Studiul Florei Segetale Si Ruderale din Comuna Fratautii Vechi

Studiul florei segetale și ruderale din comuna Frătăuții-Vechi

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………5

Motivația alegerii temei și obiectivele studiului;

Capitolul I………………………………………………………………………………….7

Comuna Frătăuții Vechi- caracterizarea generală a comunei

1.1-așezare și limite,

1.2 relief, geologie, soluri,hidrografie,

1.3 climă,

1.4 aspecte socio-economice și culturale.

Capitolul II………………………………………………………………………………………12

Metode de lucru utilizate în studiul flore segetale și ruderale.

Capitolul III………………………………………………………………………………………23

Caracterizarea generală a florei

3.1 istoricul cercetărilor botanice din zona studiată

3.2 contribuția diferiților autori cu speciile identificate

Capitolul IV………………………………………………………………………………………28

Contribuția proprie la cunoașterea florei și comunităților segetale și ruderale;

4.1 Conspectarea florei segetale și ruderale;

4.1.1-analiza taxonomică a bioformelor , a elementelor foristice,a categoriilor ecologice:

4.2 Comunitățile segetale și ruderale pe tipuri de culturi;

Capitolul V………………………………………………………………………………………..37

Valorificarea instructiv-educativă a temei:

5.1 lecții de biologie, proiecte didactice legate de temă;

5.2 excursii botanice;

5.3 curriculum la decizia școlii;

Concluzii …………………………………………………………………………………………..61

Bibliografie…………………………………………………………………………………………177

Studiul florei segetale și ruderale din comuna Frătăuții-Vechi

Introducere

Motivația alegerii temei și obiectivele studiului

„ Realizarea unei cercetări științifice obiective, necesită alegerea corectă a căii de urmat, care permite în continuare, stabilirea unei viziuni clare asupra obiectului de cercetare și a scopului urmărit (obținerea de informații necesare cunoașterii științifice).”

(sursa Morfologia mediului, curs3 (xa.yimg.com/kq/groups/…/curs_3_geom_med.doc) )

….un citat care prin conținutul său, reamintește calea realizării cercetării științifice corecte,care implică întotdeauna aplicarea principiilor și metodelor consacrate din domeniul studiat, pentru ca rezultatele obținute să fie de valoare și cu multiple aplicații ulterioare

Principalul motiv al alegerii acestei teme este cel al dezvoltării, al îmbunătățirii bazei de date a florei segetale și ruderale, din Romania, prin adăugarea unui nou capitol, cel al florei existente în comuna Frătăuții Vechi, din frumoasa noastră Bucovină.

Studiul florei va conduce, implicit și la cunoașterea zonei, a comunei Frătăuții Vechi, comună care este de o frumusețe aparte.

Valoarea studiului va fi astfel dublă prin informațiile furnizate atât despre floră cât și despre zona geografică, beneficiile fiind consemnate ulterior atât în planul cunoașterii plantelor din habitat, a habitatului în sine, ca fitocenoză cât și în plan turistic, datorită datelor geografice și economico-sociale conținute, despre comună.

Studiul cuprinde multiple aspecte, fiind desfășurat printr-o analiză complexă, pe mai multe planuri : cel științific- a florei (fitocenozele ) și cele geografic, economico-social, climatic, hidrologic – a comunei . Această prezentare multiplanară,va da o nouă valoare lucrării.

Se vor inventaria speciile de plante existente în comună, se vor întocmi liste cu denumirile lor, atât științifice cât și populare,se vor descrie descrie succint și cataloga, încadradu-le în baza de date deja existentă a florei segetale și ruderale a României.

Această analiza va ajuta atât la identificare unor potențiale amenințari .asupra mediului cât si la determinarea unui modului de combatere eficientă a buruienilor din culturile din zonă

. Un alt beneficiu care va fi obținut în urma acestu studiu , este cel turistic,prin prezentarea comunei, a frumuseților și bogățiilor ei .

Studiul se dorește a fi o contribuție la baza de date a speciilor segetale și ruderale și deasemeni, la prezentarea habitatului existent, a unei comune, evidențiind toate aspectele pozitive și negative existente în prezent , în vederea unei eventuale conservări sau ameliorări viitoare.

Comuna Fratăuții Vechi este un areal puțin cunoscut din frumoasa și mândra Bucovină.

Situată într-o zonă deosebit de frumoasă, a văii râului Suceava, comuna are o vechime istorică atestată în hrisoave și înscrisuri ce datează de pe vremea voievodului nepereche, Ștefan cel Mare .

Definirea florei segetală și ruderală se poate face în principiu prin prezentarea tipului de plante din care este compusă cât și a locului lor de creștere, pentru ca a fi mai ușor de înțeles ulterior întregul conținut al acestui studiu..

Flora segetală și ruderală este formată din plantele ce cresc pe câmp, lângă culturile de grâne, așezări omenești, în locuri pe unde trec animalele. Este o floră spontană, anuală, favorizată de prezența animalelor, prin substanțele organice pe care acestea le lasă pe pășuni, la trecerea lor. Un alt factor favorizant sunt săpăturile forestiere. Acestea contribuie prin afânarea solului la dezvoltarea și răspândirea lor.

Importanța, rolul florei segetale și ruderale este acela de a fixa solul, de a revigora vegetația, regăsindu-se pe islazuri, margini de drum, lângă terenurile cultivate, purtînd denumiri multiple, în funcție de zona geografică.

Capitolul I

Caracterizarea generală a comunei

-așezare și limite

Prima atestare a comunei Frătăuții Vechi, a fost făcută în anul 1393, când a fost consemnată sub denumirea de „ sat de Suceva” (sursa-pagina primariei comunei Frătăuții Vechi- www.primariaonline.ro/judet-Suceava/primarie-Fratautii%20Vechi)

Comuna Frătăuții Vechi, în germană Alt Fratautz, este menționată, mai târziu, în prima cartă a Bucovinei, întocmită imediat după incorporarea regiunii în Imperiul Austro-Ungar.

Din alte surse istorice, numele de Frătăuți (doar) este menționat încă de pe la anul 1412, de cronicarul Mihai Costăchescu în „ Documente Moldovenești înainte de Ștefan cel Mare”.

A treia sursă de informații, Legenda, este o sursă a cărei valoare istorică care nu este întotdeauna acceptată , având doar valoarea literară. Legenda comunei Frătăuții Vechi, vorbește la rândul său, despre doi frați care au moștenit moșii de la Ștefan cel Mare iar de aici și numele de Frătăuții Vechi și Frătăuții Noi.

Ca un corolar al acestor informații, se poate concluziona, fără a greși, că această așezare bucovineană, comuna Frătăuții Vechi, este de vechi sorginte,

Compusă din două sate: Frătăuții Vechi și Măneuți, are ca suprafața totală 3589 ha, din care 2000 ha intravilan și 1589 extravilan (site http://www.ghidulprimariilor.ro/) .

Din punct de vedere al structurii, suprafața totală a comunei ( 3589 ha) este reprezentată astfel:

– pășunile naturale reprezintă 9 ha,

-fânețele naturale -59 ha,

-fânețele cultivate 50 ha,

-livezile 5ha,

-terenul arabil 2320 ha,

-drumurile 7 ha,

apele și canalele 7ha, restul fiind neproductiv.

Populația comunei din cele două sate componente ale comunei, Măneuți și Frătăuții Vechi este de 4866 locuitori, români,în principal și urmași ai germanilor și maghiarilor ce au locuit pe aceste meleaguri în perioada imperiului Austro-ungar. Ocupațiile sunt de agricultori, crscători de animale, mici meșteșugari (țesători,confecționeri,ateliere mecanice de reparații auto)

Străbatută în partea de nord de râul Suceava, comuna Frătăuții Vechi se află la 8 km de municipiul Rădăuți, 50 de km de municipiul Suceava și la doar 5 km de granița cu Ucraina.

Ca poziție geografică, coordonatele sale sunt: 47 54`1„ N , latitudine și 25 52`52„ E, longitudine (www.ro-geo.ro) .

Vecinii săi sunt

-la- NE,-Mușenița, la Est,-Dornești, la SE,-Satu Mare, la Sud- municipiul Rădăuți, la SV – Horodnic, la V- Gălănești, la NV – Frătăuții Noi.(sursa internet)

Pentru a cunoaște și înțelege mai bine o locație, un areal, cu tot ceea ce conține și reprezintă, poziția geografică este doar un punct din descrierea sa.

1.2 relief, geologie, soluri, hidrografie,

Relieful, clima, solul, hidrografia, aspectele economico-sociale și culturale vor contura și explica diversitatea și importanța sa locală și generală și îi vor contura locul în întregul areal românesc și european

Altitudinea comunei

-situată în extremitatea NV a podișului Moldovei, în depresiune Rădauți, comuna Frătauții Vechi este situată la o altitudine de 355 m, față de nivelul mării .(Wikipedia)

Relieful

-este acumulativ, de pseudo câmpie , cu forme plane , terasate și meandre. În partea de SV a comunei apar dealurile Horodnicului, iar la Est dealurile Zarancăi.

Apele care străbat comuna sunt :

– râul Suceava, la Nord și părâul Pozen , la Sud.

Comuna este situată în bazinul hidrografic al râului Suceava.

Solul

Solul are o influență majoră deasemeni asupra florei segetale și ruderale.

– este un sol de Loess, corespunzător zonei depresionare a Rădăuțiului, format în cuaternar. Loess-ul s-a adunat în general, pe flancuri de dealuri și văi, adus fiind de vant, putând fi de tip argilos sau nisipos. Solul comunei Frătăuții Vechi aflată ca poziție în lunca râului Suceava, este aluvionar.și se caracterizeaza printr-o bogăție de materie organică, parțial humificată, cu recție alcalina sau slab neutră. Acest tip de sol deține aproximativ 60% din suprafața comunei.

Compoziția solului și clima, determină atât vegetația, cât și modul de viață al locuitorilor. În zonă, ca activitatea predominantă este în sectorul agrar și anume, cultivarea terenurilor agricole, urmată fiind de creșterea animalelor

1.3 climă

Relația dintre climă și relief este ambivalentă. Relieful influențează clima iar clima modifică în timp relieful.

România fiind străbătută de paralela 45, are un climat temperat continental. Cu toate acestea, pe teritoriul țării se întâlnesc atât mase de aer tropical cât și mase de aer arctic care dau climei un caracter de tranziție.

Climatul continental de pe teritoriul României este de două tipuri:

un climat continental aspru, cu temperaturi scăzute iarna , cel din estul țării:

climat continental de tip oceanic, cu influențe ale Marii Adriatice , dincolo de munții Carpați, în vestul țării,munți care acționează în acest caz, ca o barieră față de clima din Est

În zona comunei Frătăuții Vechi, clima este de tip continental aspru. Variațiile termice se încadrează între: +32 C (luni de vară) și -25 C (lunile de iarnă). Iarna este aspră, lungă, cu precipitații, iar verile sunt scurte.

Trecerea de la vară la iarnă se face destul de brusc. Precipitațiile sunt influențate de circulația ciclonilor. Perioadele de secetă alternează cu cele în care se înregistrează valori ridicate de precipitații.

1.4 aspecte socio-economice și culturale.

Sectorul serviciilor

– este reprezentat prin mici ateliere de reparatii auto, transporturi auto, atelierele mici de morărit și panificație, de prelucrare a laptelui, pavări.În ultimul deceniu au fost instalate balastierele pe malul râului Suceava.

Magazinele de tip supermarket, vechile magazine universale sătești completeaza imaginea comercială a vieții economice locale.

Educația

– este asigurată în comuna Frătăuții Vechi prin cele trei școli existente și două grădinițe.Școlile sunt două în Frătăuții Vechi și una în Măneuți . Pe vremea imperiului Austro-Ungar, existau doar două școli, una în limba română și una în limba germană

Biserica ortodoxa pictată, a comunei a fost construită între anii 1877-1880, cu hramul Sfinților arhangheli Mihail și Gavriil. În prezent este un obiectiv turistic cu valoare istorică și estetică.

Pensiunile turistice locale, terenul dl țării se întâlnesc atât mase de aer tropical cât și mase de aer arctic care dau climei un caracter de tranziție.

Climatul continental de pe teritoriul României este de două tipuri:

un climat continental aspru, cu temperaturi scăzute iarna , cel din estul țării:

climat continental de tip oceanic, cu influențe ale Marii Adriatice , dincolo de munții Carpați, în vestul țării,munți care acționează în acest caz, ca o barieră față de clima din Est

În zona comunei Frătăuții Vechi, clima este de tip continental aspru. Variațiile termice se încadrează între: +32 C (luni de vară) și -25 C (lunile de iarnă). Iarna este aspră, lungă, cu precipitații, iar verile sunt scurte.

Trecerea de la vară la iarnă se face destul de brusc. Precipitațiile sunt influențate de circulația ciclonilor. Perioadele de secetă alternează cu cele în care se înregistrează valori ridicate de precipitații.

1.4 aspecte socio-economice și culturale.

Sectorul serviciilor

– este reprezentat prin mici ateliere de reparatii auto, transporturi auto, atelierele mici de morărit și panificație, de prelucrare a laptelui, pavări.În ultimul deceniu au fost instalate balastierele pe malul râului Suceava.

Magazinele de tip supermarket, vechile magazine universale sătești completeaza imaginea comercială a vieții economice locale.

Educația

– este asigurată în comuna Frătăuții Vechi prin cele trei școli existente și două grădinițe.Școlile sunt două în Frătăuții Vechi și una în Măneuți . Pe vremea imperiului Austro-Ungar, existau doar două școli, una în limba română și una în limba germană

Biserica ortodoxa pictată, a comunei a fost construită între anii 1877-1880, cu hramul Sfinților arhangheli Mihail și Gavriil. În prezent este un obiectiv turistic cu valoare istorică și estetică.

Pensiunile turistice locale, terenul de fotbal și mai nou un aerodrom privat sunt obiective noi, care aduc schimbarea pe aceste vechi meleaguri.

Nimic însă nu poate egala valoarea sitului arheologic din epoca medievală, existent în perimetrul Comunei Frătăuții Vechi.

Viața culturală a comunei, este animată de variate evenimente locale organizate pentru a celebra:

Ziua comunei Frătăuții Vechi, stabilită în prima duminică din octombrie, când are loc și festivalul cartofului,

Hramul bisericii locale, în 8 noiembrie de ziua Sfinților arhangheli Mihail și Gavriil, care se termină cu un bal de fiecare dată, pentru a consolida relațiile sociale

Ca fii ai comunei care s-au format aici și care mai târziu, prin contribuția lor au făcut cinste pământului natal, pot fi amintiți: (sursa : www.fratautii-vechi.ro/istoric.html )

„ Liviu Ionesi (1925-2006) – geolog, fost membru titular al Academiei Române din 2003 ”

„-Modest Iftinchi (1930-2003) – profesor universitar la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din București, considerat de unii specialiști drept "cel mai mare pedagog al României în domeniul viorii; deși născut la Constanța, a iubit întotdeauna Bucovina și satul Frătăuții Vechi, unde s-a născut tatăl său Gheorghe Iftinchi și unde își petrecea copilăria în fiecare vacanță de vară ”

„-Gheorghe Iftinchi – profesor de limba și literatura română, greacă, franceză și latină la Colegiul Național din Iași, respectiv Liceul Teoretic Eudoxiu Hurmuzachi, tatăl lui Modest Iftinchi, fiul unui plugar din Bucovina căzut pe frontul din Italia în Primul Război Mondial ”

„-Ana Iftinchi- conferențiar universitar la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din București, sora lui Modest Iftinchi ”

Prezentînd aceste aspecte generale ale comunei Frătăuții Vechi s-a dorit prezentarea tuturor factorilor determinanți cu potențial transformator al florei dar și conturarea zonei de studiu, pentru a oferi o imagine completă de încadrare.

Fitocenozele din flora segetală și ruderală sunt repartizate, în general, pe teritoriu, în funcție de clima, relieful , altitudine ,sol, factorii hidrologici și bineînțeles, activitățile cotidiene.

Cunoașterea arealului va ajuta la cunoașterea florei, iar studiul acesteia, va furniza date noi, importante legate de fitocenoze, subliniind importanța existenței lor, rolul pe care îl îndeplinesc în natură , în viața noastră.

Capitolul II

Metode de lucru utilizate în studiul florei segetale și ruderale

Flora segetală și ruderală este o vegetație determinată de prezența animalelor și a oamenilor, de activitățile desfășurate de ei. Acest tip de vegetație crește pe lângă așezările umane, fiind o vegetație tipică, formată din buruieni.

Locurile unde este întâlnită în general, sunt: șanțurile, pârloagele, pe lângă stâni, în preajma și în terenurile cultivate . Apariția este favorizată de prezența substanțelor organice eliminate de animale, în timpul pășunatului, de săpături .

Flora segetală și ruderală este formată din plante anuale care își schimbă aspectul pe tot parcursul anului. Din flora segetală și ruderală fac parte plante ca: urda vacii, traista ciobanului, cerențel, coada șoricelului..

Pentru început ,vor fi descrise pe scurt,în tabelul de mai jos, unele din principalele metode tehnico-științifice de studiu al florei segetale și ruderale, utilizate în general, pentru determinarea unor indici fitocenologici calitativi și sintetici.

Acești indici fitocenologici sunt cei prin care se vor identifica în cadrul fitocenozei , numărul fitoindivizilor =abundența (A), tipul lor= dominanța (D), frevența ( K), abundența și dominanța (AD), abundența și dominația medie (ADmed), în speciilor existente:

Metodele tehnice de determinare alor sunt de două tipuri:(vezi tabel)

– cu determinare exactă, – cu determinare aproximativă, vizuală.

Orice metodă de lucru , presupune efectuarea unui studiu bazat pe un protocol, pe parcurgerea unor etape de lucru..

După alegerea temei de studiu și a zonase va determina și metoda care va fi utilizată. Particularizând-pentru acest studiu- tema este flora segetală și ruderală, zona aleasă este comuna Frătauții Vechi iar metoda de lucru aleasă, va fi cea clasică , utilizată pentru studiul florei, în Europa Centrală, a lui Braun – Blanquet (1964), adoptată și în România și adaptată regiunii noastre de către Borza -1964, Boșcaiu-1965:

Metoda releveului fitosociologic și a indicilor fitocenologici.

Organizarea oricărui studiu trebuie să aibă în vedere , inițial

-o planificare prealabilă- scopul său bine definit,

-o dimensionare a studiului- scara de aplicare, pentru a se alege hărțile corespunzătoare

– alegere corectă a habitatului , în funcție de zonă și

– dotările/resursele disponibile –umane, tehnic, materiale

Etapele unui studiu , protocolul de urmat, conține

I.pregătirea studiului

Pregătirea studiului constă în suma tuturor activităților ce se vor desfășura înainte de a ieși în teren și anume:

-se va analiza scopul studiului și modul său de materializare, zona în care se va desfașura studiul , scara la care se va efectua, dotarile necesare și cele existente.

Scopul depinde întotdeauna de obiectivul principal al studiului și în acest caz este cel de a determina flora existentă dintr-o anumită zonă. Materializarea scopului sa va face prin: alegerea zonei și a florei locale, descriind speciile întâlnite, tipologia lor urmând a le încadra în final.

Zona se va descrie deasemeni și delimita. Alegerea zonei va determina scara la care se va efectua studiul. Se vor alege hărțile potrivite , cât mai detaliate pentru a ușura poziționarea pe teren. Alegerea corectă a hărții zonei alese, cât mai detaliată -scară mica, nu medie sau mare 1:50 000/ 1:100 000, va ajuta la definirea mai simplă a zonelor de studiu a fitocenozelor, mai ușor.

Alegerea zonei va determina și alegerea metodei de lucru, a tehnicii aplicate Dotarea tehnică, resursele materiale, specialiștii cu care se vor releveele, toate activitățile studiului, în teren sau în laborator, va condiționa la rândul ei calitatea studiului

(sursa- Fitocenozele din Romania-Sanda Ollerer- Bucurescu-2008)

A doua fază a studiul , constă în analiza datelor – II. Etapa analitică.

II.etapa analitică – este o etapă de teren în care se va face identificare structurii calitative , cantitative și spațiale a fitocenozelor.

Identificarea structurii calitative, cantitative și spațiale a fitocenozei se realizează prin relevee fitocenologice. Acestea sunt fie staționare fie de itinerar.

Releveul fitocenologic, este de fapt un inventar floristic . În urma executării sale se va întocmi o listă ce va conține denumirea speciilor din zonă specificând indicativii fitocenologici determinați: abundența, dominanța, frecvența . Se vor specifica deasemeni și informațiile legate de sol, microclimat, influențe antropo-zoogene.

Observații-atunci când releveul se realizează pe itinerar, vor fi puse în evidență va pune în evidență diferențele dintre releveele vernale și estivale.

-în parcurgerea itinerariilor, se ține cont de natura terenurilor: aspectul lor geomorfic, geodezic, expoziție, înclinare

Se vor considera suficiente doar acestea două tipuri de relevee de itinerar.

Corectitudinea efectuării releveului este deosebită. De el depind toate interpretarile sintaxonomice ulterioare.

Efectuarea releveului ca timp și arie geografică, se va face în functie de perioada în care flora studiată în registrează cel mai mare număr de specii, complet dezvoltate-Pentru aceasta este necesară o documentare prealabilă legată de lunile în care vegetația , flora este complet dezvoltată(numeric si calitativ) Numai astfel se poate evidenția diversitatea și numărul speciilor conținute.

Locația, zona de studiu, se va alege după o bună documentare (hărți, aerofotograme) Locul trebuie să să aibă zone de vegetație cât mai omogene din punct de vedere ecologic si al florei studiate

Alegerea corectă a locatiei/zonei și delimitarea sa în spațiu, va asigura un perimetru corect de studiu, a unei fitocenoze bine determinate.

Releveele sunt condiționate, ca număr ,de numărul de fitocenoze, încercând astfel să cuprindă o gamă, un spectru cât mai mare din plantele caracteristice ale zone aflate în studiu. Pentru obținerea de eșantioane de plante,se folosesc dispozitive de recoltare; aceste eșantioane se vor pune în pungi deplastic, inițial, după care se va presa, și apoi le va studia cu lupa (3x-10x) sau cu lupa binoculară. Se vor consemna în tabele

Releveele fitocenotice, se execută în suprafețe de proba fixe, determinate, de cca 200 mp , fiecare , suprafețe în care se determină compoziția floristică, consemnându-se pentru fiecare specie: abundența, dominanța, după scara Braun-Blanquet

După identificarea fitocenozelor, se vor identifica și zonele de tranziție dintre comunități Zonele de tranziție se vor interpreta de abia dupa ce fitocenozele au fost identificate. Se recomandă a se evita pâlcurile, zonele exploatate, zone unde s-au pus îngrășăminte sau a existat un factor biologic perturbator.

Releveele fitocenotice sunt o metoda de bază , utilizată în studiul florei. În urma efectuării lor, se obțin liste ce conțin un nou inventar floristic.

Acest inventar floristic reprezintă din punct de vedere calitativ, conținutul suprafeței pe care s-a făcut releveul iar din punct de vedere cantitativ, conține informații legate de abundența/dominanță și frecvența plantelor

În cazul florei segetale și ruderale, releveul fitocenotic se va face pe suprafete de proba de dimensiunile 6mp (2×3 m) până la 25 mp ( 5×5 m.), iar pentru pajiști , suprafata relevată va fi cuprinsă între 25 mp (5×5 m) și 100 mp(10x01m.

Ultima etapă a studiului este sinteza datelor – III. Etapa sintetică

III. etapa sintetică- este o etapă de laborator unde se realizează clasificările finale prin elaborarea de sinteze cenatoxonomice și a hărților de vegetație. Acum se vor analiza indicii sintetici (K). (ADmed) ai fitoindivizilor speciilor studiate din releveele executate în fitocenoza aleasă

În această etapă finală, se vor realiza tabele de asociație conform școalii Josias Braun-Blanquet, consemnându-se atât valorile indicilor fitocenologici cât si indicii ecologici legați de lumină, temperatură, umiditate, poziționare geografică(continentalitate)

Tot acum, în această etapă se vor face și recomandările necesare pentru conservarea zonei, a florei existente.

Prezentare. Metoda Releveului fitosociologic- a școlii floristice fitocenologice de la Zurich-Montpellier, elaborată de Braun –Blanquet , în colaborare cu Pavillard.

Este metoda cea mai utilizată în țara noastră , pentru studiul florei segetale și ruderale Prin această metodă se determina atât indicatorul de abundență cat și cel de dominanță. a speciilor

Metoda Braun Blanquet, conține o scară de apreciere a abundenței (A) și a dominanței (D).

Abundența (A)

Scara de determinare a gradului de abundență a fost conceputa de la 1 la 5, astfel

Grad de abundență = 1,se folosește pentru indivizii foarte rari,

Grad de abundență = 2 se folosește pentru indivizii rari,

Grad de abundență = 3, se folosește pentru indivizii putin abundenți,

Grad de abundență = 4, se folosește pentru indivizii abundenți ,

Grad de abundență = 5, se folosește pentru indivizii foarte abundenții

Abundența se măsoară printr-un indice obținut, în general, prin vizualizare, numărare propriuzisă., o metodă destul de laborioasă și imprecisă

O altă metodă utilizată pentru determinarea gradului de abundență (A) este

Metoda O. Drude– o metoda care spre deosebire de metoda Braun- Blanquet, folosește drept criteriu de apreciere numarul de indivizi și pozitia lor reciprocă, intre părțile lor supraterane.

Clasificarea va fi tot scalară (de forma unei scări) și cuprinde următoarele încadrări/categorii.

1. pe suprafața de probă, există un număr mare de indivizi a căror părți supraterane se interpătrund= socialis (soc.)

2.- pe suprafața de probă, există un număr mare de indivizi a căror părți supraterane se nu se interpătrund =copiosus (cop.)

Are trei subclase/subdiviziuni:

2.1 -pe suprafața de probă, există un număr mare de indivizi a căror părți supraterane se ating = cop3

2.2 -pe suprafața de probă, există un număr mare de indivizi a căror părți supraterane nu se ating = cop2 ;

2.3 -pe suprafața de probă, sunt doar exemplare diseminate. = cop1

3. – pe suprafața de probă, (număr mic de indivizi) exemplare sporadice = sparsus (sp.)

4. -pe suprafața de probă, un număr foarte mic de exemplare) exemplare răzlețe = solitarius (sol.) =

5. -pe suprafața de probă, există doar un singur individ = unicum (un.)

Aceste metode de lucru, O. Drude și Braun Blanquet, utilizate pentru determinarea indicelui de abundență (A) sunt, metode aproximative, vizuale

Ca metoda exacta de determinare pentru flora segetală și ruderală (vegetație ierboasă) este considerată metoda ramei metrice.

Rama metrică presupune împărțirea suprafetei de probă cu dimensiunile cuprinse între 0,25mp-1 mp, în dmp În acest fel se va putea efectua numărarea mai simplu și mai exact.

În funcție de numărul de probe care se vor executa, se poate determina și distribuția spațială a indivizilor, adică, în cazul studiului florei segetale și ruderale, distribuția spațială a fitocenozelor

. Cunoscând distribuția spațială a speciilor, se va putea determina gradul de îmburuienire al suprafețelor studiate.

Al doilea indice care oferă informații asupra florei din suprafața aleasă, este Dominanța

Dominanța sau acoperirea (D)

-Este indicele ce oferă informații legate de mărimea suprafeței ocupate de proiecția pe orizontală a părților supraterane ale plantelor, pe solul suprafeței alese (de probă) Acoperirea sau dominanța va contura gradul de interpatrundere, de închegare al vegetației existente în zona aleasă . (sursa Fitocenozele din România –Sandra Ollerer-Burescu-2008)

Indicele de acoperire dintr-o fitocenoză este determinat în funcție de gradul de acoperire a suprafeței,ocupat de speciile componente, suprafață poiectata în plan orizontal , astfel:

-. suprafața ocupată de proiecția pe orizontală a părților supraterane (aeriene) ale tuturor speciilor din zona aleasă= Acoperire Generală

– suprafața ocupată de proiecția pe orizontală a părților supraterane (aeriene) ale unei singure specii din zona aleasă= Acoperire Specifică

– suprafața ocupată de proiecția pe orizontală a acelor părți ale speciilor care vin în contact direct cu solul în zona aleasă= Acoperire Bazală (ex: Baza trunchiurilor)

Deci acoperirea este de două feluri: proiectivă și bazală.În cazul florei însă se va folosi numai acoperirea proiectivă (cea bazală este utilizată în special pentru studiul pădurilor)

Ca și în cazul abundenței și pentru dominanță sunt două criterii de apreciere:

estimativă și exactă

Metoda exactă este , ca și în cazul abundenței , metoda ramei metrice, de 1 mp, pentru

studiul florei/vegetației. Această metoda este considerată exactă pentru că permite o determinare corectă a suprafețelor ocupate de proiecțiile părților supraterane ale tuturor indivizilor sau doar ale speciilor edificatoare/speciale

Aprecierea finală și corectă a suprafețelor ocupate de proiecțiile părților supraterane ale speciilor/speciei va fi facută fie cu planimetrul, fie folosind fotografia

Metoda estimativă este metoda care exprimă în procente raportul dintre suprafața de

probă si suprafața proiecției părților supraterane ale ansamblului de specii – ale unui strat sau pentru fiecare specie în parte.

La baza acestei metode estimative stă Sistemul scalar Braun- Blanquet( scara cu 5 trepte.)

Indicele (D)=1, pentru un procent de 5% aferent unei acoperiri slabe

Indicele (D)=2, pentru un procent aparținând intervalului : 5%- 25%

Indicele (D)=3, pentru un procent aparținând intervalului : 25%- 50%

Indicele (D)=4, pentru un procent aparținând intervalului : 50%- 75%

Indicele (D)=5, pentru un procent aparținând intervalului : 75%- 100%

Tot un sistem scalar de analiză, dar mai precis, deoarece cuprinde 10 trepte, este sistemul Emberger. Se utilizează în Școala franceză.

Greutatea de aprecia corect și exact indicii de abundență și de dominanță, faptul că pentru determinarea ambilor indici, metodele utilizate sunt oarecum similare, s-a încercat utilizarea unui nou indice, mai complex, în studiul florei , a vegetației- cel numit mai departe Abundență-Dominanță (AD).

Abundența-Dominanță(AD)

A fost propus și utilizat , prima data în 1928 de către Braun-Blanquet.

Ca și în vechile metode, aprecierea este făcută tot în baza unei scări, cu 6 trepte însă, deci mai precisă, ca încadradre , în acest caz.(+ până la 5).

Precizia acestui indice, a fost îmbunătățită de către Tüxen și Elenberg, cei care au atribuit și procentele fiecărei trepte. Tot ei au definit un nou indice ADM- abundență-dominanță –medie.(indice sintetic)

Treapta AD = + pentru un intervalul de acoperire , în % = 0,1- 1 / media acoperirii=0,5

Treapta AD = 1 pentru un intervalul de acoperire , în % = 1- 10 / media acoperirii=5,5

Treapta AD =2 pentru un intervalul de acoperire , în % = 10-25 / media acoperirii=17,5

Treapta AD = 3 pentru un intervalul de acoperire, în % = 25- 50 / media acoperirii=37,5

Treapta AD = 4 pentru un intervalul de acoperire , în % = 50- 75 / media acoperirii=62,5

Treapta AD = 5 pentru un intervalul de acoperire, în % = 75- 100 / media acoperirii=87,5

Intotdeauna metoda de analiză a suprafeței alese dorește să determine proporția existentă între suprafața de probă și suprafața acoperită de speciile componente, proiecțiile lor aeriene, toate speciile=acoperirea generală sau separat, doare unele din ele =acoperirea specifică

Omogenitatea distribuției speciilor pe o suprafață aleasă este evidențiată prin valoarea indicelui de frecvență.

Frecvența

Frecvența este de două tipuri: generală și locală.Frecvența generală se referă la întreaga fitocenoză. Frecvența locală se referă la suprafață aleasă

Metodele de lucru pentru determinarea frecvenței sunt două : metoda Raunkier și metoda punctului

Metoda Raunkiaer-

-Este o metodă de numarare a indivizilor din diferite specii incluși într-un cerc de sârmă de diam egal cu înălțimea medie a indivizilor din specia studiată

Metoda punctului

Este metoda ce folosește aparatul Levy prin care va număra deasemeni indivizii dintr-o anumită specie , dar folosint numărul lor de atingeri ale acelor aparatului (dispozitivului).

Studiul se face prin folosirea aleatoare a dispozitivelor, prin plasarea lor repetată în interiorul suprafeței de studiu alese. (cca 10-50 ori). Se vor nota frecvențele indivizilor din speciile studiate

.Formula de calcul pentru determinarea frecvenței este:

Unde:

n = nr. probe în care a fost prezentă specia X (nr. atingeri la aparat);

N = nr. total al eșantioanelor (probelor) studiate;

În cele mai multe cazuri, pentru aprecierea ponderii fiecărei specii la edificarea fitocenozei se notează mai întâi gradul de acoperire totală al vegetației, după care se specifică în dreptul fiecărei specii din inventarul floristic procentul cu care participă la închegarea grupării vegetale respective, procent redat prin AD, care reprezintă atât numărul indivizilor cât și suprafața pe care ei o acoperă. După notarea AD pentru fiecare specie din listă se verifică dacă suma abundenței-dominanței speciilor corespunde cu acoperirea totală. Această sumă poate depăși valoarea de 100% în cazul în care proiecțiile pe orizontală ale indivizilor se întrepătrund. În cazul în care există o diferență, se observă mai atent participarea tuturor speciilor la edificarea fitocenozei și se face o nouă apreciere a AD care să corespundă cu procentul de acoperire globală.

Pentru ca releveul să fie complet, lista floristică cu indicii AD va fi completată cu date referitoare la localitatea și locul în care sa efectuat releveul, data efectuării lui și numele persoanei care l-a executat, fotografii, desene (schițe topografice, profil transversal, stratificare) numărul fișei (releveului), mărimea suprafeței de probă, altitudinea locului, expoziția, panta, roca și tipul de sol, modul de utilizare al terenului, acoperirea vegetației și stratificarea ei (mai ales în cazul vegetației arborescente), la care se notează și înălțimea și diametrul mediu al arborilor. În cazul fitocenozelor stratificate se notează acoperirea generală a stratului ierbos, al celui arbustiv (și al puieților) și arboricol (la acesta din urmă se apreciază gradul de închegare al coronamentului observând mărimea suprafeței de cer vizibil și scăzând-o apoi din procentul de 100%.

Întocmirea tabelelor fitocenologice sintetice este etapa cea mai importantă după executarea releveelor, în vederea identificării asociațiilor la care aparțin fitocenozele analizate.

-Releveul sau ridicarea fitocenologică este metoda de bază în studiul vegetației și constă într-un inventar floristic (structura calitativă) al suprafeței de probă (al fitocenozei) completat cu informații de ordin cantitativ (abundență-dominanță, frecvență), topografic,geomorfologic,pedologic,climatologic,economic,etc.

 Releveul fitocenologic reprezintădeci o listă floristică, realizată pe osuprafață de proba care oscilează ca mărime mai alesîn funcție de tipul fitocenozei (vegetației).asttfel,

-în cazul stâncăriilor și grupărilor acvatice aceasta este de 1 – 25 m(1×1 până la 5×5 m),

-în studiul mlaștinilor de 9 – 25 m (3×3 m până la 5×5 m; în cazul mlaștinilor eutrofe, mai ales stufărișuri, păpurișuri putând crește la50 m )

-în cazul buruienișurilor de 6 – 25 m (2×3 până la 5×5 m pentru buruienișurile segetale mărindu-se chiar la 100 m)

Alte metode folosite în studiul florei , în general, pentru alte locații, habitate,

Metoda transectelor de comunicații- este o metodă ce -se aplică drumurilor de exploatare, spre a determina și identifica, speciile de importanță conservativă, protejate de lege.

Metoda cartării zonei alese- Cartarea este de mai multe tipuri în funcție de metoda aplicată.

Tipuri de cartare

cartarea pe itinerarii care pot fi transversale, pe contur integral sau prin pichetare

sau cartarea pe instrumentale

sau cartarea aerografică

Deasemeni mai există

– cartarea prin metoda aprecierii globale (vizuale): se parcurge zona pe diagonală, se apreciază frecvența speciilor și a grupelor de specii , se notează.Nu este o metodă exactă

– cartarea prin metoda cantitativ gravimetrică : constă în recoltarea speciilor florei segetale și ruderale de pe fiecare suprafață cartată după care se cântăresc. Este o metoda foarte exactă. Se aplică în câmpurile experimentale.

– cartarea prin metoda cantitativ numerica: constă în numărare speciilor de pe suprafețele cartate (0,25 mp). Este o metodă eficientă, expeditivă și destul de ecxactă www.scrigroup.com/afaceri/agricultura/

Cartarea este utilizată în general pentru obținerea sau îmbunătățirea hărților vegetale,pentru evidențierea diverselor fitocenozelor , a comunităților vegetale,din zonele studiate.

Capitolul III

Caracterizarea generală a florei

Pentru a face o caracterizare generală a florei , este necesară cunoșterea condițiilor geografice, climatice, în care aceasta apare și se dezvoltă.

În cazul florei segetale și ruderale, nu numai relieful și clima determină apariția sau extincția ci și factorul uman și animal. fiind o vegetație care crește în apropierea așezărilor umane, pe lângă stâni, pe șanțuri sau pârloage.

Plante anuale, acestea vor schimba înfățișarea habitatelor în care trăiesc , în funcție de anotimp, de altitudine, de amplasare geografică.

România deține o bogată diversitate geomorfologică și climatică care a dus la apariția unei vegetații la fel de diverse , bine structurată, cu multiple specii rare.

3.1 istoricul cercetărilor botanice din zona studiată

Studii de durată, ce au fost făcute de mari botaniști români, în decursul timpului, precum Borza, Boșcaiu, Beldie (anii 60) sau mai târziu, de către Pop și Chifu (după anul 2000), pe diverse arii geografice, au relevat o caracteristică deosebit de importantă a florei României și anume prezența unei multitudini de sintaxoni.

Revenind la zona noastră de studiu, comuna Frătăuții Vechi, flora segetală și ruderală din zona Moldovei, are deasemeni diversitatea generală, determinată de factorii de climă dar și geografici.

Moldova, amplasată în NE României deține un covor vegetal pe care relieful si-a pus amprenta. Fitocenozele întâlnite aici au atras atenția cercetătorilor încă din secolul XVIII (B. Hacquet -1790).

Urmând exemplele predecesorilor, Th.Chifu și colaboratorii săi Ciprian Mânzu și Oana Zamfirescu, au studiat, catalogat, clasificat, în mod unitar , flora la nivelul Moldovei , așa după cum însuși au descris-o în prefata cărții:

” Flora și vegetația Moldovei (România)”, vol I, apărută la Editura Univ.Alexandru Ioan Cuza, an 2006

„ În această lucrare, rod și al cercetărilor noastre, am încercat să înmănunchem aproape toate cunoștințele actuale asupra florei și vegetației Moldovei, dorind să scoatem în evidență toate meritele botaniștilor care s-au străduit să studieze covorul vegetal al acestui teritoriu.

Am încercat să depășim cadrul exclusiv al preocupărilor locale,orientându-ne spre integrarea acestora într-o sinteză la nivelul Moldovei, comparativ cu întreaga Românie, în vederea înțelegerii unitare a corologieielementelor floristice, cât și a sinecologiei unităților fitosociologice.”

Prezentarea, încadrarea, clasificarea florei Moldovei, a fost făcută având la bază:

Codurile internaționale de nomenclatură taxonomică și fitosociologică, și lucrările autorilor:

„ Coldea, 1991, 1997; Sanda et al., 2001; Ciocârlan, 2000; Sârbu et al., 2001; Pott, 1995; Oberdorfer, 1977 – 1983; Mucina et al., 1993; Rodwell et al., 2002 ”

Un alt studiu efectuat în aceeași arie geografică este cel intitulat

„ The Vascular Flora from the Suceava River Basin (Suceava County ) ”

by Cezar Valentin TOMESCU and Toader CHIFU

ce include în paginile sale noi studii ale florei din bazinul râului Suceava, efectuate între anii 2000-2006.

3.2 contribuția diferiților autori cu speciile identificate

Cei doi cercetători,sus menționați, au studiat flora din bazinul râului Suceava , pe suprafață de 2276 kmp, identificând și înregistrând 1213 specii, 17 hibrizi grupați în 108 familii botanice, ce au 463 de genuri, 70 de subspecii si 11 tipuri nu au putut fi încadrate, fiind denumite infrataxoni.

Studiului în teren i-a fost asociat studiul documentației de specialitate, pentru a realiza o determinare și încadrare corectă a plantelor din habitatul cercetat.

Se pot aminti , în sprijinul acestei afirmații, prezentăm următoarele documente și studii folosite:

– Flora R.P.R.-R.S.R., vol. I-XIII (1952-1976, coord. Tr. Săvulescu);

– Flora Europaea, vol. I-V (1964-1980, coord. T. G. Tutin);

– Determinatorul ilustrat al plantelor vasculare, vol. I-II (1977, 1979, Al. Beldie);

– Flora ilustrată a României – Pteridophyta și Spermatophyta (2000, V. Ciocârlan);

– Flora ilustrată a plantelor vasculare din estul României, vol. I-II (2001, I. Sârbu, N Ștefan,

Lăcrămioara Ivănescu, C. Mânzu).

Modul de efectuare al studiului s-a bazat deasemeni și pe organizarea informției despre fiecare specie găsită în teren, informații folosite ulterior pentru creerea unei scurte și concise baze taxonomice (synoptice) a florei vasculare din regiune .

Metodă de clasificare a fost similară celor utilizată în cercetările anterioare a lui V. Ciocârlan și prezentată în cărțile

– Flora ilustrată a României – Pteridophyta și Spermatophyta (2000, V. Ciocârlan) și în

– Flora ilustrată a plantelor vasculare din estul României (2001, I. Sârbu et al.). ,

În plus au fost menționate și locațiile cercetate …Florinta (41), Frătăuții Noi (42), Frătăuții Vechi (43), Gălănești (44)..,pentru o identificare completă și complexă.

Rezultatele studiului s-au materializat într-o baza de date structurată pe familii, ordine, clase, subclase, conform sistemului de ordonare prezentat anterior. Baza de date este organizată alfabetic, pe familii de plante și specii.

Infrataxonii sunt prezentați în două moduri:

– cei tipici sunt incluși în speciile corespunzătoare

– cei atipici sunt prezentați separat.

Întreaga baza de date este încadrată într-o anexa specială a lucrării.

Concluzia ce se desprinde din studiu este diversitatea.

Pe teren s-au găsit 976 de specii, 3 de subspecii și 7 tipuri de cormophytes.

Valoarea finală a studiului efectuat în această perioadă 2000-2006, in zona Sucevei, a fost dată prin recunoașterea rezultatelor finale- prin includerea a înca 237 specii, 38 subspecii si 4 tipuri noi , în Inventarul florei din Analele U Analele Universității „Ștefan Cel Mare” Suceava Secțiunea Silvicultură Serie nouă nr.1/2009, iar din totalul taxonilor au fost incluse în synopsis încă 192 specii, 6 subspecii and 4 tipuri noi găsite în teren .

Bazinul Râului Suceava, pe teritoriul României, a fost obiect de studiu al tezei de doctorat a Prof. CONSTANTIN COCERHAN, deasemeni , în anul 2012.

Prezentarea florei locale a fost făcută prin prezentarea prealabilă a condițiilor geografice generale și locale, încadrarea în cadrul general al ținutului Bucovinei. Scurta trecere în revistă a primelor studii geografice în zonă, a fost făcută pentru a completa imaginea zonei, importanța sa, prin atenția acordată , încă din vechime de către Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldavie (1716).

Așa după cum este binecunoscut, flora este influențată de relief, climă dar în principal de sol. Ca urmare, este justificată importanța acordată , din punct de vedere geologic Bazinului Sucevei, de numeroase studii , precum

-” Platforma Modovenească și regiunea carpatică „ aparținând unui număr mare de cercetători:

D. Stur (1860), C. Tiete (1877-1879), Grigore Cobălcescu (1883), I. Simionescu (1901, 1903), S.

Atanasiu (1919), L. Mrazec și I. Voitești (1912), G. Bâgu și A. Mocanu (1984) completată mai târziu cu studii referitoare strict la . reliefului și microreliefului din lunca Sucevei extracarpatice,studiu realizat de cercetător P. Olariu ( 2004)

Urmând exemplul predecesorilor săi, prof. doctorand [anonimizat], va prezenta fiecare subdiviziune din zona bazinului Sucevei, prezentare din care am extras citatul referitor la depresiunea Rădăuți- încadrarea sa geografică și geologică :

„ Depresiunea Rădăuți și Valea extracarpatică a Sucevei are înfățișarea unui culoar

morfologic desfășurat între ieșirea din Obcine (Straja) și confluența cu Siretul (Roșcani-Liteni),

cu două sectoare distincte

• sectorul Straja – Milișăuți, care urmărește flancurile de nord și de est ale Depresiunii piemontane Rădăuți;

• sectorul Milișăuți-Liteni, din cursul inferior, care străbate partea mediană a Podișului Sucevei.

Depresiunea piemontană Rădăuți se desfășoară pe aproximativ 35 km lungime între

Straja și Milișăuți, având o extindere spațială considerabilă (627 km² și peste 20 km lățime) între

Marginea și Dornești. Ea înaintează tentacular până la contactul cu Obcina Mare sub aspectul a

două golfuri, corespunzătoare depresiunii Straja, pe râul Suceava, și depresiunii Voievodeasa, pe

râul Sucevița”.

Morfologic , depresiunea Rădăuți, zonă în care se află localizată și comuna Frătăuții Vechi, este , conform descrierii lui V. Mihăilescu (1969), o „depresiune disimetrică cu cea mai întinsă desfășurare de terase” este un ținut al teraselor, stăbătut de numeroase cursuri de apă.

Relieful variat, clima propice au creat condițiile apariției comunităților umane, care vor influența la rândul lor flora din depresiunea Rădăuților

Prin studiul efectuat, au fost identificate rezervații naturale, monumente ale naturii, flora locală, dorind să se evidențieze și protejeze anumite specii rare din habitat, din care vom aminti câteva ,cum ar fi

– bulbucul (Trollius europaeus),

-crinul de pădure (Lillium martagon),

-stânjenelul siberian (Iris sibirica),

În toate studiile de geobotanică, efectuate în zonă, s-a urmărit inventarierea florei locale identificarea a noi asociații vegetale și fitocenoze specifice, realizând

-identificarea asociatiei vegetale de Glicerietum plicatae.

descrierea fitocenozei specifice teritoriului comun și anume Poetum pratensis.

Nicolae Stefan și Theodor Chifu citează în lucrarea lor ” The vegetation in the Suceava river basin „ asociația de Festuca rubrae cynosuretum, existentă în componența floristică a acestor 3 asociații . Sunt menționate deasemeni 138 de specii de plante.

Capitolul IV

Contribuția proprie la cunoașterea florei și comunităților segetale și ruderale;

4.1conspectarea florei segetale și ruderale;

-analiza taxonomică a bioformelor , a elementelor foristice, a categoriilor ecologice:

Pentru o prezentare unitară, corectă, a analizei taxonomice a bioformelor , a elementelor foristice, a categoriilor ecologice, se va proceda, pentru început la definirea termenilor botanici generali, utilizați

Flora = este totalitatea plantelor care trăiesc într-o anumită regiune a globului, într-o anumită perioadă geologică sau într-un anumit mediu.(Dex online)

Flora Segetală= flora / vegetație care este răspândita ca buruieni în culturile agricole.

Flora Ruderală= flora/vegetație ce crește prin locuri umblate, este supusă influenței omului și animalelor

Fitocenoza =biocenoză vegetală- este o asociație de plante care trăiesc într-un anumit mediu și sunt condiționate de anumiți factori fizici, geografici și biologici. –provine din cuvântul francezul.-phytocénose.

Dictionar: Dicționar ortografic al limbii romane

Sintaxon=asociație, ordin vegetal

Taxonomia =știința care se ocupa cu studiul grupurilor de organisme biologice , cu caracteristici de bază comune, atribuindu-le nume. Pentru fiecare grup, se va da un număr. Grupurile pot fi unite și vor forma un supergrup, creând o clasificare ierahica. Grupurile astfel create , prin acest proces, se numesc taxa (taxon)

Fenologia= este ramurăa a ecologiei care studiază transformările fiintelor vii (plante, animale, păsări) ca urmare a desfășurării unor fenomenele periodice, precum și relațiile/legaturile lor cu mediul ambiant, schimbarea pe care o suportă în funcție de temperatura, lumina, umiditatea mediului ambiant. Pot fi considerate fenomene fenologice ciclice studiate de fenologie : migrația păsărilor,înflorirea, apariția fructelor la plante

În anul 2009, grupul Angiosperm Phylogeny,a publicat un exemplu de clasificare moderna, pentru toate familiile de plante cu flori. Sistemul de clasificare a fost numit Sistemul APGIII

În studiul florei segetale și ruderale din comuna Frătăuții Vechi, au existat două etape:

– etapa de teren, desfășurată pe o perioadă mai lungă de timp, (martie-septembrie) pentru identificarea fazelor fenologice , cât mai variate.

– etapa de laborator, în care s-au determinat speciile de plante care nu au putut fi identificate pe teren.

Analiza materialului recoltat a fost făcută folosind atât informațiile din literatura de specialitate cât și prin cercetarea proprie. Am utilizat pentru încadrarea speciilor, clasificarea lor din punct de vedere sistemic, Codul Internațional de Nomenclatură Botanică.

4.1.1Analiza taxonomică a bioformelor , a elementelor foristice, a categoriilor ecologice:

Taxonul este în clasificarea regnului vegetal și animal o unitate sistematica. Lumea vie , dacă este privita din punctul de vedere taxonomic, va fi o lume organizată pe baza unro caratere de clasificare, ierarhizată prin apelarea la Unități sistematice:

-regn, încrengături,clasă, specie

De aici si denumirea dublă- Taxonomia sau Sistematica vegetalelor.

Analiza taxonomică a florei segetale și ruderale din arealul studiat s-a făcut ținând cont și de

– densitatea speciilor, denumirea lor populară, durata de viață, cariotip, element floristic, indici ecologici, răspândire, frecvență, literatura de specialitate.

Taxonii aparțin de genuri, familii și pot fi grupați pe specii, subspecii, formă, varietate, hibrizi.

Analiza elementelor foristice, a categoriilor ecologice a fost realizată utilizând toate informațiile culese din cadrul natural, cele legate de istoricul vegetației în zona studiată, influențele antropice .Prin această analiză s-au urmărit determinarea factorilor ecologici care prin valorile lor vor exprima ponderea speciilor cu anumite valențe ecologice (U,T,R).

Adaptarea pe care plantele o prezintă față de variația factorilor de mediu va fi folosită ca indicator ecologic. În baza acestor indicatori ecologici s-au creat/determinat grupe de plante specifice.

Valoarea acestor indicatori ecologici ,exprimă ponderea speciilor în sistemul ecologic

Grupe de plante clasificate după indicatori ecologici:

Grupele de plante- sensibile la regimul de umiditate al solului-Factorul umiditate

1.1.. Hidrofitele (specii hidrofile) plante de apă (plante acvatice), care se regăsesc pe soluri permanent umede sau soluri submerse,organe de regenerare sub apă.

1.2. Higrofitele(specii higrofile) plante terestre, adaptate la mediu permanent umed (sol, atmosferă -plante palustre)Au radacinile în apă/ sau în mlaștini

1.3. Mezo-higrofitele- plante intermediară între higrofite și mezofite

1.4. Mezofitele (specii mezofile) plante de uscat-agreeaza soluri cu umiditate moderată

1.5. Mezo-xerofitele- plante intermediară între mezofite și xerofite

1.6. Xerofitele-se regăsesc în habitate sărace în apă (cronic) secetă prelungită : aer/ sol.

1.7. Eurifitele-grup de plante adaptate la oscilațiile mari ale regimului de umiditate care adesea este alternant

Grupa plantelor mezofitelor, mezoxerofitelor și mezohigrofitelor, predomină în țara noastră.

Alte grupe de plante – sensibile la factorul umiditate

– Chionofite – plante de locuri cu înveliș de zăpadă persistent în timpul iernii

– Ombrofite – plante adaptate la climat cu precipitații bogate.

2.Grupa plantelor sensibile la Factorul termic

Plantele depind de temperatura mediului ambiant. In functie de aceast factor, se vor grupa în diverse zone. Arealele pe care le vor ocupa sunt nordice sau sudice, temperatura sau zilele cu temperatura ridicată/coborâtă influențând prezența lor .

Factorul termic sau termofilia , determină următoarele grupe de plante:

2.1 Hekistotermofitele – plante ce rezistă la la temperaturi foarte scăzute, în condițiile foarte friguroase din climatul alpin, cu temperaturi medii anuale negative (–2,5 – 0,5°C);

2.2 Psichrotermofitele– plante ce rezistă la condiții de frig, cu temperaturi medii anuale între (–0,5°C – +2°C )

2.3 Microtermofitele plante ce rezistă la temperaturile scăzute ale climatului boreal, rece și umed, cu temperaturi medii anuale între 2–4°C (4,5°C),

2.4Mezotermofitele– plante ce necesită căldura de (4,5–7,5°C)

2.5 Subtermofitele- plante ce necesită căldura de( 7,5°C și 10,5°C)

2.6 Termofitele – plante ce iubesc căldura temperaturi medii anuale mai mari de 10,5°C.

2.7 Megatermofitele – plante ce necesită temperaturi ridicate

Euritermofitele (specii euriterme) – plante termoindiferente.

3.Grupe de plante sensibile la factorul luminos- intensitatea luminii

3.1 Heliofite – plante ce un suportă umbrirea care cresc în plină lumină

3.2 Sciadofite-plante ce nu cresc în plină lumină

3.3 Heliosciadofite– grupă de specii intermediară între primele două

Eurihelele (specii eurifotofile) – plante foarte tolerante față de variațiile intensității luminii.

Grupe ce sunt sensibile la sol (pH) solului

După adaptarea plantelor la reacția soluției solurilor, exprimată prin valoarea pH în orizonturile superioare, se deosebesc mai multe categorii de plante și soluri.

4.1 Specii acidofile– plante ce suportă bine pH-ul scăzut:

4.2 Specii moderat acidofile(pH = 6,0–5,0).

4.3 Specii puternic acidofile(pH = 5,0–4,5).

4.4 Specii excesiv acidofile(pH = 4,5–4,0

4.5 Specii extrem acidofile – pH sub 4,0

4.6 Specii neutrofile– plante ce cresc pe soluri cu neutre (pH = 7,2–6,8).

4.7 Specii bazifile (alcalinofile) –soluri cu pH-= 6,8–8,5

5. Troficitatea (T)=Gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive

Este un factor cu o mare varietate .Datorită lui , solurile se impart în

5.1 Soluri cu troficitate redusă

5.2 Specii extrem oligotrofe – (T < 10)

5.3 Specii oligotrofe– (T = 10–30

5.4 Specii oligomezotrofe (T = 30–50).

5.5 Specii mezotrofe – cresc pe soluri cu troficitate mijlocie (T = 50–80)

5.6 Specii eutrofe – cresc pe soluri cu troficitate ridicată (T = 80–140).

5.7 Specii megatrofe – cresc pe soluri cu troficitate foarte ridicată (T = peste 14)

5.8 Specii euritrofe– prezintă mare amplitudine ecologică față de troficitatea solului 

6. Un alt factor ecologic ce influențează existența plantelor -sărurile din sol sau din apă

6.1- Specii nitrofile – plante ce preferă mediile bogate în azot

-6.2 Specii calcifile (calcicole, calcifitele) – plante ce s-au adaptat solurilor cu o mare cantitate de saruri de cationi de Ca

-6.3 Specii halofile –plante ce preferă soluri mediile slab, mediu sau puternic salinizate.

-6.4 Specii nitrofobe, calcifobe/calcifuge (Genistella sagittalis, Lycopodium clavatum) și halofobe, opuse speciilor halofile.

7.Plantele sunt sensibile nu numai la continutul solului ci și la textura sa

Grupele de plante influențate de acest factor sunt:

– 7.1 Specii litofile – cresc pe suprafața stâncilor;

– 7.2 Specii saxicole – apar și se dezvoltă în zone sărace în humus, de stânca

–7.8 Specii arenicole –plante ce preferă soluri cu textura nisipoasă, pietrișuri sau grohotișuri mărunte;

– 7.9 Specii humicole – se dezvoltă pe soluri bogate în humus;

– 7.10 Specii petrofile –cresc numai pe bolovănișuri sau grohotișuri;

– 7.11 Specii rupicole – se dezvolta în arealele versanților abrupți, sau pe coaste sau pe brâne;

– 7.12 Specii silvicole – cresc în special în pătura erbacee din păduri;

– 7.13 Specii ruderale – plante ce cresc în locuri umblate de om și animale.

Alte caractere edafice indicate de specii –

-soluri afânate (în orizontul superior) cu humus de tip mull

– soluri compacte

-soluri care se pot înțeleni -datorită speciilor ce se dezvoltă pe el (înțelenirea orizontului superior al solului îndeosebi în condiții favorabile de lumină).Înțelenirea poate fi continuă sau discontinuă

Metodele de studiu și de lucru aplicate în studiul nostru fitocenologic au utilizat

-tehnica ridicării fitocenologice și a notațiilor folosită a fost a școlii central-europene,

-metoda aplicată fiind a lui J. Braun-Blanquet (1964), metoda ce a fost adaptată particularităților vegetale din România de către A. Borza și N. Boșcaiu (1965)

Studiul conține analiza florei sagetale si ruderale , compoziția sa , clasificarea , compoziția în bioforme, geoelemente, tipurile , încadrarea lor, valoare economico-socială

4.2 comunitățile segetale și ruderale pe tipuri de culturi;

Flora segetală și ruderală sunt plante ce apar și se dezvoltă în fânețe, pe pajiști, grădini, culturi agricole, grădini, pe marginea drumurilor,, provenind , în general din flora spontană.

Locul în care apar le diferențiază în două grupe:

Segetale- – se dezvoltă pe terenuri cultivate, , apărând în culturi de bază, după semănat,(plante segetale condiționate) cum sunt : Triticum aestivum – Grîu, Avena sativa – Ovăz, Secale cereale – Secara, Hordeum vulgare sau spontan Medicago sativa – Lucerna, Trifolium pratense – Trifoi roșu, Beta vulgaris – Sfecla furajeră, Solanum tuberosum – Cartof, Zea mays – Porumb,. Triticum aestivum – Grîu,Avena sativa – Ovăz,Secale cereale – Secara,Hordeum vulgare,Phaseolus vulgaris – fasole, Pisum sativum

-ruderale- apar și se dezvoltă pe terenuri necultivate:tab1

Biologic vorbind, flora segetală și ruderală este diferită , în comparație cu plantele de cultură. Capacitatea de înmulțire, rezistență la intemperii este net superioară plantelor de cultura.

Înmulțirea este atât prin semințe (loboda)cât și prin rizomi, stoloni, drajoni.

Maturitatea semințelor este diferită , semințele menținându-se viabile, în sol, în perioade diferite, pentru aceeași plantă, având posibilitatea de a înflori pe toată perioada de vegetați.

Longevitatea, adaptabilitatea la sol și climă sunt deosebit de mari, comparativ cu cele ale plantelor de cultură.

Surse de apariție a acestei flore: terenuri necultivate, gunoiul de grajd nefermentat , împrîștiat pe câmp, vântul, apa, animalele, factorul antropic.

O scurtă clasificare :

Criteriul diversității:-din punct de vedere sistematic- plantele se pot clasifica în:

Plante cu deosebiri biologice dar anatomic și morfologic –asemănătoare: Gramineele-ele pot fi -anuale – mohorul, sau perene-pirul

După locul de creștere plantele pot fi:

-ruderale și segetale

După modul de răspândire:

-autohore- se răspândesc prin metode /dispozitive proprii: mac, lobodă, muștar

alohore:se răspândesc prin alte metode /mijloace: păpădie,albăstrele,.mohor

După modul de hrănire

Autotrofe, semiparazite (silur, grâul), parazite

Plantele autotrofe sunt la rândul lor clasificate în funcție de:

1.numărul de cotiledoane:

-monocotiledonate (cu un singur cotiledon, cu nervurile paralele sau cu frunze înguste), ce pot fi-

-anuale, cu înmulțire prin semințe (ovăz sălbatic /Avena fatua),mohor)

-perene– cu rizomi și/sau stoloni ( costrei, orez sălbatic)

– cu bulbi (ceapa ciorii)

– dicotiledonate (cu două cotiledoane, cu nervurile ramificate, sau cu frunza lată), ce pot fi:

-dicotiledonate anuale, înmulțire prin semințe

-anuale efemere-

– au perioadă de vegetație scurtă (1-2- luni)- urzica moartă, flămânzică, ciocul berzei.

-care germinează timpuriu, primăvara: rapiță, muștar, turiță, troscot, susai

-care germinează timpuriu, primăvară- vară : teișor, știr, lobodă, laur,

– anuale care iernează și germinează fie primăvara fie toamna,( neghina, romanița) sau germinează în perioada primăvară- vară: (busuioc, zârnă, cornaci, holeră etc.) sau toamna

– bienale( scaieți, morcov sălbatic, sulfină, lumânărica)

-dicotiledonate perene, , care în funcție de modul de înmulțire, pot fi

– înmulțire prin semințe( pătlagină, păpădie, pelin);

– înmulțire mixtă: semințe și muguri din stoloni( piciorul cocoșului, silnicul ).

– înmulțire mixtă : semințe și rizomi, ( mărul lupului, bozul, urzica moartă)

– cu înmulțire mixtă :semințe și drajoni ( pălămida,volbura, urda vacii, lânariță,)

2.durată de viață: anuale și perene

3.cerințe de mediu

Clasificarea florei segetale și ruderale prezentată anterior este completată prin descrierea plantelor conținute în tabelul 1., întocmit în urma Excursiei botanice

Capitolul V………………………………………………………………………………………….

Valorificarea instructiv-educativă a temei:

5.1 lecții de biologie, proiecte didactice legate de temă;

Valorificarea instructiv-educativă a temei:

Cunoașterea florei , a vegetației are o importanță aparte . În prezent, flora nu mai este doar o enumerare de specii florale, de grupări de vegetație, flora este o componentă de bază a unei regiuni geografice

Complexă, structurată, dinamică, flora este condiționată de factorii ecologici, antropici istorici. Modificarea s-a este un indicator important al mediului, funcțiile sale în prezent fiind corelate cu factoriii productivi, sociali, economici.

Studiul florei determină nu numai un inventar ci și condițiile care duc la asocierea plantelor în fitocenoze. Cunoașterea fitocenozelor, a evoluției lor în timp și spațiu geografic, va asigura posibilitatea gestionarii lor, cu multiple beneficii , atat locale, la nivelul arealului studiat cat și pe plan global, vorbind aici de o incadrare chiar până la nivel european.

5.1 lecții de biologie, proiecte didactice legate de temă

Orice proces de cunoaștere începe din școală, gradat , pe înțelesul tuturor, pentru a obține rezultate optime și nu îndepărtarea de mentor a micilor sau mai marilor discipoli.

Primii pași în cunoaștere se fac prin intermediul Lecției.

Lecția, ca definiție sau concept,poate fi privită atât ca un cadru general ce asigură buna desfășurare a procesului de formare a elevilor sau poate fi considerată ca o formă de comunicare , de interacțiune între copii (elevi) și adult (dascăl, profesor). Presupunând două aspecte de bază, predarea și ascultarea/evaluarea, dirijarea celor două activități va fi liantul care asigură calitatea procesului de învățare, arta de a reuși să împărtășești din tainele unei materii, în cazul nostru biologia.

Predarea sistematică, dirijată va asigura realizarea obiectivului cheie, învățarea. Desfășurată pe o durată limitată de timp, în spațiu școlar sau adiacent (laboratoare, areale naturale..)în funcție de profilul sau tipul obiectului studiat, Lecția va fi condusă de un cadru didactic și va avea la bază programa școlară, respectând deasemeni și cerințele psiho-pedagogice cerute de asimilarea cunoștințelor, evaluare și notare.

O lecție, în general va trebui să conțină, conform (Dumală 2012) următoarele caracteristici generale:

„ – are ținte clar definite prin scopul și obiectivele instructiv – educative stabilite anterior;

– activează un anumit conținut științific determinat de prevederile programei școlare, corelat cu obiectivele urmărite;

– angajează într-un efort comun cadrul didactic și elevii unei clase;

– implică o strategie de instruire, un anumit mod de abordare a învățării și predării;

-utilizează un complex de metode și procedee didactice, precum și de mijloace de învățământ;

– în desfășurarea sa, sunt incluse diferite modalități de grupare a elevilor unei clase: colective, grupale, individuale sau combinate;

– în cadrul său, procesul de învățare – predare se desfășoară pe etape, reprezentând o înlănțuire de evenimente de instruire;

– în decursul derulării, implică instituirea unui anumit tip de relații profesor – elev și elev – elev;

– se finalizează prin obținerea numitor rezultate;

– include elemente de conexiune inversă, de măsurare și apreciere a rezultatelor;

– se desfășoară în limitele unui timp determinat;

– are loc într-un micromediu fizic, precum sala de clasă, laborator, teren;

– asigură condițiile în care profesorul își exercită rolul său de proiectant, organizator și conducător al întregului proces de învățământ.”

E Dulamă clasifică lectiile în 2012, pe categorii (tipuri ) și în cadrul acestor tipuir, pe variante. Modul acesta clasificare are la baza mai mulți factori care pot fi

-constanți: Obiectivul didactic

sau variabili:

-nivelul de pregătire al elevilor, obiectul de studiu, stilul de predare, strategia aplicată..

Pe scurt, lecțiile sunt, conform lui E Dulamă :

1.” Lecția de transmitere și de dobândire a cunoștințelor, caracterizată prin faptul că în momentul comunicării profesorul are ponderea maximă în lecție”.

2.” Lecția de dobândire de cunoșințe sau de formare de competențe, caracterizată prin faptul că elevii au rol activ în dobândirea cunoștințelor”

3. ” Lecția de formare a priceperilor și a deprinderilor intelectuale vizează dobândirea procedeelor de muncă intelectuală, de muncă independentă, educarea capacităților intelectuale, aplicarea în practică a cunoștințelor ”

4.” Lecția de formare a priceperilor și a deprinderilor practice vizează dezvoltarea abilitățile practice în diferite activități ”

5. ” Lecția de consolidare a cunoștințelor/a competențelor vizează corectarea, completarea și/sau îmbogățirea cunoștințelor ”

6. ” Lecția de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor vizează actualizarea cunoștințelor și ordonarea lor într-un sistem de cunoștințe (unitate de învățare, temă, disciplină de învățământ). Se organizează la începutul anului școlar cu scopul recapitulării și sistematizării cunoștințelor dobândite în anul anterior, la finele capitolelor sau a anumitor teme, la finele anului școlar”

7.” Lecția de evaluare a cunoștințelor/a competențelor (lecții de „bilanț”) în care se evidențiază modificările produse și influențele asupra personalității elevilor după parcurgerea unui program de învățare într-un interval de timp. Se relevă în ce măsură elevii și profesorul au realizat obiectivele propuse și ce ar trebui să întreprindă în viitor în acest scop.”

8. ” Lecția de creație vizează organizarea unor activități în care este solicitată originalitatea, inventivitatea și creativitatea elevilor în conceperea unor produse.”

Varianta este de fapt concretizarea lecției, confomă factorilor variabili. Pentru o mai bună înțelegere a multitudinii variantelor unei lecții , vom da doar un exemplu, cel al

Lectia de transmitere si dobândire cunoștințe- variantele posibile fiind, conform E. Dulamă

1 lecția introductivă (la începutul predării unei discipline sau a unui capitol);

2lecția-prelegere;

3 lecția-expunere;

4 lecția bazată pe explicație;

5 lecția bazată pe demonstrație;

6 lecția bazată pe utilizarea modelelor;

7 lecție bazată pe utilizarea mijloacelor multimedia;

8 lecție bazată pe utilizarea computerului

Lecțiile și variantele lor de realizare au o anumită etapizare, conform algoritmului elaborat de E Dulamă -2012. , etapizare care conține pașii de mai jos, enunțați doar pentru a contura complexitatea procesului în sine de elaborare a unui proiect de lecție

” 1. Încadrearea lecției în unitatea de învățare

2. Stabilirea obiectivelor operaționale,

3. Selectarea și prelucrarea conținutului științific în funcție de

nivelul general de pregătire al elevilor;

rezultatele și experiența cognitivă anterioară a elevilor;

sistemul de cunoștințe, abilități intelectuale și practice și competențe de care dispun elevii;

interesul și motivația lor pentru studiul disciplinei.

Scopul prelucrării didactice a conținutului științific este transpunerea acestuia într-o manieră accesibilă, care să le permită elevilor asimilarea lui, dar în același timp să îi determine la efort/ studiu intelectual și/ sau practic-aplicativ.

4. Elaborarea strategiei de instruire și autoinstruire

5. Stabilirea structurii procesuale a lecției/ activității didactice, a secvențelor

6. Stabilirea strategiei de evaluare

7. Stabilirea strategiei de autoevaluare a elevilor”

Aplicații ale noțiunilor anterioare:

I Proiect de lecție de biologie –botanică pentru clasa a V-a

Maceșul și plantele înrudite cu el

II. Proiect de lecție de biologie –botanică pentru clasa a V-a

Cartoful și plantele înrudite cu el

III. Proiect de lecție de biologie –botanică pentru clasa a VIII-a

Ecosistemul unei pajiști

Modelul de structurare a proiectului aplicat va fi cel traditional

I PROIECT DE LECȚIE – Măceșul

(după modelul tradițional)

–încadrare științifică

Data: _____________

Clasa: a V- a

Disciplina de învățământ: Biologie (Botanică)

Tema lecției: Maceșul și plantele înrudite

Unitatea de învățare: Prezentare Măceș clasificare științifică,părțile sale componente(rădăcina, tulpina, frunze, flori, fruct), plante înrudite (motivare –aceeași încrengătură, exemplificare arbuști: trandafir, zmeur,mur, pomi fructiferi: măr, păr, gutui,plante ierboase: frag, căpșuni)

Competențe specifice:

1.2. Stabilirea relației factori de mediu-arbust

1.3. Explicarea alcăturii generale Măceșului ca arbust

2.1. Utilizarea de metode și mijloace adecvate explorării/investigării lumii vegetale

2.2. Realizarea activități experimentale și interpretarea rezultatelor

3.1. Reprezentarea structurii și funcțiilor sistemelor biologice pe baza modelelor

4.1.Utilizarea corectă a terminologieie specifice în diferite situații de comunicare

5.1. Utilizarea în viața cotidiană a cunoștințelor de biologie

Tipul de lecție: formare de competențe

Obiectivele operaționale:

Obiective cognitive: La sfârșitul lecției elevii ar trebui să fie capabili:

Oc1: să identifice și definească Măceșul ca arbust și ca denumire științifică

Oc2: să explice alcătuirea Măceșului

Oc3: să explice adaptările Măceșului în natură, modul/procedurile de înmulțire

Obiective procedurale: La sfârșitul lecției elevii ar trebui să fie capabili:

Op1: să exploreze particularitățile Măceșului, asemănarile sale cu ceilalți arbuști înrudiți trandafirul, murul zmeurul

Op2: să realizeze activități experimentale de punere în evidență a rolului spinilor curbați de pe tulpina Măceșului

Op3 să modeleze prin desen rădăcina Măceșului, tulpina, frunza, floarea și fructul

Obiective atitudinale. La sfârșitul lecției elevii ar trebui să fie capabili:

Oa1 :să efectueze riguros sarcinile de lucru

Oa2: să utilizeze corect cunoștințele despre Măceș și plantele înrudite cu el

Strategia didactică:

Metode și procedee: observația, demonstrația, conversația, modelarea

Mijloace de învățământ: rădăcina de măceș, tulpina cu frunze și flori, comparația cu ceilalți arbuști înrudiți ,planșe, atlase, imagini viodeoproiector.

Forme de organizare a activității elevilor: frontal, pe grupe

Bibliografie: Costică Naela (2008). Didactica biologiei. Ed. Ștef. Iași

Desfășurarea lecției

Sau (mai simplu)

PROIECT DE LECTIE

Data:

Clasa: a-V-a

Disciplina: Biologie

Profesor:

Scoala:

Tema lectiei: Măceșul și plantele înrudite cu acesta

Notiuni stiintifice noi: denumirea științifică, arbust, asemănări între măceș și plantele înrudite cu el (motiv)

Obiective operationale:

O1: sa descrie ce tip de planta este- măceșul. Se descriu plantele înrudite cu el.Se argumentează motivul înrudirii

O2: sa descrie componentele –măceșului (rădăcină, tulpină, frunze, flori fruct)

Material didactic:

pentru secventele colective (activitate frontala): manual

pentru secventele in grup: cate o foaie cu desenul arbustului și a plantelor înrudite cu el pentru a face comparație (asemănări și deosebiri).

DESFASURAREA LECTIEI

Evaluarea:

test docimologic.

Lectia precedenta:________.

Anuntarea subiectului lectiei:

astazi vom vorbi despre Măceș și plantele înrudite cu el.

Dirijarea invatarii :

prin convesatie euristica se vor prezenta elevilor Măceșul , denumirea stiințifică, alcătuirea sa, plantele înrudite cu el,

elevii vor fi impartiti in grupe de cate 2, fiecare pereche avand la dispozitie o foaie cu imagini, pe care vor identifica prin observare dirijata măceșul – diverse culori și plantele înrudite cu el

Fixarea cunostintelor :

se va realiza prin proba simpla.

SCHEMA LECTIEI

Măceșul

Se cunosc 3 tipuri de măceș- după culoarea florii :

măceș cu flori roz pal

măceș cu flori albe

măceș cu flori roz închis

Radacina – rămuroasă și lemnoasă

Tulpina – lemnoasă, ramificată la bază, cu spini curbați care o va ajuta la „cățărare” pe alte tufe

Frunzele – au forma ovală, zimțate pe margini

Florile- sunt cu 5 petale, au un diametru de 4-6 cm, de culori roz deschis, roz închis sau albe

Fructul este o capsulă de culoare stacojie/roșu închis

Plante inrudite cu măceșul :

Buruieni : fragul, căpșuna

Pomi fructiferi:măr, păr,gutui rapita

Arbuști: trandafir, zmeur, mur

I I PROIECT DE LECȚIE Cartoful

(după modelul tradițional)

–încadrare științifică

Data: _____________

Clasa: a V- a

Disciplina de învățământ: Biologie (Botanică)

Tema lecției: Cartoful și plantele înrudite

Unitatea de învățare: Prezentare Cartof clasificare științifică,părțile sale componente(rădăcina, tulpina, frunze, flori, fruct), plante înrudite (motivare –aceeași încrengătură, exemplificare legume- rosii, vinete, ierboase: mătrăguna

Competențe specifice:

1.2. Stabilirea relației factori de mediu-arbust

1.3. Explicarea alcăturii generale Cartoful ca legumăt

2.1. Utilizarea de metode și mijloace adecvate explorării/investigării lumii vegetale

2.2. Realizarea activități experimentale și interpretarea rezultatelor

3.1. Reprezentarea structurii și funcțiilor sistemelor biologice pe baza modelelor

4.1.Utilizarea corectă a terminologieie specifice în diferite situații de comunicare

5.1. Utilizarea în viața cotidiană a cunoștințelor de biologie

Tipul de lecție: formare de competențe

Obiectivele operaționale:

Obiective cognitive: La sfârșitul lecției elevii ar trebui să fie capabili:

Oc1: să identifice și definească Cartoful ca legumă și ca denumire științifică

Oc2: să explice alcătuirea Cartofului

Oc3: să explice adaptările Cartofului în natură, modul/procedurile de înmulțire

Obiective procedurale: La sfârșitul lecției elevii ar trebui să fie capabili:

Op1: să exploreze particularitățile Cartofului, asemănarile sale cu celelalte legume

Op2: să realizeze activități experimentale de punere în evidență a tuberculului – schimbarea sa la lumină puternică

Op3 să modeleze prin desen Cartoful,

Obiective atitudinale. La sfârșitul lecției elevii ar trebui să fie capabili:

Oa1 :să efectueze riguros sarcinile de lucru

Oa2: să utilizeze corect cunoștințele despre Cartof și plantele înrudite cu el

Strategia didactică:

Metode și procedee: observația, demonstrația, conversația, modelarea

Mijloace de învățământ: planșe, atlase, imagini viodeoproiector., exemplare de cartof

Forme de organizare a activității elevilor: frontal, pe grupe

Bibliografie: Costică Naela (2008). Didactica biologiei. Ed. Ștef. Iași

Desfășurarea lecției

Sau (mai simplu)

PROIECT DE LECTIE

Data:

Clasa: a-V-a

Disciplina: Biologie

Profesor:

Scoala:

Tema lectiei: Cartoful și plantele înrudite cu el

Notiuni stiintifice noi: denumirea științifică, legumă , asemănări între cartof și plantele înrudite cu el (motiv)

Obiective operationale:

O1: sa descrie ce tip de planta este- cartoful. Se descriu plantele înrudite cu el.Se argumentează motivul înrudirii

O2: sa descrie componentele –cartofului (rădăcină, tulpină, frunze, flori fruct)

Material didactic:

pentru secventele colective (activitate frontala): manual

pentru secventele in grup: cate o foaie cu desenul legumei și a plantelor înrudite cu el pentru a face comparație (asemănări și deosebiri).

DESFASURAREA LECTIEI

Evaluarea:

test docimologic.

Lectia precedenta:________.

Anuntarea subiectului lectiei:

astazi vom vorbi despre Cartof și plantele înrudite cu el.

Dirijarea invatarii :

prin convesatie euristica se vor prezenta elevilor Cartoful , denumirea stiințifică, alcătuirea sa, plantele înrudite cu el,

elevii vor fi impartiti in grupe de cate 2, fiecare pereche avand la dispozitie o foaie cu imagini, pe care vor identifica prin observare dirijata Cartoful – diverse forme de tubercul , culori ale florilor și plantele înrudite cu el

Fixarea cunostintelor :

se va realiza prin proba simpla.

SCHEMA LECTIEI

Cartoful

Se cunosc mai multe tipuri de cartof – după culoarea florii sau foma tuberculului sau gust

cartof cu flori albe

cartof cu flori violet

tubercul roz

tubercul alb

cartof dulce

Tulpina – subterană terminată cu tuberculi

Frunzele – au forma ovală, de culoare verde închis

Florile- sunt cu albe sau violete

Fructul este o un tubercul alb sau roz

Plante inrudite cu cartoful:

Buruieni : mătrăguna

Legume : roșii,vinete

III. Proiect de lecție de biologie –botanică pentru clasa a VIII-a

Ecosistemul unei pajiști

Data: ______

Disciplina: Biologie

Clasa : a VIII-a

Școala:_________

Profesor : ____________

Tema : Ecosistemul unei pajiști.

Tipul lecției: de comunicare și însușire de noi cunoștințe

Scopul: familiarizarea elevilor cu noțiunea de pajiște,și principalele caracteristici..

Competențe derivate:

definirea/explicarea noțiunilor: ecositemul unei pajiști;

înțelegerea caracteristicile unei pajiști;

descrierea biotopul și biocenoza unei pajiști;

conștientizarea importanței conservării unui ecosistemelor de pajiște

Strategia didactică:

Resurse procedurale:- observația, conversația euristică, explicația, învățarea prin descoperire, metoda ciorchinelui;

Resurse materiale: – manual, atlase ecologice, planșe,

Forma de organizare: frontal și pe grupe.

Evaluare: formativă prin chestionare orală.

Locul desfășurării: laborator de biologie.

Desfășurarea lecției

5.2 excursie botanică

Excursie botanică:

Tema excursiei : Identificarea florei segetale și ruderale din fitocenozele de pe aria comunei Frătăuții Vechi.(identificare/inventariere, diversitate, adaptări)

Locatia: comuna Frătăuții Vechi (lunca râului Suceava și împrejurimi)

Grupul ținta:24 de elevi din clasa a VI-a

Timp de desfășurare : 8 ore

Scopul: Identificarea plantelor, cunoșterea particularităților lor, a diversității, a importanței prezenței lor și a utilizării lor

Obiectivele excursiei:

– colectarea de specii de flori în vederea realizării unui ierbar școlar

– identificarea speciilor de plante

-identificarea speciilor mai abundente în cadrul fitocenozei , determinarea speciilor dominante, frecvența lor, prin aproximarea vizuală

-stabilirea importanței și utilității lor

Materiale necesare:

Carnete pentru notații,

Etichete,Creioane ,

Termometre, Anemometru pentru determinarea informațiile legate de sol, microclimat, influențe antropo-zoogene

Lupe, pensete, botaniere, presa de plante, ziare, mapa pentru ierborizat, deplantator, etichete, pungi de plastic, plicuri pentru seminte si fructe, cutii de carton – pentru colectare de plante:

Aparat foto pentru fotodocumentare, atlas botanic și determinatoare pentru identificare

Forme de organizare pe grupe de cate 8 elevi:

1. botanisti pentru colectarea plantelor ierboase ruderale

2. botanisti pentru colectarea plantelor ierboase segetale

3. ecologisti.

Desfasurarea excursiei

Fiind o activitate ce necesită un timp mai îndelungat de studiu și identificare, excursia s-a desfășurat la sfârșit de săptămână, sâmbăta

Elevii s-au adunat în laboratorul de biologie unde au fost făcute :

1.-prezența, verificarea echipamentul necesar pentru excursie

2-s-au distribuit distribui materialele și ustensilele necesare, pe grupe de activitate

3. s-au instruit elevii pentru evitarea accidentelor și se s-a semnat un proces verbal de luare la cunoștință

S-a stabilit aria de studiu pe o hartă locală. Dimensiunea ariei studiate a fost de aproximativ 3 km (rama), suprafața adiacentă comunei Frătăuții Vechi. Deplasarea fiind scurtă, excursia s-a desfășurta pe jos.

Câteva din specii segetale întâlnite:

1.Medicago sativa – Lucerna

2Trifolium pratense – Trifoi roșu

3.Beta vulgaris – Sfecla furajeră

4 Solanum tuberosum – Cartof

5.Zea mays – Porumb

6. Triticum aestivum – Grîu

7.Avena sativa – Ovăz

8.Secale cereale – Secara

9.Hordeum vulgare

10.Phaseolus vulgaris – fasole

Câteva din speciile ruderale descoperite:

Matricaria chamomila-mușețel

Urtica dioica -urzica vie

Datura stramonium- ciumafaia

Malva pusila- nalba

Polygonum aviculare-troscotul

Amaranthus- stir

Chenopodium-loboda

Xanthium-holera

Achillea millefolium-Coada șoricelului-

În timpul excursiei s-au urmarit influențele pe care le au în fitocenozele studiate, factori ca : prezența omului ( vetre de foc parasite, gunoaie menajere) și prezența animalelor (excremente de animale.)

Factorii naturali ca – temperatura, umiditatea aerului, a solului, luminozitatea prezența vântului, sunt factori ce influențează la rândul lor, prin prezența sau absența lor dezvoltarea sau extincția florei segetală și ruderală. Aceștia s-au măsurat prin observații directe pe cuprinsul arealului studiat, în diverse probe de sol preevate , de la adâncimi diferite(săpare cu hârlețul)

Excursia a permis evidențierea și a aspectului sezonier al florei- studiu-vernal

Grupele constituite în laboratorul școlar au fost distribuite în teren, pe o suprafață suficient de mare între ei, pentru a evita stanjenirea în procesul de studiu

La baza sistemului de lucru al fiecărei grupe, a stat Fișa de Lucru, tip întocmită pentru acest tip de activitate

Botaniștii din grupele 1 și 2 au notat și presat plantele necunoscute segetale și ruderale.

S-a observat modul diferit de polenizare a variatelor specii de flori: unele viu colorate atrag insectele, ce atrag insectele iar altele, care nu au flori viu colorate ( cum sunt Poaceele) sunt polenizate de vânt

Grupa ecologiștilor a determinat condițiile de mediu specifice din areal:

-temperatura aer, sol, tip de sol, vântul, luminozitatea, aspectul sezonier. Vor nota valorile obținute în tabele , pentru a descrie biotopul .

Profesor coordonator și organizator al excursiei de studiu fiind, am îndrumat observatia liberă, utilizarea corecta a materialelor si ustensilelor folosite la diverse recoltări, masurători, determinari, conservări de plante, notarea rezultatelor, corect

Fiecare grupă a fost supravegheată și îndrumată îndeaproape. Cele 3 grupe de elevi au interacționat între ele

S-au folosit două tipuri de relevee:

Fitocenologic=inventariere propriuzisă a florei segetale și ruderale

De itinerar- pentru a descrie aspectul vernal

Metoda aplicată pentru aprecierea/evaluarea abundenței speciilor precum si a dominantei si frecvenței lor au fost , la baza, metoda lui -Braun Blanquet/Raunkier-explicat a si adaptată la nivelul elevilor de clasa a VI

Materiale finale obținute:

-lista plantelor întâlnite care au fost identificate pe loc sau mai târziu cu atlasul botanic și literatura de specialitate

-condițiile meteo existente la vremea studiului

-condițiile de polenizare a plantelor

La final, s-au obținut noi date legate de speciile florei segetală și ruderală pe aria comunei Frătauții Vechi.

S-a analizat modul în care aceasta influențează zonă dar și modul în care arealul influențează flora segetală si ruderală

Materialul colectat, a fost verificat, ordonat, etichetat pregatit pentru studiu ulterior

O atenție deosebită a fost acordată , în timpul excursiei la evitarea distrugerii habitatului altor specii, a cuiburilor sau mușuroaielor.

Fise tip

Fișa de lucru- grupa ecologiștilor

1Masurarea Temperaturii

– aer – s-a masurat cu termometrul de aer , la înălțimea de 2 m față de sol , din 15 in 15 min.

– sol – s-a masurat cu termometrul de sol , în secțiunea făcută în sol (cu hârlețul), din 15 în 15 minute

Toate citirile s-au notat în caiet

2Vântul- determinarea directiei și intensității

– s-a determinat punctul cardinal de unde suflă vântul- folosind busola-cu busola în mână elevul s-a rotit până a ajuns cu vântul în față S-a determinat punctul cardinal de unde suflă vântul

– anemometru a stabilit intensitatea și viteza

-luminozitatea s-a apreciat aproximativ, vizual. La fel și nebulozitatea atmosferică

3 Umiditatea

Sol- s-a determinat prin observarea directă a solului: vizuală și tactilă

Aer- -apreciere prin inspirare-consistența aerului umed este diferită de cea a aerului uscat.

Toate determinările au fost consemnate în caiete

Biotopul-a fost încadrat din punct de vedere geografic , climatic, umiditate sol, aer

Totul s-a consemnat în caiet

Fișa de lucru- grupele botaniștilor (16 elevi)

Obiectiv pricipal a fost :

– observarea florei în arealul ales,a caracteristicilor (flori, frunze, tulpina, aspect general), recoltarea lor, a modului de polenizare

Sarcini ce s-au îndeplinit

– identificarea plantelor, recoltare, etichetare, descriere loc de unde a fost culeasa

-descriere insecte ce au polenizat plantele, enumerare plante

– descriere plante polenizate de vânt

-întocmire listă plante / specii determinate (inventariate)

– determinare , prin aproximare a speciilor dominante din areal.

-descrierea lor.

Finalizarea excursiei a fost făcută la școală, la ora de curs, unde s-au analizat speciile recoltate, s-au procedat la identificarea lor finală, corectă, utilizând atlasul botanic și alte cărți din literatura de specialitate

Datele privind biotopul au fost analizate în contexul în care influențează flora

S-au întocmit fișe pentru plante

S-au tras concluzii legate de polenizare, în general și apoi legat de cele observate în areal

În tabelul de mai jos (tab.1), s-au înscris plantele inventariate.

S-au întocmit Fise speciale pe fiecare tip de plantă.din tabelul 1

Tab1.

Fise flora segetală

1.Medicago sativa – Lucerna

2Trifolium pratense – Trifoi roșu

3.Beta vulgaris – Sfecla furajeră

4,Solanum tuberosum – Cartof

5.Zea mays – Porumb

6. Triticum aestivum – Grîu

7.Avena sativa – Ovăz

8.Secale cereale – Secara

9.Hordeum vulgare

10.Phaseolus vulgaris – fasole

11.Pisum sativum

Concluzii

Flora unui ținut este un ansamblu complex, care definește covorul vegetal al zonei respective influențată fiind de factori geografici, climatici, umani, geologici, economici, însă interacțiunea este reciprocă.

Studiul floristic evidențiază fitocenozele, comunitățile vegetale, structura mozaicată nerezumându-se doar la o simplă inventariere și clasificare ci și la o interpretare a diversității, corelând comportamentul speciilor cu originea lor geografică, analizând astfel întregul ecosistem

Studiul va reliefa și capacitatea speciilor de adaptare la mediu, valoarea economică , ambianța cenotică.Plantele care trăiesc într-o anumită regiune vor forma taxoni vegetali care exprima diversitatea florei, variabilitatea ei.

Flora este de fapt o multitudine complexa de specii , reunite în comunități vegetale : păduri, fânețe, pajiști, buruienișuri. Toate acestea oferă informațiile primare fitosociologului, care , aprofundând studiul zonal, va determina speciile dominante, , cu importanță fitogeografică deosebită.

Deși la prima vedere , s-ar putea crede că două fânețe sau pajiști sau buruienișuri sunt aproximativ identice, studiile au demonstrat că fiecare grup vegetal are o individualitate puternică proprie

Această constatare va conduce la schimbarea opiniei prin care vegetația era considerată doar o simplă prezență fizionomică, în prezent fiind reconsiderat rolul său . devenind o componentă de bază în peisajul unei regiuni, o componentă dinamică, structurată, complexă, cu variate functii eco –protective si productive.

Prin studierea florei și a vegetației se urmărește determinarea mecanismelor care conduc la asocierea diverselor specii de plante în fitocenoze, previziunea evoluției lor viitoare, determinarea unor soluții și căi optime în gestionarea lor viitoare.

Studiile florei nu pot fi divizate de cele ale vegetației, între ele existând o interconectare o condiționare specifică. Așa după cum au remarcat și Borza și Boșcaiu,în 1965, când au afirmat că deși ele oglindesc realități distincte, nu trebuie nici să fie confundate dar nici scindate ci tratate ca un tot unitar deoarece numai așa se vor putea determina corect resursele vegetale ale unei regiuni.

Cunoașterea resurselor vegetale ale unei regiuni, va crea imaginea evoluției ulterioare zonale , posibilitatea asigurării unui control al plantelor invazive dar și a unei protecții adecvate pentrui speciile pe cale de dispariție.

Multiplele beneficii ce decurg din efectuarea studiilor de acest tip justifică efortul si dedicarea ,efectele fiind regăsite atât în plan economico –social cât și științific prin hărți, atlase, ierbare .

Flora Segetală

Fisa nr. 1 Medicago sativa – Lucerna

Flora Segetală

Fisa nr. 2Trifolium pratense – Trifoi roșu

-sursa-Wikipedia

Flora Segetală

Fisa nr. 3.Beta vulgaris – Sfecla furajeră

Sursa http://www.bioterapi.ro/dictionar/index_botanic/

.Flora Segetală

Fisa nr. 4.Solanum tuberosum – Cartof

Sursa: internet (wikipedia, studii agricole- www.agroromania.manager.ro)

Flora Segetală

Fisa nr. 5. Zea mays – Porumb

Sursa: Wikipedia, enciclopedia liberă

.Flora Segetală

Fisa nr. 6. Triticum aestivum – Grîu

Flora Segetală

Fisa nr. 7.Avena sativa – Ovăz

Sursa Wikipedia, enciclopedia liberă

Flora Segetală

Fisa nr. 8.Secale cereale – Secara

Flora Segetală

Fisa nr. 9.Hordeum vulgare-Orz

http://www.terapiinaturiste.ro/plante-medicinale.php?planta=Orz

Flora Segetală

Fisa nr. 10.Phaseolus vulgaris – fasole

De la Wikipedia, enciclopedia liberă , http://www.agrofm.ro/agro/plante-agro/fasolea-phaseolus-vulgaris/

Flora Segetală

Fisa nr. 11.Pisum sativum-Mazăre

sursala Wikipedia, enciclopedia liberă

Fise flora ruderală

1. Gemorbarum -Geum urbanum -cernețel

Fise flora ruderală

2.Matricaria chamomila-mușețel

Fise flora ruderală

3. Achillea millefolium-Coada șoricelului-

4.Plantago lanceolata- Patlagina

5.Linaria vulgaris-lînarița

6 Malva pusilla- nalba

7Chenopodium album-loboda porcească

8. Echinochloa crus-galli-mohor

9.Setaria viridis

10.Cirsium arvense-pălămida

11.Rumex stenofiles/ Rumex stenophyllus-Stege

12Polygonum aviculare-troscot

13.Amaranhus retroflexus

14.Erodium cicutarium-pliscul cocorului

15.Falcaria vulgaris

16.Daucus carota-morcov sălbatic

17.Artemisia vulgaris-pelin

18.Cichorium intibus-cicoare

19.Galium aparine

20.Tripleurospermum inodorum

21.Lolium temulentum-zîzanie

22.Cruciata glabra

23.Erigerum anuus

24.Galium verum-sînziene

25.Veronica chamaedry -stejărel

25.Veronica apaca –stejărel???

26.Galinsoga parviflora-busuiocul dracului

27.Geranium disectum

28.Hipericum perforatum-sunătoare

29.Chelidonium majus-rostopască

30.Silene vulgaris-gușa porumbelului

31.Capsela bursa pastoris-traista ciobanului

32.Dactilis glomerata golomăț

33.Lotus corniculatus-ghizdei mărunt

34.Geranium pratense-ciocul berzei

35.Crystanthemum leucanthemum-mărgărită

36.Ranunculus polyantemus-piciorul cocoșului

37Papaver rhoes-mac

38.Lamium purpureum și album

39.Lamium album

40.Calistegia sepium-volbura

40.Tussilago farfara-potbal

41.Viola tricolor

42.Cuscuta campestris-cucuta

43.Agropyron repens –pir tîrîtor

44.Arrhenatherum elatius -ovăscior

45.Potentilla argenteea-scrîntitoare

46.Vicia sativa-măzăriche

47.Vicia craca

48.Anthillys vulneraria-vătămătoare

49.Euphobia cyparissias-laptele cîinelui

50.Conium maculatum-cucuta

51.Cardaria draba-urda vacii

52.Alysum alyssoides-albiță

53.Bunias orientalis-brăbin

54.Isatis tinctoria-drobușor

55.Thlaspi perfoliatum-punguliță

56.Agrostema githago-neghina

57.Melandrium album-opaiță

58.Saponaria officinalis-săpunariță

59.Dianthus carthusianorum-garofiță

60.Lychnis flos-cuculi-floarea cucului

61.Rumex acetosella-măcriș

62.Fagopyrum esculentum-hrișcă

63.Urtica dioica-urzica

64.Hyoscyamus niger-măselariță

65.Symphytum officinale-tătăneasă

66.Echium vulgare-iarba șarpelui

67.Myosotis silvatica-nu ma uita

68.Pulmonaria officinalis-mierea ursului

69.Anchusa officinalis-limba boului

70.Cynoglossum officinale-limba cîinelui

71.Verbascum thapsiforme-lumînărică

72.Melissa officinalis-roinița

73.Stachys officinalis-crețișori

74.Salvia pratensis-salvia de cîmp

75.Salvia verticillata-urechea porcului

76.Ajuga reptans-vinețica

77.Gelcoma hederacea-rotunjoară

78.Leonurus cardiaca-coada leului

79.Campanula patula-clopoței

80.Campanula rapunculoides

81.Tragopogon pratensis-țîța caprei

82.Tenacetum vulgare-vetrice,creață

83.Sonchus arvensis-susai

84.Senecio vulgaris-cruciuliță

85.Centaureea cyanus-albăstrița

86.Carduus mutans-ciulin

87.Actium lappa-brusture

88.Gagea pratensis-ceapa ciorii

89.Festuca pratensis-păiuș

90.Poa pratensis-firuța

91.Bromus inermis-obsigă

92.Stipa pennata-colilie http://en.wikipedia.org/wiki/Stipa_pennata

93.Phleum pratense-timoftică

94.Alopecurus pratensis-coada vulpii http://en.wikipedia.org/wiki/Alopecurus_pratensis

Sursa http://www.eplante.ro/plante-a-z/coada-vulpii-Alopecurus-pratensis.html

95.Agrostis alba-iarba cîmpului http://en.wikipedia.org/wiki/Agrostis_gigantea

Sursa http://www.scritub.com/biologie/botanica/Agrostis-stoloniferaiarba-camp25119.php

96.Armoracia rusticana-hrean http://pt.wikipedia.org/wiki/Armoracia_rusticana

97.Reseda ruteea ?

98.Mentha piperita

99.Halcus linantres?

100.Sinapis arvensis –muștar/ http://en.wikipedia.org/wiki/Sinapis_arvensis

101.Polygonum lapathifolium

102.Digitaria sanguinalis

103Lapsana comunis

Bibliografie…………………………………………………………………………………………

” Flora și vegetația Moldovei (România)”, vol I, apărută la Editura Univ.Alexandru Ioan Cuza, an 2006

„ Coldea, 1991, 1997; Sanda et al., 2001; Ciocârlan, 2000; Sârbu et al., 2001; Pott, 1995; Oberdorfer, 1977 – 1983; Mucina et al., 1993; Rodwell et al., 2002 ”

„ The Vascular Flora from the Suceava River Basin (Suceava County ) ”

by Cezar Valentin TOMESCU and Toader CHIFU

” The vegetation in the Suceava river basin”- Nicolae Stefan și Theodor Chifu

Morfologia mediului, curs3 (xa.yimg.com/kq/groups/…/curs_3_geom_med.doc)

www.primariaonline.ro/judet-Suceava/primarie-Fratautii%20Vechi)

www.scrigroup.com/afaceri/agricultura/

Bibliografie…………………………………………………………………………………………

” Flora și vegetația Moldovei (România)”, vol I, apărută la Editura Univ.Alexandru Ioan Cuza, an 2006

„ Coldea, 1991, 1997; Sanda et al., 2001; Ciocârlan, 2000; Sârbu et al., 2001; Pott, 1995; Oberdorfer, 1977 – 1983; Mucina et al., 1993; Rodwell et al., 2002 ”

„ The Vascular Flora from the Suceava River Basin (Suceava County ) ”

by Cezar Valentin TOMESCU and Toader CHIFU

” The vegetation in the Suceava river basin”- Nicolae Stefan și Theodor Chifu

Morfologia mediului, curs3 (xa.yimg.com/kq/groups/…/curs_3_geom_med.doc)

www.primariaonline.ro/judet-Suceava/primarie-Fratautii%20Vechi)

www.scrigroup.com/afaceri/agricultura/