Studiul Geografic al Calitatii Locuirii in Comuna Dor Marunt [310787]

Universitatea din București

Facultatea de Geografie

Specializarea Geografie Didactica

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Lect.univ.dr. Mirela Nae

Absolvent: [anonimizat] 2010 –

Universitatea din București

Facultatea de Geografie

Specializarea Geografie

STUDIUL GEOGRAFIC AL CALITĂȚII LOCUIRII ÎN COMUNA DOR MĂRUNT

Coordonator științific:

Lect.univ.dr. Mirela Nae

Absolvent: [anonimizat] 2010 –

[anonimizat] a preocupărilor privind calitatea vieții. [anonimizat] a [anonimizat], greu de abordat și cuantificat. Însă, [anonimizat]-europene, [anonimizat] a început să suscite interesul geografilor români din ramura geografiei umane dar și a oamenilor de știință din domeniul demografic și al statisticii demografice în general.

[anonimizat]. [anonimizat].

[anonimizat], în ceea ce privește mediul rural aceasta lipsește aproape cu desăvârșire. Totuși, aspecte ale locuirii rurale și a [anonimizat], [anonimizat]-l tratau din toate punctele de vedere.

[anonimizat] a datelor dar și ca metode de extragere a [anonimizat], precum analizele SWOT cât și tehnicile de geografie computerizată. Multe dintre capitole conțin grafice descriptive și fotografii menite să întregească explicațiile și să ofere o viziune cât mai precisă asupra diverselor aspecte prezentate.

Capitolul 1. Repere naturale și istorice ale comunei

1.1 Poziția geografică a [anonimizat]-Est a țării, la aproximativ 30 km de fluviul Dunărea și respectiv granița cu Bulgaria.

Poziția matematică este definită de coordonatele geografice: 27ș0’13,177” longitudine estică și 44ș27’43,632” [anonimizat], comuna este încadrată de paralele de 44ș și 45ș iar meridianul de 27ș [anonimizat] (Fig. 1).

[anonimizat], localizându-[anonimizat] a acestuia.

[anonimizat] 15.600 ha și include în cadrul său următoarele localități componente (sate): [anonimizat], Înfrățirea, Ogoru și Pelinu.

Fig. 1: Harta localizării geografice (sursa)

Cadrul natural

Comuna Dor Mărunt se situează în mănoasa câmpie a [anonimizat] a acestei bogate câmpii.

Din punct de vedere climatic, zona studiată aparține sectorului cu climă continentală și se caracterizează prin veri foarte calde, cu precipitații nu prea abundente care cad mai ales sub formă de averse și prin ierni relativ reci, marcate uneori de viscole puternice, dar și frecvente perioade de încălzire care provoacă discontinuitați repetate ale stratului de zăpada și repetate cicluri de îngheț-dezgheț.

Principalele caracteristici meteorologice ale comunei sunt următoarele:

Temperatura aerului:

Temperatura medie anuală: 10,8 șC

Temperatura medie a lunii ianuarie: -2,5 șC

Temperatura medie a lunii iulie: 22,0 șC

Temperatura maximă absolută: 41,1 șC

Precipitațiile atmosferice:

Cantități medii anuale: 600 mm

Cantități medii lunare cele mai mari 65 mm

Cantități medii lunare cele mai mici 45 mm

Cantitatea maximă căzuta în 24 ore 107,7 mm

Caracteristici geotehnice

Adâncimea de îngheț în terenul natural este de 0,70 – 0,80 m.

Din punct de vedere hidrogeologic, apa subterană variază în mod normal în intervalul 5 – 10 metri. Nivelul hidrostatic nu a fost interceptat în forajul executat în amplasament, pana la adâncimea de 6 m de la cota terenului actual.

Din punct de vedere seismic zona studiată se încadrează în gradul 7 (MSK) de intensitate seismică, iar potrivit Normativului P100/2006, se situează în zona caracterizată prin valori de vârf ale accelerației terenului căreia îi corespunde o perioada de colt Tc=1,0 sec. Conform Normativului P100/2006 privind zonarea teritoriului României în termeni de valori de vârf ale accelerației terenului de proiectare pentru cutremure având intervalul mediu de recurența IMR = 100 ani, localitatea Dor Mărunt se încadrează în zona cu ag = 0,2 og.

1.2 Evoluția teritorială a comunei

Prin evoluția teritorială a comunei m-am referit mai precis la evoluția teritorială a intravilanului – în sensul spațiului ocupat de construcții permanente – localităților componente din comuna Dor Mărunt, dar și dinamica rețelei de așezări de-a lungul timpului, considerată ca întreg.

Pentru analiza evoluției teritoriale a comunei, am stabilit intervalul temporal 1910 – 2006, pe baza materialului cartografic existent disponibil ce a fost utilizat: Harta topografica austriacă la scara 1:100.000 din anul 1910, Hărți topografice românești la scara 1:25.000 realizate de DTM în anul 1979, Ortofotogramă din anul 2006 (vezi figurile 2, 3 și 4). Toate datele menționate au fost obținute în proiecția națională Stereografica 1970.

Fig. 2. Harta topografică austriacă 1910 Fig. 3. Harta topografică romanească 1979 Fig. 4. Ortofotograma 2006

Din suprapunerea datelor extrase pe baza materialului cartografic obținut a rezultat harta evoluției teritoriale a comunei Dor Mărunt în perioada 1910 – 2006 (vezi figura).

Examinând harta rezultată, se poate observa că rețeaua de localițati a cunoscut cea mai amplă evoluție în intervalul temporal 1910 – 1979, din punct de vedere al numărului și extinderii acestora. Astfel, în anul 1910 exista pe teritoriul ce aparține astăzi comunei Dor Mărunt, un număr de 7 localitati (sate): Rainic, Dor Marunt, Sighireanu, Domnița Maria, Târla Pelinu, Târla Caiții și Târla Minea. Dacă luăm în considerare suprapunerea spațială a teritoriilor localitaților din cei doi ani cu rol de etalon (1910 și 1979) putem deduce unele aspecte interesante ale evoluției teritoriale în această perioadă.

Astfel, unele localități au dispărut complet precum este cazul satelor: Târla Caiții și Târla Minea, care nu au corespondent în anul 1979;

Au apărut și localități noi precum este cazul satului Dâlga, care, de asemenea a cunoscut o extindere spațială semnificativă, ajungând în prezent a doua localitate ca mărime din comună.

Totodată putem observa că unele localități s-au dezvoltat în timp, acaparând un teritoriu mult mai mare, iar în timp au dobândit și o denumire noua, cum este cazul urmatoarelor transformari: Târla Pelinu (1910) – Pelinu (1979); Domnița Maria (1910) – Înfrățirea (1979).

Și în final, există și situația în care 2 sate s-au extins ca teritoriu, iar în timp, prin comasarea teritoriilor au format o așezare foarte dezvoltată ca suprafată. Cele 2 sate sunt Dor Mărunt și Sighireanu care au format resedința de comună din prezent, localitatea Dor Mărunt.(fig.nr..5.)

Fig. 5 – Harta evoluției teritoriale a comunei în perioada 1910 – 2006

În ceea ce privește modificările produse în intervalul temporal 1910 – 2006, acestea sunt foarte limitate și se rezuma la un teritoriu acaparat de localitatea Dor Mărunt, însă redus ca dimensiuni, de doar aproximativ 15 ha, după cum se poate vedea și în harta de mai sus.

O asemenea analiză este foarte importantă pentru analiza calității locuirii, mai ales ca o metodă indirecta, deoarece evoluția teritorială a unei localitați poate fi efectul nu numai a dezvoltării economice ci, mai ales, a prezenței factorilor favorabili stabilirii unui habitat de locuire permanent.

1.3 Factori restrictivi și favorabili ai comunei

Prezentarea acestor factori reprezintă totodată și procesul de evaluare și analiză a situației curente a comunei Dor Mărunt. Pentru o înțelegere mai facilă a acestora dar și pentru a dispune de o referință acceptată la nivel național, atât factorii restrictivi cât și cei favorabili au fost structurați în șase domenii de interes, preluate din cadrul priorităților operaționale ale Planului Național de Dezvoltare 2007 – 2013, care reprezintă “documentul de planificare strategică și programare financiară multianuală, aprobat de Guvern și elaborat intr-un larg parteneriat, care va orienta dezvoltarea socio-economică a României în conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene. (Sursa: sinteza PND 2007 – 2013)”. Aceste domenii care grupează totalitatea factorilor restrictivi și favorabili după natura influenței lor, sunt următoarele: Agricultura, silvicultura și dezvoltare rurală, Infrastructura și mediu, Economic, Turism, Educație și cultură și Resurse umane; fiecare dintre aceste domenii se detaliază în mai multe categorii principale, după cum se poate vedea și în tabelul 1.

Tabelul 1 – Domenii de interes în dezvoltarea regionala și nationala

Înainte de a putea indica cu exactitate factorii restrictivi și favorabili ai comunei Dor Mărunt, este nevoie mai întâi de o prezentare succinta a condițiilor actuale ce influențeaza –și relaționează activitățile specifice cat și viața socială în comună, mai ales din punctul de vedere al calității locuirii.

Prezentarea situatiei actuale se va realiza pe baza domeniilor mentionate mai sus, astfel:

Agricultura, silvicultura și dezvoltare rurală

În ceea ce privește domeniul agriculturii, silviculturii și dezvoltării rurale, condițiile climaterice și geografice prezentate în subcapitolul anterior, au favorizat și au determinat locuitorii să practice următoarele activitati:

Cultura plantelor

grâu;

porumb;

floarea soarelui;

rapița;

vița de vie.

Creșterea animalelor

porcine;

bovine;

ovine;

păsări etc.

În ceea ce privește cultura plantelor, principalele culturi agricole sunt reprezentate de grau (cea mai mare pondere), floarea soarelui, porumb. Procentual, structura culturilor agricole de pe teritoriul comunei este prezentata în tabelul următor (tabelul 2) cat și grafic cu ajutorul diagramei ce urmează acestuia (Figura 6).

Tabelul 2 – Ponderea tipurilor de culturi

Fig. 6 – Ponderea culturilor agricole

Foto. 7 – Culturi agricole reprezentative – viță de vie și porumb (Andreea Roman)

Pomicultura, nu cunoaște însă o extindere importanta ci are un rol mai degrabă de suzistenta. Pomii fructiferi se cultiva doar în gospodăriile localnicilor, dar la o scara redusa. Fructele recoltate se folosesc aproape exclusiv pentru autoconsum.

La capitolul facilități de prelucrare a produselor agricole, localitatea Dor Mărunt dispune de doua mori și o și o societate care fabrica produse de panificație.

Foto. 8 – Societate de morărit (Andreea Roman)

Alături de agricultură creșterea animalelor reprezintă o activitate specifica și de tradiție în comuna Dor Mărunt și este reprezentata în special de creșterea porcinelor (aproximativ 80%) și intr-o măsură mai mica de ovine și bovine (cate 10%), după cum se poate vedea în figura 2. Deasemenea, exista în comuna și centre de colectare și distribuție a laptelui ce deservesc atât teritoriul comunei cat și orașe mai îndepărtate.

Figura 9 – Ponderea capetelor de animale

Infrastructura și mediu

Infrastructura de transport

Infrastructura de transport, cu multiplele ei categorii de functionalitate, a constituit din totdeauna un factor polarizator pentru comunitățile umane, mai ales datorita accesului sporit pe care il oferă acest gen de construcții.

Totodată, categoriile infrastructurii de transport prezente intr-o anumita zona, pot avea un impact deosebit asupra miscarii populației, influențând de multe ori și natura activităților economice și de producție locale.O localitate cu acces rutier sau feroviar restrâns sau indisponibil, nu va exercita niciodată o mare putere de atracție pentru majoritatea oamenilor, și nici nu va fi considerata niciodată o reala posibilitate pentru stabilirea unui habitat de locuire, deoarece restricționează în mare măsura, posibilitatea efectuării unor migrații temporare, de tipul fenomenului de navetism profesional, cat și a altor activitati economice ce presupun deplasări la distanta (de ex. vânzarea produselor rurale în piețele orașelor). Și nu în ultimul rând, se restricționează importul de resurse, fie umane sau materiale din alte zone, fapt ce determina creșterea gradului de dificultate în atingerea unui nivel de viata mai ridicat, și implicit reduce drastic calitatea locuirii în zona respectiva.

Comuna Dor Mărunt se afla printre unitățile administrative cu acces sporit, fiind deservita atât de legături rutiere cat și de cele feroviare. Astfel, pe teritoriul comunei exista următoarele drumuri:

Drumul național: DN 29/ DN 3A Pelinu, face legatura, pe teritoriul comunei, intre satele Dâlga și Pelinu (lungime – 3 km, latime – 7 m);

Drumuri vicinale în satele Dor Mărunt, Infratirea, Dalga, Ogoru și Pelinu. Lungimea totala a acestor drumuri este de 146,13 km, iar lățimea fiecăruia dintre ele este de 4 m;

Drumul județean Dor Mărunt – Radu Vodă – pietruit, 6 km;

Drumul Județean Dor Mărunt – Infrățirea – Plevna;

Străzi cu trotuare repartizate astfel:

Tabelul 3 – Dimensiunile străzilor din comuna

Fig. 10 – Drum pietruit (Andreea Roman)

Un mare avantaj pentru creșterea calității locuirii în comuna Dor Mărunt il reprezintă prezenta infrastructurii feroviare, prin calea ferata București – Constanta. Astfel, pe teritoriul comunei se afla doua stații: Dor Mărunt și Dalga și o halta la Dor Mărunt.

Infrastructura de utilitati

Alimentarea cu apa reprezintă inca o problema pentru locuitorii comunei, și factor care scade în mare măsura calitatea locuirii în aceasta zona, deoarece nu exista în prezent, rețea de alimentare cu apa. Aprovizionarea cu apa a locuitorilor este asigurata de fântânile din gospodarii.

O alta problema majora, care va fi analizata ulterior mai pe larg, este și lipsa retelei de canalizare, care împreuna cu cea a rețelei de alimentare cu apa potabila, reprezintă nu numai un minus important în calitatea locuirii ci și un real pericol pentru sănătatea locuitorilor din comuna.

În schimb, toți locuitorii comunei sunt racordați la rețeaua de alimentare cu energie electrica, condiție esențiala fara de care nu se poate vorbi, în prezent, de o comunitate dezvoltata, capabila să ofere un minim de confort și calitate în nivelul de viata pentru locuitorii săi. Totuși, aceasta condiție îndeplinită nu este de ajuns pentru a exercita o anumita atractie pentru cei care vor să se stabilească în aceasta zona, mai ales în condițiile unor lipsuri evidente menționate anterior.

În privința rețelelor de comunicații, toata comuna este în raza de acoperire a retelelor de telefonie celulara VODAFONE, ORANGE și COSMOTE. În localitate exista retea ROMTELECOM, INTERNET și televiziune prin cablu. De asemenea, o parte din locuitori dispun de antene satelit pentru receptia semnalelor TV.

Un alt dezavantaj demn de menționat este și lipsa retelei de alimentare cu gaz, locuitorii comunei folosind butelii cu gaz achiziționate de la centrele din comuna în acest scop.

Sănătate

Comuna Dor Mărunt dispune de trei cabinete medicale individuale, din care unul de stomatologie, în satul Dor Mărunt.

Mediu. Protecția mediului

Marele avantaj în ce ceea ce privește conservare mediului în zonele rurale, în comparatie cu zonele intens artificializare, este fara doar și poate faptul ca, de ce cele mai multe ori, activitățile economice și sociale, mai ales cele de traditie, sunt armonizate cu mediul în care se desfasoara și ale carui resurse le utilizează. Astfel, activitățile precum creșterea animalelor sau agricultura, deși modifica intr-o oarecare măsură starea originara a condițiilor de mediu, mai ales prin extragerea de resurse, totuși nu putem vorbi, în comuna Dor Mărunt, de o poluare sau o afectare semnificativa a mediului ambiant.

Legat de acest aspect, din propria experiența, cunosc, ca de multe ori, atunci când se pune problema migrației urban – rural, cei mai mulți locuitori ai orașelor, suprasaturați de factorii perturbatori generați de orașe (zgomotul, poluarea), prefera și caută medii cat mai naturale și nepoluate, atunci când aleg să-și stabilească un habitat permanent în zonele rurale.

Economic

Din punct de vedere economic, comuna Dor Mărunt este una tipica pentru tara noastră, economia acesteia bazându-se în cea mai mare parte pe agricultura. După cum am amintit anterior, exista trei societati comerciale care activează în domeniul morărit – panificație. Conform datelor Serviciului Impozite și Taxe locale din cadrul Primăriei, la sfârșitul lunii august 2008, existau 66 de persoane juridice.

Mediul de afaceri

Mediul de afaceri este unul suficient de dezvoltat în localitatea Dor Mărunt, având în vedere numărul de agenți economici înregistrați. Totodată, condițiile naturale favorabile agriculturii reprezintă un mare potențial pentru atragerea investitorilor care activează în acest domeniu, mai ales prin prisma noilor politici europene și a subvențiilor care pot încuraja apariția și dezvoltarea unor activitati economice în comuna.

Turism

Deși în general zonele rurale, mai ales cele de câmpie, sunt sărace în obiective turistice demne de vizitat, totuși comuna Dor Mărunt dispune de trei monumente comemorative ale eroilor căzuți în cele doua războaie mondiale și un monument în memoria celor deportați în Bărăgan, aflat în satul Dâlga. Un alt obiectiv turistic important este herghelia Dor Mărunt. Herghelia Dor Mărunt este administrata de ROMSILVA, conform prevederilor OUG 139/2002 și este încadrata în categoria fermelor de elita. În herghelie sunt actualmente 280 de cai, din rasele Trapas și Semigreu romanesc.

Fig. 11 – Herghelia Dor Mărunt (Andreea Roman)

Se considera ca specificul localității favorizează din plin agroturismul, datorita posibilităților de participare la viata agricola a comunei. Un element favorabil în acest sens este apropierea de orașul Lehliu.

În comuna sunt cinci biserici ortodoxe (2 în satul Dor Mărunt, 2 în Dâlga, 1 în Ogoru) și una în construcție, în satul Infrățirea.

Fig. 12 – Biserica Ortodoxa

Fig. 13 – Monument în memoria deportaților în Bărăgan, în satul Dâlga

Fig. 14 – Monumentul Eroilor

Educație și cultura

În comuna Dor Mărunt exista 8 scoli cu aproximativ 1.260 de elevi:

Școala cu clasele I – VIII, satul Dor Mărunt Gara;

Școala cu clasele I – VIII, satul Dor Mărunt Sat;

Școala cu clasele I – IV, satul Dor Mărunt;

Școala cu clasele I – IV, satul Dor Mărunt Barzeni;

Școala cu clasele I – IV, satul Ogoru;

Școala cu clasele I – IV, satul Infrățirea;

Școala cu clasele I – VIII, satul Dâlga Gara;

Fig. 15 – Școala cu clasele I-VIII, satul Dâlga

Fig. 16 – Turismul destinat transportului copiilor la școală

Pentru educația preșcolarilor, în Dor Mărunt exista trei grădinițe. Recent, grădinița din satul Infrățirea a fost modernizata și s-a amenajat un teren de joaca pentru copii. Grădinițele găzduiesc 200 de copii.

În proprietatea consiliului local se afla un autoturism pentru transportul copiilor la scoala.

Cultura

Pe raza comunei exista un cămin cultural. Clădirea este în stare buna, poate funcționa conform destinației ce i s-a atribuit, dar dotările sunt insuficiente pentru desfășurarea corespunzătoare a activităților.

Fig. 17 – Cladirea caminului cultural

Separat de căminul cultural, în localitate există o bibliotecă în al cărei patrimoniu sunt aproximativ 9.000 de volume.

Fig. 18 – Biblioteca comunală

Resurse umane

Populația

Comuna Dor Mărunt are un număr de 6.907 locuitori, repartizați astfel pe teritoriul administrativ:

În graficul următor, se poate observa mai sugestiv repartiția locuitorilor, sub forma unei diagrame circulare (Figura 3):

Fig. 8 – Repartizarea numărului de locuitori pe sate

Servicii sociale

În final, cu privire la serviciile sociale, acestea nu lipsesc cu desavarsire, dar nici nu sunt foarte dezvoltate. Exista un serviciu de asistenta sociala organizat în cadrul primariei. În afara de acesta, în raza comunei nu funcționează vre-o asociație sau fundație.

1.4. Disfuncționalități rurale ale comunei în perioada (post)tranziției economice

Cand vorbim de dezvoltarea unei regiunii, termenul de disfunctionalitate capata un inteles mai amplu, desemnand nu numai defecte evidente în functionarea unui sistem (economic, social, de infrastructura), ci și o dereglare a parametrilor initiali care impiedica acel sistem să se manifeste la parametrii optimi sau să evolueze. Deci, în contextul evaluarii calitatii locuirii în comuna Dor Mărunt, disfunctionalitatile existe – pe care le vom analiza mai jos – au capacitatea de a exercita o influenta negativa nu numai în desfasurarea activitatilor locuitorilor ci și asupra perceptiei asupra nivelului de viata oferit pe care o au locuitorii comunei cat și cei care ar dori să-și stabileasca aici un habitat permanent.

Prin comparatie cu perioada de tranzitie, putem spune ca în perioada regimului comunist comuna Dor Mărunt, ca de altfel majoritatea unitatilor administrative din tara noastra, a functionat ca un sistem economico-social destul de eficient, mai ales ca organizare și randament în productia economica, în ciuda lipsurilor pe care le-am putea evidentia în prezent.

În perioada de tranzitie au aparut, astfel o serie de disfunctionalitati semnificative care necesita urgent solutii de rezolvare, precum cele care afecteaza infrastructura de transport și cea de utilitati publice.

Astfel, un fapt cunoscut atat locuitorilor comunei cat și persoanelor aflate în tranzit pe teritoriul acesteia este starea precara a drumurilor din comuna, care a condus la inscrierea proiectelor de reabilitare a drumurilor pe lista de prioritati a comunitatii locale.

Drumurile de pamant și cele pietruite pun probleme semnificative traficului auto. Astfel, pentru ambele categorii de drumuri, siguranta traficului impune circulatia cu viteza redusa, ceea ce inseamna suprasolicitarea motoarelot autovehiculelor și un consum de benzina mai ridicat (cu aproximativ 35%).

Drumurile pietruite și cele de pamant sunt caracterizate prin prezenta unor denivelari (gropi sau bolovanis proeminent). Aceste denivelari reprezinta probleme majore în ceea ce priveste siguranta circulatiei din doua puncte de vedere: ocolirea lor presupune în anumite situatii manevre bruste de viraj sau franare, iar contactul cu ele poate insemna avarierea masinii – tren de rulare, roti, cutie de viteze, baie de ulei.

De asemenea, în caz de precipitații abundente, drumurile de pamant devin impracticabile pentru autoturisme.

O alta disfunctionalitate majora este legata de lipsa retelelor de alimentare cu apa și canalizare. Acest fapt are ca efect un risc ridicat de imbolnavire pentru locuitorii comunei, în special pentru cei aproape 1.500 de copii care frecventeaza scolile și gradinitele din localitate.

La analiza microscopica a apei se pot constata:

substante minerale insolubile cristalizate sau amorfe (silice, argile, carbonati, sulfati, etc.);

resturi de origine vegetala și animala;

alge albastre, albe (resturile acestora confera apei un gust dezagreabil), verzi și brune;

mucegaiuri și spori de Mucor, Penicillium, Aspergillus, etc.;

bacterii; se pot intalni germeni saprofiti, banali, germeni care se afla normal în intestinul omului;

Dintre imbolnavirile pe cale hidrica trebuie amintite:

imbolnaviri datorate bacteriilor, cum sunt febra tifoida, gastroenterita, dizenteria bacilara, diareea infantila și holera;

imbolnaviri datorate protozoarelor – dizenteria amibiana;

imbolnaviri datorate parazitilor;

imbolnaviri datorate virusurilor – hepatita infectioasa, poliomelita;

imbolnaviri datorate unor substante minerale:

plumbul prin acumulari lente provoacă intoxicatia cunoscuta sub numele de saturnism. Plumbul poate ajunge în apa mai ales atunci cand este acida (cand contine CO2, H2S), prin circularea ei în conducte confectionate din plumb sau prin poluare cu saruri de plumb;

fluorul provoacă intoxicatii cand se afla în apa în cantitate mai mare de 1,5 mg/l. Provoacă la nivelul emailului și al tesutului osos al dintilor, maladia dinti patati și cresteri neregulate. În doze mai mari provoacă imbolnaviri mai grave. La doze pana la 0,5 mg/l impiedica aparitia cariilor. Se gaseste în apele situate în apropierea industriilor care folosesc fluor și unele substante fitosanitare;

nitratii și mai ales nitritii provoacă intoxicatii;

clorul poate irita mucoasele cu care ajunge în contact. Clorul liber în apa potabila nu trebuie să depaseasca 0,1 mg/l.

iodul, mai precis lipsa acestui element provoacă gusa endemica caracterizata prin hiperfunctiunea glandei tiroide.

Mai departe, vom incerca structurarea avantajelor și dezavantajelor care caracterizează comuna Dor Mărunt intr-o forma structurata și mai sugestiva, care faciliteaza intelegerea acestor aspecte, dar, în special, ajuta la formarea unei viziuni de ansamblu, panoramice, asupra conditiilor curente ale comunei. Aceasta metoda se numeste Analiza SWOT și este foarte utilizata în prezent, deoarece permite analiza comparativa a diverselor aspecte ce influenteaza mediul de viata al comunei și totodata faciliteaza luarea rapida a unor decizii cu privire la managementul resurselor în diverse domenii de interes.

Analiza SWOT ( acronim pentru Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats) este un instrument al managementului strategic. SWOT este o metodă de evaluare calitativă, bazată pe analiza mediului intern (puncte tari și puncte slabe) și a mediului extern (oportunități și amenințări). Rezultatul analizei SWOT poate fi utilizat în scopul identificării unor strategii . Elementele SWOT pot fi îmbinate în mai multe variante atunci când se pune problema definirii unei strategii de dezvoltare locală:

utilizarea punctelor tari în vederea valorificării optime a oportunităților oferite de mediul extern;

exploatarea oportunităților oferite de mediul extern, în scopul contracarării punctelor slabe;

reducerea amenințărilor venite din partea mediului extern, pe baza caracteristicilor punctelor tari;

reducerea punctelor slabe și evitarea amenințărilor mediului extern.

Astfel au fost create diagrame ce contin analiza SWOT pentru fiecare domeniu al dezvoltarii în comuna Dor Mărunt, după cum se poate observa în figurile prezentate mai jos:

Analiza SWOT pentru domeniul agriculturii:

Fig. 9 – Graficul SWOT pentru Agricultura, Silvicultura și Dezvoltare rurala

Analiza SWOT pentru infrastructura și mediu:

Fig. 10 – Graficul SWOT pentru Infrastructura și Mediu

Analiza SWOT pentru domeniul economic:

Fig. 11 – Graficul SWOT pentru domeniul Economic

Analiza SWOT pentru domeniul turismului:

Fig. 12 – Graficul SWOT pentru domeniul Turismului

Analiza SWOT pentru Educatie și cultura:

Fig. 13 – Graficul SWOT pentru Educatie și Cultura

Analiza SWOT pentru Resurse Umane și piata muncii:

Fig. 14 – Graficul SWOT pentru Resurse Umane – Piața Muncii

Sursa: Strategia de dezvoltare durabilă, Agenda locală 21

Capitolul 2. Calitatea locuirii – concept metodologic

2.1 Conceptul general de locuire rurală

Termenul care se apropie cel mai mult de intelesul conceptului de locuire rurala este cel de habitat cu una din formele specifice pe care o poate imbraca, cel de habitat de locuire în mediul rural sau habitat rural. Aceasta expresie se compune din mai multi termeni care trebuie analizati pe rand pentru a putea reduce din complexitatea acestui concept și a facilita intelegerea acestuia în mod corespunzător .

Habitatul reprezintă termenul de baza al acestui concept și provine din latinescul habitare care inseamna a locui, a sta undeva, a fi prezent intr-un loc. În general, defineste o arie geografica mai mult sau mai putin extinsa , determinata de conditiile naturale (bogatia solului, altitudine, clima etc.) în care un individ, un grup social sau o comunitate etnica se adaposteste și isi poate desfasura norma activitatile esentiale pentru viata. Termenul a fost utilizat de Linne, în anul 1756, pentru descrierea aparitiei și existentei speciilor de fauna și flora intr-o anumita regiune. În sens etnologic, habitatul reprezinta microzona de adapost și trai care în istoria omenirii a evoluat de la pesteri și salase primitive, la locuinte și orasul modern. În cercetarea ecologiei umane, urbane și rurale, și în procesul complex de organizare a mediului inconjurator se diferentiaza: habitat de locuire, habitat de munca, habitat de recreere, habitat de circulatie. Intre acest categorii exista relații de suprapunere sau interferenta, de interconditionare datorita relațiilor funcționale și de localizare, toate facand parte din marea categorie a habitatului uman.

Componenta cea mai importanta a habitatului este reprezentata de habitatul de locuire. Acesta porneste de la cea mai restransa arie a habitatului, care poseda în mijlocul lui o locuinta, uneori confundandu-se cu aceasta. Pe o treapta superioara de viata, habitatul de locuire se dezvolta. În ultima faza de dezvoltare, cea urbana, locuinta devine din ce în ce mai complexa, iar habitatul de locuire are drept corespondent zona ansamblurilor de locuinte din interiorul perimetrelor construibile ale localitatilor, exclusiv dotarile social-culturale, amenajarile pentru recreatie, odihna și sport, precum și caile de circulatie, altele decat cele de acces la locuinte.

Ultima componenta a conceptului de locuire se refera la mediul specific de desfasurare a activitatilor de locuire, existand doua categorii primcipale: mediul urban și mediul rural. Studiul de fata pune accentul pe mediul rural și pe modul în care acesta influenteaza desfasurarea activitatilor de locuire cat și calitatea vietii din acest tip de mediu de locuire. Ca definitie, mediul rural este considerat cadrul social și fizic în care traieste un grup sau o comunitate (o populatie), alcatuit dintr-un numar de elemente ce-i confera atribute rurale: activitate productiva preponderent agricola, slaba concentrare a populatiei și a fondului construit în teritoriu (densitate scazuta), dotare social-culturala și echipare tehnico-edilitara reduse.

Habitatul rural sau asezarea rurala presupune existenta și interconditionarea unor componente teritoriale și sociale, care definesc sistemul sau complexul rural respectiv. Componentele fundamentale ale complexului rural, respectiv habitatului rural, sunt:

vatra, în care s-a format și a evoluat o grupare omeneasca, locul deci în care se afla locuintele propriu-zise și constructiile aferente (servicii, depozite, adaposturi pentru inventar și animale etc.); locul de munca, ca suport productiv din interiorul și exteriorul vetrei, în care populatia isi desfasoara activitatea de baza. „Locul de munca” sau „mosia” vizeaza deci spatiul productiv de care beneficiaza colectivitatile umane – spatiul productiv este recunoscut prin capacitatile lui functionale, ca suport material al populatiei și mai putin prin dimensiuni fizice și mod de organizare. populatia, componenta cu multiple aspecte cantitative și calitative.

Pe langa termenul de habitat rural, în sfera de interes a locuirii umane, mai exista un termen specific și anume cel de „asezare” mai ales dacă ne referim, cum este și cazul studiului de fata, la aglomerarile umane. Notiunile de „habitat” și „asezare” par a avea, în general, acelasi inteles. Deosebirea consta în faptul ca notiunea de „asezare” da o nuanta geografica mai complexa incluzand atat spatiul productiv cat și formele de localizare a comunitatilor umane. Astfel, asezarea (stabilirea) se defineste ca fiind repartitia populatiei și a formelor organizarii sale intr-un anumit teritoriu. În sens mai larg, acest termen exprima procesul succesiv de ocupare a unui anumit teritoriu și de „sedentarizare” a populatiei. Asezarea, deci, exprima în acelasi timp atat procesul popularii cat și rezultatul acestui proces. Particularitatile stabilirii se afla în stransa dependenta cu relatiile sociale și organizarea teritoriala a productiei, desi de multe ori schimbarile în modul de stabilire (asezare) raman în urma fata de modificarile produse în productie.

Procesele de formare și evolutie pot confirma ideea ca asezarile rurale au la baza teritoriul unei comunitati umane marcata de o anumita forma de organizare familiala, și de suporturile spatiului productiv intuit și folosit direct, respectiv de functionalitatea spatiului în care se dezvolta.

În ceea ce priveste populatia, formele de aglomerare umana sunt extrem de variate. Pentru o viziune de ansamblu, retinem în primul rand, formele simple pe care le-am putea numi „locuinte solitare” (locuintele de tip „salas, bordei, argea, coliba, odae, conac” etc.).

Din asemenea forme au evoluat aglomerarile organizare superioara, în cazul tarii noastre – catunul, o forma mai organizata a unui numar insemnat de locuinte (50 – 150 locuitori), cu case relativ razlete, cu ocupatii predominant agricole.

Forma superioara o constituie satul. Acesta se caracterizează prin: numar de populatie, fond construit, densitate și echipare relativ redusa iar trasaturile sale variaza și în functie de cadrul geografic local și specializarea activitatilor preponderente ale locuitorilor ce activeaza în agricultura, pomicultura, viticultura sau ramuri neagricole. Prin termenul de „localitate”, intelegem forma de asezare stabila a populatiei intr-un anumit teritoriu.

După preponderenta uneia dintre functiuni și după rolul ce-l indeplinesc în teritoriu sau în reteaua de asezari, localitatile pot avea specific industrial, agricol, cultural, balneoclimateric, turistic etc. După specificul și ponderea activitatii economice dominante, numarul locuitorilor, caracterul fondului construit, nivelul de echipare sociala și tehnica etc. localitatile se impart în linii mari, în orase și sate, iar la nivel macroteritorial se grupeaza în comune.

Comuna, în practica impartirii administrativ teritoriale adoptata în tara noastra, constituie o unitate teritoriala de baza, care cuprinde toate asezarile și populatia rurala de pe un teritoriu delimitat, unita prin comunitatea de interese economice, social-culturale și traditii. Comuna poate fi formata dintr-un singur sat sau mai multe.

2.2 Cultura locuirii rurale în societatea românească

Locuinta constituie elementul de bază al spațiului rural.Ea este liantul proceselor ce se deruleaza în cadrul osmozei dintre cadrul natural și cel social.

Prezenta locuintei marcheaza inceputurile antropizarii spatiului geografic și în mod direct oicumenizarea lui.

Pentru practicieni, locuinta este „cladirea cu una sau mai multe incaperi, sau parte dintr-o cladire, adesea și cu dependinte, destinata să adaposteasca permanent o familie sau o persoana”.

Expresia directa a locuintei este “casa”, un produs arhitectonic influentat de mediul fizic, conditia sociala și economica care impreuna cu injghebarile taranului pe lotul lui din sat (deci toate acareturile) formeaza “gospodaria taraneasca”.

Locuinta taraneasca se diferentiaza de la popor la popor, de la o regiune la alta. Nu exista casa taraneasca model, dar exista tipuri de asezari rurale recunoscute prin anumite aspecte distincte.

Casa taraneasca romaneasca este un unicat în ansamblul ei, dar mai ales prin anumite detalii specifice. O sumara retrospectiva asupra locuintelor geto-dacice scoate în evidenta unele caracteristici de detalii peste care, de cele multe ori, se trece cu usurinta. În afara se semnificatiile istorice asupra comunitatii tracice, geto-dacice ori valahice, retinem atentia asupra unui fapt realmente surprinzator: forma locuintelor. O arhitectura deosebita, de exemplu, este detinuta de casa dacilor, remarcata în primul rand prin forma și modul de organizare al gospodariei. Este vorba în primul rand de forma acoperisului care corespunde intrutotul formei vechilor piramide. Gandul te duce la imaginile vechilor adaposturi și forme de locuire cum au fost bordeiul, odaia s.a.

Dacă revenim la tipuri de case din diversele regiuni ale Romaniei remarcam o varietate de alcatuire cu un element comun generalizat: acoperis în forma de piramida.

Acestea sunt argumente indubitabile ca asezarile romanesti, casa taraneasca romaneasca vine dintr-un trecut foarte indepartat intr-o forma de tip matca, adica prispa, o tinda, o vatra, o camera în stanga vetrei și alta în dreapta.

Se distinge prin asezarea, de regula cu fata la miazazi. Prin traditie este retrasa putin spre interiorul curtii lasand spatiul de “gradinita” la strada. Curtea este riguros delimitata. Aranjamentul în curte asigura functionalitatile prioritare – grajd pentru animale, cocina, hambar etc., cu accesibilitate comoda din ‘batatura”.

Acoperisul – piramida triunghiulara ori piramida patrulatera pe care noi am denumit-o “acoperis în patru ape”.

Materialul de constructii preferat este lemnul sau caramida arsa.

Este de retinut ca asemenea forme nu sunt localizate doar în spatiul montan. Ele sunt poate chiar mai expresive în zonele de campie și de deal.

Aceasta este radiografia schematica a locuintei “matca” cu derivatii însă extrem de puternice de la o vale la alta, de la un curs de apa la altul.

Vom gasi astfel forme recunoscute prin care se afirma “casa musceleana” (Bazinul Argesului), “casa moldoveneasca” (Bazinul Siretului), “casa maramureseana”, “oseana”, “casa motilor”, “casa braneana” s.a. (sursa…)

Gospodaria taraneasca poate fi mai mult sau mai putin dispersata în functie de posibilitatile de valorificare a pamantului dar nu mai putin influentata de anumite conditionari istorice, de evolutiile naturale spontane sau dirijate.

Tipologia caselor taranesti va fi bazata nu atat pe specificul marilor unitati fizico-geografice ori administrative, cat mai ales pe elementele locale, microregionale (vaile raurilor, bazine hidrografice, depresiuni, confluente de drumuri etc.) care au favorizat procesele de adaptare ale comunitatilor umane la mediu.

În evolutia unor asemenea procese, extrem de complexe, s-au format deprinderi specifice, exteriorizate în creatii populare, obiceiuri, manifestari culturale, elementele de baza ale spiritualitatii popoarelor.

Localizarile umane reprezinta ceea ce noi numim “sat” sau forme similare în viata altor state. Teritoriul tarii noastre conserva o gama destul de bogata de “localizari” umane, fiecare fiind caracterizata de practici de locuire specifice. De la locuintele din pesteri și pana la uriasele blocuri de locuinte de astazi – adevarati giganti de beton, fier și sticla – capabile să adaposteasca mii de oameni; casele oamenilor au evoluat pe un lung drum. Locuintele, asezarile, în general – forme istorice ale vietii sociale, s-au transformat odata cu dezvoltarea societatii. Initial, uneltele erau putine și slab productive și ca urmare, oamenii locuiau în adaposturi naturale, indeosebi în pesteri. Din oranduirea primitiva, oamenii au trecut la construirea unor locuinte simple, sapate în pamant, recunoscute astazi ca bordeie, colibe sau argele.

Inca de pe timpul dacilor constatam existenta, în afara de bordeie și de argele, a unor case construite din lemn și piatra. Mai tarziu, incepand din secolul al VII-lea i.e.n.; apar constructiile din piatra și caramida (cetatile grecesti Histria, Tomis, Callatis).

În Dacia, inca inaintea cuceririi romane, apar însă constructii de piatra și caramida, pe care le regasim în constructiile cetatilor și locuintelor intarite.

Parasirea Daciei a dus la accentuarea ruralizarii oraselor și a locuintelor, cu exceptia Dobrogei, stapanita inca multa vreme de romani dar și a unei inguste portiuni de-a lungul Dunarii. Predominau astfel locuintele formate în cea mai mare parte din bordeie ascunse în locuri izolate, raspandite în paduri, aflate în zone unde aveau asigurata hrana direct din natura.

Aparitia formatiunilor politice, cnezate și voievodate, marcheaza inceputul dezvoltarii unei noi vieti economice și sociale; se intensifica constructiile din lemn, se amplifica constructiile caselor și a cetatilor din piatra și caramida, multe orase sunt inconjurate de ziduri; în care casele de caramida predominau. Satele incep a fi construite și sub forma de “intarituri”, caramida luand astfel, treptat, locul lemnului.

Odata cu intemeierea tarilor romane, se dezvolta targurilor și cetatile. În targuri, în locul bordeielor se raspandesc casele, care la inceput erau din lemn, nuiele, paianta sau barne, inlocuite în scurt timp de caramida pe care o regasim în constructiile cetatilor (Suceava, Neamt și multe altele), la constructia “curtilor domnesti” și palatelor, în diverse stiluri romanesti (stilul brancovenesc). În Moldova, manastirile devin adevarate complexe religioase de cult și locuinte, avand un stil specific moldovenesc (prin arhitectura, picturi valoroase și conceptii în constructie). În secolul al XIX-lea și inceputul secolului XX, familiile bogate din orase au adus mesteri straini, în special din Italia care au construit minunate case în diferite și frumoase stiluri specifice tarilor din apusul Europei. “Explozia urbana” a influentat în mod firesc și viata social-edilitara de la sate.

2.3 Determinanți ai calității locuirii

Pentru a releva particularitățile asociate cadrului de locuire, a înțelege configurația și efectele modului de locuire asupra calității vieții, trebuie analizați factorii principali. Astfel, determinanți de natură internă pot influența domeniul locuirii începând cu stocul de locuințe existent, cererea și oferta de locuințe (nevoile rezidențiale) și terminând cu piața imobiliară și politicile de locuire.

Nevoile rezidențiale. Natura diferită a locuirii, în termeni de cerere și ofertă, nu este atât de simplă. Aspectele esențiale considerate cel mai adesea în studii sunt ciclul dc viață familial și statutul social al acesteia. Schimbările survenite în statutul familiei (de obicei extinderea ei) provoacă cereri de locuințe noi sau influențează mobilitatea rezidențială. La toate acestea, se adaugă statutul social, combinat cu aspirațiile față de calitatea locuinței, iar percepția locuinței este corelată îndeosebi cu percepția statutului social. Pornind dc. la afirmația lui Fred Hirsch că „locuința este un bun pozițional", putem spune că aceasta este un bun esențial, al cărei „consum intern" crește odată cu veniturile, atunci când se trece la o categorie socio-profesională superioară. Familiile tind să se deplaseze și să se îndepărteze de centrul orașului pentru a consuma și avea acces la suprafețe mai mari.

Oferta de locuințe este caracterizată de o permanență relativă, corelată și cu localizarea geografică a orașului. Stocul de locuințe existent este supus „temporalității" și este conceput într-o manieră cumulativă pe o perioadă lungă de timp, conturând o istorie urbană a acestuia.

Vârsta locuințelor din stoc diferă, în funcție de particularitățile istorice ale orașului. învechirca normală a cadrului construit ar fi factorul principal de demarare a unui proces de renovare urbană. Teoreticienii vorbesc de o obsolență a clădirilor, în strânsă relație cu ritmul dinamicii urbane. Claude Chaline delimitează o obsolență normală a clădirilor, indusă de o învechire structurală a acestora variind în funcție de condițiile inițiale de construcție, calitatea întreținerii și a reparațiilor.

Obsolența ține de factori generali și locali, cauze fizice, funcționale și socio-cconomice. Aprecierea acesteia este foarte relativă și este intensă în perioada de creștere a nivelului și condițiilor de viață, traducându-se prin norme de confort și condiții de locuire mai bune. Un factor deosebii de important în structura stocului de locuințe îl are statutul ocupării. La noi, din păcale, se remarcă predominanța locuințelor proprietate, pe fondul unei specificități istorice (vânzarea în masă a locuințelor construite de stat la prețuri modice), atașamentul față de proprietate, dar și slaba afirmare a segmentului de închirieri; în schimb. în societățile occidentale, situația este inversă, coroborată și cu existența unui parc de locuințe mai structural, mai „viabil", renovat și reabilitat.

Construcția de noi locuințe. Stocul dc locuințe este format din locuințe variate în funcție de mărime, calitate, tipuri de proprietate. Fondul dc locuințe este determinat de modificările carc intervin în cursul unui an și este reprezentat de intrări (locuințe date în folosință, locuințc noi sau cu altă destinație) și de ieșiri (demolări sau schimbări de locuințe în spații cu altă destinație).

în general, fondul de locuințe este împărțit în funcție de forma de proprietate în:

proprietate majoritate de stat, care cuprindc locuințe aflate în regim de proprietate și gestiune a administrației publice centrale sau locale, a unor unități subordonate acestora și locuințele aflate în proprietatea agenților economici, cu un capital social de stat de peste 50 % și locuințele sociale;

proprietate majoritară privată, care include locuințe aflate în proprietatea persoanelor fizice și a agenților economico-sociali cu capital privat, locuințe aflate în proprietatea organizațiilor și asociațiilor cooperatiste (de producție, consum și de credit), organizațiilor și asociațiilor cu scop nelucrativ (asociațiile profesionale ale scriitorilor, compozitorilor, partidele politice, sindicatele, etc.), cultelor religioase (așezăminte, parohii, mănăstiri) și locuințele aflate în proprietatea agenților economici cu capital social privat dc peste 50 %.

Dar, unele dintre variabilele stocului de locuințe cântăresc în mod considerabil în problematica recompunerii peisajului urban. Acestea impun diferențieri spațiale rezidențiale generând, dc obicei, o „regularitate geografică" în funcție dc distanța centru- periferie. Vârsta, mărimea și calitatea locuinței determină acest lucru: în ccntrul orașului, locuințcle sunt mici, ncspațioasc, cu densitate mare de locuire, în general închiriate (pentru modelul vestic persoanelor cu venituri mai mici, la noi centrul este încă valorizat). Odată ce distanța crește față de centru, situația se schimbă: locuințele se detașează prin spațiu și amenități, de obicei în zonele periurbane, ocupate de proprietari.

Stocul de locuințe poate fi schimbat, fie prin construirea de noi locuințe, fie prin acțiunea de renovare și reabilitare sau evidare. De obicei, volumul de construcții noi tinde să oscileze de la an la an și este supus unei evoluții ciclice.

Producția de locuințe poate crește și atunci când guvernele se implică activ, când consideră locuința o „problemă națională", iar politicile de locuire sunt eficiente și coerent aplicate.

Modificarea stocului de locuințe existent depinde de mai mulți factori și procese. Un proces important este cel de filtrare (filtering) conform căruia oferta de locuințc poate proveni și din adaptarea stocului de locuințe de locuințe existent (explicat de R.J. Johnston într-un oraș ipotetic comportând mai multe stadii). Acesta are rol în ajustarea stocului de locuințe pe baza mai multor presupuneri: noile locuințe (în special din scctorul privat) sunt destinate persoanelor cu venituri ridicate; calitatea locuinței se îmbunătățește odată cu creșterea distanței față de centru (construcția de locuințe începe la periferia orașului, reclamate de persoane cu venituri mai mari (stadiul lI); schimbarea locuințci de către aceștia va antrena ocuparea locuințelor rămase vacante de către alte categorii cu venituri medii, iar aceștia, la rândul lor, vor lăsa case vacante destinate categoriilor cu venituri mici și migranților (stadiile III și IV).

În mod evident, vor apărea schimbări dc ordin structural, dc la valoarea relativă, la intensitatea de ocupare sau la statutul de ocupare. în realitate, însă, situația este mai complexă, nu toate locuințele sunt construite de persoanele cu venituri mari sau sunt construite numai la periferia orașului. Procesul dc filtering trebuie să aibă într-un singur sens; în realitatea geografică, acestea se manifestă și în direcția opusă prin fenomenele de gentrificare (reamintim revalorizarea caselor tradiționale sau reabilitarea vechilor cartiere, în spațiile urbane americane și britanice, de către noi categorii socio-profesionale „yuppies" (youtig urban professionals) sau „dinks" (double income, no kids).

Procesul de filtrare poate influența stocul de locuințe existent, la care se mai adaugă și alte fenomene adiacente, cum este cel de conversie a caselor unifamiliale în unități multifamiliale, de obicei în zona centrală a orașului. Acest tip de transformare a caselor a constituit o caracteristică a pieței imobiliare, având ca cfcct, pe termen lung, creșterea densității rezidențiale.

Cererea și oferta. Piața imobiliară

Cererea și oferta de locuințe sunt controlatc de piața imobiliară. „Piața imobiliară, ca alte piețe economice, reprezintă un set de aranjamente în carc cumpărători și vânzători se reunesc deopotrivă în interesul de schimburi" (Bourne, 1976, citat de P. Dicken, P. Lloyd). Acest subiect a constituit obiect de cercetare geografică în anii 1960-1970.

Geografii au fost interesați de mecanismele/factorii carc intervin în alegerea individuală a locuinței și mai ales constrângerile din cadrul opțiunilor. Dc asemenea, s-a individualizat și o „geografie a rezidenței", în care unele tipuri de locuințe (în funcție de calitate, vârstă, mărime sau preț) recompun un peisaj urban, au tendința de ocupare a unei zone geografice specifice, delimitându-se în final o suprafață a „oportunităților de locuire".

Pentru anii 70, de exemplu, este cunoscut modelul realizat dc L.A. Brown și E.G. Moore legat de alegerea rezidenței. Conform acestui model, alegerea rezidenței este realizată prin intermediul a două procese legate de decizia, căutarca și alegerea unei noi locuințe. Ambele procese sunt determinate de constrângeri/limite interne și externe (schimbări în ciclul de viață familial, manifestarea insatisfacției față de calitatea locuinței sau de caracteristicile geografice și sociale ale cartierului).

Căutarea unei locuințe este puternic influențată și de percepții, de imaginea spațială pe care persoana respectivă și-a format-o și a acumulat-o de-a lungul timpului, prin experiențe directe sau indirecte. Imaginea este influențată de sentimente, opinii, atitudini față de unele cartiere, astfel încât unele sunt considerate dezirabile sau indezirabile. Fiecare spațiu urban, sector sau cartier are o semnificație aparte și diferită pentru fiecare persoană în parte.

Noțiunea de preferință rezidențială a fost de nenumărate ori evidențiată și subliniată în cadrul anchetelor. Orice persoană are tendința să își înscrie propria-i rezidență într-un amalgam de simboluri și valori particulare. Evoluția urbană a unui cartier înseamnă schimbare și poate fi influențată de un indice de transformare, fenomen denumit de specialiștii anglo-saxoni downgrading sau upgrading.

Un rol-cheie în dezvoltarea rezidențială îl au, fără îndoială, instituțiile și deciziilc manageriale la care se adaugă forța pieței imobiliare și politicile de locuire ale guvernelor în cauză. Contextele politice diferite, instituționale și sociale determină existența unor actori importanți ce influențează piața imobiliară la prețuri, mutații sau statutul de ocupare.

Rolul activ, prin lansarea dc noi locuințc, îl au promotorii (dcvcloperii). Mulți dintre constructori și dcveloperi au nevoie de credite pentru finanțarea activităților acestora, iar sursele de finanțare în stimularea construcțiilor dc locuințe diferă.

Societățile de construcții și developerii, în speță din sectorul privai de locuință, conturează în mod clar oportunitățile de locuire. Pentru societățile occidentale, este cunoscut efectul acestora sau caractcrul decizional la nivel de firmă influențând într-un anume fel particularitățile oportunităților de locuire în geografia socială a orașului. Acest fapt a constituit indubitabil și interesul pentru numeroase studii în ceea ce privește selectarea sitului și a tipului de casă realizate de aceștia.

Dacă pentru noi, societăți în tranziție în economia capitalistă, apariția și dezvoltarea sectorului privat (sau cel puțin un parteneriat public-privat) în domeniul locuințelor vor constitui o alternativă pentru o locuirc atractivă (pentru început), pentru societățile occidentale, însă, acest fapt este o realitate evidentă, nescutită de observații și critici (standardizare, profit imediat și sigur din partea societăților, viteză în construcții etc.). Studiile atestă faptul că societățile de construcții pot influența și determina schițarea și direcția expansiunii rezidențiale, în mod special al statutului clasei de mijloc. Marile companii, din dorința obținerii de teren și a menținerii forței de muncă, sunt în căutarea de terenuri chiar înainte de a fi lansate pe piață (de exemplu, în S.U.A., strategia de „bird-dogging").

Developerii pot exercita influențe deosebite asupra tipului de construcție fizic și social (pot construi pentru nevoi publice, dar și din rațiuni mai facile și sigure). Grație orientărilor spre terenuri ieftine, viteze mari de construcție, avantajelor induse de standardizare, efectele și tendințele se vor resimți în construcții multe și case uniforme, situate în zone periferice (uneori din motive de profit, densitate ridicată de locuințe, standarde relativ joase). Ca atare, studiile au criticat uniformitatea mărimii locuințci (de exemplu. în Marea Britanic, norma este de trei dormitoare, două etaje, cu terasă sau semi-terasă sau casc-apartament cu două dormitoare)

Societățile de construcții vor fi orientate spre construcția caselor cu spații mari în scopul creșterii vânzărilor și, implicit, sporirii statutului social al socictății respective. De asemenea, există și mulți factori care determină piața imobiliară. Astfel, modificările pot interveni prin diferențele existente în statutul firmelor de construcții privind mărimea și specializarea acestora. De obicei, cele mici operează pe zone gcografice mai restrânse și care cunosc bine zona, iar cele mari contribuie la facilitarea construcțiilor în masă.

Un alt rol important în mecanismele pieței imobiliare îl au planificatorii. împreună cu alți actori locali pot contribui la obținerea utilităților de bază sau la stipularea unor standarde calitative de construcțic, iar politicile locale trebuie respectatc de aceștia. Unele dintre ele au fost adaptate contextului socio- cconomic; de exemplu. în statele occidentale, specific anilor 1970, era faptul că planificatorii își construiseră o ideologie profesională particulară, bazată pe valori concrete, modelate de standardele impuse de noua clasă de mijloc. Situația se va schimba ulterior, punându-sc accent pc o participare concertată publică prin introducerea de noi dimensiuni.

Odată ce o locuință este construită și devine disponibilă pentru vânzare/închiriere, pe piață apar noi agenți. în România, predomină locuințele cumpărate în sistem de proprietate; pe fondul unei crize acute a locuinței, persoanele preferă achiziționarea acestora la un preț artificial, irelevant valorii acestora; sistemul de închiriere este slab reprezentat (politici locale și guvernamentale slab conturate și aplicate). în schimb, sistemul de închiricre este cel care predomină în statele occidentale (alt context socio-economic și politic; acțiuni concertate de stimulare a sistemului de închiricre, de exemplu, în Marea Britanie, diverse rapoarte, precum Faith în the City (1985), reclamau și încurajau mari investiții în locuințele destinate închirierii).

Societățile de finanțare. Deciziile manageriale ale companiilor de creditare (bănci, societăți de construcții) au un rol deosebit de important în oportunitățile de locuire. De obicei, practicarea de împrumuturi de 80-90% din valoarea totală a locuinței este normală, iar pentru împrumutul maxim să fie calculat din veniturile clientului respectiv. Acest fapt presupune ca persoanele să fie obligate să-și mărească o anumită sumă din capital pentru a avea acces la credit, ceea ce ar conduce din start la discriminarea persoanelor cu venituri mai mici.

Pentru a-și minimiza riscurile, managerii pun mare accent pe credibilitatea clientului în ceea ce privește acordarea împrumutului (verificarea unor eventuale datorii financiare, accentul pe stabilitatea veniturilor și aspirațiile acestuia în perspectivă). Unele grupuri sociale pot fi astfel dezavantajate și marginalizate (persoanele cu venituri mici, lucrători pe cont propriu, femeile celibatare etc.). De la caz la caz, există societăți care acordă prioritate de creditare persoanelor care și-au vândut casele pentru a-și cumpăra altele. Cota-parte din finanțare poate fi alocată agențiilor imobiliare, solicitanților sau brokerilor, iar șansa obținerii împrumutului depinde de relațiile pe care clientul respectiv le poate avea cu alți specialiști.

în societățile occidentale, de obicei, managerii au în vedere anumite particularități: mărimea locuinței, vârsta acesteia (posibilitatea ca proprietatea respectivă să se deterioreze până la achitarca creditului) sau poziția (valoarea proprietății poate să se schimbe în funcție de caractcristicile cartierului din punct de vedere social sau rasial). De asemenea, aceștia pot decide nu numai cine poate obține împrumut, dar chiar și la ce tip de proprietate aspiră clientul respectiv. Există cazuri în care ei pot refuza avansarea de fonduri pentru o proprietate percepută de către aceștia ca fiind supusă unor riscuri majore. Această practică, studiată în literatură, este cunoscută sub denumirea de „redlining"; prezența negrilor, studenților sau imigranților sunt considerate riscuri și constituie obiectul politicilor de „redlining".Agențiile imobiliare joacă un rol important în activitățile de schimbare și dirijare a proprietății rezidențiale (găsirea caselor spre vânzare, atragerea clienților și tranzacția actelor pentru vânzători). Sunt implicate de asemenea și în activitățile de monitorizare, evaluare și asigurare cu legături directe cu societățile de creditare. în societatea nord-americană, ele pot evalua statutul clientului în funcție de mai multe caracteristici: rasă, etnie, religie, venituri, profesie (accesul este „dirijat" în cartierele considerate ca având standard social ridicat; acestea contribuie la fenomene de segregare activă (rasială sau etnică) și gentrificare, cu efecte asupra geografiei socialc a orașului). Unele agenții imobiliare practică politica de „blockbusting" prin introducerea unor familii de negri într-un cartier locuit de albi. în speranța că accștia din urmă vor vinde casele la prețuri scăzute, permițând agenților cumpărarea acestora și revinderea lor familiilor de negri la un preț mult mai marc (ibidem, pg. 239).

Politicile de locuire au obicctivc concrete specifice locuirii, legate în speță de accesul la o locuință decentă și se regăsesc în acte oficiale guvernamentale. Ele pot fi ulterior adaptate în programe diverse și strategii, în funcție de cadrul politic, economic sau social.

în formularea programelor și strategiilor dc locuire se au în vedere criterii dc calitate generale sau particulare, însumate în: calitatea structurală și funcțională a locuinței, juxtapusă pe criteriile de performanță; criteriul urbanistic de ansamblu (sit, acces la servicii urbane și infrastructură), criteriul financiar (impozite locale, costuri dc exploatare).

în România, politicile dc locuire au fost caracterizate de oscilații în funcție de perioada istorică (anii 1920 debutează prin conștientizarea unei politici de locuire susținute, creșterea rolului investitorilor și activități intense dc construcțic în perioada interbelică, sistematizarea absurdă în perioada comunistă (1948- 1989), neformularea concretă a unei politici de locuire postdeccmbriste, în pofida existenței unor reglementări normative). Dacă pentru România, aceste politici nu au vizat în mod strict și concret ameliorarea calității vieții oamenilor, pentru alte țări, în schimb, ele s-au centrat pe obiective specifice.

Astfel, unele politici dc locuire au vizat ameliorarea calității vieții citadinilor prin acțiuni de încurajare a deplasării interurbane a familiilor sărace, cum ar fi acțiunile de finanțare a locuințelor și MTO (Moving to Opportunity), dezvoltate de statul american. Obiectivul principal era acela de favorizare a unei mari mixități sociale. Familiile cu venituri mai mici și care locuiau în carticre mai defavorizate, se puteau deplasa spre cartiere mai prospere, fapt care le-a permis un alt cadru de viață, un mediu și o calitate a vieții mai bune (oportunități în educație, școli mai bine cotate, cartiere mai liniștite, fără fenomene de devianță socială (violență, criminalitate) sau o accesibilitate mai bună pe piața de muncă, existența unei mai puternicc acțiuni sociale.

Punctul de plecare a fost programul Gautreaux, aplicat în anul 1976 în aglomerația Chicago, prin ajutor de locuință, persoanelor cu venituri mai mici și relocalizarea acestora în cartiere mai bune. începând cu anul 1994, au fost lansate și alte programe MTO de către Departamentul de Locuințe și Dezvoltare Urbană în multe orașe (Chicago, New York, Boston). Finalitatea acestor programe a demonstrat în timp o îmbunătățire sensibilă a calității vieții citadinilor ca și performanțele pe piața forței de muncă.

Componentă de bază a politicilor socialc și a politicilor de dezvoltare urbană, politica de locuire rămâne o problemă delicată. Existența unei politici de locuire eficientă poale însemna asigurarea unei bunăstări a populației și a unui standard de viață optim. Aceasta impune respectarea unor ccrințe minimale de bază, cum ar fi: asigurarea siguranței, confortului și o adaptare permanentă la nevoile populației.

2.4 Modul de construcție al locuințelor și calitatea lor

Calitatea locuirii și locuințelor depinde în mare măsură și de elemente de ordin tehnic și structural (mod de construcție, sisteme de proiectare, materiale de construcții, etc.). Construcțiile, în calitate de imobile, se pot deosebi în general în raport cu destinația sau aspcctele funcționale ale acestora. Locuințele fac parte din categoria clădirilor civile, au un rol primordial în asigurarea calității vieții și sunt dependente de multiple conotații sociale și economice.

Construcțiile, în calitate de bunuri imobile, sunt determinate de influența unor factori importanți, care trebuie luați în considerare atunci când vorbim de proiectare sau de realizare a acestora. Factorii ar fi grosso modo, în primul rând, omul, prin ccrințele și exigențele de confort, în al doilea rând, activitatea umană cu toate implicațiile ei și, în al treilea rând, factorii mediului ambiant prin caracteristicile geografice (geologic, relief, risc seismic, ctc.).

Concepția și proiectarea clădirilor pot fi abordate sistemic în care „clădirea se consideră un ansamblu de elemente interconectate printr-o multitudine de relații reciproce, care participă la realizarea unei anumite funcțiuni sociale sau de producție, ținând seama și de influența factorilor mediului înconjurător".

Criteriul funcțional este cel care prevalează în clasificarea clădirilor, în care „exigențele" și „criteriile dc performanță" trebuie respectatc. dacă vorbim de tehnici și metodologii modeme dc investigare și inovare tehnologică.

Sistemic vorbind, construcția (clădirea) prezintă elemente bine definite care pot fi clasificate astfel:

elemente care formează structura de rezistență și asigură rezistența și stabilitatea construcției (fundații, pereți, grinzi, planșcc, scări, acoperiș);

clemente cu rol de compartimentare, pereți neportanți sau de umplutură (exteriori și interiori), care includ și material cu rol fonoizolant și termic;

elemente de finisaj, care au rol estetic sau de protecție a unor elemente structurale (tencuieli interioare/exterioare, placaje, zugrăveli, vopsitorii, pardoseli, tâmplărie, etc.).

„Personalitatea" clădirilor poate fi evidențiată prin indicii spațiali, cum ar fi suprafața sau volumul, condițiile de exploatare și confort, aceștia diferențiindu-se în funcție de destinația clădirilor civile. De exemplu, pentru clădirile de locuit, condițiile de temperatură se situează între 18 și 20°C, iar umiditatea relativă are valori de 40-60%.

Calitatea unei construcții este dată de suma calității performanțelor acesteia în exploatare și a satisfacerii exigențelor colectivităților, fie exprimate sau implicite.

Preocupări privind calitatea construcțiilor datează încă din antichitate când arhitectul roman Vitruviu (secolul I Î.Hr.) arăta că o clădire trebuie să asigure trei calități esențiale: utilitatea, soliditatea și frumusețea.

Un rol primordial în teoria construcțiilor și, implicit, în progresul acesteia 1-a avut și arhitectul venețian din secolul al XVI-lea, Palladio, (1508-1580), care, în lucrările sale, punea accentul pe calitatea și funcțiile construcțiilor.

Aprecierea calității se realizează în funcție de trei aspecte principale: științific, printr-o metodă de calcul, tehnologic, prin caracteristici tehnologice și funcțional, în legătură cu viața și activitatea omului.

Necesitatea cunoașterii exigențelor privind calitatea clădirilor este recunoscută în unanimitate, cu atât mai mult cu cât mai există carențe sau aspecte confuze referitoare la metodologia formulării criteriilor de performanță.

La nivel de țară. criteriile de performanță sunt considerate desuete atâta timp cât se mai oscilează în aplicarea altor standarde europene sau internaționale. Până în prezent, primele normative legate de conceptul de performanță, criteriile de apreciere au fost elaborate prin STAS-urile 12400/1-85 și 12400/2-88 în anul 1992, a fost aprobată Ordonanța nr. 214,- referitoare la calitatea în construcții, iar în 1994, Legea privind calitatea în construcții.

Sistemul calității în construcții depinde, în mare măsură, de o scrie de regulamente, proceduri sau mijloace, cum ar fi :

certificarea calității produselor folosite la realizarea construcțiilor;

verificarea proiectelor, a execuției lucrărilor de construcții,

expertizarea proiectelor și a construcțiilor;

autorizarea, acreditarea laboratoarelor de analize și încercări în activitatea de construcții;

asigurarea activității metrologice în construcții;

urmărirea comportării în exploatare și intervenții în timp;

postulizarea acestora și controlul de stat al calității.

Ordonanța de urgență mai sus amintită prevede obligații și răspunderi care revin investitorilor, proiectanților, executorilor și specialiștilor, responsabililor tehnici și experții atestați.

Actorii implicați în urmărirea sistemului dc calitate în construcții sunt diverse organisme, precum Inspecția de Stat în Construcții, Lucrări Publice, Urbanism și Amenajarea Teritoriului ca și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriale.

Conceptul de performanță în construcții reprezintă. în accepțiunea specialiștilor, un nivel superior dc interpretare a calității. în România, introducerea exigențelor, adică a criteriilor de performanță, datează din anii 70 fiind interesate mai mult instituțiile de specialitate I.N.C.E.R.C., I.C.C.P.D.C. sau I.C.P.T.

Pentru clădirile de locuit, exigențele calitative privesc exigențele de siguranță (rezistență și stabilitate structurale, siguranța la foc), exigențele de confort (spațiu, funcționalitate, etanșeitate, ambianță acustică, climatică, iluminare, vizibilitate, igienă, estetică ctc.) sau exigențe economice (consum dc combustibil în exploatare, durabilitate, cost de întreținere etc.).

Prima preocupare concretă și de anvergură privind conccptul de performanță a aparținut unui organism specializat din S.U.A. numit National Bureau of Standard (N.B.S.) în anul 1969, pentru clădirile dc locuit, în cadrul unui program numit Breakthrough privind 26 de milioane de apartamente. Criteriile de performanță vizau patru tipuri de clădiri: clădiri colective, înalte sau joase, clădiri individuale sau pavilionare, grupate sau izolate. Exigențele de performanță se refereau la funcționalitate, siguranță funcțională, siguranța la accidente și foc, ambianța acustică, atmosferică, durabilitate, flexibilitate etc.

Pentru Europa, documentele specifice au fost concepute și redactate sub egida C.I.B. și S.E.C.O. (Bureau de Contrôle pour la sécurité de la construction). Criteriile de performanță se refereau la aspecte privind rezistența mecanică, stabilitatea, securitatea la incendii, igiena, sănătatea și mediul înconjurător, protecția contra zgomotelor.

în România, primul standard referitor la performanța în construcții datează din anul 1985 (STAS 12400/1-85) numit „Performanța în construcții. Noțiuni și principii generale". Acesta cuprinde prescripții generale și spccifice la utilizatori și agenți, dar insuficient de detaliat. Ca urmare, apare și varianta modificată și îmbunătățită STAS 12400/2-88, cu informații de natură higrotcrmică (performanțe tehnice pentru sezonul rece și cald, umiditatea relativă a aerului interior).

Mult mai târziu, față de normele europene, I.C.P.T. București, în anul 1995, a elaborat un normativ pentru exigențele de performanță privind: stabilitatea, rezistența, siguranța la foc și în exploatare, igiena, sănătatea persoanelor, instalația termică și hidrofugă, protecția la zgomot. Normativul mai sus amintit se află în concordanță cu normele europene, aprobate de Comitetul European Permanent din 1995. De asemenea, sunt stipulate și condițiile minime de calitate pentru o locuință, prevederi de bază pentru proiectare și execuție sau prevederi pentru reabilitare, consolidare sau reparare a acestora.

În normele române, apar 14 categorii de exigențe de performanțe, valabile pentru clădirile de locuit.

Ar fi un fapt îmbucurător, dacă s-ar ști cu certitudine, că aceste prevederi sunt respectate cu strictețe. Multe sunt cazurile în care apar deficicnțe sau carențe în proiectarea și, mai ales, execuția clădirilor. Locuințele colective, construite în perioada comunistă, la nivel de țară sau București, prezintă multiple neajunsuri din mai multe puncte de vedere: spațiu, confort, estetică, performanțe tehnice. Ca urmare a acestor atribuie, ele apar în memoria colectivă sub apelativul de „cutii de chibrituri" (matchboxhouses), iar problemele de ordin fizic, social, economic sau politic pot schimba și influența în mod inerent calitatea vieții oamenilor pe termen lung.

Soluțiile pentru ameliorarea cadrului de viață și a locuinței există și trebuie căutate la nivel politic și economic. Unele s-ar regăsi în articularea unor strategii guvernamentale și locale din domeniul locuirii (prioritate națională) în care să fie implicați toți actorii (arhitecți, constructori, proiectanți), prin susținere bună din partea sistemului bancar; (re)valorizarea unor cartiere aliate în declin, strategii și acțiuni de regenerare, renovare și reabilitare reale, crearea de noi spații de locuire (prin implozia imobilelor vetuste și construirea altora noi), stimularea societăților de finanțare, etc.

2.5 Indicatori generali ai calității locuirii

Pentru cuprinderea indicatorilor oricărei noțiuni studiate (în cazul meu, domeniul locuirii) trebuie respectat principiul multiplicității (Paul Lazarsfcld, 1965): „Relația între fiecare dintre indicatori și conceptul fundamental fiind definită în termeni de probabilitate și nu de certitudine, este indispensabilă utilizarea, atât cât este cu putință, a unui mare număr de indicatori".

Tema generală a locuinței acopcră mai multe aspecte referitoare la acest lucru: locuința pe de o parte, confortul și dotarea unei familii, pe de altă parte. Indicatorii globali ai locuirii privesc în prim plan indicatori de rezultat, adică găsirea unor instrumente de măsurare carc să trimită la noțiunea de confort, caracteristicile locuințelor sau dotarea acestora. Există indicatori diferiți ai calității locuirii, însumați într-un sistem de măsurare, sistem care redă, în ansamblu, o evaluare de bază a calității prin intermediul a trei categorii de aspecte: locație, design și performanță.

Indicatori ai dezvoltării urbane

În sens mai larg, există o categorie de indicatori ai dezvoltării urbane în care este inclus și domeniul locuirii și ai vecinătății urbane. Aceștia se referă la terenuri, densitatea locuințelor individuale și colcctive, dar și Ia existența serviciilor de proximitate:

– densitatea locuințelor unifamiliale (raportul dintre numărul populației la suprafața aferentă acclui tip de locuință):

– densitatea medie de locuințe (numărul de locuințe raportat la suprafața de teren aferentă locuințelor):

densitatea locuințelor multifamiliale (blocuri dc locuințe) (numărul de locuințe raportat la suprafața destinată locuințelor multifamiliale):

proximitatea punctelor comerciale (ponderea locuințelor aflate la o distanță de 400 m de un punct comercial);

terenuri pentru locuințe unifamiliale (mărimea medie a suprafeței ocupate pentru o familie).

O altă categorie de indicatori vizează indicatori generali ai spațiului urban, care delimitează particularități legate de perimetrul construit, densitatea clădirilor, tipuri de densități urbane sau indicatori la nivel de locuință.

Indicatori spațiali-urbanistici

D. Abraham (1991) decelează în acest sens mai mulți indicatori denumiți spațiali – urbanistici:

suprafața perimetrului construit;

densitatea gospodăriilor (numărul total de locuințe raportat numărul total de gospodării):

densitatea urbană (numărul total al populației urbane raportat la suprafața perimetrului construit):

densitatea de clădiri (numărul de clădiri raportat la perimetrul mediu construit):

ponderea spațiilor verzi (suprafața spațiilor verzi raportată la suprafața perimetrului construit);

concentrarea locuințelor în clădiri (raportul dintre numărul total al locuințelor și numărul total de clădiri);

mărimea locuințelor din punct de vedere a suprafeței (numărul total de camere raportat la numărul total de locuințe);

densitatea locuibilă (suprafața locuibilă raportată la populația din gospodării);

mărimea locuinței din punct de vedere al suprafeței (raportul dintre suprafața locuibilă și numărul total de locuințe);

densitatea pe cameră (numărul total de camere raportat la numărul populației din gospodării):

J. Delors (1971) delimitează două catcgorii distinctc de indicatori ai locuirii: indicatori de rezultat și indicatori de mijloace. Prima categoric se referă la: numărul de persoane pe suprafața locuibilă, rata de suprapopulare, caracteristicile fizice ale locuințelor (vcchimea și dotarea acestora). Acesta consideră că numărul de persoane pe suprafața locuibilă este mai sintetic și reprezentativ; numărul de locuințe raportat la populație nu subliniază structura populației, în schimb, suprafața locuibilă/persoană maschcază situațiile extreme care falsifică media (apartamente vechi spațioase și puțin populate).

Rata de suprapopulare se referă la numărul de persoane care trăiesc în condiții de suprafață critică sau temporar admisibilă, cum sunt cele definite de serviciile de construcții, raportat la ansamblul populației.

Caracteristicile fizice ale locuințelor sunt legate de clementele de confort, elaborat de serviciile de construcții și în care sunt îmbinate ierarhic (categoria de locuință, existența unei bucătării, materiale de construcții, alimentarea cu apă, grupuri sanitare). Ierarhizarea elementelor luate în considerare nu poate fi scutită de arbitrariu, drept pentru carc este mai relevantă înlocuirea cu doi indicatori mai obiectivi referitori la vechimea parcului de locuințe și dotarea acestora. Pentru vechimea parcului de locuințc este preferabilă considerarea perioadei de construcție decât vârsta medie a acesteia.J. Delors (1971) consideră că indicatorii de mijloace pot explica și completa pe cei de rezultat printre care: numărul de locuințe terminale anual raportat la numărul de familii; numărul mediu de camcrc pe locuință; suprafața locuibilă medie a locuințelor noi; investiții locuințe raportate la P.I.B. De asemenea, sunt luați și indicatori care exprimă cheltuielile: cheltuielile aferente locuințelor exprimate prin suma chiriilor reale/fictive și chiriile de acces; suma cheltuielilor pentru utilități; suma cheltuielilor pentru întreținere, ele. Alte aspecte vizează echiparea cu bunuri durabile, exprimate prin: ponderea consumului familiilor pentru echipamente menajere (stricto sensu)', ponderea consumului familial pentru echipamente culturale și de loisir, ponderea consumului pentru achiziționarea de mobile, mobilier sau produse textile.

Dotarea locuințelor se referă la numărul locuințelor echipate conform normelor „minime" de locuire, raportat la ansamblul parcului dc locuințe. Este considcrat un indicator relevant pentru nivelul de viață individual și colectiv. La nivel dc individ sau familie, aspectul dotării locuinței poate fi efectul unui arbitraj între diferitele tipuri de consum, reprezentând în acclași timp și semnificații sociologice diverse (de exemplu, alegerea între echiparea unei locuințe, cumpărarea unui autoturism sau a unei casc de vacanțe). Deseori, este dificilă separarea funcțiilor unei dotări a locuinței, fie că răspunde unei nevoi de confort (mobilier, accesorii), fie unor nevoi dc timp liber, loisir sau nevoi menajere. Unele echipamente considerate a fi „culturale" sunt considerate la categoria loisir (TV, radio, aparate hi-fi). Unele echipamente culturale sau de confort nu sunt incluse în statistici, iar cercetarea este forțată a fi limitată numai la anumite echipamente recenzate în mod obișnuit.

Exigențele minimale ale unei locuințe referitoare la dotări și suprafețe (de altfel, prevăzute și în Legea locuinței nr.l 14/1996) presupun: accesul liber individual la spațiul locuibil, fără tulburarea posesiei și folosinței cxclusive a spațiului deținut de către altă persoană; existența spațiilor dc odihnă, pentru prepararea hranei, grupuri sanitare, accesul la apă potabilă și energie electrică.

Suprafața locuibilă este un indicator deosebit de important al calității locuirii. Aceasta reprezintă suma suprafețelor camerelor de locuit (suprafața dormitoarelor și a încăperilor de zi). Suprafața locuibilă presupune suprafața totală a locuinței fără verandă sau camere folosite în scop profesional. România are una dintre cele mai mici suprafețe locuibile medii din Europa de 34 mp.

Suprafața utilă este suprafața desfășurată, mai puțin suprafața aferentă pereților și poate cuprinde: camera de zi. dormitoare, băi, WC. duș, bucătărie, spații de depozitare și de circulație în interiorul locuinței. Aceasta nu cuprinde suprafața logiilor și a balcoanelor.

Suprafața construită reprezintă suma suprafețelor utile ale încăperilor, logiile, balcoanele, precum și cota parte din suprafețele părților comune ale clădirilor (spălătorii, uscătorii, casa scării, casa liftului, anexe pentru depozitare și evacuare deșeuri menajere) la care se adaugă suprafața aferentă pereților interiori și exteriori ai locuinței.

Indicatorii relevanți ai calității locuirii sunt: suprafața locuibilă medie (mp), numărul mediu camere/locuință, numărul de persoane/locuință, suprafața locuibilă/pcrsoană. Pe lângă aceștia, mai există câteva variabile care nu trebuie neglijate și care determină calitatea locuirii: clemente care țin de construcția și izolarea fonică/tcrmică a locuinței (umiditate, fisuri structurale, ventilație, luminozitate etc.), relațiile de vecinătate, raportul cheltuieli/venit pentru întreținerea și/sau echiparea locuinței, standardul economic al persoanei intervievate legat de existența unei locuințe secundare etc.

Indicele de ocupare (norma de ocupare). Indicele de populare reprezintă gradul de ocupare al locuinței în comparație cu numărul de camere al locuinței și o normă calculată în funcție de structura locuinței. Norma de ocupare valabilă pentru o familie presupune o cameră de zi, o cameră pentru fiecare persoană de referință, o cameră pentru fiecare persoană din afara familiei non celibatară, o cameră pentru fiecare cclibatar de peste 19 ani, o camcră pentru doi copii sub 19 ani, de același sex, cu excepția celor de sub 7 ani. în funcție de indicele de ocupare, se poate vorbi de: subocupare (când locuința posedă cel puțin 2 camere în plus față de normă), ocupare normală (când numărul de camere este egal sau superior unei camere conform normei) și supraocupare (când locuința numără cel puțin o cameră în minus decât norma).

Suprafața locuibilă/persoană reprezintă numărul de metri pătrați ce îi revin unei persoane pe o locuință. Acest indicator reflectă gradul de aglomerare într-o locuință și reprezintă un indicator important al calității locuirii.

Problemele structurale ale imobilelor.

Acestea sunt cauzate de: etanșeitatea deficitară a locuințelor față de apă (umiditate/igrasie, manifestându-se îndeosebi la locuințele situate la parter), fisurile structurale rămase îndeosebi în urma cutremurului din martie 1977, problemele de ventilație sau de luminozitate, deficiențe de izolare fonică ctc. Problemele de umiditate sunt destul de frecvente și constituie semnul unei „sănătăți" proaste a locuinței. Specialiștii vorbesc de infiltrații prin trecerea umidității prin pereți și acoperiș, prin porozitatca naturală a materialelor, prin fisuri sau joncțiuni defectuoase. Pagubele provocate de penetrarea apei din exterior spre interior sunt localizate în proximitatea surselor de infiltrație. Aceste pagube se traduc prin aureole, apariția mucegaiurilor, decojirea zidurilor, șiroiri, miros puternic de mucegai. Pot apărea și fenomene de condensare, datorită excesului de umiditate localizat pe pereții reci ale camerelor umede cauzând anumite deteriorări; dacă pereții sunt prost izolați, camerele sunt prost izolate și ventilate, există o cantitate mare de vapori de apă la bucătării sau săli de baie. Simptomele vizuale se traduc prin mucegai în unghiurile camerelor și în spatele mobilelor plasate pe acei pereți. Petele negricioase constituie dovada depășirii pragului tolerabil de umiditate relativă în camerele locuinței.3.4.4. Relațiile de vecinătate capătă forme complexe putând fi studiate prin prisma a două abordări: prima reductibilă la unitatea de locuire, ca spațiu de locuire/locuința, iar a doua la dimensiunea socială prin raportarea persoanelor la ceilalți. Rațiunile de dezvoltare comunitară pot fi concretizate prin mai multe elemente:

participare. Orașele mari sunt afectate de lipsa controlului local și de participare la viața comunitară. încă din Grecia antică, Aristotel pleda pentru participare la o viață mai bună prin relații de prietenie sau de asociere, ccca ce prin extensie, ar însemna participare, asociere, comunicare, înglobând sensul cuvântului grecesc de koinonia. O altă scală a koinonia o reprezintă baza asocierii în cadrul comunității, adică locuința.

reacție împotriva schimbării. în societățile occidentale, comunitatea apare ca o reacție la schimbările intervenite în cadrul mediului construit, ele fiind percepute de regulă ca având consecințe negative asupra calității vieții.

modificarea condițiilor socio-economice în comunitatea urbană (zonele sărace, cartierele lipsite de amenități, obsolența clădirilor, ariile urbane dezavantajate etc.).

Vecinătatea este privită ca relație socială cu individul în raport cu locul și cu ceilalți. Ea poate fi definită ca o „relație socială constituită între persoane care locuiesc sau lucrează în apropiere. Persoanele aflate în situația de vecinătate adoptă unele față de altele comportamente condiționate de șansele sporite de intercunoaștcre și interacțiune pe care le au (cooperare sau conflict, evitare)" (Sandu D., cf. Zamfir, Vlăsceanu, 1998). Este de remarcat glisarea sensului de vecinătate între un teritoriu și comportamentul uman, relevante atât prin particularitățile fizice ale primului cât și prin cele socialc celui de-al doilea.

Condițiile de viață urbană oferă activități sau asociații în carc locuitorii se pot implica conturând comunități urbane specifice, bazate pe relații interpersonale, fie de suport sau de cooperare. Aceste relații pot căpăta și nuanțe normative, sociale, transpuse prin drepturi sau îndatoriri. în orașele mari, relațiile dc vecinătate se pot modifica, își pierd din substanțialitate, devenind uneori formale sau superficiale. Acestea sunt, de obicei, voluntare, iar nevoia de ajutor/cooperare se exprimă mai puțin datorită existenței serviciilor sau proximității urbane (serviciile de proximitate, considerate adesea ca elemente de ameliorare a condițiilor de viață și, implicit, a calității vieții).

Sensurile relațiilor dc prietenie și a celui dc vecinătate se pot ușor suprapune astfel încât nu mai există un anumit tip dc relație particulară, specifică. Comunitatea urbană depinde, în ansamblu, de populație, de mediul fizic și social, de organizarea socială. Ea se poate constitui într-o arie naturală (grup uman local, caracterizat printr-o omogenitate în funcție de venit, rasă, etnie), spațiu cu interacțiune socială puternică (ce presupune angajare simbolică, considerarea avantajelor spațiului) și identificare a individului cu zona respectivă.

Complexitatea relațiilor dc vecinătate a condus nolens- volens și la delimitarea unor tipologii de vecinătăți urbane. Sociologii au fost primii care s-au ocupat de studiul acestora, printre care și Terence Lee, care a decelat mai multe tipuri de vecinătăți: vecinătatea conștiinței sociale (restrânsă la spații mici, la nivel de familie), vecinătatea omogenă (legată de prezența grupurilor etnice, rasiale sau de statut social) și vecinătatea – unitate, acoperind o zonă mai extinsă, servicii, relații dc cunoaștere, eterogenitate (ibidem).

Implicarea comunității urbane, în sens social, cconomic și politic la organizarea socială a orașului, devine extrem dc importantă, atunci când interes(ct)ează calitatea vieții citadinilor. Problemele sunt inerente și se pot manifesta prin forme inadecvate de percepție și comunicare.

în general, relațiile de vecinătate pot juca un rol deosebit de important în ceea ce privește calitatea vieții oamenilor, consolidând în timp coeziunea socială. Se cunoaște faptul că abordarea teoretică a calității vieții poate fi trasată din două perspective: una ce implică cadrul de viața, prin acccsibilitatea serviciilor, a echipamentelor urbane sau mediul de viață (echitate socială sau vitalitate economică) și cealaltă la calitatea mediului natural al spațiului urban (calitatea aerului, solului, apei, spațiile verzi etc.).

Globalitatea și complexitatea habitatului uman au condus la numeroase studii metodologice prin care să determine instrumente de măsurare a calității vieții, cum ar fi cel realizat de Federația canadiană a municipalității (FCM). Aceasta a propus o varietate de indici, printre care cel de participare comunitară.

Calitatea mediului construit și a celui natural poate fi afectată de prezența unor situri degradate, contaminate sau diferite activități indezirabile, poluante, zgomotoase sau stresante. Astfel, pe fondul acestor probleme, au apărut numeroase controverse legate de mediu, probleme și percepții diferite ale stresului și riscurilor locale, în spațiile urbane nord-americane, manifestate sub denumirea de sindromul NIMBY (Not în my backyard, traducere ad litteram „Nu în curtea mea!") devenind expresia unei exigențe de calitate sau conservare a mediului înconjurător.

Acesta poate fi definit ca o „rezistență socială de acceptare pe teritoriul său a oricărui proiect care ar amenința sau ar fi perceput ca o amenințare la calitatea vieții" (Mărie Beaubien). Mai poate fi este înțeles și ca „fenomen revelator al calității vieții într- un oraș, în general, și a efectelor de proximitate, în particular, cunoaște o manifestare în forță, ocupă spațiul mediatic propulsând întrebări asupra mediului înconjurător, de amenajare, pe fondul preocupărilor citadinilor. NIMBY înseamnă, deci, acțiunea rezidenților de a proteja un spațiu situat în proximitatea locuinței lor sau limitarea folosinței acestuia în scopuri nedorite" (Gilles S6necal, 2002).

Originea fenomenului poate fi legată de impactul industrializării asupra orașelor, care, ulterior, se poate transforma într-o problemă de comunicare sau de pcrcepțic. Se poate converti într-un fenomen de rezistență socială complexă. Anii 70 de secol XX au constituit punctul de lansare și de sensibilizare a opiniei publice în ceea ce privește problemele de mediu și ecologice prin numeroasele campanii de media sau prin inițiativa unor diverse grupuri ecologicc. Accst fapt a generat în timp un climat de neliniște, grijă și neîncredere, apoi probleme de comunicare și percepție.

Caracteristicilc socio-politice diverse, prin atitudinea și acțiunca grupurilor societății în diverse proiecte (imobiliare, promotori, întreprinderi, firme), neimplicarea suficientă a guvernelor sau a autorităților localc, grupuri de interes cu viziuni pc termen lung, partide politice prin dezbateri cu scop electoral, au conturat și întreținut dimensiunile socialc ale acestui sindrom.

Există controverse exprimate în cadrul consultațiilor publice, civile sau infórmale, care se suprapun sau se opun cu diferite soluții. Astfel de cazuri se înscriu în conflicte de utilizare a solului (LULU – Loca! unacceptable laiul use), declanșate pentru refuzul oricăror intervenții în teritoriu, care poate lua, adesea, nume ironice (BANANAism – Build Absolutely Nothing Anywhere Ne ar Anything), GOOMBY (Get out of my backyard), N1MEY (Not în my election year). Toate aceste manifestări pot constitui o modalitate de reacție față de carențele privind oferta serviciilor publice, pot modifica demersul planificării și amenajării urbane și influența interacțiunea cu actorii locali și puterile publice (Gilíes Séneca!, 2002).Dezvoltarea convivialității și a spiritului comunitar conduce la restaurarea unui sentiment de utilitate socială, de apartenență și cetățenie, prealabile oricărei îmbunătățiri a calității vieții. Astfel, deosebit de importantă este dezvoltarea solidarității și sentimentului de apartenență la o comunitate, indispensabile cocziunii și echilibrului orașului. Deficitul dc participare comunitară este legat, la modul general, de fenomene de origini diferite (pentru spațiul autohton, din cauza ignorării sau lipsei transparenței decizionale) sau, mai grav, de excludere sau marginali/arc.

Nu mai puțin important este rolul găsirii de noi metode și mijloace de apropiere și socializare a locuitorilor între ei, dar și emergența dezvoltării proiectelor comune, rolul planificării participative, definirea și punerea în practică a politicilor urbane prin (re)amenajarea orașului, prin adoptarea unei concepții patrimoniale a spațiului urban, așa cum s-a întâmplat în multe societăți occidcntale.

Soluțiile și mijloacele acestor probleme ar fi planificări pe termen lung. elaborarea de criterii de amplasare, ținându-se cont de considerații economice, tehnice, sociale, politicc și de mediu, mecanisme de informare, consultare și participare din momentul planificării proiectului.

Capitolul 3. Morfologia socio-rurală a comunei

3.1 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe

Structura populației se refera la acele caracteristici ale grupelor umane care pot fi măsurate sau cuantificate precum vârsta, genul, activitatea economica, limba, naționalitatea sau religia, dar și la aspecte calitative, cum sunt cele fizice, sociale sau culturale. Analiza acestor caracteristici evidențiază marea diversitate a populației mondiale, diversitate reflectata, atat în plan demografic, cat și în plan socio-economic sau cultural.

Caracteristicile demografice constituie un element major de diferențiere a populațiilor. Intre acestea, varsta și “sexul” (genul), numite și “caracteristici demografice fundamentale” prezinta o importanta deosebita, data fiind semnificatia lor pentru analiza demografica, economica sau sociala. Astfel, natalitatea, mortalitatea sau fertilitatea variaza în functie de varsta populatiei, genul, rata de activitate, gradul de ocupare al populatiei, ca și de mobilitatea acesteia în teritoriu.

În cazul studiului de fata, asupra calitatii locuirii, structura populatiei pe grupe de varsta și sexe este expresia gradului de dezvoltare a unei regiuni, a prezentei sau lipsei conditiilor favorabile necesare desfasurarii activitatilor economice și de locuire.

Structura pe grupe de varsta și este expresia divizarii populatiei totale a unei unitati administrative – comuna Dor Marunt în cazul nostru – în efective anuale, cincinale, decenale sau cel mai adesea, în trei categorii:

Grupa tanara, în care se incadreaza populatia de la 0 la 15 ani, 0-18 ani sau 0-20 ani.

Grupa adulta considerata intre 15 și 59 ani, 15-65 sau 20-65 reprezinta grupa productiva și, de asemenea, reproductiva fiind cea mai mobila dintre grupele de varsta.

Grupa varstnica cuprinde populatia ce depaseste 60 sau 65 de ani; populatia varstnica este non-productiva.

Pentru comuna Dor Mărunt am obtinut o serie de date statistice demografice pentru fiecare an din intervalul cuprins intre 2000 și 2009. Acestea au fost structurate sub forma unui tabel ce cuprinde numarul indivizilor pentru fiecare categorie de varsta în parte cat și diferentiat în functie de gen.

Pe baza datelor demografice obtinute am realizat o serie de piramide structurale pentru anii 2000, 2005 și 2009, folositi ca etalon pentru a marca evolutia structurii pe grupe de varsta și sexe a comunei Dor Mărunt în aceasta perioada. La constructia piramidelor structurale de mai jos au fost selectate categorii de varsta cu intervale de cate patru ani, afisate pe axa verticala, iar pe axa orizontala sunt marcate în mod egal, pentru fiecare gen în parte, intevalele procentuale ce desemneaza ponderea fiecarei grupe de varsta din totalul genului respectiv.

Fig. 15 – Piramida structurala – an 2000

Fig. 16 – Piramida structurala – an 2005

Fig 17 – Piramida structurala – an 2000

Piramidele structurale pot fi utilizate în general și ca un indicator indirect al gradului de dezvoltare a unui stat sau a unei regiuni. Astfel, fiecarui stat ii este caracteristica un anumit tip de piramida, care reflecta stadiul de evolutie demografica în care acesta se gaseste, dar și implicatiile pe care anumite evenimente din istoria popoarelor respective le-au generat în plan demografic (dezvoltari economice sau industrial, politici pro sau anti nataliste, migratii). În functie de forma acestea pot fi totusi generalizate, astfel:

Piramida în forma de triunghi este caracteristica statelor subdezvoltate, prezinta o baza extinsa, deoarece natalitatea este ridicata, flancuri concave și varf ascutit, datorita faptului ca numarul varstnicilor este redus.

Piramida în forma de clopot sau amfora corespunde statelor dezvoltate. Prezinta o baza putin extinsa, datorita natalitatii reduse, flancuri convexe, deoarece tinerii adulti, apartinand generatiilor 1945-1965, sunt numerosi, și varful aplatizat, corespunzator unei populatii varstnice numeroase.

Analizand profilul general al acestor piramide structurale, putem observa ca acestea nu se incadreaza exact în tipurile standard mentionate mai sus, ci este mai degraba o combinatie intre acestea. Acest fapt denota ca tara noastra este intr-o perioada de tranzitie, avand din caracteristicile demografice ce sunt specifice atat tarilor dezvolate cat și celor mai putin dezvoltate.

Studiind evolutia demografica a comunei Dor Mărunt, pe baza piramidelor structurale de mai sus, se poate observa o discontinuitate accentuata în intervalul de varsta medie (35 – 59 ani) a categoriei persoanelor de sex feminin. Aceasta discontinuitate se propaga pana în anul 2005, desi intr-o maniera mai estompata, și se reduce semnificativ pana în anul 2009. Aceasta discontinuitate este prezenta și la persoanele de sex masculin, incepand cu anul 2000, dar intr-un mod mai putin spectaculos ca în cazul persoanelor de sex feminin. Totodata, aceasta discrepanta este dublata și de o pondere semnificativa a varstnicilor, în intervalul de varsta 60-74, mai ales în anul 2000. Aceasta discontinuitate poate fi generata de o migratie masiva a tinerilor, mai ales în perioda imediat urmatoare revolutiei, lipsa acestora afectand drastic categoriile de varste medii cuprinse intre 35 și 59 de ani.

Anului 2009 ii este specifica o piramida structurala cu o forma clopot, specifica mai ales tarilor dezvoltate, acest fapt desemnand scaderea natalitatii în comuna, cu flancuri convexe, ce evidentiaza cresterea ponderii categoriei varstnicilor și implicit a sperantei de viata.

3.2 Structura populației pe sectoare de activitate

În functie de categoria de activitate economica practicata, populatia activa este divizata în trei sectoare:

Sectorul primar ce cuprinde activitati legate de agricultura, silvicultura, pescuit;

Sectorul secundar care cuprinde activitati legate de industrie și constructii;

Sectorul tertiar ce cuprinde activitatile legate de comert, transport, servicii.

Multi autori identifica sectorul quaternar, cu activitati în domeniul culturii, invatamantului, sanatatii, cercetarii și chiar un al cincilea sector, cel care vizeaza activitati în sfera politica și executiva.

Divizarea în trei sectoare faciliteaza însă, comparabilitatea la nivel international, permitand în acelasi timp evidentierea regularitatilor sau disparitatilor spatiale.

Ponderea populatiei active sau ocupate pe sectoare de activitate reflecta gradul de dezvoltare la care a ajuns o tara; astfel, proportia ridicata a populatiei ocupate în sectorul primar evidentiaza o slaba dezvoltare economica și, implicit, o evolutie demografica tardiva, cu rate ridicate ale fertilitatii și cu o durata medie a vietii coborata.

Invers, ponderea ridicata a populatiei ocupate în sectorul tertiar și, respectiv, scazuta a populatiei ocupate în sectorul primar indica un nivel ridicat de dezvoltare economica, respectiv un nivel redus al fertilitatii și o durata medie a vietii ridicata.

Pentru comuna Dor Mărunt, graficul structurii populatiei pe sectoare de activitate, ilustrat mai jos, evidentiaza, cum era de astepat în cazul unei comune cu specific agricol, o pondere dominanta, de 64%, a locuitorilor care se ocupa cu activitati din domeniul agriculturii și cresterii animalelor (sectorul primar).

Sectorul primar este urmat la mare distanta în urma, cu doar 25% de sectorul secundar, caracterizat de activitati de constructie și comert. Iar în cele din urma, cu ponderea cea mai scazuta, de doar 11%, se incadreaza sectorul tertiar, locuitorii ce fac parte din acesta fiind incadrati în domeniile invatamantului sau al prestarii serviciilor publice, în cadrul primariilor sau a altor institutii de stat locale.

Fig. 38 – Structura populatiei pe sectoare de activitate – an 2009

3.3 Șomajul și populația inactivă

Neconcordanta intre oferta demografica și cererea de forta de munca genereaza somajul.

Orice tara, indiferent de nivelul de dezvoltare prezinta un anumit procent de someri. Cand rata somajului, respectiv raportul intre numarul somerilor și numarul total al activilor, nu depaseste 3%, este considerata normala, aceasta valoare indicand o buna folosire a fortei de munca.

În functie de numarul persoanelor și de tipul activitatilor afectate de somaj, se deosebesc mai multe tipuri:

somajul general, care afecteaza toate tipurile de activitati și apare în perioadele de criza economica, cum este și cea care afecteaza aproape intreaga lume în prezent

somajul temporar, care afecteaza un anume sector al populatiei în anumite perioade ale anului; în general, se refera la ocupatii dependente de starea vremii (clima), cum ar fi turismul, agricultura și constructiile.

somajul structural, care afecteaza anumite activitati industriale și este determinat de scaderea cererii pe piata a anumitor bunuri sau produse.

somajul mascat este un termen ce caracterizeaza situatia în care lipsa locurilor de munca nu figureaza în statistici. Muncitorii în acest caz, fie nu lucreaza la intreaga capacitate, fie lucreaza în regim de “timp partial”. Aceasta situatie caracteriza multe state fost socialiste, printre care și Romania.

Ca mai toate regiunile tarii, comuna Dor Mărunt este și ea, la randul ei, afectata de somaj, dar, spre deosebire de regiunile puternic industrializate sau de orase, efectele lui nu sunt asa puternic resimtite. Acest fapt se intampla deoarece, agricultura, care predomina ca activitate economica în comuna, se bazeaza pe exploatarea unor resurse mult mai stabile cu randament mai previzibil, cum sunt cele naturale, supuse mai putin variatilor ce caracterizează sectoarele superioare ale pietei economice.

Pe baza datelor statistice obtinute a fost realizat un grafic al evolutiei numarului de someri în perioada 2000 – 2009. Dupa cum se poate observa, graficul afiseaza o evolutie destul de sinuoasa pe tot parcursul perioadei de studiu. Astfel incepand cu anul 2000, numarul somerilor a variat destul de putin în jur valorii de 200 dar în anul 2005 a crescu semnificativ, atingand valoarea de 250, ca pe urma să scada brusc pana aproape de valoarea de 100 în jurul anului 2008. Perioada aceasta de scadere a numarului de someri se poate datora în mare masura, nu unei cresteri economice a zonei, ci mai degraba se datoreaza faptului ca mai multe persoane, pe baza lipsei unui loc de munca stabil în zona, aleg deplasarea zilnica spre un centru economic mai important al judetului. Acest fenomen poarta numele de navetism și afecteaza intregul judet, centrul polarizator cel mai important al zonei, care atrage cei mai multi navetisti, fiind orasul Calarasi. Capatul graficului, reprezentat de anul 2009, arata o evolutie ascendenta destul de brusca a numarului de someri, depasind valoarea de 150. Acest fapt poate fi explicat prin prisma conditiilor economice actuale, afectate în mare masura de criza economica curenta, în care navetistii nu mai gasesc un loc de munca stabil nici în centrele polarizatoare ale zonei, și sunt nevoiti să revina în localitatea de origine, suplimentand totodata numarul somerilor.

Figure 19 – Evolutia numarului de someri în perioada 2000 – 2009

Graficul urmator, însă, cel al evolutiei populatiei inactive în perioada 2000 – 2009 evidentiaza dinamica sectorului inactiv al populatiei stabile a comunei Dor Marunt. Populatia inactiva se refera la acea parte a populatiei care nu este incadrata în campul muncii și cuprinde urmatoarele categorii de persoane: elevi-studenti, pensionari, casnice, persoane intretinute de alte persoane, persoane intretinute de stat sau de catre alte organizatii etc. Astfel, graficul de mai jos, evidentiaza o crestere brusca a populatiei inactive în perioada 2001 – 2002, cand a urcat de la valori de aproximativ 2200 la valori de peste 2350. Acest fapt poate fi explicat dacă corelam aceste valori cu graficul evolutiei numarului total al populatiei stabile; ca urmare, se poate obseva o crestere mai accentuata a numarului total de locuitori ai comunei, posibil datorata unei natalitati mai ridicate în aceasta perioada, crestere ce avut ca efect suplimentarea numarului celor ce fac parte din populatia inactiva.

Fig. 40 – Evolutia populatiei inactive în perioada 2000 – 2009

Figura 21. Evoluția populației totale stabile în perioada 2000 – 2009

Capitolul 4. Caracteristici generale ale locuirii rurale

4.1 Structura parcului de locuințe

Elaborarea acestui subcapitol a avut ca baza de documentatie planul urbanistic general (P.U.G.) al comunei Dor Marunt, al carui beneficiar este Consiliul Local Dor Marunt, care a fost de altfel și sursa de la care am preluat aceste date.

Planul Urbanistic General amintit mai sus este constituit dintr-o parte grafica, în special harti pentru fiecare localitate componenta a comunei și dintr-o parte text care contine informatii topografice și de inventariere a bunurilor care alcatuiesc domeniul public al comunei Dor Marunt. Pe baza acestor date, și mai ales a celor grafice, s-au intocmit harti ale zonarii interne a intravilanului pentru cele cinci localitati componente ale comunei, pentru a oferi o privire de ansamblu asupra structurii parcului de locuinte și ale functiunilor complementare ale acestora dar și pentru a incerca gasirea unor relatii teritoriale intre aceste spatii rezidentiale și unitatile de deservire ale acestora, precum spatiile comerciale sau culturale sau cele agricole, de extragere a resurselor necesare sustinerii activitatilor de locuire.

Satul Pelinu are o suprafata totala de 59,80 ha (suprafata de intravilan rezultata din P.U.G. preliminar) și suprafata din masuratori pentru intravilan propus este de 111,69 ha.

În cadrul intravilanului (vezi harta) exista 36 de cvartale rezidentiale ce cuprind locuinte și functiuni complementare acestora (magazii, adaposturi pentru animale etc) dar de multe ori și spatiile destinate agriculturii de subzistenta (gradini, livezi etc)

La capitolul institutii publice și servicii, satul este deservit de o scoala, un stadion, o biserica și un magazin, acestea fiind comasate, din punct de vedere al localizarii, în zona centrala a satului. Acest fapt reprezinta un avantaj, deoarece astfel este facilitat accesul locuitorilor de pe toata suprafata intravilanului localitatii.

Dispunerea cvartalelor este una simetrica și organizata facand dovada existentei unui lan de dezvoltare a intravilanului care a fost pus în aplicare de la inceputul existentei acestei localitati, iar trama stradala care deserveste locuintele este una de tip rectangulara, specifice localitatilor europene construite dupa norme de amenajare stricte. Acest fapt a fost posibil și datorita amplasamentului acestei localitati intr-o zona de campie, fara a avea restrictii în desfasurarea pe suprafata impuse de relief ca în zonele montane sau de deal.

Privind harta zonarii interne a satului Pelinu se poate observa separare a intravilanului în dupa jumatati aproximativ egale ca suprafata, dispuse de-a lungul unei axe centrale ce separa zonele rezidentiale de zonele agricole de proximitate.

Dacă localizarea cimitirului la o oarecare distanta în afara localitatii nu reprezinta o problema majora, în schimb amplasarea gropii de gunoi în vecinatatea zonelor rezidentiale poate constitui o reala problema ce necesita o rezolvare urgenta.

Satul Infratirea are o suprafata totala de 104,10 ha (suprafata de intravilan rezultata din P.U.G preliminar) și suprafata rezultata din masuratori pentru intravilan propus este de 138,89 ha.

Intravilanul satului Infratirea cuprinde 58 de cvartale formate atat din locuinte cat și din dependintele acestora și, de asemenea, spatiilor destinate agriculturii de subzistenta.

Institutiile publice care deservesc localitatea sunt reduse ca numar și cuprind o scoala, o biserica și un stadion destinat activitatilor sportive sau de recreere, dispuse în partea central-sudica a intravilanului.

Cvartalele rezprezinta aproximativ o treime din suprafata totala a intravilanului, terenurile agricole de proximitate fiind dispuse sub forma unei benzi ce inconjoara intravilanul în partile de N, NV și E, aceasta dispunere fiind mai avantajoasa prin prisma distantei pe care locuitorii satului trebuie să o parcurga catre acestea, spre deosebire de dispunerea simetrica fata de cvartale, infatisata în satul Pelinu.

Atat cvartalele cat trama stradala prezinta o dispunere destul de ordonata desi mai neregulata ca în cazul satului Pelinu.

O neregula care trebuie semnalata și care ar necesita o rezolvare cat mai rapida, lucru valabil de altfel pentru majoritatea localitatilor din tara noastra, este statutul neecologizat al gropilor de gunoi. În ceea ce priveste satul Infratirea aceasta problema este una care necesita o rezolvare urgenta deoarece, groapa de gunoi este amplasata în preajma unei balti, la care au access locuitorii satului, în special copiii. Exista pericolul patrunderii în apa acestei suprafete lacustre a unor reziduri periculoase ce pot da nastere unor epidemii sau imbolnaviri pentru cei ce intra în contact cu apa.

Satul Ogoru are o suprafata totala de 34,10 ha (suprafata intravilan rezultata din P.U.G. preliminar) și suprafata rezultata din masuratori pentru intravilan propus este de 125.78 ha.

Intravilanul satului este unul de mici dimensiuni și cuprinde doar 13 cvartale insumand în total o suprafata de doar 608258 mp. La randul ei, localitatea este deservita de o biserica, o scoala și un stadion, are și un magazin mai important în partea centrala, și la capitolul gospodariei comunale, exista un cimitir la periferia estica a localitatii.

Suprafetele agricole de proximitate ocupa o suprafata mai mare în cadrul intravilanului decat zonele rezidentiale, incadrandu-de de o parte și de alta a acestora, fapt ce avantajeaza accesul facil al locuitorilor la acestea.

În privinta gropii de gunoi, aceasta nu este mentionata în P.U.G.-ul comunei Dor Marunt pentru satul Ogoru, deoarece, fie aceasta nu exista din pricina dimensiunii reduse a comunei, ori deorece exista o serie de neregularitati evidente , pe care autoritatile prefera să le ascunda de opinia publica.

În schimb, satul Ogoru, dispune de o ferma zootehnica de mari dimensiuni în parte SV a localitatii, care desi ofera locuri de munca stabile pentru locuitori, totusi reprezinta un mare minus la capitolul calitatea vietii, mai ales a acelor din proximitatea fermei, datorita mirosului neplacut emanat de aceasta, mai alea în anumite perioade influentate de directia vantului.

Satul Dalga are o suprafata toala de 241,40 ha (suprafata de intravilan rezultata din P.U.G. preliminar) și suprafata rezultata din masuratori este de 240,42 ha.

Și în satul Dalga predomina zonele rezidentiale, existand un numar de 70 de cvartale, care au o dispunere rectangulara foarte ordonata iar terenurile agricole din intravilan se localizeaza pe margini, avand însă suprafete mai reduse. În schimb, o mare extindere teritoriala o cunosc fermele, cum este cazul fermei S.C. AGROINDUSTRIALA S.A. localizata în vecinatatea garii din Dalga.

Datorita dimensiunilor mari ale satului Dalga comparativ cu localitatile mai mici mentionate anterior, acesta dispune de un numar mai mare de institutii pulbice și de servicii, printre care: doua scoli, doua biserici, doua stadioane, o moara și o gara, iar la capitolul unitati industriale, localitatea detine 3 ferme și un complex de bovine.

Ca și în cazul satului Infratirea, avem de a face cu un amplasament defectuos al gropii de gunoi, în proximitatea unor suprafete lacustre, care ar putea constitui, prin contaminarea acestora de catre rezidurile infiltrate din groapa de gunoi, o reala sursa de imbolnarvire.

Avantajul major al localitatii Dalga, impreuna cu satul Dor Marunt, il reprezinta prezenta garii, situata pe ruta Bucuresti-Constanta, acest fapt marind considerabil accesul în și din localitate.

Satul Dor Marunt reprezinta cea mai mare localitate din comuna, și totodata indeplineste functia de resedinta. Intravilanul are o suprafata de 609,15 ha și detine în jur de 130 de cvartale de locuinte dispuse de asemenea intr-o forma rectangulara ordonata.

Terenurile agricole de proximitate sunt reduse ca numar și suprafete și se localizeaza spre periferia intravilanului.

La capitolul unitati de deservire, și cu un impact deosebit asuptra calitatii locuirii, satul Dor Marunt este cea mai avantajata și dezvoltata dintre localitatile comunei, dispunand pe langa biserici și spatii de recreere, de un spital și un dispensar medical. Dezavantajul major al locuitorilor din celelalte localitati il reprezinta faptul ca sunt nevoiti să se deplaseze la o distanta considerabila pana în localitatea Dor Marunt, pentru a putea dispune de servicii medicale; acest lucru este cu atat mai dezavantajos, cu cat starea pacientilor este mai grava și necesita spitalizare de urgenta.

Figura 22 – Harta zonarii interne a intravilanului localitatii Pelinu (Sursa: PUG, 2003)

Figura23 – Harta zonarii interne a intravilanului localitatii Înfrățirea (Sursa: PUG, 2003)

Figura24 – Harta zonarii interne a intravilanului localitatii Ogoru (Sursa: PUG, 2003)

Figura25 – Harta zonarii interne a intravilanului localitatii Dâlga (Sursa: PUG, 2003)

Figura26 – Harta zonarii interne a intravilanului localitatii Dor Mărunt (Sursa: PUG, 2003)

4.2 Tipologii de locuințe în funcție de vârstă, structură și morfologie

Asezarile umane cu structura compacta, cum sunt cele din comuna Dor Marunt, sunt specifice indeosebi zonelor de campie, caracterizate de desfasurarea unei agriculturi intensive.

Vetrele cu structuri compacte, specifice stepei sau campiilor despadurite (ex: Campia Baraganului), transformate azi în mari producatoare de cereale au exercitat o rapida actiune de trecere de la forme dispersate la cele adunate. Ele sunt, în buna masura, consecinta restructurarii și comasarilor oficiale.

Caracteristica esentiala a asezarilor din comuna Dor Marunt consta în detasarea neta a partii construite de teritoriul afectat productiei. Vatra dispune de o trama stradala mai mult sau mai putin ordonata, cu o indesire a caselor în ansambluri construite de multe ori pana la saturatie. Gradul de indesire al gospodariilor este direct proportional cu vechimea și puterea lor economica. Cele mai noi sunt mai mici, au o textura ordonata și o structura mai libera, fiind inca în faza mijlocie a saturarii cu gospodarii.

Zonele din intravilan destinate locuintelor, reprezinta principalele consumatoarea a suprafetei intravilanului existent și ocupa cea mai mare parte din trupurile de baza fiind alcatuite din locuinte cu caracter rural

În privinta varstei locuintelor ce alcatuiesc zonele rezidentiale ale intravilanului, se pot distinge indeosebi doua categorii principale: în primul rand, avem locuintele vechi ce alcatuiesc de multe ori nucleul central sau cel vechi sub aspect istoric, de la care a pornit expansiunea teritoriala, construite indeosebi în perioada interbelica; în al doilea rand, a doua categorie principala este reprezentata de aproximativ 250 de locuinte realizate în perioada 1992 – 2002 sunt realizate din materiale durabile, avand dotari corespunzatoare, conform prevederilor Legii locuintei.

Arhitectura locuintelor vechi, din prima categorie, de origine interbelica, este una tipica (vezi figura), de traditie, pentru zona de campie a Baraganului, cu acoperisul de forma triunghiulara sau piramidala și construita din caramida sau, pentru cei mai putin instariti, din chirpici. Curtea este riguros delimitata, iar aranjamentul în aceasta asigura functionalitatile prioritare – grajd pentru animale, cocina, hambar etc., cu accesibilitate comoda din „batatura”.

Cu toate acestea, însă, fondul locuibil predominant este constituit din locuinte parter, în stare mediocra sau cu grad avansat de uzura, realizate în majoritate din materiale nedurabile precum paianta (chirpici). Majoritatea locuintelor individuale sunt lipsite de alimentare cu apa în sistem centralizat, sau beneficiaza de alimentarea cu apa din cismele (puturi de mica adancime), în curti (Foto..)

Foto…. Tip casă individuală (anii 60)

4.3 Structura parcului nou de locuințe (noile ansambluri rezidențiale)

Expansiunea teritoriala a localitatilor se poate observa cel mai bine pe baza hartii cu noile ansambluri rezidentiale, ilustrata mai jos. Cu culoarea verde sunt reprezentate nucleele vechi, intravilanele anului 1980, și cu fond rosu sunt reprezentate trupurile de extindere ale acestora, ce contin pe langa alte functiuni și noile locuinte.

La trecerea dintre cele doua zone principale la capitolul specific arhitectural, se poate observa o diferenta destul de semnificativ, în primul rand din puncte de vedere al aspectului estetic, arhitectura constructiilor noi cunoscand o oarecare deschidere catre influentele europene, casele fiind construit în linii mai simple, mai moderne, sunt alcatuite de multe ori din materiale de factura noua precum PVC-ul, dar avand avantajul net al unui pret accesibil.

Aceste ansambluri rezidentiale noi sunt caracterizate de un fenomen care se poate observa în toata tara, și anume aparitia unor case de tip vila, cu arhitectura moderna și cu un grad ridicat al luxului interior, continand materiale noi și durabile, gresie și faianta, dotari moderne precum antena de satelit și aer conditionat. Aceste tipuri de constructii apar mai ales în localitatile mai importante ale comunei, cum sunt Dor Marunt și Dalga, și sunt ridicate de fosti locuitori ai localitatilor respective, a caror statut financiar s-a imbunatatit odata cu prestarea în strainatate a unor servicii mult mai bine platite (fig….)

Fig. nr…. Noi ansambluri rezidențiale din comuna Dor Mărunt

Catalogate drept "locuintele saracilor", casele din chirpici sau paianta se intalnesc atat în nucleele vechi ale localitatii în care predomina casele interbelice, dar mai ales în zonele rezidentiale noi. Acestea sunt preferate de obicei de cei cu o conditie financiara mai precara dar, mai au un avantaj ce consta în faptul ca sunt cele mai sanatoase case și, totodata, cele mai rezistente la cutremur. Ca și materiale de constructie, chirpiciul sau painata sunt buni termoizolatori, primind caldura cu greutate și cedand-o lent. Lemnul, lutul și paiele – cele care stau la baza construirii unor astfel de case – sunt materiale ecologice, naturale, oferind un mediu interior sanatos, benefic. Structura de rezistenta a caselor din chirpici este facuta din furci de lemn și impletituri de nuiele, în care se bate lutul cu paiele, or, se stie ca lemnul este foarte elastic, locuinta avand o mai mare rezistenta la cutremure decat a caselor construite pe structuri din beton sau caramida. Un alt avantaj incontestabil al caselor din chirpici sau din painata il reprezinta costul scazut al acestora.(Foto)

Foto 27 – Casa de chirpici recenta pentru comunitatea rromă ( Andrea Roman)

Foto 28 – Case noi de tip vila, anii 2000 ( Andrea Roman)

Exista și zone intens ocupate de minoritatile etnice, cum sunt tiganii din satul Dalga, a caror locuinte de chirpici și cu acoperis de lemn, sunt foarte saracacioase și vizibil în stare avansata de degradare, fara a dispune de o curte sau alte dependinte și folosite strict pentru adapostul acestora; aceste se intalnesc cu precaderea la periferia localitatilor în areale mai mult sau mai putin izolate de restul localitatii, de obicei în zone cu o densitate mai mica de locuitori.

La polul opus exista și o serie de vile tiganesti construite recent, mai ales incepand cu anul 2000, cu o arhitectura specifica, cu acoperisuri cu turle multiple și imbracate în marmura, semn al dobandirii unui statut superior în cadrul comunitatii acestora. Aceste vile se pot localiza în cadrul unor micro-cartiere, relativ recent aparute, unde densitatea acestora este mai mare dar totusi separate de zona în care locuiesc romanii.

Foto 29 – Case tiganesti vechi

Foto 30 – Case tiganesti recente

Concluzii sfarsit de capitol

4.4 Evaluarea calității locuirii în comuna Dor Mărunt

Evaluarea calității locuirii se va realiza sub forma unei sinteze a tuturor datelor obținute, iar ideile rezultate se vor structura mai intai pe 2 directii principale: natural și socio-economic; apoi aceste directii majore vor fi detaliate la rândul lor în functie de domeniile de interes mentionate în primul capitol. În prima faza, evaluarea calitatii locuirii se va realiza pe baza factorilor externi ce influenteaza sau determina activitatile și calitatea locuirii, sau altfel spus, climatul de locuire prezent în comuna Dor Marunt. În categoria factorilor interni, am incadrat factorii psiho-sociali și comportamentali, a caror importanta și efect vor fi analizati pe larg în subcapitolul urmator, legat de perceptia locuitorilor asupra propriilor lor activitati de locuire și viata din comuna în general.

Pentru inceput vom analiza conditiile naturale cu un rol important în afectarea vietii și a calitatii locuirii în comuna Dor Marunt. Un factor ce impiedica elaborarea unei perspective de crestere industriala a zonei, mai ales a activitatilor industriilor mai grele, este reprezentat de substratul geologic al comunei, care este format dintr-o succesiune de argile, prafuri și nisipuri acoperite cu loess, ceea ce implica lucrari geotehnice costisitoare și dificile în prealabil, în cazul construirii de obiective grele. Și captarea apei reprezinta o problema majora, mai ales pentru perspectiva crearii unei infrastructuri edilitare pentru asigurarea centralizata cu apa a localitatilor comunei. Acest fapt este determinat de faptul ca nivelul hidrostatic al apelor subterane a fost interceptat în general, în jurul adancimii de 20 – 30 m în zona de terasa și la 3-5 m de la suprafata terenului, în zona de lunca. Ca urmare, ca o mica concluzie pentru cei care doresc să se stabileasca în zona comunei, trebuie să tina cont de acest aspect și pentru perspectiva unei perioade indelungate pana la finalizarea unei infrastructuri de alimentare cu apa, dar mai ales pentru prezent, în cautarea unei solutii de alimentare cu apa potabila, care necesita finantare proprie.

Teritoriul comunei Dor Marunt apartine sectorului de clima continentala, cu individualizarea topoclimatului specific Campiei Romane, cu ierni aspre și veri calde cu lungi perioade secetoase. Desi intr-adevar, seceta este o reala și majora problema pentru agricultura de orice tip din Campia Romana, acest fapt este intr-o oarecare masura compensat de calitatea deosebita a solurilor, foarte fertile, bogate în substante nutritive și cernoziomuri. Cei care care vor să se mute în aceasta comuna, trebuie să tina cont în mare masura de aceste aspecte, iar pentru cei care vor să intemeieze o ferma sau o unitate de productie agricola, trebuie să stie ca sunt necesare fonduri consistente pentru asigurarea unei infrastucturi de irigatii care să mentina și să determine un randament ridicat al productiei.

În concluzia analizei factorilor externi ce tin de cadrul și resursele naturale, rezulta ca teritoriul pe care se situeaza comuna Dor Marunt prezinta conditii favorabile pentru dezvoltarea în perspectiva, unele probleme ridicandu-se la realizarea constructiilor inalte, probleme legate de conditiile geotehnice de fundare și de faptul ca teritoriul este situat în zona cu intensitati microseismice de gradul 8.

În cadrul categoriei factorilor socio-economici, un prim factor ce avantajeaza considerabil calitatea vietii în comuna este exprimat de relatiile în teritoriu de care dispune comuna Dor Marunt. Astfel, aceasta dispune de legaturi rutiere modernizate cu municipiul Calarasi și orasul Fetesti (DN 3A), cu acestea avand și principale legaturi economic-sociale. De asemenea, aceste nuclee pot constitui un avantaj pentru cei care vor să lucreze în domeniul serviciilor, deoarece se pot deplasa zilnic la un loc de munca în cadrul oraselor amintite, acest fenomen de migratie profesionala fiind incurajat în mare masura de modalitatile facile de transport oferite și mai ales de infrastrucuta feroviara ce leaga centrele amintite. Astfel, prin sudul satelor Dor Marunt și Dalga trece linia ferata Bucuresti-Constanta iar teritoriul administrativ al comunei este strabatut de la vest la est de Autostrada A2 la care în prezent nu exista nod de acces.

La capitolul economic, comuna Dor Marunt, impreuna cu satele din apartinatoare, dispune de o baza economica cu profil agrar, reprezentata de unitati agricole particulare. Activitatea agricola se realizeaza în cazul detinatorilor particulari, atat prin lucrul individual al suprafetelor proprii cat și prin asociatii lucrative bine organizate.

Terenul agricol, reprezinta potentialul cel mai ridicat pentru dezvoltarea comunei și atragerea noilor investitori dar și pentru cei care ar dori să se stabileasca permanent, avand o suprafata de 14,308 ha, reprezentand 91,15% din suprafata teritoriului administrativ iar terenul arabil detine o suprafata de 14,086 reprezentand aprox. 90% din total. Și cresterea animalelor este un factor avantajos important și se face în ferme specializate și în gospodariile populatiei.

Conform datelor statistice oferite de Primaria comunei Dor Marunt, la 03.03.2008 populatia totala (stabila) a comunei era de 6926 de locuitori. Raportat la suprafata, rezulta o densitate a populatiei în teritoriul administrativ de 44 loc./kmp. Aceasta valoare este una optima pentru calitatea locuirii, fiind cu mult sub valorile de densitate ce caracterizeaza indeosebi orasele.

În ceea ce priveste efectiv problema habitatului locuibil, statistica evidentiaza ca numarul locuintelor a fost în anul 2002 de 2630 de gospodarii. Suprafata locuibila totala a fost de 87.656 mp, insemnand 33,3 mp suprafata medie pe o locuinta sau 12,7 pe o persoana. Numarul locuintelor a crescut fata de 1992 de la 2418 la 2630. Dintre acestea 2388 au instalatii electrice, 2341 au bucatarie și 228 bai.

În privinta miscarii naturale și migratorii, se pot evidentia doua aspecte importante ce permit formarea unor concluzii indirecte cu privire la calitatea vietii și locuirii în comuna Dor Marunt. În primul rand, rata bruta a natalitatii are valori mai mici, comparativ cu media pe tara. Rata scazuta a natalitatii are cauze multiple, dar dintre ele se detaseaza starea precara a calitatii vietii, situatie în care, în mod cert, va trebui să fie imbunatatita. Planul urbanistic general al comunei Dor Marunt pune la dipozitia administratiei locale și executivului Primariei posibilitatea accesarii fondurilor comunitare pentru imbunatatirea infrastructurii tehnico-edilitare a localitatilor componente.

În ceea ce priveste miscarea migratorie, principalele centre de atractie a fortei de munca în deplasare sunt municipiul Calarasi și orasul Fetesti, dar datorita masivelor reduceri de personal, navetismul a scazut foarte mult, existand clar, o descurajare a acestui sistem. Prin dezvoltarea unor societati private agricole s-au pus bazele unei ocupari a fortei de munca existente.

Un avantaj net al comunei Dor Marunt, și mai ales pentru satele Dalga și Dor Marunt, il reprezinta gradul ridicat de accesibilitate. Astfel, teritoriul administrativ al comunei este strabatut de doua cai majore de circulatie rutiera – Drumul National 3A și Autostrada A2 – precum și de alte drumuri (judetene și comunale) de importanta regionala și locala. Însă ca minusuri evidente se pot remarca:

procentul redus de modernizare a strazilor;

profilul transversal redus, cu trotuare mici;

intersectii neamenajate;

lipsa unei artere ocolitoare pentru traficul greu de tranzit;

lipsa unui nod de legatura cu Autostrada A2.

De asemenea, tot la capitolul transport și accesibilitate, teritoriul localitatii este traversat de calea ferata Bucuresti-Constanta aflata în plin proces de modernizare pentru marirea vitezei de circulatie.

Din analiza bilantului teritorial al suprafetelor cuprinse în intravilanul existent se remarca:

ocuparea predominanta a acestuia de catre zona de locuinte

zona pentru cai de comunicatie rutiera ocupa suprafete mari, ceea ce inseamna trasee lungi, greu de intretinut și de dotat.

Zona pentru locuinte este principala consumatoare a suprafetei intravilanului existent și ocupa cea mai mare parte din trupurile de baza, fiind reprezentata de locuinte cu caracter rural, construite indeosebi în perioada interbelica. Fondul locuibil predominant este constituit din locuinte parter, în stare mediocra sau cu grad avansat de uzura, realizate în majoritate din materiale nedurabile. Majoritatea locuintelor individuale sunt lipsite de alimentare cu apa prin cismele (puturi de mica adancime), în curti. Cele peste 250 de locuinte realizate în perioda 1992 – 2002 sunt realizate din materiale durabile, avand dotari corespunzatoare, conform prevederilor Legii locuintei.

Zonele spatiilor verzi sunt reduse, în aproape fiecare sat existand cate un teren de sport, aceste fiind însă și singurele dotari de acest gen, iar în Dor Marunt exista și o plantatie de duzi. Este necesar să se ajunga, potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta nr. 114/2007 la o suprafata de 26 mp spatii verzi publice pe locuitor.

La capitolul probleme de mediu, se pot constata o serie de aspecte. Calitatea globala a mediului inconjurator din teritoriul administrativ al comunei Dor Marunt este apreciata ca buna, calificativ rezultat din insumarea valorilor calitatii aerului, apei, solului și fondului forestier.

Pentru o mai buna calitate a vietii se propun prin prezenta documentatie de urbanism modernizarea gropilor de gunoi existente, prin transformarea lor în rampe de sortare și transfer a deseurilor menajere, precum și stabilirea zonelor de protectie sanitara atat pentru viitoarele statii de sortare și transfer deseuri, precum și a cimitirelor existente.

4.5 Calitatea locuirii percepute în comuna Dor Mărunt

Calitatea locuirii ce defineste o anumita zona de studiu se poate determina cel mai bine și de fapt în cel mai realist mod cu putinta prin cuantificarea perceptiei pe care o au locuitorii zonei respective despre calitatea vietii. Spre deosebire de teoriile geografice privind calitatea locuirii, care ajuta la constructia din exterior a unei conceptii, perceptia locuitorilor exprima cel mai bine situatia ce domneste în teritoriul locuit de acestia prin prisma resurselor pe care le utilizeaza dar și prin dificultatile pe care le intampina în desfasurarea activitatilor de locuire. Desigur, perceptia oamenilor este supusa subiectivismului intr-o masura mai mica sau mai mare, datorita, nevoilor și aspiratiilor personale, care difera la fiecare persoana în parte, dar consider, ca în cazul în care aceasta este cuantificata pe un esantion mai numeros de oameni, se pot extrage niste tipare sau modele, a caror variatie poate fi anticipata în anumite limite.

Astfel au fost intocmite o serie de chestionare, fiind intervievat un numar de cate 20 de persoane adulte, cu varste cuprinse intre 18 – 80 de ani, din fiecare localitate a comunei Dor Marunt, totalizand 100 de chestionare completate, deoarece conditiile vietii difera intr-a anumita masura în functie de localizarea localitatii în cadrul comunei, dar și pe baza considerentului mentionat mai sus, ca un esantion mai numeros poate oferi niste concluzii mai precise care să ne apropie cat mai mult de realitatea obiectiva care caracterizeaza desfasurarea vietii în comuna.

Chestionarul a fost alcatuit dintr-o serie de 14 intrebari dupa cum urmeaza:

Care este varsta dvs?………..;

Au fost intervievati persoane adulte cu varste cuprinse intre 18 și 80 de ani. Am ales acest interval pentru a surprinde felul în care se raporteaza fiecare categorie de varsta la conditiile actuale, stiimd faptul ca nevoile și aspiratiile fiecarui individ în parte variaza în mare parte cu varsta. Pe baza datelor obtinute, toate persoanele intervievate au fost incadrate în 4 categorii majore dupa cum se poate observa în rezultatul grafic al primei intrebari (fig).

Sunteti proprietar al unei locuinte?………

Dintre persoanele intervievate, aproximativ 84% dintre persoane au declarat ca nu sunt proprietarii cu acte ale unei locuinte, iar restul de 16% este reprezentata în special de tinerii, dar și batranii aflati în grija proprietarilor locuintei în care traiesc. Doar o mica parte din esantionul de persoane chestionat a declarat ca plateste chirie pentru a avea dreptul de a locui în locatia curenta.

Este ceva ce NU va convine la locuinta dvs.? (conditii interioare fizice)……..

Nemultumirile cele mai numeroase sunt legate în general de lipsa grupurilor sanitare din cadrul locuintelor, dar și de structura degradata, mai ales în privinta caselor de chirpici. Desi este adusa în discutie și suprafata locuibila din locuinta, majoritatea spun ca ar prefera o locuinta mai incapatoare, dar acest fapt nu reprezinta o prioritate sau o problema, deoarece petrec cea mai mare parte a timpului în curte (“batatura”), în gradina, la camp, sau în fata portii, la discutii cu vecinii.

Este ceva ce NU va convine în exteriorul locuintei dvs.? (ex. gunoaie, nivel zgomot, siguranta, spatiu verde, strada, parcare)………………………

Intrebarile legate de nemultumirile privind locuinta, au vizat chestiuni legate de prezenta gunoaielor în apropierea locuintelor dar și lipsa unei infrastructuri de debarasare ale acestora, nivelul de zgomot exterior (trafic, vecini etc.), nivelul de securitate al zonei de locuinte, spatiile destinate recreerii sau spatii de joaca pentru copii, calitatea drumurilor existente și în cele din urma, zonele destinate pentru parcarea autovehiculelor. Pe primul loc ca importanta în seria factorilor perturbatori se afla detasat nivelul de siguranta perceput de catre locuitori, 70 dintre acestia acuzand lipsa de implicare a politiei în cazul producerii unor evenimente nedorite, ca și de altfel, lipsa agentilor de politie pe strazile localitatilor, fapt care să asigure un climat de securitate pentru locuitori. Totodata, multi locuitori spun ca în cazul producerii unei infractionalitati care se soldeaza cu pagube materiale (ex. furt), cazul nu este solutionat de cele mai multe ori, iar posibilitatea recuperarii pagubelor este ca și inexistenta. Dintre nemultumirile care influenteaza în mod semnificativ calitatea locuirii în comuna se ma numara cele legate de calitatea drumurilor secundare (ulitele) deoarece în urma ploilor abundente devin greu practicabile și restrictioneaza în mare masura deplasarea oamenilor, și a miloacelor de transport (carute, masini). În afara de factorii mentionati mai sus, o importanta destul de mare o au și nivelul de zgomot generat indeosebi de vecini – acest fapt fiind mentionat cel mai des persoanele în varsta, sau cei cu conditii de sanatate mai precare, dar și de persoane care considera ca linistea este o parte importanta din confortul vietii. Gunoiale reprezinta și ele, un factor perturbator, mai ales prin faptul ca nu exista un plan de management al acestora, locuitorii fiind nevoiti de multe ori să transporte gunoiul la zona marginala a localitatii sau să-l depoziteze în spatele curtilor.

Cate camere are locuinta dvs și cati metri patrati? 1 camera 2 camere 3 camere 4 camere peste 4 camere ; ………….mp

În general locuintele au intre aprox. 20 mp pentru cele cu cate o camera – indeosebi casele tiganilor saraci – și 130 mp – casele de lux, construite recent, cu aspect de vila. Rezultatul chestionarului evidentiaza faptul ca cei mai multi locuitori – cca. 70% – au locuinte cu 3 sau 4 camere, iar suprafata totala a acestora locuinte variaza intre 50 mp și 80 mp.

Cate persoane locuiesc în aceasta în momentul de fata? 1 pers.; 2 pers.; 3 pers.; 4 pers.

În general, tinand cont de conditiile demografice actuale, caracterizate de o natalitate stagnanta sau în scadere, numarul de persoane mediu care locuieste intr-o locuinta în comuna Dor Marunt este de aproximativ 3 persoane. Exista și familii numeroase, ce numara pana și la 7-8 membrii dar foarte putine și mai ales în cadrul comunitatilor de tigani.

Cat de usor sau greu va este să achitati costurile locuintei? 1. foarte usor; 2. usor; 3. nici usor, nici greu; 4. greu ; 5. foarte greu

Un procent de 60% din persoanelor intervievate apreciaza ca reusesc să se descurce în acoperirea cheltuielilor legate de locuinta deoarece nu dispun de toate utilitatile, dar în general se descurca destul de greu, mai ales ca unii dintre ei, mai ales cei tineri, au ramas fara un servici stabil care să asigure venituri stabile în cadrul familiei. Ce mai multi varstnici apreciaza ca în cazul de fata, pensia le ajunge să-și plateasca costurile casei, deoarece depun și eforturi să reduca la minimum consumul de electricitate și gaz (de butelie), comuna nefiind racordata la reteau de alimentare cu apa și canalizare.

În ansamblu, cat de multumit sau nemultumit sunteti de locuinta dvs. actuala? 1. foarte nemultumit; 2. nemultumit; 3. nici nemultumit, nici multumit; 4. multumit; 5. foarte multumit.

În general, pe baza acestei intrebari, locuitorii au putut fi grupati în doua mari categorii, prima fiind cea care cuprinde locuitorii care sunt în general multumiti de locuintele proprii, cu un total de 50 de procente din total și respectiv cei care care nu sunt multumiti de conditiile curente, cu 35 de procente. Cei mai nemultumiti sunt în general tinerii, care ar preferea conditiile locuintelor de la orase, în detrimentul celor rurale, și aspira la o mutare a habitatului permanent la oras.

Ce fel de relatii aveti cu vecinii dvs.? 1. politete, 2. intrajutorare, 3. conflictuale, 4. Ignorare

În general locuitorii intervievati spun ca se ajuta intre ei, sau cel putin incearca să se comporte politicos în relatiile cu vecinii. Exista însă și cazuri, și nu putine, în care intre vecini domneste o stare conflictuala, disputata chiar și pe taramul juridic, cele mai multe probleme fiind legate de limitele proprietatilor lor. De asemenea, exista și cazuri în care, unii locuitori marturisesc ca isi ignora total vecinii, pe motive ce tin de lipsa increderii în acestia sau de producerea unor evenimente nedorite care le-ar fi influentat în mare masura parerea despre acestia.

Cati vecini cunoasteti ?………………….

La aceasta intrebare, majoritatea celor chestionati (90%) a raspuns ca isi cunosc cam toti vecinii cu care se inconjoara, dar ii cunosc și pe multi dintre cei care stau mai departe, dar pe aceasi strada (ulita).

V-ati muta din locuinta dvs. actuala? 1. Da; 2. Nu; 3. NR/NS…..Dacă DA, de ce? Și unde?………………………………………….

Dintre cei intervievati, 50% au raspuns ca nu s-ar muta din locuinta curenta, cei mai multi locuitori din aceasta categorie fiind în general varstnici sau cei cu familii stabile, care considera ca s-au obisnuit cu conditiile actuale, și o eventuala mutare, incluzand orasul, doar le-ar complica situatia prezenta. Din categoria de 30% fac parte în mare masura tinerii, sau cei care traiesc în conditii insalubre sau nesatisfacatoare. Restul de 20% nu pot da un raspuns categoric, dar apreciaza ca în eventualitatea gasirii unei locuinte mai bune sau mai confortabile, ar fi dispusi să demareze procesul de mutare.

Cat de multumit sau nemultumit sunteti fata de caracteristicile comunei în care locuiti?

Numiti cateva elemente reprezentative (cladiri, strazi, monumente, etc.) ale comunei dvs, care pot fi puncte de reper în viata de zi cu zi (loc de intanire, loc de discutii)……………………………………….

Valabil pentru toate localitatile, locul de intalnire și punctul de reper cel mai uzitat este biserica din sat, iar pe locul urmator, centrul cu magazine. Localitatile cele mai importante, precum Dalga și Dor Marunt, dispun și de o serie de monumente sau obiective turistice, ce sunt folosite de locuitorii lor ca puncte de reper.

Va rugam să estimati suma totala rezultata din intretinerea lunara a locuintei dvs. (telefon, curent electic, alte taxe)……………………………

In general, oamenii au aratat un comportament suspicios legat de aceasta intrebare, dar pe baza raspunsurilor primite de la unii dintre ei am constat ca suma alocata intretinerii variaza intre 50 – 3000 RON.

Concluzii sfarsit de capitol!

Capitolul 5. Politici de locuire și strategii de dezvoltare ale comunei Dor Mărunt

Obiectivele strategice

Analiza resurselor comunei Dor Mărunt, a necesităților și problemelor cu care aceasta se confruntă, a oportunităților și a măsurilor de intervenție utile pentru dezvoltarea comunei fac necesară identificarea unor obiective importante pentru strategia de dezvoltare 2007-2013.

Consiliul Local Dor Mărunt își propune următoarele obiective strategice pentru dezvoltarea socio-economică a comunei:

– Sprijinirea dezvoltării economice prin promovarea parteneriatului public-privat;

– Ridicarea standardului de viață a locuitorilor din comună;

– Creșterea nivelului de competitivitate și atractivitate a zonei;

– Crearea de oportunități și facilități pentru potențialii investitori;

– Diversificarea serviciilor publice oferite cetățenilor;

– Creșterea atractivității turistice a localității;

– Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii fizice și a celorlalte utilități publice;

– Eficientizarea potențialului forței de muncă din zonă;

– Creșterea nivelului de educație al populației prin dezvoltarea bazei materiale a unităților educaționale;

– Protecția mediului înconjurător și dezvoltarea infrastructurii de mediu.

Obiective specifice

Strategia de dezvoltare locală a comunei Dor Mărunt este concepută și prevăzută pentru a sprijini atingerea obiectivelor de dezvoltare economico-socială ale localității, în concordanță cu acțiunile Programului de Dezvoltare 2007-2013.

Aceasta a fost structurată pe capitole ce reprezintă și obiectivele specifice ale Strategiei de Dezvoltare Locală a comunei Dor Mărunt:

Integrarea europeană;

Educație și cultură;

Protecție socială;

Sănătate;

Agricultură și dezvoltare rurală;

Infrastructură;

Protecția mediului înconjurător.

INTEGRARE EUROPEANĂ

În ceea ce privește integrarea europeană, obiectivele specifice ale Consiliului Local sunt:

1. Fundamentarea politicilor publice pe principiile formulate de documentele Uniunii Europene;

Consiliul Local Dor Mărunt va susține colaborarea între actorii locali din Dor Mărunt și cei cu atribuții similare din alte țări membre ale Uniunii Europene pentru implementarea politicilor europene.

2. Creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene la nivelul Consiliului Local Dor Mărunt

Consiliul Local Dor Mărunt va urmări mai multe direcții de acțiune pentru accesarea și absorbția fondurilor europene. Se va urmări îmbogățirea portofoliului de proiecte și pregătirea documentației necesare pentru asigurarea eligibilității și finanțării proiectelor.

De asemenea se vor urmări în permanență oportunitățile de finanțare în cadrul cărora Consiliul Local Dor Mărunt va putea aplica pentru atragerea fondurilor nerambursabile guvernamentale și europene la nivelul localității. Se va avea în vedere corelarea între necesitățile comunei și obiectivele de investiții finanțate prin fonduri nerambursabile.

Consiliul Local Dor Mărunt va asigura cofinanțarea proiectelor cu finanțare nerambursabilă, propuse spre finanțare și derularea corespunzătoare a proiectelor finanțate.

3. Creșterea capacității instituționale a administrației publice privind procedurile europene cu privire la derularea fondurilor de coeziune și a celor structurale. La nivelul Primăriei Dor Mărunt se intenționează formarea unei echipe mixte de funcționari (economiști, tehnicieni, juriști) care să se ocupe de accesarea și derularea de proiecte în cadrul programelor cu finanțare nerambursabilă.

AGRICULTURA ȘI DEZVOLTAREA RURALĂ

România este țara cu cel mai mare potențial agricol din Europa, agricultura fiind una dintre ramurile de bază ale economiei mondiale. În domeniul agriculturii și dezvoltării rurale va fi necesară o abordare care să permită integrarea în Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene. Principalele măsuri ar trebui luate pentru trecerea de la agricultura de subzistență, cea practicată în prezent, la cea comercială, precum și măsuri de dezvoltare a unor activități economice care să conducă la diversificarea locurilor de muncă.

Consiliul Local al comunei Dor Mărunt va urmări în perioada 2007-2013 următoarele obiective specifice:

1. Stimularea transformării gospodăriilor țărănești în ferme familiale cu caracter comercial

Agricultura din Dor Mărunt se caracterizează printr-o productivitate ridicată a terenurilor. Populația comunei nu poate investi în dotarea cu mașini agricole și utilaje moderne pentru propriile exploatații agricole, datorită prețului ridicat al mijloacelor tehnice și rentabilității comerciale scăzute a agriculturii. Alte cauze: îmbătrânirea populației ocupate în agricultură, infrastructură deficitară, lipsa utilajelor de lucru cu pământul, interesul scăzut al șomerilor pentru activități agricole. Gospodăriile țărănești produc aproape numai pentru consumul propriu, de aceea ar trebui încurajată apariția fermelor agricole.

2. Încurajarea parteneriatului public-privat.

O altă cauză a ineficienței agriculturii este lipsa unei piețe a produselor agricole care să faciliteze comerțul cu produse agricole și obținerea de venituri de către fermieri.

Rentabilitatea comercială scăzută a agriculturii este cauzată în principal de prețurile mici oferite pentru produsele agricole. Este foarte important ca autoritățile locale din Dor

Mărunt să se implice în încurajarea parteneriatului public-privat pentru achiziționarea produselor agricole.

În localitate există două societăți comerciale care prelucrează produse agricole, ceea ce reprezintă un punct de sprijin semnificativ pentru parteneriatele public-privat ce ar putea fi dezvoltate în continuare.

3. Dezvoltarea și modernizarea satelor

Al doilea pilon al Politicii Agricole Comune este cel de dezvoltare rurală. Acesta are în vedere dezvoltarea infrastructurii rurale în scopul diversificării și comercializării produselor agricole. Așadar pentru modernizarea satelor, Consiliul Local Dor Mărunt va acționa în următoarele direcții:

– introducerea rețelei de alimentare cu apă potabilă;

– înființarea unei rețele de canalizare dotată cu cel puțin o stație de epurare a apelor uzate;

– introducerea rețelei de alimentare cu gaz în comună;

– asfaltarea tuturor drumurilor din Dor Mărunt.

4. Implementarea tehnicilor agricole moderne pentru perfecționarea pregătirii profesionale

Pentru a obține producții satisfăcătoare, la standarde impuse de Piața Agricolă Comună, agricultorii trebuie să aibă în vedere tehnologii de producție performante, să fie la curent cu noutățile în domeniu. Acestea se pot realiza doar prin acces la servicii de instruire și consultanță.

În acest sens, Consiliul Local Dor Mărunt, împreună cu Oficiul Județean de Consultanță Agricolă, va putea organiza cursuri de calificare pentru diverse meserii agricole, pentru ca agricultorii să se descurce cu noutățile tehnologice și legislația din domeniu.

Se vor organiza conferințe, întâlniri cu producătorii agricoli pentru a explica noutățile tehnologice din domeniu. Vor fi realizate prezentări complexe, cu studii de caz și exemple, astfel încât beneficiarilor acestor acțiuni să li se o fere o informare completă și corectă.

INFRASTRUCTURA ȘI GOSPODĂRIA COMUNALĂ

1. Refacerea infrastructurii

Refacerea infrastructurii impune ca direcție prioritară creșterea calității drumurilor. În comuna Dor Mărunt sunt mai multe drumuri județene și locale neasfaltate sau doar pietruite. Unul dintre proiectele demarate este cel de asfaltare și modernizare a drumurilor.

În perioada 2007-2013, Consiliul Local Dor Mărunt va avea în vedere următoarele domenii:

– reabilitarea și modernizarea rețelei de drumuri;

– dezvoltarea unui program de întreținere a rețelei de drumuri publice;

– asigurarea protecției mediului.

2. Înființarea rețelelor de alimentare cu apă și de canalizare

Realizarea rețelelor de canalizare și de alimentare cu apă potabilă sunt printre proiectele prioritare pentru comuna Dor Mărunt, datorită implicațiilor sociale și economice negative pe care lipsa acestor rețele le prezintă.

3. Înființarea rețelei de alimentare cu gaz

Consiliul local al comunei Dor Mărunt își propune pentru perioada 2007-2013 alimentarea cu gaz a localității. Așa cum s-a precizat anterior, locuitorii se bazează pe butelii de aragaz pentru aprovizionarea cu gaz.

PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Dezvoltarea durabilă ca strategie prin care comunitățile rurale caută căi de dezvoltare economică

Dezvoltarea economică-socială durabilă a unei comunități locale nu se poate realiza fără o politică bine fundamentată de conservare și protejare a mediului înconjurător. Resursele naturale sunt limitate, iar conservarea și refolosirea acestora ar fi în beneficiul comunității. Acest lucru ar duce și la creșterea indicilor calității vieții pentru locuitorii comunei.

Pentru implementarea la nivelul localității a capitolului 22 Mediu din Programul de Aderare la Uniunea Europeană în perioada 2007-2013, se propun următoarele obiective:

a) Întărirea implementării legislației în domeniul informației de mediu

Se urmărește adoptarea unui sistem de norme și implementări compatibile cu exigențele Uniunii Europene și participarea la sesiuni și conferințe organizate la nivel regional, județean și național.

b) Consolidarea capacității de implementare în domeniul gestionării deșeurilor

Prezența reziduurilor duce la degradarea mediului înconjurător și reprezintă un pericol pentru sănătatea oamenilor. Prin reciclarea reziduurilor în resurse utilizabile se reduce poluarea creând locuri de muncă și dezvoltând industrii manufacturiere competitive. Multe dintre reziduuri sunt în apropierea lacurilor și bălților, iar colectarea acestora ar duce la îmbunătățirea serviciilor de turism.

Realizarea stației de epurare

Pentru asigurarea calității apei, Consiliul Local Dor Mărunt și-a propus pentru perioada 2007-2013 proiectul de realizare a stației de epurare și tratare a apelor reziduale, ca parte componentă a rețelei de canalizare.

TURISM ȘI SPORT

Dezvoltarea serviciilor turistice în comuna Dor Mărunt

Prin îmbunătățirea infrastructurii și prin promovarea potențialului turistic existent pe teritoriul comunei Dor Mărunt se urmărește atragerea de investiții în domeniul turismului și promovarea turismului în zonă.

Consiliul Local Dor Mărunt a depus un proiect pentru construcția și modernizarea unei baze sportive în localitate, în cadrul programului guvernamental „Programul de dezvoltare a infrastructurii unor baze sportive din spațiul rural”.

EDUCAȚIE

Consiliul local al comunei Dor Mărunt intenționează asigurarea dotării corespunzătoare a unităților de învățământ și grădinițelor din localitate.

CULTURĂ

a) Dotarea căminului cultural din comună

În comuna Dor Mărunt există o clădire cu destinația Cămin Cultural. Clădirea este în stare foarte bună, a fost reabilitată recent, dar nu este dotată corespunzător. În vederea relansării vieții culturale a comunei, Consiliul Local intenționează dotarea clădirii cu mobilierul și aparatura corespunzătoare.

b) Valorificarea patrimoniului cultural local

Ulterior punerii în funcțiune a căminului cultural, se intenționează organizarea unor expoziții, târguri, manifestări social-culturale, care să permită valorificarea patrimoniului cultural local. Se dorește de asemenea organizarea Zilei Comunei Dor Mărunt.

SĂNĂTATE

Consiliul Local Dor Mărunt va sprijini dezvoltarea serviciilor medicale și a unităților de farmacie pe teritoriul comunei.

PROTECȚIE SOCIALĂ

Se va urmări absorbția persoanelor active și a pensionarilor, asigurarea accesului cetățenilor la serviciile sociale, completarea și dezvoltarea sistemului de protecție socială, dezvoltarea capacității consiliului local de identificare a problemelor sociale și de dezvoltare de programe sociale.

PLANUL LOCAL DE ACȚIUNE PENTRU DEZVOLTAREA DURABILĂ

Planul Național de Acțiune reprezintă un instrument de planificare și implementare, un pachet de acțiuni necesare schimbării comunităților rurale pentru atingerea unor parametri specifici societății moderne. Conține un set de principii și măsuri care se aplică într-un termen determinat pentru realizarea obiectivelor stabilite într-o strategie.

Planul Local de Acțiune este procesul participativ de dezvoltare a unui plan care are la bază resurse disponibile care pot duce la îndeplinirea unor obiective specifice.

Scopul documentului "Planul Local de Acțiune" reprezintă prezentarea principalelor proiecte pentru implementarea dezvoltării durabile, astfel încât procesul de dezvoltare să fie evaluat continuu. Stabilirea planului se va face la intervale cât mai scurte. Planul Local de acțiune se va revizui pe o perioadă de 2 ani, chiar dacă a fost proiectat pe 7 ani, pentru a evita erorile care pot apărea privind proiecțiile resurselor unui proiect.

PRINCIPII ȘI CONDIȚII

Primăria comunei Dor Mărunt trebuie să se orienteze spre investirea în resursele existente și atragerea de resurse financiare suficiente pentru administrarea eficientă a comunei, mobilizarea resurselor umane, identificarea și încercarea de rezolvare a unor probleme la nivelul comunei.

Soluționarea problemelor curente ține de mobilizarea administrației publice locale. De aceea, întotdeauna s-a urmărit participarea la cursuri a funcționarilor publici și armonizarea procedurilor administrative cu cele ale Uniunii Europene.

Autoritatea Publică Locală trebuie să deruleze un amplu proces de consultare a opiniei cetățenilor cu privire la viziunea și obiectivele pentru strategia 2007-2013.

OBIECTIVELE GENERALE

Principalele obiective ale strategiei de dezvoltare locală a comunei Dor Mărunt sunt:

– Asigurarea accesului populației și al agenților economici la infrastructura edilitară (apă, canalizare, gaze, căi de transport);

– Eficientizarea utilităților medicale;

– Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport;

– Ocrotirea mediului înconjurător;

– Încurajarea turismului în zonă și atragerea investitorilor;

– Amenajarea spațiului pentru grădinițe și școli și modernizarea parcului de joacă pentru copii;

– Crearea unui parc în jurul căminului cultural;

– Crearea de noi locuri de muncă prin configurarea unor oportunități investiționale;

– Realizarea unor activități rentabile în agricultură.

CONSOLIDAREA CAPACITĂȚII INSTITUȚIONALE A PRIMĂRIEI

Condițiile unei dezvoltări socio-economice a comunei necesită o comunicare între administrația locală și cetățean. Autoritatea publică locală trebuie să dezvolte un sistem de administrare bazat pe consolidarea cadrului instituțional.

Activitatea publică va lua în calcul:

– dezvoltarea durabilă a comunității prin unirea eforturilor locuitorilor pentru soluționarea problemelor comune;

– dezvoltarea infrastructurii comunei (apă, canalizare, gaze, transport);

– elaborarea, aprobarea bugetului.

Gestionarea mijloacelor publice prin:

– organizarea licitațiilor de cumpărare pentru achiziționarea de mărfuri și servicii pentru necesitățile instituțiilor bugetare din banii publici;

– stoparea utilizării neeconomice a alocațiilor bugetare;

– reevaluarea sistemului de servicii publice și transmiterea unor activități către sfera privată.

Pentru consolidarea finanțelor publice:

– constituirea de fonduri pentru programe de interes local;

– dezvoltarea antreprenoriatului prin sprijinirea organizațiilor neguvernamentale care își desfășoară activitatea în folosul cetățeanului.

Consolidarea managementului administrației publice locale constă în:

– Dezvoltarea managementului resurselor umane;

– Dezvoltarea nivelului de pregătire profesională;

– Utilizarea eficientă a resurselor umane;

– Schimbarea de fond a raportului dintre administrație și cetățean;

– Construcția unui sistem de monitorizare a serviciilor publice;

– Dezvoltarea managementului informațiilor.

PROIECȚIA FINANCIARĂ

Planificarea strategică este greu de realizat datorită schimbării legislației, astfel încât bugetul pe 7 ani nu se poate exprima cu exactitate.

OBIECTIVELE SPECIFICE ȘI PROIECTE IDENTIFICATE

1. INTEGRARE EUROPEANĂ

Sursa: PUG, 2003

3. INFRASTRUCTURĂ ȘI MEDIU

4. ECONOMIC

5. EDUCAȚIE ȘI CULTURĂ

6. TURISM ȘI SPORT

7. SĂNĂTATE ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ

8. ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ

VIZIUNEA COMUNITARĂ

Viziunea comunitară reprezintă o descriere sau o imagine a ceea ce comunitatea, prin factorii responsabili, dorește să se creeze sau să se întâmple, în viitor, în comunitatea respectivă. Viziunea privește atât aspectele de mediu, cât și alte probleme pe care comunitatea le consideră importante pentru viitorul localității, cum ar fi dezvoltarea economică, învățământul, serviciile guvernamentale, calitatea vieții etc.

Între viziunea de viitor și resursele existente ale comunității, în momentul proiectării strategiei de dezvoltare locală, nu este obligatoriu să existe o legătură determinată. Bineînțeles că, dacă viziunea este puternic depărtată față de nivelul, complexitatea și realitatea resurselor existente, îndeplinirea obiectivelor va fi cu atât mai dificilă, necesitând alocarea sau atragerea unor resurse externe substanțiale.

Prin realizarea unei viziuni comunitare se creează un cadru care să ajute factorii de decizie ai comunității locale să aleagă obiectivele și soluțiile optime pe măsură ce se elaborează planul de acțiune.

Pentru elaborarea Viziunii Comunitare baza de pornire a fost interesul arătat de locuitorii comunei pentru proiectele pe care administrația locală le are în vedere și gradul de importanță.

Nivelul de importanță asociat de locuitorii comunei proiectelor propuse a fost definit.

Concluzie

Voi încerca in cadrul concluziei să fac o prezentare sumară a factorilor care avantajează activitățile de locuire în cadrul comunei Dor Mărunt și asigură un oarecare nivel al calității vieții, pe de o parte, iar pe de altă parte factorii care defavorizează in mod clar atât locuirea in acest teritoriu cat și percepția pe care și-o pot forma cei care și-ar dori stabilirea permanentă a unui habitat de locuire.

In primul rând, comuna Dor Mărunt este constituită din localități cu specific exclusiv rural, deci nu reprezintă un mediu propice pentru cei care prefera mediul urban împreună cu condițiile și resursele pe care le pe pune la dispoziție acesta. In special, persoanele cu o pregătire profesionala înaltă, in domenii din sectorul serviciilor, ar putea refuza stabilirea habitatului permanent in aceste zone rurale, indiferent de oportunitățile pe care le pune la dispoziție comuna Dor Mărunt. Acest fapt se poate produce, in primul rând pentru că aceștia nu vor găsi un mediu economic care să le răspundă cerințelor lor profesionale prin asigurarea de locuri de muncă specifice. Mai poate exista însă și o problemă de adaptabilitate a orășenilor, obișnuiți cu condițiile de viata urbană, la mediul rural, care schimba aproape total condițiile și modalitățile de întreținere a vieții dar și cele de petrecere a timpului liber, de exemplu. In concluzie, există o incompatibilitate majoră între aceste două medii, cel urban și cel rural, care ar putea constitui o piedica majora in calea noilor veniți de la orașe, mai ales în cazul unui mediu rural cu industrie slab dezvoltată, săracă in oportunități, care să permită măcar o reorientare profesională acceptabilă.

In privința cadrului natural, există o serie de factori, care ar putea oferi comunei Dor Mărunt un avantaj net fata de orașe. Dintre acestea, se evidențiază clar domeniul agricol. Astfel, terenul agricol, reprezintă potențialul cel mai ridicat pentru dezvoltarea comunei și atragerea noilor investitori dar și pentru cei care ar dori să se stabilească permanent, având o suprafață de 14,308 ha, reprezentând 91,15% din suprafața teritoriului administrativ iar terenul arabil deține o suprafață de 14,086 reprezentând aprox. 90% din total. Și creșterea animalelor este un factor avantajos important și se face în ferme specializate și în gospodăriile populației.

La acest capitol, exista un factor care restricționează dezvoltarea accentuata, și anume clima secetoasa, a cărei control presupune investiții masive in infrastructura de irigații. Partea buna este reprezentată de suportul autorităților locale pentru obținerea unor astfel de investiții.

Un alt factor favorabil important este reprezentat de calitatea globala a mediului înconjurător din teritoriul administrativ al comunei Dor Mărunt care este apreciata ca buna, calificativ rezultat din însumarea valorilor calității aerului, apei, solului și fondului forestier, acest fapt fiind determinat de lipsa agenților poluatori semnificativi.

Mai departe, dintre factorii mediului socio-economic, se pot evidenția destul de clar accesibilitatea zonei, care oferă infrastructura rutiera cat și feroviară, deși fiecare dintre acestea comporta și anumite lipsuri evidente, precum calitatea infrastructurii in general.

In ceea ce privește locuirea efectiva, comuna este slab dotata din punct de vedere edilitar, locuințele fiind lipsite de alimentare cu apa și canalizare. In schimb întreg parcul de locuințe este racordat la rețeaua de energie electrica.

Ca o considerație finala, as vrea să menționez, ca intr-adevăr, calitatea locuirii și, mai degrabă, cuantificarea ei spre stabili cu o oarecare exactitate gradul de favorabilitate sau defavorabilitate pentru un anumit areal administrativ, este o operație extreme de dificila. Acest fapt se datorează multitudinii de factori externi (condiții naturale sau economice) sau interni, ce țin de psihologia individului.

Aceștia din urma, spre deosebire de prima categorie ce permite o oarecare cuantificare, rezulta ca urmare a unor parametrii variabili legati de personalitatea, aspirațiile și nevoile umane ce diferă de la individ la individ. In cele din urma cat de bine documentat sau de precis in indicarea unor relații spațiale ar fi un studiu geografic, alegerea finala aparține individului. Geografii, pe baza cunoștințelor structurate, doar ii pot oferi un oarecare ghidaj care să conducă individual spre o înțelegere justa a condițiilor de viata pe care le poate oferi un teritoriu prin prisma resurselor și a relațiilor teritoriale.

Bibliografie

Bălteanu D. (2000) -Orientări actuale în cercetarea geografică, „Terra", nr. 1.. București.

Cucu V. (2000) Editura 2000, Târgoviște.

Dana Cornelia Nițulescu (2004) – Vecinătățile de locuire urbană in ..Sociologie Românească", vol.II, nr.l, 2004.

Dumitrache Liliana. Vintilă Gabriela (2000) – Calitatea locuirii în mediul urban și influenta acesteia asupra populației, ..Terra", nr. 1. București.

Erdeli G., Liliana Dumitrache (2006) Geografia populației, Editura universitara Bucuresti

Erdeli G.. Braghină C. (1995) – Efectele crizei economice din țările aflate în tranziție asupra forței de muncă. Particularizare pentru România, ..Terra" 1-4. pg.39-49.

Laureana Urse (2002) – Timpul liber și calitatea vieții in „Calitatea vieții în România", Editura Expert, București.

Mărginean I. (1994) – Politica socială si economia de piață în România. CIDE, București.

Mărginean I. (1994) – Strategii de cercetare a calității vieții în ..Calitatea vieții" nr. 1-2., București.

Molnar Maria (1999) – Sărăcia și protecția socială. Editura „Fundației România de Mâine", București

Nae Mirela Mariana, (2009) București: dezvoltarea urbana si calitatea vietii, Editura universitara, Bucuresti.

Noica N. Șt. (2003) – Politici de locuire în România, între istorie și actualitate. Editura Mașina de scris. București.

Sen Armatya (2004) – Dezvoltarea ca libertate. Editura Economică. București.

Zamfir C. (coord.) (1999) – Politici sociale în România , Editura Expert. București.

Zamfir C. et al. ( 1984) – Indicatori si surse de variație a calității vieții, Editura Academiei, București.

Zygmunt Bauman (2000) – Globalizarea si efectele ei sociale. Editura Antet, București.