Studiul Economico Geografic al Comunei Ocnita cu Privire la Dezvoltarea Durabila

STUDIU ECONOMICO – GEOGRAFIC AL COMUNEI OCNIȚA CU PRIVIRE LA DEZVOLTAREA DURABILĂ

Cuprins

Introducere

Cap. 1 Încadrarea în teritoriu

Cap. 2 Caracteristici ale cadrului natural

2.1 Geologia și relieful

2.2 Clima

2.3 Apele

2.4 Vegetația, fauna

2.5 Soluri

2.6 Resurse naturale

Cap. 3 Populația și așezările

3.1 Istoricul populării

3.2 Populația

3.3 Așezările

Cap. 4 Caracteristici ale economiei

4.1 Agricultură

4.2 Industrie

4.3 Transporturi și comerț

4.4 Servicii, turism

Cap. 5 Dezvoltarea durabilă a comunei

5.1 Considerații generale

5.2 Analiză SWOT

5.3 Perspective ale dezvoltării durabile

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Prin lucrarea de față mi-am propus să studiez în amănunt toate caracteristicile comunei Ocnița, din județul Dâmbovița, de la cele fizico – geografice la comportamentul demografic pe care îl are populația din acest teritoriu și caracteristici ale economiei, ca în final să am în vedere stabilirea legăturilor dintre aceste domenii pentru a putea descoperi cele mai bune măsuri cu privire la dezvoltarea durabilă a comunei.

Alegerea temei nu a fost deloc o misiune grea, locuind în această comună și îndrăgind aceste locuri pitorești, peisajele tipic subcarpatice și oamenii calzi și ospitalieri m-au determinat sa îmi doresc cu atât mai mult să studiez în amănunt localitatea.

Etapele elaborării acestei lucrări au început bineînțeles prin etapa de cercetare și documentare, căutarea tuturor resurselor bibliografice necesare, materiale cartografice, etc. A urmat etapa de teren concretizată prin observațiile directe și indirecte la fața locului, prin analiza comparativă în timp, am întocmit schițe, am realizat fotografii. Întreaga cercetare se încheie cu ultima etapă, etapa prelucrării și interpretării materialelor și a datelor cumulate anterior și redactarea lucrării.

Conținutul lucrării este structurat în cinci capitole mari, fiecare capitol având la rândul lui mai multe subcapitole. Primul capitol se numește „Încadrarea în teritoriu” și pe parcursul acestuia se urmărește poziția fizico – geografică a teritoriului studiat, încadrarea în teritoriul administrativ al județului, etc. Pe parcursul celui de-al doilea capitol, am urmărit caracteristicile cadrului natural. Aici au fost analizate elementele de geologie și relief, clima si parametrii climatici locali, rețeaua hidrografică, distribuția și compoziția învelișului cu viață, solurile și nu în ultimul rând resursele.

Prin cel de-al treilea capitol mi-am propus o analiză a așezării, a comportamentului demografic și principalelor caracteristici ale populației. Următorul capitol, capitolul patru este compus din analiza elementelor economice ale așezării.

În fine, capitolul cinci urmărește conceptul de dezvoltare durabilă prin analiza generală a acestuia, cuprinde o analiză SWOT și nu în ultimul rând perspectivele de dezvoltare durabilă concretizate prin programele Primăriei comunei Ocnița, atât cele realizate cât și cele viitoare, dar și prin sugestiile și opiniile personale.

În final, pe această cale, țin să îndrept mulțumirile mele către întreg colectivul de cadre didactice ai Facultății de Științe Umaniste, specializarea Geografie, pentru informațiile transmise în cei trei ani de studiu dar și pentru sprijinul acordat, și mai ales doamnei Conf. univ. dr. Rădița Alexe, coordonator științific al lucrării de față. De asemenea țin să mulțumesc pentru sprijinul și înțelegerea acordată, autorităților locale, Primăriei Ocnița, Bibliotecii comunale și Direcției Județene de Statistică.

Cap. 1 ÎNCADRAREA ÎN TERITORIU

Din punct de vedere fizico – geografic, comuna Ocnița este situată pe teritoriul Depresiunii Ocniței, depresiune amplasată pe rama externă a Subcarpaților Ialomiței, la jumătatea interfluviului dintre râul Ialomița și râul Cricovul Dulce.

Din punct de vedere administrativ teritoriul comunei Ocnița se află în județul Dâmbovița, aproximativ în partea central – nordică, la 17 km. distanță de reședința județului, orașul Târgoviște, și are următorii vecini:

Nord: Com. Valea Lungă;

Nord – Est: Com Iedera;

Est: Municipiul Moreni;

Sud: Com. Gura Ocniței;

Sud – Vest: Com. Răzvad;

Nord – Vest: Com. Glodeni.

Din punct de vedere matematic, comuna Ocnița se află la intersecția paralelei de 44o 59ˈ latitudine nordică cu meridianul de 25o 32ˈ longitudine estică. Comuna Ocnița este o comună de mărime mijlocie, cu o suprafață de 4104 ha.

CAP. 2 CARACTERISTICI ALE CADRULUI NATURAL

2.1 Relieful și geologia

Alcătuirea geologică. Pe teritoriul comunei Ocnița, cele mai vechi depozite se întâlnesc în partea Nordica și sunt de vârstă helvețiană. Acestea sunt reprezentate de alternanțe de marne, gresii, conglomerate și gipsuri. Depozitele levantine formate din nisipuri, argile și marne cu intercalații de cărbuni se regăsesc în partea central – sudică a comunei. O fâșie îngustă de vârstă meoțian – ponțiană formată din gresii, marne, nisipuri și argile, face trecerea dintre depozitele helvețiene din nord și cele levantine din sud.

Formațiunile care aparțin Pleistocenului inferior, argile, pietrișuri, nisipuri (stratele de Cândești), alcătuiesc anticlinalul orientat spre nord – est (Ocnița – Iedera). Depozitele cele mai noi aparțin Holocenului superior și sunt reprezentate de formațiuni de argile nisipoase, nisipuri și pietrișuri. Acestea se întâlnesc în lungul văilor Ocnița și Reșca.

Structura tectonică. Contactul dintre depozitele de vârstă meoțiană și cele de vârstă helvețiană se realizează printr-o falie inversă cu orientare vest – est, afectată la rândul ei de alte două falii normale, perpendiculare pe aceasta (V. Mutihac, 1974). De asemenea depozitele levantine din sud sunt afectate de o falie similară cu falia precedentă, având aceeași orientare. În același timp, în vestul comunei, apare o falie orientată NV – SV, o falie normală ce marchează contactul dintre depozitele levantine și cele daciene.

Toate faliile care se găsesc în nordul și sudul comunei Ocnița, fac parte dintr-un ansamblu ruptural ce se extinde și pe teritoriile învecinate.

Strate cutate cu sâmburi de sare, sub formă de cute diapire apar în partea central – nordică a comunei.

Relieful. Situat pe rama vestică a Subcarpaților de Curbură, în fâșia miocen – pliocenă, relieful comunei Ocnița se caracterizează printr-un șir de lărgiri și depresiuni, dominate în partea sudică de culmi de dealuri scunde. Acesta se suprapune arealului cu cea mai mare compliexitate structurală din Subcarpați. Cutele diapire amplifică complexitatea geologică, transmisă și în sud în formațiunile Pliocene, concretizându-se în sinclinale și anticlinale. Șirul de dealuri exterioare, situate în proximitatea câmpiei, sunt rezultatul deplasării pe verticală a blocurilor de sare care a impus boltiri ale formațiunilor cuaternare inferioare și pliocene.

Evoluția și alcătuirea geologică sunt marcate în caracteristicile reliefului, Ocnița având caracter de microdepresiune, o butonieră între dealuri impuse de ridicări diapire (V. Loghin, 2002).

Axate pe domuri sau anticlinale, culmile au aspect rotunjit. Valorile altitudinale variază între 268 m la confluența pârâurilor Slănic și Ocnița și 568,8 m în Vârful lui Stanciu, diferența altitudinală fiind de 300,8 m.

Între principalele artere hidrografice, Slănic și Ocnița, se dezvoltă doua arii morfologice care imprimă în peisaj o diversitate morfometrică (energie de relief, altimetrie) cu diferențe între cele două bazine hidrografice, factor ce influențează desfășurarea unor procese și fenomene din cadrul acestora.

Altitudinile cele mai mari, de peste 500 m, corespund dealurilor și se întâlnesc pe flancul nordic al comunei, respective Vârful lui Stanciu (568,8 m) și Dl. Malul Roșu (563,8 m). Altitudinile medii de 400 m și 500 m se întâlnesc pe interfluvii (Dl. Ursa 407,3 m, Vf. Plaiului ), iar cele între 300 m și 400 m se regăsesc pe teritoriul depresiunii. Cele mai mici valori altimetrice, cuprinse între 268 m și 300 m, se regăsesc în lungul văilor și corespund fundului văilor. Energia de relief medie, calculată pentru toată suprafața comunei este de 119 m.

În general relieful este caracterizat prin prezența culmilor netede și a interfluviilor domoale, evidențiate de frecvența toponimului ,,plai”: Plaiul Stânei în partea de nord, Plaiul Pleșa, Plaiul Văii Dulci, Plaiul Pârlitura în est, Plaiul Brăniștea, Plaiul Bratu și Plaiul Zmeului în partea vestică, unde densitatea fragmentării variază între 0,5 și 1,0 km/km2.

Printre cele mai importante văi se regăsesc Ocnița, cu o curgere centrală de la nord la sud, în partea de nord – vest Valea Zbiglezea continuată de Valea Rogozului unită cu Valea Reșca (Slănicul), formând astfel granite de vest a comunei. În partea estică a teritoriului comunei se află afluentul Ocniței, Valea Dulce, iar pe flancul stâng se remarcă Valea lui Șerb, afluent termporar al Văii Dulci.

Interfluviile cele mai recente se regăsesc între văile torențiale și se caracterizează prin lățimi sub 0,5 km, simetrie relativă, sunt scurte și paralele, iar versanții au o dinamică a cărei intensitate este influențată de modul de utilizare al terenurilor, pantă, alcătuire petrografică, etc. Cu o formă în general convexă, versanții sunt înscriși pe flancurile boltirilor diapire.

Subcarpații de Curbură, afectați în ansamblu de netectonica cuaternară, dar cu diferențieri locale ca intensitate, a dus la impunerea unor structuri cutate și faliate ca depresiuni sau dealuri, cu precădere în partea de sud.

Accentruarea unor contacte structurale și petrografice prin adâncire, a dus la formarea unui relief structural derivat, o butonieră, ca și în cazul Ocniței. La contactul cu argila saliferă, apare la zi sub forma unor nișe de dizolvare, relief carstic dezvoltat pe sare și brecie a sării aparținând Miocenului.

Cu desfășurare transversală pe unitatea subcarpatică, depresiunea facilitează circulația maselor de aer dar și impunerea axei principale a așeării de la Șipot la Fundul Ocnei.

Versanții, variați ca forme și pante, au un specific local de evoluție. Aceștia influențează procesele de modelare ca torențialitatea, sofuziuni, șiroire, spălare în suprafață, alunecări de teren. Caracter local au la Dealul cu Sare, fiind legate de formațiunile loessoide și nisipoase monoclinale și de cutele diapire. Învăluiți în formațiunile marno – argiloase, apar la zi sau la mică adâncime, sâmburi de sare.

Pe contactele dintre marne, argile și sare, conlucrarea proceselor de șiroire și spălare în suprafață cu circulația apei, determină formarea unui sistem morfodinamic specific. Aici se remarcă sufoziuni, dizolvări, goluri subterane urmate de prăbușiri.

Intervenția omului prin lucrările de exploatare a sării sau saramurii a dus la amplificarea complexului de procese. De asemenea pășunatul reprezintă un factor ce facilitează această amplificare, deoarece potecile animalelor dar și cele făcute de om constituie traiectul ravenelor.

2.2 Clima

Factorii genetici. Fiind influențată în principal de poziția geografică în cadrul Subcarpaților de Curbură, foarte aproape de paralela de 45° latitudine nordică, clima Ocniței este temperat continentală cu specific de deal și podiș. Acest tip de climat se individualizează prin unele particularități specifice locului datorate principalilor factori genetici ai climei: particularități locale ale suprafeței, radiația solară și circulația generală a maselor de aer.

Particularitățile locale ale suprafeței. Subcarpații dintre Valea Ialomiței și Valea Prahovei au un relief caracterizat în general printr-o înșiruie de culmi deluroase cu valori ale altitudinii ce depășesc 500 m, cu orientare generală pe direcția nord – sud, sau est – vest, fragmentate de culoare depresionare care facilitează canalizarea continua a maselor de aer. Având caracterul unei depresiuni închise , aceasta asigură predominanța calmului atmosferic și un climat de adăpost mai mare.

Caracteristicile climatice și topoclimatice ale Depresiunii Ocnițeilor de aer.

Particularitățile locale ale suprafeței. Subcarpații dintre Valea Ialomiței și Valea Prahovei au un relief caracterizat în general printr-o înșiruie de culmi deluroase cu valori ale altitudinii ce depășesc 500 m, cu orientare generală pe direcția nord – sud, sau est – vest, fragmentate de culoare depresionare care facilitează canalizarea continua a maselor de aer. Având caracterul unei depresiuni închise , aceasta asigură predominanța calmului atmosferic și un climat de adăpost mai mare.

Caracteristicile climatice și topoclimatice ale Depresiunii Ocniței sunt puternic influențate de valorile altitudinale și trăsăturile morfologice. Dacă zonalitatea elementelor climatice este determinată de altitudine, azonalitatea lor este marcată de morfologie. O altă particularitate a suprafeței active o reprezintă gradul de acoperire cu vegetație naturală. Acesta influențează zonalitatea elementelor climatice, dar care prin acțiunea directă sau indirectă a omului a dus la nașterea unor caracteristici locale de climat cu caracter sezonier. Aici se remarcă arealele despădurite, terenurile cultivate, poienile din pădure.

Radiația solară. Ca factor genetic al climei, radiația solară înregistrează valori mai mari aici, rezultantă a duratei prelungite de însorire. Acest fapt este influențat în mod direct de orientarea culmilor spre sud și situarea dealurilor la adăpostul Carpaților, pe latura externă a Subcarpaților, în imediata apropiere de Câmpia Târgoviștei, ferrite de advecțiile maselor de aer rece din partea estică. Durata de strălucire a soarelui scade direct proporțional cu altitudinea și înregistrează valori cuprinse între 2100 – 2200 ore. Dintre acestea cele mai multe ore de insolație, între 1400 – 1500, se înregistrează în sezonul cald (aprilie – septembrie) restul fiind cuantificate în sezonul rece.

Resimțite în urma circulației maselor de aer dinspre nord – vest, efectele föehnale determina un timp senin mai lung, asigurând aproximativ 2100 ore de strălucire a soarelui și o valoare a radiației solare de 115 Kcal/cm2. De-a lungul anului apar diferenției climatice locale impuse de anumiți factori cu manifestări diferite, fapt ce reduce valoarea radiației solare. Printre cele mai importante sunt apariția ceții în arealul depresionar și lipsa acesteia pe culmile limitrofe, creșterea nebulozității pe dealurile înalte și o situație inversă în depresiune, etc.

În ansamblu bilanțul radiativ înregistrează valori de 45 – 50 Kcal/cm2, cu valori pozitive între lunile martie și noiembrie, și valori negative din decembrie până în februarie, având ca principale cause albedoul ridicat și gradul de nebulozitate mare.

Circulația maselor de aer. „Circulația generală a atmosferei este influențată în mod direct de către poziția regiunii, la adăpostul lanțului carpatic. Astfel că Depresiunea Ocniței este supusă advecției maselor de aer venite din din diferite regiuni, sub comanda principalilor centri barici (azoric, islandez, siberian, mediteranean, scandinav).” (Mărioara Pavel, 2007, p. 26).

Caracteristicile deosebite ale maselor de aer se reflectă direct în stările vremii. Depresiunea este situată din punct de vedere altitudinal deasupra stratului de inversiune termică fapt ce conduce la o frecvență mai redusă și o intensitate mai mică a fenomenelor climatice de iarnă ca bruma, inghețul, poleiul, depunerile de gheață, etc. Valorile reduse ale umezelii relative și ale nebulozității totale sunt consecințe ale föehnului generat de circulația zonală de vest, care creste o data cu altitudinea. Așadar cea mai mare parte a maselor de aer vestic sunt umede și răcoroase, ajungând însă mult mai uscate datorită rolului de baraj orografic pe care în îndeplinesc Carpații.

Masele de aer din est sunt uscate si determină scăderi de temperatură în timpul iernii și secete prelungite în timpul verii. Aceste mase se resimt mai puțin în această zonă, ea fiind ferită de invaziile de aer rece siberian.

Advecțiile de aer din partea sudică și sud – vestică sunt în general încărcate cu aer cald și umed asigurând cantități însemnate de precipitații mai ales iarna când sunt însoțite de viscole.

Temperatura aerului. Parametrul climatic cel mai puternic influențat de factorii de mediu locali este temperatura aerului. La Ocnița principalii factori locali care influențează temperatura aerului sunt:

dispunerea formelor de relief;

altitudinea;

panta;

expoziția față de soare;

gradul de acoperire cu vegetație;

inversiunile de temperatură.

Teritoriul comunei Ocnița este străbătut de izoterma medie anuală de 9°C, deși configurația reliefului oferă depresiunii un statut de excepție. Din cauza faptului că la Ocnița nu există stație meteorologică, analiza climatică s-a făcut pe baza unor date de la Stația Meteorologică Târgoviște, dar și date din lucrarea „Clima județului Dâmbovița”, Păun C., Editura Oraj, 2001.

Temperaturile medii anuale. Valoare medie a temperaturii este în general de 9°C, Depresiunea Ocnița fiind caracterizată de predominanța calmului atmosferic (40 – 55%) și o expoziție favorabilă față de soare, aici temperatura medie anuală putând ajunge până la valori de 9,2 – 9,5°C. Cea mai călduroasă lună a anului se consideră luna iulie când valorile medii ale temperaturii aerului oscilează între 19°C și 21°C, la polul opus aflându-se luna cea mai rece din an, ianuarie, cu temperaturi medii cuprinse între -2°C și -2,5°C.

Amplitudinea mediilor anuale aferente depresiunilor subcarpatice intracolinare este de 1,8°C. Datorită adăpostului oferit de vegetația forestieră și reliefului deluros, în această zonă subcarpatică corespunzătoare părții centrale a județului amplitudinea valorilor medii anuale este mai mică. În interiorul depresiunii se înregistrează o valoare de peste 21°C a amplitudinii medii anuale, în timp ce la contactul cu câmpia, la Târgoviște, aceasta atinge valori de peste 24°C.

Fragmentarea reliefului, regimul diferit al insolației, circulația generală a maselor de aer sunt principalii factori care generează diferențieri locale dar și de la o lună la alta ale temperaturilor medii lunare. Astfel se remarcă o creștere continuă a temperaturilor medii lunare din februarie până în iulie, urmată de o scădere a acestor valori începând din luna august. Începând cu luna decembrie se constată o accentuare a proceselor de răcire cauzată în mod deosebit de încălzirea solară redusă, pătrunderea maselor de aer continental și a radiației puternice a suprafeței subiacente.

Teritoriului dâmbovițean situat la sub 700 m altitudine i se atribuie ca luna cea mai caldă din an, luna iulie. Însă există situații când valorile medii ale temperaturii din luna iulie sunt depășite de cele din luna august. Aceste situații se produc în general pe fondul încălzirii globale.

Pe parcursul unui an se evidențiază contraste termice ce reflectă amplitudinea valorilor medii ale temperaturilor lunare. Astfel că pe teritoriul comunei Ocnița amplitudinea dintre luna cea mai rece și luna cea mai caldă este de peste 18°C , o amplitudine termică relativ scăzută, caracteristică climatuluji moderat prezent aici, fără valori excesive.

Cu o poziție geografică favorabilă, în centrul județului Dâmbovița, comuna Ocnița se bucură de o perioadă mai mare cu valori pozitive ale temperaturii, la jumătatea lunii februarie depășindu-se pragul de 0°C și continuând să crească până la sfârșitul lunii iulie/august. Coborârea sub limita de 0°C se realizează începând cu luna decembrie/ianuarie, uneori chiar în februarie.

În comuna Ocnița data medie la care are loc primul îngheț de toamnă este luna octombrie, cu diferențe în ceea ce privește producerea acestuia în depresiune și pe culmile înalte, unde este mai timpuriu, și mai târziu spre contactul cu câmpia. În condițiile în care primul îngheț de toamnă este direct dependent de circulația generală a maselor de aer, acesta se poate produce chiar din luna septembrie. La polul opus, ultimul îngheț are loc primăvara cu precădere la începutul lunii mai. Comparând datele medii de producere a înghețului, durata medie a a perioadei de îngheț variază între 180 zile și 225 zile.

În ceea ce privește valorile umezelii relative a aerului, aceasta este condiționată de circulația föehnală, și se înregistrează la altitudini între 400 – 600 m, pe versanți cu orientare sudică. De asemenea și nebulozitatea medie anuală este mică. În timp ce altitudinile scad sub 400 m, acest parametru climatic crește. Maximul anual se înregistrează în luna decembrie, iar valoarea minimă a acestui parametru climatic înregistrându-se în luna iulie.

Poziția geografică favorabilă și caracterul de adăpost dat de munți, influențează frecvența medie a calmului dar mai ales direcțiile dominante ale vânturilor. Favorizate de culoarele depresionare de vale Ocnița și Slănic, cele mai importante vânturi ce se resimt în această regiune sunt vânturile de nord, ce bat cu viteze medii anuale de 2 până la 4 m/s. Frecvența cea mai mare în acest areal o au vânturile de nord – vest, vânturi ce ating viteze medii anuale cuprinse între 2 – 3 m/s.

În schimb, în depresiune, sunt dominante ca frecvență vânturile cu viteze mici ce nu depășesc 1 m/s. Acestea dețin peste 70% din totalul cazurilor. Cu o pondere de aproximativ 25% sunt vânturile slabe, cu viteze de 2 până la 5 m/s, iar cu ponderile cele mai mici sunt vânturile cu viteze ce depășesc 10 m/s.

Precipitațiile atmosferice. „Precipitațiile atmosferice constituie o etapă a circuitului apei în natură, și cad sub formă lichidă (ploaie), solidă (zăpadă) sau mixtă (lapoviță).” (Mărioara Pavel, 2007, p.36).

Fiind influențate de factori genetici ca circulația generală a maselor de aer sau particularitățile fizico – geografice ale locului, precipitațiile variază în timp și spațiu. Cantitățile medii de precipitații care cad în Subcarpații dâmbovițeni sunt cuprinse intre valori de 600 mm/an până la 800 mm/an, cu valori mai reduse la contactul cu câmpia, sub 600 mm/an.

Valorile cantităților de precipitații diferă de la o lună la alta, maximul fiind atins în sezonul cald al anului, la începutul verii în luna iunie, iar minimul fiind înregistrat în a doua parte a iernii, în lunile ianuarie – februarie. În ceea ce privește diferențele sezoniere se remarcă o abundență a precipitațiilor în sezonul cald și o scădere în sezonul rece. Astfel 2/3 din cantitățile anuale de precipitații cad în semestrul cald. De asemenea această regiune subcarpatică se încadrează în acest tipar, unde aproximativ 70% din cantitățile anuale de precipitații cad în sezonul cald (cca. 350 – 400 mm). Distribuția sezonieră a precipitațiilor favorizează înmagazinarea apei în sol pe timpul iernii, fapt ce conduce la o mai buna desfășurare a perioadei de vegetație a plantelor, care au un consum minim estimat de 350 – 400 mm/an.

Activitățile ciclonice și procesele termoconductive intense conduc la atingerea unor valori maxime pluviometrice în arealul județului Dâmbovița în luna iunie, dar și în lunile iulie și august. Contrar acestora, prezența activităților anticiclonale și reducerea intensității proceselor termoconvective fac ca la sfârșitul toamnei și iarna cantitățile de precipitații să fie mult mai reduse.

Din distrubuția procentuală a precipitațiilor pe anotimpuri se remarcă o pondere ridicată a cestora pe timpul verii de până la 35% ce fac ca acest anotimp să fie cel mai ploios. Primăverii îi revin 28% din totalul precipitațiilor ce cad intr-un an în timp ce toamna și iarna rămân anotimpurile cu cantitățile cele mai scăzute de precipitații de 21% respectiv 18% din cantitatea de precipitații anuală.

Principalele efecte negative ale precipitațiilor abundente se reflectă în scurgerea lichidă a apelor de suprafață. Astfel că au loc viituri așa cum s-a întâmplat și la Ocnița în anul 2005, la confluența râului Slănic cu râul Ocnița. Cantitățile însemnate de precipitații au dus la creșterea nivelului, a debitelor, astfel încât în 24 de ore au fost provocate viituri, alunecări de teren, inundarea luncilor și pagube materiale.

2.3 Hidrografia

Arealul comunei Ocnița se suprapune în mare parte peste suprafața ocupată de bazinul hidrografic al râului Ocnița. De asemenea comuna dispune de o rețea hidrografica vastă, cu numeroase pâraie dar și ape subterane putermin mineralizate datorită alcătuirii petrografice. Regimul scurgerii acestor ape este determinat de condițiile orografice și cele climatice, care de asemenea influențează și repartiția lor în spațiu și timp.

Apele subterane. Apele freatice sunt ape subterane care la Ocnița sunt cantonate în depozitele de pietrișuri si nisipuri la adâncimi mici. Acestea se individualizează prin faptul că sunt potabile, au o circulație rapidă și depend în mod direct de cantitățile de precipitații.

Apele vadoase, cele aflate la adâncimi mai mari au ca principal caracteristică faptul că sunt ape sulfuroase. Se găsesc îndeosebi în depozitele mio – pliocene unice prin alternanța stratelor de gresii, marne, tufuri, argile, nisipuri, pietrișuri. Tot aici se întâlnesc zăcăminte de petrol, sare și gaze. Alimentate în proporție de 10% de izvoare, unele râuri autohtone au scurgere temporară, ceea ce înseamnă că în intervalul secetelor acestea seacă, cum este exemplul pârâului Valea Seacă.

Apele de suprafață. „Râul Ocnița, cel care dă numele comunei pe valea căruia se află vatra satului, este un afluent al râului Slănic, pe partea stângă, ce izvorăște de la o altitudine de 460 m, are o lungime de 7 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 28 km2. La altitudinea de 266 m confluează cu Slănicul. Are panta medie de 28‰ și un coefficient de sinuozitate de 1,32.” (Mărioara Pavel, 2007, p.40).

Granița de nord – vest și vest a comunei este trasată de văile pâraielor Valea Zbiglezea și Valea Rogozului, pâraie cu un curs intermitent. Granița de vest este însă continuată de cursul Văii Reșca (Slănicul) cu scurgere permanentă. Ca principal afluent al Ocniței, pe partea stângă, se remarcă Valea Dulce, având la rândul său ca afluent Valea lui Șerb.

Direcția dominantă de scurgere, condiționată de particularitățile geomorfologice si morfostructurale, este nord – sud pentru Ocnița și nord-vest – sud-est pentru Slănic. În general cursurile râurilor și pâraielor urmăresc panta generală a reliefului.

„Densitatea medie a rețelei hidrografice este de circa 0,4 – 0,5 km/km2, însă la confluențe atinge valori de 0,8 – 0,9 km/km2. La nivelul generației cu caracter torrential densitatea medie ajunge chiar să depășească 2 km/km2.” (Mărioara Pavel, 2007, p.40)

Deși au o repartiție inegală de-a lungul anului, cantitățile însemnate de precipitații (600 – 800 mm/an) sunt factorul primordial ce influențează regimul de scurgere al apelor. Pe de altă parte condițiile climatice și cele geologice au și ele o influență directă asupra acestuia. În ceea ce privește temperatura aerului aceasta are influențe importante sezoniere, și anume iarna, când se înregistrează temperaturi negative, debitele din albii se reduc datorită stagnării zăpezii, iar vara temperaturile ridicate duc la secarea unor artere cu scurgere temporară și la scăderi semnificative ale nivelurilor și debitelor. Influența factorilor geologici se resimte în gradul de mineralizare al apelor, dar și în cantitatea de apă infiltrată.

Regimul de alimentare are caracteristici specifice în funcție de condițiile geologice și factorii climatici, dar și de mărimea bazinului hidrografic. Localizarea în Subcarpați face ca procentul de 10% alimentare din izvoare să fie insuficient în timpul secetelor determinând astfel un regim de scurgere mai redus sau chiar la secarea unor pâraie. Tot aici, ploile de primăvară ce coincid cu momentul topirii precoce al zăpezilor, determinat de circulația föehnală, și amplificat de viiturile de vară, avantajează o alimentare mai bogată, caracterizată prin debite mari și inundații.

În concluzie, în general primăvara și la începutul verii, volumul scurgerii depășește 50%, în rest intervalele secetoase sunt întrerupte de viituri de 2 – 5 zile (Murărescu O., 2004).

Principalii factori care determină o scurgere solidă însemnată sunt: gradul scăzut de acoperire cu vegetație forestieră al versanților, consolidarea redusă a rocilor sedimentare și ploile torențiale. Acestea favorizează scurgerea solidă, în albiile râurilor ajungând până la 2,5 t/ha/an de material.

Favorizată din nou de încadrarea în spațiul subcarpatic, ca toate râurile din Subcarpați, Slănicul și Ocnița au o turbiditate maredeterminată de defrișări și gradul ridicat de fragmentare.

Din punct de vedere al chimismului apei, acestea sunt în general puternic mineralizate datorită faptului că traversează depozitele diapire, dar și alte formațiuni minerale.

Pe teritoriul comunei Ocnița, lacurile natural lipsesc cu desăvârșire. În schimb, în urma exploatărilor de sare s-au format două lacuri, dar care din cauza deversării apelor menajere nu pot fi folosite în scopuri balneologice.

Analiza unei probe de apă recoltată de la suprafața unuia dintre ele, a pus în evidență o mineralizare puternică (44,5 g/l, tip clorurat – sodic în iunie 1968, Gâștescu P., 1971).

2.4 Vegetația și fauna

Covorul vegetal. Repartiția și compoziția covorului vegetal din comuna Ocnița sunt determinate de poziția fizico – geografică în cadrul Subcarpaților de Curbură, pe rama externă a Subcarpaților Ialomiței. De asemena configurația reliefului, elementele climatice și amplitudinea altitudinală relativ redusă, îndeplinesc un rol important în ceea ce privește covorul vegetal.

Avantajele condițiilor climatice sunt date atât de valorile temperaturilor cât și de cantitățile de precipitații. Astfel că temperaturile medii anuale de 8,5 – 10°C și cantitățile suficiente de precipitații favorizează desfășurarea optimă a perioadei de vegetație, atât pentru culturi cât și pentru vegetația autohtonă.

De cealaltă parte, relieful împreună cu toate caracteristicile sale și procesele și fenomenele pe care le acționează, de la altitudine, pantă, orientarea versanților până la modelarea actuală, determină repartiția diferențiată și compoziția covorului vegetal. Astfel că pădurile ce îmbracă dealurile din arealul Ocniței sunt preponderent formate din specii de vegetație mezofilă, iar datorită expunerii preponderent către sud a reliefului, a permis pătrunderea și dezvoltarea unei vegetații cu caracter termofil.

Orientarea versanților contribuie la distribuția speciilor de vegetație heliofilă (iubitoare de lumină) și a celor adaptate la condiții de umbrire (sciafile). Astfel că pe versanții estici, sud – estici și sudici, care primesc o cantitate însemnată de lumină și căldură, se regăsesc speciile heliofile, iar pe cei nordici, ce primesc o cantitate mai redusă de energie calorică, se dezvoltă vegetația sciafilă.

„La Ocnița pe versanții estici și nord – estici predomină gorunul (Quercus Petraea), pe cei sudici se întâlnesc pădurile de gorun și stejar penduculat (Qurcus Robur) în amestec cu carpen (Carpenus Betulus) sau păduri pure de stejar penduculat. Pe versanții nordici predomină fagul (Fagus Sylvatica)” (Mărioara P., 2007, p.47).

Vegetația de arbuști și subarbuști ca porumbarul (Prunus Spinosa) și măceșul (Rosa Canina) se dezvoltă pe terenuri afectate de procese geomorfologice actuale. Prezența lor denotă troficitatea scăzută a solurilor și stadiu avansat de degradare a acestora. În apropiere de Dealul cu Sare, acolo unde sarea apare la zi, pe un sol scheletic se formează pâlcuri de mesteacăn (Betula Pendula).

Prezența vegetației halofile este remarcată în locurile afectate de apariția sâmburilor de sare la zi, sau pe terenurile afectate de trecerea apei sărate. Aici se întalnesc specii ca Puccinelia distans, Trifolium fragiferum, Artemisia maritime și Salicornia europaea.

În ceea ce privește vegetația de pădure, aceasta a fost redusă semnificativ în ultima perioadă de timp din cauza extinderi spațiilor de locuit și a terenurilor utilizate pentru culturile agricole. Sporadic se mai găsesc pâlcuri de gorun balcanic (Quercur dalechampii), în amestec cu stejarul penduculat (Quercur robur), jugastru (Acer canpestre), carpen (Carpinus betulus), tei pucios (Tilia cordata), tei argintiu (Tilia tomentosa), ulm (Ulmus minor) și cireș păsăresc (Prunus avium). Prezența acestor specii este strict influențată de poziția fizico – geografică, particularitățile reliefului și mai ales factorii climatici.

Subarboretul din aceste păduri este format în special din specii ca lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), alunul (Corylus avellana), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea), socul (Sambucus nigra), măceșul (Rosa canina), porumbarul (Prunus spinosa). Izolat, prin pajiști apare și murul (Rubus caesius).

În zonele defrișate, vegetația de pădure a fost înlocuită cu pajiști pe care localnicii le utilizează ca pășuni și fânețe. Această vegetație, în general ierboasă, este formată din specii ca iarba câmpului (Agrotis tenuis), păiușul roșu (Festuca rubra), specii de graminee ca Cynosurus cristatus, Briza media, busuioc sălbatic (Prunella vulgaris), pătrunjel de câmp (Pimpinella saxifraga), etc.

Speciile vegetației ruderale se întâlnesc în arealul comunei Ocnița, în general acolo unde sunt depozitate reziduurile, în apropierea luncilor râurilor. Cel mai des întâlnite sunt urzicile (Urtica dioica), brusturii (Arctium lappa), zârna neagră (Solanum nigrum) și bozul (Sambucus ebulus).

Fauna. „Conform regionării zoogeografice a Românei (Geografia României, vol. I, 1983) comuna Ocnița se află în provincia dacică, cu faună de tip central – european, la contactul cu provincia moesică, cu faună tot central – europeană dar cu unele infiltrații submediteraneene, mai ales în rândul nevertebratelor. Din punct de vedere biocenotic, aici ar fi predominat fauna de pădure, o pondere mai redusă având fauna de luncă și cea acvatică ”(Mărioara P., 2007, p.57).

De asemenea ca și în cazul pădurilor activitatea umană a avut rol hotărâtor în ceea ce privește distribuția și evoluția speciilor faunistice. Pe de o parte, o dată cu defrișările masive s-au distrus habitate, fapt ce a condus la diminuarea numerică a unor specii, iar pe de altă parte omul a creat noi habitate în livezi, fânețe, vii și grădini, unde diverse specii de păsări sau insecte au găsit condiții favorabile vieții.

Dintre principalele grupe faunistice aici se întâlnesc mamifere, păsări, reptile și amfibieni, câteva specii de pești și nevertebrate. Mamiferele, deși puternic influențate de prezența și activitatea omului se regăsesc cu precădere în păduri și sunt reprezentate prin specii ca vulpea (Vulpes vulpes), căprioare (Capreolus capreolus), vevrițe (Sciurus vulgaris), dihori (Mustela putorius), mistreț (Sus scrofa), iepure (Lepus europaeus), etc.

Dintre păsări cel mai des întâlnite sunt speciile migratoare, care sosesc pe teritoriul comunei Ocnița doar pe timpul verii și câteva specii sedentare. Aici se remarcă sturzul cântător (Turdus philomelos), țoiul (Sitta europaea), pițigoiul mare (Parus major), cucul (Cuculus cacorus), graurul (Sturnus vulgaris), sticletele (Carduelis carduelis), gaița (Garrulus glandarius), mierla (Turdus merula), pupăza (Upupa epops). Pe malul apelor se întâlnește codobatura albă și galbenă (Motacilla alba, Motacilla flava) și lăstunul (Riparia riparia). De asemenea se mai întâlnesc specii ca vrăbiile (Paser domesticus), rândunica (Hirundo rustica), ciori (Corvus frugilegus, Corvus Corone), coțofana (Pica pica) și guguștiucul (Streptopelia decaocto).

Numărându-se printre cele mai afectate specii faunistice de către activitatea antropică, reptilele și amfibienii au cunoscut o scădere numerică importantă în timp. Astăzi se mai întâlnesc gușterul (Lacerta viridis) și sopârla de ziduri (Lacerta muralis) dintre șopârle, iar dintre șerpi se remarcă șarpele de casă (Natrix natrix), de alun (Coronella austriaca), și șarpele de sticlă (Anguis fragilis). Dintre broaște se individualizează broasca râioasă verde (Bufos virdis) și broasca râioasă brună (Bufo bufo). Foarte rar, prin păduri cu litieră bine formată de găsește sălămâzdra (Salamandra salamandra).

Ihtiofauna este slab reprezentată în apele Ocniței din cauza salinității și a gradului de mineralizare ridicat. Aici se întâlnesc cateva specii de pești ca mreana (Barbus barbus), clean (Leuciscus cephallus) și scobar (Chondrostoma nasus).

Dintre nevertebrate precizăm rădașca (Lucanus cervus), croitorul (Cerambyx cerdo), cotarii (Operophthera brumata), melcul de livadă (Helix pomatia), bondarii (Bombus bombus), etc.

Concluzionând putem afirma că fauna actuală din comuna Ocnița este în raport direct cu omul și activitățile pe care acesta le întreprinde. Astfel se pot creea la dezechilibre sau din contră se pot reabilita situațiile unor animale în funcție de intensitatea presiunii antropice. Pentru că omul poate avea atât o influență negatică, cât și una pozitivă.

2.5 Solurile

La Ocnița factorii care influențează apariția și dezvoltarea anumitor tipuri de sol și repartiția spațială a acestora sunt în principal condițiile locale ale reliefului și particularitățile climatice. Cel mai important rol în formarea solurilor îl are factorul biologic, deoarece prin acumularea de resturi organice se formează un orizont superior, orizontul de humus care dă caracteristica de bază a oricăriu tip de sol, și anume fertilitatea reflectată în capacitatea de producție a solului respectiv.

Diferențierea tipurilor de sol se face în principal după tipul de rocă pe care acesta se formeaza. Astfel că pe malul apelor și acolo unde materialul parental are caracteristici bazice s-au format eutricambisoluri. De cealaltă parte, în locurile unde materialul parental are mai puține elemente bazice se dexvoltă districambisoluri. Aceste tipuri de sol fac parte din clasa cambisolurilor.

Clasa luvisolurilor se întâlnește în mod deosebit în zonele împădurite. Ditre tipurile de sol se remarcă preluvosolurile, luvosoluri tipice și luvosoluri albice.

Prezența depozitelor de sare și salinitatea puternică a apelor, în concordanță cu condițiile climatice a dus la apariția solurilor sătăruare ca solonețurile și solonceacurile, soluri din clasa salsodisoluri. Datorată prezenței pânzei freatice aproape de suprafață, la intrarea în comuna se individualizează un tip de sol din clasa hidrisolurilor și anume gleisolul.

Datorită predominanței rocilor sedimentare neconsolidate sau slab consolidate care influențează formarea solurilor prin compoziția lor granulometrică, mineralogică și chimică, pe marne se formează cernoziom cambic (Ispas Șt., 2001).

În concluzie datorită poziției fizico – geografice, a condițiilor climatice și a alcătuirii petrografice pe teritoriul comunei Ocnița se dezvoltă un mozaic de soluri.

2.6 Resurse

Comuna Ocnița beneficiază de importante rezerve de resurse atât de subsol cât și de suprafață. Sare, argilă, piatră de trânt, nisip, cărbune, petrol, gaze naturale, ape sulfuroase, ape sărate, lemn. Acestea sunt principalele resurse întâlnite și exploatate la Ocnița încă din cele mai vechi timpuri. De exemplu, prezența gazelor naturale a făcut ca între anii 1980 – 1983 gospodăriile comunei să fie racordate la o rețea de furnizare a acestor gaze. În prezent în exploatare sunt în principal hidrocarburile (petrolul și gazele naturale) la sondele petroliere din punctul geografic Vârful lui Stanciu și Hoagă.

Datorită situării comunei pe un sâmbure de sare, a făcut ca această resursă sa fie exploatată cu precădere în trecut. Minele de sare, în special cele de la Hoagă s-au prăbușit în urma lor formându-se cele 3 ochiuri de ape. Astăzi, sarea este folosită de localnici în gospodării pentru animale sau pentru conservarea legumelor pe timpul iernii. În ceea ce privește piatra de trânt și celelalte materiale argilo – nisipoase, acestea erau utilizate în construcția caselor, a drumurilor de acces, etc.

„Dintre resursele naturale insuficient prospectate se numără cărbunele și uraniul, așa cum arată structura subsolului în a cărui morfologie distingem o zonă centrală de formațiuni de molasă argilo – nisipoasă ca conglomerat, iar în zonele periferice formațiuni de molasă argilo – nisipoasă dulcicolă cu cărbuni” (Veseliu G. T., 2007, p.16).

CAP. 3 POPULAȚIA ȘI AȘEZĂRILE

3.1 Istoricul populării

Deși prima atestare documentară a fost făcută la 7 ianuarie 1517, la Târgoviște, în timpul domniei voievodului Neagoe Basarab, existența urmelor de locuire datează încă din paleolitic, apoi din perioada romană.

La 1628 este menționată pentru prima dată cu numele de „Ocnița”. Comuna aparținea de Mănăstirea Dealu, aceasta exercitandu-și dreptul de a încasa mare parte din producția de sare dar și vin, la acele timpuri locuitorii practicând viticultura. În perioada anului 1800, la Ocnița încep exploatările de petrol. Acestea erau făcute exclusiv de oameni care săpau puțuri fără a avea prea multe unelte sau utilaje care să le faciliteze munca.

Atât cultura materială și spirituală locală, cât și vechimea si continuitatea locuirii teritoriului comunei Ocnița sunt dovedite de identificarea așezărilor dacice, a necropolelor daco – romane, dar și de ceramica din evul mediu și alte vestigii.

Urmele locuirii din epoca bronzului sunt susținute de descoperirile din punctele geografice „Dealul Scoarței” și „Corniș”. Ceramica descoperită în punctul „Vârful Viei” datează din Evul Mediu și întărește în continuare vechimea și continuitatea locuirii acestui teritoriu.

După anul 1864 activitatea de exploatare a resurselor petroliere din comună se intensifică, astfel încât la sfârșitul secolului al XIX-lea fabricile din comuna Călanu foloseau petrol de la Ocnița. Pentru a „apăra” petrolul din subsolul comunei, în timpul Primului Război Mondial aici a fost impus un post de gardă. Cu toate astea au fost trimise în Germania cantități însemnate de petrol rafinat. În perioada interbelică la Ocnița se atinge apogeul în ceea ce privește exploatarea petrolului, în timp ce pe perioada celui de-al Doilea Război Mondial lucrătorii petroliști au încercat să saboteze producția de petrol ce se îndrepta către Germania. La sfârșitul războiului, petrolul era gestionat de o firma româno – sovietică.

3.2 Populația

Cea mai veche situație statistică referitoare la populație la nivelul comunei dâmbovițene Ocnița este cea din anul 1810, de la recensământul Catagrafia. Datele existente la acea vreme atestă existența a 47 locuințe în care trăiau „75 suflete bărbați, 74 suflete fămei, rumâni” (Bărăgău F.,2007, p,239). Cele mai recente date statistice sunt date de Recensământul Populației și Locuințelor din anul 2011, când comuna Ocnița număra 4454 locuitori și avea o densitate de 108,6 loc/km2.

În ceea ce privește evoluția numerică a populației între anii 1990 și 2012 (Tabelul 3.1) aceasta a cunoscut atât perioade ascendente cât și perioade descendente. Prima perioadă descendentă este marcată de intervalul 1990 – 2011, când populația a scăzut de la 4578 locuitori la 4350 locuitori. Începând cu anul 2002 populația comunei crește ajungând la 4546 locuitori urmată de scăderi și creșteri succesive de la an la an ajungând ca în anul 2012 numărul locuitorilor să fie de 4453.

Tabelul 3.1 Evoluția numerică a populației (1990 – 2012)

Sursa: Institutul Național de Statistică

Cel mai mare număr de locuitori s-a înregistrat în anul 1990 atingând pragul de 4578, iar cea mai scăzută valoare a numărului de locuitori s-a înregistrat în anul 1999 când s-a atins pragul critic de 4317 locuitori. De remarcat este și faptul că în tot intervalul analizat nu s-au înregistrat valori de sub 4300 locuiori. Acest fapt determină încadrearea comunei Ocnița în categoia așezărilor rurale mari.

Figura 3.1 Evoluția numerică a populației

Analizând tabelul cu structura populației pe sexe (Tabelul 3.2) se remarcă faptul că populația de sex masculin o depășește numeric pe cea de sex feminin de-a lungul întregului interval de timp analizat. Astfel că valoarea maximă a populației masculine se înregistrează în anul 1990, când din totalul populației comunei 2314 erau bărbați, în timp ce minimul populației masculine a fost atins la nivelul anului 1999. În ceea ce privește populația de sex feminin, maximul numeric înregistrat în anul 1990, numărând 2264 femei din totalul populației din acest an, iar nivelul minim a fost atins în anul 1999.

Tabelul 3.2 Structura populației pe sexe (1990 – 2012)

Sursa: Institutul Național de Statistică

Diferența cea mai mare dintre populația de sex masculin și cea de sex feminin se remarcă la nivelul anului 1992, când populația masculină o depășea pe cea feminină cu 75 de persoane. De asemena în anul 2010 s-a înregistrat diferența cea mai mică între cele două sexe, de doar 31 persoane de sex masculin mai mult decât cele de sex feminin.

Fenomenul de mișcare naturală a populației se referă la comportamentul geodemografic al unei populații dintr-un anumit teritoriu, într-un anumit interval de timp. Aceasta se analizează cu ajutorul indicatorilor geodemografici natalitate, mortalitate, mortalitate infantilă și spor natural.

Tabelul 3.3 Mișcarea naturală a populației (1990 – 2012)

Sursa: Institutul Național de Statistică

În cadrul comunei Ocnița, pentru intervalul de timp analizat (1990 – 2012), se remarcă o dinamică deosebită a mișcării naturale a populației. În tabel (Tabelul 3.3) sunt reprezentați principalii indicatori geodemografici. Natalitatea, indicatorul care reflectă numărul născuților vii raportat la 1000 de locuitori are o evoluție interesantă marcată de perioade ascendente dar și de perioade descendente.

În primul rând se distinge în mod deosebit scăderea radicală dintre anii 1990 și 1991 când rata natalității crește de la 12,9‰ la 18,9‰. Această creștere importantă este urmată de scăderi și alte perioade ușor ascendente. Valoarea maximă este atinsă în anul 1991 cu o rată de 18,9‰, iar cea minimă în anul 2012 când scade până la 6,1‰. Perioadele de scădere ale acestui indicator sunt marcate de scăderea ponderei populației tinere, fertile cauzată în principal de migrații, dar și de schimbarea mentalității în rândul tinerilor care nu mai au aceleași priorități în viață. Comparând datele actuale cu cele din intervalul 1976 – 1986 (Tabelul 3.4) când rata natalității depășea valori de 20‰ remarcăm tendința generală de scădere.

Mortalitatea este indicatorul geodemografic care reflectă numărul decedaților raportat de asemenea la 1000 locuitori. Deși aflat în scădere, acesta se menține deasupra valorii de 10‰, excepție făcând anii 2001 și 2008 când scade sub acest prag. Scăderile acestui indicator sunt în general susținute de dezvoltarea economică și creșterea calității vieții și a nivelului de trai. De asemenea evoluția sistemului medical și a tratamentelor împotriva bolilor cronice și acute au făcut ca rata mortalității sa scadă. Principalele intervale de timp marcate de scăderea mortalității sunt între anii 1990 – 1995 și între anii 1997 – 1999. Ultima perioadă este marcată de o ușoară creștere, atingând valori de 11,5‰ în anii 2011 și 2012. Aceasta se datorează scăderii ponderii populației tinere și creșterea populației vârstine, vulnerabilă la factorii de risc actuali și mult mai sensibili și afectați de diverse boli cardiovasculare sau ale aparatului respirator.

În ceea ce privește analiza mortalității în intervalul 1976 – 1986, ratele înregistrate nu depășesc valoarea de 10‰. În acea perioadă populația vârstincă nu era la fel de numeroasă ca în prezent, iar riscurile la care era expusă populația nu erau atât de numeroase ca astăzi.

Figura 3.2 Evoluția ratei natalității și mortalității

Tabelul 3.4 Evoluția natalității și mortalității (1976 – 1986)

Sursa: Bărăgău F., 2007, p.240

Sporul natural este indicatorul care exprimă diferența dintre natalitate și mortalitate. Acesta poate fi pozitiv, atunci când natalitatea depășește mortalitatea, negativ atunci când situația este pozitivă și zero sau nul atunci când valorile celor doi indicatori sunt egale. În intervalul studiat sporul natural oscilează între valori pozitive dar și negative. Cele mai mari valori ale acestuia sunt înregistrate între 1991 – 1996 când depășește 5‰, tot acum atingând și valoarea maximă de 5,5 în anul 1994. Valorile cele mai mici se înregistrează în ultima perioadă, între anii 2009 – 2012, valori negative de până la -5,4‰ în 2012, valoarea minimă absolută. Aceste oscilații și variații ale sporului natural sunt condiționate în mod direct de evoluția natalității și mortalității.

Ultimul indicator analizat este mortalitatea infantilă, indicator ce redă numărul de decedați sub vârsta de 1 an raportat la 1000 de locuitori. În comuna Ocnița acest indicator se află în descreștere continuă și nu depășește valoarea de 1‰. Aceste valori scăzute și aflate în decreștere se datorează evoluției economico – sociale a populației, a nivelului de trai și al calității vieții și mai ales a serviciilor medicale.

Rata nupțialității și a divorțialității (Tabelul 3.5) reflectă numărul de căsătorii sau divorțuri raportat la 1000 de locuitori. De asemenea acești doi indicatori sunt importanți în analiza comportamentului demografic. În intervalul analizat rata nupțialității scade succesiv de la 10,3‰ în 1990 la 3,8‰ în 2012 cu mici fluctuații de creștere între 1992 și 1993, între 1997 și 1998 și între 2006 și 2007. Valoarea maximă este de 11,4‰ în anul 1994, iar valoarea minimă este de 3,8‰ în 2012.

Cu o evoluție dinamizată, rata divorțialității în intervalul 1990 – 2012 este marcată de perioade de creștere și descreștere. Valoarea cea mai mare a fost înregistrată în anul 2006, 2,9‰, iar valoarea cea mai mică este de 0,4‰ în 2004.

Tabelul 3.5 Evoluția nupțialității și a divorțialității (1990 – 2012 )

Sursa: Institutul Național de Statistică

Figura 3.3 Evoluția ratei nupțialității

Figura 3.4 Evoluția ratei divorțialității

Mișcarea migratorie a populației este indicatorul demografic care exprimă numărul de persoane care migrează, atât cele care părăsesc un teritoriu cât și cele care sunt nou venite în acel teritoriu.

În ceea ce privește evoluția mișcării migratorii în comuna Ocnița în intervalul 1990 – 2013 (Tabelul 3.6) aceasta înregistrează continuu un sold negativ cu perioade de ușoară creștere sau scădere.

Tabelul 3.6 Evoluția mișcării migratorii (1990 – 2013)

Sursa: Institutul Național de Statistică

Astfel că în perioada 1990 – 2013 numărul total al persoanelor care au sosit în comună este de 301, în timp ce numărul celor care au părăsit domiciliul din comună este de 914. De aici rezultă un sold negativ de -613 persoane pe care comuna le pierde în acest interval de timp.

Cea mai mare valoare a numărului de persoane plecate din localitate s-au înregistrat în anii 2004 și 2008 (62), iar anul cu cei mai puțini plecați a fost anul 2000 când doar 21 de persoane au părăsit localitatea. De cealaltă parte numărul cel mai mare de sosiri s-a înregistrat în anul 1990 (36 persoane), pe când cel mai mic este înregistrat în anul 2005, când doar 2 persoane și-au stabilit domiciliul în comuna Ocnița.

Referitor la soldul mișcării migratorii acesta atinge valoarea maximă în anul 2004 (-58), iar valoarea minimă în anul 2000 (-4).

Figura 3.5 Evoluția mișcării migratorii

Forța de muncă. Tranziția de la regimul comunist la cel democratic și implicit tranziția de la o economie planificată la una de piață a afectat și forța de muncă din comuna Ocnița. Perioada postdecembristă aduce importante procese de dezindustrializare și disponibilizări. Acestea au avut efecte directe în situația șomajului și a repartizării populației apte de muncă, pe principalele activități economice. Crește numărul persoanelor ocupate în agricultură, cu precădere agricultura de subzistență, crește numărul persoanelor șomere indemnizate sau nu.

Figura 3.6 Structura forței de muncă

Din figura de mai sus (Figura 3.6) se remarcă o pondere ridicată a populației inactive de peste 50%, față de cea a populației ocupate de doar 41% și de asemenea o rată relativ mare a șomajului.

Tabelul 3.7 evoluția numărului șomerilor (2010 – 2014)

Sursa: Institutul Național de Statistică

În privința numărului de șomeri înregistrați între anii 2010 și primele trei luni ale anului 2014 (Tabelul 3.7), acesta se află în scădere în perioada 2010 – 2012, urmând ca în 2013 să crească cu aproximativ 500 de persoane. Acest fenomen este corelat cu mișcarea migratorie, tinerii șomeri sau aflați în căutarea unui loc de muncă părăsesc localitatea, chiar și țara pentru condiții de muncă mai bune și salarii atractive.

Figura 3.7 Evoluția numărului de șomeri (2010 – 2013)

Din graficul în care este reprezentată evoluția numărului de șomeri (Fig.3.7) se remarcă scăderea bruscă dintre anii 2010 și 2012 și de asemenea la fel de bruscă între 2012 și 2013.

Evoluția numărului mediu de salariați din comuna Ocnița (Tabelul 3.8) are în general o tendință de scădere marcată însă și de perioade de creștere.

Tabelul 3.8 Evoluția numărului mediu de salariați (1991 – 2012)

Sursa: Institutul Național de Statistică

Figura 3.8 Evoluția numărului mediu de salariați (1991 – 2012)

În graficul de mai sus (Fig. 3.8) sunt marcate perioadele de creștere și de scădere. Cea mai importantă perioadă ascendentă este cea dintre anii 1995 și 2000 când numărul mediu de salariați din comună a crescut cu aproximativ 150 persoane, iar cea mai mare scădere este marcată de perioada 2002 – 2005, când numărul mediu al salariaților scade de la 302 la 91.

Învățământul. Din cele patru unități de învățământ existente la nivelul anului 2005 în comuna Ocnița, astăzi mai funcționează doar trei. Două grădinițe cu program normal și o școală cu clasele I – VIII. În cursul anului 2013 s-au inceput lucrările de construire a celea de-a treia grădinițe. În cazul celei din urmă nu se știe când va fi data în folosință și ce fel de program va avea.

Figura 3.9 Populația școlară (1992 – 2012)

Numărul persoanelor înscrise intr-o formă de învățământ (Figura 3.9) a oscilat de la an la an în perioada 1992 – 2012. Dacă în 1992 erau 576 de persoane înscrise în învățământ, numărul acestora crește până în 2005 la 586. Aceasta este urmată de o perioadă de scădere când numărul populației școlare scade sub 550 persoane. Mai departe, în 1998 se atinge maximul de persoane înscrise în învățământ și anume 631. Din acest punct până în anul 2012 populația școlară se află în scădere continuă, punctul minim atingându-l în anul 2011 de doar 452 persoane.

În ceea ce privește personalul didactic care își desfășoară activitatea în cele trei unități de învățămând din comună constatăm o evoluție oscilantă între anii 1992 și 2012. Dacă în perioada 1992 – 1994 scade la de 31 la 29, între 1994 și 1999 crește de la 29 la 37. Tot acum se atinge și numărul maxim de cadre didactice care activează în instituțiile de învățămând de la Ocnița. Din acel moment și până în 2012 numărul lor se menține relativ constant doar cu mici fluctuații, ajungând ca în 2012 să existe doar 29 de cadre didactice.

Aceștia își desfășoară activitatea în 11 săli de clasă și cabinete școlare, dar și numărul acestora a oscilat în timp. Dacă în 1992 funcționau 12 săli de clasă, în 1998 s-a atins numărul maxim de 15. Urmând sa scadă treptat până în 2012 când au mai rămas doar 11 săli de clasă și cabinete școlare.

Cultura. În prezent în comuna Ocnița funcționază două biblioteci, dintre care una este publică, cu un număr de volume de peste 10000. Aceasta a fost dotată de curând cu patru calculatoare complet echipate și conectate la rețeaua de Internet printr-un program al Bibliotecii Județene. De asemenea până în anul 2009 în cadrul bibliotecii a funcționat și singurul muzeu din comună, „Muzeul satului”, ce cuprinde o impresionantă colecție de costume populare, banctone vechi, și multe alte obiecte. Acesta a putut fi realizat cu ajutorul cetățenilor care au donat obiectele de valoare aflate în colecția muzeului.

4.3 Așezările

Din punct de vedere morfostructural, comuna Ocnița este o așezare rurală mixtă, mare specifică Subcarpaților de Curbură. Aceasta este situată de-a lungul unei singuri văi transversale, și reprezintă o combinație între așezările rurale de tip linear și răsfirat. Din axul principal format din case alăturate ce formează un șir continuu, se desprind ulițe, iar pe versanți gospodăriile sunt răsfirate.

Cu formă polignală neregulată din vatra satului se desprinde un nucleu în care gospodăriile sunt bine concentrate, și din care pornesc aliniamente laterale cu tendință de răsfirare.

Până în 1989, comuna Ocnița îndeplinea mai multe funcții. Dintre acestea cele mai importante erau funcția agricolă și cea extractivă, datorită proceselor de exploatare a sării încă din secolul al XVII – lea și mai târziu exploataea resurselor petroliere. După 1989 devine o așezare cu funcție agricolă, datorită ponderii ridicate a populației ocupate în acest sector, producția de petrol scăzând semnificativ.

Condițiile de locuire favorabile îmbinate cu posibilitatea realizării unor legături cu unitățile geografice din imediata vecinătate, mai ales cu câmpia acolo unde era situată capitala Țării Românești au dus la apariția drumurilor comerciale din acele timpuri, „drumul sării”, „drumul păcurii”, „drumul vinului”, în special în partea sudică a comunei.

Prezența resurselor minerale, resurselor de sol și subsol dar și apa necesară, cât și importantele legături comerciale, au favorizat de timpuriu dezvoltarea așezării în depresiune. Această dezvoltare s-a făcut pe fondul extinderii suprafețelor cultivate, astfel că gospodăriile erau concentrale la început în bazinetele afluenților văii Ocniței, aici localnici având mai multe posibilități de dezvoltare prin diversificarea culturilor dar și prin apropierea de zâcâmintele de sare apărute la zi.

„Zonele locuite ale comunei au denumiri sugestive, arătând situarea lor pe dealuri cu case răsfirate (Rovină, Cucui, Rușețu, Dealul Soarței), pe văile mici ale afluenților cu apă potabilă (Valea Dulce), pe văile cu materiale de construcții (Valea Pietrei, Nisip), în apropierea zăcămintelor de sare (Fundul Ocnei), sau a zăcămintelor de petrol (colonia Hoagă), sau așezări strămutate în urma inundațiilor (Sinistrați), dar și Linie, adică dispunerea principală a vetrei satului, Cămine pentru noile construcții, Izlaz pentru principalii crescători de animale, alături de celelalte, denumite după numele sau poreclele locuitorilor: Tatomir, Puiești, Sfrânciogi” (Mărioara P., 2007, p.64).

În general casele din Ocnița îmbină perfect caracteristicile planimetrice și arhitecturale specifice zonei subcarpatice cu cele arhitecturale moderne ale construcțiilor noi.

Dacă în anul 2000 existau un număr de 1528 de locuințe, până în 2005 acesta a crescut la 1659, iar în prezent comuna Ocnița deține un număr de 1665 de locuințe organizate în 1589 de gospodării. De asemenea suprafața locuibilă a crescut și ea în timp de la 47690 m2 în 2000 la 51771 m2 în 2005, acestea fiind ultimele date existente cu privire la acest subiect.

În privința dotărilor tehnico – edilitare, comuna beneficiază de rețea de alimentare cu gaze, lungimea acesteia crescând de la un an la altul, rețea de furnizare a energiei electrice, tot aici funcționînd și trei relee de telefonie mobilă. Rețeaua de apă potabilă are o lungime totală de 22 km, și a fost realizată printr-un program PHARE.

CAP. 4 CARACTERISTICI ALE ECONOMIEI

4.1 Agricultura

În anul 1980 suprafața comunei Ocnița era de 4104 ha (41 km2). Aceasta era împărțită astfel:

2412 ha păduri;

755 ha pășuni;

471 ha teren arabil;

187 ha fânețe;

31 ha vită de vie;

15 ha livezi de prun.

Toate aceste suprafețe însumau 3871 ha, restul de 233 ha fiind ocupate de terenurile neproductive, ape și căi de comunicații.

Figura 4.1 Structura fondului funciar al comunei Ocnița

Deși suprafața teritoriului administrativ al comunei nu s-a modificat în timp, modul de utilizare a ternurilor a suferit modificări majore. De exemplu până în secolul al XIX – lea majoritatea suprafeței comunei era ocupată cu păduri, pășuni și fânețe. Pe lângă acestea se mai găseau importante suprafețe ocupate cu diverse culturi, viță de vie și livezi, care însă au fost diminuate în timp din cauza dezvoltării așezării în ansamblu, a creșterii numrului de locuitori amplificate de exploatarea petrolului și a sării.

Tabelul 4.1 Evoluția structurii fondului funciar (1990 – 2012)

Sursa: Institutul Național de Statistică

Din tabelul de mai sus (Tabelul 4.1) unde este reprezentată evoluția fondului funciar al comunei Ocnița se remarcă în primul rând constanța suprafeței teritoriului administrativ al comunei de 4104 ha pe toată perioada analizată (1990 – 2012). În al doilea rând este vizată scăderea suprafeței agricole care în 1990 era de 1486 ha și reprezenta 36,2% din totalul suprafeței, la 1472 ha în 2012 reprezentând 35,8% din total. Aceasta însumează în total o pierdere de 46 ha. Această pierdere se datorează fie extinderii suprafețelor împădurite fie extinderii suprafeței locuibile.

În ceea ce privește culturile agricole, comparând suprafața ocupată de acestea în anul 1990 când era de 510 ha cu cea din 2012 când era de 479 ha constatăm scăderea semnificativă de 31 ha. Singura perioadă de creștere se înregistrează între anii 1990 și 1991 când suprafața arabilă crește cu 9 ha. Pe această suprafață se cultivă cu precădere porumbul, cultura cerealieră predominantă în comuna Ocnița. De asemenea în unele zone ale localității au fost desființate culturi de viță de vie în favoarea culturilor de porumb, mult mai importante pentru cetățeni.

Tabelul 4.2 Suprafața cultivată cu principalele culturi (1990 – 2003)

Sursa: Institutul Național de Statistică

Privind în timp la evoluția suprafețelor ocupate cu principalele culturi (Tabelul 4.2) se constată totuși o scădere chiar și în ceea ce privește suprafața ocupată de culturile de porumb. Aceasta scade treptat în timp de la 488 ha în 1990 la 430 ha în 2003. Suprafața ocupată de culturile de cartofi oscilează de asemenea păstrând totuși valori relativ constante, în jur de 10 – 15 ha. Legumicultura în schimb are o importanță mai redusă, fiind practicată cu precădere pentru consumul gospodăresc. Localnici cultivă în mod deosebit ceapă, roșii, ardei gras și iute, vinete, etc.

Tabelul 4.3 Producția agricolă vegetală pe principalele culturi (1990 – 2003)

Sursa: Institutul Național de Statistică

Pe principalele culturi agricole, producția vegetală între anii 1990 și 2003 (Tabelul 4.3) înregistrează perioade de scădere dar și perioade de creștere pentru fiecare tip de cultură în parte. Pentru porumb aceasta scade în intervalul 1990 – 1992 de la 1665 tone la 707 tone, anul 1992 fiind cel mai slab an din acest punct de vedere. Urmează o perioadă de creștere ajungând din nou la peste 1600 tone în 1996. La nivelul anului 2003 producția scade la 1290 tone. În ceea ce privește cultura cartofilor, aceasta are o tendință generală ascendentă ajungând în 2003 să atingă un maxim de 210 tone producție de cartofi. În privința producției de legume, aceasta crește până în 1999 când atinge un maxim de 239 tone, urmând să scadă până în 2003 la 134 tone.

Viticultura este o subramură a agriculturii practicată cu tradiție în aceste locuri. În ciuda acestui fapt se constată o scădere semnificativă a suprafeței ocupate cu vii și pepiniere viticole. Dacă în 1990 acestea ocupau 29 ha în 2012 suprafața ocupată de acestea a scăzut la 10 ha. Comparând suprafața ocupată de vii cu producția totală de struguri (Tabelul 4.4) constatăm că nu există nicio corelație între evoluția celor două de-a lungul timpului. Dacă suprafața are tendință generală de scădere, producția înregistrează în principal creșteri, aceasta fiind condiționată mai ales de factorii climatici din anul respectiv. Anul cu cea mai mare productivitate este 1999 cu 390 tone, pe când anul cel mai slab din puctul de vedere al productivității este anul 2000.

Tabelul 4.4 Producția totală de struguri (1990 – 2003)

Sursa: Institutul Național de Statistică

Pomicultura este o altă ramură a agriculturii pe care localnicii din Ocnița o îndrăgesc și o practică încă de timpuriu. Din acest punct de vedere suprafața ocupată de livezi și pepiniere pomicole se menține constantă,15 ha, în intervalul 1990 – 2012, ba chiar crescând cu un hectar din 2010 în 2011, ajungând să dețină o suprafață de 16 ha până în 2012.

Tabelul 4.5 Producția totală de fructe (1990 – 2003)

Sursa: Institutul Național de Statistică

Ca și în cazul producției de struguri, producția de fructe (Tabelul 4.5) este influențată de condițiile climatice locale. Astfel dacă suprafața rămâne neschimbată de-a lungul anilor, producția diferă de la an la an. În intervalul 1990 – 2003, anul cel mai productiv a fost anul 1996 cu o producție totală de fructe de 1410 tone, la polul opus, cu cea mai slabă productivitate situându-se anul 2002 cu doar 203 tone producție totală de fructe.

Creșterea animalelor, cu o tradiție de secole, reprezintă cea mai importantă ramură a agriculturii. Baza furajeră creșterii animalelor o reprezintă pășunile și fânețele. Dacă în 1990 acestea ocupau o suprafață de 932 ha, reprezentând 22,7% din totalul suprafeței comunei, în 2012 acestea ocupă o suprafață totală de 967 ha reprezentând 23,5% din totalul suprafeței comunale (Tabelul 4.1).

Tabelul 4.6 Efectivul de animale (1990 – 2003)

Sursa: Institutul Național de Statistică

Se cresc îndeosebi bovine, porcine, ovine și păsări. Bovinele au o evoluție în timp relativ crescătoare, de la 354 capete în 1990 la 436 capete în 2003, cu perioade de scăderi și creșteri treptate. În cazul porcinelor, numărul maixim de capete a fost atins în anul 1992, 1194 capete, ajungând ca în 2003 numărul acestora să fie doar de 680. Creșterea porcielor se practică în special pentru consumul gospodăresc. În ceea ce privește ovinele, numărul acestora se află în scădere continuă de la 1203 capete în 1990 la 478 capete în 2003. Numărul maxim a fost atins în anul 1991 cu 1654 capete. Creșterea păsărilor se face de asemenea strict pentru consumul gospodăresc. Numărul acestora scade în intervalul 1990 – 2000, urmând ca în ultimii trei ani să crescă depășind 10000 de capete.

Tabelul 4.7 Producția agricolă animală (1990 – 2003)

Sursa: Institutul Național de Statistică

Producția agricolă animală constă în producția de carne, lapte, lână și oua (Tabelul 4.7). Producția de carne are o tendință generală de scădere mai ales după 1995, când se situează în jurul valorii de 150 tone. Anul cel mai productiv este anul 1994 cu 333 tone de carne, iar anul cel mai slab este 1998 cu doar 130 tone. În schimb producția de lapte crește. Dacă în 1990 avea o valoare de 2424 hectolitri, în 2003 a ajuns la 6324 hectolitri, reprezentând și valoarea maximă înregistrată în intervalul ananlizat. Producția de lână scade treptat de la an la an, înregitrând pierderi totale de peste 2000 kg din 1990 până în 2003. În ceea ce privește producția de ouă aceasta trece atât prin perioade de creștere cât și prin perioade de descreștere, nivelul maxim este atins în 1995 cu o producție totală de 1095 mii bucăți ouă, iar nivelul minim este de 300 mii bucăți ouă în 1994.

4.2 Industria

Conform informațiilor din Planul de Amenajare Teritorială – Secțiunea „Resurse economice naturale ale Județului Dâmbovița”, comuna Ocnița dispune de importante resurse de petrol și zăcăminte de hidrocarburi. În ciuda acestui fapt activitățile industriale sunt slab reprezentate aici. Cele câteva sonde care funcționează în punctul geografic Vârful lui Stanciu sunt administrate de agentul economic Petrom S.A, și deși teoretic se află pe teritoriul administrativ al comunei, acestea aparțin de comuna Iedera, sat Colibași.

De cealaltă parte, resursele saline din nordul și nord – estul comunei, nefiind evaluate nu se cunoaște despre acestea nici caracteristicila cantitative nici cele calitative. Astfel ele nu pot fi exploatate, singurii beneficiari ai acestor resurse fiind localnici din comună, dar și din comunele învecinate care folosesc sarea și apa sărată pentru uzul gospodăresc.

4.3 Transporturi și comerț

În privința transporturilor comuna beneficiază doar de rețea de transporturi rutiere, cele feroviare lipsind cu desăvârșire, cea mai apropiată cale ferată fiind cea cu ruta Târgoviște – Ploiești, ce traversează comunele Gura Ocniței și Răzvad cu stație în cea din umră. Rețeaua de drumuri a comunei este formată din drumuri județene și drumuri de interes local. Drumul județean care traversează comuna este DJ 720 C, care face legătura cu drumul național DN 72.

Drumurile de interes local au o lungime totală de 68 km și sunt clasificate astfel:

Drumuri asfaltate: 3 km;

Drumuri în curs de asfaltare: 3,1 km;

Drumuri de pământ: 59 străzi;

Drumuri pietruite: 48 străzi.

Legăturile cu cele mai importante orașe apropiate se fac astfel:

Târgoviște – 17,3 km pe DJ 702 C și DN 72;

Moreni – 15,7 km pe DJ 720 C;

Ploiești – 47 km pe DJ 720 C și DN 72;

București – 89 km pe DJ 720 C, DJ 720, DJ 720 B, DN 71, DN 7 apoi DN 1.

Comerțul. În acest sens în documentele Primăriei Ocniței sunt înscriși mai mulți agenți economici împărțiți în societăți cu răspundere limitată și asociații familiale. Numărul persoanelor care sunt angajate în cadrul acesto agenți economici este de circa 100. Obiectul de activitate al acestor agenți este reprezentat în general de comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare de produse alimentare, nealimentare, băuturi și tutun, construcții de clădiri, baruri, etc. Pe lângă acești agenți economici există și un număr semnificativ de persoane fizice autorizate care activează în domeniul comerțului și construcțiilor.

4.4 Servicii și turism

În ceea ce privește sectorul serviciilor din comuna Ocnița, acesta este puternic dezavantajat de apropierea față de orașul Târgoviște, reședința de județ, dar și față de orașul Moreni. Astfel că în comună nu există filiale sau puncte de lucru ale instituțiilor bancare sau ale companiilor de asigurări. Singura instituție publică ce oferă diverse servicii localnicilor este o sucursală a Poștei Române. Printre serviciile oferite de aceasta se numără coletăria, tranzacțiile financiare, etc.

Deși are un potențial turistic ridicat, dat în primul rând de poziția fizico – geografică favorabilă în cadrul Subcarpaților de Curbură și de multitudinea resurselor de subsol, acesta este insuficient valorificat. Comuna Ocnița nu dispune de unități de cazare sau alimentație publică, cele mai apropiate fiind cele de la Târgoviște (17 km distanță).

De menționat însă este faptul că se are în vedere construirea unui Centru de informare turistică și dezvoltarea turistică a comunei prin diverse parteneriate sau prin atragerea investitorilor în zonă, în vederea valorificării în special a izvoarelor sulfuroase și saline.

CAP. 5 DEZVOLTAREA DURABILĂ A COMUNEI OCNIȚA

5.1 Considerații generale

„Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare socio-economică care se axează în primul rând pe asigurarea unui echilibru între aspectele sociale, economice și ecologice și elementele capitalului natural” (după Strategia de Dezvoltare Locală a Comunei Ocnița, Județul Dâmbovița 2014 – 2020).

Acest concept de dezvoltare durabilă este recomandat de către Organizația Națiunilor Unite și prevede îmbinarea a trei elemente: resursele umane, creșterea economică și achitatea între generații. Acesta a devenit un obiectiv strategic internațional adaptat la fiecare stat în parte.

Dezvoltarea durabilă este conceptul ce are în vedere dezvoltarea societății dar care să permită folosirea pe termen lung a mediului.

Cele patru idei fundamentale pe care le presupune dezvoltarea durabilă sunt:

Îndeplinirea cerințelor actuale și viitoare care constituie scopul durabilității;

Îndeplinirea nevoilor care definesc scopul dezvoltării (satisfacerea nevoilor actuale fără a periclita capacitatea de satisfacere a nevoilor generațiilor viitoare);

Menținerea unui echilibru constant între dimensiunea populației și capacitațile productive ale ecosistemului;

Implementarea unui proces de schimbare care să confirme că definirea cerințelor și nevoilor pentru dobândirea echilibrului durabil se va schimba o data cu situațiile, timpul și condițiile.

5.2 Analiza SWOT

„Analiza SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats) este una

dintre cele mai utilizate forme de analiza a unei afaceri. Prin SWOT se analizeaza si se evalueaza impactul punctelor forte (strengths) si a slabiciunilor interne (weaknesses), a oportunitatilor (opportunities) si a amenintarilor (threats) ce provin din mediul extern” (după Strategia de Dezvoltare Locală a Comunei Ocnița, Județul Dâmbovița 2014 – 2020).

Puncte tari

Poziția fizico – geografică favorabilă;

Situarea în apropierea a două mari orașe ale țării: București, Ploiești;

Populația numeroasă (4453 locuitori);

Forța de muncă bine pregătită și calificată, ieftină;

Număr ridicat al absolvenților de liceu;

Potențial zootehnic;

Potențial pentru înființarea fermelor de creștere a animalelor;

Potențial semnificativ în dezvoltarea agriculturii ecologice;

Existența dotărilor sociale, culturale, medicale;

Existența sistemelor de alimentare cu apă;

Alimentarea cu gaze;

Distanța relativ mică față de gara din Târgoviște;

Existența unui număr relativ mare de agenți economici care își desfășoară activitatea peteritoriul comunei;

Existența unei structuri organizatorice școlare în conformitate cu nivelul comunei;

Realizarea unui învățământ de calitate prin prezența a 34 cadre didactice;

Tendința redusă a abandonului școlar;

Fondul de carte din biblioteca publică și cea comunală suficient și actualizat;

Existența a două biserici ortodoxe;

Existența căminului cultural, funcțional;

Existența Dispensarului Uman în cadrul căruia funcționează două cabinete medicale individuale;

Existența unei farmacii;

Zonă cu risc seismic redus;

Grad scăzut de poluare a solului și a apei;

Potențial turistic mare.

Puncte slabe

Tendința de îmbătrânire a populației;

Spor natural negativ;

Fenomenul migrației tinerilor;

Natalitate scăzută;

Adaptarea lentă a populației vârstine la condițiile actuale;

Lipsa canalizării, duce la poluarea apelor de suprafață dar și a celor freatice;

Lipsa asociațiilor agricole, ale agricultorilor locali;

Nevalorificarea unei suprafețe însemnate de teren arabil;

Numărul insuficient de utilaje agricole;

Lipsa unei grădinițe cu program prelungit;

Lipsa trotuarelor pentru pietoni;

Lipsa unei benzinării;

Număr redus al investitorilor străini;

Numărul redus al locurilor de muncă pe piața locală;

Lipsa unei piețe agroalimentare;

Manuale școlare vechi și uzate;

Lipsa unei cantine sociale;

Deversarea apelor reziduale în locuri neamenajate;

Resurse financiare locale insuficiente dezvoltării turistice.

Oportunități

Existența programelor de reconversie profesională;

Schimbarea mentalității persoanelor disponibilizate;

Existența unor programe de finanțare a spațiului rural și a agriculturii;

Cooperare între producători agricoli locali și agenții economici în vederea valorificării produselor agricole;

Tendința diversificării serviciilor în domeniul agricol;

Posibilitatea amenajării unei saline;

Posibilitatea amenajării unui ștrand cu apă salină;

Posibilitatea înființării unei baze de tratament cu ape sulfuroase;

Diversificarea activităților economice;

Utilizarea tehnologiilor performante;

Posibilitatea înființării unei herghelii și a unei baze de echitație;

Posibilitatea amenajării de trasee turistice;

Programe de înfrățire cu localități din țară și străinătate;

Implicarea tinerilor în acțiuni cultural – educative;

Amenințări

Menținerea tendințelor de migrare a tinerilor;

Accentuarea procesului de îmbătrânire;

Creșterea ratei șomajului în rândul absolvenților de liceu;

Estomparea tradițiilor locare în timp;

Tendința de depopulare;

Migrația forței de muncă înalt calificată;

Calamități naturale;

Taxe și impozite numeroase;

Perpetarea agriculturii de subzistență;

Profilul pur agricol;

Motivarea morală și salarială nu ajută cadrul didactic în desfășurarea activității;

Subfinanțarea achizițiilor de carte;

Braconaj și recoltare necontrolată a resurselor pădurii;

Participare civică scăzută din partea comunității;

Irosirea unor șanse de accesare a fondurilor europene pentru turism;

5.3 Perspective de dezvoltare durabilă

Până în prezent comuna Ocnița, datorită unei bune organizări a APL,

a reușit să realizeze și să deruleze anumite proiecte viabile și necesare localității, având ca surse de finanțare Programe Europene, buget local, sprijinul Consiliului Județean Dâbovița, cât și Fonduri Guvernamentale, după cum urmează:

– Centru local de informare și promovare turistică în comună, obiectiv derulat prin PNDR – AXA III, având valoare de finanțare de 758.769 lei, faza de finanțare.

– Primăria Ocnița, fiind membră în GAL-ul Arcul Târgoviștei, a mai derulat prin PNDR, un proiect , pe Submăsura 431.2 ,,Funcționarea Grupului

de Acțiune Locală, dobândirea de competențe și animarea teritoriului.

– Dotarea serviciului comunitar de utilități publice din cadrul primăriei cu un Autogreder, proiect derulat prin PNDR, măsura 413-322, în valoare de 65.800 Euro.

– Reabilitare și dotare cămin cultural , proiect derulat prin Consiliul Județean Dâmbovița, în valoare de 1441,40 mii lei.

– Baza sportivă , proiect finanțat prin O.G. 7/2006, în valoare de 811.060 lei ( proiect în derulare).

– Asfaltare drumuri locale, L= 3,178 km, proiect derulat prin buget local 50% și Consiliul Județean 50%, în valoare de 1.145.125 lei.

– Completarea sistemelor clasice de încălzire, cu sistem care utilizează energie geotermală la Școala Generală Ocnița, proiect finanțat prin Administrația Fondului pentru Mediu, în valoare de 1.082.280 lei ( investiție finalizată).

– Construire grădiniță cu program normal, proiect derulat prin Ministerul Educației , Cercetării, Tineretului și Sportului, în valoare de 6.344.363,28 lei, având o cofinanțare de la bugetul local de 146.429lei. (în derulare).

– Reabilitare Grădinița Fundul Ocnei , investiție finanțată din bugetul local.

– Sala de sport din cadrul Școlii Generale a fost realizată din fonduri proprii.

În ceea ce privește perioada umrătoare și anume 2014 – 2020 Planul de Dezvoltare Durabilă a Comunei Ocnița, al Primăriei Ocnița, este realizat pe domenii strategice de intervenție după cum urmează:

Resurse umane: Cursuri de reconversie profesională;

Achiziție și implementare TIC.

Agricultură: Dezvoltarea agriculturii ecologice;

Înființarea, construirea și amenajarea unei piețe agroalimentare;

Dezvoltarea micro – fermelor ecologice;

Realizarea drumurilor de exploatație agricolă;

Realizarea drumurilor forestiere;

Înființarea centrelor de colectare și prelucrare a fructelor și legumelor.

Infrastructură: Extinderea și modernizarea rețelei de alimentare cu apă;

Înființarea unei rețele de canalizare și a unei stații de epurare a apei;

Reabilitare și modernizare structură rutieră;

Extinderea și modernizarea rețelei de gaze naturale;

Reabilitare și modernizare rețea iluminat public.

Economie: Sprijin pentru societățile comerciale care vor să desfășoare activități economice în comună;

Înființarea și amenajarea unui centru civic;

Dezvoltarea tuturor proiectelor inovatoare;

Exploatarea apelor naturale din sol.

Educație, cultură, social, ONG: Reabilitare, modernizare, dotare cămin cultural;

Reabilitare, modernizare, dotare biserici;

Construcție grădiniță;

Reabilitare, modernizare, dotare școli;

Construcție, dotare azil de bătrâni;

Construcție, dotare centru social de zi;

Reabilitare monumente istorice;

Sănătate: Construcție centru medical;

Construcție, dotare cabinele medicale;

Construcție bază tratament;

Reabilitare, modernizare, dotare cabinete medicale exisente;

Mediu: Amenajare albie râu și protecție antitorent;

Consolidarea malurilor împotriva alunecărilor de teren;

Împădurire versanți;

Înființare parc ecologic;,

Înființare parcuri de agrment;

Înființare parcuri de joacă pentru copii;

Construire unui parc de panouri fotovoltaice.

Turism: Construirea pensiunilor turistice;

Construirea agro – pensiunilor;

Exploatarea apelor sulfuroase și saline;

Amenajare și exploatare salină;

Amenajare trasee turistice.

Din punctul meu de vedere Strategia de Dezvoltare Durabilă a Comunei Ocnița se pliază în general pe nevoile comunei și locuitorilor săi. Consider că cele mai importante domenii în care ar trebui să se investească ar fii educația, sănătatea și turismul.

Atâta timp cât populația are un nivel ridicat al educației și este sprijinită de autoritățile locale, aceasta poate dezvolta proiecte și afaceri profitabile și să crească nivelul de trai. De asemenea în viitorul apropiat ar trebui înlocuit și actualizat fondul de carte al școlii cu manuale noi, curente, care să le fie distribuite gratuit elevilor, informațiile noi ajutându-i pe aceștia în formarea lor profesională viitoare. Tot în domeniul educației, consider că școala are nevoie de o sală de lectură, dotată cu cărți care să acopere toate ariile curriculare, cu calculatoare complet echipate și conectate la rețeaua de Internet, pentru a facilita activitățile de cercetare ale elevilor.

Înființarea unei școli profesionale de asemenea ar avea efecte pozitive în rândul cetățenilor. Aceasta ar trebui să aibe profiluri specializate pe agricultură, silvicultură și alte domenii în care viitorii absolvenți să activeze, să își găsească un loc de muncă chiar aici pe piața locală.

Domeniul sănătății ar trebui și el reformat în vederea dezvoltării comunei. Consider că este necesar construirea unui nou Dispensar Uman, sau măcar reabilitarea celui existent după standardele actuale, dotat cu aparatura minim necesară, și cu personal specializat. De asemenea dotarea acestuia cu un apartament pentru un medic permanent în comună ar contribui într-o oarecare măsură la reducerea mortalității, prin intervenția mult mai rapidă față de cea a Serviciului de Ambulanță.

Un alt domeniu în care se poate investi pe termen lung este turismul. Resursele naturale oferă cadrul ideal dezvoltării turistice a comunei. Se pot exploata apele sulfuroase și cele saline, se pot crea baze de tratament cu apapratură modernă și personal calificat, de asemenea se poate amenaja o salină cu bază de tratament, etc.

De asemenea construirea unor pensiuni agro-turistice ar atrage un număr mare de turiști datorită apropierii de marile orașe, București și Ploiești.

Pe de altă parte și celelalte domenii sunt importante în dezvoltarea durabilă a comunei, cum ar fii agricultura și ecnomia. Dar din punctul meu de vedere acestea sunt cele mai importante și vizează în mod deosebit dezvoltarea durabilă a comunei dâmbovițene Ocnița.

CONCLUZII

Situată pe rama externă a Subcarpaților Ialomiței, în cadrul Subcarpaților de Curbură, comuna Ocnița din județul Dâmbovița, se regăsește în depresiunea cu același nume. Depresiunea Ocnița este mărginită de jur împrejur de dealuri, relativ înalte, altitudinea maximă din acest teritoriu ajungând la 568,8 m în punctul geografic Vârful lui Stanciu. Specific acestei comune este prezența sâmburilor de sare care apar la zi. În general relieful este caracterizat prin culmi netede și interfluvii domoale.

Clima este una specifică Subcarpaților de Curbură însă cu multe caracteristici locale. Temperaturile medii anuale nu depășesc în general 9°C, izoterma de 9,5°C trecând chiar la sud de comună. Cantitățile medii de precipitații variază între 600 și 800 mm/an. Important este faptul că din aceste precipitații cantitatea cea mai mare cadee în sezonul cald al anului. Principalele vânturi care se resimt în comună sunt vânturile de vest și nord – vest, cu viteze cuprinse între 2 – 4 m/s. Datorită reliefului depresionar aici își fac simțite prezența și inversiunile termice. În ceea ce privește rețeaua hidrografică aceasta e formată dintr-o vale principală, și anume valea râului Ocnița cu afluenții săi, Valea Dulce, Valea lui Șerb, Valea Zbiglezului și Valea Rogozului.

Influențată în mod direct de factorii climatici vegetația este formată în general din păduri de amestec. Fag, carpen, gorun, stejari, etc. plus câteva specii de vegetație halofilă care se dezvoltă în locurile în care sarea apare la zi. Fauna se compune din mamifere, păsări, puține specii de pești și numeroase nevertebrate. Datorită poziției fizico – geografice, a condițiilor climatice și a alcătuirii petrografice pe teritoriul comunei Ocnița se dezvoltă un mozaic de soluri. Iar resursele naturale sunt formate cu precădere din hidrocarburi (petrol și gaze), importante rezerve de sare, ape sulfuroase și saline.

Din punct de vedere demografic, comuna Ocnița este marcată de o evoluție numerică, în general în scădere mai ales în ultimii ani, cu evoluție negativă a principalilor indicatori geodemografici, iar în ceea ce privește forța de muncă, popoulația activă ocupată este în scădere, consecința principală a fluxurilor migratorii. Comuna prezintă un grad înaintat de îmbătrânire și se pare că tendința se menține, ba mai mult se accentuează.

Economia localității se bazează în principal pe agricultură, celelalte domenii având o activitate mai redusă. Deși cu importante câmpuri de resurse, industria este slab reprezentată în acest teritoriu. Iar serviciile și comerțul sunt slab dezvoltate, singurele activități comerciale constând în valorificarea unor produse alimentare sau nealimentare în magazine mici, nespecializate.

În fine, dezvoltarea durabilă a comunei constă în însuși societatea. Primăria a implementat o serie de programe, unele fiind deja finalizate altele în derulare, iar pentru perioada următoare, 2014 – 2020 se are în vedere o nouă serie de investiții prin care se urmărește dezvoltarea comunei și creșterea calității vieții în acest loc.

BIBLIOGRAFIE

Bărăgău F., (2007), Monografia comunei Ocnița – Dâmbovița, Editura Valahia Uiversity Press, Târgoviște;

Bugă D., Zăvoianu I., (1985), Județul Dâmbovița (din seria Județele Patriei), Editura Academiei, București;

Cucu V., (2000), Geografia așezărilor rurale, Editura Domino, Târgoviște;

Erdeli G., Cucu V., (2005), România. Populație. Așezări umane. Economie, Editura Transversal, Târgoviște.

Gâștescu P., (1971), Lacurile din România. Limnologie regională, Editura Acad. R.S.R, București;

Ispaș Șt., Puiu St., (2001), Pedologie, Editura Domino, Târgoviște;

Loghin V., (2002), Modelarea actuală a reliefului și degradarea terenurilor în bazinul Ialomiței, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște;

Murărescu O., (2004), Resursele de apă din spațiul Carpatic și Subcarpatic dintre Dâmbovița și Prahova, Editura Transversal, Târgoviște;

Pavel Mărioara, (2007), Ocnița. Relația om – natură, Editura Transversal, Târgoviște;

Simion T., Simion Maria, (1999), Mic dicționar de toponimie dâmbovițeană, Editura Roza Vânturilor, Târgoviște.

Tanislav D., (2006), Geografia fizică a României, Editura Transversal, Târgoviște.

Veseiu G. T., (2007), Monografia comunei Ocnița. Ocnița – Scaun Domnesc, Editura Bibliotheca, Târgoviște;

*** Date de la Primăria Ocnița, Direcția Județeană de Statistică.

BIBLIOGRAFIE

Bărăgău F., (2007), Monografia comunei Ocnița – Dâmbovița, Editura Valahia Uiversity Press, Târgoviște;

Bugă D., Zăvoianu I., (1985), Județul Dâmbovița (din seria Județele Patriei), Editura Academiei, București;

Cucu V., (2000), Geografia așezărilor rurale, Editura Domino, Târgoviște;

Erdeli G., Cucu V., (2005), România. Populație. Așezări umane. Economie, Editura Transversal, Târgoviște.

Gâștescu P., (1971), Lacurile din România. Limnologie regională, Editura Acad. R.S.R, București;

Ispaș Șt., Puiu St., (2001), Pedologie, Editura Domino, Târgoviște;

Loghin V., (2002), Modelarea actuală a reliefului și degradarea terenurilor în bazinul Ialomiței, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște;

Murărescu O., (2004), Resursele de apă din spațiul Carpatic și Subcarpatic dintre Dâmbovița și Prahova, Editura Transversal, Târgoviște;

Pavel Mărioara, (2007), Ocnița. Relația om – natură, Editura Transversal, Târgoviște;

Simion T., Simion Maria, (1999), Mic dicționar de toponimie dâmbovițeană, Editura Roza Vânturilor, Târgoviște.

Tanislav D., (2006), Geografia fizică a României, Editura Transversal, Târgoviște.

Veseiu G. T., (2007), Monografia comunei Ocnița. Ocnița – Scaun Domnesc, Editura Bibliotheca, Târgoviște;

*** Date de la Primăria Ocnița, Direcția Județeană de Statistică.