Studiul de Fezabilitate Si Importanta Acestuia In Luarea Deciziei de Investitii

Capitolul 1. Studiul de fezabilitate și importanța acestuia în luarea deciziei de investiții

Abordări conceptuale

Conceptul de ,,studiu de fezabilitate”  implică realizarea unei analize complexe de marketing, comerciale, tehnice, de management și financiare a unui plan de investitii, privit ca un sistem dinamic și deschis de producție și comercializare de bunuri și servicii, precum și a factorilor angajați (resurse umane, capital, resurse material, energetice etc.), menționându-se cadrul juridic definitoriu, orizontul de timp, luându-se în considerare și factorii de risc și incertitudine.

Un studiu de fezabilitate este un mijloc de a ajunge la decizia de a investi. Acesta trebuie să ofere o bază tehnică, economică și financiară pentru o astfel de decizie.

Fiecare entitate se confruntă cu probleme specifice, motiv pentru care studiile de fezabilitate sunt destinate soluționării concrete a problemelor majore ale acesteia. Însă, indiferent de scopul propus sau de particularitățile specifice fiecărei entități, metodologia elaborării acestora este comună și are la bază ipoteze și premise cu privire la evoluția viitoare, care împreună cu realizările perioadei trecute stau la baza întocmirii variantelor de perspectivă.

Studiile de fezabilitate constituie un instrument util managerilor societății, fiind folosit în scopul luării și fundamentării deciziilor acestora. Cu toate acestea, studiului de fezabilitate nu i se poate atribui caracterul de “îndrumar pe perioadă nelimitată”, deoarece acesta este valabil doar pe o anumită perioada de timp, fiind necesară refacerea lui atunci când condițiile studiate la întocmirea sa s-au schimbat.

În structura unui studiu de fezabilitate va trebui să regăsim:

date de identificare a societății;

studii premergătoare privind prognoza produselor, a tehnologiilor, marketingul previzional;

analiza diagnostic a stării actuale a societății;

variantele propuse pentru dezvoltarea, sau restructurarea (unde este cazul) activității întreprinderii;

analiza eficienței variantelor studiate;

analiza incertitudinii, riscului și sensitivității variantelor;

utilizarea și interpretarea indicatorilor economici obținuți și formularea unei strategiide perspectivă.

Studiile de fezabilitate nu reprezintă preocupări de moment, ele urmând a se elabora, pe etape ori de cate ori managementul societății va sesiza schimbări importante apărute în ceea ce privește activitatea sa. Realizarea unor studii de fezabilitate pertinente, sustinute de utilizarea unei metodologii corespunzătoare, constituie una dintre condițiile dinamismului și eficientei activității societăiilor comerciale. Fiecare intreprindere reprezintă o entitate aparte cu probleme specifice, motiv pentru care studiile de fezabilitate sunt orientate către rezolvarea concretă a problemelor majore ale acesteia.

Necesitatea unui studiu de fezabilitate apare în urmatoarele cazuri:

– extinderea unei intreprinderi;

– înființarea de noi unități industriale în cadrul aceleiași linii de producție;

– extinderea pieței unui / unor produse în afara țării de origine.

Prin conținut, un studiu de fezabilitate poate fi orientat spre:

piata de vanzare, situație în care motivarea sa este dată de cererea curentă și potențială;

b) piata resurselor, motivația fiind dată de volumul ridicat și diversificat al intrărilor de materiale (materii prime, semifabricate, energie etc.).

Un studiu de fezabilitate bine fundamentat trebuie să ajungă la concluzii definite, reale, legale și eficiente privind rezultatele de bază ale proiectului. Pentru aceasta se recomandă inițiatorilor luarea în considerare a mai multor variante, dintre care se va selecta cea care indeplinește în totalitate sau majoritar cerințele exprimate.

Având în vedere destinația lor, studiile de fezabilitate pot fi structurate pe mai multe categorii:

1. destinate obiectivelor noi, de producție sau servicii;

2. destinate dezvoltării și extinderii firmelor existente cu un profil bine definit, o piață de desfacere sigură (internă și externă), un profit apreciabil și resurse proprii de dezvoltare;

3. destinate restructurării societăților comerciale care nu au profit (sau au un profit foarte mic), urmărindu-se rentabilizarea acestora și obținerea unuiprofit corespunzător;

4 destinate privatizării societăților comerciale ce au capital de stat, ținându-se cont fie numai secțiile nerentabile din cadrul unei întreprinderi, fie de ansamblul întreprinderii;

5. destinate fuzionării sau scindării unei întreprinderi;

6. destinate înființării unei societăți mixte, cu parteneriat străin, analizându-se în acest caz variantele privind producția și desfacerea, efortul de investiții necesar, rezultatele economice ce se pot obține și modul de repartizare a efortului precum și a rezultatului între cele două părți.

Observând clasificarea menționată, putem spune că studiile de fezabilitate includ sau pot include (în vederea dezvoltării, fuzionării, scindării, privatizării) și activități de restructurare, retehnologizare și de dezvoltare.

În funcție de obiectul studiului de fezabilitate și de scopul urmărit prin realizarea sa, beneficiarii studiilor de fezabilitate pot fi:

– instituțiile administrației de stat: ministere, primării etc. Aceste instituții solicită studii de fezabilitate în scopul selectării variantei optime de proiecte de investiții sau evaluarea celor existente la nivel macroeconomic.

– băncile solicită întocmirea studiilor de fezabilitate pentru proiecte de investiții, pentru reducerea riscului de acordare a creditelor;

– societățile de asigurări solicită studii de fezabilitate pentru stabilirea valorii de asigurare a obiectelor de asigurat (clădiri, utilaje, mijloace de transport, instalații individuale etc.);

– societățile comerciale. Acestea utilizează studiile de fezabilitate pentru diverse activități cum ar fi: investiția optimă, evaluarea în scopul  inființării, retehnologizării, fuzionării, desființării, privatizării. Antreprizele în construcții, societățile imobiliare, intreprinderile de utilaj greu pentru construcții și clienții lor utilizează studiile de fezabilitate în momentul solicitării unor credite bancare sau pentru participarea la licitarea lucrărilor de construcții.

– organele financiare (în unele cazuri) pentru  stabilirea nivelului de impozitare.

Fiecare dintre acești beneficiari ai studiilor de fezabilitate solicită o anumită structură a studiilor de fezabilitate care să fie conformă cu necesitățile lor. Astfel, ponderea diverselor tipuri de analize (de marketing, economico – financiară, de impact sau mediu, analiză logică) ce se fac cu ocazia întocmirii studiilor de fezabilitate este diferită în funcție de beneficiar.

Realizarea studiilor de fezabilitate pertinente, folisind metodologii corespunzătoare, reprezintă una din condițiile dinamismului și eficienței activității societăților comerciale.

Privit din punct de vedere al managementului strategic, studiul de fezabilitate trebuie să prezinte o strategie de dezvoltare pe termen mediu și lung, cu precizarea activităților în care se va acționa, a rezultatelor economice probabile, a efortului necesar, a etapelor acestuia, a incertitudinii și riscului în atingerea rezultatelor.

Studiul de fezabilitate reprezinta un prim proiect ideal al obiectivului de investiții cu o evaluare bazată pe previziuni ale pieței interne și externe, evaluări și calcule de eficiență economică din care rezultă în principal:

– necesitatea și oportunitatea investiției;

– profilul, sortimentele și capacitatea de producție;

– termenele de punere în funcțiune;

– tehnologia, utilajele și instalațiile tehnologice;

– destinația produselor, clienții;

– furnizorii de materii prime și materiale;

– soluțiile constructive și arhitecturale de principiu;

– utilitatile – modul de asigurare;

– sursele de finanțare;

– manopera și numărul locurilor de muncă;

– eficiența economico – financiară a investiției;

– valoarea totală a obiectivului de investiții.

Evoluția actuală a societății, acțiunea inflației, schimbările ce apar în mediul economic intern și internațional, recomandă ca strategiile să nu fie elaborate pentru perioade mai mari de 5-10 ani.

O utilitate a studiilor de fezabilitate este dovedită și în cazul Bursei de Valori, unde societățile trebuie să prezinte cumpărătorilor de acțiuni programe și strategii ale dezvoltării viitoare; de asemenea, în cazul sociatăților de acționariat ce au drept scop să gestioneze acțiunile încredințate de cumpărători. Sigur, nu va fi lipsit de interes ca societățile comerciale și băncile să prezinte periodic (la 2-3 ani) concluziile unor studii de fezabilitate, în care locul principal să-l ocupe analiza diagnostic și prognozele menționate, și care să sintetizeze gândirea conducerii cu privire la dezvoltarea viitoare, la creșterea rentabilității și a rezultatelor economice.

Având în vedere cele prezentate putem afirma că între trecut (rezultate obținute) și viitor (studiat prin prisma a mai multor variante și a sensitivității acestora) prezentul, în care se realizează previziunile și elaborează variantele de optimizare a activității, poate fi considerat a fi o punte de legatura. Astfel, în funcție de calitatea previziunilor făcute, de fundamentarea ipotezelor luate în calcul, depinde aplicabilitatea, eficiența și fezabilitatea studiului realizat.

1.2. Structura studiului de fezabilitate

Conform legislației în vigoare, studiul de fezabilitate reprezintă documentația în care sunt prezentate principalele caracteristici tehnico-economice ale investiției, prin care se asigură utilizarea rațională și eficientă a capitalului și acoperirea cheltuielilor materiale într-un mod ce satisface cerințele economice și sociale in domeniul respectiv.

Studiile de fezabilitate conțin componente tehnice și financiare. Structura exactă a fiecărui studiu variază în funcție de industria studiată, de factorii critici ai proiectului, de metodele alese pentru realizarea studiului și de buget, însă datele pe care trebuie să le pregătească beneficiarul studiului de fezabilitate sunt următoarele:

patrimoniu economic:

bunuri din patrimoniu cedate prin locație de gestiune, închirieri, vânzări;

structura organizatorică (organigrama), filialele și modul de colaborare cu acestea.

capital fix (valoare de inventar, uzura, valoare ramasa);

capital circulant;

capital disponibil;

capacitățile de producție și gradul de utilizare;

producția realizată;

tehnologia folosită (descrierea pe scurt); daca a avut loc o retehnologizare,o modernizare ;

starea echipamentului (anul de fabricatie, structura pe grupe de vârstă, uzura fizică medie, uzura morală față de utilajele cunoscute, reparații capitale efectuate);

inconveniente datorate tehnologiei și stării fizice a echipamentului;

consumuri specifice (materii prime, energie, combustibil, manopera) la capacitatea totală de producție și la cea efectiv utilizată;

caracteristicile produselor și compararea lor cu performanțele produselor asemănătoare pe piața internă și mondială;

reziduuri din procesul de fabricație, poluări (aer, apa, sol) și compararea lor cu limitele internaționalele admise;

cheltuielile de producție;

materii prime cu indicarea principalilor furnizori;

energie și combustibil;

utilitati (apă, gaze termice, aer comprimat), cantități, surse și valori;

cheltuielile de întreținere anuale;

salarii și asigurări sociale;

amortizari;

importuri anuale (în valuta);

cheltuieli diverse (ambalaje, transpoturi, asigurări, taxe vamale, comisioane, telefon, rechizite, reclamă, chirii, asistența juridică externă, centrul de calcul).

potentialul uman:

număr mediu de salariați în perioada analizată;

stuctura pe sexe, grupe de vârstă, nivel de pregătire și vechime în muncă;

situația economică și financiară:

cifra de afaceri brută;

cifra de afaceri netă;

incasari totale;

cheltuieli totale de producție și structurarea lor;

cheltuieli administrative;

cheltuieli financiare (dobânzi și restituiri la creditele primite, asigurări, dividende plătite, profit din activități diverse);

cheltuieli pentru investiții, identificarea profitului impozabil (brut), a impozitelor datorate bugetului general consolidat al statului în procentul reglementat prin dispoziții legale, stabilirea profitului net, evidențierea subvențiilor petru investiții dacă acestea există;

calculul indicatorilor de eficientă;

pragul de rentabilitate;

piața internă și comercializarea produselor:

vânzări pe piața interna, principalii destinatari;

vânzări la export, principalii parteneri;

poziția pe piața specific internă (ponderea în consumul national);

contracte comerciale pe termen scurt și lung;

rețele proprii de distribuție;

concurenții .

Astfel, putem spune că, studiul de fezabilitate este documentația care se întocmeste în vederea analizării unei potențiale investiții din punct de vedere al utilizării eficiente a tuturor resurselor financiare, umane și materiale. În cadrul acestuia se analizează modul în care sunt satisfăcute cerințele tehnice și economice impuse de sectorul de activitate al proiectului de investiții și/sau al afacerii.

Cu toate că fiecare studiu este unic, în general acesta include:

A. părțile scrise ale studiului de fezabilitate includ următoarele capitole:

1. date generale:

a) denumirea investiției;

b) elaborator;

c) ordonatorul principal de credite;

d) autoritatea contractantă;

e) amplasamentul (țara, regiunea, județul, localitatea);

f) tema, cu fundamentarea necesității și oportunității avute în vedere la aprobarea studiului de prefezabilitate (dacă este cazul);

g) descrierea investiției (descriere generală, stare actuală, preconizări;

2. date tehnice ale investiției:

a) date generale (zona și amplasamentul, statutul juridic al terenului care urmează să fie ocupat, caracteristicile geofizice ale terenului – studiu geotehnic, studii topografice, date climatice);

b) bituația existentă a utilităților și analiza acesteia;

3. durata de realizare și etapele principale;

4. costul estimativ al investiției:

– componente majore ale proiectului;

– asistență tehnică și supervizare;

– publicitate;

5. analiza economico-financiară;

6. finanțarea investiției;

7. estimări privind forța de muncă ocupată prin realizarea investiției:

– număr de locuri de muncă create în faza de execuție;

– număr de locuri de muncă create în faza de operare;

8. avize și acorduri;

B. părțile desenate includ:

– plan de amplasare în zonă;

– plan general;

– plan de arhitectura (planurile nivelelor, fatade, vederi, sectiuni).

În esență un studiu de fezabilitate este un plan simplu care conține un rezumat al ideii de afacere, obiective, analiză sumară a pieței și analize preliminare ale costurilor, prețurilor și ale altor cheltuieli probabile. Acest tip de plan este necesar pentru a decide dacă afacerea merită demarată, practic dacă este fezabilă.

Obiectivele studiului de fezabilitate

Obiectivul de baza al studiului de fezabilitate este rentabilizarea societăților comerciale și stabilirea unei strategii pe termen mediu sau lung. În realizarea acestui obiectiv va fi necesar să se analizeze variante având drept scop restructurarea producției și a factorilor de producție, înnoirea tehnologiilor și a dotarii tehnice, ameliorarea organizării și conducerii societătilor, aplicarea rezultatelor cercetarii stiintifice, toate acestea având drept consecință îmbunătățirea calității produselor, diversificarea acestora, reducerea cheltuielilor.

Pot fi considerate ca și principalele obiective în elaborarea studiilor de fezabilitate următoarele:

– economisirea de mijloace (materii prime, energie, manopera) pentru realizarea producției sau serviciilor preconizate, cu consecințe favorabile asupra cresterii rentabilității în condițiile pieței libere și acțiunii concurențiale;

– redresarea economică a societății prin ameliorarea performantelor și calității produselor, extinderea pieței (interne si externe), creșterea productivității muncii și capitalului, reducerea cheltuielilor de producție, de transport, de desfacere;

– conturarea unei strategii pe termen mediu sau lung în care să se înscrie deciziile succesive  adoptate de managerii societății; în această strategie va trebui acordat locul cuvenit aspectelor sociale dar și celor necuantificabile.

Totuși, premergător realizării studiului de fezabilitate este necesar a se avea în vedere următoarele:

– prognozarea produselor ce se realizează în prezent în societate și de către concurenți, estimându-se evoluția lor în perspectivă, masurile necesare a fi luate, inclusiv estimarea rezultatelor economice ce pot fi obținute;

– prognozarea tehnologiilor legate de procesele de productie, urmărind reducerea cheltuielilor, respectiv creșterea profitului, dar și obținerea de bunuri având calitați superioare;

– studii de piață (marketing) cu accent asupra concurenței, cu analiza cerintelor consumatorilor evidențiind: substituția produselor, niveluri de saturație, perioada de absorbție a noilor  produse, asigurarea de service, garanții, reclama, facilități de creditare acordate etc.

Conluzionând, obiectivele unui studiu trebuie să creioneze succinct viitorul dorit al proeictului analizat. Pentru a fi viabile și reale, obiectivele trebuie stabilite plecând de la sudiile suport realizate supra pieței și concurenței.

Rolul studiului de fezabilitate în luarea deciziei de investiții

Frecvent, în practica economică, apare necesitatea stabilirii unor decizii majore privind selectarea variantelor de realizarea a unor proiecte complexe care antrenează importante resurse materiale, umane, financiare și de timp. Studiul de fezabilitate are menirea de a maximiza nivelul cunoașterii „know how“, de a estima anticipat dacă proiectul propus va angaja mai multe resurse bănești decât cel în funcțiune sau decât celelalte proiecte definite ca alternative, precum și de a minimiza riscul pe care organizația și-l asumă prin adoptarea unui proiect.

Demararea unei afaceri noi presupune destul de multe dificultăți. Dezvoltarea unui proiect de la ideea inițilă până la stadiul operațional este un proces complex, care necesită mult timp și efort. Foarte multe ideii nu ajung la stadiul operațional, iar foarte multe dintre cele care ajung, eșuiază în primele 6 luni. Înainte ca potențialii membri și parteneri ai unui proiect de afaceri să investească timp și bani, aceștia trebuie să stabilească dacă proiectul este viabil din punct de vedere economic și dacă avantajele investiționale depășsesc considerabil riscurile asociate.

Studiile de fezabilitate au un rol important atunci când sunt prezentate și cunoscute foarte clar problemele și oportunitățile, astfel prognosticarea fezabilității ținând cont de acești factori devine incertă și riscantă.

Unul dintre cele mai importante roluri ale acestor studii este constituit de faptul că se prezintă o imagine clară a situațiilor reale, a potențialului economic și o poziție pe care o obține pe piață agentul economic, în contextul în care își desfășoară activitatea în funcție de principalele oportunități ce-i sunt disponibile.

Studiul de fezabilitate arată dacă un concept de afaceri este viabil din punct de vedere financiar și dacă este necesară realizarea unui plan de afaceri în continuare. Studiul de fezabilitate poate să ușureze deciziile de plasare a capitalului de la investitori străini și autohtoni, și în același timp, să reducă riscul și să garanteze obținerea unor profituri sigure și atractive.

Studiul de fezabilitate ar trebui văzut ca o necesitate care se realizeză în faza de deliberare, înainte ca antreprenorul sau echipa de management a unei companii să hotărască implementarea sau abandonarea unui proiect.

Având în vedere aceste aspecte, se pot contura motivele pentru care se poate realiza un studiu de fezabilitate:

scoate în evidență aspectele valoroase ale proiectului și evidențiază alternativele;

limitează numărul alternativelor;

idenifică noi oportunități pe parcursul studiului;

motivează acțiunea de a abandona proiectul;

asigură informații corecte pentru luarea deciziilor;

ajută la creșterea investițiilor în companie;

produce documentație care demonstreaza că proiectul a fost investigat în amănunt;

ajută la asigurarea fondurilor de către instituții de prestigiu.

Studiile de fezabilitate permit simularea ideilor pe hârtie înainte de implementarea lor propriu zisă. Această metodă poate prezenta erorile proiectului înainte ca implementarea lor să afecteze în mod negativ afacerea.

Studiile de fezabilitate prezintă riscurile și veniturile proiectului. Nu există un o rată de rentabilitate corectă a proiectului pentru ca investitorul să decidă asupra unei variante. Nivelul acceptabil de risc și câștig variază pentru fiecare, în funcție de așteptările, nevoile și dorințele personale. În concluzie, studiul va prezenta toate variantele, de la cel mai optimist până la cel mai nefavoirabil, ajutându-l pe investitor să își plaseze mai bine afacerea în contextul economic prezent și să vizualizeze șansele de reușită.

Studiul de fezabilitate poate prezenta următoarele funcții :

Sursa: Bișa C., Elaborarea studiilor de fezabilitate și a planurilor de afaceri,pag 17

Figura nr. 1.1. Funcțiile studiului de fezabilitate

Rolul studiului de fezabilitate este de a furniza o analiză aprofundată a scenariilor și ideilor identificate de întreprinzator pentru a vedea dacă proiectul este viabil și mai ales în ce condiții, sub ce scenariu. Un studiu complet ar trebui să permită destinatarilor să ia decizii mai bune în legatură cu aspectele strategice ale unui anumit proiect, deci ar trebui să conțină informații reale și concrete în legătură cu afacerea analizată.

În final, studiul în sine nu va determina dacă este bine sau nu ca un proiect să fie inițiat. Antreprenorul sau viitorii parteneri sunt până la urmă cei care trebuie să decidă dacă beneficiile vor justifica riscurile investitiei. Rezultatele studiului vor oferi doar baza informațională, analizând presupunerile de bază ale afacerii și arătând cum variză rezultatele în ipoteze diferite. În felul acesta, riscul implementării unui proiect de afaceri va fi redus substantial.

Etapele elaborării studiului de fezabilitate

Modalitatea de întocmire a studiului de fezabilitate este diferită în funcție de sursa și de modul de finanțare a investițiilor (publice, autonome, private, finanțate de organismele interne sau internaționale), dar în mare măsură informațiile cuprinse în studiu sunt aceleași. Astfel, elaborarea studiului de fezabilitate parcurge, in principal, următoarele etape:

1. prezentarea generală a sectorului, subsectorului și a agentului economic. Cuprinde cadrul general în care funcționează organizația economică (un scurt istoric al apariției și dezvoltării agentului economic, organizarea lui, capacitățile și perspectivele de dezvoltare). Vor fi mentionate unitătile care îl compun, forma de organizare, capacitatea de producție și gradul de folosire a acesteia, dotarea tehnică, programe de retehnologizare, zonele de aprovizionare și piețele de desfacere, cererea , cadrul legislativ, informații privind forța de muncă, salarizare, perspectivele de dezvoltare, conducerea și organizarea unității.

2. piața și comercializarea la nivelul agentului economic. Piața internă: se prezintă contractele încheiate, relațiile tradiționale și posibilitățile de extindere pe alte segmente de piață, prețurile practicate, organizarea comercială. Piața internațională: sunt redate și analizate relațiile tradiționale, posibilitățile de cooperare cu firmele din străinătate, evoluția probabilă a prețurilor pe piața internațională, rețeaua de distribuție internă și externă.

3. evaluarea activității viitoare a agentului economic. În această etapă sunt formulate, pe baza analizelor previzibile în domeniul de activitate în care agentul economic este implicat, orientările în activitățile viitoare.

4. analiza economico-financiară este cel mai important capitol al studiului de fezabilitate, deoarece prin analiză se stabilește eficiența activității agentului economic, a proiectului de investiții. Analiza se face pe baza metodologiei cost – beneficiu. Prin analiza cost – beneficiu se fundamentează eficiența proiectului de investiții și se realizează evaluarea economico-financiară a unității economice, respectiv capacitatea acesteia de obține profit în urma restructurării factorilor de producție și modului în care iși desfășoară activitatea.

Pentru orice proiect de investiții este important de cunoscut profitul total, rentabilitatea la nivel economic a tuturor resurselor angajate, indiferent de natura lor și de cui aparțin rezultatele.

În analiza economică, determinarea rentabilității și viabilității unui proiect de investiții se face din punct de vedere al economiei naționale. În fluxurile de valori, subvențiile se includ în costuri, iar taxele și impozitele se scad din venituri. Așadar, în analiza economică se ține seama de beneficiile societății corespunzătoare tuturor resurselor angajate pentru proiect, indiferent de cine contribuie la constituirea acestora și de cine beneficiază de rezultatele investiției. De asemenea, taxele vamale, impozitele pe venituri, dobânzile și ratele la credit nu sunt considerate un cost, ci fac parte din beneficiul total al proiectului. Excepție fac doar împrumuturile externe și dobânzile la ele, care sunt cheltuieli și pentru economia națională.

5. analiza de risc și incertitudine. Pentru estimarea corectă a eficienței proiectului și luarea unor decizii viabile este necesar să luăm în calcul și să analizăm eventualele modificări ce pot apărea în evoluția activității obiectivului. Metoda folosită în acest scop este aceea  a variantelor optimistă și pesimistă, prin care estimările  sunt  modificate toate în sens favorabil (varianta optimistă) sau în sens defavorabil (varianta pesimistă). Analiza se reface cu noile date și se obține imaginea marjei de influență posibilă a elementelor de risc și incertitudine asupra rentabilității obiectivului.

6. concluziile cu privire la soluțiile tehnice și eficienta economică.

Realizarea unui studiu de fezabilitate presupune deținerea unor cunoștinte solide in domenii financiare și tehnice, iar din aceste considerente studiile sunt realizare, în majoritatea cazurilor, de către consultanți din exteriorul firmei.

De asemenea, trebuie avute în vedere la întocmirea unui studio de fezabilitate și următoarele aspect:

a) studiile de fezabilitate si de restructurare nu sunt preocupari de moment, ele urmand a se elabora, pe etape, in continuare ori de cate ori managementul societatilor  va sesiza schimbari importante aparute pe plan national sau international in ce priveste produsele, performantele si calitatea acestora, piata, tehnologiile si resursele de productie. Din acest motiv conducerile societatilor si colectivelor de marketing  vor trebui sa-si  insuseasca  practica intocmirii  acestor studii, sa fie in masura sa intocmeasca noi variante cand acestea vor parea necesare; in etapa actuala elaborarea de studii de fezabilitate si de restructurare constituie una din conditiile dinamismului si eficientei  activitatilor societatilor comerciale;

b) studiile de fezabilitate includ, de obicei, si activitatile de restructurare si fara indoiala  pe cele de retehnologizare si de dezvoltare. In acest mod studiile de fezabilitate constituie elementul integrator al acestor preocupari. Ele se sprijina pe unele studii preliminare (prognoza produselor, prognoza tehnologiilor, studii de marketing, analiza diagnostic) ale caror concluzii vor fi folosite  in variantele studiilor de fezabilitate;

c) fiecare societate comerciala constituie o problema aparte, studiile de fezabilitate si de restructurare fiind orientate catre rezolvarea concreta a problemelor majore  ale acesteia; totusi in elaborarea lor poate fi utilizata o metodologie comuna;

d) este util, deseori, sa se intocmeasca un studiu de prefezabilitate care sa analizeze intr-o maniera succinta posibilitatile de dezvoltare sau de restructurare a societatii, pentru ca apoi, dupa decizia Consiliului de Administratie in legatura cu varianta ce considera indicata a fi adoptata, sa se treaca la elaborarea studiului de fezabilitate propriu-zis, care sa se concentreze asupra recomandarilor primite;

e) orice studiu de fezabilitate are la baza ipoteze si premise cu privire la evolutia viitoare; acestea constituie, impreuna cu realizarile perioadei trecute, baza intocmirii variantelor de perspectiva;

f) studiile de fezabilitate trebuie sa se incheie cu propunerea unei strategii de dezvoltare pe termen mediu sau lung cu precizare activitatilor in care se va actiona, rezultatele economice probabile, efortului necesar, etapizarea acestuia, incertitudinea si riscul in atingerea rezultatelor.

Una din primele etape ale realizării studiului de fezabilitate constă în analiza mai multor alternative de ideii de afaceri. Astfel prin realizarea studiului de fezabilitate se reduc considerabil numărul de alternative deoarece pe parcursul realizării studiului se vor analiza mai multe variante de organizare a afacerii, de poziționare a produsului pe piață, urmând ca scenariile realizate să fie prezentate echipei manageriale pentru luarea deciziei finale.

Capitolul 2. Luarea deciziei de investiție pe baza studiului de fezabilitate

2.1.Rolul investițiilor în economie

Investițiile reprezintă factorul primorsdial în stategia dezvoltării economiei naționale, a tuturor ramurilor și domeniilor de activitate, a sporirii veniturilor, condiție a creșterii nivelului de trai.

Termenul de „investiție” este des dezbătut în teoriile economice, fiind cunoscute mai multe opinii care pun în discuție conținutul și sfera de cuprindere. Una dintre cele mai des întâlnite opinii referitore la investiție este aceea că „investiția cuprinde cheltuiala de sume bănești la un moment inițial cu scopul de a obține efecte ulterioare”.

Influența investițiilor asupra dezvoltării economice este condiționată de structura imobilizărilor corporale în care se materializează. Realizarea creșterii economice dinamice și echilibrate depinde, în mare măsură, de lărgirea bazei proprii de materiale prime, atragerea în circuitul economic a noi resurse naturale, prelucrarea superioară și eficiența tuturor resurselor.

Creșterea economică este influențată de nivelul creșterii următorilor factori: potențialul uman, volumul și calitatea capitalului fix și circulant, resursele naturale existente și atraseîn circuitul economic, progresul tehno-științific nivlul de organizare a producției și muncii, eficiența comerțului exterior și investișiile alocate și realizate.

Rolul investițiilor va avea ca direcții principale de manifestare următoarele::

contribuția la procesul creșterii economice prin perfecționarea bazei materiale a societății și economiei românești în condițiile mecanismelor pieței;

promovarea în structura de ansamblu a economiei naționale a progresului tehnic;

susținerea procesului formării profesionale și ocupării locurilor de muncă adaptat la cerințele dinamice socio-economice; protecția mediului;

promovarea proiectelor de natură socio-culturală în funcție de raportul cerințe-posibilități;

întărirea capacității de apărare a țării;

promovarea proiectelor care facilitează amplificarea relațiilor economice externe.

Investițiile sunt și vor fi diferențiat tratate în raport cu locul și rolul unuia sau altuia dintre factorii implicați în înfăptuirea lor. Pentru societate ele sunt un plasament de fonduri bănești, pentru investitori o totalitate de cheltuieli pentru realizarea unor obiective, cel mai adesea cu regim de mijloace fixe. Pentru antreprenori, ele constituie lucrări, activitate de producție în specificul lor, de antrepriză în construcții-montaj. Abordarea lor în context procesual asigură însă un demers calitativ în realizarea investițiilor, sesizând interferențele între factorii implicați, activități, operațiuni, resurse și timp.

Rolul investițiilor în mecanismul economic se află sub incidența unor factori variați. Între acești factori remarcăm: nevoia socială reflectată în cererea de produse și servicii, valoarea resurselor bănești economisite, capacitatea de autofinanțare, costul creditului, nivelul rentabilității.

2.2. Rolul deciziei de investiții în dezvoltarea unei entități economice

Economiile și investițiile joacă un rol deosebit de important atât la nivel macroeconomic cât și la nivelul fiecărei firme. Există un ansamblu de factori care influențează deciziile fiecărui agent economic de a renunța la un câstig sau avantaj prezent (determinat de utilizarea unor fonduri disponibile în prezent) în favoarea unui avantaj viitor (determinat de economisirea sau investirea acestor fonduri pentru a fi utilizate în viitor), însă procesele de economisire sunt prezente într-o măsură mai mare sau mai mică la nivelul fiecărei persoane juridice. Aceste procese de economisire au un rol important și la nivelul întregii economii naționale.

Problema cu care se confruntă un investitori este alegerea modalității optime de investire, care să corespundă cel mai bine scopurilor și așteptărilor celui ce investește.

Element esențial al procesului de conducere, decizia , reprezintă actul de trecere de la gândire la acțiune. Caracteristic deciziei este faptul că ea reprezintă expresia unui act rațional, coerent, luat pe baza interpretării judicioase a unor date și informații ce se culeg și se prelucrează, în scopul adoptării unei soluții care să conducă la realizarea obiectivului, implicit la dezvoltarea entității economice.

Decizia de investiții se prezintă ca o suită de acțiuni și de reacții, unde fiecărei acțiuni posibile îi corespund diferite reacții probabile care suscită orientarea lor către alte acțiuni, opțiunile putând fi efectuate pe etape, în timp.

Prin conținutul său și prin gradul de complexitate decizia de investiții implică o abordare profesionistă, multidisciplinară de selectare a unei alternative, a unei variante raționale, oferite prin proiect, convenabilă și competitivă, de realizare a unei investiții.

Decizia de investiții are caracter strategic prin impactul pe termen lung pe care îl declanșează (de realizare a unui obiect sau obiectiv, de alocare a unor resurse curente sub incidența riscului, de așteptare a efectelor incerte).

Decizia de investiții are, pe de altă parte, caracter tactic, atunci când se referă la activități, acțiuni, integrate în procesul investițional declanșat.

Indiferent de momentul de referință de pe parcursul procesului investițional, care implică alegerea unei alternative dintr-o mulțime dată, finită, se impune luarea în considerare a particularităților deciziei în domeniul investițiilor.

Prin decizie trebuie să se aleagă de la început și o singură dată soluția considerată optimă sub aspect tehnic, economic și social-politic, într-o situație concretă existentă, ținând seama de criterii acceptabile atât în condițiile etapei de referință, cât și în raport cu condițiile viitoare. Pentru rezolvarea problemelor de decizie în domeniul investițiilor se pot utiliza metode clasice bazate pe experiență și intuiție, sau metode moderne bazate pe informație și raționament. Ambele metode presupun folosirea unor calcule și analize economice în scopul argumentării deciziei.

2.3. Criterii de luare a deciziei de investiție

Decizia necesită o activitate de pregătire și elaborare la care participă un număr mai mic sau mai mare de persoane și compartimente din întreprindere. Pentru alegerea celei mai bune decizii trebuie să fie întrunite următoarele cerințe:

1. obiectivul economic și/sau scopul să fie bine determinat , putând fi cuantificat;

2. volum mare de informații care să reflecte fenomenele și procesele economice care au loc în realitate;

3. un aparat bine pus la punct de investigare și prelucrare a datelor.

Decizia are influențe directe la nivelul grupului și de aceea în conceperea și realizarea deciziei este necesar să se aibă în vedere caracteristicile privind postul, pregătirea, motivarea și potențialul membrilor grupului respectiv.

Decizia determină efecte directe și propagate pe plan economic, uman și tehnic la nivelul firmei. Investigațiile întreprinse au relevat faptul că factorii primari ai deciziei de conducere sunt: decidentul și mediul ambiant.

Decidentul este reprezentat de un manager sau un organism managerial, adică un centru decisional, care în virtutea obiectivelor, sarcinilor, competențelor și responsabilităților circumscrise adoptă decizia în situația avută în vedere. Tendința dominantă la nivelul decidenților este creșterea capacității lor decizionale ca urmare a creșterii nivelului de pregătire în domeniul managementului, la aceasta contribuind substanțial și consultanții în management ce lucrează în cadrul organizațiilor specializate. Tendința caracteristică managementului firmei în momentul actual este extinderea deciziilor de grup.

În plan financiar, decizia de investiții implică acțiuni corelate privind:

a) estimarea bugetului de finanțare ca ordin de mărime, în corelație cu parametrii tehnici și economici ai proiectului;

b) determinarea structurii capitalurilor permanente necesare finanțării proiectului, deci a resurselor de finanțare internă (amortizare, cotă parte din profit, etc.) și a resurselor de finanțare externă (aportul acționarilor, împrumuturi bancare, împrumuturi obligatare, subvenții, alocații bugetare, etc.);

c) evaluarea costului capitalurilor permanente aferente finanțării proiectului de investiții în ideea optimizării structurii bugetului de finanțare în funcție de costul fiecărei resurse.

Pentru a se asigura o eficiență economică maximă, decizia trebuie să răspundă următoarelor cerințe:

1. să fie fundamentată științific,

2. să fie adoptată de compartimentele sau de persoanele care au împuternicirea legală în acest sens,

3. să fie luată și transmisă în timp util,

4. să fie formulată clar și concis pentru a putea fi bine recepționată.

În practică, decizia de finanțare și cea de investire nu pot fi separate. La nivelul capitalurilor, cu impact asupra volumului investițiilor, apar o serie de limitări determinate de capacitatea de îndatorare a firmei, condiții de piață, etc. Într-o asemenea situație se impune raționalizarea capitalurilor și luarea în considerare a factorilor financiari în dimensionarea cheltuielilor cu investițiile.

Ca modalități uzuale de depășire a unor constrângeri financiare se utilizează distribuția cheltuielilor cu investiția pe o perioadă mai mare de timp sau realizarea acesteia în cooperare.

În situația constrângerii financiare, regula de decizie vizează obținerea randamentului maxim pentru domeniul de activitate ținându-se cont de costul capitalurilor și de clasa de risc a proiectului.

2.4. Elaborarea și fundamentarea deciziei de investiție

Investiția reprezintă cel mai important act economic prin care se alocă capitaluri importante în speranța obținerii unei rentabilități viitoare superioare.

Din punct de vedere financiar, la nivel strategic se iau două decizii:

decizia de investiție care este cea mai importantă;

decizia financiară care are o influență majoră asupra procesului investițional.

În practică, cele două decizii se iau concomitent și în interdependență. Separarea acestora, pentru a fi analizate și cuantificate matematic, se face pe baza modelului teoretic al mediului economic cert (piața perfectă de capital).

În cadrul procesului de elaborare și fundamentare a deciziei de investiție este necesară parcurgerea mai multor etape:

identificarea și definirea problemei ce semnifică recunoașterea situației care impune luarea deciziei și determinarea obiectivelor urmărite prin aceasta;

precizarea corespunzătoare a obiectivului prin stabilirea corelației între obiectivele de ansamblu ale întreprinderii și problema dată, astfel ca obiectivul stabilit trebuie să fie real, mobilizator și stimulator;

stabilirea alternativelor sau variantelor decizionale. În această etapă creativitatea tinde să joace un rol foarte important în luarea deciziei. Esențial în această etapă este adunarea principalelor informații ce caracterizează fiecare curs prelabil de acțiune și ordonarea lor logică. În acest scop, se întocmesc liste cuprinzând elemente necesare evaluării alternativelor identificate, evidențiind în același timp limitele, avantajele și dezavantajele fiecărei alternative.

alegerea celei mai convenabile dintre alternative, adică a deciziei. În prealabil trebuie stabilite criteriile de evaluare a fiecarei variante posibile și de aceea pentru adaptarea deciziei, se cere folosirea modalitaților participative de luare a deciziei.

aplicarea deciziei necesită luarea în prealabil a unui ansamblu de măsuri sistematizate sub forma unui plan de acțiune și pregătirea climatului psihosocial în cazul în care decizia antrenează schimbări radicale în activitatea agenților economici.

evaluarea rezultatelor obținute determină măsura în care obiectivele fixate au fost îndeplinite și se stabilesc cauzele care au generat eventualele abateri.

Orice decizie de investiție presupune un risc, însă acesta nu este caracteristic numai investițiilor, ci și altor segmente de activitate. Riscul reprezintă un concept care în teoria de specialitate nu a fost dezbătut îndeajuns, oamenii nereușind încă să stăpânească tehnicile de identificare ăi evitare a acestuia pe parcursul desfășurării activității lor. Fiecare decizie pe care oamenii o iau în activitatea lor implica riscuri cu efect pozitiv sau negativ, la fel cum putem spune că riscul poate reprezenta, în același timp, atât o amenințare, dar și o oportunitate. În sensul cel mai corect, riscul reprezintă potențialitatea ca rezultatele reale să fie mai bune sau mai slabe decăt cele așteptate.

În condițiile economiei de piață activitatea oricărui investitor, fie el autohton sau străin este expusă unor riscuri. Riscul economic la modul general reprezintă un eveniment sau proces nesigur și probabil care poate fi atât obiectiv cât și subiectiv.

Riscul reprezintă posibilitatea de a te expune la pierderi, iar determinarea lui se bazează pe o experiență îndelungată sau pe informații care permit efectuarea unor estimări privind probabilitatea consecințelor acestuia.

Într-o abordare generală a rsicului înseamna hazard, probabilitatea unor eventuale pierderi sau o pierdere posibilă pe care, printr-o politică economică modernă, încercăm să o prevenim ori să o diminuăm.

Riscul inerent investiției are ca principal suport evoluția tehnologică, progresul tehnic care permite firmelor realizarea unor modernizări, înlocuiri de utilaje. Incertitudinea specifică investiției afectează toate elementele fluxului de trezorerie generat de un proiect de investiții. Sunt influențate îndeosebi valorile așteptate ale rezultatelor economice și financiare: profitul, cash flow-ul, valoarea netă, care depind de costuri, de pretul de vanzare, de volumul vanzarilor.

Caracterul de unicitate a deciziei de investiție contribuie la apariția riscului, condiții care au stat la baza eleborării și dundamentării unor decizii de investiții care nu se mai regăsesc în aceleași forme în cazul altei decizii, fapt ce face ca procesul investițional să se desfășoare într-un viitor incert.

În cadrul investițiilor riscul se manifestă prin aceea că există permanent o nesiguranță a realizării, o posibilitate ca rezultatele scontate să nu fie atinse, unele evenimente legate de investiție să evalueze într-o asemenea direcție încât cei implicați în investiție să nu obțină profitul așteptat, iar în unele condiții să-si piardă parțial sau total sumele investite.

Fundamentarea si elaborarea deciziei de investiție este un act de creație, în care cunoștințele, gândirea, experiența, sensibilitatea, receptivitatea și imaginația se întrepătrund armonios. Prin soluțiile ce se adoptă în proiecte se va asigura desfășurarea rațională a operațiilor de investiții, a proiectelor investiționale, obținerea de performanțe în etapa de exploatare a bunurilor ce se creează prin investiții.

2.5. Evaluarea ideii de afacere

Aprecierea proiectelor de investitii este facută după criterii care sa se poata aplica tuturor investitiilor. In  practica, conducerile intreprinderilor aseaza pe primul loc criteriile financiare pentru ca acestea reflecta obiective si constrangeri identificabile si cuantificabile si pot fi aplicate intr-un mod riguros. Tendintele recente se orienteaza spre punerea la punct a unor metode mai deschise pe langa criteriile financiare avandu-se in vedere  si efectele socio-economice ale proiectelor, in toata complexitatea lor.

În evaluarea proiectelor de investiții, în etapa de analiză a proiectului, se identifică următoarele criterii:

• coerență (internă): logica intervenției, raționalitatea internă și capacitatea de a ține cont de complexitatea problemei de rezolvat;

• pertinență: adecvarea proiectului (obiectiv specific și rezultat) cu obiectivele și strategiile de dezvoltare a țării, în ansamblul ei;

• eficacitate: evaluarea calității și a productivității și a mijloacelor utilizate (gradul de utilizare a mijloacelor fixe, productivitatea muncii);

• eficiență: evaluarea rezultatelor și obiectivului specific al proiectului în corelație cu costurile;

• impact economic, social și de mediu: evaluarea efectelor globale ale proiectului asupra actorilor economici, beneficiari direcți și ansamblul mediului exterior (analiza economică – analiză de impact) și relaționarea proiectului cu obiectivele globale și sectoriale de dezvoltare;

• viabilitatea financiară, tehnică și instituțională: problema “după proiect” trebuie privită din trei puncte de vedere: instituțional, tehnic, financiar.

            Din punct de vedere financiar trebuie avute in vedere în evaluarea proiectelor de investitii următoarele criterii:

– influenta acestor proiecte asupra rezultatelor si rentabilitatii intreprinderii;

– influenta lor asupra echilibrului financiar;

– influenta lor asupra marimii riscurilor suportate de intreprindere.

Procesul de evaluare a ideii de afacere servește la concretizarea strategiei intreprinderii. Echipa managerială are la dispoziție o mare varietate de metode care îi ajută în activitatea de evaluare a proiectelor de investiții:

metode contabile: rata de rentabilitate, termenul de recuperare;

metode financiare: venitul net actualizat, indicele de profotabilitate, rata internă de rentabilitate, termenul de recuperare actualizat;

metode multicriteriale.

O considerație atentă este influența asupra investițiilor a unor factori cheie ca: piețele, producția, resursele financiare, resursele umane etc.

Fiecare proiect trebuie să aibă o totalitate standard, o totalitate complexă de informații, ce permite efectuarea independentă a evaluării ideilor propuse spre finanțare, printr-o metodă unică, utilă practic, pentru orice proiect.

Rolul studiului de fezabilitate este de a furniza o analiză aprofundată a scenariilor și ideilor identificate de întreprinzator pentru a vedea dacă proiectul este viabil și mai ales în ce condiții, sub ce scenariu. Un studiu complet ar trebui să permită destinatarilor să ia decizii mai bune în legatură cu aspectele strategice ale unui anumit proiect, deci ar trebui săconțină informații reale și concrete în legătură cu afacerea analizată.

Concluziile studiului de fezabilitate ar trebui să prezinte clar scenariile analizate, împreună cu implicațiile, punctele forte și punctele slabe ale fiecăruia. Antreprenorul sau șefii de proiet trebuie să analizeze aceste rezultate și mai ales toate ipotezele de bază care au fost utilizate.

Studiile de fezabilitate sunt rareori complet pozitive sau negative. Chiar dacă s-au obținut informațiile necesare și s-au investigat toate alternativele, rareori se poate vorbi despre rezultatele pozitive sau negative, iar decizia de a implementa sau nu o idee de afacere de cele mai multe ori nu este clar trasată de către studiu.

În final, studiul în sine nu va determina dacă este bine sau nu ca un proiect să fie inițiat. Antreprenorul sau viitorii parteneri sunt până la urmă cei care trebuie să decidă dacă beneficiile vor justifica riscurile investitiei. Rezultatele studiului vor oferi doar baza informațională, analizând presupunerile de bază ale afacerii și arătând cum variză rezultatele în ipoteze diferite. În felul acesta, riscul implementării unui proiect de afaceri va fi redus substantial.