. Studiul de Fezabilitate. Restructurarea In Conditiile Trecerii la Economia de Piata (s.c. Xyz S

CAPITOLUL I

RESTRUCTURAREA IN CONDIȚIILE TRECERII LA ECONOMIA DE PIAȚĂ

CUVÂNT ÎNAINTE

Având în vedere contextul creat în economia româneasca după decembrie 1989, și anume trecerea la economia de piață, întreprinderile au fost nevoite să se adapteze la noile condiții.

Acestea vizau dispariția piețelor tradiționale din cadrul CAER-ului, posibilitatea exportului pe piețele occidentale, concurența mult mai acerbă decât înainte.

Întreprinderile românești au fost create în condițiile în care se dorea obținerea economiilor de scală. Majoritatea acestora lucrau în regim de lucru cu trei schimburi, săptămâna de lucru avea șapte sau șase zile lucrătoare, iar utilajele erau invechite.

De asemenea, pe noile piețe produsele cerute erau diferite, mai ales din punct de vedere al diversității și al calității. Pentru a putea vinde, întreprinderile trebuiau să își adapteze capacitățile de producție la aceste cerințe, deci să se restructureze.

Restructurarea implica atat schimbarea modului de conducere a întreprinderilor cât și tehnologiile de fabricație ale acestora, deoarece în aproape toate cazurile, acestea erau mult sub nivelul celor utilizate de concurenți.

I.1.RESTRUCTURAREA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE

Restructurarea proprietății – vizeaza promovarea pluralismului formelor de proprietate, reducerea ponderii sectorului de stat și creșterea proporției sectorului privat. Acest proces are loc atât ca urmare a privatizării, societățile comerciale cu capital majoritar de stat, cât și prin crearea unor noi întreprinderi cu capital privat sau mixt.

O concepție unitară și echilibrată cu privire la restructurarea proprietății trebuie să țină seama de cele două fluxuri importante care impun nevoia de amortizare. Privatizarea reprezintă calea principală de restructurare a proprietății, având în vedere ponderea ridicată deținută de sectorul de stat, îndeosebi în industrie.

Restructurarea proprietăților contribuie la stimularea inițiativei, îmbunătățirea calității managementului, întărirea cointeresării și disciplinei în muncă, valorificarea superioară a resurselor, ridicarea calității produselor, productivității muncii și a rentabilității, sporirea eforturilor de acumulare și investiții la nivelul întreprinderilor. Privatizarea poate și trebuie să contribuie, de asemenea, la diminuarea proporției populației sărace și la creșterea treptată a ponderii categoriilor sociale mijlocii, ceea ce va constitui garanția stabilității sociale și formării unei societăți moderne.

Privatizarea societăților comerciale cu capital majoritar de stat trebuie însă să aibă la bază promovarea unor metode riguroase de evaluare a patrimoniului și forme echitabile de transfer a bunurilor publice în sectorul privat. Acest transfer trebuie realizat pe baza unor criterii de eficiență economice, sociale și ecologice. Prin privatizare se pot crea resurse pentru restructurare, ceea ce ar duce la recapitalizarea întreprinderilor și atragerea de investitori străini. Privatizarea este influențată la rândul său, de restructurarea cadrului juridic și instituțional, de restructurarea managerială, organizatorică și mai ales tehnologică.

Întârzierea procesului de privatizare determină prelungirea procesului de restructurare tehnologică, precum și adâncirea decalajelor tehnico – economice față de întreprinderile din țările cu economie de piață modernă cu care întreprinderile românești trebuie să concureze pe piața mondială. Dar, dezvoltarea producției și sporirea efectelor economice depinde și de crearea de noi întreprinderi particulare, care reprezintă o altă componentă de bază a restructurării proprietății.

Înființarea de întreprinderi private noi – îndeosebi IMM-uri – furnizează demonopolizarea și formarea mediului concurențial, diversificarea și elasticizarea producției, calitatea și productivitatea muncii și obținerea unei eficiențe economice sporite.

Creșterea numărului întreprinderilor private și, mai ales, desfășurarea unei activități eficiențe a acestora, implică perfecționarea actualului sistem de avantaje și facilități oferite întreprinzătorilor: se are în vedere crearea unui mediu economic favorizant, sprijinirea financiară, înlesnirea accesului la credite, facilitarea transferurilor de tehnologie, pregătirea profesională a forței de muncă, etc.

O atenție deosebită trebuie acordată realizării unui cadru de conlucrare a sectorului public cu cel privat care să favorizeze procesele de adaptare tehnologică și funcțională la cerințele etapei în care se găsește economia românească.

Restructurarea tehnologică – sau retehnologizarea are un rol fundamental în cadrul întregului proces de modernizare a structurii economiei românești. Ea poate și trebuie să contribuie la ridicarea calității produselor, la reducerea consumurilor materiale și energetice, la îmbunătățirea condițiilor de muncă, la sporirea productivității muncii și a rentabilității, la menținerea piețelor tradiționale și la pătrunderea pe noi piețe.

Retehnologizarea economiei și, în special a industriei, desemnează un proces amplu și complex de modificare a actualelor structuri tehnice și tehnologice, în consens cu necesitatea apropierii de niveluri mondiale și înscrisă în tendințele firești ale științei și tehnicii.

În 1989, nivelul dotării tehnice a economiei românești era diferențiat. Existau atât domenii care dispuneau de un nivel ce putea fi considerat satisfăcător, cât și subramuri ale căror mașini și utilaje erau puternic depreciate atât economic, cât și moral. Această situație a fost determinată, în cea mai mare parte, de politica importurilor de materie primă, combustibili, energie, neglijând aproape complet importurile de completări și modernizări de mașini și utilaje.

Nivelul scăzut al tehnologiilor de fabricație reprezintă poate cea mai gravă cauză a performanțelor economico – financiare slabe.

După revoluția din 1989 s-a adăugat incapacitatea de a susține efortul de retehnologizare. Ca urmare, industria a intrat într-un proces continuu de depreciere, care a fost mai accentuat decât procesul de uzură fizică, fapt ce a determinat sporirea decalajului tehnic și tehnologic față de ramuri, subramuri și produse similare din țările dezvoltate. Lipsa acută a fondurilor financiare pentru investiții a afectat grav modernizarea și înnoirea produselor, a echipamentelor și tehnologiilor. Puținele investiții efectuate de întreprinderi au fost în domeniul biroticii, și nu în domeniul producției.

În acest context, necesitatea retehnologizării economiei românești este deosebit de stringentă și presupune eforturi materiale și financiare deosebit de mari atât din partea statului, cât și din partea întreprinzătorilor privați.

În prezent, România se află în pragul unor importante restructurări tehnologice, care ridică o serie de probleme majore și poate oferi, în schimb posibilități considerabile de relansare a creșterii economice și de integrare avantajoasă a țării în Uniunea Europeană.

Complexitatea și amploarea eforturilor financiare ce se cer făcute impun cu acuitate stabilirea unei strategii generale de retehnologizare, coerente și realiste, în care să fie ierarhizate prioritățile. În absența unei astfel de structuri, persistă pericolul de a investi importante fonduri financiare în capacități, care chiar și modernizate, nu-și vor mai găsi locul într-o structura de perspectivă, bazată pe principii intersectoriale de eficiență.

Restructurarea tehnologică reprezintă cea mai urgentă și mai dificilă sarcină a economiei românești, întrucât majoritatea întreprinderilor se confruntă cu problema deosebit de grea de asigurare a fondurilor financiare necesare înlocuirii vechilor echipamente și tehnologiilor uzate fizic și moral și necompetitive. Factorii principali ai succesului unei întreprinderi moderne, competitive, au devenit nu numai retehnologizarea producției, ci și conceperea de produse care să anticipeze modificarea nevoilor și gusturilor consumatorilor. Totodată, este necesară și reducerea duratei de asimilare a acestora și punerea rapida în acțiune a unei rețele de desfacere și comercializare a produselor, asigurarea asistenței tehnice și a service-ului.

În acțiunea de retehnologizare se cere făcută distincție între schimăbarile inovaționale evidente, care sunt perfecționări, modernizări aduse tehnologiilor existente, și inovațiile mutaționiste, care reprezintă noutăți absolute.

Fără a neglija ultimul tip de mutații, care implică “distrugeri constructive”, este necesar să se concentreze forțele pentru modernizarea cât mai rapidă a produselor și tehnologiilor existente, care necesită fonduri financiare și materiale mai reduse. Multe unități economice românești, fără a fi foarte moderne, dispun totuși de capacități importante, apte să producă în condiții bune, cu minim de efort investițional.

Evident că acțiunile de retehnologizare diferă de la o întreprindere la alta și de la un moment la altul, în funcție de particularitățile și posibilitățile existente. În vederea amplificării procesului de retehnologizare, ar trebui că managerii unităților economice să se ocupe mai mult de elaborarea unor studii de fezabilitate și de piață ample și aprofundate din punct de vedere tehnic și economic care să poată constitui baza solicitării și folosirii unor linii de credite în valută, oferite de bănci. Or, lipsa unor preocupări în acest domeniu, a dus la folosirea parțială a creditelor și la prelungirea procesului de retehnologizare, cu toate consecințele care derivă de aici.

Aceste studii ar putea constitui nucleul elaborării și aplicării de strategii și politici de restructurare tehnologică. Pe baza lor, se poate apela curajos și cu răspundere la sprijin financiar de la SIF-uri și de la bănci.

Analiza a numeroase studii referitoare la restructurarea societăților comerciale cu capital majoritar de stat prezentate spre aprobare fostului FPS relevau un nivel încă deficitar în ceea ce privește metodologia de elaborare și evaluare a efectelor retehnologizării. Datele referitoare la profitabilitate, capacitatea concurențială și piața potențială în funcție de evoluția schimbării tehnologiei sunt încă slab prezentate.

Sunt multe situații în care se recurge la importuri tehnologice, deși exista posibilități de achiziție a mașinilor și utilajelor de același nivel tehnic și de la producătorii din țară, la un preț competitiv. În alte cazuri, se prevăd investiții care nu reprezintă o urgență.

În lipsa unor strategii și programe riguroase, viabile, eficiente la nivelul fiecărei întreprinderi, presiunile de tot felul fac să apară frecvent pericolul unor false restructurări, adică alocarea și utilizarea unor resurse financiare, fără suficientă justificare economică, fără a se realiza o ameliorare vizibilă și de durată a sistemului economico – financiar.

Retehnologizarea reclamă deci resurse umane, financiare și materiale importante, implicarea masivă și activă a cercetării științifice și dezvoltării tehnologice românești, atragerea investitorilor strategici străini și intensificarea transferului de tehnologie.

I.2.PRINCIPII ȘI CRITERII DE RESTRUCTURARE ECONOMICĂ

Restructurarea reprezintă prioritatea priorităților tranziției la economia de piață, care implică schimbări radicale ale economiei românești.

Restructurarea cadrului juridic și instituțional este un proces care are o mare importanță pentru sporirea capacității de performanță a economiei, de adaptare a ei la cerințele pieței interne și internaționale în continuă schimbare.

În ansamblul acestui proces, un rol important revine restructurării sistemului de conducere a economiei. Aceasta necesită schimbarea percepției referitoare la organizarea conducerii, abandonarea vechilor principii, metode, tehnici și instrumente de conducere și implementarea altora corespunzatoare economiei de piață.

În acest scop este necesară constituirea unui nou sistem de principii și criterii care să stea la baza reorganizării conducerii întregii activități economico-sociale.

Stabilirea principiilor este deosebit de importantă pentru sdernizarea cât mai rapidă a produselor și tehnologiilor existente, care necesită fonduri financiare și materiale mai reduse. Multe unități economice românești, fără a fi foarte moderne, dispun totuși de capacități importante, apte să producă în condiții bune, cu minim de efort investițional.

Evident că acțiunile de retehnologizare diferă de la o întreprindere la alta și de la un moment la altul, în funcție de particularitățile și posibilitățile existente. În vederea amplificării procesului de retehnologizare, ar trebui că managerii unităților economice să se ocupe mai mult de elaborarea unor studii de fezabilitate și de piață ample și aprofundate din punct de vedere tehnic și economic care să poată constitui baza solicitării și folosirii unor linii de credite în valută, oferite de bănci. Or, lipsa unor preocupări în acest domeniu, a dus la folosirea parțială a creditelor și la prelungirea procesului de retehnologizare, cu toate consecințele care derivă de aici.

Aceste studii ar putea constitui nucleul elaborării și aplicării de strategii și politici de restructurare tehnologică. Pe baza lor, se poate apela curajos și cu răspundere la sprijin financiar de la SIF-uri și de la bănci.

Analiza a numeroase studii referitoare la restructurarea societăților comerciale cu capital majoritar de stat prezentate spre aprobare fostului FPS relevau un nivel încă deficitar în ceea ce privește metodologia de elaborare și evaluare a efectelor retehnologizării. Datele referitoare la profitabilitate, capacitatea concurențială și piața potențială în funcție de evoluția schimbării tehnologiei sunt încă slab prezentate.

Sunt multe situații în care se recurge la importuri tehnologice, deși exista posibilități de achiziție a mașinilor și utilajelor de același nivel tehnic și de la producătorii din țară, la un preț competitiv. În alte cazuri, se prevăd investiții care nu reprezintă o urgență.

În lipsa unor strategii și programe riguroase, viabile, eficiente la nivelul fiecărei întreprinderi, presiunile de tot felul fac să apară frecvent pericolul unor false restructurări, adică alocarea și utilizarea unor resurse financiare, fără suficientă justificare economică, fără a se realiza o ameliorare vizibilă și de durată a sistemului economico – financiar.

Retehnologizarea reclamă deci resurse umane, financiare și materiale importante, implicarea masivă și activă a cercetării științifice și dezvoltării tehnologice românești, atragerea investitorilor strategici străini și intensificarea transferului de tehnologie.

I.2.PRINCIPII ȘI CRITERII DE RESTRUCTURARE ECONOMICĂ

Restructurarea reprezintă prioritatea priorităților tranziției la economia de piață, care implică schimbări radicale ale economiei românești.

Restructurarea cadrului juridic și instituțional este un proces care are o mare importanță pentru sporirea capacității de performanță a economiei, de adaptare a ei la cerințele pieței interne și internaționale în continuă schimbare.

În ansamblul acestui proces, un rol important revine restructurării sistemului de conducere a economiei. Aceasta necesită schimbarea percepției referitoare la organizarea conducerii, abandonarea vechilor principii, metode, tehnici și instrumente de conducere și implementarea altora corespunzatoare economiei de piață.

În acest scop este necesară constituirea unui nou sistem de principii și criterii care să stea la baza reorganizării conducerii întregii activități economico-sociale.

Stabilirea principiilor este deosebit de importantă pentru surprinderea ansamblului acțiunilor ce se cer întreprinse, pentru înțelegerea complexității legăturilor reale ce se formează în acțiunea de restructurare.

Datorită adâncirii diviziunii sociale a muncii, desfășurarea activității economice are loc în cadrul unor structuri judicios delimitate: ministere, agenții, asociații de diferite tipuri, regii autonome, societăți comerciale, forme și metode de organizare și conducere obiectiv condiționate. Interacțiunea dintre structura economică și structura organizatorică se stabilește prin sistemul principiilor și criteriilor, al exigențelor obiective în domeniul formelor și metodelor de organizare și conducere a proceselor economice.

Structurile organizatorice sunt determinate de structurile economice. Însă, odată constituite, potențează disponibilitățile funcționale ale relațiilor economice. Ele sunt instrumente ale acțiunii economico-sociale și condiții de eficiență a activităților colective ale oamenilor, a raporturilor lor obiective cu societatea și natura, devenind un domeniu existențial distinct al societății.

Restructurarea nu poate fi concepută ca un scop în sine, ci ca un mijloc care trebuie să îndeplinească anumite principii și criterii.

Fără o strategie clară, fără principii și criterii de performanță, restructurarea nu poate asigura relansarea producției și creșterea eficienței economice.

I.3. PRINCIPII ȘI CRITERII GENERALE

Restructurarea trebuie să fie un proces controlat, dirijat de către diferiți factori de decizie, în limitele atribuțiilor și competențelor pe care le impun cerințele economiei de piață în general și ale economiei de tranziție în special. Fiind un proces de remodelare a întregii structuri economice moștenite, de creare a unei economii racordate organic la cerințele actuale și de perspectivă ale pieței interne și externe, restructurarea trebuie riguros condusă și controlată. Aceasta nu înseamnă rigiditate, inflexibilitate, ci imprimarea unei finalități și coerențe procesului de restructurare.

Amploarea intervenției guvernului depinde de realitățile economiei și de cerințele specifice ale perioadei de tranziție.

Restructurarea este un proces multidimensional care afectează domenii foarte numeroase (tehnologic, organizatoric, economic, juridic, social-cultural, politic, ecologic). Privatizarea poate avea o influență considerabilă asupra restructurării tehnologice a producției, la reorientarea acesteia spre satisfacerea cât mai deplină a cerințelor pieței, precum și la o mai bună organizare și conducere a activității economice și, deci, la autosusținerea dezvoltării economice românești.

Restructurarea trebuie să dezvolte și să consolideze piața internă, mecanismele și instituțiile pieței concurențiale, evitând pe cât posibil orice intervenționism non generator de efecte economice și sociale viabile și autosusținute.

Creșterea economică autosusținută trebuie să reprezinte obiectivul principal al oricărui tip de restructurare. Fiecare din tipurile de restructurare pot fi asistate, dirijate sau sprijinite într-o etapă inițială pentru a atinge masa critică de autodezvoltare.

Restructurarea trebuie să răspundă cerințelor reale ale cererii și ofertei pe piața internă a cărei dezvoltare și consolidare este un factor favorizant pentru:

utilizarea optimă a factorilor naționali de producție;

creșterea competitivității externe;

atragerea de capital străin;

integrarea în structurile economice internaționale.

Restructurarea trebuie să îmbine principiul creșterii eficienței economice cu principiul justiției sociale. Este esențială asigurarea unui raport optim între cele două principii. Experiența mondială atestă că dacă nu se adoptă măsuri de optimizare între cele două principii, pot avea loc convulsii sociale puternice, care afectează eficiența economică.

Restructurarea trebuie să țină seama de necesitatea și posibilitatea specializării interne și internaționale și, respectiv, integrarea eficientă în diviziunea internațională a muncii.

I.4.PRINCIPII ȘI CRITERII SPECIFICE

Principiul descentralizării conducerii activității economice exprimă necesitatea transferării unor atribuții, competențe decizionale și răspunderi de la organele centrale la cele intermediare și primare, astfel încât acestea din urmă să aibă toate prerogativele necesare desfășurării eficiente a activității lor economice și sociale.

Descentralizarea se poate face folosind fie terapia de șoc, fie terapia graduală, treptată, prin lărgirea în etape a atribuțiilor, competențelor și răspunderilor. În România s-a adoptat prima cale. Distrugerea haotică a vechilor structuri organizatorice și a modalităților de conducere, fără ca în prealabil sau simultan să fie puse altele care să preia funcțiile acestora a dus în condiții schimbate la distrugerea circuitelor economice și la dezarticularea legăturilor dintre sectoare și întreprinderi, la scăderea drastică a producției și a eficienței sale economice. Această situație a fost determinată, între altele, de managementul necorespunzător guvernamental și cel al întreprinderilor practicat în economie.

Demonopolizarea s-a concretizat în fărâmițarea unor întreprinderi care au fost construite pe baza criteriului economiei de scară. În acest fel s-a redus capacitatea de concurență cu partenerii externi, a sporit numărul personalului cu funcții de conducere, cheltuielile de administrație și prețul de cost al produselor fabricate, fără să se asigure manifestarea unei concurențe reale pe piața internă, ridicarea calității produselor și îmbunătățirea desfășurării activității economice și sociale.

Principiul sporirii eficienței economice are cea mai amplă implicare în reorganizarea activității economice. El exprimă cerința ca la baza reorganizării conducerii economiei să stea sporirea eficienței economice.

Restructurarea organizării conducerii activității economice are ca scop să asigure premisele necesare creșterii producției, a calității produselor și serviciilor, a productivității muncii, a rentabilității.

Analiza rezultatelor obținute de la declanșarea acțiunilor de restructurare a organizării activității economice și până în prezent relevă că reorganizarea efectuată nu a creat efectiv condițiile manifestării acestui principiu. Astfel, în industrie, ramura care concentrează mari resurse materiale și umane, în anul 1995 comparativ cu 1989, s-au redus considerabil: producția marfă, productivitatea muncii, investițiile și venitul național realizat, ceea ce a determinat îngustarea posibilităților de restructurare și retehnologizare a producției și de lupta împotriva șomajului.

Principiul diversificării formelor de proprietate relevă cerința creării de condiții de dezvoltare cu șanse egale pentru toate formele de proprietate. Poziția egală față de diferite forme de proprietate condiționează practic opțiunile în materie de organizare și conducere a economiei. Privatizarea întreprinderilor de stat ocupă un loc prioritar în cadrul restructurării economiei de piață. Privatizarea prezintă pe lângă unele avantaje cum ar fi: asigurarea restructurării, a dinamismului, a flexibilității, a competitivității producției, sporirea veniturilor întreprinzătorilor, conducătorilor și salariaților etc., și numeroase riscuri: creșterea exagerată, mai ales la începutul acestui proces, a șomajului, posibilitatea transferării proprietății la prețuri foarte reduse, dezintegrarea nejustificată a marilor întreprinderi, scăderea producției, etc. Experiența a demonstrat că retragerea grăbită a statului din conducerea activității economice, trecerea bruscă de la centralism la autonomie, fără a se asigura condițiile minime de funcționare a agenților economici, cum ar fi: resursele financiare, de materii prime și energie necesare menținerii producției, o asistență tehnico-economică eficientă pentru ca aceștia să se poată intergra în economia de piață, un sistem adecvat de pârghii economico-financiare, etc, a generat o dezarticulare generală a relațiilor economice pe verticală și pe orizontală și a contribuit la adâncirea crizei economice.

Principiul libertății economice de acțiune constă în esență în minimizarea intervenției statului în economie. Libertatea economică reclamă redarea unei largi marje de acțiune tuturor agenților economici. Aceasta nu presupune însă că fiecare agent economic este liber să facă în întregime ceea ce dorește. Maximizarea libertăților economice pentru factorii de decizie, fie ei producători sau cumpărători, indiferent de forma de proprietate, constituie unul din principiile majore ale reorganizării conducerii activității economice. Libertatea de acțiune a agenților economici trebuie astfel concepută încât ei să țină seama de constrângerile exercitate de diferite piețe ( a capitalului, a bunurilor și serviciilor, a muncii, valutară, etc.) care îi, și pe care, la rândul lor, le influențează, de presiunile diverselor organizații (patronale, sindicale, ale consumatorilor etc.), precum și de politica economică și socială a statului.

Principiul importanței produselor și/sau serviciilor pentru desfășurarea normală a activității economico-sociale are o semnificație deosebită pentru reorganizarea unităților economice de stat, pentru progresul economico-social al țării, precum și condițiile tehnico-economice din diferite ramuri și subramuri, asigurării monopolului de stat în anumite domenii pentru obținerea veniturilor necesare bugetului de stat și a valutei pentru realizarea obiectivelor generale ale statului. De exemplu, au fost organizate regii autonome în domeniile: energiei electrice, cărbunelui, petrolului, gazelor, exploatării și prelucrării primare a lemnului, producției de armament, căilor ferate, poștei, etc.

Principiul adâncirii specializării agenților economici. Adâncirea diviziunii sociale a muncii, caracteristică esentială a unei economii moderne, complexe și diversificate, determină profunzimea specializării în cadrul fiecărei ramuri, a subramurilor și activităților. Specializarea trebuie să fie precedată de elaborarea unei strategii care să stabilească direcțiile principale de dezvoltare a economiei pe termen mediu și lung. Specializarea agenților economici implică orientarea fiecăruia către realizarea unei game restrânse de produse sau servicii, faze tehnologice sau activități productive. Specializarea este un proces de descompunere și concentrare a fabricației diferitelor produse sau faze tehnologice de execuție în unități de producție autonome. Ca urmare a adâncirii specializării agenților economici se intensifică și relațiile de cooperare dintre unitățile specializate în scopul realizării unor produse complexe.

Perfecționarea echipamentelor și metodelor de producție, diversificarea bazei de materii prime, creșterea complexității și volumului produselor necesare societății fac ca tendința de specializare să se realizeze simultan în două direcții: pe orizontală, având ca obiect fabricația de produse finale și, pe verticală, având ca obiect fabricarea anumitor componente sau realizarea anumitor stadii tehnologice impuse de obținerea produsului final.

Specializarea agenților economici contribuie la vitalizarea tuturor factorilor care concură la creșterea eficienței economice și a competitivității produselor, la ridicarea productivității muncii și reducerea costurilor de producție.

CAPITOLUL II

STUDIUL DE FEZABILITATE

IMPORTANȚA STUDIULUI DE FEZABILITATE

COMPONENTELE FEZABILITĂȚII UNUI PROIECT

METODOLOGIA PREZENTĂRII STUDIULUI DE FEZABILITATE

Restructurarea societăților comerciale a implicat și implică anumite schimbări în interiorul întreprinderilor. Aceste schimbări se referă la schimbarea modului de conducere a acestora, schimbarea produselor fabricate și mai ales a tehnologiilor utilizate.

Pentru a face aceste schimbări in direcția cea bună, întreprinderile trebuie să se asigure de faptul că ele sunt făcute în condiții care să asigure eficientizarea și rentabilizarea activității lor.

Un instrument necesar în aceste cazuri este studiul de fezabilitate a proiectelor. Prin acest studiu se poate constata dacă schimbările dorite vor aduce rezultatele dorite.

De cele mai multe ori, aceste proiecte au fost elaborate în cadrul organizațiilor care desfasoară activități în domeniul industrial, deoarece se consideră că aceste activități sunt cele mai importante sub aspectul profitabilității.

Importanța impactului pe care activitățile industriale îl au în dezvoltarea lumii a treia sau a regiunilor mai puțin favorizate din țările dezvoltate este acum unanim recunoscută. Nașterea unor astfel de activități este deci, mai mult ca oricând căutată și promovată de puterile economice și politice. Dar, mai este necesar ca inițiativa astfel apărută să se materializeze în realizări rentabile, pe o perioadă suficient de lungă.

Luarea deciziilor în materie de proiecte industriale este adesea – dacă nu întotdeauna – delicată și necesită, pentru a fi bine fundamentată, studii prealabile. Apare astfel noțiunea de fezabilitate a proiectelor, care dacă sunt folosite eficient, pot garanta o dezvoltare armonioasă și eficientă a obiectivului industrial.

Deși noțiunea de fezabilitate a dobândit o accepțiune generalizată încă de când realizarea sa a cucerit viața economică a întreprinderilor și a statelor, ea se prezintă diferit în funcție de sectorul industrial luat în considerare.

II.1. PROIECTELE ÎN INDUSTRIA DE PROCES

Pentru a delimita industria de proces, am putea spune că ea are ca obiectiv fabricarea produselor de consum în sens larg. Cu alte cuvinte, industria de proces apare ca o ramură având drept scop transformarea materiei prime pentru a-i conferi proprietăți pe care nu le poseda în stare naturală. Industria de proces nu se limitează numai la transformarea materiilor prime în produse finite, ci și la elaborarea de produse cu valoare adaugată din ce în ce mai mare. În această categorie intră următoarele sectoare: chimie, metalurgie, agro-alimentară, celuloza și hârtie, petrol, pielărie, textile și chiar și sectorul serviciilor generale (centrale termice, nucleare, distribuirea gazelor naturale).(Vezi figura 1 din Anexe)

Având în vedere faptul că industria textilă face parte din grupa industriilor de proces, este evident că și întreprinderea studiată în această lucrare face parte din industria de proces. În cadrul acestei întreprinderi are loc transformarea materiei prime – lâna – în vederea realizării țesăturilor.

Nașterea proiectelor în industria de proces are o dublă origine.

Prima rezultă din faptul că – dat fiind că această industrie vizează numai produsele de consum, iar consumul este în permanentă extindere pe scara mondială – trebuie ca noile instalații de producție să fie concepute astfel încât să înlocuiască în permanență potențialul existent și să-i crească capacitatea.

Cea de-a doua este o consecință a faptului că industria de proces este esențialmente evolutivă și face obiectul a numeroase inovații, ele însele fiind în creștere.

Ajungem astfel să constatăm că industria de proces este constrânsă să alimenteze în mod constant noi proiecte și să ne dăm seama că singurele impulsuri susceptibile să inițieze un proiect nou nu pot fi decât un produs sau o idee nouă. Trebuie să ne interesăm deci mai întâi de rolul acestora, deoarece nici produsele, nici ideile nu lipsesc; dar cum acestea nu sunt în aceiași măsură purtătoare de rentabilitate, trebuie să le putem selectiona, multe proiecte neatingând rezultatele scontate pentru că aprecierea și selecția au fost făcute necorespunzător.

Criteriile validării unui produs

Un produs dat poate să servească ca bază unui proiect industrial în trei circumstanțe caracteristice, după cum acest produs:

există pe o piață nesaturată;

poate concura un produs deja existent;

se adresează unei necesități nesatisfăcute încă.

Prima ipoteză luată în considerare este cea mai frecventă și se întâlnește mai ales în țările mai putin industrializate al căror consum este prin forța lucrurilor tributar în mare parte importurilor. În acest caz, trebuie să se verifice atent dacă pe piața produsului, cererea este superioară ofertei și dacă structura economică a regiunii permite din punct de vedere financiar satisfacerea cererii. Adesea – atunci când este cazul – proiectul se ancorează pe căutarea și folosirea materiilor prime locale, precum și pe importul de tehnologii avansate, înscriindu-se în cadrul general al transferului de tehnologii.

A doua ipoteză: nu trebuie să neglijăm situația frecventă în care valoarea potențială care se atribuie unui produs este funcție de posibilitățile lui de a concura produsele deja existente. Aceste situații apar în întreaga industrie de proces (energii alternative, materiale noi). Ele apar atât în țările în curs de dezvoltare, unde condițiile locale mai puțin exigente facilitează introducerea produsului, cât și în regiunile industrializate ale căror nevoi de înnoire cer schimbări ale atitudinii față de consum. Este incontestabil că produsele identificate ca aparținând acestei clase, privesc proiecte cu un risc crescut și cer în mod normal o etapă prealabilă de cercetare.

Cât despre a treia categorie de produse – cea care ar putea justifica inițierea unui proiect adresându-se unei nevoi încă nesatisfacute – ele sunt rezultatul unui program special de cercetare elaborat și hotărât în virtutea uneia sau alteia dintre constatările făcute – conform cărora, fie că acest produs și fabricarea sa nu sunt cunoscute încă, fie că necesitatea satisfacută de acest produs nu este cunoscută, fie că această necesitate, deși recunoscută, nu s-a dezvoltat încă. Dat fiind că cercetarea joacă un rol important în inițierea unor astfel de proiecte, ele sunt în general atributul întreprinderilor mari perfect integrate în mediile industriale cele mai dezvoltate și se caracterizează printr-un risc ridicat, dar în același timp printr-o rentabilitate mare în caz de reușită.

Generarea ideilor proiectului

Procesul de inițiere a proiectelor, fiind condiționat de la bun început de cele trei variante de fabricare a produsului despre care a fost vorba, apar două moduri de generare și realizare a ideilor de proiect:

pornind de la identificarea unei necesități a pieței se caută produsul care o poate satisface, sau

căutarea și găsirea unui produs căruia i se creează o piață.

Identificarea unei necesități

Există multe proceduri care pot fi invocate pentru a pune în evidență necesitățile. Fără a prezenta o listă exhaustivă, aceste proceduri vor fi prezentate după principiul fundamental care le definește pe fiecare dintre ele.

În toate cazurile, primul demers este analizarea consumurilor, așa cum există ele în momentul prezent și, în consecință, a industriilor care stau la baza produselor fabricate. Printr-o astfel de analiză este relativ ușor să se descopere piețele care nu sunt saturate, deci pentru care numărul de unități fabricate din produsul respectiv este insuficient. Printr-o analiză complementară, denumită ABC (deoarece clasează piețele în ordinea importanței descrescătoare) este apoi posibil să se descopere prioritățile pe care trebuie să le acordăm unora dintre aceste piețe și necesităților care le presupun.

În aceste condiții, identificarea unei necesități îl face pe omul de afaceri să inițieze un proiect pe una din următoarele căi:

Să decidă proiectarea și construcția unei unități de producție suplimentare a cărei capacitate să fie judicios aleasă; este soluția urmată în general pentru produsele de bază a căror tehnologie de fabricație este deja binecunoscută și pentru care mărirea pieței înseamnă adesea producerea unor cantități suplimentare însemnate;

Să devolte capacitatea de producție a unei instalații deja existente pentru a beneficia de un avantaj auxiliar; cazul tipic este cel al unei instalații în bună stare de funcționare, care prin modificarea unei părți a sa aduce un supliment de capacitate; această situație este cea mai frecventă, pentru următoarele motive:

introducerea unei tehnologii va permite creșterea sensibilă a randamentului producției;

o inovație adusă procedeului permite soluționarea unei strangulări în succesiunea de procese și prelucrări ale materiilor;

fie pentru ca pur și simplu îmbunătățirea calității materiilor prime permite creșterea cantităților prelucrate. Nu este exclus ca această practică să se aplice în cazul fabricării produselor de bază, dar în general ea se aplică în cazul fabricării produselor care prezintă o valoare adaugată mai mare;

Să caute eventuale preluări de contracte astfel încât activitatea de producție să poată fi axată pe un număr redus de tipuri de produse, în condițiile în care acestea vor fi preluate și prelucrate până la stadiul final, în unități complementare de produs mai bine repartizate pe piața de consum; restrângerea fluxurilor de fabricație și a numărului de tipuri de produse fabricate, este mijlocul uzual de adaptare a capacităților de producție la evoluția piețelor;

contrar procedurii precedente, se pot efectua centralizări pentru a se putea răspunde mai bine nevoilor nesatisfăcute care sunt prea dispersate geografic; exemplul cel mai concludent care se poate da în spijinul acestei propuneri este centralizarea resurselor și mai ales a materiilor prime.

Este evident ca – dat fiind ca proiectele industriale implică în mod necesar construirea de instalații, deci implică viitorul – identificarea necesităților care urmează să fie satisfacute trebuie să se prelungească în perspectiva viitorului, în cazul produselor cunoscute.

În acest scop, omul de afaceri va acorda o atenție specială următoarelor patru aspecte de mai jos:

Tendințele economice

Unele tendințe economice – relativ bine cuantificate prin indici cifrați periodic (lunar, semestrial, anual) – permit prezicerea evoluției unor necesități pentru anii viitori; aceste tendințe economice sunt de altfel adesea întărite prin planificările autorităților publice, regionale sau statale.

Considerând industria de proces sector cu sector, se poate spune că – în fiecare dintre ele – cunoașterea și controlul tendințelor economice sunt în general bogate în informații prețioase pentru evaluarea necesităților.

Tendințe demografice

Ca și cele precedente, aceste tendințe pot fi estimate cu o precizie suficientă, dat fiind faptul că în afara unor răsturnări excepționale, fenomenul demografic corespunde unor funcții matematice continue pe perioade care sunt de ordinul duratei vieții instalațiilor industriale. Ca urmare – tendințele demografice și nevoile populației urmând curbe paralele – este deosebit de important pentru mediile industriale să fie informate la momentul potrivit astfel încăt să poată trece la realizarea unor proiecte de producție pentru a veni în întâmpinarea acestor necesități. Sinteza chimică a fibrelor artificiale care alimentează industria textilă constituie un bun exemplu de aplicare a acestui principiu.

Schimbările sociale

Evoluția socială, oricât de relativă ar fi în funcție de state sau regiuni determină schimbări ale deprinderilor populațiilor care afectează nevoile și piețele adiacente; istoria consumului de detergenți de sinteză care au înlocuit săpunurile o dovedește explicit.

Pentru a asigura o bună dezvoltare a proiectelor sale, industriașul bine informat va ține evident seama de mutațiile sociale în identificarea și cuantificarea necesităților.

Legislația

Deși la prima vedere ne apare ca un domeniu exterior problemei proiectelor în industria de proces, trebuie să remarcăm că reexaminarea la date regulate a legislației diferitelor țări este o sursă posibilă de depistare a dezvoltării unor necesități cunoscute. Noi legislații pot să descurajeze sau să promoveze consumul unor produse, având drept corolar obligația de adaptare a capacităților de producție la această nouă stare de fapt.

Unele organizații naționale și internaționale preocupate de dezvoltarea statelor și a regiunilor, realizează ele însele astfel de studii, concluziile fiind în general accesibile potențialilor investitori. Se recomandă consultarea sistematică a acestor organizații al căror sprijin poate fi de altfel apreciabil în derularea unui studiu de fezabilitate.

De asemenea, nu trebuie neglijată dublarea anchetelor asupra necesităților satisfacute de produse deja fabricate, cu investigațiile asupra acelorași necesități și cu scenarii imaginând satisfacerea lor prin produse concurente încă nefabricate de către industria locală. Aceste investigații se desfășoară dintr-o cu totul altă optică, căci pentru a identifica produsele concurente trebuie ca mai întâi să știm de existența lor. Aceasta presupune o anchetă la scară internațională și verificarea posibilității fabricării lor la scară locală. Astfel se ajunge la demersul prezentat în paragraful următor.

Căutarea unui produs

Deși identificarea necesităților este prin excelență mijlocul de inițiere a ideilor unui proiect, există și o cale paralelă prin care se atinge același scop – căutarea unuia sau mai multor produse. Și aici trebuie avute în vedere două filiere, după cum căutarea pornește de la informații exogene sau endogene.

Căutarea unui produs (surse exogene)

Putem inventaria trei posibilități:

Analiza producțiilor la scară internațională

Industria de proces aduce pe piață în fiecare an un anumit număr de produse noi al căror consum este în general testat pe o arie geografică limitată și apropiată de locurile de producție, dar a cărei piață se lărgește progresiv spre regiuni cât mai îndepărtate.

În astfel de cazuri, extinderea piețelor pune imediat problema unor eventuale producții locale, și deci problema dezvoltării unor instalații de producție corespunzătoare, adică a noi proiecte asociate.

În concluzie, este important pentru toate sectoarele industriei de proces ca întreprinderile dinamice să fie la curent cu lista de produse noi care gravitează în jurul activităților lor. Această practică privește relațiile între țările industrializate, ca și cele existente între ele și țările în curs de dezvoltare; important este să se verifice ca actualizarea acestei liste să se facă la nivel internațional.

Vizitarea târgurilor și expozițiilor

Deși manifestările de acest gen au ca principal scop contracte comerciale, ele constituie și o sursă remarcabilă de informații, nu numai asupra produselor comercializate, ci și asupra tendințelor existente pe piața acestora, precum și a informațiilor legate de interesele producerii lor.

Organizarea actuală a industriei de proces face ca fiecare din sectoarele sale să fie inițiatoarea mai multor târguri și expoziții internaționale care se țin anual în diferite locuri de pe glob. Ca urmare – într-un mod mai elegant, rapid și cu puține cheltuieli – se poate face inventarul sectorial al produselor.

Vizitele făcute la târguri și expoziții permit un contact direct cu producătorii și obținerea pe aceasta cale a unei informații de prima mână sau a unei ocazii de dialog cu fabricanții. Astfel se poate iniția un proiect industrial, fie direct, sub forma unei fabricări sub licență, fie indirect, prin adaptarea condițiilor de fabricare la exigențele impuse de amplasarea geografică a noului loc de producție.

Subcontractarea

Din motive foarte diverse – cum ar fi constrângerile generate de poluare, disponibilitatea forței de muncă, apropierea de materiile prime – se întamplă adesea ca fabricarea produselor noi într-o regiune să fie rezultatul activității obținute prin subcontractarea unor întreprinderi care nu s-au stabilit în regiune. De altfel, procedeul nu se adresează în mod necesar și exclusiv unor produse finite, putându-se referi și la materiile prime prelucrate până într-un anumit stadiu, după care sunt exportate spre alte zone suferă etape ulterioare de prelucrare sau finisare.

Căutarea unui produs (surse endogene)

Elaborarea proiectelor pornind de la căutarea produselor din surse endogene sau proprii regiunilor unde se vor dezvolta, prezintă un mare avantaj pentru că ele stimulează o nouă activitate industrială și valorifică materii prime sau cunoștințe specifice acelei regiuni. În această optică, ideea dominantă care stă la baza căutării produselor este inventarierea sistematică sector cu sector a tuturor materiilor și resurselor locale, analiza proprietăților intrinseci ale acestora și căutarea modului în care aceste însușiri pot fi exploatate pentru a se ajunge la un produs sau la o tehnologie nouă care să satisfacă o necesitate identificată. În acest scop menționăm urmatoarele priorități:

cercetarea și dezvoltarea

Activitățile de cercetare și dezvoltare sunt generatoare de noi proiecte, lucru evident în țările cele mai dezvoltate, dar un lux pentru țările în curs de dezvoltare, în mod obișnuit. Și totuși, pentru acestea din urmă, capacitatea de inovație prin cercetare și dezvoltare este la fel de mare ca oriunde.

Valorificarea mesteșugurilor locale

Inventarierea sistematica a producției artizanale, efectuată în mod critic și în deplină cunostință de cauză a necesităților, este o altă sursă de idei care ar putea genera proiecte industriale.

Prin însăși definiția sa, producția artizanală implică mijloace de fabricație reduse și se adresează unei piețe limitate; diferența majoră între producția artizanală și producția industrială este deci – înainte de toate – un simplu factor de scară, ce constituie de altfel principala dificultate care trebuie depășită în cazul inițierii unui proiect industrial.

modificări ale producției existente

O altă sursă de idei pentru noile proiecte apare din examinarea a ceea ce face deja unitatea, căutand să se introducă modificări, fie la nivelul materiilor prime, fie în prelucrare. În general, acest proces nu este imediat, ci apare ca rezultat al unei imaginații creative care poate fi ajutată conjugând verbele:

a imita,

a rearanja,

a interveni,

a reduce,

a modifica,

a adapta,

a înlocui,

a combina,

etc.

Practic, toate modificările apărute în industria de proces în privința economisirii de energie, rezultă din acest demers, dovedindu-i eficiența.

căutarea unor înlocuitori pentru importuri

Și aici propunerea este valabilă în măsura în care s-a identificat și inventariat potențialul local pentru a se putea face comparația cu materiile importate.

În practică totuși, o astfel de compartimentare se întălnește rar, pentru că există numeroase interferențe posibile între aceste modalități de acțiune.

Următoarea etapă este selecționarea ideilor, care implică în primul rând eliminarea primară pe baza imposibilităților, iar apoi se rețin cele mai bune idei, care se ordonează.

II. 2. STUDIUL DE PREFEZABILITATE

După selecționarea ideilor, numărul ideilor reținute este de regulă cu mult inferior față de cel al ideilor emise ( aproximativ 10%).

Ideile astfel reținute apar ca interesante și s-ar putea crede că fiecare dintre ele ar putea sta la baza unui studiu de fezabilitate – ceea ce nu este cazul – căci, pe de o parte, un studiu de fezabilitate complet necesită mai mult timp – de ordinul a 6-12 luni – după importanța proiectului și pe de altă parte, implică cheltuieli destul de ridicate. De aceea, studiile de fezabilitate se fac numai în cazul proiectelor celor mai promițătoare, fiind nevoie de o etapă suplimentară în procesul de selectare; această etapă este studiul de prefezabilitate.

Un studiu de prefezabilitate urmărește în principal trei obiective, examinând succesiv:

dacă proiectul merită și justifică un studiu de fezabilitate;

dacă există aspecte care necesită o atenție specială în studiile de detaliu legate de tehnologiile folosite, de analiza piețelor, de determinarea investițiilor, etc;

dacă prețul cerut pentru realizarea studiului de fezabilitate este compatibil cu interesul vizat / avut în vedere.

Și aici sunt importante nu atât răspunsurile riguroase, cât mai ales evidențierea orientărilor și variantelor legate de deciziile ce urmează a fi luate.

Pentru ca analiza de prefezabilitate să fie relevantă, desigur trebuie ca toate criteriile utilizate să meargă dincolo de percepția subiectivă și – în consecința – ca aceeia care elaborează studiul să se asigure că dispun de informații demne de încredere, mai ales prin întrevederi cu persoane sau organisme considerate ca având experiența în domeniu, cum ar fi:

cumpărător și vânzător de materiale;

consultanți naționali și internaționali;

ministere;

asociații profesionale;

universitari.

CONCLUZIE: necesitatea de a iniția în permanență noi proiecte în industria de proces nu poate fi satisfacută decât grație unei strategii care implică la origini alegeri succesive care se fac în condiții de cunoaștere aleatorie și incertitudine parțială.

II.3. COMPONENTELE FEZABILITĂȚII UNUI PROIECT

Auzim vorbindu-se în ultimii ani din ce în ce mai des de studii de fezabilitate. Ele intervin în discuție de îndată ce pun întrebări asupra unui produs sau asupra unui proiect industrial, oricare i-ar fi importanța, fie că este vorba de o simplă transformare a unei părți din echipamentul unei întreprinderi într-o regiune învecinată bine cunoscută, fie de amplasarea unei instalații complete într-o țară îndepărtată, oarecum necunoscută. Se poate spune că un studiu de fezabilitate este necesar atât pentru amplasarea unei pompe într-o întreprindere dintr-o țară industrializată, cât și pentru ridicarea unui complex de producere a îngrășămintelor într-o țară în curs de dezvoltare.

Această vogă în jurul studiului de fezabilitate și aparenta claritate a termenilor sunt de natură să ne lase să înțelegem că este vorba de ceva evident. Înainte de a produce un bun, de a lansa un produs, de a exploata un procedeu, sau înainte de a construi o uzină trebuie să știm dacă proiectul este realizabil. Trebuie să studiem așadar fezabilitatea respectivului proiect.

Studiul de fezabilitate este complex prin natura și motivație. Acest studiu nu este o simplă demonstrație care indică faptul că un proiect este realizabil – scop prea limitat, ținând doar de un aspect al problemei – ci el merge mai departe și arată în ce condiții proiectul, oricare i-ar fi importanța lui, se integrează într-o perspectivă clar definită și răspunde unor criterii riguroase, atât în domeniul tehnic, cât și în cel comercial și financiar.

Originea și rațiunea de a fi

Dintotdeauna, înainte de a proceda la un produs nou sau înainte de a reutila o întreprindere există obiceiul de a studia mijloacele necesare, de a se aprecia dificultățile și de a rezolva problemele tehnice apărute.

În plus, în societatea capitalistă, studiile de piață și calcularea rentabilității unei activități viitoare, industriale sau comerciale, erau demersuri obișnuite. Chiar dacă nu purtau numele de studii de fezabilitate, faptul nu le împiedice să existe. În ciuda acestor demersuri pregătitoare, existau și eșecuri ale căror cauze trebuiau căutate.

În afara unor greșeli flagrante (dar care, din păcate, erau descoperite abia ulterior) s-a putut constata că aceste eșecuri erau provocate adesea de prioritatea nejustificată acordată unuia dintre elementele: tehnic, comercial, financiar – sau altfel spus – unei proaste organizări a muncii.

Complexitatea problemelor întâlnite în timpul studiilor și al realizării proiectelor nu a încetat să crească. În zilele noastre un proiect industrial necesită – pentru adoptarea deciziei de a investi – o examinare minuțioasă, bine organizată a mediului în care se implantează noua unitate din punct de vedere comercial, tehnic, financiar, și chiar social. Complexitatea studiului ține de amploarea proiectelor, precum și de constrângerile tehnice inerente unor astfel de proiecte. Iar această complexitate continuă să crească sub influența conjugată a internaționalizării activităților, a exploziei și înmulțirii cunoștințelor tehnice și științifice.

Această abordare sistematică, multidisciplinară, bine coordonată a proiectelor industriale care se realizează înainte de a lua decizia de a investi este studiul de fezabilitate în integritatea sa.

Deja de mai mulți ani, sunt numeroase proiecte destinate unor țări în curs de dezvoltare, situate la distanța de țările industrializate. Aceste proiecte sunt cerute acolo pentru a satisface în general nevoile pieței naționale și care uneori se pot extinde la scară internațională. Instalațiile vor fi construite, exploatate, întreținute și, dacă este cazul, transportate și reparate acolo.

În schimb, studiul de fezabilitate este făcut în țări industrializate și mai mult chiar, construirea instalațiilor, punerea în funcțiune și exploatarea lor, întreținerea și repararea lor vor fi încredințate unor specialiști proveniți din aceste țări industrializate.

Această distanță materială, dar și intelectuală între cele două categorii de țări, aceasta împărțire a competențelor și răspunderilor dă naștere unui număr mare de dificultăți în elaborarea proiectelor destinate țărilor în curs de dezvoltare.

Dificultățile apar de îndată ce se încearcă cunoașterea pieței. Statisticile de referință sunt în general insuficiente, dacă nu inexistente. Informațiile trebuie interpretate cu grijă datorită diferențelor de limbă sau de comportament și să se țină cont de faptul că, de cele mai multe ori, cantitățile importate sunt supuse unor limitări și nu reflectă posibilitățile pieței.

În plan tehnic – poate cu excepția domeniului materiilor prime – obstacolul constă mai ales în abundența de date, și nu în lipsa lor. Studiul de fezabilitate va trebui să indice tehnica aleasă și să-i precizeze variantele, urmând ca randamentul să fie concurențial. Responsabilii vor trebui să aleagă acea variantă care este cea mai bine adaptată la condițiile de construire, de exploatare, de întreținere și legate de evoluție ce se impun în țările în curs de dezvoltare. Trebuie ca acești specialiști să țină seama și de situația în care există variații ale calității materiei prime sau a cerințelor pieței, sau atunci când piața pe care se distribuie producția este deschisă concurenței internaționale, prețul și calitatea produselor vor trebui aliniate la practicile concurenților dotați cu cele mai bune instalații.

Automatizarea, reducerea poluării, scăderea consumului de energie sunt trei axe privilegiate de cercetare în vederea ameliorării sau îmbunătățirii.

Prin amploarea sa, prin abundența de documente pe care o generează, acest studiu ar putea fi considerat un scop în sine – ceea ce este total greșit, deoarece el nu este decât una dintre componentele studiului global care va duce la adoptarea deciziei de a investi. Rolul metodologiei întocmirii studiilor de fezabilitate constă în a ne atenționa că nu trebuie să cădem în această capcană și trebuie să integrăm cât mai bine aceste elemente în ansamblul demersurilor generale.

O altă dificultate care însoțește elaborarea studiului de fezabilitate a unui proiect este cea legată de finanțarea unei investiții.

Mai întâi, trebuie subliniată importanța valorii totale a capitalurilor cerute pentru construirea și punerea în funcțiune a unei întreprinderi (numită și capital intensiv), care poate ajunge la mai multe zeci de milioane de dolari. În general, o singură sursă de finanțare nu este suficientă, iar în cazul țărilor în curs de dezvoltare se manifestă și colaborarea financiară a guvernelor țărilor respective sau alte colaborări între guvernele țărilor industrializate și cele neindustrializate.

Toate aceste activități de explorare sunt îndelungate și delicate, necesitând o bună organizare. Ele sunt adesea calificate drept operațiuni de promovare a investițiilor și trebuie să înceapă la timp, din stadiile de elaborare a proiectului care preced studiul de fezabilitate. Se va proceda astfel pentru ca furnizorii de fonduri să-și poată delega experți care să verifice calitatea proiectului, să facă observații sau să impună anumite cerințe. Aceste cerințe trebuie cunoscute cât mai devreme , pentru a nu pune sub semnul întrebării un întreg ansamblu de decizii, sau pentru a nu compromite definitiv reușita proiectului.

Astfel se ajunge la concluzia că, mai ales în sectorul financiar, așa cum am spus și pentru domeniile comercial și tehnic, studiul trebuie făcut în cadrul unei acțiuni bine coordonate, cu perspective clar definite.

Acesta este cadrul studiului de fezabilitate care se vrea o integrare armonioasă a diferitelor domenii – prin studiul de piață, studiul tehnic, studiul financiar – și al cărui scop este de a furniza toate elementele necesare în luarea unei decizii fundamentate privind investiția.

Utilitatea studiilor de fezabilitate este cu atât mai mare cu cât riscurile sunt mai mari și cu cât proiectul este mai amplu.

Locul studiului de fezabilitate în elaborarea unui proiect

Din cele de mai sus se poate desprinde cu ușurință concluzia ca studiul de fezabilitate are o incidență deosebită asupra unui proiect atunci când este inserat în procesul de elaborare, etapă care s-ar putea numi adevarata viață a proiectului.

În literatura de specialitate este des întâlnită concepția conform căreia un proiect – în special industrial – are o viață care cuprinde trei faze consecutive importante:

faza de preinvestiție;

faza de investiție;

faza de post-investiție.

Daca analizăm desfășurarea acestor faze, se constată ca ele cuprind la rândul lor mai multe etape. Astfel, pentru primele două faze distingem următoarele etape:

Faza de preinvestiție

etapa identificării, evaluării sumare, selecționării preliminare a diferitelor posibilități de investiții; această etapă se mai numește și a studiilor de oportunitate;

etapa studiului mai aprofundat al proiectelor selectate, numită și etapa studiului de preezabilitate, care în urma analizei trebuie să indice proiectele care pot fi supuse unui studiu de fezabilitate;

etapa analizării aprofundate a unui proiect, adică etapa studiului de fezabilitate tehnico – economică;

etapa evaluării și a deciziei de investiție.

Faza de investiție

etapa de studiu tehnic și de concepție aprofundată;

etapa negocierii și a stabilirii contractelor de realizare fizică;

etapa execuției;

etapa pregătirii personalului;

etapa punerii în funcțiune.

Se observă că studiul de fezabilitate este doar una dintre numeroasele etape care jalonează procesul de elaborare a unui proiect industrial, fiind doar o verigă într-un lanț, importanța sa capitală constând în faptul că este ultima etapă înainte de luarea deciziei de investiție și, de aceea, trebuie să furnizeze toate informațiile pe care le cere o astfel de decizie.

Tabelul nr.1

Studiul de fezabilitate este și punctul final al unei serii de demersuri care începe cu căutarea ideilor de proiect, se continuă cu evaluarea acestor idei pe planurile comercial, tehnic, financiar, până când se reține un singur proiect, cel pentru care se va întocmi studiul de fezabilitate.

Această procedură se justifică prin costul operațiunilor de selectare și de evaluare. Se estimează că studiul oportunităților costă – în procente raportate la capital – între 0,2% și 1%, studiul de prefezabilitate costă între 0,25% și 1,5%, studiul de fezabilitate care se realizează pentru un singur proiect reținut costă între 1% și 3% pentru întreprinderile mici, și între 0,2% și 1% pentru întreprinderile mari. Încă de la studiul de prefezabilitate și mai ales, la studiul de fezabilitate, informațiile se înmulțesc, dar, în schimb, ele sunt din ce în ce mai specifice, mai precise, iar evaluarea cheltuielilor este mai corectă.

II.3. STUDIUL DE FEZABILITATE

Prin structura sa, studiul de fezabilitate nu se deosebește mult de etapele precedente, mai ales de studiul de prefezabilitate. Regăsim aici cele trei câmpuri de investigare clasice:

studiul de piață;

studiul tehnic;

studiul financiar.

Studiul de fezabilitate se deosebește însă prin caracterul său mult mai aprofundat, și deci imposibilitatea ca el să fie opera unei singure persoane; ansamblul de informații ce trebuie adunate și exploatate, pe plan comercial, tehnic și financiar impune alcătuirea unor planuri colaterale numite și studii de sprijin.

Pentru un studiu de fezabilitate se întălnesc:

inițiatorul proiectului care poate fi investitorul;

cel care furnizează procedeul;

specialiști în studii de piață, financiare și în inginerie;

reprezentanții puterilor publice care sunt adesea și promotorii proiectelor respective în țările în curs de dezvoltare;

furnizorii;

bancherii.

Pentru ca o astfel de muncă să fie fructuoasă și pentru ca termenele – care reprezintă factori atât de importanți pentru reușită– să fie respectate, planificarea intervențiilor și coordonarea sarcinilor sunt absolut indispensabile. Studiile de sprijin sunt încredintate unor experți aparținând unor organisme specializate. Aceste studii colaterale sunt indispensabile pentru proiectele industriale din domeniul proceselor datorită multitudinii de cunoștințe cerute. De altfel, chiar în cursul studiului de fezabilitate se poate ivi necesitatea ca aceste studii să existe pentru a fi consultate.

1. Cazul studiului de piață

Studiul de piață cuprinde:

o descriere a pieței, indicând întinderea geografică, mijloacele de transport, costurile transportului, canalele de distribuție, practicile locale în comerț;

analiza cererii din trecut și prezent, în care consumul să fie exprimat cantitativ și valoric și identificarea principalilor consumatori;

o analiza a ofertei din trecut și prezent, împarțită după origine (origine internă sau import); aici se vor regăsi toate informațiile de natura să indice forța concurențială a produsului ( prețuri de vânzare, calitate, practici de vânzare ale concurenței);

o estimare a cererii produsului în viitor;

o estimare a segmentului de piață pe care îl va ocupa produsul în funcție de cerere și ofertă, de calitățile concurențiale și programul de promovare a produsului.

2. Cazul studiului tehnic

Studiul tehnic care se bazează pe studiul de piață permite atingerea unui dublu scop: pe de o parte aduce toate informațiile caracteristice unui studiu de bază de inginerie, iar pe de altă parte permite evaluarea costului investiției și a costurilor de funcționare a instalațiilor, pornind de la aceste date.

Studiul tehnic trebuie să menționeze:

specificații fizice, mecanice și chimice ale produselor și ale utilizării lor;

descrierea proceselor de producție care au fost alese, inclusiv diagramele de flux corespunzătoare; va fi și o prezentare a alternativelor precum și o justificare a alegerii făcute;

mărimea uzinei și a programului de producție;

alegerea aparatelor și a echipamentelor, inclusiv informații care să permită achiziționarea lor (furnizori și devizele lor, date de livrare, termene de plată, compararea calităților pentru diferitele variante și posibilitatea de a procura piese de schimb);

locul de amplasare a uzinei și avantajele sale; un studiu comparativ al diferitelor zone inițial prevăzute, poate fi adăugat la cerere;

proiectul general al uzinei și o estimare a costurilor terasamentelor și a construcțiilor de clădiri;

un studiu al disponibilității și al costului materiilor prime și al utilităților;

o estimare a importanței muncii cerute de producție;

o descriere a tipului și naturii efluenților, a metodei de tratare a apei și costul aferent;

o estimare a costurilor de producție.

3. Cazul studiului financiar

Studiul financiar se inspiră – pentru termenii fundamentali de venituri și cheltuieli – din datele studiului de piață și ale celui tehnic, și va trebui să indice:

costul total al investițiilor;

sursele de finanțare, fluxurile de trezorerie și costurile financiare;

costurile de producție;

evaluarea financiară, cuprinzând:

valorile actualizate nete;

rata rentabilității interne;

perioada de rambursare;

analiza pragului de rentabilitate;

analiza sensibilității;

dacă este cazul, o evaluare a impactului investiției asupra economiei naționale.

Dacă munca de informare începe cu studiul de piață și se încheie cu concluzia studiului financiar, între punctul inițial și cel final demersurile trebuie duse în paralel, cu atât mai mult cu cât unele informații și unele rezultate obținute pe parcurs antrenează reacții retroactive. De exemplu, în cazul studiului de fezabilitate, studiul tehnic poate să precizeze caracteristicile unui produs secundar, ceea ce va suscita un studiu de piață pentru acest derivat. În ipoteza în care piața s-ar dovedi promițătoare, câștigul care rezultă din acest produs va influența substanțial calculul rentabilității. Primele estimări vor trebui deci să fie revăzute și vor apărea noi concluzii în privința rentabilității. La rândul lor, ele vor genera noi atitudini, mai ales în domeniul tehnic.

Astfel, se constată că, prin aceste reacții retroactive, munca realizată în cadrul studiului de fezabilitate, deși orientată către un scop bine precizat, capătă de fapt înfățișarea unui proces iterativ.

În toate țările industrializate, studiile de preinvestiție își găsesc din ce în ce mai des originea în cazul întreprinderilor private.

În țările în curs de dezvoltare, organismele publice sunt cele care, în general, comandă studii de oportunitate și de prefezabilitate. În ceea ce privește studiile de fezabilitate, ele sunt cerute de către întreprinderile private sau de către instituții naționale sau străine, interesate să investească.

Studiile de fezabilitate sunt încredințate unor organisme specializate: birouri de studiu, servicii care se ocupă de dezvoltarea industrială.

II.4.METODOLOGIA PREZENTĂRII STUDIULUI DE FEZABILITATE

În continuare sunt prezentate planul și metoda de lucru propuse de Centrul de Studii Industriale ale ONUDI. (În România Normele Metodologice fac obiectul Ordinului Nr. 792/13N/20.06.94 al Ministerului de Finanțe și al MLPAT publicat în Monitorul Oficial p.I. nr. 225 din 19.08.1994).

Prezentarea studiului de fezabilitate este împărțită în zece capitole care, cu excepția primului, corespund fiecare unei estimări a costurilor și rețetele indispensabile evaluării financiare care preced decizia de a investi.

II.4.1.CONTEXTUL ISTORIC AL PROIECTULUI

Acest capitol este destinat întelegerii mai exacte a motivelor care i-au inspirat pe inițiatorii și pe promotorii proiectului, a motivelor identificării participanților și prezentării concluziilor și deciziilor la care s-au oprit.

Aici se găsesc mai ales nume și adrese ale inițiatorilor, toate informațiile care orientează proiectul (piața de materii prime), natura pieței noului produs (interne sau de export), strategiile economice și industriale pe care se bazează proiectul. Tot aici sunt menționate costurile studiilor de preinvestiție și ale cercetărilor pregătitoare.

Tabelul nr 2 . STUDIU DE FEZABILITATE

Exemplu de prezentare. Releveu al produselor și al costurilor

II.4.2. CAPACITATEA PIEȚEI ȘI A UZINEI

Acest capitol dă informații referitoare la:

studiul cererii și al pieței;

previziuni asupra vânzărilor și comercializării;

programul de producție și capacitatea uzinei.

În ceea ce privește studiul cererii și al pieței, este bine să se sublinieze câteva caracteristici generale. Informația nu este ușor de cules și este greu de prevăzut evoluția de-a lungul vieții proiectului. Cu toate acestea, în țările care se află în primul stadiu al dezvoltării lor, se poate considera că volumul care urmează să fie produs este cel care corespunde importului actual, dar nu trebuie limitată piața la scară națională, ci trebuie extinsă prin exporturi. Se recomandă de asemenea, realizarea unui studiu de sensibilitate a factorilor de piață, cum ar fi: creșterea venitului național și a celui pe cap de locuitor, descoperirea de noi materii prime, semnarea unor acorduri comerciale bi sau multilaterale, etc.

Rezultatele trebuie să permită evaluarea venitului din vânzări, a cheltuielilor de vânzare și de distribuție, ca și a costului evacuării efluenților.

Atunci când se determină capacitatea uzinei, trebuie avută în vedere dimensiunea economică minimă care să-i asigure rentabilitatea sau cel puțin justificarea.

MATERIALELE ȘI FACTORII DE PRODUCȚIE

Scopul final este, pe de o parte, evaluarea uneia dintre componentele costurilor de producție (cea a materialelor și a factorilor de producție), iar pe de altă parte, fixarea graficului de aprovizionare ținându-se cont de programul de vânzări și de capacitatea uzinei determinate în capitolul precedent.

Punctul de pornire îl constituie o anchetă riguroasă asupra importanței resurselor de materii prime, asupra calității, dar și asupra variațiilor acestei calități. Pe de altă parte, cum de obicei reactivii sau produsele intermediare sunt importate, este nevoie să se asigure disponibilitatea, costul și termenul lor de livrare. La fel stau lucrurile în cazul pieselor de schimb. În fine, trebuie să se evalueze resursele de apă, costul acesteia, al electricității, combustibilului, carburanților și al altor factori de producție care derivă din acestea: apa caldă, aburul, etc.

II.4.3. LOCALIZAREA ȘI AMPLASAREA

La acest nivel se determină:

un cost al investițiilor, cel al cumpărării terenului, inclusiv toate cheltuielile aferente acestei cumpărări;

un eventual cost de producție legat de cheltuielile periodice pentru utilizarea terenului, pentru drepturile de trecere, etc.

Rezultatul nu este atins decât după o lungă anchetă, mai întâi asupra localizării – adică asupra unei regiuni relativ vaste – apoi asupra amplasării, adică asupra unui punct precis din regiune. În fiecare dintre cazuri este indispensabil să se treacă la controlul condițiilor locale, adică: a climei, a poziției exacte a terenului, a mijloacelor de transport, a aprovizionării cu apă și energie, a evacuării deșeurilor, a mâinii de lucru, a reglementărilor fiscale și juridice, a serviciilor de construcții, montare și întreținere și a condițiilor de viață.

ASPECTELE TEHNICE ALE PROIECTULUI

Este de la sine înteles că obiectivul principal al acestui capitol constă în punerea înevidență a valorii totale a investiției. În funcție de capacitatea estimată a uzinei se face alegerea proceselor folosite, se determină tipul, numărul de mașini și echipamentul necesar. Se poate astfel evalua costul tehnologiei și al echipamentului. Va trebui să se adauge apoi costul lucrărilor de construcție, cel al clădirilor și al infrastructurilor.

O tehnologie poate fi impusă de calitatea materiei prime, iar în cea mai mare parte a cazurilor se pot exploata materii prime locale.

De asemenea, mai trebuie precizat faptul că reducerea forței de muncă nu este un obiectiv prioritar în țările în curs de dezvoltare.

ORGANIZAREA UZINEI ȘI CHELTUIELILE GENERALE

Organizarea uzinei se reflectă în cheltuielile generale. Adesea în studiile de fezabilitate, aceste cheltuieli sunt evaluate ca procent din costul total al cheltuielilor de producție . Pentru a calcula aceste cifre, fără să se consacre un efort disproporționat de mare și costisitor, este de dorit să se realizeze o cât mai bună estimare.

Aceste cheltuieli se repartizează în patru mari grupe:

cheltuieli generale pe atelier;

cheltuieli generale de administrație;

cheltuieli de amortizare;

cheltuieli financiare.

Nu trebuie neglijată nici problema evoluției costurilor în funcție de inflație.

FORȚA DE MUNCĂ

După ce s-a evaluat capacitatea uzinei și s-au ales tehnologiile care vor fi aplicate, se poate evalua structura personalului care va fi necesar pentru o buna funcționare. Și astfel se va putea evalua costul forței de muncă – manopera.

Aceste determinări țin de metode clasice, dar trebuie subliniat că normele de muncă din țările în curs de dezvoltare sunt în mod greșit considerate ca fiind aceleași cu cele din țările industrializate. Pe de altă parte, lipsa personalului care îndrumă muncitorii – maiștrii, șefii de atelier – este un impediment care va trebui înlăturat prin programe speciale de pregătire a forței de muncă. Acest transfer de calificare este foarte important.

CALENDARUL PUNERII ÎN FUNCȚIUNE (realizarea investiției)

Calendarul de punere în funcțiune a întreprinderii are ca obiectiv eșalonarea diferitelor sarcini care trebuie îndeplinite din momentul luării hotărârii de a investi până în momentul când întrepriderea își va fi atins regimul de producție comercial.

Diferite activități legate de punerea în funcțiune a obiectivului industrial (administrarea și diferite tipuri de supraveghere) trebuie să fie retribuite. Ele fac parte din costul de investiție și deci trebuie să facă obiectul unei estimări în cadrul studiului de fezabilitate.

EVALUAREA FINANCIARĂ ȘI ECONOMICĂ

Această evaluare este punctul final al studiului de fezabilitate. Nu s-ar putea spune că îmbracă forme particulare în cazul investițiilor din domeniul industriei de proces, dar cum aceasta este o etapă foarte importantă cu care inginerii sunt mai puțin familiarizați i se va rezerva o expunere specială.

CAPITOLUL III

PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE POBAC S.A.

III.1. PREZENTAREA GENERALĂ A SC POBAC SA

S.C. „POBAC” S.A. are o tradiție de peste 80 de ani în industria textilă, mai precis, în proiectarea, producerea, comercializarea de țesături cardate și pieptănate. S.C. „POBAC” S.A este situată în Bacău, un oraș în mijlocul regiunii Moldova, la 300 km nord de București, pe drumul european E 85. Fabrica a fost inaugurată în 1920, având 3 sortimente de cardă, 3 selfactoare și 8 mașini de țesut. Fabrica s-a dezvoltat în mod continuu între 1920 și 1948, când a fost naționalizată, având la acea dată 6 sortimente de cardă, 6 selfactoare și 74 de mașini de țesut.

De la înființare până în prezent, întreprinderea a parcurs următoarele etape:

Din analiza documentelor reiese că în anul 1920 a fost infiintată în orașul Bacău o “fabrică cu profil tehnologic textil, aparținând patronului Izvoreanu.

Astfel, la 1 aprilie 1935 găsim “Societatea Anonimă” în Str. Mircea Nr. 25, cu sucursale la Chișinău și Cernăuți, și cu un capital subscris de 2 000 000 lei.

Până în 1938, fabrica și-a mărit continuu capitalul social, ajungând la 15 295 480 lei.

După 1927, după un incendiu (se pare special provocat), fabrica a fost recladită cu un etaj, instalându-se 3 sortimente de cardă, 6 selfactoare, 24 de războaie tip Schoner și 50 războaie de tip Swabe. În următorii ani s-a montat o filatură pieptanată (1937), 140 războaie mici pentru pânzeturi; de asemenea, întreprinderea s-a dotat cu utilajele aferente unei boiangerii și unei apreturi.

În perioada celui de-al doilea război mondial, fabrica a fost militarizată, producând stofe destinate echipamentelor militare.

În 1948, la naționalizare, fabrica a trecut în patrimoniul statului, căpătând denumirea “Proletarul” Bacău.

În 1949 a avut loc o comasare cu alte întreprinderi naționalizate: fosta fabrică Zingher și Filderman, iar în 1950 cu fabrica Gloria.

În perioada 1949-1950 s-au înregistrat procese de modernizare a întreprinderii.

Concomitent, s-au modernizat utilajele existente și s-au achiziționat și noi utilaje.

Întreprinderea este constituită din 3 secții de bază: Filatură, Țesătoria și Finisajul și o secție auxiliară a compartimentului Mecano- Energetic, formată din: atelelierele mecanice, centrala termică și stația de preepurare chimică.

După evenimentele din decembrie 1989, societatea “POBAC” SA Bacau s-a organizat mai întăi potrivit articolului 16 din legea 15/1990 sub forma de societate comercială, iar apoi în societate pe acțiuni potrivit articolului 8 din legea 31/1990.

În ultimii 46 de ani s-au modernizat utilajele existente, s-au achiziționat linii tehnologice (ex. linia tehnologică de finisaj) și s-a mărit capacitatea de producție, ajungându-se la o producție de peste 3000 metrii pătrați pe an, și o cifră de afaceri de peste 200 miliarde lei. În toată această perioadă, gama de produse s-a îmbunătățit și lărgit, ajungându-se la o mare varietate de țesături cu destinația confecții pentru bărbați și femei, pături și articole tehnice.

La această dată, fabrica dispune de:

o filatură modernă cu 13 sortimente de cardă cu 3, 4 si 5 carde, care oferă posibilitatea prelucrării lânurilor din România, precum și a lânurilor scurte din import, obtinându-se fire cu finețea de la Nm 2 la Nm 18;

o instalație de amestec automată;

ringuri și selfactoare moderne care permit obținerea de fire de calitate bună;

o țesătorie cu 110 mașini de țesut, din care 50 moderne, ce ating viteze de peste 200 rotații pe minut și permit producerea unei structuri diversificate de țesături cu greutăți cuprinse între 180g/mp și 900g/mp;

un finisaj modern, cu o capacitate de peste 3000 mp/an.

În prezent, datorită faptului că s-au modernizat utilajele existente, fabrica poate produce atât țesături din lână și lână în amestec, cât și țesături din in cu celofibră, in cu bumbac sau bumbac 100%.

Fabrica dispune de utilități proprii: centrala termică de producere a aburului, instalație de apă, rețea de alimentare cu energie electrică.

În ceea ce privește materia primă, S.C. „POBAC” S.A. folosește în mare măsură lână fină din România, dar și lână din Australia și Anglia. Se folosesc coloranți și chimicale de la firme bine cunoscute, cum ar fi: SANDOZ, BENCOLOR, CLARIANT, COLOROM, etc, care dau posibilitatea de a produce o gamă largă de culori – permanent în concordanță cu cerințele modei – în funcție de cerințele clienților și a tendințelor din modă.

Departamentul de proiectare a țesăturilor are o mare responsabilitate în contextul economic actual. Programele de cercetare inițiate de acest departament au ca obiectiv diversificarea țesăturilor pentru a folosi capacitățile din dotare într-o manieră care să vizeze nu numai creșterea producției, ci și menținerea pasului cu ultimele tendințe în modă.

Din 1994, S.C. „POBAC” S.A. este o societate cu capital privat 100%: 40% SIF Moldova, 60% acționari. La 1.05.1994, S.C. „POBAC” S.A. a devenit societate cu capital privat 100% ca urmare a privatizării prin metoda MEBO.

În perioada 1994-1995 s-au modernizat utilajele existente și s-au achiziționat linii tehnologice noi ce au permis lărgirea gamei de produse realizate.

În prezent, S.C. „POBAC” S.A dispune de urmatoarele secții:

SECȚIA FILATURĂ de lână cardată dotată cu 13 sortimente de cardă, cu 3, 4 si 5 carde care oferă posibilitatea prelucrării lânurilor și amestecurilor de tip lână, obținându-se fire cu finețe cuprinsă între Nm 3,5 si Nm 18.

Nm = numar metric

Nm=

Ex: Nm 10 înseamnă 10 metri din firul având această finețe cântăresc un gram.

De asemenea, secția filatură dispune de:

o linie de sortare – spălare, utilaje pentru carbonizat – neutralizat lână;

o instalație de amestec automată, care asigură realizarea celor mai diverse rețete de amestec, permitând astfel obținerea firelor pentru țesături în funcție de solicitări;

ringuri și selfactoare moderne.

2. SECȚIA ȚESĂTORIE are în dotare mașini de țesut ce permit realizarea de țesături cu structuri diverse și greutăți cuprinse între 180 și 700 g/mp. Prin programul de modernizare din perioada 1994-1995 au fost achiziționate 16 masini de țesut care permit prelucrarea firelor fine și foarte fine.

SECȚIA FINISAJ dispune de dotarea necesară, corelată cu necesitățile de producție ale celorlalte 2 secții. Mașinile din dotarea acestei secții permit realizarea de finisaje superioare ce înnobilează țesăturile, conferindu-le un plus de calitate. Aceste mașini sunt:

mașina de carbonizat în bucată;

mașini de piuat – spălat;

4 mașini de scămoșat;

mașini de tuns în bucată;

mașini de vopsit în bucată (ex: velur, lucidatrice)

Datorită modernizării, în prezent se pot produce țesături cardate și pieptănate:

din 100% lână și lână în amestec cu fibre sintetice;

din in și in în amestec;

cu finisaje speciale ( teflon, scotchgard, AIRO);

stretch cu fire lycra sau dorlastan;

pături;

articole tehnice ( filtre, chingi, benzi transportoare).

III.2. OBIECTUL DE ACTIVITATE AL SOCIETĂȚII

Domeniul principal de activitate este producția, iar obiectul principal de activitate este pregătirea și filarea fibrelor în fire tip lână cardată.

Tipul de producție este de serie mare.

Obiectul de activitate al societății este:

pentru Secția Filatură:

pregătirea și filarea fibrelor în fire de tip lână cardată – 90%;

pregătirea și filarea fibrelor în fire de tip in și cânepă – 10%.

pentru Secția Țesătorie:

țesături de tip bumbac –2%;

țesături tip lână cardată – 80%;

țesături tip lână pieptănată – 10%;

țesături tip in – cânepă – iută –7%;

alte țesături – 1%.

pentru Secția Finisaj:

finisarea materialelor textile.

De asemenea, în cadrul societății mai au loc:

producerea aburului și apei calde;

– întreținerea și repararea autovehiculelor (fără reparațiile executate în întreprinderi de tip industrial).

Activitatea societății se desfășoară în municipiul Bacău, în alte localități din țară sau străinătate, unde societatea are sucursale sau filiale, în unități proprii, în târguri, piețe, locuri special amenajate.

III.3. Capitalul social. Acțiunile

Capitalul social al societății este de 11325425000 lei, care se divide în 453017 acțiuni, cu valoare nominală de 25000 lei fiecare, egale și indivizibile. Acțiunile societății sunt nominative dematerializate și emise în cont.

Acționarii societății sunt persoane fizice și juridice de naționalitate română. Acțiunile sunt subscrise și vărsate integral de către acționari.

Acționarii participă la pierderi și la profit proporțional cu numărul acțiunilor subscrise.

Capitalul social poate fi redus sau majorat pe baza hotărârii AGA și cu respectarea procedurii prevăzute de lege.

Obligațiile societății sunt garantate cu patrimoniul și capitalul social al acesteia, iar acționarii răspund în limita acțiunilor ce le revin.

III.4. Sistemul de management al societăȚii

Managementul societatii este asigurat de:

Adunarea Generală a Acționarilor;

Consiliul de Administrație;

Comitetul Director;

Directorul General;

Directorii Executivi;

Șefii de compartimente funcționale și operaționale;

Maiștrii.

A. Subsistemul metodologic

Subsistemul metodologic este alcătuit din instrumentarul managerial și elementele metodologice de concepere, funcționare și perfecționare a celorlalte componente manageriale.

La nivelul SC “POBAC” SA, subsistemul metodologic evidențiază următoarele aspecte mai importante:

sistemele de management utilizate sunt managementul prin obiective și managementul participativ.

managementul prin obiective este bazat pe determinarea riguroasă a obiectivelor, până la nivelul executanților care participă la realizarea lor.

Obiectivele principale care stau la baza activității societății sunt:

asigurarea condițiilor materiale pentru menținerea capacității de producție a societății;

asigurarea unor utilaje tehnologice cu nivel ridicat de tehnicitate care vor permite realizarea de fire și țesături competitive, atât pe piața internă, cât și pe cea externă;

creșterea productivității muncii și reducerea corespunzătoare a cheltuielilor cu manoperă;

îmbunătățirea calității semifabricatelor și a produselor finite, diversificarea structurii sortimentale de fire și țesături pentru adaptarea rapidă a producției la solicitările modei privind industria de confecții.

managementul participativ este exercitat la nivelul organismelor participative de management de data relativ recentă: Adunarea Generală a Acționarilor și Comitetul Director.

metodele și tehnicile de management utilizate cu precădere sunt:

sedința: metodă larg răspandită, nu numai la nivelul celor trei organisme participative de management, ci și la alte eșaloane organizatorice, sub forma ședințelor ad-hoc sau periodice.

delegarea: utilizată pentru rezolvarea unor probleme de către subordonați;

metode de calculație a costurilor cu evidențierea articolelor de calculație la nivel de produs și producție;

metode de control asupra derulării activității conduse.

B. Subsistemul decizional

Informațiile furnizate de registrele de procese verbale ale Adunării Generale a Acționarilor și ale Consiliului de Administrație, precum și textele deciziilor puse la dispoziție de managerii de nivel superior au permis evidențierea celor mai importante aspecte referitoare la conceperea și funcționarea subsistemului decizional.

Adunarea Generală a Acționarilor este organul de conducere al societății, care decide asupra activității acesteia și asigură politica economică și comercială.

Adunarea Generală a Acționarilor, în sedințele ordinare, ia decizii referitoare la:

adoptarea bilanțului contabil și a raportului de gestiune al administratorilor, aferent anului precedent;

aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul curent;

aprobarea strategiei societății comerciale pentru perioade între 1 și 5 ani;

fixează dividentul;

alege administratorii și cenzorii;

fixează remunerația cuvenită administratorilor și cenzorilor pentru exercițiul în curs;

gajarea, închirierea sau desființarea uneia sau mai multora dintre unitățile societății;

etc.

În ședințele extraordinare, Adunarea Generală a Acționarilor ia decizii referitoare la:

prelungirea duratei societății;

mărirea capitalului social;

schimbarea obiectului sau formei societății;

mutarea sediului;

fuziunea cu alte societăți;

reducerea capitalului social sau reîntregirea sa prin emisiune de noi acțiuni;

emisiunea de noi obligațiuni;

dizolvarea anticipată a societății;

orice altă modificare a actului constitutiv sau orice altă hotărâre pentru care este cerută aprobarea Adunării extraordinare.

Actualul Consiliu de Administrație ales în AGA are următoarea componență:

Cazacu Ana – președinte – puteri depline;

Lupancu Gabiela – vicepreședinte – fără drept de reprezentare

Pircu Veronica – vicepreședinte – fără drept de reprezentare

Vascan Stela – membru – fără drept de reprezentare

Lupascu Gabriel – membru – fără drept de reprezentare.

Consiliul de Administrație adoptă hotărâri cu privire la:

adoptarea structurii organizatorice pe anul următor;

aprobarea unor retehnologizări;

aprobarea numărului și structurii socio – profesionale a personalului pentru anul curent;

îmbunătățirea activității secțiilor pentru realizarea eficientă a programului de fabricație;

etc.

Comitetul Director

Consiliul de Administrație poate delega o parte din puterile sale Comitetului de Direcție. Comitetul Director este compus din membri aleși de către administratori. Comitetul Director adoptă hotărâri valabile numai în prezența tuturor membrilor săi.

Deciziile la nivelul SC “POBAC” SA sunt destul de dense, ele referindu-se la majoritatea componentelor procesuale și structurale ale firmei. De asemenea, se remarcă orientarea decizională a conducerii spre o mai bună poziționare în mediul concurențial specific.

În ceea ce privește adoptarea deciziilor strategice, nu se au în vedere etapele specifice unor procese decizionale strategice, iar în privința instrumentarului decizional, nu poate fi invocată folosirea vreunei metode sau tehnici decizionale.

C. Subsistemul informațional

Toate aspectele referitoare la conținutul, traseul informațional specific, frecvența întocmirii, numărul de exemplare, particularități se regăsesc în Regulamentul de Organizare și Funcționare și în fișele de post.

Firma dispune de un Oficiu de calcul, la nivelul căruia se realizează unele aplicații informatice:

program pentru susținerea registrului acționarilor;

program pentru redactarea dispozițiilor de lucru;

program pentru redactarea tipizatelor de bonuri de materiale;

program pentru evidența comenzilor;

etc.

D. Subsistemul organizatoric

În ceea ce privește organizarea procesuală, cele cinci funcțiuni de bază ale întreprinderii există (cercetare – dezvoltare, comercială, personal, producție și financiar – contabilă), precum și majoritatea activităților ce le compun.

La nivel de compartimente, nu sunt delimitate suficient atribuțiile, responsabilitatile și competențele, în timp ce posturile dispun, în linii generale, de sarcini, responsabilități și competențe, chiar dacă definirea lor este uneori ambiguă.

Organizarea structurală este evidentiață în documentele de formalizare a structurii organizatorice, respectiv Regulamentul de Organizare și Funcționare, organigrama și fișele de post.

Organigrama este una piramidală, specifică unei structuri organizatorice de tip ierarhic – funcțional. (Anexa 1).

Firma dispune de 23 de compartimente, din care:

16 compartimente funcționale: – Serviciul de Resurse Umane;

– Oficiul Juridic;

– Control Financiar Intern;

– Serviciul CTC;

– Birou Investiții;

– Evidența militară, documente secrete

– Serviciul producție, tehnic, ONS

– Protecția muncii;

– Serviciul Aprovizionare- transport;

– Serviciul Desfacere;

– Serviciul Marketing;

– Serviciul Import-Export;

– Serviciul prețuri;

– Serviciul Financiar;

– Serviciul Contabil;

– Oficiul de calcul.

7 compartimente operationale: – Secția Filatură;

– Secția Țesătorie;

– Secția Finisaj;

– Secția Mecano- energatică;

– Atelier Repasat;

– Atelier Efiloșare;

– Atelier Proiectare produse noi.

Gestiunea societății

Gestiunea societății este controlată de acționari și cenzori. Cenzorii sunt aleși de către AGA și sunt obligați să supravegheze gestiunea societății, să verifice dacă bilanțul și contul de profit și pierderi sunt legal întocmite, și dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.

Gestiunea societății se ține pe următoarele categorii:

gestiunea de materii prime (lână, coloranți, chimicale);

gestiunea de materiale auxiliare (piese de schimb);

gestiunea de fire;

gestiunea de semifabricate;

gestiunea de produse finite.

Toate gestiunile se țin cantitativ – valoric.

III.5. MATERII PRIME ȘI FURNIZORI

Materiile prime utilizate sunt:

lânurile fine din: Romania, Australia, Germania, Franța, Turcia- 70%;

fibre sintetice din țară- 13%;

fire având compoziții speciale importate din: Germania, Spania – 2%;

fire pieptănate cumpărate din sector: “Filatura de lână” Mizil, Stofe Buhuși, Transilvania Ghimbav – pentru țesăturile pieptănate – 10%;

coloranți și chimicale din țară sau importate de la firme cu renume cum ar fi: Clariant, Bezema, CIBA (Germania, Elvetia, Austria)- 5%;

Consumuri specifice: – pentru fire cardate 1,18 kg fibră / kg fir

– pentru țesături cardate 504,5 gr fibre / mp

Normativele europene privind calitatea produselor (ISO) se referă la principii generale privind controlul calității materiilor prime, semifabricatelor și produselor finite, precum și asupra modului de organizare a controlului calității.

Din acest punct de vedere, controlul de calitate la SC “Pobac” SA Bacău corespunde normelor europene.

Principalii furnizori de materii prime sunt:

Lână brută: centrele de colectare de la particulari;

Lână spălată: SC “Stofe Buhuși” SA,

SC Covtex SA Cisnădie,

SC Siltex SA Sighișoara,

SC Tomistex SA Constanța,

SC El-tex SA Prejmer,

SC Textila Grivița SA București.

Capacitățile spălătoriilor de lână acopera necesarul de lână spălată pentru utilizatorii din țară.

PNA: SC Melana SA Săvinești;

Poliester: SC Terom Iași,

SC Corapet SA Corabia;

Celofibra: SC Dunacor SA Brăila,

SC Ceson SA Dej;

Relon: SC Fibrex SA Săvinești.

Utilitățile necesare după retehnologizare și modul lor de asigurare se prezintă astfel:

Tabelul nr. 4

Datorită faptului că procesul tehnologic al SC Pobac SA este integrat, permițând preluarea materiilor prime indigene, precum și a deșeurilor textile, societatea comercială are un grad de independentă ridicat în ceea ce privește asigurarea materiilor prime, comparativ cu firmele concurente.

Asigurarea din surse proprii a utilităților necesare procesului tehnologic permite funcționarea continuă la parametri tehnologici necesari.

III.6. PIAȚA DE DESFACERE

Piața internă:

Pentru firele cardate, principalii clienți sunt societățile producătoare de confecții cardate din cadrul sectorului;

Pentru țesături: magazinul propriu

magazine de stat și particulare

societăți producătoare de confecții:

SC Modatim Timișoara

SC Mondiala Satu Mare

SC Craimodex Craiova

SC Confecții SA Vaslui

SC Bacintex SA Bacău

SC Cristal SA Brăila

SC Contexin SA București

Piața externă

Societatea comercială, sub forma Proletarul Bacău, a fost în perioada 1985 – 1990 un exportator de stofe atât direct, cât și prin producătorii de confecții din țară, exporturile sale reprezentând circa 50% din producția anuală de țesături cardate și pieptănate.

În această perioadă, relațiile cu partenerii externi din țări ca SUA, Anglia, Italia, Franța, Belgia, URSS, Ungaria au devenit tradiționale, fapt demonstrat de solicitările din perioada următoare.

În 1991, societatea a exportat o cantitate totală de 766 mii metri pătrați (circa 23% din producția anului), din care 187,6 mii metri pătrați în Liban, Arabia Saudită, Iordania, Afganistan ca export direct, iar prin fabrici de confecții a exportat 579,3 mii metri pătrați în Anglia, Belgia, Italia, Ungaria, Rusia, Franța. Valoarea exportului în 1991 a fost de 1911.9 mii $.

În 1992, SC Pobac SA nu a realizat export, în această perioadă realizându-se restructurarea managerială, organizațională, de personal și lichidarea stocurilor fără desfacere.

În semestrul I din 1993 s-au încheiat contracte ferme cu livrare, circa 30% prin export direct și 70% prin fabrici de confecții.

Existau solicitări la export pentru articole care nu se puteau executa cu tehnologia de la acea vreme.

Diminuarea ponderii exportului indirect a fost generată de conjunctura creată în acea perioadă, care a permis activități de tip “lohn” in confecții, activități limitate în perioada anterioară.

În prezent, 80% din producție este destinat exportului – fie direct, fie indirect (Export indirect: livrarea țesăturilor la export se face de către fabricile de confecții din România, clientul extern plătind contravaloarea țesăturii independent de confecții).

Principalii beneficiari externi sunt din Anglia, Germania, Olanda, SUA, Suedia, Canada, Italia, Danemarca și Belgia:

Dan International

Gemina

FIT Italia

HM Suedia

Emalex Franța.

III.7. FLUXUL TEHNOLOGIC AL PRODUSELOR

Fluxul tehnologic al unui articol velur (scamosat) vopsit in bucata, avand compozitia 20% lana sort 14 si 20% relon este urmatoarea:

In Sectia Filatura unde au loc toate operatiile necesare transformarii fibrelor in fire.

Prin operatia de spalare se elimina o parte de impuritati, iar prin carbonizare impuritatile vegetale ramase (paie si scai) vor fi indepartate pe cale chimica. Inainte de cardare, componentii care intra in compozitia unui fir sunt amestecati, obtinandu-se astfel un amestec fibros omogen.

Prin operatia de cardare se obtine individualizarea si paralelizarea firelor.

In urma operatiei de filare rezulta firul.

In Sectia Tesatorie: pentru obtinerea unei tesaturi sunt necesare doua sisteme de fire: de urzeala si de batatura, care sunt incrucisate perpendicular, dupa o anumita regula, impusa de legatura tesaturii. Inainte de a ajunge pe masina de tesut, aceste fire sunt supuse unor prelucrari pentru a le imbunatati calitatea si pentru a fi transpuse sub o anumita forma (bobine, urzeli, canete). Toate aceste prelucrari, impreuna cu operatiile de tesere si repasat fac parte din fluxul tehnologic din sectia tesatorie.

In Sectia Filatura:

Bucatile de tesatura astfel obtinute nu au toate insusirile necesare pentru a fi folosite. Conferirea de noi insusiri se obtine prin operatii de finisare care constau intr-un ansamblu de tratamente chimice, fizice si mecanice, care se realizeaza in sectia finisaj.

In cazul unui articol velur, acestea sunt cele prezentate mai sus.

Bucatile finisate vor fi apoi trimise in depozitul de tesaturi.

CAPITOLUL IV

PREZENTAREA STUDIULUI DE FEZABILITATE REALIZAT LA S.C. POBAC S.A.

IV.1. NECESITATEA RETEHNOLOGIZĂRII

Societatea POBAC SA face parte din sectorul industriei lânii și are tradiții vechi în producerea și comercializarea firelor cardate și a țesăturilor din lână și de tip lână cardată și pieptănată destinate articolelor de îmbrăcăminte. Înainte de 1990 societatea mai producea și articole tehnice, covoare Moldova, efiloșeuri, produse cu pondere mai redusă sau care chiar au dispărut din paleta de activități specifice desfășurate de întreprindere.

Situația economico-financiară a societății pe perioada 1990-1992 se prezintă astfel:

Tabelul nr.5

Din analiza realizărilor societății comerciale se constată că în perioada analizată producția de țesături a scăzut continuu, datorită:

lipsei de materii prime,

energiei,

pieselor de schimb,

în 1990 datorită scăderii săptămânii de lucru.

Tabelul nr.6

Totodată, în aceasta perioadă numărul angajaților a scăzut de la an la an, cea mai importantă fluctuație fiind cea din anul 1992, când personalul s-a redus aproape la jumătate.

Acest fapt s-a datorat lipsei de comenzi din acea perioadă, deoarece societatea nu producea tipul de stofe căutat în acel moment pe piața de desfacere.

Tabelul nr. 7

Din analiza dotării cu utilaje tehnologice, a rezultat faptul că era necesară o înnoire a utilajelor, deoarece:

23% erau utilaje cu durata de funcționare expirată, cu o uzură fizică și morală avansată;

77% din utilaje cu durata de funcționare care urma să expire până în 2000.

În cadrul procesului de producție se aplicau atât tehnologiile clasice – depășite moral, care nu se mai utilizează pe plan mondial – cât și tehnologii neconventionale, moderne, de mare productivitate.

Piața de desfacere a fost serios modificată, din următoarele motive:

după 1990, a existat o anumită reținere față de acele țări care erau clienți tradiționali din fostul URSS și din Orientul Mijlociu. Piața CAER-ului a dispărut, iar produsele pentru care există cerere în pe aceasta piață nu aveau desfacere pe celelalte piețe ale întreprinderii;

în producția întreprinderii de până în 1990 o pondere considerabilă o dețineau stofele foarte groase, care erau utilizate în general la echipamente speciale (uniforme militare, echipamente de protecție);

existau solicitări la export pentru articole care nu se puteau executa cu echipamentele aflate în dotare la acea dată.

Diminuarea ponderii exportului indirect a fost generată și de conjunctura creată în acea perioadă, care a permis desfășurarea activităților de tip “lohn” în confecții, activitate limitată în perioada anterioară.

Țesăturile de tip lână care se importau în acea perioadă de către fabricile de confecții aveau o structură sortimentală care nu se producea până atunci la SC POBAC SA Bacău, dar care a fost propuse prin proiectul de retehnologizare. Propunerea era susținuta la acea vreme de exportul realizat de SC Carpatex SA Brasov, care, prin retehnologizarea realizată în perioada 1990-1991, cu aceleași tipuri de utilaje și aceiași furnizori prevăzuți în proiectul SC POBAC SA, a exportat circa 80% din producția de țesături pe anul 1992, în valoare de 9196 mii dolari, având în continuare solicitări care depașeau capacitățile de producție.

Contactând fabricile de confecții de articole de stofă, echipa managerială a SC POBAC SA a constatat interesul acestora pentru aprovizionarea cu stofe din sortimentul propus în proiect, acestea fiind competitive calitativ și ca preț cu cele importate la acel moment.

Retehnologizarea viza rezolvarea problemelor majore cu care se confruntă societatea în acțiunea de a pătrunde pe piața concurenței.

Principalele deficiențe care se cereau remediate din punct de vedere tehnologic, tehnic și al calității materiilor prime erau legate de calitatea și aspectul țesăturilor, de flexibilitate și de nivelul producției și al productivității muncii:

calitatea necorespunzatoare a țesăturilor finite datorită tehnologiilor de fabricatie depășite moral și al utilajelor cu uzură fizică și morală avansată, prin înlocuirea acestora cu tehnologii și utilaje moderne care să confere țesăturilor calitatea și efectele de finisare impuse de cererea pieței;

calitatea necorespunzătoare a semifabricatelor (fire) cu efecte negative asupra produselor finite prin dotarea cu utilaje moderne și modernizarea unor utilaje;

productivitatea muncii scăzută realizată în acel moment.

Pentru a răspunde acestor cerințe se impunea retehnologizarea societății, pentru asigurarea creșterii calității produselor, scăderii consumului de manoperă și modernizarea tehnologiilor de prelucrare a materiei prime și semifabricatelor.

Într-o primă etapă era necesară rezolvarea problemelor legate de finețea și calitatea firelor, cu implicare directă în calitatea și aspectul țesăturilor, iar apoi retehnologizarea trebuia să vizeze țesătoria și finisajul.

Realizarea investiției a produs o perturbare a procesului de producție, chiar cu pierderi de producție, perturbare care a fost prevazută prin studiul de fezabilitate, iar din punct de vedere economic necesită credite a căror rambursare ar fi devenit posibilă prin realizarea unor țesături cu finisaje deosebite, competitive pe piața externă.

IV.2. OPORTUNITATEA INVESTITIEI

FILATURA

În cadrul filaturii investiția vizează cele 3 operații principale:

Amestecarea – se realiza în trecut prin depunerea manuală a componenților pe pardoseală sub forma de pat de amestec, emulsionarea în pat, alimentarea manuală a lotului de amestec și depunerea amestecului pneumatic în camera de zid – tehnologie care nu se mai aplică pe plan mondial de circa 20 de ani.

Investiția propusă prevede pentru aceasta fază dotarea cu o instalație de amestec automată, prevazută cu desfacător de baloți, amestecător, lup destramător, grup de emulsionare, camere automate de amestec, sistem de transport pneumatic. Cu excepția alimentării baloților, toate operațiile se execută automat.

Avantajele introducerii instalației:

amestecarea foarte fina a componentilor prin introducerea mai multor utilaje de amestec si desfacere, existand si posibilitatea de a comanda trecerea de mai multe ori a amestecului prin punctele de desfacere;

emulsionarea in profunzime a tuturor fibrelor;

realizarea de partizi mari datorita volumului mare al camerelor de amestec ( partizi de circa 10 tone fata de 3 tone inainte de modernizare);

reducerea consumului de manopera prin eliminarea operatiei de formare a patului de amestec si ca urmare a productiei mari (2200 kg/ora) a instalatiei fata de lupul de amestec utilizat dupa modernizare ( maxim 1000 kg/ora).

Cardarea – operatia se realiza pe carde cu 2 si 3 tamburi, ceea ce nu permitea un grad avansat de omogenizare a fibrelor si nici utilizarea unui procent mai mare de deseuri.

Cardele cu care era dotata societatea au fost puse in functiune intre anii 1968 – 1973, erau uzate fizic si moral.

Pentru aceasta faza s-a prevazut achizitionarea a 5 bucati carde Befama Polonia existente in tara si transformarea acestora in 3 carde cu tamburi multipli. Prin dotarea cu carde cu tamburi multipli s-au creat conditiile de prelucrare a amestecurilor cu procent mai mare de deseuri si obtinerea de fire mai fine si mai omogene. De asemenea, la aceasta faza, productivitatea a crescut datorita vitezei de debitare mai mare (25-30 m/min la cardele modernizate fata de 15-16 m/min la cardele inlocuite).

Din 21 de carde precedente s-a propus dezafectarea a 10 carde si inlocuirea lor cu 2 carde modernizate cu 5 tamburi.

Filarea – se realiza in trecut pe masini de filat cu inele. Din 22 masini de filat cu inele din dotarea trecuta, 3 masini aveau grad de uzura 100%

6 masini aveau grad de uzura 63-98%

2 masini aveau grad de uzura 74-94%.

Uniformitatea firelor obtinute pe masini de filat este mai mica decat uniformitatea firelor obtinute pe selfactoare. De asemenea, pe masinile de filat cu inele nu se puteau obtine fire cu finete ridicata (Nm 14- Nm 16).

Pentru aceasta faza s-a propus inlocuirea a 11 masini de filat uzate fizic si moral cu 3 selfactoare noi pe care sa se obtina fire mai fine si mai uniforme. Dotarea cu selfactoare cu un numar mare de fuse (676 fuse/masina fata de 288 fuse/masina de filat), a condus si la cresterea productivitatii muncii.

TESATORIE

Bobinare

Pentru faza de bobinare s-a propus dezafectarea masinilor de bobinat Antosuk care aveau un grad de uzura fizica de 50%, erau uzate moral si neadecvate pentru bobinarea firelor destinate tesaturilor.

Pentru bobinare s-au prevazut 3 masini automate de bobinat fire groase si o masina automata de bobinat fire subtiri destinate tesaturilor din fire pieptanate. Masinile de bobinat sunt prevazute cu curatatoare de fir si sisteme automate de innodare a firelor, ceea ce confera firului uniformitatea, cu influente pozitive in cresterea calitatii tesaturilor si a productivitatii muncii la operatia de tesere.

FINISAJ

Investitia propusa in cadrul finisajului a avut ca scop atingerea urmatoarelor obiective:

diversificarea gamei de produse realizate, precum si cresterea calitatii tesaturilor, a competitivitatii lor. Acest obiectiv s-a putut realiza prin introducerea unor tehnologii si utilaje noi ca:

spalare in solventi si carbonizare – instalatia continua de spalat – carbonizat CARBOSOL

emoliere, efecte speciale – masina AIRO 1000

orientare, lustruire – masina de orientat-lustruit – model PRA/108, 1bucata

smirgheluire – masina de smirgheluit model PM-88-S

contractare continua – masina de aburit contractat cu doua tunele model SG/ZERO/M – 1 bucata

cresterea productivitatii si eficientei la anumite faze tehnologice existente prin achizitionarea unor utilaje mai performante sau prin completarea sistemei de masini:

piuare si spalare – masina de piuat spalat UNIVERSAL 4

scamosare – masina de scamosat CYGNUS

decatare – masina de decatat continuu MULTIDECAT 2

metrare – rolare – masina de rolat automat, indreptat biezari

vopsire tesaturi – aparat de vopsit LAIP 400

IV.3. DESCRIEREA TEHNOLOGIILOR CE FAC OBIECTUL PROIECTULUI

Tehnologii propuse pentru filatura: s-a mentinut procesul tehnologic ca si in situatia trecuta in ceea ce priveste operatiile si s-a propus modificarea partiala a sistemei de masini pentru operatiile de: amestecare, cardare, filare.

Tehnologii propuse pentru tesatorie: in preparatia tesatoriei s-a propus modificarea procesului tehnologic in sensul eliminarii operatiei de canetare ca urmare a eliminarii razboaielor de tesut direct din bobina.

Pentru operatia de bobinare s-a propus modificarea partiala a sistemei de masini prin dezafectarea masinilor de bobinat automata pentru fire subtiri si trei masini de bobinat automate pentru fire groase.

Operatiile de dublare, rasucire, vaporizare urzire se executa ca si in situatia precedenta pe aceiasi sistema de masini.

Pentru operatia de tesere s-a propus modificarea partiala a tehnologiei prin renuntarea la tehnologia de tesere cu suveica si inlocuirea cu tehnologia de tesere neconventionala cu greifer.

Modificarea tehnologiei se poate realiza prin inlocuirea razboaielor cu suveica Imatex cu razboaie de tesut cu greifer din import.

Repasarea tesaturilor dupa operatia de tesere se va realiza ca in situatia initiala pe mese de repasat.

Tehnologii propuse pentru finisaj: in finisaj s-a propus introducerea unor tehnologii si utilaje noi, care vor permite obtinerea unei game sortimentale mult diversificate fata de situatia initiala, cresterea calitatii tesaturilor si a competitivitatii acestora pe pietele externe.

Spalarea in solventi si carbonizarea tesaturilor este un procedeu nou, care combina operatia de carbonizare a tesaturii cu cea de spalare in solventi organici. Carbonizarea tesaturilor se practica in cazul cand lana nu a fost carbonizata in fibra sau cand procentul de impuritati vegetale este prea mare. Fata de carbonizarea traditionala, noul procedeu bazat pe spalarea in solvent si carbonizarea cu solutie apoasa de acid sulfuric ofera diferite avantaje calitative, economice si ecologice.

Avantajele procesului combinat de spalare – carbonizare sunt:

spalarea preliminara a tesaturii cu solvent elimina preluarea cu uleiuri a solutiei de acid astfel incat aceasta nu mai necesita evacuarea periodica si permite o actiune mai uniforma si eficace a carbonizarii;

problemele de poluare a aerului sunt total eliminate prin faptul ca zonele de uscare si carbonizare functioneaza in circuit inchis;

gradul scazut de absorbtie a solutiei acide de tesatura datorita actiunii protectoare a solventului, reduce consumul de acid;

aciditatea reziduala pe tesatura carbonizata este, din acelasi motiv, suficient de redusa pentru a nu necesita practic nici o operatie de prespalare. De asemenea, in operatiile ulterioare de piuare sau vopsire se detin rezultate mai bune.

Utilajul aferent acestor procese este instalatia continua de spalat – carbonizat CARBOSOL a firmei SPEROTTO RIMAR.

Piuarea – spalarea sunt doua operatii care se executa pe aceiasi masina (masian de piuat – spalat). Masina UNIVERSAL poate prelucra o gama foarte variata de articole: de la tesaturile cele mai usoare (200 grame/ metru liniar) pana la cuverturile cele mai grele (2000 grame/ metru liniar) ii permite o maxima flexibilitate si obtinerea constanta a calitatii cerute pe piata.

Comasarea operatiilor de piuare si spalare pe aceiasi masina are numeroase avantaje, si anume:

inlocuieste aproximativ 6 piue si 2 masini de spalat clasice;

realizeaza importante economii de utilitati, auxiliari si forta de munca.

Pentru SC Pobac SA, firma furnizoare a oferit masina de piuat – spalat UNIVERSAL 4, cu 4 canale de piuare independente si o capacitate de incarcare medie de 350 kg tesatura uscata.

Efectele speciale- emoliat, uscat si spalat tesaturi. Se realizeaza pe o masina care permite realizarea urmatoarelor efecte:

moliciune pentru tesaturile de lana, bumbac, in, matase;

patinare (imbatranire) a tesaturilor uscate sau umede;

piuare usoara si inmuiere a tesaturilor umede;

sifonarea tesaturilor uscate sau umede, urmate de uscare;

finisaje speciale la discretia utilizatorului.

Tesaturile prelucrate astfel pot avea greutati cuprinse intre 40/50 gr/m.l. si 500gr/m.l. si compozitii diferite (lana, bumbac, in, matase, fibre artificiale sau sintetice, amestecuri).

Orientat –lustruitul aceasta operatie se aplica in special tesaturilor scamosate si consta in uniformizarea si orientarea fibrelor, iar in asociere cu tratamentul chimic si termic se pot obtine efecte de moliciune si lustru.

Smirgheluirea este o operatie de scamosare usoara a suprafetelor textile, realizata cu ajutorul hartiei abrazive. Se obtin efecte de flanelare usoara de emoliere, efect de „coaja de piersica”, sau „piele de caprioara”.

Scamosarea nu este o operatie tehnologica noua, exista si inainte de modernizare, dar prin proiectul de investitii se propune completarea parcului de utilaje la aceasta faza.

Contractarea este o operatie care se realizeaza in vederea eliminarii tensiunilor aparute in tesatura pe parcursul procesului tehnologic anterior, iar rezultatul acestui tratament este stabilitatea dimensionala a tesaturilor necesara in procesul de confectionare, precum si la purtare. Contractarea tesaturilor se realizeaza in mediu de abur saturat, pe masian continua de aburit – contractat cu 2 tunele.

Decatarea este operatia de fixare a tesaturilor in mediu de abur.

Vopsirea tesaturilor este o operatie tehnologica practicata si inainte de retehnoloizare, prin investitie propunandu-se achizitionarea a 2 aparate de vopsit moderne, in vederea largirii gamei de tesaturi vopsite in bucata.

IV.3. Produse realizate dupa retehnologizare

Din gama de 49 articole prevazute a se realiza dupa retehnologizare, 45 sunt articole noi. Ca urmare a retehnologizarii se vor realiza articole de tesaturi destinate pentru: costume femei, sacouri barbati, pardesie femei si barbati, paltoane copii, femei, barbati, stofe pentru manta militara, paturi, stofa de mobila, stofe pentru costume de protectie.

Noutatea articolelor consta in:

utilizarea unor amestecuri mai variate de fibre, incluzand si un procent mai mare de deseuri textile ca urmare a retehnologizarii in filatura;

articole cu finisaje speciale, care se vor realiza ca urmare a retehnologizarii finisajului chimic.

Consumuri specifice

Consumuri specifice de materii prime:

pentru fire cardate: 1,18 kg fibre/ kg fir

pentru tesaturi cardate: 504 gr fibre/ m.p.

Consumuri specifice de utilitati:

energie electrica:

fire cardate: 139, 4 Mwh/ tona

tesaturi: 0,612 Mwh/m.p.

energie termica:

fire cardate: 113,1 tcc/1000 tone

tesaturi: 0,992 tcc/1000 m.p.

Norme europene de calitate

Normativele europene privind calitatea produselor (ISO) se refera la principii generale privind controlul calitatii materiilor prime, semifabricatelor si a produselor finite, precum si aspra modului de organizare a controlului calitatii. Din acest punct de vedere, controlul de calitate la SC Pobac SA corespunde normelor europene.

In ceea ce priveste parametrii de calitate ai produselor, acestia sunt conveniti intre parteneri, respectiv intre producator si cumparator.

IV.4. PROCESE TEHNOLOGICE SI PRODUSE ALE ALTOR SOCIETATI COMERCIALE

SOCIETATI COMERCIALE CU ACELASI PROFIL

La data realizarii studiului de fezabilitate, in subramura industriei lanii existau urmatoarele societati comerciale cu profil similar: „Postav” Buhusi SA, „Carpatex” SA Brasov, „Tomistex” SA Constanta, „Postav Azuga” SA, „Industria Lanii” SA Timisoara, „Integrata de lana” SA Suceava, „Covtex” SA Cisnadie.

Principalii concurenti la data realizarii studiului de fezabilitate erau:

SC CARPATEX SA Brasov;

SC TOMISTEX SA Constanta si

SC STOFE BUHUSI SA.

Posibilitatile tehnologice de la acel moment situau pe primul loc SC Carpatex SA Brasov, care prin retehnologizarea efectuata deja, avea capacitatea de a raspunde solicitarilor de la acel moment ale pietei externe.

SC Tomistex SA Constanta, printr-o prima etapa de restructurare (1991) a depasit performantele realizate de SC Pobac SA in acel moment.

SC Pobac SA, datorita dimensiunii mult mai mici comparativ cu SC Stofe Buhusi SA, necesita, pentru modernizarea intregului proces tehnologic, un efort investitional relativ redus, care o putea situa pe un nivel similar cu cel al SC Carpatex SA din acel moment.

Capacitatile de productie mai mici, comparativ cu cele ale concurentilor, au permis SA Pobac SA o flexibilitate sporita raportata la solicitarile diverse si de dimensiuni variabile ale eventualilor clienti (in functie de sezon, moda, culori), sustinuta si de un compartiment de creatie competent.

Un avantaj important al SC Pobac SA fata de concurentii sai a reprezentat-o restructurarea, selectia si orientarea profesionala a personalului efectuata in 1992, care au condus la scaderea costurilor de productie si la cresterea eficientei activitatii de productie.

Datorita faptului ca procesul tehnologic este integrat, permitand preluarea materiilor prime indigene, precum si a deseurilor textile, SC Pobac SA are un grad de independenta ridicat in ce priveste asigurarea materiilor prime, comparativ cu firmele concurente.

Asigurarea din surse proprii a utilitatilor necesare procesului tehnologic permite functionarea continua la parametrii tehnologici necesari.

PRODUSE REALIZATE DE SOCIETATILE CONCURENTIALE

Posibilitatile tehnice ale societatilor comerciale cu profil similar le permiteau acestora sa realizeze, la acel moment, aceleasi produse ca si societatea SC „Pobac” SA.

Sistema de masini propusa pentru retehnologizare urma sa situeze societatea „Pobac” SA impreuna cu societatea „Carpatex” SA Brasov ca lideri in ceea ce priveste nivelul tehnologiilor de producere a tesaturilor, ceea ce trebuia sa conduca la cresterea competitivitatii tesaturilor pe piata interna si externa.

Prin proiect se propunea aceiasi dotare cu utilaje ca si pentru societatea „Carpatex” Brasov, care s-a retehnologizat in anii 1990 – 1991.

Firmele furnizoare sunt firme italiene care au livrat utilaje asemanatoare la SC „Carpatex” SA Brasov, „Argesana” SA Pitesti, „Tomistex” SA Constanta. Performantele tehnice si tehnologice sunt verificate in conditiile materiilor prime din tara noastra si la gradul de calificare al personalului din societatile mai sus mentionate, care este similar cu cel existent la SC „Pobac” SA Bacau.

Materiile prime se vor asigura din tara, principalii furnizori fiind:

– pentru lana: SC Postav Buhusi SA, SC Covtex Cisnadie SA,

SC Siltex SA Sighisoara, SC Eltex SA Prejmer,

SC Tomistex Constanta SA;

– pentru fibre PNA: SC Melana SA Savinesti;

– pentru fibre PE: SC Terom SA Iasi, SC Corapet SA Corabia;

– pentru fibre de celofibra: SC Dunacor SA Braila, SC Ceson SA Dej;

– pentru fire relon: SC Fibrex SA Savinesti;

– firele pieptanate sunt asigurate de la filaturile pieptanate din cadrul sectorului lana.

Ca urmare a retehnologizarii, se preconizau realizarea urmatoarelor nivele de productie:

Tabelul nr. 8

Utilitatile necesare dupa retehnologizare si modul de asigurare se prezinta astfel:

Tabelul nr. 9

IV.5.NECESARUL DE PERSONAL SI INSTRUIREA ACESTUIA

Necesarul de salariati inainte si dupa retehnologizare se prezinta astfel:

Tabelul nr.10

Personalul care va deservi utilajele noi va fi instruit in cursul montarii acestora.

ASPECTE ECOLOGICE

Inainte de retehnologizare, SC Pobac SA functiona in baza autorizatiei nr. 15/20.04.1977, eliberata de Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Protectia Muncii si Centrul Sanitaro- Antiepidemic al judetului Bacau.

Dupa retehnologizare, nivelul zgomotului a scazut ca urmare a dezafectarii razboaielor cu suveica si introducerii razboaielor cu greifer.

Nivelul poluantilor in apele reziduale, dupa retehnologizare, a scazut c urmare a cresterii capacitatii la faza de vopsire a tesaturilor in bucata care necesita o cantitate mai mica de coloranti fata de vopsirea in fibra.

CAPITOLUL V

ANALIZA SITUAȚIEI ECONOMICE ACTUALE A S.C. POBAC S.A. COMPARATIV CU PROPUNERILE DIN STUDIUL DE FEZABILITATE

V.1.ANALIZA DIAGNOSTIC A ORGANIZAȚIEI ȘI URMĂRIREA REALIZĂRII OBIECTIVELOR STABILITE ÎN STUDIUL DE FEZABILITATE

În acest capitol, am încercat o comparare a intențiilor întreprinderii exprimate prin studiul de fezabilitate redactat în vederea retehnologizării din perioada 1994-1995, cu rezultatele efective care au fost obținute, depistând pe cât posibil cauzele generatoare de ecarturi între acestea.

Pentru intervalul de timp analizat, adică 1996 – 2001, situația economică a SC POBAC SA nu este tocmai favorabilă, dacă avem în vedere faptul că în fiecare dintre anii anteriori, cu excepția lui 2001, întreprinderea nu a înregistrat profit. Dacă se iau în considerare și influențele exercitate de mediul ambiant național și internațional, situația trebuie abordată mai nuanțat, deoarece o parte din factorii economici, de management, tehnici și tehnologici, politici, etc, au avut un comportament contradictoriu vis-à-vis de întreprindere.

Trebuie precizat faptul că această analiză diagnostic s-a realizat în limitele oferite de volumul, structura și calitatea informațiilor puse la dispoziție de personalul de specialitate al firmei, prin intermediul unor documente specifice. Ele nu au răspuns decât parțial necesitatilor impuse de realizarea unui studiu de diagnosticare exhaustiv, dar au fost suficiente pentru a putea forma o opinie despre evoluția întreprinderii.

Un alt aspect care trebuie precizat este faptul că datele valorice au fost actualizate cu ratele inflației, astfel încât ele au fost aduse la nivelul anului 2001.

Ratele inflatiei luate în calcul sunt:

Tabelul nr.11

V.2. ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI

Viabilitatea economică a întreprinderii este dependentă de volumul, structura și eficiența utilizării resurselor materiale, financiare și umane.

Resursele umane

În intervalul de timp analizat, numărul mediu de personal a înregistrat o scădere absolută de 424 de persoane (de la 1444 la 1020 salariați). Scăderea numărului mediu de salariați s-a datorat în principal faptului că întreprinderea nu a funcționat la capacitatea de producție prevazută prin studiul de fezabilitate.

În studiul de fezabilitate, numărul personalului necesar a fost estimat la 1500 de angajați, în prezent (2002) numărul acestora fiind de 934 de angajați.

Canitativ, numărul mediu de personal a înregistrat următoarea situație:

Tabelul nr.12

Structural, numărul mediu de personal a înregistrat următoarea situație:

Tabelul nr. 13

Din tabelul de mai sus putem observa că:

în primul rând, din punct de vedere cantitativ, se constată modificări semnificative de personal, în 2001 numărul angajaților scăzând la 68% față de 1995 când s-a definitivat studiul. Aceasta se datorează în principal faptului că nici volumul fizic al producției nu s-a ridicat la nivelul celui propus prin studiul de fezabilitate.

din punct de vedere structural, se pot observa schimbări majore. Ponderea pe care o dețin muncitorii în total angajați a crescut de la 92.6% în 1995 la 95.09% in 2001), iar în cadrul acestora, muncitorii direct productivi au înregistrat de asemenea o creștere de la 71.66% în 1995 la 82.94% in 2001).

În ceea ce privește studiile angajaților, situația este următoarea:

Tabelul nr. 14

În ceea ce privește structura personalului cu studii superioare se poate evidenția faptul că atât în 1995 cât și în 2001 ponderea cea mai ridicată o dețin persoanele cu pregătire tehnică ( 71,4% în 1995, 71,1% în 2001), în timp ce ponderea persoanelor cu pregătire economică este foarte redusă (22,8% în 1995 și 15,5% în 2001).

Situația nu poate fi caracterizată decât ca fiind nefavorabilă, gradul mare de fundamentare a deciziilor de nivel mediu și superior, precum și atitudinea față de eficiența economică “suferind” în intensitate. Numărul redus de economiști într-o întreprindere care dorește o îmbunătățire considerabilă a situației economice nu este consecință doar a politicii de personal promovate de conducere în ultimii ani, ci și a greutăților efective de recrutare a unei asemenea categorii socio-profesionale (având în vedere natura proceselor de muncă, posibilitățile financiare mai reduse în domeniul salarizării).

Evaluarea competențelor

La sfarșitul anului 2001 pot fi menționate următoarele caracteristici:

lipsește un responsabil de marketing care să coordoneze politica de produse și prețuri pe grupe de clienți și care să constituie o interfață între producție și serviciul comercial;

în general, departamentul comercial duce lipsă de cadre cu studii economice superioare;

lipsesc competențe pentru previziunea vânzărilor.

Aceste deficiențe se explică prin absența unei politici de formare a cadrelor, de perfecționare a cunoștințelor salariaților. Servicii care prin definiție sunt de natura economică au mulți oameni cu pregătire tehnică – ingineri și subingineri – care nu au cunostințele necesare unei adaptări rapide la cerințele climatului economic actual.

De asemenea, este necesară o gestiune a carierelor care va permite plasarea oamenilor pe funcțiile cheie ce corespund capacităților și competențelor de care aceștia dispun.

Echipa managerială este bine structurată, fiind formată din specialiști cu vârstă medie, legați sufletește de POBAC SA. Principalele probleme pe care ei vor trebui să le soluționeze se referă la organizarea fabricii într-o structură mai eficientă și menținerea unor relații bune cu sindicatul în condițiile unor eventuale disponibilizări de personal din viitor.

Producția fizică

În intervalul analizat, producția fizică a avut următoarele valori:

Tabelul nr. 15

După cum se poate observa din tabelul de mai sus, producția fizică estimată prin studiul de fezabilitate nu a fost atinsă niciodată. Principalele cauze sunt:

insuficiența materiilor prime (lână, coloranți, chimicale), datorată lipsei de fonduri pentru achiziționarea acestora în cantitățile prevăzute în programele de fabricație;

procentul mare de rebuturi. Deși controlul calității se efectuează după fiecare fază a procesului de producție, după fiecare dintre acestea există un număr destul de mare de bucăți care sunt trimise înapoi pe linia fluxului. Principala cauză se pare că este calitatea materiei prime, în special a coloranților și a lânei.

capacitatea de producției estimată prin studiul de fezabilitate nu a putut fi atinsă niciodată, deoarece utilajele au fost proiectate să aibă acea capacitate de producție în condițiile unei materii prime de o calitate superioară celei folosite în prezent la SC POBAC SA.

Grafic, evolutia productiei fizice de tesaturi se poate reprezenta astfel:

Productivitatea muncii

Productivitatea muncii se va calcula ca raport între producția fizică anuală și numărul mediu de angajați.

Tabelul nr. 16

Se poate observa ca productivitatea muncii previzionată nu a putut fi realizată, deoarece volumul producției nu a atins nivelul previzionat.

Deși nici numărul angajaților nu a rămas același, acesta scăzând în fiecare an, nivelul preliminat al productivității muncii nu a putut fi realizat deoarece producția a scăzut mult mai rapid decât numărul angajaților.

De altfel, numărul angajaților este prea mare, având în vedere faptul că nu se lucrează la capacitatea prevazută. Deși costul forței de muncă este foarte scăzut, această situație nu ar trebui să continue, deoarece creșterea progresivă a salariului real va produce presiuni importante asupra rentabilității.

Gradul de utilizare al capacității de producție

Tabelul nr. 17

Se observă că în studiul de fezabilitate s-a estimat un grad de utilizare a capacității de producție de 100%, situație care este ideală, deci nu putea fi relizată în realitate.

După implementarea noilor tehnologii, în perioada 1996 – 1998, capacitatea de productie a fost utilizată în proporție de aproximativ 65%, cauza principală fiind lipsa fondurilor pentru achiziționarea cantităților necesare de materii prime, pe fondul nerealizării veniturilor previzionate și a scumpirii acestora (lână, coloranți, chimicale).

În perioada 1998 – 2001 se observă o scădere semnificativă a gradului de utilizare a capacității de producție, datorită faptului că, dorindu-se ca aprovizionarea să fie făcută la timp, în cantitățile dorite, a fost sacrificată calitatea. Materiile prime achiziționate au fost mai ieftine, având o calitate inferioară, și astfel, s-a ajuns în situația în care volumul producției putea fi mai mare, dar a crescut și procentul de rebuturi. Desi controlul calității se face după fiecare faza a procesului de fabricație, procentul de rebuturi nu a putut fi scăzut deoarece ține de calitatea materiilor prime.

Evoluția cifrei de afaceri

Potrivit normelor contabile în vigoare, indicatorul cifra de afaceri se determină pe baza documentului de sinteză “Cont de profit și pierderi” prin însumarea vânzărilor de mărfuri cu valoarea producției vândute.

Importanța acestui indicator derivă din faptul că nivelul acestui indicator este în măsură să dea o imagine despre poziția pe piață a firmei respective.

Nivelul vânzărilor firmei este același cu nivelul productiei deoarece SC POBAC SA lucrează la comandă, comerțul desfășurându-se “la poarta fabricii”, clientul fiind acela care asigură transportul.

Nivelul vânzărilor previzionat a se realiza în studiul de fezabilitate a fost fundamentat pe baza nivelurilor previzionate ale producției fizice. Bineînteles că, din moment ce previziunea nivelului producției a fost eronată, nici nivelurile vânzărilor nu au fost realizate.

În tabelul de mai jos sunt prezentate nivelurile cifrei de afaceri preliminate și cele realizate:

Tabelul nr.18

Mărimea cifrei de afaceri este direct dependentă de volumul producției fizice. În perioada 1996-1998 s-au înregistrat niveluri satisfăcătoare ale cifrei de afaceri, în 1998 aceasta depășind chiar nivelul estimat prin studiul de fezabilitate. Aceasta s-a datorat următoarelor cauze:

deși nivelul producției fizice nu a variat cu mult față de perioada anterioară, prețul mediu de vânzare a fost mai ridicat;

gradul de utilizare a capacității de producție a fost mai mare decât în perioada următoare;

gradul de valorificare a producției fabricate a fost mai mare.

În perioada 1999-2001 volumul cifrei de afaceri a început să scadă, deoarece:

calitatea producției a scăzut, deci au fost mai puține comenzi;

calitatea materiilor prime mai scăzută a determinat scăderea volumului fizic al producției;

prețul de vânzare a avut un nivel inferior, datorită faptului că producția nu mai avea calitatea precedentă și datorită întărzierilor înregistrate din cauza procentului mare de rebuturi.

Grafic, evoluția cifrei de afaceri poate fi reprezentată astfel:

Producția întreprinderii este vândută atât în țară cât și la export. Ponderea exportului în cifra de afaceri este următoarea:

Tabelul nr. 19

Se poate observa din nou că în perioada 1998-1999 s-a înregistrat valoarea cea mai mare a exportului, valoare care a depășit previziunile din studiul de fezabilitate cu aproximativ 12% în 1998 și 14,5% în 1999.

Spre deosebire de situația cifrei de afaceri totale, cifra de afaceri la export a înregistrat valori mai bune în perioada 1999-2001față de perioada 1996-1998. Principala cauză este modificarea ponderii producției destinate exportului în total producție. Astfel, se poate aprecia că activitatea căutării de noi clienți a fost mai intensă în perioada 1998-2001, fapt concretizat în creșterea numărului de contracte pentru export.

Valoarea cifrei de afaceri provenită din export poate crește în perioada următoare, deoarece există multe solicitări în acest sens. Însă, cerințele clienților externi impun o calitate mai bună a produsului și un termen de livrare mai rapid, de aceea este necesară revizuirea politicii de aprovizionare cu materii prime în sensul achiziționării unor materii prime cu o calitate mai ridicată, astfel încât să se poată răspunde la cererea de pe piața externă.

Productivitatea muncii, calculata ca raport intre cifra de afaceri si numarul de salariați este urmatoarea:

Tabelul nr.20

Se poate deduce faptul că productivitatea muncii este în continuă scădere datorită urmatoarelor cauze:

a scăzut volumul producției fizice ca urmare a procentului ridicat de rebuturi;

prețul de vânzare nu a fost bine fundamentat, astfel societatea nu a obținut cifra de afaceri dorită;

numărul salariaților este prea mare în condițiile în care producția înregistrează acest nivel.

Costul total de producție

Costul total de producție al firmei a fost scăzut considerabil ca urmare a retehnologizării firmei deoarece:

consumul de materii prime a scăzut datorită reducerii consumurilor specifice;

cheltuielile cu manopera au scăzut deoarece s-a redus numărul necesar de muncitori;

consumurile de materii prime și utilități s-au redus.

Valorile actualizate ale costului de producție sunt următoarele:

Tabelul nr. 21

Se poate observa că în perioada 1997-1998 costul de producție a atins cele mai mari valori. Acest fapt se datorează următoarelor cauze:

numărul de personal a fost mai mare decât în perioada imediat următoare;

cheltuielile cu materiile prime au fost mai mari, datorită calității superioare a acestora;

volumul producției fizice a fost mai mare decât în perioada următoare.

În perioada 1999-2001 s-a recurs la măsuri de reducere a costului de producție, măsuri care au avut succes, dar care au afectat semnificativ în sens negativ calitatea produsului.

Creșterea costului de producție în 2001 față de 2000 cu 15.56% s-a datorat faptului că volumul producției fizice a sporit cu 14%.

Tabelul nr.22

Se observă că activitatea întreprinderii este profitabilă, însă profitul net extras din “Contul de profit și pierderi “ este negativ. Cauza este faptul că societatea trebuie să achite datoria către bancă pentru utilajele cumpărate în scopul retehnologizării.

Situația se va îmbunătăți începând din 2002 deoarece s-a obținut o reeșalonare a datoriei, iar ratele și dobânzile care vor trebui achitate nu mai afectează atât de mult asupra profitului întreprinderii.

Daca producția fizică se va revigora, atunci din veniturile obținute din vânzarea mărfurilor se va putea achita datoria restantă, și se va putea obține pe termen lung profit.

Având în vedere datele prezentate până în acest moment în capitolul de prezentare generală a societății, în prezentarea studiului de fezabilitate și în analiza diagnostic, se poate alcătui următorul inventar de puncte forte și puncte slabe:

V.2.PUNCTE FORTE ALE SC POBAC SA BACĂU

Climat social stabil, lipsa conflictelor de muncă.

Capacitățile de producție mici, comparativ cu cele ale concurenților, permit societății o flexibilitate sporită la solicitările pieței.

Compartiment de creație competent.

Procesul tehnologic este integrat, permitând preluarea materiilor prime indigene, precum și a deșeurilor textile.

Grad de independență ridicat, comparativ cu firmele concurente, în ceea ce privește asigurarea materiilor prime.

Existența unor clienti stabili, mai ales pe piața externă.

Activitatea de export este bună și poate fi îmbunatatită, cu urmări pozitive asupra utilizării capacitaților de producție și a rentabilității.

V.3. PUNCTE SLABE ALE SC POBAC SA BACĂU

Situație economico-financiară de ansamblu negativă, în sensul că firma nu a înregistrat profit în perioada analizată.

Diminuarea reprezentării întreprinderii pe piața internă, coroborată cu o scădere a producției fizice.

Folosirea metodei pe comenzi doar ca metodă de calculație a costurilor, rezultând greutăți în promovarea unor politici motivaționale diferențiate și diminuarea gradului de fundamentare economică a deciziilor.

Valorificarea insuficientă a potențialului uman și material.

Grad redus de informatizare a firmei.

Folosirea încă timidă a unor instrumente manageriale moderne (managementul prin obiective, managementul prin proiecte, metode de stimulare a creativității).

Concurența puternică în ramură.

Nerambursarea creditului contractat pentru retehnologizare.

Inexistența, în prezent, a unor programe realiste, centrate pe studii de piață, studii de diagnosticare și previziune macroeconomică.

Având în vedere aceste puncte forte și slabe, este necesar, pe de o parte să se ia măsuri de potențare a premiselor care duc la puncte slabe și de diminuare sau chiar eliminare a cauzelor care provoacă puncte slabe.

CAPITOLUL VI

PROPUNERI IN VEDEREA IMBUNĂTĂȚIRII PERFORMANȚEI ECONOMICE A S.C. POBAC S.A

PROPUNERI ȘI SUGESTII

VI.1. Program strategic pentru 2003 de diversificare și eficientizare structurală a procesului de producție

Dacă pe fundalul recesiei mondiale a ramurilor textile se adaugă consecințele distorsiunilor financiar-bancare, declinul producției însoțit de degradarea pe plan infrastructural, dezechilibrul dintre cerere și ofertă pe o piață care se vrea “concurențială în devenire” fără a se sprijini și conduce după legi specifice obținem o imagine de ansamblu a unui climat în care șansele fiecărei întreprinderi de a deveni profitabilă sunt reduse cu mult.

Cum acest context nu se poate ignora, s-a impus inițierea unui program de restructurare care să avanseze câteva demarcații ce pot sugera coordonatele unei gândiri strategice.

Astfel, oportunitatea primară a devenit modernizarea tehnologiei de fabricație, având în vedere acuta problemă a declinului tehnic ce atrage dupa sine limitări sortimentale și de productivitate, risipa de materii prime, financiare și umane.

În paralel, în mod justificat, este necesară apelarea la un program de eficientizare și diversificare structurală care să valorifice performanțele noilor capacități într-o manieră ce să nu vizeze doar redresarea producției, ci și relansarea și dinamizarea acesteia spre perioade de timp cât mai mici și în condiții de maximă performanță sub raport financiar.

Acest program explicit se referă la toate domeniile de activitate desfășurate în cadrul întreprinderii, la toate verigile ce concura la desfașurarea unui proces de fabricație atât de complex ca în cazul procesului de fabricație al SC POBAC SA:

Domeniul previzional;

Reclama si prezentare;

Tehnologii și creații noi;

Aprovizionare;

Activitatea de desfacere;

Activitatea de producție – tehnic – calitate;

Activitatea de costuri și financiar – contabilă;

Probleme organizatorice și sociale.

A.Domeniul previzional

Studiul pietei pentru obtinerea de informatii cu privire la solicitarile de tesaturi la export, piata interna prin sectorul de stat si privat.

In acest sens este necesar un program de lucru privind activitatea de marketing.

Imbunatatirea colaborarii informationale intre compartimentele de aprovizionare, marketing, creatie, pret-cost, pentru obtinerea unor preturi competitive pe piata interna si externa si concurenta.

Trimestrial, compartimentele de aprovizionare si marketing ar trebui sa puna la dispozitia compartimentelor de creatie si pret-cost principalele surse de materii prime, fire cat si nivelurile si tendinta de evolutie a preturilor.

Imbunatatirea cooperarii cu Camera de Comert si Consulting precum si dezvoltarea relatiilor cu societatile specializate in comertul exterior pentru gasirea si atragerea de noi potentiali cumparatori.

Compartimentele de marketing si desfacere ar trebui sa investigheze prin toate formele potentialii cumparatori interni sau externi de tesaturi, stabilind o permanenta retea de colaboratori.

Participarea cu regularitate la targurile internationale si nationale pe specific ca metoda eficienta de a se face remarcati si a se informa, documenta in privinta pretentiilor de pe alte piete.

Compartimentul de marketing trebuie sa organizeze participarea societatii la minim 2 targuri internationale pe an, unde va expune cele mai reprezentative sortimente de tesaturi.

Se va contacta o serie de firme sau Camere de Comert pentru a participa cu exponate de tesaturi la cel putin 5 expozitii pe an.

Compartimentul de desfacere trebuie sa organizeze participarea societatii la actiunile de contractare organizate de societatile specializate.

Orientarea productiei si promovarea vanzarilor de articole ce valorifica materii prime si fire din stoc, disponibile mai intai in serii scurte pentru a testa piata.

Trimestrial, compartimentul productie va prezenta stocurile de materii prime si fire excedentare pe baza carora compartimentele de creatie si desfacere vor stabili modul de valorificare a acestora.

Organizarea unor expozitii permanente si ocazionale in magazinele marilor orase. Compartimentul de marketing trebuie sa organizeze in principalele orase din tara expuneri permanente in marile magazine a sortimentelor de tesaturi realizate de societate, cu tendinta de testare a pietii sau comercializare directa sau en-gros.

Contactarea si expedierea de oferte la fabricile de zahar, morarit si panificatie cu articole tehnice pe care le produce, precum si disponibilitatea societatii de a asimila alte articole tehnice pentru aceste intreprinderi.

In acest scop, se va intocmi o lista pe judete cu toate unitatile economice care folosesc diverse tipuri de tesaturi tehnice, stabilindu-se un program de colaborare permanenta, din punct de vedere al creatiei si realizarii structurii sortimentale.

B. Reclama si prezentare

Crearea premiselor completarii activitatii de marketing cu preocuparea referitoare la o tehnoprezentare prin:

– schimbarea etichetelor de insotire a bucatii;

– pungi imprimate cu sigla fabricii, pentru paturi si fire tricotaj;

– hartie de ambalaj pentru magazine cu insemnele intreprinderii;

– ambalare speciala la cerere sau ocazionata de sarbatori;

– panglici, folii speciale;

– etc.

Compartimentul de marketing, ajutat de departamentele creatie, tehnic si desfacere trebuie sa prezinte propuneri in acest sens.

Completarea si/sau schimbarea sistemului de reclama prin mijloace mass-media (radio, TV, ziare si reviste de mare circulatie, cataloage promotionale). In aceasta privinta trebuie alcatuit un program detaliat care sa cuprinda:

mijloacele de reclama ce urmeaza a se folosi;

modul de sustinere financiara.

C. Tehnologii si creatii noi

Este necesara formarea unui grup de specialisti, de circa 3–5 persoane, care sa se ocupe in exclusivitate de tehnologii noi, adecvate modernizarii.

Acest grup de specialisti trebuie sa functioneze pe baza unui program detaliat ce va cuprinde toate masurile ce vor permite schimbarea structural – calitativa a productiei pe o perioada scurta si medie, cu termene si modalitati de aplicare.

Elaborarea unui program de procese tehnologice noi ca sursa a diversificarii structurii sortimentale, care sa aiba in vedere orientarea activitatii avand la baza, printre altele, urmatoarele directii:

Pentru o mai buna valorificare a posibilitatilor tehnologice a sortimentelor de carda modernizate, se poate propune realizarea unei structuri sortimentale avand ca baza fire cu procent insemnat de fibra scurta in amestec, din care sa se realizeze:

a). Nm 16-18 flanel vopsit in bucata, postavuri usoare pentru costume taior, sacouri desenate,

b). proiectarea unor fire cardate in amestec cu fibre de finete 1,5 pana la 3,0 den in scopul cresterii numarului de fibre in sectiunea firului asigurand rezistenta si elasticitate sporita,

c). Nm 10-14 , cu un procent marit de lana si torsiune redusa in vederea asigurarii unui fir uniform pentru producerea de tesaturi ‘velur’, ‘striche’, ‘striche-loden’, ‘melton’ (clasice),

d). Nm 9-12 cu fire tip Schetland pentru sacouri (uni si desenate) si aplicarea de finisaje superioare pe utilajele achizitionate prin retehnologizare,

Punerea la punct a unei tehnologii de obtinere a firelor cu efect de ‘bucle’ prin valorificarea potentialului masinii de rasucit ‘Majet’ din dotare;

Pregatirea unui pachet de desenaturi pe 2137-30, 2137-33, 4173-30, cu mai mult de 4 culori in batatura si seria “Scotienilor” care sa puan in valoare capacitatea nefolosita de la tesut (masina LOOM 400);

Documentarea in vederea crearii unui program de tesaturi din in si tip in finisate pe masina AIRO 1000 si vopsite pe masinile ‘Overflow’ si ‘Softflow’ ;

Cooperarea cu o fabrica de matase in vederea asigurarii de tesaturi la care sa se aplice noile tehnologii de finisare ( masina de smirgheluit)

Crearea unui articol pentru pantaloni din fire de bumbac sau poliester Nm 70/2 care sa fie finisat dupa noile tehnologii (AIRO1000, smirgheluit si ‘Softflow’) care nu sunt utilizate la intreaga capacitate;

Pentru punerea in valoare a capacitatii de vopsit in bucata, nefolosite in totalitate in acest moment, in vederea unei abordari elastice si cu reducerea ciclului de fabricatie a unor comenzi, se poate proiecta o structura de articole cardate si pieptanate pentru toate destinatiile;

Asigurarea documentarii creatiilor prin abonamente la revistele de moda si cataloage de mostre, precum si participarea la targuri internationale, contactari si discutii cu creatorii de confectii;

In vederea diversificarii ofertei de fire pentru tricotaje se poate realiza un fir Nm 6/2 cu 80% lana si 20% relon in sortiment de culori specific;

Modernizarea activitatii de creatie prin dotarea atelierului cu un calculator, imprimanta si monitor color pentru initierea in proiectarea asistata de calculator.

D. Aprovizionare

Organizarea activitatii de aprovizionare si transport pe compartimente distincte pentru o mai buna deservire a procesului de productie. In acest scop, se impune modificarea organigramei intreprinderii.

Contractarea necesarului de materii prime, coloranti, chimicale si diverse materiale, prin contracte directe cu furnizoriisi crearea permanenta a unui stoc de siguranta.

Compartimentul de aprovizionare, impreuna cu sectiile de productie vor stabili cu minim 15 zile inainte necesarul tehnologic pentru trimestrul urmator. Se vor stabili relatii cu furnizorii credibili care sa asigure livrari ritmice si de calitate, pentru a evita crearea de stocuri supranormate sau goluri in aprovizionare.

Modernizarea sistemului de transport interfazic prin introducerea unor dotai pentru stivuire si deplasare in magaziile de materii prime si semifabricate.

Compartimentul de aprovizionare trebuie sa alcatuiasca un program cu necesitatile fizice si valorice pentru modernizarea transportului interfazic, depozite si rutier de marfuri.

Asigurarea aprovizionarii ritmice cu combustibil lichid pentru centrala termica. Se vor lua masuri ca in mod permanent stocul de combustibil lichid sa nu coboare sub 100 de tone, iar in perioada de vara sa se ajunga la un stoc minim de 350 de tone.

E. Desfacere

1). Avand in vedere necesitatile cresterii productiei de tesaturi ca urmare a necesitatii folosirii la maximum a noilor capacitati, se vor lua masuri de acoperire permanenta cu contracte a capacitatii instalate.

Este necesar ca, lunar, compartimentul de desfacere sa informeze conducerea executiva in privinta volumului de contracte incheiate pentru a se dispune.

2). Organizarea unui sistem de desfacere prin comis-voiajori si gasirea unor persoane competente care sa reprezinte societatea in activitate de desfacere in orasele cu potential mare se asimilare. In acest sens, se va cauta incheierea unor contracte de reprezentare cu plata in comision la incasarea facturii.

3). Infiintarea unui spatiu pentru primirea beneficiarilor si prezentarea colectiilor cu marfa existenta in magazie. Accelerarea si definitivarea lucrarilor de amenajare a unei expozitii cu caracter permanent constituie, de asemenea, o masura care ar putea duce la cresterea volumului vanzarilor.

4). Modernizarea magaziei de produse finite prin facilitarea transportului de bucati, dotarea cu un electrostivuitor, ca urmare a cresterii productiei de tesaturi.

In acest sens, compartimentul de investitii va trebui sa alcatuiasca un proiect de dezvoltare si modernizare a spatiilor de depozitare a produselor finite.

F. Activitatea de productie – tehnic – calitate

Pentru o mai buna valorificare a lanurilor brute trebuie cautate solutii pentru extinderea atelierului de sortare. De asemenea, este necesar crearea unei capacitati de spalat lana bruta.

Avand in vedere cresterea consumului de lana spalata la circa 80 de tone pe luna, treuie cautate surse pentru achizitia unei spalatorii de lana pana la sfarsitul primului semestru al anului urmator.

Introducerea in sortimentul de articole la sectia Gheraiesti a panzeturilor de decatat satinate si moltonate pentru terti (2 masini de tesut).

In acest sens, se va definitiva posibilitatea executarii tuturor panzeturilor de decatat pe masinile de la atelierul Gheraiesti.

Exista posibilitatea producerii la sectia Efilosare a firelor de patura, precum si a altor sortimente cu continut marit de efiloseu. In cazul in care spatiile excedentare de la sectia Efilosare nu-si gasesc alta forma de valorificare, se va reanaliza montarea a trei sortimente de carda cu masini de filat.

Dotarea laboratorului cu aparatura moderna, pentru efectuarea receptiei corespunzatoare a materiilor prime, chimicalelor si colorantilor (lanametru, dinamometru de fibra, etuva si balanta analitica)

Stabilirea unor grupe de coloranti si tipuri de chimicale, precum si a unor furnizori stabili, astfel incat aceste produse sa asigure rezistente la frecare uscata si umeda, in conditii de exigenta mult marita.

De asemenea, este necesara stabilirea colorantilor si chimicalelor ce sunt interzise din punct de vedere ecologic si eliminarea lor din retetele de fabricatie.

Trimestrial, compartimentul tehnic trebuie sa definitiveze structura colorantilor si chimicalelor din tara si din import care sa se incadrreze in parametrii de calitate si de mediu.

O alta masura care se impune pentru reducerea procentului de rebuturi este utilizarea uleiului lavabil la componenttele care iau contact cu fire, fibre si tesaturi in timpul procesului de fabricatie.

In acest scop, compartimentul tehnic, sprijinit de biroul CTC si de sectiile de productie va stabili si va solicita aprovizionarea cu substantele aditive care sa creasca capacitatea lavabila a unor uleiuri folosite la ungerea utilajelor.

Se impune studierea posibilitatii adoptarii unui sistem de curatire a utilajelor in preparatia tesatoriei si in tesatorie prin absorbtie, pentru evitarea infiltratiilor si a scamei uleiate. In acest sens, este necesara avizarea unui sistem autimet de curatire.

Modernizarea masinii de tesut STB prin aplicarea de dispozitive de formare a marginii, sistem “drescher”, montarea de filtre in casete pentru reducerea petelor de ulei..

Sunt necesare masuri de imbunatatire a sistemului de asigurare a unui climat corespunzator in atelierul de tesut Mazzini – Acutis.

G. Activitatea de costuri si financiar – contabila

Este necesara intocmirea unui program de formare a preturilor pe calculator, cu posibilitatile determinarii rapide a influentelor asupra produsului finit cu eventualele modificari pe elemente de calculatie.

Compartimentul pret – cost si Oficiul de calcul vor stabili un model de program care sa permita o mai uoara calcualtie a costurilor pe produs, accesibil la nivel de sef de sectie si conducere.

Promovarea unei politici de preturi prin abordarea elastica a acestora pentru unele sortimente, in functie de perioada de desfacere (sarbatori, sezon mort), practicand reduceri anuntate prin mass-media.

Compartimentele de marketing, desfacere, pret – cost vor stabili o modalitate de folosire a pretului in functie de sezon si o structura care sa perimta o mai buna valorificare a produselor.

H. Probleme organizatorice si sociale

Redimensionarea personalului de baza si de deservire cu precizarea structurii numerice incepand din acest an si terminand cu anul 2004 cand se presupune ca se vor atinge nivelurile maxime de productie si eficienta.

Biroul ONS si cel de plan – productie, pe baza unui program de productie corelat cu capacitatile de productie, precum si pe baza unor norme de munca eficiente vor stabili necesarul de personal pe faze. Se va avea in vedere, in limitele posibilitatilor, recalificarea personalui si evitarea disponibilizarii lui.

Sunt necesare masuri de valorificarea la maximum a spatiilor de productie si a tuturor suprafetelor construite sau neconstruite inca, astfel incat, de la an la an sa se realizeze o dinamica pozitiva a productiei fizice si valorice raportata la cele doua suprafete.

Sunt necesare masuri de imbunatatire si optimizare a sistemului informational care sa permita in primul rand o crestere a gradului de mecanizare a sistemului de evidenta de la faza lansarii in fabricatie pana la livrare ( gestiune, aprovizionare, contorizarea contractelor, contabilitate, personal, etc.) si, in al doilea rand, realizarea unor surse de informatii zilnice la nivelul conducerii executive pentru a usura actul decizional.

In acest sens, este necesara evaluarea numarului de calculatoare care trebuie achizitionat pentru fiecare departament in parte.

Se impune acordarea unei atentii speciale crearii conditiilor necesare diminuarii imbolnavirilor profesionale si accidentelor de munca, prin reducerea noxelor, pulberilor si respectarea programelor de activitate pe linie de protectia muncii.

Compartimentul de protectie a muncii va supune aprobarii Consiliului de Administratie un program de masuri concrete pe fiecare loc de munca care sa permita imbunatatirea conditiilor de munca.

Conducerea executiva treuie sa ia masuri de modernizare si dezvoltare a sistemului de asistenta sociala prin dotarea cabinetelor medicale cu strictul necesar, cat si prin amenajarea unor spatii pentru tratamente, supraveghere de catre cadre medicale pentru cazuri ce nu necesita internari in spitale.

In acest scop, se poate solicita sectiei mecanice sa amenajeze spatiul nefolosit din cladirea existenta pentru ca acesta sa poata fi utilizat drept dispensar medical.

Se poate constitui la nivelul societatii un grup de 2-3 persoane care poseda cunostinte deosebite referitor la activitatea societatii, sub forma unui “Grup pentru prezentarea imaginii societatii”, care, in mod permanent sa prezinte prin mijloacele mass-media evenimentele mai deosebite, cat si pregatirea aniversarii in acest an a 80 de ani de existenta a fabricii. Sarcinile si competentele acestui grup vor fi stabilite de catre conducerea executiva.

VI.2.MODIFICAREA MODULUI DE LUARE A DECIZIILOR PRIVIND PREȚURILE PRODUSELOR

Având în vedere faptul că activitatea întreprinderii nu a fost profitabilă în perioada 1996-2000, o primă direcție de acțiune ar părea să fie în domeniul diferenței între costul de producție și cifra de afaceri.

Cifra de afaceri poate crește fie prin creșterea cantității vândute de produse, fie prin creșterea prețurilor. Din moment ce capacitatea de producție a întreprinderii este constantă în acest moment, singura direcție în care se poate acționa este prețul de vânzare.

În multe cazuri, diferența între prețul unitar și costul unitar a fost foarte redusă, fapt care a condus la imposibilitatea rambursării creditului obținut în vederea retehnologizării.

De aceea, o noua modalitate de fundamentare a prețului de vânzare este necesară.

În deciziile privind nivelul prețurilor, trebuie să se aibă în vedere cheltuielile de producție, dinamica și structura cererii pe diferite piețe și nivelul de preț al concurenței la produse similare.

În calcularea prețului unui articol, cheltuielile generale ale secțiilor și ale întreprinderii se pot evidenția sub forma unor coeficienți de regie.

Cheltuielile directe cuprind: cheltuieli cu materia primă, coloranții, chimicalele. Se pot evidenția pe comenzi, pe articole și sunt incluse direct în prețul acestora.

Cheltuielile indirecte cuprind cheltuielile generale ale secției și cheltuielile generale ale întreprinderii.

Cheltuielile generale ale secției se evidențiază în contul 923 și sunt:

cheltuieli cu materiale și piese de schimb;

cheltuieli cu amortizarea mașinilor, protecția muncii și obiecte de inventar;

cheltuieli cu energie, apă, gaz metan;

cheltuieli cu retribuția indirectă a personalului pe fiecare secție în parte;

lucrări de reparații capitale executate în regie proprie;

cheltuieli de transport.

Cheltuielile generale ale întreprinderii se evidențiază în contul 924. Ele cuprind:

cheltuieli cu retribuția personalului TESA;

cheltuieli aferente formației de pompieri;

cheltuieli aferente personalului din serviciul administrativ;

cheltuieli la diferite abonamente și publicații;

cheltuieli cu serviciile de poștă, telefon;

cheltuieli aferente participărilor la diferite târguri și expoziții;

cheltuieli aferente deplasărilor în interes de serviciu.

Cheltuielile variabile cuprind urmatoarele categorii de cheltuieli:

– cheltuieli cu materiile prime, chimicalele, colorantii daca este un fir vopsit sau un articol vopsit in bucată;

– cheltuieli cu retribuțiile directe;

– cheltuieli comune ale secției: energie, apă, gaz metan;

– cheltuieli de desfacere cu caracter variabil – de transport

– de ambalare

Cheltuielile fixe se fac în legatură cu administrarea și conducerea societății, în vederea asigurarii unei anumite capacități de producție a acesteia. Exemplu: o parte din cheltuielile generale ale secțiilor, cheltuieli generale ale întreprinderii, cheltuieli de desfacere.

Prețul de producție al unui articol se compune din prețul de cost, la care se adaugă un anumit profit( 5%, 10%, 15% ) stabilit în funcție:

de dinamica și structura cererii și oferte pe diferite piețe;

de nivelul de preț al concurenței la produse similare.

Evaluarea pe care cumpărătorii o fac vizavi de caracteristicile unice ale produsului stabileste nivelul maxim al prețului de producție.

În prețul de cost sunt incluse toate cheltuielile făcute cu materia primă, coloranți, chimicale, ambalaj, transport, retribuția directa, CAS, coeficienți de regii, contribuția la fondul de somaj.

Prețul cu amănuntul al unui articol se compune din:

Preț de producție + Adaos comercial(10%) + TVA(19%)

Pentru fiecare articol, comandă, se face un preț antecalculat. După terminarea lunii se face decontarea producției, ținând cont de consumurile efective de materii prime și materiale pentru realizarea respectivei comenzi, de partea de salarii care se face la finalul lunii, după ce apar statele de plaăa.

Toate aceste elemente compun costurile reale pe luna respectivă, pe articole.

În general, costul efectiv realizat la finalul lunii este mai mic decât prețul de cost antecalculat. Prin diferența dintre costul efectiv realizat și antecalculatie apare un profit pe luna respectiva și în foarte putine cazuri o pierdere.

În stabilirea prețului de cost al unui articol se au în vedere elemente legate de fluxul său tehnologic. De exemplu, dacă este un articol vopsit în fibră, la calculul prețului firului se au în vedere, pe lângă materia primă, cheltuielile făcute cu coloranții pentru vopsit în fibra (în amestec) și manopera pentru filat. Se face un preț al firului, iar cu acest preț se face calculul țesăturii, adăugându-se manoperele pentru țesut și finisat și chimicalele folosite în secția finsaj.

Dacă este un articol vopsit în bucată se face un preț al firului alb funcție de materia prima utilizată și chimicalele folosite pentru obținerea sa și manopera de filat. Pentru obținerea prețului țesăturii, se are n vedere, pe lângă prețul firului, manoperele pentru țesut și finisat, dar și coloranții și chimicalele utilizate efectiv în secția finisaj pentru vopsit în bucată.

De mentionat faptul că, în general, prețurile articolelor realizate în culori deschise sunt mai mari decât a celor realizate în culori închise, datorită costurilor diferite ale coloranților și chimicalelor folosite, dar și a lânurilor mai curate, albe, necesare obținerii firului.

Pentru calcularea prețului unui articol velur vopsit înaltă, care are fluxul tehnologic prezentat în capitolul de prezentare generală a societății, se calculează într-o primă fază prețul unui kilogram de fir alb, și apoi prețul țesăturii. Calculul prețului unui kilogram de fir alb se face având în vedere urmatoarele elemente:

Tabelul nr. 23

Știind că pentru a obține un kilogram de fir este nevoie de un consum specific de 1,3 kg având valoarea de 2,08$, se poate obține prețul unui kilogram de fir astfel:

Tabelul nr. 24

Știind că pentru acest articol consumul specific este de 650 grame fir (0,650 kg), pentru a obține un metru liniar de țesătură și având în vedere că un kilogram de fir costă 3,13 $, putem obține prețul unui metru liniar de țesătură crudă:

0,650 kg fir x 3,13 $/kg = 2,03 $

Pentru obținerea unui metru liniar de țesătură finită mai sunt necesare și alte costuri, după cum urmează:

Tabelul nr. 25

Dacă se dorește obținerea unui profit de 10% pentru un metru liniar de țesătură, atunci prețul de producție va fi de 3,21 $/metru liniar.

Prețul cu amănuntul se calculeaza astfel:

3,07 $ + 10% + 19% = 3,9603 $

VI.4 IMBUNĂTĂȚIREA PERFORMANȚELOR ECONOMICE PRIN VALORIFICAREA LÂNURILOR BRUTE INDIGENE

Prin activitatea de producție și economico-financiară propusă să se desfășoare în perioada urmatoare, SC POBAC SA prezintă garanții pentru rambursarea ajutorului financiar solicitat de la FPS, fapt dovedit de recenta reeșalonare a restituirii creditului de către Eximbanc.

Se propune achiziționarea unui stoc de rulaj pentru șase luni, stoc de 600 tone de lână brută indigenă, de calitate superioară celei utilizate în prezent la SC POBAC SA.

Prin achiziționarea acestui stoc de lână se urmărește continuitatea procesului de producție, pe de o parte, și asigurarea unei mai bune calități a materiei prime, în vederea reducerii procentului de rebuturi.

Deoarece în sezonul de colectare 2001 spălătoriile au fost în imposibilitatea de a-și crea stocurile necesare de lână brută, producătorii au exportat lână sau au renunțat parțial la efectivele de ovine, astfel încât în prezent nu este asigurat necesarul de lână pentru producția de țesături la nivelul comenzilor din trimestrul I din anul următor (2003).

Pentru a evita creșterea costurilor de producție în trimestrul I din 2003, creștere provocată de eventuala necesitate a cumpărării lânii spalate de la alte societăți, este necesară achiziționarea acestui stoc de rulaj de 600 tone.

ANALIZA FINANCIARĂ

1.Niveluri de producție și previziuni

Nivelurile de producție estimate a se realiza în perioada 2003-2007 prevăd creșteri la toate categoriile de produse, inclusiv la export, concomitent cu creșteri importante ale productivității muncii, conform tabelului de mai jos:

Tabelul nr. 26