Studiul Ecologic, Biologic și Fotocenologic al Florei Medicinale din Comuna Lapusata, Jud. Valcea

LUCRARE DE LICENȚǍ

Studiul ecologic, biologic și fotocenologic al florei medicinale din comuna Lăpușata, Jud. Vâlcea

Cuprins

INTRODUCERE

Am ales să studiez plantele medicinale spontane și de cultură din comuna Lăpușata, județul Vâlcea deoarece locuiesc în acest sat, iar un motiv întemeiat ar fi faptul că de mică am fost fascinată de natură și dintodeauna mi-am dorit să aflu cât mai multe din secretele ei. În desele plimbări prin natură o admirăm, mă fascina și parcă din ce în ce mai mult îmi doream să-mi aprofundez cunoștințele în ceea ce privește tainele ei, motiv pentru care am ales această specializare Ecologie și Protecția Mediului și tema de față.

Tema plante medicinale mi s-a părut atractivă fiind de actualitate. Tratamentele naturiste au fost descoperite pe cale experimentală și transmise din generație în generație, ceea ce conferă o credibilitate mai mare în rândurile bolnavilor. Istoria arată că secole la rând, plantele medicinale au fost singura cale de tratament.

Personal, cred că plantele medicinale vor fi folosite mult timp și de acum înainte, deoarece s-a dezvoltat o întreagă ramură științifică în domeniul cercetării plantelor medicinale.

Din speciile de plante medicinale pe care le-am inclus în această lucrare, majoritatea dintre ele pot fi folosite în dotarea „farmaciei de casă”, iar altele, datorită toxicității principiilor active, sunt destinate numai farmaciilor și industriei extractive.

S-ar putea bănui că prin cunoașterea plantelor medicinale și a virtuților lor terapeutice am putea renunța la medic. Trebuie înțeles că medicul este singurul în drept, să recomande medicamentul și dozele care trebuie administrate de la caz la caz.

În elaborarea lucrării am folosit în primul rând informații culese de la locuitorii comunei, dar și datele oferite de autorii citații în lista bibliografică.

Mulțumesc coordonatorului Prof. Univ. Dr. Constantin Drãgulescu, Primãriei comunei Lăpușata și conducerii bibliotecii Lăpușata.

CAPITOLUL I

CARACTERISTICILE FIZICO-GEOGRAFICE ALE COMUNEI LĂPUȘATA, JUDEȚUL VÂLCEA

1.1 AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

Comuna Lăpușata,județul Vâlcea este situată în Sud-Estul județului Vâlcea pe râul Cerna,afluent al râului Olteț ce curge pe direcția Nord–Sud care își ia izvorul din Masivul Căpățânei din punctul numit ,,Milescu Buciu, prin trei izvoare : Cerna, Marița și Recea.

Comuna are o suprafață de 4574 ha și este cuprinsă între coordonatele geografice – meridianul de 24° longitudine estica și paralela de 45° care trece prin comuna Copăceni.

Situată la aproximativ 40-50 kilometri de principalele centre ale județului: Horezu, Drăgașăni, Bălcesti, Rm.Vâlcea, la 25 kilometri de Gara Băbeni si 10 kilometri de Gara Copăceni.

Se învecinează la Est cu comuna Roești , fiind delimitată ca hotar de culmea Dealului Cerna, la Vest cu comuna Roșiile , hotar fiind culmea Dealului Roșiilor, la Sud cu comuna Lădești iar la Nord cu comuna Copăceni.

Suprafața comunei este de 45 kilometri pătrați cu o populație stabilită la ultimul recesământ de 2.750 de persoane.

1.2. Relieful

Relieful comunei Lăpușata are o altitudine de până la 500 m( dealurile între 350-523 m) iar lunca Cernei are o altitudine cuprinsă între 285-300 m. Lunca Cernei are terenuri fertile care sunt valorificate intensiv prin culturile existente, iar dealurile sunt folosite și în cultura cerealelor, dar mai mult ca pomi si arbuști fructiferi.

Fig. 1 Poziția geografică a localității Lăpușata în cadrul județului Vâlcea.

Acest tip de relief este caracteristic zonei de trecere între zona Subcarpaților Olteniei și podișul Getic, fiind formată din dealuri (Roșiilor, Roeștilor, dealuri pe care sunt așezate satele Zărnești, Sărulești, Berești, Broșteni și Șerbănești) și văi ( Valea Cernei, Valea Ruginoasa, Valea Ilioasa și Geamăna).

De la Nord la Sud comuna este strabătuta de râul Cerna iar dinspre Vest spre Est este străbătută de pâraiele Ruginoasa, Ilioasa, Popeasa și Negrita.

În cadrul acestor zone se disting următoarele elemente ale unităților geomorfologice:

– coline – dealuri;

– valea Cernei;

– lunca îngustă a pârâului Cerna .

Fig. 2 Vedere asupra peisajului caracteristic comunei Lăpușata (original)

1.3. Alcătuirea geologică și resursele de subsol

Elemente de ordin geologic

Analiza geologică a teritoriului scoate în evidență următorul aspect: comuna Lăpușata este situată în depozitele helvețiene, care apar în versanții dealurilor înconjurătoare. Acestea sunt compuse din marne roșii, cenușii și din conglomerate.

În partea de nord a localității, apar depozite de vârstă tortoniană formate din marne și argile; în est cu roci predominante sunt calcarele, nisipurile, pietrișurile, marnele argiloase, conglomeratele, argilele șistoase.

Partea de vest și sud a comunei este constituită predominant din conglomerate, marne cenușii și roșii, nisipuri și tufuri de vârsta helvețiana.

Natura petrografică a zonei a creat pe întinsul teritoriului zone de dealuri masive ce coboară în trepte de la nord la sud. Sub acest aspect, văile sunt înguste având profil în “V” pronunțat, iar interfluviile sunt alungite și masive, apele săpându-și văi la poalele acestora.

Pe dealurile înconjurătoare se găsesc în special argile acoperite cu un strat de sol brun-roșcat de pădure slab sau puternic podzolit; zonele de bazinete au ca rocă-suport marne, luturi și gresii acoperite cu soluri specifice iar umectarea lor în urma topirii bruște a zăpezii sau a ploilor torențiale favorizează declanșarea de alunecări de teren.

1.4. Clima

Pentru caracterizarea condițiilor de climă ale localității s-au folosit date din “Atlasul climatologic” și datele climatice înregistrate la stația meteo Rm.Vâlcea.

Temperatura medie anuală este de circa 9°C (după Atlasul climatic). Cea mai scăzută temperatură medie anuală la Rm.Vâlcea se înregistrează în luna ianuarie (-2,4°C), iar cea mai ridicată temperatură medie anuală se înregistrează în iulie (+21,3°C). Amplitudinea termică anuală, care reprezintă diferența între temperatura medie anuală cea mai ridicată și temperatura medie anuală cea mai scăzută, este de 23,7°C.

TABELUL 1.Temperatura aerului (°C). Media lunară și anuală (intervalul 1960-2005 )

Primul îngheț apare de obicei spre sfârșitul lunii noiembrie, iar ultimul îngheț își face simțită prezența în a doua jumătate a lunii martie. Se întâmplă uneori că primul îngheț să se facă simțit și în primele zile ale luni noiembrie.

De asemenea, cel mai timpuriu ultim îngheț apare cu 7-8 zile înainte de încheierea lunii martie, iar cel mai târziu ultim îngheț își face simțită prezența și la 15 aprilie.

TABELUL 2. Datele înghețurilor și durata medie a zilelor fără îngheț.

Nebulozitatea se încadrează în general în grupa 0-10, cea mai mare înregistrându-se în noiembrie și decembrie, iar cea mai mică fiind observată în iulie – august. Amplitudinea anuală a nebulozității este de 3,2.

TABELUL 3. Nebulozitatea. Media lunară și anuală. Amplitudinea anuală.

Se observă că în lunile ianuarie-mai valorile se mențin destul de apropiate, iar în lunile iulie-septembrie nebulozitatea este cea mai redusă, dar valorile nu sunt prea mari.

Precipitațiile – se observă că în toată perioada anului se înregistrează un nivel ridicat al acestora. Cantitățile cele mai ridicate de precipitații se înregistrează în lunile mai și iunie, iar cele mai reduse cantități medii lunare de precipitații se înregistrează în lunile ianuarie și februarie. Cantitatea medie anuală de precipitații înregistrată la Horezu este de 820,7 mm/an.

TABELUL 4. Cantitatea de precipitații (media lunară și anuală de la punctele meteo Govora și Mănăstirea Horezu).

În anul 1897 s-a înregistrat cea mai mare cantitate de precipitații căzute în 24 ore la stația mănăstirii Horezu – 144,4 mm – pe data de 15 mai; tot la aceeași dată, la stația Govora, cantitatea de precipitații era de 58 mm, deci de trei ori mai puțin că la stația mănăstirii Horezu. Explicația unei cantități mai mari de precipitații înregistrate la Horezu constă în faptul că această stație este în imediata vecinătate a muntelui, pe când Govora se află la aproximativ 15 km depărtare.

În zona apropiată comunei s-au înregistrat și ploi torențiale excepționale. Astfel, la Govora, în 15 iulie 1941, în numai 15 minute a căzut o cantitate de 24,2 mm, iar la 2 iulie 1940, la stația Rm.Vâlcea, în 65 minute au căzut 38,2 mm/m.p. Aceste centre meteorologice fiind cele mai apropiate de comuna Lăpușata, se poate trage concluzia că și aici s-au înregistrat astfel de fenomene, însă în cantități variabile mai apropiate de cele de la Govora.

Vânturile dominante sunt cele dinspre sud și nord atât iarna cât și vara; ele se infiltrează în lungul albiei pârâului Cerna și ocolesc dealurile care formează un scut protector pentru vânturile care bat dinspre est sau vest. Că regim, vânturile sunt de tip neregulat. Aceste vânturi sunt reținute de către dealurile înconjurătoare. Tot ca o condiționare a dealurilor înconjurătoare, vânturile nu produc pagube, intensitatea lor fiind scăzută, iar iarna nu se înregistrează geruri prea mari pe perioade mari de timp. Acest fapt este demonstrat și prin aceea că pârâul Cerna, deși cu debit scăzut, iarna nu a înghețat niciodată complet.

1.5. Rețeaua hidrografică

Analiza elementelor hidrografice se impune întrucât acestea exercita o influență multiplă asupra reliefului, atât în ceea ce privește aspectul constructiv, cât mai ales cel distructiv.

Principalul curs permanent de apă de pe teritoriul comunei Lăpușata este râul Cerna, afluent al râului Olteț, ce curge pe direcția Nord–Sud și își are izvorul în Masivul Căpățânei. Acest râu străbate comuna pe o lungime de 9 km din totalul de 99 km și colectează toate apele în general temporare de pe teritoriul localității.

a)Elemente hidrogeologice

Stratele acvifere sunt fie sub forma pânzelor freatice situate în nisipuri și pietrișuri, fie strate de adâncime dispuse în conglomeratele și marnele de la baza dealurilor. Ca urmare, nivelul pânzelor freatice este la o adâncime ce variază între 0,5 m în lunca râului Cerna în punctele “La Izvoare”, precum și în punctele “La Micioaga”, “Schit-Brodele”, “Picurel” și 12 m așa cum se găsește în multe locuri ca de exemplu: “Manta”, “La Mohoara”.

Sursele de alimentare cu apă potabilă sunt în general izvoarele și puțurile, iar cursurile de apă temporară se alimentează atât din izvoare cât și din precipitații.

Compoziția chimică a apelor freatice este corespunzătoare, majoritatea fiind potabile, cu excepția celor de sub dealul “Picurel” la care a fost evidențiata concentrația prea mare de amoniac, ceea ce le face inutilizabile pentru băut. Totuși, trebuie menționat faptul ca apele din Lăpușata sunt bogate în calcar, iar în unele puncte, mai ales acolo unde stratul acvifer este dezvoltat pe marne sau argile, apa are concentrație mai mare de săruri minerale, iar apele au un gust sălciu.

b)Elemente hidrogeografice

Ca tip, rețeaua hidrografică din comuna Lăpușata este ramificată, asimetrică, majoritatea afluenților râului Cerna fiind cursuri temporare. Totodată, se poate arăta că densitatea rețelei hidrografice se încadrează în limitele 0 – 4,38 km/kmp. Asimetria bazinului hidrografic este evidentă întrucât cei mai mulți afluenți sunt primiți de Cerna de pe partea stângă. Gradul de împădurire a bazinului hidrografic este apreciabil întrucât pădurile reprezintă 25% din suprafața comunei.

Regimul de alimentare este pluvial și pluvionival toamna, iarna și primăvara, pentru că vara, alimentarea să se asigure din micile izvoare din cursul său. Inundațiile sunt rare și nu produc mari pagube.

Fig. 3 Râul Cerna (original)

1.6. Vegetația, fauna și solurile

Vegetația

În funcție de pătura de sol și condițiile climatice, vegetația de pe întinsul comunei Lăpușata este variată.

Zona văilor de pe cursurile torențiale este mărginită de vegetație de deal formată din arini, fag, gorun, carpen. Acest tip de vegetație de deal, formată din arbori de esență tare, se găsește și în lunca râului Cerna alături de răchită, salcie, plop formând o perdea de protecție a malurilor împotriva eroziunii torențiale.

Pornind de la o analiză sumară a plantelor existente pe teritoriul comunei, am reușit să distingem următoarele plante din flora locală: Helichrysum bracteatum, Daucus carota, Cornus mas, Trifolium arvense, Lycopodium clavatum, Fragaria viridis, Clematis vitalba, Euphorbia cyparissias, Viola tricolor, Hedera helix, Ranunculus bulbosus, Trifolium pratense, Salvia nemorosa s.a.

Vegetația din bazinetele depresionare este formată din ierburi de fânețe – în special graminee : golovat, obsiga, firuța de pădure și de livadă, fraga de câmp, cimbru, lăcrămioare, piciorul caprei, etc.

Stratul ierbos din gorunete și făgete este format din flora de mull cu graminee, flora acidofilă, subarbuști acidofili și xerofili – rugul, porumbarul, murul etc. Flora de mull din gorunete și șleauri are cam aceeași componentă că în făgete: vinarița, trepădătoarea, laptele câinelui, sănișoara, urzica moartă, mierea ursului etc.

Pădurile din perimetrul comunei, ce se întind pe circa 1174 ha, sunt formate din fag, gorun, stejar, ulm, jugastru, măr și păr pădureț. Răspândiți prin aceste asociații vegetale, se mai găsesc: teiul, carpenul, cireșul, frasinul.

Pădurile de pe dealurile mai joase, cu înălțimi de până la 500 m și cele de pe interfluvii se prezintă ca un mozaic de foioase, arareori întâlnindu-se o pădure de fag sau de stejar fără a fi în amestec și cu alți arbori. Versanții dealurilor au fost plantați cu salcâm, dar și aici se găsesc în amestec cu plopul sau alunul că subarboret. Cele mai compacte corpuri de pădure se găsesc în zona de dealuri ce prezintă diferite expoziții și pante ce adesea depășesc 35°- 45°.

Solurile

Ca urmare a diversității condițiilor fizico-geografice, solul se prezintă într-un înveliș complex (cu variații de la solurile de deal la cele de lunca), care în general aparține solurilor podzolice formate sub vegetația de pădure. Pe dealurile de pe teritoriul comunei, care se încadrează în unitatea dealurilor de la est de Olt, se află domeniul de dezvoltare a solurilor brune de pădure aflate în diferite grade de podzolire. Aceste soluri au mare răspândire în zona pădurilor de foioase formate la altitudini ce depășesc 450 m, în condiții de relief fragmentat, pe culmi și pe versanți cu diferite grade de înclinare și expoziții. Solurile brune de pădure tipice și podzolite se caracterizează prin profile de tipul A-B(y)-C-D nediferențiat textural, cu tranziții lente între orizonturile de sol.

Sub pădurile de stejar și stejar-fag din partea de NV a comunei apar solurile brune de pădure podzolite pe materiale parentale de textura variată pe versanți și culmi de dealuri, pe terase, platforme și piemonturi.

Din cauza fragmentarii reliefului și a intensității proceselor de denudare a versanților, pătura de sol (și așa puțin fertilă) este supusă în mare măsură spălării și eroziunii și devine improprie culturilor agricole, tocmai ceea ce se întâmplă în multe locuri de pe teritoriul comunei.

În schimb, prin celelalte particularități ale condițiilor geografice, terenurile cu sol subțire și degradat (mai ales cele în pantă) sunt mai mult utilizate în pomicultura și cultura arbuștilor fructiferi (meri, pruni, căpșun și coacăz negru).

În lunca râului Cerna și pe terasele acestuia se găsesc soluri aluvio-proluviale de luncă, folosite în mică măsură în legumicultura. Solurile din această zonă au în general o textură grosieră tinzând spre o textură fină sau medie. Aceste soluri prezintă un slab conturat orizont A colorat brun gălbui-închis și brun cenușiu. Într-o secțiune verticală se observă o succesiune de strate slab solidificate și de strate solidificate. Conținutul de humus al acestor soluri variază între 0,8 și 3%, iar cel de azot între 0,7 și 0,12%. Aceste soluri sunt bogate și în carbonat de calciu. Ca utilizare, aceste soluri se caracterizează printr-un grad mare de fertilitate care însă se poate utiliza integral în condiții de irigare sau de precipitații abundente.

În zona împădurită a comunei, care se întinde pe circa 25% din suprafață, se găsesc următoarele tipuri de soluri: sol brun de pădure pe ¾ din suprafață, iar restul, sol brun de pădure slab-mediu podzolit. Astfel, pe partea inferioară a versanților și văilor relativ umbrite se găsesc soluri brune de pădure, bogate în humus, cu textură ușoară la mijlocie, cu volum edafic mare la foarte mare, regim de umiditate reavăn la reavăn-jilav pe marne și nisipuri, de productivitate superioară pentru fag.

Pe versanții văilor cu profil în “V”, relativ umbrite, se găsește sol brun de pădure mai rar slab podzolit, bogat în humus, cu textură mijlocie, volum edafic mijlociu, cu regim de umiditate reavăn la reavan-jilav, pe marne și nisipuri, de producție mijlocie pentru fag (pe circa 36%).

Pe circa 14% din suprafața și anume pe treimea mijlocie și inferioară a versanților, în general însorită, sunt soluri brune de pădure mediu podzolite, slab-mediu pseudogleizate, mijlociu bogate în humus, cu textură mijlocie, volum edafic mare, regim de umiditate reavăn la reavan-jilav, cu ușor exces de apă primăvara, pe marne și nisipuri de productivitate superioară pentru gorun în arborete cu flora de mull.

1.7. Procese geomorfologice actuale pe trepte de relief

Varietatea teritorială a reliefului comunei este completată în peisaj de procesele de modelare actuală. Acestea sunt acționate de conlucrarea unor serii de factori din cadrul cărora unii au un rol conducător, ei polarizând o serie de mecanisme. Dintre aceștia pot fi menționați: relieful, factorul climatic, resursele de apă, vegetația, solurile, impactul activităților antropice. Reținem că toți acești factori potențiali care contribuie la declanșarea proceselor geomorfologice actuale consemnează conținutul unor corelații geografice de o mare complexitate integrată teritorial.

Pluviodenudarea și eroziunea în suprafațã

Procesele incluse în această categorie sunt condiționate de: intensitatea, ritmul și prezența ploilor torențiale, de topirea bruscă a zăpezii, de expoziția versanților, de substratul geologic (depozite friabile), de pante accentuate, de o fragmentare ridicată, de gradul slab de împădurire și de o utilizare necorespunzătoare a terenurilor.

Un efect direct al pluviodenudării și al eroziunii în suprafața este pierderea anuală de sol. De asemenea, eroziunea în suprafața are efecte negative prin distrugerea cantității de humus reflectată în scăderea capacității productive a solului.

În localitatea Lăpușata, ploile torențiale realizează o eroziune de suprafața destul de pronunțată, mai ales pe pantele dealurilor înconjurătoare. Pentru a combate eroziunea solului se impun măsuri de ameliorare prin împăduriri cu salcâm,stejar,carpen și prin arături în lungul curbelor de nivel.

Procesele fluvio-torențiale

Acestea sunt condiționate de acțiunea permanentă a apelor curgătoare, organizată și de acțiunea torențială a apelor. Dezechilibrele cele mai mari le înregistrează rețeaua temporară.

Procesele din albia minoră a râului Cerna se caracterizează îndeosebi prin eroziune în adâncime și transport, depunerea fiind destul de slabă ca urmare a faptului că râul are diferența mare de nivel intre izvor și vărsare. În albie acumularea este reprezentată de pietrișuri și nisipuri, arareori maluri, datorită vitezei curentului și pantei pronunțate.

Urmare directă a eroziunii laterale este formarea de meandre mai ales în partea de intrare a râului în comună și pe o lungime de circa 1,5 km. Meandrele sunt că țip simple și concav-convexe. În lunca au loc procese de eroziune laterală în special la marile viituri, precum și procese de înălțare a luncii prin aluviunile aduse de pârâu și care sunt formate în cea mai mare parte din nisipuri și pietrișuri.

Că măsuri de protecție a malurilor trebuie menționate: plantarea de vegetație în luncă, iar pe marginea râului să se facă lucrări de amenajare a cursului acestuia prin baraje perpendiculare și laterale cu scopul de a limita eroziunea laterală a râului. Torențialitatea, efect al ploilor de scurtă durată (averse) al pantelor accentuate, al covorului vegetal slab dezvoltat și al unei utilizări a terenurilor necorespunzătoare,apare în această zonă.

Deplasările în masă

Sunt forme de manifestare gravitațională afectate fie de un regim spasmodic al precipitațiilor, fie de ploi de lungă durată, de posibilitatea formării unor lentile de apă, a unui covor vegetal mai puțin consistent și a unei utilizări necorespunzătoare. În această categorie sunt incluse alunecările de teren și curgerile noroioase.

Pe suprafața comunei sunt destul de frecvente alunecările de teren în cătunul Moțești și în cătunele Cuculici, Zărnești, Sărulești cât și în afară vetrei satului, în zona de cultură din punctul “Stivituri”. Aceste alunecări găsesc condiții de formare datorită atât pantei destul de pronunțate cât și solului . La toate aceste condiții se poate adăuga și faptul că prin văile apelor temporare s-a realizat o intersectare a stratelor, cât și pătrunderea apelor din precipitații până la stratul de bază astfel încât alunecările găsesc bune condiții de dezvoltare. Ca tip, alunecările sunt în cuiburi și valuri, fie în complexe de strate, așa cum este cazul în cătunele Sărulești și Berești. Ca pagube materiale, alunecările au produs fie distrugerea a două-trei case, fie împotmolirea și bararea drumurilor, fie la vălurirea terenurilor de cultura.

Formele biogene cele mai răspândite sunt potecile de vite care formează un adevărat păienjeniș, mai ales în extravilan, precum și câteva mlaștini cu soluri și vegetație specifică în punctele, Rovina, La Lac, La Noroaie sau La Tinisoare, unde și-a făcut apariția și un torent noroios stabilizat într-o adâncitură ce s-a acoperit cu vegetație de mlaștină, iar din țesătura rădăcinilor vegetale s-a format o pojghiță persistenta care ondulează sub greutatea oamenilor sau a animalelor mai mici.

d) Procesele eoliene

Acțiunea eoliană se implica în modelare prin efectele pe care le creează asupra celorlalte componente de peisaj: degradarea vegetației, îndepărtarea solului.

Dintre procesele eoliene, cel mai frecvent se întâlnesc procesele de deflație (spulberarea de către vânt a materialelor nisipoase și uscate) și de acumulare, care se manifestă pe râpile dezgolite ale dealurilor. Materialele sedimentare rezultate se depun la baza râpilor aproape verticale ale dealurilor Cârlige și Moțești.

Impactul activității antropice

Exploatarea resurselor naturale în vederea unui randament maxim, introducerea unor tehnologii în domeniul factorilor naturali, contribuie la accelerarea modelarii actuale a reliefului. Pluviodenudarea, modelarea fluviatilă și torențială, deflația, abraziunea, sunt accelerate în condițiile defrișărilor. Construcția de drumuri și poduri în lipsa asigurării unei scurgeri normale, dereglează evoluția unor teritorii.

Impactul activităților antropice prezintă o serie de aspecte care favorizează pluviodenudarea. Semnificative în acest sens sunt : sistemul de arătură conform cu linia de cea mai mare panta, aratul repetat la aceeași adâncime care formează un orizont bătătorit (hardpan) care schimba circulația apei generând ridicarea nivelului freatic, defrișările care accelerează eroziunea,etc. Toate generează o veritabilă agresivitate antropică.

CAPITOLUL II

FLORA MEDCINALÃ DIN COMUNA LĂPUȘATA

2.1. Materiale și metode de cercetare

Pentru realizarea acestei lucrări am întreprins mai multe deplasări pe teren, cu colectare de material și identificarea speciilor cu ajutorul determinatoarelor. Deplasările au fost efectuate în vara anului 2014 și 2015 pe hotarul localității Lăpușata, prilej cu care am făcut o serie de fotografii cu plantele medicinale mai importante.

Munca pe teren a fost completată cu cea în laborator, respectiv consultarea unor lucrări de specialitate, în scopul caracterizării unor plante medicinale identificate, cu notarea bioformelor, elementelor floristice, preferințelor ecologice și însușirilor terapeutice.

Utilizarea plantelor medicinale a fost preluată din bibliografia studiată, dar și de la localnici. În acest sens, am folosit un chestionar adaptat studiului plantelor medicinale, cu ajutorul căruia am intervievat mai mulți localnici, de la 5 dintre ei obținând informații mai consistente.

2.2. Analiza taxonomică a plantelor medicinale

Fam. APOCYNACEAE

1. Vinca minor L. ; Ch, Med-Euc; U 3 T 3 R 3

Fam. ARISTOLOCHIACEAE

2. Asarum europaeum L. ; H-G, Eua ; U 3,5 T 3 R 4

3. Aristolochia clematitis L. ; H-G, Euc (Med); U 2,5 T 3,5 R 5

Fam. ARALIACEAE

4. Hedera helix L. ; N-E, Atl-Med; U 3 T 3 R 3

Fam. ASCLEPIADACEAE

5. Vincetoxicum hirundinaria Medicus; H, Eur (Med); U 2 T 4 R

Fam. BETULACEAE

6. Alnus glutinosa (L.) Gaertner; MM-M, Eua; U 5 T 3 R 3

7. Betula pendula Roth; MM-M, Eua; U 3 T 2 R 2

Fam. BORAGINACEAE

8. Anchusa officinalis L. ; TH-H, Eur (Med); U 2 T 3,5 R 0

9. Cynoglossum officinale L. ; TH, Eua (cont); U 2 T 3 R 4

10. Echium vulgare L. ; TH, Eua; U 2 T 3 R 4

11. Myosotis scorpioides L. ; H.HH, Eua; U 5 T 3 R 0

12. Pulmonaria officinalis L. ; H, Eur; U 3,5 T 3 R 3

13. Symphytum officinale L. ; H, Eua; U 4 T 3 R 0

Fam. CAPRIFOLIACEAE

14. Sambucus ebulus L. ; H, Eua (Med); U 3 T 3 R 4,5

15. Sambucus nigra L. ; MM-M, Eur; U 3 T 3 R 3

16. Viburnum opulus L. ; M, Circ (bor); U 4 T 3 R 4

Fam. CELASTRACEAE

17. Euonymus europaeus L. ; M, Eur; U 3 T 3 R 3

18. Euonymus verrucosus Scop. ; M, Eur; U 2,5 T 3 R 4

Fam. COMPOSITAE

19. Achillea millefolium L. ; H, Eua; U 3 T 0 R 0

20. Anthemis arvensis L. ; Th, Eur (Med); U 3 T 3 R 0

21. Arctium lappa L. ; TH, Eua (Med); U 3 T 3 R 4

22. Arctium tomentosum Miller ;TH, Eua; U 3 T 0 R 5

23. Artemisia absinthium L. ; Ch-H, Eua (Med); U 2 T 3,5 R 0

24. Artemisia vulgaris L. ; H-Ch; Circ (bor); U 3 T 3 R 4

25. Bellis perennisL. ; H, Eur (Med); U 3 T 2,5 R 0

26. Bidens tripartita L. ;Th, Eua; U 4,5 T 3 R 0

27. Carlina acaulisL. ; H, Euc-Med; U 2,5 T 0 R 0

28. Centaurea cyanus L. ; Th, Cosm; U 3 T 4 R 0

29. Centaurea phrygia L. ; H, Euc; U 3 T 2,5 R 3

30. Chamomilla recutita (L.) Rauschert; Th, Eua (Med); U 3 T 3,5 R 0

31. Chamomilla suaveolens (Pursh) Rydb. ; Th, Adv; U 3 T 0 R 0

32. Cichorium intybus L. ; H-TH, Eua; U 2,5 T 3,5 R 4,5

33. Cirsium arvense (L.) Scop. ; G, Eua (Med); U 0 T 0 R 0

34. Conyza canadensis (L.) Cronq. ; Th-TH, Adv; U 2,5 T 0 R 0

35. Erigeron annuus (L.) Pers. ; Th, Adv; U 4 T 0 R 4

36. Filago vulgaris Lam. ; Th, Eua (Med); U 2 T 3 R 0

37. Inula britannica L. ; TH-H, Eua (Med); U 3 T 3 R 0

38. Inula helenium L. ; H, Adv; U 4 T 3 R 3

38. Leontodon autumnalis L. ; H, Eua; U 3 T 0 R 0

39. Leucanthemum vulgare Lam. ; H, Eua; U 3 T 0 R 0

40. Mycelis muralis (L.) Dumort; H, Eur; U 3 T 3 R 0

41. Onopordum acanthium L. ; TH, Med; U 2,5 T 4 R 4

42. Petasites hybridus (L.) P. Ghertner; H(H), Eua; U 5 T 3 R 3

43. Pulicaria dysenterica (L.) Bernth; H, Eur (Med); U 4 T 3,5 R 0

44. Pulicaria vulgaris Gaertner; Th, Eua (Med); U 4 T 3 R 3

45. Senecio vulgaris L. ; Th-TH, Eua; U 3 T 0 R 0

46. Serratula tinctoria L. ; H, Eua (Med); U 3,5 T 3 R 0

47. Solidago virgaurea L. ; H , Circ (bor); U 2,5 T 3 R 3

48. Tanacetum parthenium (L.) Schultz Bip. ; Th-H (Ch), Adv; U 2 T 3,5 R 3

49. Tanacetum vulgareL. ; H, Eua; U 3 T 3 R 0

50. Tussilago farfara L. ; G-H, Eua; U 3,5 T 0 R 4,5

51. Xanthium italicum Moretti; Th, Adv; U 3,5 T 4 R 0

52. Xanthium strumarium L. ; Th, Eua; U 3,5 T 3,5 R 4

Fam. CORNACEAE

53. Cornus sanguinea L. ; M, Euc; U 3 T 3 R 4

Fam. CRUCIFERAE

54. Armoracia rusticana P. Gaertner; G (H), Adv; U 3 T 3,5 R 0

55. Brassica nigra (L.) Koch; Th, Eua (Med); U 3 T 4 R 0

56. Cardaria draba (L.) Desh. ; H, Eua; U 2 T 4 R 4

57.Lepidium ruderale L. ; Th, Eua; U 2 T 3,5 R 0

58.Sinapis arvensis L. ; Th, Cosm; U 3 T 3 R 3

Fam. CUCURBITACEAE

59. Bryonia dioica Jacq. ; H, Eua; U 3,5 T 3 R 5

Fam. DIPSACACEAE

60. Dipsacus fullonum L. ; TH, Med-Euc; U 3,5 R 3,5 T 4

61. Dipsacus laciniatus L. ; TH, Eua (cont); U 4 T 3,5 R 4

62. Knautia arvensis (L.) Coulter; H, Eur; U 2,5 T 3 R 0

63. Scabiosa ochroleuca L. ; H, Eua (cont); U 2 T 4 R 4

Fam. EUPHORBIACEAE 64. Euphorbia amygdaloides L. ; Ch. Eur (Med); U 3 T 3,5 R 4

65. Euphorbia cyparissias L. ; H (G), Eua; U 2 T 3 R 4

66. Mercurialis perennis L. ; H-G, Eur, U 3,5 T 3 R 4

Fam. FAGACEAE

67. Fagus sylvatica L.; MM-M, Eur; U 3 T 3 R 0

68. Quercus petraea Liebl; MM-M, Eur; U 2,5 T 3 R 0

69. Quercus roburL. ; MM, Eur; U 3,5 T 3 R 0

Fam. GENTIANACEAE

70.Centaurium erythraea Rafn. ; Th, Eua; U 3 T 3 R 2

Fam. GERANIACEAE

71.Geranium pratense L. ; H, Eua; U 3,5 T 3 R 5

Fam. GRAMINEAE

72. Elymus repens (L.) Gould ; G, Eua; U 0 T 0 R 0

Fam. GUTTIFERAE (CLUSIACEAE)

73. Hypericum maculatum Crantz. ; H, Eua; U 4 T 3 R 2

74. Hypericum perforatum L. ; H, Eua; U 3 T 3 R 0

Fam. LABIATAE

75. Ajuga genevensis L. ; H, Eua (cont); U 2,5 T 3 R 4

76. Ajuga reptans L. ; H-Ch, Eur; U 3,5 T 0 R 0

77. Ballota nigra L. ; H (Ch), Med-Euc; U 2 T 3,5 R 4

78. Clinopodium vulgare L. ; H, Circ (bor); U 2 T 3 R 3

79. Glechoma hederacea L. ; Ch-H, Eua; U 3,5 T 3 R 0

80. Lamium album L. ; H, Eua; U 3 T 3 R 0

81. Lamium maculatum L. ; H (Ch), Eur; U 3,5 T 0 R 4

82. Lamium purpureum L. ; Th (H), Eua; U 3 T 0 R 4

83. Leonurus cardiaca L. ; H, Eua ; U 3 T 4 R 4,5

84. Lycopus europaeus L. ; HH, Eua; U 5 T 3 R 0

85. Marrubium vulgare L. ; H (Ch), Eua (Med); U 1,5 T 4 R 4

86. Melittis melissophyllum L. ; H, Euc-Med; U 2,5 T 3 R 5

87. Mentha aquatica L. ; HH-H, Eua; U 5 T 3 R 0

88. Mentha arvensis L. ; H- G, Circ(bor); U 4 T 3 R 0

89. Mentha longifolia (L.) Hudson; H-(G), Eua (Med); U 4,5 T 3 R 0

90. Prunella vulgaris L. ; H, Circ (bor); U 3 T 3 R 0

91. Salvia glutinosa L. ; H, Eua; U 3,5 T 3 R 4

92. Salvia nemorosa L. ; H, Euc; U 2,5 T 4 R 3

93. Salvia pratensis L. ; H, Eur (Med); U 2,5 T 3 R 4,5

94. Salvia verticillata L. ; H, Eua (Med); U 2 T 4 R 0

95. Scutellaria galericulata L. ; H, Circ (bor); U 4 T 3 R 4

96. Scutellaria hastifolia L. ; H, Euc; U 5 T 3 R 3

97. Teucrium chamaedrys L. ;Ch, Med-Euc; U 2 T 3,4 R 4

98. Thymus pulegioides L. ;Ch, Euc; U 2,5 T 3 R 3

Fam. LILIACEAE

99. Asparagus officinalis L. ; G, Eua (Med); U 1,5 T 4,5 R 3

100. Colchicum autumnale L. ; G, Eur-Med; U 3,5 T 3 R 4

101. Convallaria majalis L. ; G, Eur (bor); U 2,5 T 3 R 3

102. Paris quadrifolia L. ; H, Eua; U 3,5 T 0 R 4

103. Polygonatum latifolium(Jack.) Desf. ; G, Pont-Pan-Balc; U 3 T 3,5 R 4

104. Polygonatum odoratum (Miller) Druce; G, Eua (Med); U 2 T 3 R 4

105. Veratrum album L. ; G, Eua; U 4 T 2,5 R 4

Fam. LORANTHACEAE

106. Loranthus europaeus Jacq. ; Ch-N, Eur; U 3 T 3,5 R 4

107. Viscum album L. ; Ch-N, Eua; U 3,5 T 3 R 0

Fam. MALVACEAE

108.Althaea officinalis L. ; H, Eua (cont); U 3 T 4 R 4

109. Lavathera thuringiaca L. ; H, Eua (cont); U 2,5 T 3 R 0

110. Malva neglecta Wallr. ; Th-TH, Eua (Med); U 3 T 3 R 3

111. Malva pusilla Sm. ; Th-TH, H, Eua (Med); U 3,5 T 3 R 3

112. Malva sylvestris L. ;Th-TH, H, Eua (Cosm); U 3 T 3 R 0

Fam. OLEACEAE

113. Fraxinus excelsior L. ; MM, Eur, U 3 T 3 R 4

114. Ligustrum vulgare L. ; M, Eur (Med); U 2,5 T 3 R 3

Fam. ONAGRACEAE (OENOTHERACEAE)

115. Circaea lutetiana L. ; G, Eua; U 3,5 T 3 R 4

116. Epilobium angustifolium L. ; H, Circ(bor); U 4 T 1,5 R 0

117. Epilobium parviflorum Schreber; H, Eua; U 5 T 3 R 4,5

118. Oenothera biennis L. ; TH, Adv; U 2 T 4 R 0

Fam. PAPAVERACEAE

119. Chelidonium majus L. ; H, Eua; U 3 T 3 R 4

120. Papaver rhoeas L. ; Th, Eua (Med); U 3 T 3,5 R 4

Fam. PLANTAGINACEAE

121. Plantago lanceolata L. ; H, Eua; U 0 T 0 R 0

122. Plantago major L. ; H, Eua; U 3 T 0 R 0

123. Plantago media L. ; H, Eua; U 2,5 T 0 R 4,5

Fam. POLYGONACEAE

124. Polygonum aviculare L. ; Th, Cosm; U 2,5 T 0 R 3

125. Polygonum hydropiper L. ; Th, Eua (Med); U 4,5 T 3 R 4

126. Rumex acetosa L. ; H, Cosm; U 3 T 0 R 0

127. Rumex crispus L. ; H, Eua; U 4 T 3 R 0

128. Rumex obtusifolius L. ; H, Eur; U 4 T 0 R 3

Fam. PRIMULACEAE

129. Anagallis arvensis L. ; Th, Cosm; U 3 T 3 R 0

130. Lysimachia nummularia L. ; Ch, Eur; U 4 T 3 R 0

131. Primula verris L. ; H, Eua; U 3 T 2 R 5

Fam. RANUCULACEAE

132. Clematis vitalba L. ; N-E, Euc (Med); U 3 T 3 R 3

133. Ranunculus acris L. ; H, Eua (Med); U 3,5 T 0 R 0

Fam. RHAMNACEAE

134. Frangula alnus Miller; M, Eua; U 4 T 3 R 3

Fam. ROSACEAE

135. Alchemilla xanthoclora Rothm. ; H, Euc; U 3,5 T 2 R 2

136. Crateagus monogyna Jacq.; M, Eur; U 2,5 T 3 R 3

137. Filipendula ulmaria (L.) Maxim; H, Eua; U 4,5 T 2 R 0

138. Fragaria vesca L . ; H, Eua; U 3 T 2,5 R 0

139. Fragaria viridisDuchesne ; H, Eur (cont); U 2 T 4 R 3

140. Geum urbanum L. ; H, Eua (Med); U 3 T 3 R 4

141. Malus silvestris Miller; M, Eur; U 3,5 T 3 R 4

142. Potentilla anserine L. ; H, Cosm; U 4 T 3 R 4

143. Potentilla erecta (L.) Räuschel; H, Eua (Med); U 0 T 0 R 0

144. Prunus avium L. ; M-MM, Eur; U 3 T 3 R 3

145. Prunus cerasifera Ehrh. ; M, Eua; U 2 T 4 R 0

146. Prunus spinosa L. ; M, Eua; U 2 T 3 R 3

147. Rosa canina L. ; N, Eur; U 2 T 3 R 3

148. Prunus padus L. ; MM, Eua; U 3,5 T 3,5 R 4

149. Pyrus pyraster Burgsd. ; M-MM, Eur; U 2 T 3 R 4

150. Rubus caesius L. ; H(N), Eua (Med); U 4,5 T 3 R 4

151. Rubus hirtus Waldst. et Kit. N. Eur; U 3 T 2,5 R 3

Fam. RUBIACEAE

152. Cruciata laevipes Opiz.; H, Eua; U 2,5 T 3 R 3

153. Galium mollugo L. ; H, Eua; U 3 T 0 R 3

154. Galium odoratum (L.) Scop. ; G, Eua; U 3 T 3 R 3

155. Galium verum L. ; H, Eua; U 2,5 T 2,5 R 0

Fam. SALICACEAE

156. Salix alba L.; MM-M, Eua; U 5 T 3 R 4

157. Salix caprea L.; M, Eua; U 3 T 3 R 3

158. Salix fragilis L.; M-MM, Eua; U 4,5 T 3 R 4

159. Salix triandraL.; M, Eua; U 5 T 3 R 0

Fam. SCROPHULARIACEAE

160. Gratiola officinalis L. ; H, Eua, U 4,5 T 3 R 4

161. Linaria vulgaris Miller; H, (TH), Eua; U 2 T 3 R 4

162. Odontites verna (Bellardi) Dumort. ; Th, Eua; U 3 T 3 R 0

163. Scrophularia nodosa L. ; H, Eua; U 3,5 T 3 R 0

164. Verbascum phlomoides L. ; TH, Eur; U 2,5 T 3,5 R 4

165. Veronica officinalis L. ; Ch, Eua; U 2 T 2 R 2

Fam. SOLANACEAE

166. Datura stramonium L. ; Th, Cosm; U 3 T 4 R 4

167. Hyoscymus nigerL. ; TH-H, Eua (Med); U 3 T 3,5 R 4

168. Scopolia carniolica Jacq. ; G, Eur (mont); U 4 T 3 R 5

169. Physalis alkekengi L. ; H, Med-Euc; U 3 T 3 R 4

170. Solanum nigrum L. ;Th, Cosm; U 3 T 4 R 0

Fam. TILIACEAE

171. Tilia cordata Miller; MM, Eur; U 3 T 3 R 3

172. Tilia platyphyllos Scop; MM, Euc; U 2,5 T 3 R 4

Fam. TYPHACEAE

173. Typha latifolia L. ; HH, Cosm; U 6 T 3,5 R 0

Fam. UMBELLIFERAE

174. Aegopodium podagraria L. ; H(G), Eua; U 3,5 T 3 R 3

175. Angelica sylvestris L. ; H, Eua; U 4 T 3 R 3

176. Chaerophyllum aromaticum L. ; H, Euc(cont); U 3,5 T 3 R 3

177. Conium maculatum L. ; Th-TH, Med(est); U 3 T 3 R 3

178. Daucus carota L. ;TH-H, Eua (Med); U 2,5 T 3 R 0

179. Eryngium campestre L. ; H, Pont; U 1 T 5 R 4

180. Eryngium planum L. ; H, Eua (cont); U 2 T 3 R 4

181. Pimpinella saxifrage L. ; H, Eua; U 2,5 T 0 R 3

182. Sanicula europaea L. ; H, Atl-Med; U 3,5 T 3 R 4

Fam. URTICACEAE

183. Urtica dioica L. ; H-G, Cosm; U 3 T 3 R 4

Fam. VERBENACEAE

184.Verbena officinalis L. ; Th-H, Cosm; U 3 T 3 R 4

Fam. VIOLACEAE

185. Viola odorata L. ; H, Atl-Med; U 2,5 T 3,5 R 4

2.3. Analiza biologică

Pe baza listei de specii prezentate anterior, am analizat flora medicinală existentă în comuna Lăpușata sub aspectul formelor biologice, elementelor floristice și preferințelor ecologice.

Predomină sub aspectul bioformelor hemicriptofitele (47,2%) reflectând întinderea pajiștilor. Ele sunt urmate de telofite anuale (16,5%) și bianuale (17,3%) care oglindesc extinderea destul de mare a terenurilor degradate și influența antropică pregnantă. Fanerofitele depășesc (13%) ca o reflectare a multelor păduri.

Tab. 5 Ponderea bioformelor din flora comunei Lăpușata

Fig. 4 Spectrul bioformelor

2.4. Analiza fitogeografică

Am analizat flora medicinală și după originea speciilor, respectiv după elementele floristice sau geoelemente pentru a avea o imagine asupra obârșiei acestor plante medicinale.

Tab. 6 Elementele floristice din flora comunei Lăpușata

Fig. 5 Spectrul elementelor floristice

Sub aspect fitogeografic predomină speciile euroasiatice (53,2%) reflectând faptul că localitatea se află în regiunea euroasiatică. Speciile europene (17,4%) și central europene (7,3%), reflectă și ele poziția geograficã pe continentul European. Aproape (7%) din specii sunt cosmopolite, iar (4,6%) adventive. Ceea ce pune în evidență impactul antropic destul de accentuat.

2.5.Analiza ecologică

Plantele medicinal identificate au diverse preferințe ecologice față de factorii de mediu , dintre care am analizat umiditatea (U), temperatura (T) și reacția solului (R).

Tab. 7 Grupele ecologice din cormoflora comunei Lăpușata

Fig. 6 Graficul indicilor ecologici

Analiza preferințelor ecologice ale plantelor, evidențiază predominarea speciilor mezofile (46,8 %), datorită unui climat submontan mai umed, a plantelor micromezoterme (69,2%) și a celor neutrobazifile (32,5% ) și slab acido neutrofile (22,9% ).

CAPITOLUL III

ÎNTREBUINȚAREA FLOREI MEDICINALE

1.Crataegus monogyna- Păducelul

Descriere: Este un arbust spinos, lemnos, de 2-5 m, ramificat. Frunzele sunt variabile, inegal lobate sau penat, sectate. Florile albe, dispuse în corimbe, alcătuite din 5 sepale, persistente, 5 petale albe, cca 20 stamine ovoidale. Înflorește în mai-iunie.

Răspândire: Este răspândit la marginea pădurilor, margini de ogoare, zona de câmpie și deal.

Principii active: Compuși flavonici, leucoantocianidine și derivați triterpenici.

Produsul vegetal folosit: Florile și fructele.

Recoltarea: Florile se adună în aprilie-iunie, când sunt complet deschise pe timp uscat și se usucă numai la umbră, întinse în straturi subțiri.

Fructele se recoltează înainte de coacere din momentul în care au devenit roșii. Se usucă la 60-70°C. Pentru a fi eficiente, fructele trebuie să aibă o culoare roșie închisă. Nu se admit fructe brune sau negre.

Acțiune farmacologică: Sedativ cardiac și nervos; antispasmodic; vazodilatator, în deosebi la nivel coronarian; hipotensor, ușor astringent.

Indicații terapeutice: Aritmie extrasistolică, tahicardie, palpitații, angină pectorală, arterită, varice, hipertensiune arterială, stări de hiperexcitabilitate nervoasă, insomnii, emotivitate excesivă, diaree.

Mod de utilizare: Infuzie: 1 linguriță cu vârf de flori, la 250 ml apă clocotită, se infuzează 3 minute. Se strecoară. Se beau 3 căni pe zi.

Decoct din fructe: 5 g fructe mărunțite se fierb 3 minute în 1 l apă. Se strecoară și se bea în cursul unei zile. Pentru cuperoza: 20 g flori și fructe se fierb 3 minute în 500 ml apă. Se strecoară. Se aplică sub formă de comprese. Pentru tulburări circulatorii și crampe la nivelul membrelor, se face o infuzie din 20 lingurițe la 1 l apă clocotit. Se fac 2 băi pe zi a câte 20 minute, la membrele interesate. În angină pectorală, infarct, se aplică pe regiunea inimii o compresă înmuiată în această infuzie.

2. Valeriana officianalis- Odoleanul

Descriere: Plantă ierboasă, vivace, cu rizom bine dezvoltat vertical, cca 2-5 cm lungime, înconjurat de numeroase rădăcini fibroase. Rădăcinile sunt de culoare galben-brună la exterior și albă în interior. Când sunt proaspete, nu au miros; după uscare, capătă un miros puternic și foarte neplăcut. Tulpina este dreaptă, fistuloasă, goală în interior, striată, înaltă de 50-100 cm. Frunzele imparipenate au foliolele lineare sau linear-lanceolate, de obicei intregi sau serat dințate. Florile roz sau albe, dispuse în raceme corimbiforme, terminale, au un miros plăcut de vanilie. Fructul este o achenă. Înfloreste în perioada iunie-septembrie.

Răspândirea: Crește prin fânețe, tufișuri, pe lângă pâraie, în locuri umede, în regiunea câmpiei, a dealurilor și în cea montană și cultivate.

Produsul vegetal folosit: Rădăcinile.

Recoltarea: Rădăcinile se adună primăvara, în martie-aprilie, sau toamna, în septembrie-octombrie. Se vor aduna pe cât posibil rădăcinile plantelor mai viguroase, prezentând o valoare mai mare. Rădăcinile adunate din locuri uscate au o valoare mai mare decat cele din locuri umede.

Principii active: Ulei volatile, valeriant de bornil, formiat de bornil, borneol, alcaloizi, valeriana, rezine, acid formic, acid acetic.

Acțiune farmacologică: Antiseptic, sedative, antiemetic, vulnerar și antialgic local, neurotonic, antidiabetic.

Indicații terapeutice: Anxietate, palpitații, aritmie extrasistolică, convulsii la copii, isterie, epilepsie, astm, diabet.

Mod de utilizare: Decoct: 1 lingură cu vârf se fierbe 2 minute în 250 ml apă clocotită. Apoi se ia de pe foc și se lasă să infuzeze 10 minute. Se beau 2 căni pe zi. Ca vulnerar și antialgic, se face baia regiunii interesate cu un decoct similar celui de mai sus

3. Matricaria chamomilla- Mușețelul

Descriere: Plantă ierboasă, anuală, spontană, cu tulpina ramificată spre vârf și înaltă de 20- 30 cm. Frunzele neparoase de două ori penat-compuse, foliolele lineare. Florile mici, grupate în capitule mici de 1,5- 2 cm la vârful ramurilor. Florile de pe margini sunt albe și lingulate, iar cele din mijloc sunt galbene și tubulare.

Răspândire: Crește prin locuri cultivate si necultivate.

Produsul vegetal folosit: Florile, fără peduncul, recoltate în lunile mai- august.

Recoltare: Pentru scopuri medicinale se folosesc capitulele florale cu pedunculul de cel mult 1 cm. Acestea vor fi recoltate pe timp însorit după ce s-a ridicat roua și când florile ligulate s-au desfăcut și au luat o poziție orizontală, receptaculul s-a alungit în formă de con, iar florile tubulare au înflorit și au căpătat culoarea galbenă pe jumătatea inferioară a conului purtător de flori. Jumătatea superioară este de culoare galben-verzui, datorită florilor tubulare neajunse la maturitate. În acest stadiu florile au cel mai ridicat procent de ulei eteric. Produsul obținut are miros specific, aromat puternic, iar gustul este amărui-aromatic.

Principii active: Ulei volatile, azulen, chamazulen, flavonozide, colina, matricina, epigenina, umbeliferona, acid salicilic.

Acțiune farmacologică: Anestezic, dezinfectant, antiimflamator, antiseptic, bacteriostatic, sedative, antispastic, gastric și intestinal, cicatrizant.

Indicații terapeutice: Gastrite, enterocolite, diaree, balonări, colici intestinale, dismenoree, insomnii, conjuctivite, gingivite, abcese.

Băile și spălăturile cu mușețel sunt indicate în stare de epuizare, pentru efectul sedative.

Mod de utilizare: Intern- Infuzie (1-2 lingurițe la cană), 2- 3 căni pe zi. Extern- Cataplasme, spălături, gargară, băi de ochi cu infuzie concentrate (3 lingurițe la cană); ulei (pentru arsuri) din 10 g macerate 2-3 ore în 10-20 ml alcool, apoi fierte 2-3 ore în 100 ml alcool. Intră în formula ceaiului anticolitic, gastric, contra colicilor pentru copii și adulți, sudorific, pentru gargară.

4. Verbascum phlomoides- Lumânărica

Descriere: Plantă bienală, cu tulpină erbacee-lemnoasă, înaltă de 60- 150 cm, simplă sau ramificată, cenușie. Frunzele sunt mari, eliptice sau oblongi, crenate, catifelat-păroase pe ambele fețe fiind acoperite cu peri gălbui și deși. Florile sunt mari, galbene, dispuse într-un spic lung și des. Înflorește în iunie- octombrie.

Răspândire: Crește pe coline și șesuriaride, pe câmpii nisipoase, necultivate, pietrișuri, la marginea pădurilor și prin văile râurilor.

Produsul vegetal folosit: Florile și mai rar frunzele.

Principii active: Mucilagii, zaharuri, tannin, rezine, ulei volatile, saponine, carotenoizi, aucubozida.

Recoltare: Nu toate florile de la o plantă se deschid o dată, ci succesiv începând de la baza inflorescenței spre vârf. Adunarea lor se face în aceeași ordine, treptat numai în timpul înfloritului, în iulie- octombrie. Se culeg pe timp frumos, numai petale galben- aurii și se usucă la umbră în încăperi foarte bine aerisite sau în aer încălzit la temperaturi de 35- 40°C. Frunzele se adună în mai-august și se usucă la fel ca și florile.

Acțiune farmacologică: Expectorant, antiinflamator, sudorific, antiasmatic, antihemoroidal.

Indicații terapeutice: Bronșită, guturai, astm, răgușeală, tuberculoză, gastroenterita, panaritiu, abces, furuncule, ulcer aton, hemoroizi, degerături.

Mod de utilizare:

Infuzie: 1 linguriță flori la 250 ml apă clocotită se infuzează 3 minute. Se beau 2- 3 căni pe zi.

Decoct: 30 g flori și frunze se fierb 3 minute, după care se strecoară. Se utilizează sub formă de gargarisme, o dată la 1/2 oră, în răgușeală. Frunzele, fierte 5 minute în lapte, se aplică sub formă de cataplasme în panaritiu, furuncul, ulcer aton, hemoroizi, degerături.

Se prepară un decoct din 60 g frunze și 1 l apă. Se fierbe 5 minute. Se aplică sub formă de comprese în impetigo, arsuri, ulcer aton dureros.

5. Pulmonaria officinalis- Plamânărica

Descriere: Plantă ierboasă, perenă. Frunzele sunt eliptice sau ovale, uneori cu pete albe. Florile sunt la început roșii, apoi liliachii, iar la sfârșitul înfloririi albastre. Înflorește în martie- aprilie. Este o plantă meliferă.

Răspândire: Crește prin păduri, locuri umbroase și umede.

Produsul vegetal folosit: planta întreagă, fără rădăcini.

Principii active: Săruri de potasiu, acid salicilic, tanin, mucilagii, saponine, alantoină.

Recoltare: Se adună în timpul înfloririi. Frunzele se pot recolta și după înflorire.

Acțiune farmacologică: Emolient, expectorant, diuretic, astringent, hemostatic, sudorific, vulnerar.

Indicații terapeutice: Gripă, faringită, bronșită acută și cronică, T.B.C pulmonar, hemoragii, stări febrile, diaree, afecțiuni ale aparatului urinar, plăgi.

Mod de utilizare: 1 linguriță cu vârf se infuzează 3 minute în 250 ml apă clocotită. Se beau 3 căni pe zi.

6. Achillea milefolim – Coada șoricelului

Descriere: Plantă ierboasă, vivace, aromatică, înaltă de 20-70 cm și cu tulpina puțin păroasă. Are două feluri de tulpini aeriene, unele mai groase florifere, foliate, ramificate la partea superioară și terminându-se cu capitule formate din flori mici și altele sterile, purtând numai frunze. Frunzele sunt alterne, sesile, lanceolate, mai mult sau mai puțin păroase și cu miros aromat și gust amar astringent. Florile sunt grupate în capitule ovoide reunite la rândul lor în corimb la extremitatea tulpinii. Fructul este o achenă.

Răspândire: În flora spontană, crește în locuri însorite sau umbrite, de la șes și până la munte, prin fânețe, poieni, la margini de pădure, pe lângă drumuri și căi ferate.

Produsul vegetal folosit: Infloreșcențele în iunie-septembrie.

Recoltare: Florile culese la amiază, fără peduncul, în timpul înfloririi, sau planta întreagă, fără rădăcină.

Principii active: Ulei volatil, cineol, borneol, pinen, limonene, cariofilen, azulen, achileina, acizi organici, acetic, alcool etilic, metilic.

Acțiune farmacologică: Antiseptic similar mușețelului; tonic-aperitiv; coleretic-colagog și stimulant al funcției hepatice; astringent, cicatrizant, antiinflamator.

Indicații terapeutice: Anorexie, enterocolite, gastrită, colici hepatice, bronșite, hismenoree, hemoroizi, cistite.

Mod de utilizare:

Intern- infuzie (2 lingurițe la cană), 2-3 căni pe zi.

Extern- Băi cu comprese cu infuzie în concentrație dublă.

9. Geum urbanum- Cerențelul

Descriere: Plantă erbacee, perenă, înaltă de 20-100 cm. Are flori galbene aurii. Frunzele superioare sunt trifoliate, iar cele inferioare sunt pețiolate. Fructele sunt păroase și dispuse în capitul.

Răspândire: Crește prin tufișuri, livezi, pe lângă garduri, locuri umbroase și umede.

Produsul vegetal folosit: Rădăcina și vârfurile înflorite.

Recoltare: Vârfurile înflorite se adună în mai-iulie, iar rădăcinile în septembrie-octombrie.

Principii active: Un glicozid, ulei esențial, tanin, gumirezină.

Acțiune farmacologică: Anstrigent, antidiareic, dezinfectant și calmant intestinal.

Indicații terapeutice: Diaree, afecțiuni gastrice, aerogastrie, hemoragii digestive, amigdalite, gingivite.

Mod de utilizare: Decoct din rădăcină, se administrează sub formă de gargarisme și aplicații locale, ca și comprese.

10. Arctium lappa- Brusturul

Descriere: Specie erbacee bianuală, în primul an are numai frunze foarte mari în rozetă pornind direct din rădăcină, iar în anul II tulpini florifere puternice, la bază cu frunze mai mari în rozetă, pe tulpini mai mici; florile sunt de culoare purpurie, grupate în antodii globuloase în diametru de 3-4 cm, cu involucru având țepi cu vârful întors.

Răspândire: Crește prin locuri necultivate, pe lângă drumuri, garduri, ziduri, dărămături.

Produsul vegetal folosit: Rădăcina, mai rar frunzele și fructele.

Principii active: Inulina, săruri de potasiu, ulei volatil, substanțe antimicrobiene

Recoltarea: Rădăcinile se recoltează în martie, aprilie și septembrie, octombrie. Frunzele se pot culege în tot timpul verii, iar fructele se recoltează coapte.

Acțiune farmacologică: Depurativ,antiseptic, antireumatismal, antigutos, antiaterosclerotic, antidiabetic.

Indicații terapeutice: Eczeme, acnee, furunculoză, amigdalite, gingivite, reumatism, gută, rujeolă, diabet, sifilis.

Mod de utilizare: Decoct din rădăcină, se utilizează intern, 2-3 căni pe zi, sau extern, sub formă de gargarisme în caz de rujeolă. Frunzele crude se utilizează în reumatism.

11. Viscum album- Vâscul

Descrierea: plantă semiparazită ce se dezvoltă pe ramurile unor pomi fructiferi ( măr, prun), a unor arburi ( mesteacăn, plop) și pe pini, sub formă de tufă, cu tulpini scurte, cilindrice și groase, ramificate dichotomic, lipsite de peri. Frunzele sunt persistente, dispuse opus câte două la nod, fără pețiol, mai șate în partea superioară, pieloase. Florile sunt dioice ( mascule pe o parte, female pe altă parte), cu patru petale. Fructele, sferice, albe, translucide, se coc iarna, conțin un suc vâscos și zaharat.

Recoltarea: frunzelor se face în octombrie până în decembrie și apoi în martie- aprilie. Se recoltează de pe măr, păr și prun.

Principii active: frunze: saponine triterpenice, acid oleanolic, acetilcolină, colină, inozină. Frunze și ramuri tinere: saponine triterpenice, acid oleanolic, acetilcolină, inozitol etc.

Acțiune farmacologică: vasodilatator coronarian și periferic, bradicardizant, hipotensiv, cardiotonic, diuretic, antimitotic.

Indicații terapeutice: ateroscleroză, afecțiuni cardiace, hipo și hipertensiune arterială, astm, epilepsie, isterie, diabet etc.

Mod de utilizare: ceaiul se prepară ca macerat rece, 1 linguriță plină de vâsc se înmoaie în ¼ litru de apă rece, timp de 12 ore, după care se încălzește puțin și se strecoară. Dacă este necesar o cantitate mai mare pe zi, ceaiul se păstrează într-un termos.

Suc proaspăt: frunzele și tulpinile se spală și încă ude, se pun în centrifuga de sucuri.

Unguent: boabele proaspete de vâsc se amestecă în grăsime ( margarină) rece. Se folosește în degerături.

13. Veronica officinalis- Ventrilica

Descriere: are o tulpină tărătoare de 20- 45 cm, cu mici frunzulițe argintii, fin dințate. Când sunt atinse, frunzele cad cu ușurință. Florile sunt mici, de culoare albastru- deschis, liliachiu, sau alb- roz.

Răspândire: crește în terenuri uscate, păduri, crânguri, pe câmpii, pe marginile ținuturilor păduroase și ale drumurilor.

Produsul vegetal folosit: partea înflorită a tulpinilor.

Recoltarea: se face din mai până în august.

Indicații terapeutice: bronșită cronică, gastrită, hepatită, reumatism, neurastenie, depresie, tulburări ale memoriei și amețeli ( se beau 2 căni de coada calului și veronică, în părți egale), plăgi atone, ulcere varicoase.

Mod de utilizare:

Infuzia: 1 linguriță cu vârf de plantă la 1 cană apă fiartă( 250ml) se lasă acoperit ½ minut și se strecoară.

Suc proaspăt: vârfurile înflorite, proaspăt culese, se spală și, încă umede, se pun în extractorul de sucuri. Sucul se pune în sticluțe și se păstrează în frigider. Se aplică extern.

Tinctura: 1 pumn cu vârf de plantă înflorită, fin mărunțită, se pune la macerat într-un litru de vodcă de 40° și se lasă la soare sau lângă sobă 14 zile. Se administrează în reumatism și gută. Intern: 15 picături, de 3 ori pe zi, în ceai sau apă, sau extern, sub formă de fricțiuni ale regiunilor dureroase.

Trifolium pratense- Trifoiul roșu

Descriere: plantă erbacee, perenă cu tulpina de 15- 40 cm. Frunzele trifoliate, cu foliolele ovale sau eliptice, întregi sau ușor denticulate. Florile sunt roșii- purpurii, rar albe, dispuse în capitule globuloase, singuratice.

Răspândire: crește prin fânețe, pășuni.

Produsul vegetal folosit: capitule florale- flores trifolii pratensis.

Recoltare: se adună în timpul înfloritului, în mai- septembrie, și se ususcă la umbră.

Acțiune farmacologică: depurativ, dezinfectant, sedative.

Indicații terapeutice: cancer, astm bronșic, tuse persistentă, tuse convulsivă, colici, leucoree, dismenoree, sifilis.

Mod de utilizare: este un remediu deosebit pentru cancer, indifferent de localizarea acestuia. Pentru cancerul langirian, se prepară un ceai concentrat si se face gargară de 4- 5 ori pe zi, înghițind o parte din ceai. Pentru plăgi, se foloșeste ca vulnerar, făcându-se o baie cu infuzie de trifoi, timp de 15 minute. În cancerul rectal, se fac clisme cu ceai de trifoi, de 2 ori pe zi. În cancerul genital, se fac spălături vaginale, astfel încât colul să fie bine inundat, iar lichidul să fie ținut câteva minute în vagin, apoi eliminat.

Capsella bursa-pastoris – Traista ciobanului

Descriere: Este o plantă anuală ierboasă, cu o rozetă de frunze radicale, penat-partite. Frunzele superioare sunt întregi, cele inferioare inegal sectate (dințate). Tulpina este dreaptă, înaltă de 10-40 cm. Florile sunt mici, de culoare alb-cenușie, sunt purtate în inflorescențe terminale, cele inferioare fiind succedate de pericarpuri ca niște punguțe în formă de inimă, tari la pipăit. Fructul este de 6-9 mm, triunghiular, invers cordat, amintind de gluga ciobanului.

Răspâdire: Crește prin locuri cultivate și necultivate.

Recoltarea: Se recoltează în timpul înfloririi. Înflorește din luna mai până în septembrie.

Principii active: Amine (colina, acetilcolina, derivați fenolici, tiramina, săruri de potasiu).

Acțiune farmacologică: Astringent, vasodilatator coronarian,uterorotonic, hemostatic, hipotensiv, analgetic.

Indicații terapeutice: Angina pectorală, hipertensiune arterială, mastite (se aplică comprese), atrofie mulsculară, hemoragii interne.

Mod de utilizare:

Infuzie: 1 linguriță cu vârf de plantă la 250 ml apă clocotită, se lasă acoperit 1/2 minut și se strecoară.

Comprese: Un pumn cu vârf de traista ciobanului, dacă este posibil, plantă proaspătă, se pune într-un tifon și se aplică pe zona afectată.

. Viola odorata- Toporaș

Descriere: Plantă mică, erbacee, fără tulpină, perenă, cu stoloni lungi. Frunzele sunt ovale sau reniform cordate. Florile odorante, violete, roșietice sau albe, lung pediculate, singuratice, stau aplecate. Fructul este o capsulă sferică, hexagonală sau tetraedrică.

Răspândire: Crește prin zăvoaie, livezi, poieni, tufișuri, pe marginea pădurii.

Produsul vegetal folosit: Frunzele, florile și rădăcinile.

Principii active: Mucilagii, acid salicilic, un alcaloid, saponine, ulei volatil.

Acțiune farmacologică: Behic, expectorant, emolient, cicatrizant, revulsiv, antireumatismal, diuretic, laxativ.

Indicații terapeutice: bronșite, ulcer gastro-duodenal, reumatism, gută, afecțiuni renale, constipație.

Mod de utilizare:

Decoct: 10 g rădăcină făcută pulbere se fierbe în 300 ml apă, până scade la aproximativ 100 ml. Se bea în cursul unei zile, îndulcit cu miere.

Infuzie: 1 linguriță de flori la 250 ml apă clocotită, se infuzează 2 minute. Se strecoară. Se beau 3 căni pe zi, îndulcit cu miere.

20. Hypericum perforatum- Sunătoarea

Descriere: Este o plantă ierboasă și vivace. Are tulpina dreaptă, ramificată, netedă, cu noduri și cu două muchii. Frunzele sunt mici, opuse, forma oval oblongă, cu puncte mici transparente. Florile au culoare galbenă și sunt așezate în formă de corimb, la vârful tulpinii și ramurilor. Au sepale ascuțite, petale, negru punctate mai ales pe margini, stamine numeroase.

Răspândire: Crește pe pajiști, și în terenuri păduroase și pe marginile drumurilor.

Recoltare: Se recoltează florile în luna iulie, când florile încep să se deschidă. Dacă se recoltează mai târziu, florile se rup și se scutură în timpul uscării și devin necorespunzătoare.

Principii active: Tanin de natură catehică, cantități mici de ulei volatil localizat în celulele- transparente ale frunzei, glicozide flavonice ca hiperina, rutina, cvercitrina, în petale și în epiderma tulpinii și a frunzelor, o substanță colorată (hipercina), indipin în punctele negre de pe suprafața plantei, caroten, saponine, acizi ascorbic, valerianic, galactoza, colina.

Acțiune farmacologică: antiinflamator hepatic și intestinal, coleretic, astringent, cicatrizant, tiofic și calmant în arsuri, antiinflamator, gingival, cicatrizant.

Indicații terapeutice: Hepatite acute și cronice evolutive, colite cronice, ulcer gastric, insomnii, somnambulism, nurezis, pavor nocturn, reumatism.

Uleiul de sunătoare este cel mai bun ulei pentru răni: el calmează durerile, este închizător de răni și vindecător, se folosește în afecțiuni nervoase, nevralgia de trigemen 2-3 căni pe zi cu îghițituri rare, iar în zona afectată se masează cu ulei de sunătoare.

Pentru arsuri, florile vor fi macerate în ulei de semințe.

Mod de utilizare:

Infuzie: 1 linguriță cu vârf la 250 ml apă clocotită, se infuzează 1/2 minut (planta verde), 2 minute (planta uscată).

Tinctura: 2 mâini de flori, culese pe soare, se pun la macerat într-un litru de vodcă (40°), timp de 3 săptămâni, la soare, sau într-un loc cald, iar apoi se strecoară.

Baia de șezut: O găleată de plante (tulpini, frunze și flori) se pun la macerat în apă rece peste noapte. Totul se încălzește până la fierbere în dimineața următoare, iar lichidul se adaugă la apa de baie-baia trebuie să dureze 20 minute. Este eficace în afecțiuni nervoase.

21. Sambucus nigra- Socul

Descriere: Este un arbore înalt de 1-8 m ramificat, cu măduva albă și scoarța cenușie. Frunzele sunt glabre, penate, cu 3-7 foliole ovale sau lanceolate, ascuțite și serat dințate. Florile sunt mici, albe sau verzi-gălbenii, cu 5 sepale, 5 petale, 5 stamine, dispuse în corimbe ramificate, având un miros putemic. Fructul este o bacă neagră, lucioasă,acuasueavioletapur-puriuașia2-3asâmburi.

Produsul vegetal folosit: Fructele și coaja.

Recoltare: Socul se adună în mai-iunie, atunci când este complet înflorit. Se usucă la umbră sau la soare, acoperit cu hârtie, apoi florile se cern prin sită. Se păstrează în lăzi căptușite cu hârtie și ferite de umezeală. Scoarța se recoltează în septembrie-octombrie.

Principii active: În fructe: un glucozid, sambunigrosida, nitrat de potasiu în cantitate inpresionantă, acid malic, citric, acid tant, un pigment-sambucosidă. În scoarța: terpens, mucilagii, tanin, nitrat de potasiu, colina, glucozid.

Acțiune farmacologică: Diuretic, sudorific, antireumatismal, laxativ, emolient, agalactogen, abehic.

Indicații terapeutice: Edeme, ascita, nefrita cronică, litiaza, urinara, cistita, guta, constipate, conjunctivita, blesfarita, orgelet, eczema, urticare, furuncul, bronsita, scarlatina, gripa.

Mod de utilizare:

Infuzie: 1 lingură de flori la 250 ml apă clocotită se infuzează 3 minute. Se beau 3 căni /zi. Se poate îndulci cu miere, dupa mese,  se recomandă în special pentru bronșită, rujeolă, scarlatină, reumatism, gută.

22. Galium verum- Sânzâienele galbene

Descriere: Plantă ierbacee, perenă, cu tulpina tare, rotundă sau patrunghiulară, înaltă de 20-80 cm. Frunzele îngust-lineare (lungi de 15-25 cm și late de 0,5-2 mm), ascuțite cu marginile răsucite, pe fața inferioară acoperită cu peri scurți și moi, sunt dispuse verticilat, câte 8-12 într-un verticil. Florile mici, galben-aurii, sunt dispuse în panicule bogate, în inflorescențe terminale dense cu 4 petale. Fructele sunt mici, uscate și netede.

Răspândire: Este foarte comună prin livezi, poieni, pășuni, fânețe, pe marginea potecilor și este aplecată în timpul înfloririi.

Produsul vegetal folosit: Planta întreagă, fără rădăcină.

Recoltarea: Se adună în timpul înfloririi, în mai-septembrie și se usucă la umbră.

Acțiune farmacologică: Depurativ, diuretic, sedative reglează, metabolismul glandei tiroide.

Indicații terapeutice: Anemie, acnee, afecțiuni ale uterului, hidropizie, afecțiuni ale vezicii urinare, rinichilor, isterie, epilepsie, furuncule, plăgi, obezitate, insomnie, vertij.

Mod de utilizare:

Infuzie: 250 ml apă clocotită se toarnă peste o lingurită plantă, se infuzează 1/2 minut (dacă planta este proaspată), sau 2 minute (când planta se usucă).

Sucul pentru alifie: Planta proaspată se spală și încă umedă se pune în extractorul deasuc.

Alifia: Pentru a putea încorpora sucul proaspăt de drăgaică în unt se procedează astfel: se topește untul la bain-marie (adică într-un vas nemetalic, pus peste o oală în care fierbe apă, nu direct la sursa de foc), apoi se pune în borcan și se lasă să se solidifice, în acest mod separându-se grăsimea de apă. Grăsimea astfel obținută se încălzește ușor la bain-marie, astfel încât să se poată încorpora sucul de drăgaică. Se amestecă bine, până la omogenizare. Alifia astfel obținută se lasă să se răcească și se păstrează la frigider.

23 .Chelidonium majus- Rostopasca mare

Descriere: Rostopasca mare este plantă erbacee, perenă, erectă. Planta întreagă conține lapte (latex), galben-portocaliu, acru și veninos. Tulpina, înaltă de 30-80 cm, este foarte ramificată și poartă frunze mari, alterne, imparipenate, vezi pe partea superioară, cu nuanțe albăstrui pe fața inferioară; frunzele bazale sunt pețiolate, iar cele din partea superioară a tulpinii sessile. Fructul este o capsulă. Florile sunt galbene, reglate și reunite în umbrele terminale la extremitatea ramurilor, fiecare floare având 2 sepale, 4 petale și numeroase stamine.

Răspândire: Crește pe lângă case printre ruini, tufișuri și păduri umbroase pe versanți sudici.

Produs vegetal folosit: Planta întreagă, fără rădăcini. Se culege în lunile mai-august. Înflorește din luna aprilie până în septembrie.

Principii active: Alcaloiziia (chelidonina, sparteina, protopina, hemochelidonina), cheleritina, sanghinarina.

Recoltarea: Se adună în ajunul înfloririi (mai-august).

Plantele adunate din locurile însorite sunt de calitate mai bună decât cele din locuri umbroase. După recoltare, se îndepărtează părțile mai groase ale tulpinii, iar uscarea se face la umbră.

Acțiune farmacologică: Antispastic de tip papaverinic, fiind mai puțin toxic, antimitotic, analeptic respirator, vasodilatator coronarian, sedative. Rostopasca este o plantă otrăvitoare, de aceea trebuie întrebuințată numai după prescripțiile medicului.

Indicații terapeutice: Rostopasca este folosită în combaterea negilor, batăturilor, cheliei (alopeciei), ca adjuvant în tratarea tuberculozei pielii, tratarea rănilor, fistulelor, psoriazisului și fortifică părul.

Mod de utilizare: Infuzie: 250 ml apă fiartă se toarnă peste 1 linguriță rasă de plantă. Se lasă să infuzeze jumătate de minut și se strecoară.

25. Artemisia absinthium- Pelinul

Descriere: Plantă perenă, ierboasă, foarte mirositoare, cu tulpina lemnoasă la bază. Frunzele bazale sunt tripenat sectate, iar cele tulpinale se simplifică treptat spre vârf, fiind de culoare argintie. Florile, foarte mirositoare, sunt galbene, dispuse în mici capitule globuloase, grupate în raceme terminale. Înflorește în iulie- septembrie. Fructul este o achenă. Întreaga plantă are o nuanță strălucitoare argintie și un gust amar și miros puternic.

Răspândire: Crește prin locuri necultivate și uscate, livezi, câmpuri, dealuri, pe lângă locuințe, garduri, drumuri etc.

Produs vegetal folosit: Frunzele și vârfurile tulpinale înflorite.

Principii active: Ulei volatile-azulen, tuiona, tuiol, principii amare, artamarina, artamarinina, artamaridinina.

Recoltarea: Frunzele se culeg înainte de înflorire, în mai-iunie, iar ramurile florifere în iulie-august, când sunt complet înflorite. Uscarea se face la umbră, în straturi subțiri, în locuri uscate și bine aerisite.

Acțiune farmacologică: Tonic, aperitiv, antispastic, antidiareic, antipyretic, antihelmintic, reglează menstruația.

Indicații terapeutice: Anemie, covalescență, diaree, febră, osiurază, ascaridoză, tulburări ale menstruației.

Mod de utilizare:

Intern-infuzie (1/2 linguriță la cană), 1/4 de cană înainte de masă; tincture (20 g de plantă macerate 7 zile în 100 ml alcool) câte 15-20 picături înainte de mese; planta pulverizată (2-3 g în amestec cu miere), luată dimineața pe stomacul gol, ca vermifug.

Extern- Băi de șezut, clisme, spălături. Intră în formula ceaiului tonic aperitiv.

Chestionare botanice

Ȋn acest capitol am chestionat câțiva localnici, cu vârste cuprinse între 40 și 80 ani. Informațiile obținute de la ei sunt redate în chestionarele completate atașate. Am constatat că sătenii cunosc mai bine flora cultivată, iar din cea spontană, plantele medicinale. Interesante sunt unele date referitoare la speciile rituale (folosite la diferite sărbători).

Chestionarul nr. 1

Localitatea și județul: Comuna Lăpușata, sat Zărnești, Jud. Vâlcea

Data: 08 Aprilie 2014

Numele și prenumele persoanei chestionate: Ciucă Nicolae

Adresa: Sat Zărnești, nr. 28

Locul și anul nașterii: Comuna Lăpușata, sat Zărnești, 1936

Școli absolvite: Școala I-X

Ocupația/profesia: Crescător de animale

De unde are cunoștințele despre plante: părinți,vecini

Întrebări

1.

2. Ce flori se cultivă în grădini, în cimitire și în ghivece ?

În grãdini: lalele, magnolie, ghiocei, narcise, panseluțe, crini, primãvãritã, cuișoare, trandafiri.

În cimitire: cuișoare, ghiocei galbeni, lalele, primãvãricã.

În ghivece: mușcate curgãtoare, trandafir japonez, ficus, limba soacrei.

3. Ce soiuri de măr, păr, prun, cireș, nuc, viță de vie, fasole, cartofi cresc în localitate ?

Soiuri de mãr: pãdurețe, ionatane, mere crețești, botul iepurelui, london.

Soiuri de prune: prune de varã, negre, anaspet, gogoșele, tuleu, vânat.

Soiuri de cireș: cireșe de mai, cireșe pãsãrești, cireșe pietrose, cireșe albisoare.

Vitã de vie : Tâta oii, nova, fragã.

Soiuri de fasole : fasole pe arac cu teacã galbenã, fasole tufã (oloagã), fasole timpurie.

Soiuri de cartofi : cartofi roșii , cartofi albi, cartofi de varã.

Soiuri de nuci : nuci costive, nuci vãratice, nuci altoite.

4. Ce arbori/copaci și arbuști/tufe cresc în pădure (ce se face cu lemnul lor) ?

– Construcții:-Pin(Pinus Sylvestris)

– Cireșul ( Cerasus vulgaris)

– Nucul ( Juglans regia)

– Mobilier : – Nucul ( Juglans regia)

– Gorunul ( Quercus petraea)

– Unelte: – Bradul ( Abies alba)

– Fagul ( Fagus sylvatica) – ciutura (fãcãleț)

– Combustibil: – Fagul ( Fagus sylvatica)

– Bradul (Abies alba)

– Nucul ( Juglans regia)

– Oramentații: – Bradul ( Abies alba) de Crãciun

– Cãrucioare pentru copii: – Fagul ( Fagus sylvatica)

5. Ce plante cresc în bălți și lacuri ?

– Papurã

– Salcie

– Trestie

6. Ce ciuperci se cunosc și se mănâncă de săteni ?

– Mânãtãrgi de fag,

– Bureți albi iuți,

– Creasta cocoșului,

– Ghebe,

– Bureți de prun,

– Bureți de mãrãcine.

7. Ce plante sălbatice se mănâncă (fructe, semințe, bulbi, lujeri, frunze) ?

– Dragavei (Rumex crispus)- frunzele

– Mãcriș – frunzele

– Urzici ( Urtica dioica) – frunzele

– Pãpãdia ( Taraxacum officinale) – frunze

– Leurdã- frunzele pentru salatã

– Zmeurã ( Rubus idaeus) – fructele

– Afinele ( Vaccinium mytillus) – fructele

– Coacãzul negru ( Ribos nigrum) – fructe

– Macul ( Papaver somniferum) – semințe

8. Ce plante se folosesc la tratarea unor boli la oameni și animale ?

9. Ce plante s-au folosit la vopsit (ce organ se culegea, cum se obținea colorantul, culoarea obținutã) ?

10. Sunt obiceiuri/datini/ritualuri la care se folosesc plante: la Anul Nou, Bobotează, Sf. Gheorghe, Rusalii, Florii, Crăciun sau alte sărbători ?

Anul Nou – vâscul ( Viscum album)

Crãciun – bradul ( Abies alba)

Boboteazã – busuioc ( Ocimum basilicum)

Florii – salcia ( Salix alba)

Rusalii – teiul ( Tillia tomentosa)

Sf. Gheorghe – fagul ( Fagus sylvatica)

Înãlțarea – leușteanul ( Levisticum officinale)

Pentru creșterea animalelor – trifoiul ( Trifolium repens)

11. Ce plante sunt implicate în ritualul botezului, nunții, înmormântării ?

Botez: – busuioc;

Nuntã: – bradul;

Înmormântãri: -busuioc;

– brad ( coroane).

12. Există vreo legendă despre vreo plantă (cum a apărut ea) ?

„ Maica Domnului, L-a ascuns pe Pruncul Iisus sub salvie și a binecuvântat salvia sã fie bunã la toate pentru cã L-a acoperit pe Iisus”.

Salcia de la Florii face bine, ferește de furtuni, se ține în colțul casei.

Busuiocul de la Boboteazã aduce liniște în casã.

Numele și prenumele culegătorului: Nicola Dumitra Mădălina

Chestionarul nr. 2

Localitatea și județul: Comuna Lăpușata, sat Zărnești, Jud. Vâlcea

Data: 08 Aprilie 2014

Numele și prenumele persoanei chestionate: Niță Gheorghe

Adresa: Sat Zărnești, nr. 22

Locul și anul nașterii: Comuna Lăpușata, 1945

Școli absolvite: Școala I-VIII

Ocupația/profesia: Sobar

De unde are cunoștințele despre plante: părinți, lecturi

Întrebări

1.

2. Ce flori se cultivă în grădini, în cimitire și în ghivece ?

În grãdini: – lalele, ghiocei, narcise, panseluțe, crini, primãvãrițã, cuișoare, trandafiri.

În cimitire: – ghiocei galbeni, lalele, primãvãrițã.

În ghivece: – mușcate curgãtoare, trandafir japonez, ficus, limba soacrei.

3. Ce soiuri de măr, păr, prun, cireș, nuc, viță de vie, fasole, cartofi cresc în localitate ?

Soiuri de mãr: pãdurețe, ionatane, mere crețești, botul iepurelui, london

Soiuri de prune: prune de varã, negre, anașpet, gogoșele, tuleu, vânãt

Soiuri de cireș: cireșe de mai, cireșe pãsãrești, cireșe pietrose, cireșe albișoare

Vitã de vie : Tâța oii, nova, fraga

Soiuri de fasole : fasole pe arac cu teacã galbenã, fasole tufa (oloagã), fasole timpurie

Soiuri de cartofi : cartofi roșii , cartofi albi, cartofi de varã

Soiuri de nuci : nuci costive, nuci vãratice, nuci altoite

4. Ce arbori/copaci și arbuști/tufe cresc în pădure (ce se face cu lemnul lor) ?

– Construcții: – Bradul ( Abies alba)

– Cireșul ( Cerasus vulgaris)

– Nucul ( Juglans regia)

– Mobilier : – Nucul ( Juglans regia)

– Gorunul ( Quercus petraea)

– Cireșul ( Cerasus vulgaris)

– Unelte: – Bradul ( Abies alba)

– Fagul ( Fagus sylvatica) – ciuturã (facãleț)

– Trestia ( Phragmites communis) – scaune

– Combustibil: – Fagul ( Fagus sylvatica)

– Bradul (Abies alba)

– Nucul ( Juglans regia)

– Oramentații: – Bradul ( Abies alba) de Crãciun

– Cãrucioare pentru copii: – Fagul ( Fagus sylvatica)

5. Ce plante cresc în bălți și lacuri ?

– Papurã

– Salcie

– Trestie

6. Ce ciuperci se cunosc și se mănâncă de săteni ?

– Pestișori (de fag)

-Mânãtãrgi de fag,

-Bureți albi iuți,

-Creasta cocoșului,

-Ghebe,

-Bureți de prun,

-Gãlbiori.

7. Ce plante sălbatice se mănâncă (fructe, semințe, bulbi, lujeri, frunze) ?

– Dragavei (Rumex crispus)- frunzele

– Mãcriș – frunzele

– Urzici ( Urtica dioica) – frunzele

– Pãpãdia ( Taraxacum officinale) – frunze

– Leurdã- frunzele pentru salatã

– Zmeurã ( Rubus idaeus) – fructele

– Fragii ( Fragaria vesca) – fructele

– Coacãzul negru ( Ribos nigrum) – fructe

– Macul ( Papaver somniferum) – semințe

8. Ce plante se folosesc la tratarea unor boli la oameni și animale ?

9. Ce plante s-au folosit la vopsit (ce organ se culegea, cum se obținea colorantul, culoarea obținutã) ?

10. Sunt obiceiuri/datini/ritualuri la care se folosesc plante: la Anul Nou, Bobotează, Sf. Gheorghe, Rusalii, Florii, Crăciun sau alte sărbători ?

Anul Nou – vâscul ( Viscum album)

Crãciun – bradul ( Abies alba)

Boboteazã – busuioc ( Ocimum basilicum)

Florii – salcia ( Salix alba)

Rusalii – teiul ( Tillia tomentosa)

Sf. Gheorghe – fagul ( Fagus sylvatica)

Înãlțarea – leușteanul ( Levisticum officinale)

Pentru creșterea animalelor – trifoiul ( Trifolium repens)

11. Ce plante sunt implicate în ritualul botezului, nunții, înmormântării ?

Botez: – busuioc

Nuntã: – bradul

Înmormântãri: -busuioc,

– brad ( coroane).

12. Există vreo legendă despre vreo plantă (cum a apărut ea) ?

„ Maica Domnului, L-a ascuns pe Pruncul Iisus sub salvie si a binecuvântat salvia sã fie bunã la toate pentru cã L-a acoperit pe Iisus”.

Numele și prenumele culegătorului: Nicola Dumitra Madalina

Chestionarul nr. 3

Localitatea și județul: Comuna Lăpușata, sat Zărnești, Jud. Vâlcea

Data: 10 Aprilie 2014

Numele și prenumele persoanei chestionate: Mihãilã Georgeta

Adresa: Comuna Lăpușata, sat Zărnești, nr. 132

Locul și anul nașterii: Comuna Lăpușata, sat Zărnești, 1948

Școli absolvite: Școala I-VIII

Ocupația/profesia: Bucãtar

De unde are cunoștințele despre plante: părinți, cărți

Întrebări

1.

2. Ce flori se cultivă în grădini, în cimitire și în ghivece ?

În grădini: – lalele, ghiocei, panseluțe, crini, trandafiri,

În cimitire: – ghiocei galbeni, primãvãricã

În ghivece: – mușcate curgătoare, trandafir japonez, ficus, aloe

3. Ce soiuri de măr, păr, prun, cireș, nuc, viță de vie, fasole, cartofi cresc în localitate ?

Soiuri de mãr: pãdurețe, ionatane, mere crețești, london

Soiuri de prune: prune de varã, anaspet, gogosele, vânãt

Soiuri de cireș: cireșe de mai, cireșe pãsãrești, cireșe pietrose

Vitã de vie : Țâța oii, nova, fraga

Soiuri de fasole : fasole pe arac cu teacã galbenã, fasole timpurie

Soiuri de cartofi : cartofi roșii , cartofi albi, cartofi de varã

Soiuri de nuci : nuci costive, nuci vãratice

4. Ce arbori/copaci și arbuști/tufe cresc în pădure (ce se face cu lemnul lor) ?

– Construcții: – Bradul ( Abies alba)

– Stejar( Quercus robus)

– Nucul ( Juglans regia)

– Mobilier : – Nucul ( Juglans regia)

– Gorunul ( Quercus petraea)

– Cireșul ( Cerasus vulgaris)

– Unelte: – Bradul ( Abies alba)

– Fagul ( Fagus sylvatica) – ciutura (fãcaleț)

– Trestia ( Phragmites communis) – scaune

– Combustibil: – Fagul ( Fagus sylvatica)

– Bradul (Abies alba)

– Stejar( Quercus robus)

– Oramentații: – Bradul ( Abies alba) de Crãciun

5. Ce plante cresc în bălți și lacuri ?

– Papurã

– Salcie

– Trestie.

6. Ce ciuperci se cunosc și se mănâncă de săteni ?

– Ciuperci oiești,

– Mânãtãrgi de fag,

– Bureți de prun,

– Gãlbiori.

7. Ce plante sălbatice se mănâncă (fructe, semințe, bulbi, lujeri, frunze) ?

Cartoful (Solanum tuberosum) – tuberculii

Lăptuci(Latuca sativa)

Ridichii ( Raphanus sativus) – bulbii

Fragii ( Fragaria vesca) – fructele

Coacãzul negru ( Ribos nigrum) – fructe

8. Ce plante se folosesc la tratarea unor boli la oameni și animale ?

9. Ce plante s-au folosit la vopsit (ce organ se culegea, cum se obținea colorantul, culoarea obținutã) ?

10. Sunt obiceiuri/datini/ritualuri la care se folosesc plante: la Anul Nou, Bobotează, Sf. Gheorghe, Rusalii, Florii, Crăciun sau alte sărbători ?

Anul Nou – vâscul ( Viscum album)

Crãciun – bradul ( Abies alba)

Boboteazã – busuioc ( Ocimum basilicum)

Florii – salcia ( Salix alba)

11. Ce plante sunt implicate în ritualul botezului, nunții, înmormântării ?

Botez: – busuiocul

Nuntã: – bradul

12. Există vreo legendă despre vreo plantă (cum a apărut ea) ?

Salcia de la Florii face bine, ferește de furtuni, se ține în colțul casei.

Busuiocul de la Boboteazã aduce liniște în casã.

Numele și prenumele culegătorului: Nicola Dumitra Mădălina

Chestionarul nr. 4

Localitatea și județul: Comuna Lăpușata, sat Zărnești, Jud. Vâlcea

Data: 2 Aprilie 2014

Numele și prenumele persoanei chestionate: Bădiță Gheorghe

Adresã: Sat Zărnești, nr. 82

Locul și anul nașterii: Comuna Lăpușata, 1939

Școli absolvite: Școala I-IV

Ocupația/profesia: Inginer CFR

De unde are cunoștințele despre plante: părinți, lecturi

Întrebări

1.

2. Ce flori se cultivă în grădini, în cimitire și în ghivece ?

În grãdini: lalele, ghiocei, narcise, panseluțe, crini, primãvãrițã, cuișoare, trandafiri.

În cimitire: ghiocei galbeni, lalele, primãvãricã.

În ghivece: mușcate curgãtoare, trandafir japonez, ficus, limba soacrei.

3. Ce soiuri de măr, păr, prun, cireș, nuc, viță de vie, fasole, cartofi cresc în localitate ?

Soiuri de mãr: pãdurețe, ionatane, mere crețești, botul iepurelui, london

Soiuri de prune: prune de varã, negre, anașpet, gogosele, tuleu, vânãt

Soiuri de cires: cirese de mai, cirese pasaresti, cirese pietrose, cirese albisoare

Vitã de vie : Tâta oii, nova, fraga

Soiuri de fasole : fasole pe arac cu teacã galbenã, fasole tufa (oloagã), fasole timpurie

Soiuri de cartofi : cartofi roșii , cartofi albi, cartofi de varã

Soiuri de nuci : nuci costive, nuci vãratice, nuci altoite

4. Ce arbori/copaci și arbuști/tufe cresc în pădure (ce se face cu lemnul lor) ?

– Construcții: – Bradul ( Abies alba)

– Cireșul ( Cerasus vulgaris)

– Nucul ( Juglans regia)

– Mobilier : – Nucul ( Juglans regia)

– Gorunul ( Quercus petraea)

– Cireșul ( Cerasus vulgaris)

– Unelte: – Bradul ( Abies alba)

– Fagul ( Fagus sylvatica) – ciuturã (facaleț)

– Trestia ( Phragmites communis) – scaune

– Combustibil: – Fagul ( Fagus sylvatica)

– Bradul (Abies alba)

– Nucul ( Juglans regia)

– Oramentații: – Bradul ( Abies alba) de Crãciun

5. Ce plante cresc în bălți și lacuri ?

– Papurã

– Salcie

– Trestie

6. Ce ciuperci se cunosc și se mănâncă de săteni ?

– Ciuperci oiești

– Mânãtãrgi de fag,

– Bureți albi iuți,

– Creasta cocoșului,

– Ghebe,

– Bureți de prun,

– Gãlbiori

7. Ce plante sălbatice se mănâncă (fructe, semințe, bulbi, lujeri, frunze) ?

– Dragavei (Rumex crispus)- frunzele

– Urzici ( Urtica dioica) – frunzele

– Cartoful (Solanum tuberosum) – tuberculii

– Leurdã- frunzele pentru salatã

– Ridichii ( Raphanus sativus) – bulbii

– Fragii ( Fragaria vesca) – fructele

– Zmeurã ( Rubus idaeus) – fructele

8. Ce plante se folosesc la tratarea unor boli la oameni și animale ?

9. Ce plante s-au folosit la vopsit (ce organ se culegea, cum se obținea colorantul, culoarea obținutã) ?

10. Sunt obiceiuri/datini/ritualuri la care se folosesc plante: la Anul Nou, Bobotează, Sf. Gheorghe, Rusalii, Florii, Crăciun sau alte sărbători ?

Anul Nou – vâscul ( Viscum album)

Crãciun – bradul ( Abies alba)

Boboteazã – busuioc ( Ocimum basilicum)

Florii – salcia ( Salix alba)

Rusalii – teiul ( Tillia tomentosa)

Sf. Gheorghe – fagul ( Fagus sylvatica)

Înãlțarea – leușteanul ( Levisticum officinale)

Pentru creșterea animalelor – trifoiul ( Trifolium repens)

11. Ce plante sunt implicate în ritualul botezului, nunții, înmormântării ?

Botez: – busuioc

Nuntã: – bradul

Înmormântãri: -busuioc,

– brad ( coroane).

12. Există vreo legendă despre vreo plantă (cum a apărut ea) ?

„ Maica Domnului, L-a ascuns pe Pruncul Iisus sub salvie și a binecuvântat salvia sã fie bunã la toate pentru cã L-a acoperit pe Iisus”.

Salcia de la Florii face bine, ferește de furtuni, se ține în colțul casei.

Busuiocul de la Boboteazã aduce liniște în casã.

Numele și prenumele culegatorului:Nicola Dumitra Mădălina

Chestionarul nr. 5

Localitatea și județul: Comuna Lăpușata, sat Zărnești, Jud. Vâlcea

Data: 23 Aprilie 2014

Numele și prenumele persoanei chestionate: Bălașa Gheorghe

Adresa: Sat Zărnești, nr. 51

Locul și anul nașterii: Comuna Lăpușata, 1940

Școli absolvite: Școala I-VIII

Ocupația/profesia: Sondor Petrol

De unde are cunoștințele despre plante: părinți, cărți

Întrebări

1.

2. Ce flori se cultivă în grădini, în cimitire și în ghivece ?

În grădini: – magnolie, ghiocei, narcise, panselute, crini , trandafiri

În cimitire: – cuișoare, ghiocei galbeni, primãvãricã

În ghivece: – mușcate curgãtoare, trandafir japonez, ficus, aloe

3. Ce soiuri de măr, păr, prun, cireș, nuc, viță de vie, fasole, cartofi cresc în localitate ?

Soiuri de mãr: pãdurețe, ionatane, mere crețești, london

Soiuri de prune: prune de varã, negre, anașpet, gogosele.

Soiuri de cireș: cireșe de mai, cireșe pãsãrești, cireșe pietrose

Vitã de vie : țâța oii, nova, fraga

Soiuri de fasole : fasole pe arac cu teacã galbenã, fasole tufã (oloagã)

Soiuri de cartofi : cartofi roșii , cartofi albi, cartofi de varã

Soiuri de nuci : nuci costive, nuci vãratice.

4. Ce arbori/copaci și arbuști/tufe cresc în pădure (ce se face cu lemnul lor) ?

– Construcții: – Bradul ( Abies alba)

– Stejar( Quercus robus)

– Nucul ( Juglans regia)

– Mobilier : – Nucul ( Juglans regia)

– Gorunul ( Quercus petraea)

– Unelte: – Bradul ( Abies alba)

– Fagul ( Fagus sylvatica) – ciuturã (facaleț)

– Combustibil: – Fagul ( Fagus sylvatica)

– Bradul (Abies alba)

– Stejar( Quercus robus)

– Oramentații: – Bradul ( Abies alba) de Crãciun

– Cãrucioare pentru copii: – Fagul ( Fagus sylvatica)

5. Ce plante cresc în bălți și lacuri ?

– Papurã

– Salcie

– Trestie

6. Ce ciuperci se cunosc și se mănâncă de săteni ?

– Mânãtãrgi de fag

– Bureți albi iuți

– Ghebe

– Bureți de prun

7. Ce plante sălbatice se mănâncă (fructe, semințe, bulbi, lujeri, frunze) ?

– Dragavei (Rumex crispus)- frunzele

– Mãcriș – frunzele

– Urzici ( Urtica dioica) – frunzele

– Zmeurã ( Rubus idaeus) – fructele

– Afinele ( Vaccinium mytillus) – fructele

– Coacãzul negru ( Ribos nigrum) – fructe

8. Ce plante se folosesc la tratarea unor boli la oameni și animale ?

9. Ce plante s-au folosit la vopsit (ce organ se culegea, cum se obținea colorantul, culoarea obținuta) ?

10. Sunt obiceiuri/datini/ritualuri la care se folosesc plante: la Anul Nou, Bobotează, Sf. Gheorghe, Rusalii, Florii, Crăciun sau alte sărbători ?

Anul Nou – vâscul ( Viscum album)

Crãciun – bradul ( Abies alba)

Boboteazã – busuioc ( Ocimum basilicum)

Florii – salcia ( Salix alba)

Sf. Gheorghe – fagul ( Fagus sylvatica)

Înãlțarea – leușteanul ( Levisticum officinale)

Pentru creșterea animalelor – trifoiul ( Trifolium repens)

11. Ce plante sunt implicte în ritualul botezului, nunții, înmormântării ?

Botez: – busuioc

Nuntș: – bradul

Înmormântãri: brad ( coroane)

12. Există vreo legendă despre vreo plantă (cum a apărut ea) ?

„ Maica Domnului, L-a ascuns pe Pruncul Iisus sub salvie și a binecuvântat salvia sã fie bunã la toate pentru cã L-a acoperit pe Iisus”.

Frunzele de nuc de la Florii fac bine, ferește de furtuni, se pun pe jos în casă.

Busuiocul de la Boboteazã aduce liniște în casã.

Numele și prenumele culegătorului: Nicola Dumitra Mădălina

Concluzii

Comuna Lăpușata, județul Vâlcea este situată în Sud-Estul județului Vâlcea pe râul Cerna,afluent al râului Olteț ce curge pe direcția Nord–Sud. Suprafața comunei este de 45 kilometri pătrați cu o populație stabilită la ultimul recesământ de 2.750 de persoane și este cuprinsă între coordonatele geografice-meridianul de 24° longitudine estica și paralela de 45° care trece prin comuna Copăceni.

Din punct de vedere al unităților de relief, teritoriul este caracteristic zonei de trecere între zona Subcarpaților Olteniei și podișul Getic, fiind formată din dealurile (Roșiilor,Roeștilor,dealuri pe care sunt așezate satele Zărnești,Sărulești,Berești,Broșteni și Șerbănești) și văi ( Valea Cernei, Valea Ruginoasa, Valea Ilioasa și Geamăna).

Analiza geologică a teritoriului scoate în evidență următorul aspect: comuna Lăpușata este situată în depozitele helvețiene, care apar în versanții dealurilor înconjurătoare. Acestea sunt compuse din marne roșii, cenușii și din conglomerate.

In cadrul zonei cercetate se constata ca cea mai scăzută temperatură medie anuală se înregistrează în luna ianuarie (-2,4°C), iar cea mai ridicată temperatură medie anuală se înregistrează în iulie (+21,3°̊C).

Ca urmare a diversității condițiilor fizico-geografice, solul se prezintă într-un înveliș complex (cu variații de la solurile de deal la cele de lunca), care în general aparține solurilor podzolice formate sub vegetația de pădure.

În urma cercetării personale și a consultării bibliografiei, am constatat că flora medicinală cuprinde cel putin 185 de specii, care au fost analizate sub diferite aspecte.

Sub aspectul bioformelor predomină hemicriptofitele (47,2%) reflectând întinderea pajiștilor. Ele sunt urmate de terofite anuale (16,5%) și bianuale (17,3%) care oglindesc extinderea destul de mare a terenurilor degradate și influența antropică pregnantă. Fanerofitele depășesc (13%) ca o reflectare a multelor păduri.

Sub aspect fitogeografic predomină speciile euroasiatice (53,2%) reflectând faptul că localitatea se află în regiunea euroasiatică. Speciile europene (17,4%) și central europene (7,3%), reflectă și ele poziției geografice pe continentul european. Aproape (7%) din specii sunt cosmopolite, iar (4,6%) adventive, ceea ce pune în evidență impactul antropic destul de accentuat.

Analiza preferințelor ecologice ale plantelor, evidențiază predominarea speciilor mezofile (46,8 %), datorită unui climat submontan mai umed, a plantelor micromezoterme (69,2%) și a celor neutrobazifile (32,5% ) și slab acido neutrofile (22,9% ).

În urma studierii și elaborării acestei teme am învățat că aceste plante le puteam întâlnii la tot pasul, dar necunoscându-le nu le dădeam atenție: un fir de iarbă, o floare, alt fir de iarbă dar în seva lor poate sta vindecarea multor suferințe, alinarea multor dureri.

Un capitol original al lucrării este cel de etnobotanică locală. Am chestionat câțiva localnici, cu vârste cuprinse între 40 și 70 ani. Informațiile obținute de la ei sunt redate în chestionarele completate atașate la sfârșitul lucrării. Am constatat că sătenii cunosc mai bine flora cultivată, iar din cea spontană, plantele medicinale. Interesante sunt unele date referitoare la speciile rituale (folosite la diferite sărbători).

Ȋn incheiere țin sã mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat sã realizez aceastã lucrare.

Aduc mulțumiri ȋn primul rând domnului Profesor univ. Dr. Constantin Drãgulescu, coordonator de lucrare și nu ȋn ultimul rând tuturor profesorilor de la Catedra de Ecologie.

Bibliografie

1.Alexan, M. , Bojor, O. , Crăciun, F., 188 – Flora medicinală a României, Ed. Ceres, București;

2. Beldie Al. , 1979 – Flora României vol I și II, Ed. Academiei București;

3. Bojor, O. , Constantinescu, D. Gr. , 1969 – Plante medicinale, Ed. Medicală, București;

4. Bucă Ion, Iliescu Silviu , Monografia comunei Lăpușata;

5. Constantinescu, D. Gr. , 1979 – Plate medicinale, Ed. Medicală, București

6. Popescu, Honoris, 1984 – Resurse medicinale în flora României, Ed. Dacia, Cluj-Napoca;

7. Popovici, L., Mruzi, C., Toma, I., 2007- Atlas botanic, Ed. Dacia, Cluj-Naoca;

8. Sanda, V., Popescu, A., Doltu, M.I. , Donita, N., 1983 –Caracterizarea ecologică și fitocenologică a speciilor sontane din flora României, Studii ți comunicări, Stiințe naturale, Muzeul Brukental, Sibiu ;

9. www.google.com ;

10. www. Plante-medicinale.com .