor cel mai adesea din Barcelona.

3.5 Echipament turistic

Baza de cazare și masa

Hotelurile de pe insula întrec orice așteptări. Exista vile sau hoteluri de două, trei stele pentru turistul obișnuit dar atracția o reprezintă conacele, vilele sau castelele medievale din interiorul insulei sau mările hoteluri de patru și cinci stele situate pe plajele din Ca'n Pastilla, El Arenal, Cala Mayor, Sunt Agustí sau Magaluf. În funcție de bugetul de vacanță al turiștilor, exista și un număr de vile private și apartamente de închiriat, variind de la categorii de lux până la modeste.

Restaurantele englezești sunt cele mai întâlnite și asta pentru că Palma de Mallorca este ținta predilectă a turiștilor britanici sau germani. Însă varietatea de locuri unde se poate servi masa este foarte mare, de la baruri mici, la bistrouri sau cafenele.

Cluburi de noapte, discoteci, baruri, pub-uri, restaurante : Zona Casco antiguo și Paseo Mallorca în centrul istoric oferă numeroase pub-uri și localuri moderne, zona Paseo Maritimo oferă discoteci, localuri elegante și sofisticate cu muzica live Jazz, Swing și Blues, zona Darsena Can Barbara și Zona de la Playa ( plajele ) sunt preferate de tinerii care vor să danseze, zona Plaza Gomila oferă localuri în stil tradițional specific insulei.

3.6 Turism-statistici

Mallorca a devenit una dintre cele mai căutate insule pentru turiști în jurul anilor ’50, când turismul a început să cunoască o dezvoltare extraordinară. De atunci, mii de oameni vizitează în fiecare an minunatele plaje ale Mallorcăi

Vizitatorii Insulelor Baleare ar trebui să știe că din Mai 2002 s-a introdus o taxă ecologică, pentru a combate efectele negative a turismului în masă. Taxa se plătește în funcție de calitatea serviciilor turistice, de exemplu la un hotel cu 5* taxa poate ajunge la 2 Euro / noapte, iar în cazul cazării agroturistice sau turism rural această taxă este de 25 cenți. Excepții fac copii sub 12 ani.

Numărul turiștilor care vizitează Palma de Mallorca crește alarmant de la an la an. Ultima statistică arată că 10 milioane de vizitatori și-au petrecut câteva zile pe cea mai frumoasă insula a Spaniei. Palma de Mallorca , supranumita “Insula Perlelor” este un spațiu al luxului, uneori al opulentei dar în cele mai multe cazuri al veseliei și relaxării. Ce oferă turistului obișnuit Mallorca mai mult deca orice altă destinație? Stil. O anumită atmosferă în care apelativul “sir” sau “lady” suna mai mult decât natural. Majoritatea turiștilor care vin aici sunt englezi sau germani. Gazdele și-au creat astfel o ofertă pe măsura cererii iar rezultatul uimește clientul de orice naționalitate.

Reprezentanții agențiilor de turism spun că anul acesta cererea pentru Mallorca este cu 20% mai mare decât anul trecut, astfel încât 5.000 de romani își petrec vacanța în insula perlelor. În general, numărul turiștilor romani a crescut anul acesta cu 20%-30%, iar acest trend ascendent se observă și când vorbim despre Mallorca.

3.7 Tarife

Pentru cazare la hotel de trei stele, doar cu micul dejun inclus, o săptămână costă 400 de euro de persoană. Pentru un sejur de șapte zile în Palma de Mallorca, prețurile pot urca de la 350 de euro, ofertă cu mic dejun inclus, până la peste 1.000 de euro, în cazul ofertelor de lux all-inclusive la hoteluri de patru stele.

Astfel, prețul mediu al cazării la un standard de trei stele, în regim de demipensiune se ridică la 800 de euro de persoană, la care se adaugă taxa de aeroport de aproximativ 90 de euro. (oferte Intertour Voyage), în acest preț fiind incluse transportul cu avionul, cursă charter București – Palma de Mallorca – București și transfer aeroport – hotel – aeroport. O masă în oraș poate ajunge la 30-35 de euro. Berea poate ajunge la zece euro, sangria și cafeaua la cinci euro. Dacă în pachet sunt incluse și activități conexe, cum ar fi scufundările, cățărările pe munte sau excursiile opționale, bugetul poate crește cu încă 100 de euro.

CONCLUZII

Punctele forte constau în faptul că este capitala Insulei Mallorca are relief litoral, situare în cadrul Golfului, climat mediteraneean, fierbinte, cu o durată a sezonului estival de 300 de zile pe an ,ieșirea la Marea Mediterană ,receptivitate mare de S.T.I. (22 milioane de sosiri pe cale aeriană din extern) premierea cu ”Steagul albastru” ,leagăn al artei contemporane, centrul vechi brăzdat de vestigii gotice, contemporane insușirea de planitate datorită aspectului sau , morfologica, infrastructura puternic dezvoltată, accesibilitate pe toate cele 4 căi, grad de ocupabilitate maxim in unitățile de cazare, pe toată perioada anului ,5 plaje alei pentru ciclism, măsuri de protecție a mediului.

Oportunitățile la nivel de insulă sunt:

Datorită faptului că nivelul de trai este mai bun, amplasarea unor noi amenajări în capital aduce beneficii atât constructorului, cât și organizațiilor guvernamentale baleare.

Caracteristicile topografice ale reliefului litoral, planitatea și declivitatea redusă sporește gradul de accesibilitate constructivă și de amplasare a noi amenajări și faptul că relieful litoral atrage în sine mulți turiști,iubitori de plajă și mare, stimulează crearea de noi amenajări în acest areal.

Situarea în cadrul golfului înlătură riscul deteriorării amenajărilor, deoarece această ”calitate” protejează zona de vânturile nordice puternice.

Durata sezonului estival de 300zile/an oferă posibilitatea creării amenajărilor tipice, într-un număr cât mai mare .

Ieșirea la Marea Mediterana oferă posibilitatea creării de amenajări in apropierea acesteia

Numărul mare de S.T.I. aduce profit proprietarului amenajărilor turistice, siguranța durabilității pe piața.

Aleele pentru ciclism oferă posibilitatea amplasării de amenajări tipice: Centre de închiriere biciclete, de-a lungul cărora, se pot amplasa de asemenea bănci pentru odihnă și baze de alimentație publică.

Existenta celor 5 plaje sporește numărul de amenajări turistice( centre de informare turistică,parcări,centre de închiriere șezloange, unități de cazare și alimentație publică, piscine, parcuri/terenuri de sport,etc)

Punctele slabe sunt:

Posibilitatea dispariției,scufundării plajelor din cauza creșterii nivelului mării datorat de Încalzirea Globala(problema Veneției)

Dificultate în a obține Licența de Construcție Urbană, conform art.31 legea30/1992

Amenințările sunt:

Impact economic dezastruos, în special pentru deținătorii de amenjări turistice

Neîndeplinirea unor criterii, imposibilitate de a amplasa noi amenajări în caz de neobținere a licenței.

BIBLIOGRAFIE

CĂRȚI

Grzegorz, M., Stan Liana, (2008), Mallorca Menorca si Ibiza, Editura Rao Books , București

Grzegorz, M., Stan Liana, Rutas naturales de las Islas Baleares,(1995) Editura Balta&Asociados, Palma de Mallorca

Jenkyns, H.C., Sellwood, B.W. & Pomar, L. (1990) A Field Excursion Guide to the Island of Mallorca. The Geologists’ Association, Londra

Lowe, J.J., Walker, M.J.C. (1997) Reconstructing Quaternary Environments [Ediția a doua]. Longman, Londra

Mairota, P., Thornes, J.B. & Gleeson, N.A. (1997) Atlas of Mediterranean Environments: the Desertification context. Wiley, Londra.

Patton, M. (2000) Blitzkrieg or Sitzkrieg: the extinction of endemic faunas in Mediterranean island prehistory. People as an agent of environmental change, Oxbow Books, Oxford

ARTICOLE

Jalut, G., Amat, E.E., Bonnet, L., Gauquelin, T. & Fontugne, M. (2000) Holocene climatic changes in the Western Mediterranean, from south-east France to south-east Spain. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology

Jalut, G., Amat, E.E., Bonnet, L., Gauquelin, T. & Fontugne, M. (2000) Holocene climatic changes in the Western Mediterranean, from south-east France to south-east Spain. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology, 160

Nielsen, K.A., Clemmensen, L.B., Fornós, J.J. (2004) Middle Pleistocene magnetostratigraphy and susceptibility stratigraphy: data from a carbonate aeolian system, Mallorca, Western Mediterranean. Quaternary Science Reviews, 23

Ramis, D., Alcover, J.A., Coll, J. & Trias, M. (2002) The chronology of the first settlement of the Balearic Islands. Journal of Mediterranean Archaeology, 15(1).

Roberts, N., Stevenson, T., Davies, B., Cheddadi, R., Brewster, S. & Rosen, A. (2004) Holocene climate, environment and cultural change in the circum-Mediterranean region. In: R. Battarbee et al. (eds) Past Climate Variability through Europe and Africa, Springer, Dordrecht

Rose, J., Meng, X. & Watson, C. (1999) Palaeoclimate and palaeoenvironmental responses in the western Mediterranean over the last 140 ka: evidence from Mallorca, Spain. Journal of the Geological Society, 156(2)

Yll, E-I, Pérez-Obiol, R. & Julia, R. (1994) Vegetational change in the Balearic Islands (Spain) during the Holocene. Historical Biology, 9

SURSE INTERNET

www.allesovermallorca.nl

www.allmetsat.com

www.artamallorca.travel

www.catedraldemallorca.org

www.conselldemallorca.net

www.digamemallorca.com

www.disfrutalaplaya.com

www.fantasytravel.ro

www.holiday-weather.com

www.illesbalears.es

www.islasbaleares.com

www.islasbaleares.com

www.khanacademy.org

www.mallorca-online.ro

www.menorca.es

www.northsouthguides.com

www.palmademallorca.us

www.paraisobalear.com

www.spanish-web.com