Studiul Geografic al Municipiului Onesti

Studiul geografic al Municipiului Onești

Cuprins

Introducere

Cap. 1 – CADRUL NATURAL

1.1. Așezarea geografică

1.2. Geologia

1.3. Relieful

1.4. Clima

1.5. Hidrografia

1.6. Vegetația (flora

1.7. Fauna

1.8. Solurile

1.9. Resursele naturale

Cap. 2 – CADRUL UMAN ȘI ECONOMIC

2.1. Populația

2.2. Evoluția numărului de locuitori

2.3. Natalitatea

2.4. Mortalitatea

2.5. Structura populației

2.6. Structura populației pe grupe de vărstă și sexe

2.7. Structura etnică

2.8. Structura confesională

2.9. Istoricul localității

2.10. Economia

2.11. Industria

2.12. Agricultura

2.13. Comerțul și serviciile

2.14. Transporturile

2.15. Turismul

3. CONCLUZII

4. ANEXE

5. BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Monografiile alcătuiesc fragmente componente ale istoriei. Ele adâncesc problemele legate de o așezare sau de un monument, clarificând astfel o epocă sau o stare de lucruri. ( Alexa & Creangă, 2010).

După o îndelungată perioadă a predecesorilor, studiul geografic al orșselor a început în primele decenii ale secolului XX, odată cu evidențierea în țară a geografiei ca disciplină. (Ungureanu, 1980).

Termenul de “studiu geografic” presupune o expunere completă a tuturor aspectelor, atât fizico-geografice cât și economico-sociale. Pentru terminarea acestei lucrări am efectuat cercetări pe teren și am consultat un material bibliografic bogat. (Verde, 2003).

Lucrarea se intitulează ”Studiul geografic al Municipiului Onești” și este structurată în două capitole, în care am încercat să evidențiez aproximativ toate aspectele fizico- geografice, istorice, demografice, economice și aspectul spațiilor verzi din arealul studiat. Oneștiul, binecuvantat de Dumnezeu și sfințit de oamenii săi, are “frumoasa mândrie” de a fi puțin altfel decât celelalte orașe. O demonstrează mai ales prezentul, născut dintr-un trecut ce ne oferă multiple exemple de patriotism. Este cel mai frumos, cel mai curat și cel mai bine administrat oraș din România. (Mun.Onesti, 2006). În prezentare am efectuat și o serie de hărți, tabele, grafice și fotografii care încearcă să evidențieze cât mai bine particularitățile zonei mele de studiu. În realizarea acestei lucrări am beneficiat de sprijinul doamnei Lect.univ.Vijulie Iuliana, căreia vreau să-i mulțumesc pe această cale pentru răbdarea, tactul pedagogic, sprijinul moral și științific pe care le-am primit de la dânsa.

Nu în ultimul rând, vreau să mulțumesc colectivului de profesori ai Facultății de Geografie din cadrul Universitații din Bucuresti care au contribuit la pregătirea și îndrumarea mea pe parcursul celor 3 ani de studiu. Mulțumesc familiei mele pentru toatǎ dragostea, înțelegerea și sprijinul cu care m-au înconjurat în aceastǎ perioadǎ. Terminarea lucrarii a fost posibilă datorită perseverenței și ambiției mele, dar și sprijinul din partea familiei.

În realizarea acestei lucrări am avut ca principală motivație faptul că m-am nascut, copilarit și crescut la Onești, precum și dorința de a promova turistic în viitor orasul meu natal. Sper ca această lucrare să stârnească interes și să ofere informații utile și de folos celor care vor fi interesați și nu numai.

Capitolul 1 – CADRUL NATURAL

Așezarea geografică

“Subcarpații constituie o unitate deluroasă care s-a format treptat începand cu finele miocenului dar dominant la finalul pliocenului și în cuaternar în spațiul a două bazine tectonice la exteriorul Carpaților, Avanfosa Carpatică și depresiunea Getică.” (Ielenicz & Săndulache, 2008, p.30).

Municipiul Onești este așezat în partea de sud a județului Bacău. Coordonatele geografice ale municipiului Onești sunt: 26°, 45’ longitudine estică și 46°, 15’ latitudine nordică. Altitudinea cea mai coborâtă, de 180 m, se înregistrează în partea de sud-est a orașului, pe valea Trotușului, iar cea mai ridicată de 240 m, în sud-vest, la poalele dealului Cuciur.

Subcarpații Trotușului se întind între văile Bistrița și Trotuș. Sunt alcătuiți din Depresiunea Tazlău-Cașin situate pe Trotuș și cei doi afluenți, Tazlăul și Cașinul, închisă în partea estică de culmea Pietricica, depozite alcătuite din brecii argiloase ce conțin gips, sare, săruri de potasiu. (Ielenicz & Pătru, 2005). Orașul are o suprafață administrativă de 52,5 km.

“La poalele Carpaților Moldovei în bazinul inferior al râului Trotuș, se întinde Depresiunea Tazlău-Cașin sau Depresiunea Oneștilor. Depresiunea Tazlău-Cașin s-a format pe sinclinorii.” (Posea, 2002, p.167).” Sinclinoriile sunt asociații de cute în care cele din partea centrală sunt mai coborâte decât cele din părțile laterale. În partea sudică a depresiunii, la o altitudine de 200 de metri, la punctul de întretăiere a văilor Cașinului, Oituzului și Tazlăului cu Trotușul și la întretăierea a două drumuri comerciale Adjud-Ghimeș și Bacau –Oituz-Brasov, se află așezat orașul Onești. (Verde, 2003)

Municipiul Onești are o suprafață administrativă de 5189, 34 ha. Este amplasat la intersecția a două drumuri naționale, DN11 Bacau –Onesti-Brasov (E574) și DN11 A Onești-Adjud cu continuitate DN12 A Onești-Comanești-Miercurea-Ciuc și acces la DN2 (E85).

La Nord-Vest se invecinează cu localitățile Bârsănești (la 12km) și Helegiu (la 14 km), la sud-est cu localitățile Ștefan cel Mare (la 10 km) și Căiuți (la 14 km), la nord-est cu Gura Vaii (la 8 km), la vest cu Tg.Trotuș (8km), la sud-vest cu localitățile Bogdănești (la 10km) și Oituz (la 15 km). (http://primaria.onesti.ro/Docs/Proiecte/Prezentare-Municipiu-Onești.pdf, 10.11.2014)

Râul Trotuș are o lungime de 162 km și izvorăște din munții Ciucului, la câțiva kilometri de localitatea Făgețel. Are un debit anual de 28 m³/sec, lățimea apei atingând limita maximă de 70 m, iar lărgimea albiei de 350 m. În dreptul municipiului Onești, primește pe partea stângă, ca afuent, Tazlăul (85km), iar în partea dreaptă râul Oituz (59,5km) și râul Cașin (45km). (Verde, 2003).

“Trama (planul orașului) este unul din elementele fizionomice cele mai caracteristice, dând orașului trăsături particulare. Ea influențează posibilitățile de creștere, modul de organizare a circuitelor interne și este influențat de cadrul natural.” (Ungureanu, 1980, p.113). Orașul Onești are o tehnică a unui plan suplu, produs al urbanismului modern, folosește o varietate de componente geometrice, are cele două magistrale una larg arcuită și una rectilinie, artere subordonate cu un traseu complicat. (Ungureanu, 1980). Fig.1 Harta localizării geografice a municipiului Onești

Sursa:

1.2 Geologia

Resursele de subsol (sare, cărbuni, petrol, gaze naturale și lemn) constituie baza apariției și dezvoltării industriei. Geologia zonei, este importantă prin alcătuirea și structura litologică a teritoriului, care condiționează altitudinea și masivitatea reliefului. Rocile utile sunt reprezentate prin gipsuri în zona Perchiu (N-E de Onești) și gresii la E de Slănic Moldova.

Zona inferioară cuprinde vatra construibilă, cartierele și zona industrială. Nivelurile terasei variază între 210 – 215 m, înclinarea suprafeței fiind redusă și conformă cu panta de curgere a râurilor. Stratificarea terenului de fundare este uniformă și cuprinde stratul grosier de terasă, construit din pietriș cu bolovăniș și nisip, în cea mai mare parte uscat și îndesat. La adâncimea de 4-7 m se găsesc stratele de bază formate din argile marnoase stratificate în alternanță cu benzi de gresie și marne. Pe capetele stratelor de bază se găsește o mică pânză de apă subterană cu un debit redus și neuniform. (Mară, 1998)

Terasa medie este identificată doar în partea de sud-est a municipiului, precum și o fâșie mică în partea de nord-vest. Cotele terasei sunt de 220 – 224 m. Stratele de bază se află la 6-8 m cuprinzând un strat grosier și în apropierea suprafeței un strat de praf nisipos și uscat. Apa subterană, sub aceeași formă ca și pe terasa inferioară, este cantonată tot la baza stratului grosier, la contactul acesteia cu rocile de bază.

Terasa superioară se află în partea sudică, având o cotă de 260 – 264 m și racordându-se la dealurile subcarpatice din partea sudică fără o delimitare clară a contactului dealuri – terasă.

Structura terasei este dominată de un strat prăfos – argilos, cu grosime de cca. 10 m pe alocuri cu caracter de loess și de sensibilitate la umezire. (Enciclopedia Geografiă a României, 1982).

Seismicitatea  reprezintă un grad de frecvență și de intensitate a oscilațiilor seismice dintr-o zonă. Din punct de vedere seismic, Municipiul Onesti este situat in zona cu grad 8 de seismicitate pe scara Richter, la o distant de 110 km de centru seismic Vrâncioaia, Județul Vrancea. ( Primăria Onești-Prezentare Municipiu-Onești, 2011).

Fig.2 Harta geologica a municipiului Onesti

Sursa : ( prelucrare dupa Harta Geologica a Romaniei, scara 1 :200.000)

1.3 Relieful

“Municipiul Onești este așezat în vecinătatea estică a Carpaților Orientali, în zona de confluență a râurilor Trotuș, Tazlău, Oituz și Cașin. Vatra municipiului Onești s-a dezvoltat în zona dealurilor subcarpatice, în depresiunea Tazlău-Cașin, pe terasa inferioară și medie a râurilor care traversează localitatea. Altitudinile caracteristice sunt cuprinse între 175 – 395 m. Orașul Onești se află în Depresiunea Tazlău-Cașin, cea mai vastă ca întindere și poate cea mai tipică depresiune subcarpatică din țara noastră: un mare “uluc” la marginea munților flișului.” (Tufescu, 1966, p.108).

Ulucul depresionar este alcatuit din două subunițăti depresionare Tazlău și Cașin. La N de Trotuș se desfășoară Depresiunea Tazlăului, drenată prin axul ei de râul Tazlău. Ea coboară în lungul râului de la 400 la 320 m. Depresiunea Cașinului se afla la S de Trotuș pe cursul inferior al râurilor Oituz și Cașin, are un relief de terase, lunci și dealuri la 300-400m. (Enciclopedia Geografică a României, 1982).

Depresiunea Tazlău, se prezintă cu interfluvii fragmentate de numeroși afluenți ai Tazlăului, cu terase și lunci bine exprimate în relief și cu un glacis piemontan cuaternar înalt (400-500 m) sub abruptul cu caracter de cuestă al masivului carpatic Berzunț. Depresiunea Cașin este localizată la Sud de Trotuș care se dezvoltă sub forma unei configurații, cu zona cea mai coborâtă în aria de convergență hidrografică. Relieful este reprezentat prin interfluvii largi și prin culoare alungite, cu terase inferioare și medii, pe văile Oituzului și Cașinului. (Velcea & Savu, 1982). Dupa Sorgot & Dobre (2007), Onestiul, în funcție de forma de relief unde este situat, este un oraș de deal.

“Situat în partea central-estică a țării, Depresiunea Onești reprezintă cel mai sudic compartiment al Subcarpaților Moldovei. Limita Vestică o reprezintă contactul tectonic dintre flișul paleogen și orogenul neogen (cca 700m alt), iar la sud este dată de Culmea Țepei ce separă bazinele hidrografice Cașin și Șușița.” (Mară, 1998, p.121).

Depresiunea Onești se caracterizează printr-un paralelism între culmi și văi cu deosebire în bazinul Cașinului și Mănciucului. Orientarea culmilor între Trotuș și Oituz este de la E la V. Versanții sunt rectilinii când sunt afectați de eroziune de suprafață și sunt concavi când au evoluat prin procese de alunecare. În lungul văii Trotuș, Depresiunea Onești se descrie ca o largă configurație cu altitudini de peste 700 m la V, S, E și cu altitudini doar de cca 200 m. (Mară, 1998).

Depresiunea subcarpatică Tazlău-Cașin prezintă dealuri subcarpatice între râurile Tazlăul Mare și Tazlăul Sărat, în timp ce în N și în S ia contact direct cu flișul. (Județele Patriei, 1980). Aceasta se sprcă o reprezintă contactul tectonic dintre flișul paleogen și orogenul neogen (cca 700m alt), iar la sud este dată de Culmea Țepei ce separă bazinele hidrografice Cașin și Șușița.” (Mară, 1998, p.121).

Depresiunea Onești se caracterizează printr-un paralelism între culmi și văi cu deosebire în bazinul Cașinului și Mănciucului. Orientarea culmilor între Trotuș și Oituz este de la E la V. Versanții sunt rectilinii când sunt afectați de eroziune de suprafață și sunt concavi când au evoluat prin procese de alunecare. În lungul văii Trotuș, Depresiunea Onești se descrie ca o largă configurație cu altitudini de peste 700 m la V, S, E și cu altitudini doar de cca 200 m. (Mară, 1998).

Depresiunea subcarpatică Tazlău-Cașin prezintă dealuri subcarpatice între râurile Tazlăul Mare și Tazlăul Sărat, în timp ce în N și în S ia contact direct cu flișul. (Județele Patriei, 1980). Aceasta se sprijină în nord cu un capăt pe fliș, pe dealuri subcarpatice interne (între Tazlăul Mare și Tazlăul Sarat) și în sud se sprijjină pe flișul Berzunțului). (Posea et al 1974).

Fig.3 Harta reliefului a municipiului Onesti

Sursa: ( prelucrare dupa Harta topografica a municipiului Onesti, scara 1:25.000)

1.4 Clima

Trăsăturile climatului sunt stabilite de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri și depresiuni. Temperaturile medii anuale cresc de la – 2˚ C la – 6˚ C. (Cocean, Filip, 2008).

Clima este temperat continentală cu o temperatură medie anuală de 9,20˚C, iar precipitațiile anuale au o valoare de 654 mᵌ. http://primaria.onesti.ro/Docs/Proiecte/Prezentare-Municipiu-Onesti.pdf). Climă de depresiuni cu inversiuni termice (iarna cu temperaturi scăzute și geruri persistente) caracteristică depresiunii Tazlău-Cașin.. (Mândruț, 1993).

Climatul este specific zonei de dealuri și podișuri, respectiv climatul subcarpaților estici și într-o măsură restrânsă climatului montan, în extremitatea vestică. Clima temperat-continentală cu caracter răcoros, datorită reliefului predominant muntos predomină în partea vestica a orașului. În partea estică a regiunii există un pronunțat caracter continental marcat de amplitudini termice mari, lunare și anuale, verile fiind călduroase și secetoase și iernile friguroase cu viscole puternice. (Enciclopedia Geografică a României, 1982).

Vânturile (regimul eolian) sunt determinate de circulația generală a atmosferei (de la vest) și existența unor centri barici. Vânturile cele mai frecvente bat pe direcția vest și sud – vest. Oneștiul prezintă mari variații climatic, atât la N și la S, dar mai ales de la V la E datorită factorilor genetici (radiația solară), dar și datorită căderii în trepte a reliefului de la 1600 m la 100 m. Mediile temperaturii multianuale variază în raport cu formele de relief în așa fel încât se ajunge de la Tma de 2˚ C la Tma de 8-9 ˚C în Valea Siretului. Clima zonei montane ocupă partea de V si se caracterizează prin ierni lungi și aspre cu precipitații bogate sub formă de zapadă și ploaie (peste 1000 m).

În timpul anului se înregistrează diverse praguri de natură termică care facilitează diferite procese meteorologice au însemnatate în evoluția diverselor activități umane, desfășurarea ciclurilor biologice, crearea unor stări de confort sau discomfort pentru om.

Nebulozitatea reprezintă un parametru meteorologic care are valori ridicate, fiind dependent de rolul Carpaților ca spațiu de interferența maselor de aer venite din toate direcțiile. Este condiționată de caracterstica maselor de aer și de regimul temperaturilor. (Ielenicz & Oprea, 2011).

Topoclimatul din estul României (Subcarpații Moldovei) cuprinde unități cu dezvoltarea pe două grade de latitudine, deschidere favorabilă circulației maselor de aer din est (aer cald vara și uscat însoțit de temperaturi ridicate și secete) și aer continental foarte rece în timpul iernii, ce determină temperaturi joase, viscole, geruri). Topoclimatul depresiunii Tazlău-Cașin se prezintă cu temperaturi ridicate vara și coborâte iarna, frecvente inversiuni termice cauzate de oprirea aerului rece în timpul iernii, amplitudini termice accentuate, zile de uscăciune și precipitații sub 550 mm/an împărțite neuniform sezonier și lunar, majoritatea cu caracter de aversă-polei. (Ielenicz, 2006)

Fig.4 Diagrama temperaturii multianuale din anul 1966, în localitatea Onești

Sursa: Atlasul Climatologic R.S.R, 1966)

Fig.5 Diagrama precipitațiilor din anul 1966, în localitatea Onești

Sursa: Atlasul Climatologic R.S.R, 1966)

Fig.6 Diagrama rozei vanturilor în localitatea Onești

Sursa: Atlasul Climatologic R.S.R, 1966)

(Administrația Națională de Meteorologie,2008)

1.5 Hidrografia

“Municipiul Onești se află în bazinul hidrografic al Trotușului (cu lungimea totală de 149,2 km, izvoarele se află în Munții Trotuș la o altitudine de 1360 de m).” (Rădulescu & Tebeică, 1987, p.258), având ca principali afluenți râul Tazlău (cu lungimea totala de 45,5 km, care izvorăște din Munții Geamănu, din apropierea izvoarelor Asăului) pe partea stângă și pe partea dreaptă pâraiele Oituz (afluent drept al Trotușului, 57 km) și Cașin. (Rădulescu & Tebeică, 1987). Rețeaua hidrografică aparține grupei de râuri estice și se drenează în exclusivitate spre Siret. (Cocean & Filip, 2008).

Râurile menționate au un curs cu debit mediu-mic cu mari variații in funcție de anotimp, de intervalele de secetă și implicit, de perioadele cu ploi abundente. Nivelul pânzei freatice variază funcție de relief, astfel că în zonele luncă pânza freatică se găsește la 3 – 4 m, pe terasele vechi din cauza grosimii depozitelor de aluviuni se găsește la 10 m, în sud estul teritoriului la 2 – 3 m, iar pe dealurile Perchiu și Slobozia ajunge la 20 m. (Primăria Onești-Prezentare Municipiu-Onești, 2011, 18.11.2014).

Regimul de alimentare se modifică treptat din regiunea montană (ploi, zăpezi) către regiunea colinară joasă, ceea ce se răsfrănge în regimul scurgerii. Debitul mediu anual al râului Trotuș, la ieșirea din județ 33 m³/s, Oituz 3,4 m³ /s, Tazlău 6 m³/s. Cele mai importante debite maxime s-au produs în 1975. Pe Trotuș, s-a înregistrat un debit maxim de 1700 m/s.

Lacurile au luat naștere ca urmare a amenajărilor făcute în ultima perioadă de timp. (Lacul Belci vol =12 mil m³ pe Tazlău). Cantitățile maxime căzute se datoresc ploilor sub formă de averse. În acest sens sunt semnificative valori înregistrate la Gh.Gh.Dej (Onești) 200 mm la 23 mai 1926. (Enciclopedia Geografică a României, 1982). Viteza vânturilor atinge valori mari în general iarna în timpul deplasării maselor de aer rece, dislocate din regiunea anticiclonului Siberian.

Valoarea apelor subterane înregistrează puncte critice în zona platformei industriale Borzești, în restul regiunii apa are caracteristici normale. Calitatea apei potabile în oraș este bună, tipul sursei de alimentare fiind bazinul de acumulare, respectiv Barajul Dărmănești plasat în amonte de municipiul Onești (Valea Uzului).

“Barajele unor lacuri pot fi distruse fie de presiunea mare exercitată de un volum foarte imens de apa din spatele acestora care nu poate fi scurs din motive de ordin tehnic ( barajul de pe Tazlău la nord de Onești), fie datorită fisurilor din construcție prin care apa se infiltrează (iazurile de câmpie). Cantitatea uriașă de apă răspândită în aval cu viteză mare și în valuri distruge orice construcție și utilizare agricolă provocând înecarea oamenilor și vitelor.” (Ielenicz, 2006, p.263).

Hazardele antropice sunt dependente direct sau indirect de activitățile umane, efectele fiind imediate sau în timp. Consecințe asupra mediului fizic sunt: poluarea aerului, poluarea apei, solului cu diverse soluții, gaze și substanțe toxice în vecinătatea complexelor industriale chimice (Onești), urmate de grăbirea unor procese de salinizari, înmlăștiniri. (Ielenicz, 2006). Resursele de energie hidraulică ale râurilor Trotuș au fost folosite în trecut pentru pire, mori, contribuind la începutul industrial al orașului.

Calitatea apelor subterane

Acestea inregistrează puncte critice în zona platformei industriale Borzești, în restul teritoriului apa are caracteristici normale. Calitatea apei în oraș este bună, tipul sursei de alimentare fiind bazinul de concentrare, respectiv Barajul Dărmănești aflat în amonte de municipiul Onești. (Valea Uzului).

Gestionarea deșeurilor

În oraș serviciul de salubritate este efectuat de o societate particulară specializată în domeniu, care asigură servicii de colectare, transport și depozitarea deșeurilor. Există puncte de colectare a deșeurilor în număr de 90. Municipiul beneficiază și de un spațiu special amenajat pentru depozitarea DEEE-urilor, situate la sediul S.C. SERVSAL S.A. Pe străzile orașului au fost montate 100 de coșuri de gunoi stradale. (Primăria Onești-Prezentare Municipiu-Onești, 12.12.2014).

Fig.1. Râul Trotuș la ieșirea din Onești

Sursa: Ganea, februarie 2015

Fig.2. Râul Cașin

Sursa: Ganea, februarie 2015

Tazlau,oituz

1.6 Vegetația (flora)

Onestiul este un oras plin de verdeata, fiecare locuitor beneficiaza de cca 27 mp de spatiu verde. Intinderea totala a spatiilor verzi este de 130 ha, din care 15 ha sunt parcuri, restul in scuaruri si incinte. Intalnim plante specifice climei temperat-continentale, din zonele de deal si de munte, conifere, plante urcatoare si plante rare in Dealul Perchiu. (Mun Onesti, 2006).

In depresiunile subcarpatice si intracolinare cu terase lungi, unde conditiile naturale au favorizat dezvoltarea asezarilor umane s a ajuns la indepartarea completa a padurilor de amestec (gorun si stejar), aceste terenuri sunt folosite pentru culturi agricole (Tazlau-Casin). (Ielenicz et al, 2003)

Flora se încadrează în exclusivitate în domeniul forestier. În Depresiunea Tazlău apar, insular pajiști de “Festuca rupicola” (iarba calului) și “Botrichloa” (păiș dulce).

Fig.6. Iarba calului (Festuca rupicola) Fig.7. Pais dulce (Botrichloa)

Sursa: http://www.biolib.cz/IMG/GAL/177021.jpg (10.11.2014) Sursa:http://www.badvoeslau.eu/cms/upload/pflanzenwelt/downloads/Bothriochloa_02.jpg (10.11.2014)

Zonele în care elementele naturale s-au păstrat nemodificate de intervenția omului alcătuiesc peisaje naturale. Acestea trezesc admirație și emoție. (Iliescu, 2003). Primele spatii verzi amenajate au fost gradini particulare, un exemplu este gradina domneasca de la Frumoasa-Iasi din secolul XVIII, iar primele gradini publice au aparut in anul 1830. (Ungureanu, 1980).

Municipiul Onești este inundat de verdeață, parcuri și scuaruri unde sunt plantate flori, oferind un aspect deosebit și proaspăt. Întâlnim în municipiul Onești 5 parcuri cu suprafața totală de 19,2 ha, și anume: Parcul Libertății (Municipal) cu suprafața de 14,22 ha; Parcul Cașin, 1,03 ha; Parcul George Călinescu, 3,05 ha; Parcul Nadia Comăneci, 0,9 ha; Parcul Mărășești, 0,6 ha. Totalul spațiilor verzi este de 308,85 ha, din care: 153 ha reprezintă spații verzi pentru protecția cursurilor de apă și 155 ha reprezintă: parcuri, fâșii plantate, gradină zoologică, spații verzi aferente dotărilor publice și ansamblurilor de locuit. Primăria Onești-Prezentare Municipiu-Onești, 2011).

Vegetatia este conditionata de pozitia tarii in latitudine, conditiile climatice, de relief, la care se adauga si alte conditii, cum ar fi: reteaua hidrografica, solul, geologia, economia. Stepa este conditionata de precipitatii, vanturi si temperatura aerului. (Mandrut, 1993).

Fig.11 Bulevardul Oituz

Sursa: Ganea, 2014

Fig.12 Spatiu verde in Parcul Casin, situat pe malul stang al raului Casin

Sursa: Ganea, 2014

Fig. 12 Peisaj cu verdeata din cartierul Quartal

Sursa: Ganea, 2014

Fig. 13 Spatiu verde, intr-o incinta

Sursa: Ganea, 2014

Fig 14. Bulevardul Oituz

Sursa: Ganea, 2014

Fig 15 Bulevardul Oituz

Sursa: Ganea, 2014

Rezervații naturale:

Pe teritoriul municipiului Onești se află Rezervația naturală Perchiu cu o suprafață de 206,47 ha care este situată la altitudinea de 200 – 397,7 m, încadrându-se în zona de silvostepă a Câmpiei Române, Subcarpații Moldovei. A fost declarată arie protejată prin H.C.J. nr.18 / 1995. Prin H.G. nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone, a fost reconfirmat regimul special de protecție și conservare pentru suprafața de 206,47 ha din zona Dealul Perchiu, suprafață care constituie rezervație naturală. Primăria Onești-Prezentare Municipiu-Onești, 2011. p.25) Acesta reprezinta o insula de silvostepa. (Sorgot & Dobre, 2007).

Principalele habitate din aria protejată sunt:

Sursa:Primăria Onești, 2011

Fig. 9. Dealul Perchiu

Sursa: http://www.onesti-view.info/wp-content/uploads/Dealul-Perchiu-Onesti.jpg (12.03.2015).

Fig.10 Dealul Perchiu la ieșirea din Onești

Sursa: Ganea, 2015

Particularitatea cea mai interesantă a dealului Perchiu este inversarea etajelor vegetale, cu flora de silvostepă pe culme și pădure caracteristică subcarpaților la poale. (Zoltan Hascsi) Versantul sud-vestic, favorabil dezvoltării foehnului în anotimpurile reci și totodată ferit de crivăț, și versantul sudic, abrupt dar însorit, adăpostesc într-o ordine inversată de la poale către vârf: etajul fagului, etajul stejarului și pajistea caracteristică stepei. Rășinoasele prin dispunerea lor accentuează ineditul etajării printr-un brâu de pini la poale, sub etajul fagului, și cu un pâlc de molizi chiar sub mica stepă de pe deal. Dealul Perchiu găzduiește numeroase specii vegetale: intre acestea amintim stejarul pufos (Quercus pubescens) și stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), ultimul fiind nu numai în afara regiunii tipice ci și la latitudinea superioară a arealului de răspândire, cireșul pitic sau vișinelul (Cerasus fruticosa), migdalul pitic (Amygdalus nana), scorușul (Sorbus domestica ), scumpia (Cotinus coggygria). Întâlnim de asemenea multe plante ierboase de stepă, unele rare precum frăsânelul alb (Dictamnus albus) sau zambila albicioasă (Hyacinthella leucophaea), gușa porumbarului (Silene vulgaris), iarba șarpelui rusească (Echium russicum), sparanghelul pseudoscarbru (Asparagus pseudoscaber), sadina (Chrysopogon gryllus). (http://arh.pub.ro/zolih/alpin/perchiu.html, 10.11.2014)

Flora se caracterizează printr-o mare varietate a speciilor, contribuind la calitatea și pitorescul cadrului natural, la identitatea și specificul zonei;

Vegetatia este foarte importanta, deoarece este o componenta a peisajului, are rol climatic, edafic si estetic, sursa de material lemnos, mediu pentru existenta animalelor, dar nu in ultimul rand si element de protectie a solului impotriva eroziunii si a alunecarilor de teren. (Sorgot & Dobre, 2007).

1.7 Fauna

Fauna este caracteristică bazinului Trotușului, unde întâlnim: mamifere: (viezure, vulpe, veveriță, iepure); păsări: (rândunică, pupăză, dumbrăvioară, barză albă, ulii, cucuvele); târâtoare, insecte și rozătoare. Fauna este compusă din cerb, căprior, urs, mistreț, lup, vulpe, viezure, ciocănitoare, păstrăv, clean. (Cocean & Filip, 2008). Fauna este condiționată de vegetație care îi oferă adăpost și hrană.

“Conform Ordonanței de Urgență nr. 57/2007 (această ordonanță abrogă O.U.G nr.236/2000), privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, versiunea consolidată din 2011 sunt protejate următoarele specii: mamifere, 13 specii; păsări ,81 specii; reptile, 5 specii; amfibieni, 5 specii; nevertebrate, 5 specii; plante,1 specie.”( Primăria Onești-Prezentare Municipiu-Onești, 2011. p.26 )

1.8 Solurile

Solul este un corp viu care se formează și evoluează sub influența condițiilor de mediu. Tipurile de sol prezente în oraș sunt reprezentate de cernoziom și roci sedimentare (nisip și pietriș). Fertilitatea solului este asigurată de însușirile fizice, hidrofizice și biochimice, având un conținut ridicat de humus de bună calitate, reacție neutră sau slab acidă și o bună aprovizionare cu elemente nutritive asimilabile. (Marin & Trofin, 1998).

“Solul este partea superficiala a scoarței terestre formată dintr-un amestec de substanțe minerale, apă, aer și substanțe organice (transformate în humus) care se caracterizează prin fertilitate, adică prin capacitatea de a oferi plantelor toate substanțele necesare dezvoltării.” (Mândruț, 1993, p.29).

Condițiile variate oferite de relief, litologie, apele de suprafață și apele freatice, clima și vegetația au permis formarea unui înveliș de sol foarte diverse: soluri brune acide și roșcate (cambisoluri); soluri cenușii (argiluvisoluri); luvisoluri albice (molisoluri); soluri brune luvice; soluri cernoziomoide. (1980, Harta solurilor România). Valea Trotușului este un adevărat culoar depresionar, prin extensiunea luncii și teraselor. Tectonica a determinat o adâncire axială a Carpaților Orientali în zona văii Trotuș și văii Oituz. Pe solurile dominant brune podzolice de pădure apar păduri de amestec gorun-fag. (Roșu, 1980).

Solurile din Subcarpați au o fertilitate bună pentru livezi, pășuni, fănețe, dar și pentru culturile agricole. Acestea asigură plantelor substanțele nutritive, apa, aerul de care au nevoie pentru creștere și dezvoltare. (Ielenicz, 2006). Solul nu prezintă semne de poluare cu două excepții, respectiv zona depozitului actual de deșeuri și zona industrială. Conform Planurilor Operaționale Regionale, din 2009, s-a început construirea unui depozit ecologic nou în zona industrială a orașului. Organizarea mediului pentru viitor, constă în asigurarea unei dezvoltări durabile a localității. (Mun Onești, 2006).

Fig. Harta solurilor în municipiul Onești

Sursa: (Prelucrare după Harta solurilor, 1980)

Resursele naturale

Construcția cetății chimice de la Gheorghe Gheorghiu Dej a oferit posibilități superioare de valorificare a bogatelor zăcăminte de petrol, sare și cărbune ale regiunii, schimbând total profilul economiei, predominant agricol. (Roșu, 1980).

“Există schele petroliere în sectorul Moinești care implică un areal în bazinul Tazlăului Sărat și pe Valea Trotușului.” (Ielenicz & Oprea, 2011, p.432). Industria de prelucrare și exploatare a lemnului a generat meserii evidente (dulgherit, tăietori, confecționări de obiecte casnice, instrumente muzicale, tâmplărit) de-a lungul timpului. În multe sate din Valea Trotușului a existat exploatarea și prelucrarea lemnului de conifere pentru construcții și în special pentru mobile. (Ielenicz & Oprea, 2011).

Se gaseste petrol (din zona Moinești, Comănești, Dofteana), sare (mina Tg. Ocna), lemn (pădurile din jurul orașului 250 ha), piatră naturală (de la Slănic-Moldova), zăcăminte de hidrocarburi cantonate între Tazlău și Oituz, gipsuri (Dealul Perchiu). (http://www.onestionline.ro/onesti.htm (30.11.2014). Cadrul natural în ansamblul său, prezintă o productivitate semnificativă pentru evoluția municipiului, asigură calitatea mediului, peisaje atrăgătoare, resurse prețioase de apă și subsol care susțin economia locală.

Cadrul natural joacă un rol important în viața și apariția orașului. Acesta demonstrează cauzele nașterii orașului și activitățile propriu-zise. Raportul dintre cadrul natural și oraș pot fi văzute din doua puncte de vedere: la scară largă definesc “poziția geografică a orașului” și la scară locală, așezarea orașului (situl). (Ungureanu, 1980).

Capitolul 2 – CADRUL UMAN ȘI ECONOMIC

2.1 Populația

“Populația municipiului Onești este compusă din persoane provenite din toate regiunile țării, fapt datorat punerii în funcțiune în anul 1957 a Platformei Petrochimice Borzești. (Primăria Onești-Prezentare Municipiu-Onești, p.30) În satele situate în Subcarpații Moldovei, în zona Văii Trotușului se găsește populație românească sub denumirea de ciangăi. (Erdeli & Cucu, 2007)

După numărul de locuitori, Oneștiul este un oraș mijlociu (între 25.000-100.000 locuitori), cu funcție industrială. (Sorgot & Dobre, 2007).

2.2 Evoluția numarului de locuitori

De la înființarea orașului propriu-zis, în anul 1952, evoluția numărului de locuitori a cunoscut o creștere excepțională, în ton cu industrializarea rapidă. Astfel, la primul recensământ oficial de după înființare, la 25 februarie 1956, populația Oneștiului era de 11.253 locuitori, 21 de ani mai târziu, la recensământul din 5 ianuarie 1977, populația ajunsese la 41.577 locuitori, adică o creștere de circa 400% în doar 20 de ani. Pe finalul perioadei comuniste, evoluția s-a mai stabilizat, însă a continuat trendul crescător. La recensământul din 1992 au fost înregistrați 58.810 locuitori, adică o creștere de circa 40% față de 1977. Perioada post-decembristă a marcat o inversiune de trend, astfel că 10 ani mai târziu, în 2002, erau numai 51.416 locuitori, adică o scădere de circa 12,6%. (Arhivă Primăria Onești)

Fig.8. Diagrama evolutiei populatiei in localitatea Onesti in perioada 1956- 2012

Sursa: ( Arhiva Primariei Onesti)

2.3 Natalitatea

 Reprezintă indicele rezultat din raportarea nou-născuților vii la mia de locuitori într-o anumită perioadă de timp și care indică frecvența nașterilor în cadrul unei populații date.

Rata natalității în Municipiul Onești:

Fig.9. Diagrama ratei natalitatii in localitatea Onesti in perioada 2003-2008

Sursa: (Analiza situatiei localitatii Onesti, p.36)

2.4 Mortalitate

Reprezintă indicele rezultat din raportarea numărului de decese dintr-o populație, într-o anumită perioadă, la totalul populației respective, pe un anumit teritoriu.

Fig. 10. Diagrama ratei mortalitatii in localitatea Onest in perioada 2003-2008

Sursa: (Analiza situatiei localitatii Onesti, p.38)

2.5 Structura populației

Populație stabilă în Municipiul Onești: 36.004 locuitori (2011), iar în anul (2002) s-a înregistrat o populație în numar de 51.416 locuitori. ( Arhivă Primăria Onești)

Conform datelor statistice, populația municipiului Onesti la 1 ianuarie 2010 era de 46.226 loc, ceea ce reprezintă 6,9 % din populatia județului Bacău.

2.6 Structura populației pe grupe de vărstă și sexe

La recesământul din 2002 s-a înregistrat 26.869 femei și 24.547 barbați.

Fig. 11. Diagrama structurii populatiei pe grupe de sexe din anul 2002

Sursa: (Analiza situatiei localitatii Onesti, p.38)

Acest tip de structură se identifică prin raportul dintre numarul total al bărbaților și numărul total al femeilor din oraș. Pentru analiza și prezentarea echilibrului dintre sexe este importantă cunoașterea structurii după sexe a populației din oraș. (Nicolae, 2008). “La nivel mondial, în rândul tineretului se înregistrează o ușoară predominanță a sexului masculin.” (Nicolae, 2008, p.196).

2.7 Structura etnică

Sursa: Recesământul din 2002/Arhivă Primaria Onești

Recesământul din 2011/Arhivă Primaria Onești

Fig. 11 (Diagrama structurii etnice din anul 2002)

Sursa: (Analiza situatiei localitatii Onesti, p.38)

Fig. 12 (Diagrama structurii etnice din anul 2011)

Sursa: (Analiza situatiei localitatii Onesti, p.38)

2.8 Structura confesională

Clasificarea după structura confesională a populației din municipiul Onești, din anul 2011 este dată de diagrama de mai jos:

Fig. 12 (Diagrama structurii confesionale din anul 2011 în localitatea Onești)

Sursa: (Analiza situației localității Onești, p.30)

2.9 Istoricul localității

Orașul Onești a luat naștere în 1952 pe vatra vechiului sat “Onești”, menționat documentar, prima dată, în 1436 (“seliștea lui Oană la Trotuș”) și devenit târg pe la 1800. Oneștiul este apărut în socialism cand viata economica si sociala a regiunii a cunoscut un puternic avant, accentual fiind pus pe industrializarea socialista, dezvoltarea transporturilor, a agriculturii, acestea contribuind la ridicarea unui stadiu de viata al populatiei. (Ungureanu, 1980).

Municipiul Onești este menționat ca așezare pentru prima dată într-un document la data de 14 decembrie 1458, când Ștefan cel Mare confirmă ca donație satul Onești către Mănăstirea Bistrița din partea soției lui Negrilă și fiica lui Andrieș Mărușcă. De-a lungul timpului numeroase documente amintesc de satul Onești. În anul 1774 satul era al cărturarului Constantin Aslan și avea doar 31 de gospodării, în anii următori remarcându-se o creștere demografică, numărul gospodăriilor ajungând la 56.

Mai întâi Oneștiul s-a dezvoltat ca o așezare cu caracter agricol fiind proprietatea diferiților feudali locali sau veniți din altă parte. S-a dezvoltat apoi ca un centru meșteșugăresc și comercial, devenind târg în locul vechiului târg „Trotuș” datorită așezării sale prielnice la intersecție de drumuri comerciale. La începutul secolului al XIX-lea sub domnia lui Ioniță Sandu Sturza 1822 – 1828, hatmanul Alecu Aslan obține hrisov pentru deschiderea unui târg pe moșia sa din Onești. (http://enciclopediaromaniei.ro/ 03.12.2014)

Dezvoltarea Oneștiului a fost un proces de lungă durată, principalele activități fiind vânzarea produselor agricole, comerțul cu lemne și o găzărie. În anul 1842 se construiește moara de piatră din centrul orașului Onești la care au lucrat robii moșierului Aslan, apoi alte mori mici de apă. Au existat două velnițe boierești de fabricat țuică din cereale, precum și două ateliere de fierărie și două hanuri pentru desfacerea băuturilor alcoolice fabricate în zonă. La începutul anilor 1950 începe dezvoltarea industrială a Oneștiului.

În anul 1952 comuniștii decid construirea platformei petrochimice Borzești. Comuna Onești capătă statut de oraș. Tot în acest an, la data de 21 august se înregistrează temperatura maximă absolută de +37,8˚C. Iar doi ani mai târziu, se înregistrează temperatura minimă absolută de – 27˚C.

În 1956 sunt puse în funcțiune primele instalații la Rafinăria Onești și Termocentrala Borzești și tot în același an, comuna a fost declarată oraș. În 1960 au fost puse în funcțiune primele instalații la Uzina Chimică, iar în anul 1962 primele instalații de la Uzina de Cauciuc. În perioada 1974-1980, sunt puse în funcțiune: Întreprinderea de Utilaj Chimic Borzești, Fabrica de Produse Lactate 1977, Fabrica de Pâine 1978, Fabrica de Confecții 1976. Toate acestea au condus la dezvoltarea industrială a municipiului Onești.

În perioada 1963-2004 au fost construite 5 licee, 7 școli, 12 grădinițe, un spital municipal cu 824 de paturi, un leagăn de copii, 6 creșe, un hotel de 226 locuri , peste 19.000 de apartamente, si alte obiectie social culturale. În martie 1965  Oneștiul își schimbă numele în Gheorghe Gheorghiu Dej după numele președintelui comunist decedat în același an, sub care este cunoscut orașul în mod oficial, până în 1990. (Verde, 2003)

Sfantul Nicolae este patronul spiritual și ocrotitorul localității, iar prin Hotărâre de Consiliu Local, ziua de Sf. Nicolae 6 decembrie a fost declarată sărbătoare oficială a municipiului Onești. În funcție de vechime, municipiul Onești este un oraș din perioada modernă și contemporană. (Șorgot & Dobre, 2007). Orașul Onești ilustrează cel mai strălucit exemplu de transformare creatoare a cadrului natural. (Șandru, 1978).

2.10 Economia

Subcarpații constituie o regiune geografică cu un potențial economic variat și în curs de dezvoltare. Orașul Onești se află în Regiunea Nord-Est de dezvoltare a României, cu un nivel de saracie sporit, este o zonă de declin industrial și cu șomaj ridicat. (Cândea & Bran & Cimpoeru, 2006).

Municipiul Onești este un oraș industrial cu o structură economică relativ bine dezvoltată înjurul unor ramuri industriale, în special cea prelucrătoare a produselor petro-chimice. Resursa umanăeste formată din personal calificat în industria prelucătoare a produselor chimice, confecții, prelucrarea lemnului, construcții civile și utilaj greu. Resursele naturale precum sarea, petrolul, lemnul așteaptă să fie valorificate de potențiali investitori, care pot identifica diverse oportunități de afaceri.

“La data de 31.12.2013 erau înregistrate în baza de date un număr de 2.269 contribuabili personae juridice din care: societăți debitoare cu 1833, societăți în insolvență 219, societăți în faliment 217. Platforma industrială a municipiului Onești cuprindea la finele anului 2013 un număr de 1.312 salariați. SC Chimcomplex SAcu 686 salariați, SC RAFO SA cu 416 salariați SC Energybio Chemicals (CAROM) SAcu 210 salariați, SC Modeon SA Onești cu 800 salariați, SC Croco SRL Oneșticu 300 salariați. Datorită instabilității legislative în domeniul economic s-a înregistrat o migrație a forței de muncă calificată.” (http://onesti.ro/documente/anunturi/2014/Laurentiu%20Neghina-primar.pdf, 25.03.2015). Activitatea de productie este reprezentată de: fabrici de morărit, panificație, tipografie si confecții.

Serviciile financiare sunt asigurate de prezența urmatoarelor filiare de bănci, printre care: Banca Transilvania, Bankpost, CEC, Banca Carpatica, Banca Comercială Română, Brd Societe Generale, Volksbank și Raiffesen Bank. “Radiografia vieții economice a orșsului, în anul 2006, prezentată în indicatori statistici ne reliefează aspectele mai puțin vizibile ale infrastructurii ce stă la baza producției. Astfel, structura forței de muncă ne creionează o populație activă, cu un procentaj al șomajului oficial de 5 %, datorită restructurărilor din ultimii ani, în special din sectorul petrochimic”. (Mun.Onești, 2006, p.12).

2.11. Industria

Baza industrială a depresiunii o constituie Combinatul petrochimic Borzești, uzina chimică, uzina de cauciuc sintetic, care utilizează produsele petrochimice, gazul metan din zona Mediaș, sarea de la Tg-Ocna, energie electrică de la termocentrala Borzești, apa din lacul de baraj Poiana Uzului. Este remarcată de asemenea și producția de utliaj chimic ( Borzești), prin industria lemnului (Căiuți, Tazlău, Târgu-Ocna), confecții (Onești). (Velcea & Savu, 1982). Principalele ramuri industriale sunt: rafinarea petrolului (Rafo), energia electrică (termocentrala Borzești), construcții de mașini (Uton-utilaj chimic), chimie (Chimcomplex) și confecții (Modeon). Este un oraș nou, de tip industrial , dominat de unitățile din domeniul chimiei, energeticii și petrochimiei. (Vlăsceanu & Ianoș, 1998).

“Rafinaria este o instalație de prelucrare a petrolului.” (Bâldea, 2009, p.112). Petrolul (țiței), pe teritoriul românesc a început să fie exploatat prin gropi sau fântâni, numite "păcurii", în 1440, la Lucăcești (Moldova), are în compozitie kerosen.

(Baldea, p.97).

La data de 31.12.2013 erau înregistrate în baza de date un număr de 2.269 contribuabili personae juridice din care: – societăți debitoare = 1833 – societăți în insolvență = 219 – societăți în faliment = 217 Platforma industrială a municipiului Onești cuprindea la finele anului 2013 un număr de 1.312 salariați. SC Chimcomplex SA 686 salariați SC RAFO SA 416 salariați SC Energybio Chemicals (CAROM) SA 210 salariați SC Modeon SA Onești 800 salariați SC Croco SRL Onești 300 salariați Datorită instabilității legislative în domeniul economic s-a înregistrat o migrație a forței de muncă calificată.

( http://onesti.ro/documente/anunturi/2014/Laurentiu%20Neghina-primar.pdf, 21.02.2015)

În Subcarpați sunt areale care cuprind culoarele vailor și depresiunile din sectoarele Trotuș-Tazlău, care prezintă un anumit specific economic. După anul 1990 s-au înregistrat multe schimbări în funcționarea industriei, turismului, întipărirea unor poziții noi față de respectarea muncii și proprietății. Principalele modificări în industrie au fost: închiderea unor activități industriale, poluante în industria chimică, trecerea în conservare a unor unități termoenergetice.

(Ielenicz et al, 2003).

Schimbarea vechilor nuclee rurale a fost mult înaintată în cazul municipiului Onești, care este un oraș cu o cadență de creștere maximă în perioada modernă. Zonele industriale au aspectul unor platforme industriale și sunt situate față de oraș la distanțe mari, pentru a feri poluarea atmosferică, fie pentru a se gasi teren liber sau pentru utilizarea eficientă a forței de muncă care se deplasează spre oraș. Un exemplu ar fi platforma Borzești. (Ungureanu, 1980). Resursele de subsol (sare, cărbuni, petrol, gaze naturale și lemnul), constituie baza apariției și dezvoltării industriei. Prin urmare, resursele naturale ale zonei sunt: petrolul (din zona Comănești, Moinești, Dofteana), lemnul din pădurile din jurul orașului, piatră naturală la Slănic Moldova și sarea aflată în mina de la Tg-Ocna.

2.12 Agricultura

Diversitatea potențialului agricol este determinat în special de factorii geografici și climatici. Activitățile tradiționale agricole au constituit scopul principal în asigurarea echilibrului ecologic și a bunăstării populației. În secolul XX, noile tehnici ale economiei de piață au determinat accelerarea proceselor de producție în agricultură. Dezechilibrele om-natură, generate de sistemele convenționale de producție agricolă sunt reflectate în relațiile mediului înconjurator cu societatea. (Neagu & Stanciu, 1996).

În anul 2013 suprafața agricolă a municipiului Onești s-a menținut relativ constantă la nivel de 2827 ha, reprezentând în prezent aproximativ 54,5% din suprafața totală a localității de 5189,34 ha. Structura agricolă a fost următoarea: teren arabil 1943 ha; livezi și pepiniere pomicole 5 ha; vii și pepiniere viticole 48 ha; pășuni naturale 724,14 ha; fânețe naturale 106,86 ha. Sectorul privat de creștere a animalelor s-a confruntat cu incapacitatea gospodăriilor populației de a asigura creșterea efectivelor de animale și a randamentului la un nivel tehnologic relativ în acord cu standardele speciilor, crescătorii de animale nu au obținut beneficiile scontate din activitatea depusă, dat fiind faptul că produsele obținute fie sunt folosite pentru consumul propriu, fie numai accidental sunt valorificate pe piață.

( http://onesti.ro/documente/anunturi/2014/Laurentiu%20Neghina-primar.pdf, 21.02.2015)

2.13 Comerțul și serviciile

Comerțul (negustoria) reprezintă una din ramurile importante ale economiei unei țări și a fost activ încă din antichitate. (Șandru, 1978).

Este reprezentat de tranzacțiile economice ale SC Chimcomplex SA, exportului de masă lemnoasă și produse din lemn, a confecțiilor textile, a produselor alimentare. Produsele agroalimentare de la producătorii particulari se desfac în condiții civilizate în Piața agroalimentară, amenajată de către Primăria Municipiului Onești.

Servicii către populație, legătură directă cu activitatea zilnică procentual, sectorul serviciilor înglobează un procent semnificativ din forța de muncă, în următoarele sectoare: ateliere de reparații, furnizori de servicii și echipamente IT, servicii de întreținere (construcții), agenții de asigurări, imobiliare și de turism, servicii de consultanță/instruire, servicii de comunicații și telecomunicații, ateliere de confecționat îmbrăcăminte, servicii de pază și protecție, , serviciul public de transport în comun, serviciul public de distribuire a apei și canalizare, servicii de curierat.

( http://onesti.ro/documente/anunturi/2014/Laurentiu%20Neghina-primar.pdf, 21.02.2015)

Este reprezentat în special de schimburile economice ale marilor Combinate petrochimice, a confecțiilor textile, a vânzărilor produselor din lemn și a produselor alimentare. Numărul de șomeri în căutarea unui loc de muncă este de 2.500. (Mun Onești, 2006, p.16).

2.14. Transporturile

Transporturile reprezintă o activitate umană fundamentală în care bunurile și oamenii pot fi deplasate de la un loc la altul. Toate domeniile de activitate umană necesită deplasări pe căi de comunicație cu ajutorul mijloacelor de transport. (Mac, 2003)

Valea Trotușului este o importantă axă economică și de circulație rutieră, feroviară care prezintă două sectoare: unul superior în care Trotușul și principalul său afluent Valea Rece, au trasee longitudinale formând un culoar depresionar înalt și un al doilea sector cu o poziție oblică față de catenele muntoase, lărgit. (Velcea & Savu, 1982).

Transporturile creează un flux de produse între diferite regiuni, localităti, întreprinderi din interiorul orașului sub forma schimburilor comerciale, economice. Transportul urban cu autobuzul este apreciat prin raportul lungimii traseelor la aceea a rețelei stradale care conturează o rețea ramificată și o acoperire bună a teritoriului intravilan în orașul Onești. (Ungureanu, 1980). Satele din apropierea orașului au o structură adunată și un profil agricol. Onești este un oraș nou complet construit (în anii 196-1970) pe locul fostului sat cu același nume o dată cu zona industrială din apropiere (Borzești). “A devenit principalul centru urban și industrial de pe Valea Trotușului.” (Mândrut,1993, p.121)

Municipiul Onești este stație de cale ferată, aflat la 38 de km de Adjud, 13 km de Tg Ocna, 37 km de Comănești, 43 km de Moinești, 67 km de Mărășești și la 85 km de Focșani.

Orașul beneficiază de transport feroviar, transportul în comun este asigurat de către transportatorii privați, transport aerian, Oneștiul se află la 55 km de Aeroportul Internațional Bacău, distanța dintre oraș și acesta se parcurge în 50 de minute, pe E 574 cu auto. (Mun.Onești, 2006).

2.15. Turismul

Acesta este definit ca o ramură a sectorului terțiar al economiei, unde activitatea efectuată are ca obiectiv organizarea și desfășurarea deplasărilor de agrement, recreere sau a deplasărilor de persoane la diferite congrese și reuniuni, cuprinde toate activitățile necesare satisfacerii nevoilor de consum și servicii ale turiștilor. (Cîndea et al, 2003).

Turismul poate exprima și o preocupare complexă care efectuează deplasări staționare realizate într-o localitate, într-o regiune sau pe un traseu cu scopul de recreere, odihnă, tratamente balneare sau manifestări științifice sau de interese. (Ielenicz & Comănescu, 2006). Nu poate fi trecut cu vederea potențialul turistic, reprezentat prin diversitatea peisajelor, lacul de baraj Poiana Uzului, etnografie și folclor. Suprafața municipiului Onești beneficiază de un relief variat, în mare parte muntos și deluros. Pof fi vizitate: stațiunea balneoclimaterică “Slănic- Moldova” denumită și “Perla Moldovei”, există 21 de izvoare de ape minerale pentru tratarea bolilor interne, stațiunea Poiana Sărată, care se află la de 33 km de Onești situată pe Valea Uzului la o altitudine de 450 m spre Brașov, stațiunea Tg-Ocna se află la 14 km de Onești, are la dispoziție 7 izvoare folosite pentru tratarea bolilor reumatismale, barajul și lacul de acumulare Valea Uzului, la 28 de km de biserica Răducanu unde este înmormantat Costache Negri, parcul dendrologic Dofteana, la 8 km de Onești și nu în ultimul rând mina de sare de la Tg-Ocna. (Județele Patriei, 1980).

La Muzeul de Istorie pot fi admirate vestigii din paleolitic, neolitic, bronz. În comuna Căiuți se află Casa Rosetti, construită în anul 1840. La Poiana Sărată există izvoare minerale și o stațiune balneară de interes local, se află aici și un popas turistic.

La nivelul anului 2013, activitatea turistică s-a desfășurat prin intermediul a 2 hoteluri , 2 moteluri, o pensiune și un camping. Hotelul „Trotuș”, este cel mai mare hotel din oraș, având 220 locuri. Dispune de o bază de tratament nouă, modern echipată, pentru tratarea afecțiuinilor motrice, digestive, respiratorii, osteoarticulare și readaptare medicală. Hotelul „Transmoldova”, cu 26 de locuiri, Motel „Căprioara”, cu 22 de locuri, Pensiunea „La Cherry”” cu 40 de locuri, Motel „Bariera” cu 15 locuri și Campingul „Paradisul șoferilor” cu 40 de locuri. Oneștiul și împrejurimile sale au un real potențial turistic, care ar trebui valorificat mai mult. Obiectivele istorice se îmbină armonios cu cele naturale astfel:37 Muzeul de cultură și artă religioasă din Borzești a fost inaugurat în data de 30 septembrie 1994, când s-au sărbătorit 500 de ani de la zidirea Bisericii din Borzești de către Ștefan cel mare. Clădirea adăpostește colecții de artă religioasă, veșminte și obiecte de cult. Biserica lui Ștefan cel Mare din Borzești, ridicată în anii 1493-1494, are o formă dreptunghiulară fără turle, lungimea de 26,2 m și lățimea de 10,3 m.

Podul lui Ștefan cel Mare se află la 24 de km pe drumul de la Onești la Adjud, fiind singurul din țară păstrat din vremea marelui voievod. Podul, cu o lungime de 14 m, 8 metri lățime, 11 metri înălțime și o deschidere a bolții de 5,8 metri a fost în folosință timp de peste cinci veacuri fiind reparat doar de câteva ori. Biserica Sfântul Nicolae a fost construită în anul 1843, a suferit transformări în 1883.

Iconostasul acestei biserici este pictat de Gheorghe Tătărescu. La 7 km de oraș este situată Mănăstirea Bogdana ctitorită în anul 1270. Un punct de atracție al Oneștiului îl reprezintă și Parcul Libertății Onești care se întinde pe o suprafață de 14 ha pe care sunt plantate specii variate ornamentale de arbori și arbuști. În cadrul parcului este amenajat și un lac artificial cu multe plante acvatice, o varietate de pești decorativi și rațe sălbatice. Rezervația naturală Perchiu În rezervația Dealul Perchiu de la Onești există circa 600 de specii și subspecii de plante, precum stejarul pufos, stânjenelul galben și cel albastru, ruscuța de primăvară, saschiul, migdalul pitic, crinul de pădure, zada, dedițelul, lăcrămioara sălbatică, dar și aproape zece specii de orhidee. La 27 km de Onești se află zona turistică Poiana Sărată-Hârja, pe importanta vale transcarpatică ce face legătura cu transilvania, ȚărcătoarTot din Onești pot fi vizitate punctele Scutaru, Țărcătoarea, Mănăstirea Cașin, Mănăstirea Bogdana. La 30 km de Onești se află stațiunea Slănic Moldova, renumită pentru izvoarele sale minerale, comparate cu cele de la Karlovy-Vary.

Municipiul Onești este orașul marii gimnaste Nadia Comăneci, locul unde aceasta s-a născut și s-a antrenat. În cinstea gimnastei de renume mondial, municipalitatea oneșteană a construit împreună cu Compania Națională de Investiții București, o sală polivalentă cu 2000 de locuri, unde se desfășoară competiții la nivel național de handbal, tenis, baschet, badmington, volei, box, haltere, lupte, judo și gimnastică.

( http://onesti.ro/documente/anunturi/2014/Laurentiu%20Neghina-primar.pdf, 21.02.2015)

Obiective turistice în oraș: Muzeul de Istorie și Arheologie, Rezervația botanică Perchiu, Biserica Borzești, Grădina Zoologică. (Șorgot & Dobre, 2007). Aici funcționează o casă de cultură, biblioteci, un muzeu de istorie și licee cu profiluri diferite. Din acest oras Nadia Comaneci avea sa duca faima gimnasticii romanesti pe meridianele globului. (Vlasceanu & Ianos, 1998).